Poezia, din nou acasă, în sufletul poetei Gabriela Ana Bălan

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4) 111

În Templul central se găsește statuia Gurului Swaminarayan, înaltă de 3,4 m. Acesta este așezat în poziție yoga, de rugă- ciune, cu mâna dreaptă salutândpoporul; pe cap are un turban din aur împodobit cu rubine, safire și diamante. În stânga și dreapta lui sunt statuile ceva mai mici ale succesorilor săi: Sita, Ram, Radha Krishna, Shiv Parvati și Narayan, așezați cu fața spre Marele Guru Bhagwan Swaminarayan.

Pereții din interior sunt uimitor de frumos ornați în auriu, alb, verde și albas- tru, în ei fiind încrustate pietre prețioase (diamante, safire, rubine etc.) așa cum n-am mai văzut niciunde pe unde am tot umblat. A fost o experiență spirituală și vizuală care ne-a lăsat muți de uimire. Câtă opulență și câtă bogăție la doar „doi pași” de sărăcia și mizeria din Old City! Spre regretul meu, fiind un fluviu de tu- riști, nu am putut sta mai mult în interior pentrucăoameniideordinene grăbeau să trecem repede prin sala aceea orbitor de strălucitoare.

Acest miracol din peste 300 000 de pietre încrustate cu briliante, sculpturi și desene demonstrează că arta veche și sculptura tradițională indiană sunt unice prin măreție și frumusețe. Mintea și mă- iestria meșteșugarilor au atins apogeul în arta arhitecturală.

Ieșind din templu, am admirat lanțul de elefanți din piatră care simbolizează comuniunea omului cu natura, iubirea, curajul, noblețea, în India elefantul fiind animal venerat, căruia i-au fost ridicate temple. Cele 148 de statui din piatră, alături de 125 de figuri umane și alte 42 animale decorative au fost sculptate în doar patru ani. Pe pereții exteriori am mai admirat statuile zeilor și ale zeițelor sculptate în piatră și marmură, alături de variate forme geometrice, plante și animale. La nord și sud,est și vestsunt mozaicuri multicolore cu zeițe care îmbogățesc frumusețea și valoarea construcției. Templul este încon-juratdeunimensbazin,Narayan Sarovar, cuapacăruiane-amrăcoritși noifețeleși mâinile.Înmijloculluisunt fântâni artezi- ene care mai umezesc aerul.

ÎncurteaTemplului,cuosuprafață de 162 de hectare, este construit un imens campus spiritual-cultural care afișează milenii de cultură tradițională hindusă și indiană. Complexul este alcătuit dintr-o suită de fântâni arteziene unde sunt pre- zentate, noaptea, spectacole de muzică și lumini. Fântâna centrală, muzicală, are forma unei flori de lotus care, în lumina colorată a laserelor, prin imaginile pro- iectate și prin jocul de flăcări mânuite de actori, produce o captivantă și impresi- onantă emoție spectatorilor. Din păcate, noi nu am asistat la acest water show, fiind programat seara târziu.

În imensul parc se mai găsesc: o gră-dinătematicăîncareesteoglindită istoria celor10000deanidecivilizație indiană și încă alte trei expoziții. Recunosc că mi-ar plăcea să revăd acest loc.

La 24 septembrie 2002, doi teroriști înarmați au atacat templul și au ucis 33 de persoane, 70 fiind rănite, de aceea, în prezent este foarte bine păzit, la intrare controlul soldaților înarmați fiind foarte sever, după cum am mai spus.

Cum afirmă și scriitorul Adrian Sângeorzan în volumul său „Drumuri”, în Old Delhi întâlnești „oameni descărnați, istoviți, flămânzi, copleșiți de sărăcie și lipsă de speranță. Simți cumpluteșteînaer o mare și nesfârșită resemnare”. Aceastăimagine dezolantă contrastează izbitor cu multitudinea de flori multicolore, de parfumuri și de haine strălucitoare care înfrumusețează spațiul celor aleși și te fac să înțelegi și să accepți ciudata lume con- stituită pe rigiditatea castelor.Oameniinu

112 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

se ceartă, zâmbesc în continuu, sunt foarte curioși, insistenți să afle din ce țară vii, gata să te ajute, deși este de preferat să-i eviți, să nu-i privești în ochi, să nu te lași păcălit de amabilitatea unora. Primul lucru care m-a speriat cumplit a fost circulația pe străzi. Mașini, scutere, motociclete, biciclete, tuk-tuk-uri, camioane, vaci, capre, bivoli, femei cu copii în brațe, femei cu bagaje pe cap, autobuze arhipline, blindate cu bare groase din metal, fără geamuri, claxoane, polițiști asistând pasivi la tot acest vacarm. Singura regulăe cea a celui mai mare și mai puternic, care are prioritate. Cu toate astea, nu am văzut vreun accident de cir- culație, doar vehicule zgâriate sau cu caro- seriile bușite, majoritatearuginite,gataîn orice clipă săse descompunăîn bucățele.

Ei bine, această țară plină de mistere are autostrăzi moderne, cartiere cu zgârie nori, parcuri superbe, temple, moschei și guduwara de o frumusețe uimitoare, un bogat arsenalnuclear,rachetecurazăme-die de acțiune și o armată activă de vreo două milioane de soldați. Țară de origine a piperului, cu o vechime de peste 9000 de ani, vatră a civilizației din Valea Indusului apărută în jurul anului 3300 î.Hr., este un subcontinent înfloritor încă din antichita- te unde știința, ingineria, arta, literatura, astronomia și filosofia s-au dezvoltat sub conducerea diferiților regi și împărați mongoli, portughezi, olandezi, francezi și englezi, care și-au impus coloniile în acestezone.Înaugust1947 India a obținut independența în fața Marii Britanii, dar s-a divizat în două teritorii independente: India și Pakistanul. Astăzi, o problemă de siguranțănaționalăeste terorismul din regiunea Cașmir și din orașele mari ca Mumbai și Delhi. Cu toate acestea, sectorul industrial este foarte diversificat și dezvoltat (petrol, gaze, cărbuni, diamante, textile, alimente (India este cel mai mare producător de zahăr din lume), construc- ții de mașini, cosmetică, cinematografie, agricultură etc.). Și, paradoxal, India se confruntăcuo rată asărăcieimareșicuo corupție mare.

În India, fiecare ins se legitimează prin însemnele spațiului social și profesional din care face parte, fiind recunoscut după veșminte și podoabe, după însemnele castei. Toate acestea sunt moștenite prin naștere (jati) și nu pot fi schimbate ori- când și oricum, pentru că fiecare este ceea ce este în aceastăviațăca o consecințăa faptelor proprii din existența lui ante- rioară. Amestecul castelor presupune o sucombare a societății, de aceea nu este de acceptat. Deci, regimul castelor din India își propune conservarea absolută a societății și culturii tradiționale proprii. Etimologic, cuvântul castă provine din latinul castus - pur, curat, și a fost aplicat de portughezi societății indiene în sensul de oameni aparținând unui „grup exclu- siv” (sec. al XVII-lea), devenind cel mai structurat organism politic, social și reli- gios, inițial pentru delimitarea arienilor de autohtonii supuși, codificat ulterior de către brahmani, sistem pe care budismul l-a desconsiderat. Societatea indiană se compunedingrupuriînchisedefamilii cu o anumită poziție socială, structurate în 4 caste ierarhizate astfel:

Prima mare castă este cea a brahmani- lor, cei ce cunoșteau formulele sacre rosti- te în cadrul ritualurilor religioase. Clerici, dar și oameni de cultură, medici, poeți, astrologi, profesori universitari, oameni politicietc.Eștibrahmanpentru că te naști brahman și nu în virtutea unor trăsături speciale.Dacăunins nu respectă normele și îndatoririle specificecasteisale,elvade- cădea, va deveni „om fără castă” și nu un membru al castei inferioare. Brahmanul evită orice contact cu o persoanăimpură,