Nicuță Ioan Lungu

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4) 101

Haravim, cel care o iubise pe Ildike, cea mai frumoasă actriță a Mureșului, ajunsă plasatoare de bilete la teatrul din orașul cucelebrabibliotecaTeleki, dupănoaptea valpurgică, când plecase de la pieptul lui Haravim. Viitorul ministru, președintele Vetrei Românești de mai târziu, o dansa istoricește, la distanță, după miile de fișe de lectură despre Gheorghe Sincai, îi dădea telegramă, dacă venea acasă mai repede de la Cluj, unde ținea cursul despre literatura veche, îi plătea votka de dejurnîi.. Domnului Lana, peste ani profeso- rul, când îi apărea câte o carte, i-o așeza la mormânt, să o ude ploaia, în amintirea lacrimilor de pe prima carte, cea cu pădu- rile...Venise laprofesor,direct,și-ispusese crud, de parcă se sfârșea pământul... fata mea te iubește, să nu te însori și Lana să rămână depresivă... În studenție, aveam unul ca tine care povestea mai mult cu fagii, decât cu oamenii... Inteligența taîmi încurcă viața... Viața Lanei... Și nu e nor-mal... Așteaptă2-3 ani... Pânăcând Lana teuită...Auauzit colegii ei, cum îți spunea, că nu e diferențămare între voi, și nu e... Cum îi spui tu: se așterne Renașterea pe chipul tău și se sublimează dealul, dealul lui Horia Bernea, cu șirul de lumânări în spate, numai cătu ai șirul de candelabre aprinse, i-ai spus, și ai parteadesusalim-pezimiiexistenței cu ousia cerului, ca mai târziu, în zvâcnirea catedralelor gotice. Eu sunt bărbat, zice domnul Lana, și nu m-ar deranja să stai în gazdă la noi. M-aș gândi la blestemul erotic din poves- tea Castelului (restauratoarea castelană așezase viețile în cumplită dezordine și trăit aici de Castelana arhitect care a venit să restaureze castelul, aici la capătul lumii, în rugii pustiitori și năcloși, fiindcă fiul ei, Ordan, dispăruse în apele Mureșului, la barajul din Tg. Mures, sleit de puteri, mânuind vâsla ipseizată de Ildiko Crețu,

102 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

exemplarul din fugile barbare ale unui Han și din odihna lenevoasăa huțulilor din Oltenia de sub munte a savantului Stoican. Primii se călăreau fără șa, în dezlănțuiri de zbenguiri cravașate simfonic, mângâietor adică, cu nuiele fusiforme, subțiri si cu energii necreate, huțulii cu șa din energie de meseriaș) și îndrăgostit și m-așruga la Dumnezeu să fie așa cum spui, cu citatele tale din viețile sfinților, cu dragostea la distanță, și m-aș ruga la Dumnezeu să fie așa cum spui, cum spun ăștia pe care îi citezi tu. Desenul clasicsăbucureprivirea șiviata...șiașa să treacă Lana mai departe prin viață. iartusăvezicumsedesfășoară raiul în viața de zi cu zi cum frumosul salvează omenirea, sau nu, sau da, cum

VALERIA BILȚ

Iunie

Copilulceerampititînfiledecarte, Cu genunchii zdrobiți pe trotuarele sparte, Cu răni sărutate de zâmbetul mamei, Cu cântecul doinei, prigonitoare a spaimei De întuneric, de bubă, de rău, de deochi, Revărsătoarea de stele in mirațiimeiochi.

Copilul ce-am fost și cel ce m-am vrut, Cucânteculmameișicurănice-au durut, Azi strânge cu brațe de suflet cernit Icoana copilului în amintire zidit. spunea călugărul acela, care îți pregătise o cameră, o bibliotecă de fapt, unde să stai, să scrii cărți și să muncești la animale, să-i plătești tratamentul lui I, după miliardele pentru G. Călugărul, elevul tău, îți spunea să-ți duci crucea... când venisei cu G. săjocipeverdele,verdelestil...să recuperezi păcatele, păcatele neamului tău. Lana alearga prin dicționare și căuta echiva- lențe, sensuri. I-ai scris un eseu despre vestale, a căutat ea, doamna pedagog și toți profesorii de la Zoe Kosmodemskaia, unde se mutase din Papiu Ilarian, care nu avea Filologie, săte impresioneze. Când vorbea și Ana, frumoasa vici- oasă a grupei, îl privea curios, îi număra mușcăturile de pe gât...

Unde se duc toți copiii din noi, Cum se mai joacăîn zile cu ploi Sauînsoareleverii,orbitorși torid, În dogoarea iubirii de neostoit?

Copilul ce eram pitit în file de carte, Măstrecor în femeia cu visele coapte, Furișat în albume si-a dorului lacrimi-Zburdalnic,lumina prefirpestezbateri.