1 minute read

India, dincolo de timp (fragment) Marinela Belu-Capșa

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4) 103

Mărturisire

Advertisement

Ne-amcunoscutacum25de frunze. Îmi plăcea cum râzi. clincheteșimuguridansaupeste sclipirile dinților tăi licăririșivioiciunistrăluceaupesub pleoape în filigran desenate îmiplăceamultcumrâzi nu râdeai pentru mine șinuștiaicăexist râsul tău sfârteca inocent pânzele iluzoriului vis râsultău pudraaerulviciat de furibundul regret dinorgoliilebărbațilorneștiuți emanat eraidoartu șierarâsul tău îldăruiai cuiva devenitsperanței mele călău

Lume bolnavă

Lume, rostul tău se schimbă-n fervoare Rotirea vertiginoasăzdrobește secunde, Te înscrii pe orbite în plină mișcare, ParticulaDomnuluiînsipetultău seascunde.

Lume,nuștiinicituîncotroteîndrepți, Faci salturi mortale pe drum înfundat Și continui săcrezi căimensul destin hărăzit Pe vecie doar ție din genezăți-e dat

Hei,Lume!Te-aiopritsăinspiri Milenarelefiredeozoncalcinat. Se-mpregneazăîntinenevăzutele toate Ca-nbolnițevechiți-e plămânuluscat.

Lume, Lume! De frisoanele morții Scăpare nu ai și-ngrozităte zbați. Când te oprești la hotarele sorții Genunchiiți-ipleci,săpoțisătenalți.

HAIKU

Neliniște

Curgfrânghiidelumină Șipatimilezboarăînneant. Undeva, o inimăse zbate.

Îngândurare

Sescaldăpiscurileînlumină, Zarea s-aprinde din zumzet. Dinzenitdescindepesteminegândul.

Bocet

Floripevecimutateîncer, Înpleteleîngerilor așezate. Pepământ,inimidemamestrăpunsedesăbii.

104 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

DAN MITRACHE

Drum

pășescdesculţ prin pădurea trăirii mele întâlnesclucruricareîmiplac apoi cele spinoase îmi sfâșie tălpile învăţsăzâmbesc prin ceaţă uneoriîmiuitreverenţabinelui atunci mătaie fanta dintredouăfrunze strânglacrimileîntr-unocean interior acolo îmi spăl păcatele discret apoi le usuc la vedere cum mai lucesc acum degresate levoiînscrielacursuride reconversie în definitiv drumul e lung câţivacompanioninu stricălighioanele pândesc disimulate printre umbre continui sămerg știucălaorăspântievatrebuisă aleg de fapt cred căîn mintea mea amales deja

Veri…

Mi-amaivenitovară, corabie de croazieră pemareameaalbastră… Veșnicnepregătit pentruarșiţadinochiităi, inventez cascade, desfășorperdeledelumină să-ţipenetrezeultramarinulinimii.

Separat, prinși în scoici perlate, respirămlacrime neplânse în lumea plină de lunete.

Ţi-amtrimiso virgulăla postrestant, floarea mea dinalbumulcuamintiri.

Furtună de vară

Copleșitoare ploaie generică!... Exploziadeluminăinvadează sângele. Iradiaţi, ne lăsăm subjugaţi, devorăm fericire. Unfulgerrăzleţ vine săardăpetale cu semnede-ntrebare. Tunetrepetat seinsinueazăînspaţiul sonic, devastatoare grindine risipindu-ne. Pipăim febril, săpămîn timp. Brusc, neamintim.

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4) 105

Zâmbimștiindcăîntr-ozi, împreună, amtopitsecunde.

albatros

venisemacuprinde soare și partea-mi de mare indus în festivalul dantelelor înspumate fiecare bulă unsărut început consumat pierdut înritm ameţitor brizaîmișopteaînureche opovesteveche apa se umpluse de lacrimi iubiresperanţădorinţă tristeţe regrete sau ură resemnar e tandreţe triștialbatroșisfâșiau cerul ţipându-și toamna vaporașesprinţareveneauși plecau în volte și tangaje încropeaumariaje iar eu în tabloul boem îmicăutaminima eșuatăla mal înultimulnostruval

Cioburi de lemn

Se îngroșase umbra sub nucii cu răcoare, Brusclunecândpecasăcunori demucava, Și picuri kamikaze loveau cu-nverșunare, Iar curtea părăsităpărea a abdica… Ardeaaburuliuteofrunzăresemnată Dintr-o timidăviţăce-a îndrăznit săcrească Scrutând jur-împrejurul, acum nemângâiată, Învanpierzândnectaruldin vatrapărintească.

Umbredeieri,plecate,crescuseră cicoare Acolo, pe poteca ducând către grădină, Iargreieriidingrindăcântau cuîntristare Pământulcerodise,iar astăziedoartină.

Suboperdea,butucul,ridatdeo secure, Își înflorise viaţa cu o ciupercădalbă, Cioburi de lemn, rămase din ce a fost pădure, Horeautăcutînjuru-i,unindu-icu-alorsalbă…