Gazetăria eminesciană la final Iulian Bitoleanu

108 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

asemenea băncilordinparc pestecares-auașezatunelepeste altele amintirile și amneziile măprivesc văd un om plecat departe alțiicaresetârăscde moarte și nimeni nu vede nu aude scârțâitul de bănci doar câinii și pisicile speriate așteaptăstăpâniiplecațideparte și ploaia care nu se lipește de lemnul pecarenevăzuțiprivimcerul înnoapte

Poemele eului (14)

Toatepovestirile desprecastanii adolescenței sau femeile din viața mea s-aupierdutpestradă înafișeledecoloratedetimp mocasinii discuriledin vinil cărțile amestecate cu doctrinele lui Marx folositelaconfecționatbancnote au adormit fotografiilearuncateîn beci de către amintirile caremăbântuie îmiplimbnepoțiiși pisicile dintr-o camerăa timpului în alta ștergprafuldin mine când bătrânul sare într-un picior înaltăcopilărie

NICUȚĂ IOAN LUNGU

Iubito

Iubito, strălucești precum Calea Lactee înnoaptea Solstițiului, cândSânzieneleîșiarată nurii prin fereastra dorului... și rătăcesc prin poiană culegândflorile timpului în ritualul iubirii. În ochii tăi iubito, mareaseîntâlnește cu pajiștea verde aParadisuluivisat stândpepragulUniversului, iar șoaptele tale sunt line caplutireacondorului spre veșnicia lumii. Iar trupul tău iubito, paresculptatde îngeri din cristalul primar, în noaptea de Sânziene, cutremurându-mi gândul ca adierea Zefirului prin frunze de tei, sprepăcatul lumesc!

Nemuritorul

LaIpoteștise-așterne înserare, IarunLuceafăra ieșitdinnor, Înteiplutescmiresmeledefloare Căci Eminescu e... Nemuritor!

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4) 109

Și de-i plecat acum în altă zare Ne-a dăruit nemărginitu-i dor, În suflete avem albastră floare, Căci Eminescu e... Nemuritor! Și ca un Zeu al lumii trecătoare, Din ceruri ne privește visător, Pelacullui suntnuferiiînfloare, Căci Eminescu e...Nemuritor! LaCernăuțivaarde-o lumânare Și Bucovina plânge azi de dor, Prinnopțilede sfântăașteptare, Căci Eminescu e...Nemuritor! Iarlahotare-ntindemhoră mare Și-i vom cânta al veșniciei cor, LaNistru,orila Tisa-ndepărtare, Căci Eminescu e...Nemuritor

Sonet XIV

Azi ne iubim în camera albastră Printre petale din roșu trandafir, Când vinul curge-aievea în potir Să pâlpâieocandelă-nfereastră.

Ne-o alinta o mângâiere de zefir Și înfloresc mușcatele în glastră, Căci fericirea-i pururea a noastrăȘi-idămiubirii, suspinul,suvenir!

Îngemănând săruturile-n șoapte, Vom colinda pe culmi de fericire Prin universul bolțilordinnoapte.

Ne scufundăm în lacul de iubire În camera albastră, săne poarte Sprezoriitimpuluidin nemurire!

Floarea de colț

Visulaprins încumpănanopții îmi pribegește pasul sprestâncifără vârstă, despicate de timp, înnegrite de ploi, săculeg floarea de colț sădităînveșnicia lumii... S-o așez apoi lângătine, puritatea ei lângăpuritateata, lacrima ei lângălacrimata pecareosorbcu nesațdin colțul pleoapei tremurânde de dor... Cândbuzele flămânde îți caută trupul cuadierea dorinței, aud doar suspinul ce curmă tăcerea, descătușând patimi înnoaptearânduităafi noapteaiubiriinoastre!

Rondelul șoaptelor

Lasăiubito șoaptele săcurgă Dinuniversulnostrude iubire, Ecoulblândșidemonii alungă, Iarlacrimasescaldă înprivire.

Nebănuite patimi săse scurgăDinParadissprevisși dăruire, Lasăiubito șoaptele săcurgăDinuniversulnostru deiubire.

Și rătăcind, a șoaptelor plutire Naște plăceri, în val să curgă, Încet, spre a păcatului zidire... Apoi,înfoculnopților derugă,

Lasăiubitoșoaptelesăcurgă.

110 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

India, dincolo de timp

(fragment) MARINELA BELU-CAPȘA

În India, ca peste tot, unde oamenii și locurile interesante te primesc, timpul trecefoarterepede.Înaintedea părăsi ca- pitala, am mers să vizităm Templul hindu, Akshardham Mandir, cel de-al patrulea ca mărime din lume (cel mai mare fiind cel dinCambodgia) șicelmaiîntinsdinlume ca suprafață. Pe lângă templu se află și un Campus spiritual-cultural care afișează milenii de cultură tradițională hindusă și indiană, a cărui fundație a fost pusă în 8 noiembrie 2000 și a fost inaugurat la 6 noiembrie2005.

După ce am parcurs câțiva kilometri de bulevarde largi, mărginite de pomi ornamentali și de ronduri cu flori multi- colore, pe o căldură ucigătoare, deși era numai ora 10, am zărit de la mare distanță impozanta construcție a templului care strălucea în soare. Taximetristul ne-a făcut un scurt instructaj înainte de a coborî: în incintacomplexuluinuestevoiesăintri cu niciun bagaj (sacoșe, genți), nici cu aparate de fotografiat sau telefoane. Toate acestea trebuie lăsate undeva la intrare, altfel nu poți trece de soldații care îl controlează cu mare severitate pe fiecare vizitator. Așa fiind regulile, ne-am lăsat gențile și telefoanele în mașină și așa am putut intra fără probleme, după ce am stat la o coadă respectabilă. Ca peste tot, bărbații au in- trat pe un culoar, femeile pe altul. Înainte deatrecepeunadintreporțile templului, ne-am lăsat pantofii într-un spațiu special amenajat, unde erau aranjațiperafturi,și am primit un număr de ordine, ca la gar- derobele din sălile de spectacol, apoi am pornit spre intrarea principală a templu- lui, țopăind ca iepurii din cauza marmurei care ardea cumplit tălpile picioarelor. Mai întâi am trecut pe sub una din cele 10 porți, minuțios sculptate, și în fața noastră s-a deschis o curte largă, mărginită de fântâni arteziene înconjurate de multe flori care râdeau în soarele arzător. Sute de vizitatori forfoteau peste tot, majoritatea se îndrepta spre scările principale care duceau la in- trarea în impresionantul templu aflat în centrul complexului. Timp de cinci ani au duratlucrărilepentruridicareaacestui măreț complex la care au lucrat peste 11 000 de muncitori, 8 000 de voluntari și artiști din întreaga lume. Marele Templu Akshardham Mandir, din piatră roz și albă, este împodobit cu aproximativ 20 000 de superbe sculpturi, pe fiecare stâlp fiind sculptate animale, flori, scene din viața zeilor,cuominuțiozitatedebijutier, un adevărat spectacol vizual. Templul, înalt de 43 de metri, lat de 96 de metri și lung de 110 metri, este construit din piatrărozșimarmurăde Carrara. În jurul lui sunt 234 de stâlpi ornamentali, nouă domuri, la baza lui fiind un brâu cu 148 de elefanți de diferite mărimi, din piatră albă. În acest complex sunt aproximativ 2 000 de acharyas (guru), învățători care supraveghează și propovăduiesc regulile cultului hindu.