Victoria Milescu

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4) 119

dor de veșnicie”. Opt este numărul echi- librului cosmic, este cifra perfectă, iată că sub acest semn avem o carte perfectă. Perfectă pentru cei care vor să fie o carte de poezie religioasădar și pentru cei care nu vor săfiedarvordescopericăeste.Șipentru cei care vor descoperi că este mai mult decâtocartedepoeziereligioasă. Poezia ei se citește oricând, oriunde și înoricestare despirit.Tristsaufericit, în orice anotimp, acasă sau departe, în poezia Dorinei Stoica e atâta liniște încât poți respira, cum spune poeta, și într-o limbăstrăină…

Străină nu îi este poetei starea de bine pe care o transmite cititorului. O primă notă de superlativ vine din liniștea magică în care se izolează, de lume și de sine dar nu și de Dumnezeu, atunci când scrie și nu o face oricum ci croșetînd cuvinte sub ochii închiși ai timpului curios, întorcând spatele lumii într-un joc perpetuu ,,de-a v-ați ascunselea”, unde altundeva decât la poarta raiului, unde își aude ,,inima fâlfâind/ aripă de lumină ce se joacă”. Poeta se închide, cu lacăte grele, când în vis, când în insomnie, când în copilărie, lume pe care o scoate la lumină cu tot cu străzi, cu forfota și viațalordeodinioară. ,,Când ieșea pe poarta casei/ de pe strada Dimitrov de la numărul unu/ tata era un învingător”. Din păcate, peste toate vine „o zi de toamnă” și toate dispar „întrun vârtej de frunze moarte”.

În acest volum poeta își asumă riscul și își permite luxul de a lăsa poezia săse aștearnăpe coala albăașa cum vrea ea, fărăcanoane,fărăbariere, să fie când mo- dernă când doinită (,,Trece timpul peste frunze/ toamna lungăo aduce”) când îngenuncheatăîn rugă.,,Doamnealmeu/ știu că vrei sămi dai/ tot ce-i mai bun/ și mai bine”. Lumea în care scrie poezie e un zid iar poetaeste,,fereastrăcugeamul bine șters, ca o zi senină” (,,Nu voi primi nimic înapoi”).

Spuneam, public, la data apariției volumului ,,Pâinea lui Bragi” că versurile poetei Dorina Stoica pot sta cu cinste la masa poeziei contemporane, alături de ,,bărboșii literaturii”, exact așa cum într-o zi poeta va povesti nepoților ,,Am fost prietenă cu poetul Emil Brumaru pe face- book”. Acest volum confirmă. Paradigma poetică optzecistă, ,,un model productiv al liricii noastre de azi”, așa cum notează Ioan Holban pe coperta interioară, ,,încă foarte activă, vie”, e preluată și modelată de poeta sentimentelor în formă de acatist și dusă în ,,Paradox”: ,,Dumnezeu nu mă roagă nici să mă rog”.

O descoperim în acest volum pe autoare în toată splendoarea poetei îm- plinite deplin - nu pot ieși nici eu, când scriu aceste rânduri, din mrejele cifrei opt care este și cifra prieteniei. Poezia Dorinei Stoica nu e înregistrată sub eticheta de sau doar de poezie religioasă.Epoeziemoder-nă, citadină, ancorată în cotidianul deloc banal ci plin de evenimente, de la ,,ziua când focul a mistuit catedrala Notre Dame din Paris” la ziua când ,,gândurile femeii/ aleargă pe holurile lungi ale spitalului de urgență” până la ,,cele două luni de stat în izolare” ale pandemieicareapuslacătepe biserici și școli.

Printre doamnele poeziei de azi din mediul virtual, Dorina Stoica este un nume foarte cunoscut. Mult timp, în topul preferințelor mele, primul loc a fost deți-nut de poezia ,,Alege doamnă ce vrei”, o poezie feministă, radiografie a condiției femeii contemporane, publicată inițial pe siteul Qpoem, rampa de lansare a poetei. Din păcate, poezia a fost detronată recent dar, din fericire, cea care i-a luat locul în inima mea poartă tot semnătura Dorinei Stoica și se regăsește în prezentul volum,

120 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

poezia ,,Pâinea”. ,,Mergeam agale spre casă pe drumul cel mai lung./ Toți câinii îmi adulmecau urma/ Oamenii se mirau cum eu, un copil așa mic/ eram înstaresăumplu cu mirosul de pâine/ un oraș atât de mare” Tot astfel cum umple de poezie o lume atât de mare! ,,Viața mea/ Un șir de cuvinte/Dincolo decuvinteecerul”spune

Didascalii

Ghemuitîntr-o gutuie sengălbeneștetimpul. * Cumpăna fântânii liftîntredouă ceruri. * Prin fereastra rugăciunii, Dumnezeumăpriveșteblând. * Lamiculdejun întindviselepepâineșimușc. * Dumnezeuatingeoinimă, cașicumaratingecumânaoapă. * UnfeldefațănevăzutăaLunii, moartea. * Mis-afăcutdordezâmbetulmamei, de poarta bunicii, de hora din deal. * Sufletul,uncopil cenusepoateopridinplâns. * poetaîn,,Neterminatuljoc”.Sperămsă nu se termine vreodată.

Dorina Stoica se întoarce, cu sacul plin și toate misiunile îndeplinite, la masa poeziei sale pe care o scrie cu lumină și li- niște sufletească, ștergându-și de pe frunte picurii de sudoare după lungi alergări și căutări împlinite. Sincere felicitări!

DORINA STOICA

Oamenii se mint între ei. Doaroglinzilespun adevărul. * Într-opoșetăamgăsit unzâmbetsincerșiobatistă cu miros de vacanță. * Mușca din mărul oprit până ce isestrepezeautoate duminicile. * Îndimineațaastade primăvarăîntârziată, vântul a zburlit părul încărunțit al timpului. * Spredimineațăîmierafrig. Amtrasuncolțderăsăritpestemineși am adormit. * Întinde-țimâinilespre sus! Cât poate melcul zbura atât ți-e urcușul. * Frunzeruginii,galbenaurii, trecerea timpului, pe fața pământului. *

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4) 121

Aveam atâta mândrie, încâtmăînvârteamzilnic pânăamețeam,într-uncerc înmijlocul căruiaeram eu! * Așteptsă-miiacinevanevăzut mâna și săscrie cu ea. * Dupăfiecarenoaptedenesomn, măridic din pat, pornesc spreonouăzispunând: „bunădimineața”,nimicului. * Suntunfeldearbore curădăcinileînfipteîncer. * Tăcereadincimitir estealcătuitădinamintiri. * Duhovnicul mi-a ghicit în lacrimi, canoaneleînceputedar neterminate. * Caietele în care am scris aproapezilnicîși amintesc toatăviața mea. * Acolo, însatuldelapoalelecodrului, copilăria ne așteaptă casăterminămjocul.

*

Încărunțise părul mamei, precumzăpezilede altădată. * Tolănițipeșifonier trolerulșimotanuladunăpraf. Lokdown. * Dinspreomenescspre divin și atât de greu dinspre divinspre omenesc! Nevoință. * Nenumărate cuvinte șoptesc buzele arse de foameșisete. Rugăciune * Stelecesclipescînapa adunatăîn urmele lăsate de pașii tăi. Trecut. * Argintlămuritînfoc, lămurit de șapte ori, deșaptezecideoricâte șapte. Judecatădreaptă. * Întrerăsăritși asfințit ca un sâmbure, noaptea * Ghemuit ă înlăuntrultimpului acestaîmirămânea strâmt. Creșteam * Frunzărind arămiu o zi în pădure. Toamnă. * Dulceața din faguri-de-albine, frumusețetransformatăîn gust. Miere. * Greerii ciobesc înserarea, timpulsefurișeazăprin nuci. Toamnă. * Efemerul așezat pe floare, eternitate de-o singurăzi, fluturele. * Dinînaltulochiului cădea, asemenea unui corăbii ce sescufunda, olacrimăcristalină, grea. *

122 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

Mătrezeamînfiecare dimineațăcu speranța căam primit perechea de aripi promise. Gânduloînchipuiapemama, ce mănăștea din nou șimăînfășa strâns. * Cândaiplecat umbrați-arămasînoglindă. Umbra mirosea a nuntă! * Viața,unșirlungdecuvinte. Dincolo de cuvinte e Cerul. * FețelepâiniicafețeleLunii. * În pădure, tandru vântul, ciufuleafrunzișul copacilor. * Mulțimi de oameni iar Dumnezeuatâtdesingur! * Suntumbramamei. Oumbrasubțire,zgribulitădefrig. * Înfiecaresearămăspălpe cap de toate migrenele și pe dinți de toate răutățile. * Încopilărieuneorilacină, aveam pe masădoar pătrățeleledepemușama. * Fie pânea cât de rea Semnul cruci-l fac pe ea și-omănânc,înțara mea! * Oameniivinpepământșipleacă. Înurmalorrămâno mulțime de haine atârnate pe cuiere șiomulțimedecuvinte.

Cronica aparițiilor editoriale

CRISTIAN OVIDIU DINICĂ

Este în curs de desfășurare noul recensământ al populației. Chestionarele cuprind și întrebarea: „Cum v-a afectat pandemia?”.Sincer,în planstrictpersonal, aș putea răspunde că nu m-a afectat, dar ar însemna să dau dovadă de egoism și să nu recunosc că am pierdut, împreună cu societatea civilă vâlceană, pe un mare epigramist, și anume, pe Nichi Ursei. În luna februarie am avut posibilita- tea de a participa la reuniunea literară or- ganizată în memorialuidecătreConsiliul Județean Vâlcea,CentrulJudețeanpentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vâlcea, parteneri fiind Biblioteca Județeană Antim Ivireanu și Clubul Umoriștilor Vâlceni. Evenimentul s-a desfășurat în cadrul Bibliotecii Antim Ivireanu, unde s-a lansat volumulpostum „Concurent fără pereche”, prezentat de Laurențiu Ghiță, redactor al revistei „Epigrama”.Carteapoateficonsiderată ca testament literar al autorului, fiind alcătu- ită conform argumentului adus de cel ce a fost președintele Clubului Umoriștilor Vâlceni, ca o ilustrare fidelăaparticipării