2 CALENDAR
Calendarul ortodox
aprilie FÃURAR
30 zile – ziua are 13 ore, noaptea 11 ore
CIP - Êàòàëîãèçàöè¼à ó ïóáëèêàöè¼è Íàðîäíà áèáëèîòåêà Ñðáè¼å, Áåîãðàä 323.15(497.1=590) FOAIA bobocilor : periodic al Comunitãþii Românilor din Satu Nou / redactor ºef Viktor Mihailov. - Anul 1, nr. 1 (1993). - Satu Nou : SCA “Dr Radu Flora”, 1993-. -30 cm ISSN 2217-8163 = Foaia bobocilor COBISS.SR-ID 109272071
Aniversãrile lunii aprilie 1 aprilie - A fost înfiinþatã Societatea Literarã Românã, care se va numi, din 1867, ”Societatea Academicã Românã”, iar din 1879 se va transforma în “Academia Românã” 2 aprilie 1894 - S-a nãscut Pamfil ªeicaru, publicist, memorialist, prozator, care în 1928 a întemeiat, la Bucureºti, ziarul Curentul. 2 aprilie 1943 - A murit actorul Tony Bulandra, societar al Teatrului Naþional Bucureºti. (n. 13 martie 1881). 2 aprilie 1711 - Are loc tratatul de alianþã dintre Moldova ºi Rusia, încheiat la Luþk între Dimitrie Cantemir ºi þarul Petru I. Acest tratat prevedea o alianþã militarã antiotomanã, dar prin el se recunoºtea ºi domnia ereditarã în familia Cantemireºtilor ºi autoritatea absolutã a domnului 2 aprilie 1867: Mihai Eminescu publicã, în Familia, poemul Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie 8 aprilie 1829 - A apãrut, la Bucureºti, “Curierul românesc” (1829-1848), primul periodic din Þara Româneascã, sub conducerea lui Ion Heliade Rãdulescu 8 aprilie 1913 - A încetat din viaþã poetul Panait Cerna (n. 25 sept. 1881) 8 aprilie 1885 - A murit C.A. Rosetti, om politic român, participant la revoluþia de la 1848 (n. 2 iunie 1816) 8 aprilie 1911 - S-a nãs-
cut Emil Cioran, filozof ºi scriitor român stabilit în Franþa, unde a trãit ca apatrid (fãrã cetãþenie) pânã la moarte ( m. 20 iunie 1995) 9 aprilie 1918 - Sfatul Þãrii de la Chiºinãu a votat unirea Basarabiei cu România 10 aprilie – s-a nãscut Carol de HohenzollernSigmaringen, domnitor al Principatelor Române, din 1866, iar din 1881 Rege al României. 11 aprilie - 1944 - A murit Ion Minulescu, poet, prozator ºi dramaturg român (n. 6 ianuarie 1881). 11 aprilie 1990 - Guvernul Român a cerut Regelui Mihai sã-ºi amâne vizita în România pentru o datã ulterioarã alegerilor. 12 aprilie 2007 - Scriitorul ºi eseistul Andrei Pleºu a primit din partea preºedintelui Traian Bãsescu distincþia “Ordinul Meritul Diplomatic în grad de Mare Ofiþer”. 13 aprilie - În anul 1452 a fost încheiatã Pacea de la Adrianopol, între Iancu de Hunedoara ºi Imperiul Otoman, prin care turcii se obligau sã înceteze atacurile asupra Þãrii Româneºti, Transilvaniei, Ungariei ºi Serbiei ºi sã nu ridice noi fortificaþii de-a lungul Dunãrii. În 1906 s-a nãscut scriitorul Samuel Beckett. (m. 22 decembrie 1989). 14 aprilie 1884 - La Sibiu a apãrut publicaþia politicã ºi culturalã ‘’Tribuna’’. 14 aprilie 1457 - ªtefan cel Mare a urcat pe tronul Moldovei (n. 1433 - 2 iul 1504)
Redacþia Foaia bobocilor vã ureazã sãrbãtori fericite! Hristos a Înviat!
EVENIMENTE 3
Comunitatea Românilor din Serbia, înregistratã! A fost depãºitã ºi ultima barierã în procesul de lungã duratã privind reînregistrarea Comunitatii Romanilor din Serbia (CRS). Recent, prin adoptarea deciziei Agenþiei pentru Registrele Economice de la Belgrad noua conducere a CRS se înscrie în registru asociaþiilor ºi este reprezentatã de preºedintele Stevan Mihailov din Satu Nou, vecepreºedinþii: Dorinel Stan (Srediºtea Micã), Daniel Magdu (Covãciþa), Marin Gaºpãr (Vârºeþ) ºi Dorel Cebzan (Sân Mihai). Agenþia pentru Registrele economice, registratura asociaþiilor, a emis hotãrârea unde este specificat cã noua conducere a CRS este aleasã în conformitate cu Statutul CRS, astfel fiind îndeplinite condiþiile pentru înregistrarea asociaþiei în Registrul Asociaþiilor în conformitate cu articolul 79 al Legii Asociaþilor (MO al R. Serbia nr. 51-9) ºi articolul 30 al aceleiaºi legi. Cererea
de înregistrare fiind depusã respectând prevederile legale, s-a decis înregistrarea noii conduceri a CRS. Astfel, dupã aproape 2 ani, a luat sfârºit o etapã nefastã în istoria celei mai vechi organizaþii româneºti din Serbia, in care ilegalitatile fostului preºedinte Ion Cizmaº, acoperit atat de autoritatile sarbe cat si de diplomati romani aflati la post la Belgrad si Varset lãsa o patã neagrã pe obrazul românilor din Serbia, dar si in ceea ce priveste bunurile Comunitatii Romanilor din Serbia. Noua conducere are nevoie de sprijin necondiþionat, susþinere cât ºi logisticã necesarã pentru pãstrarea ºi afirmarea patrimoniului românesc identitãþii ºi spiritualitãþii românilor din Serbia. Prin perseverenta actualei conduceri a CRS a fost depasit un moment crucial pentru comunitatea româneascã din Voivodina ºi viitorul ei.
Tribunalul din Vârºeþ a decis în favoarea noii conduceri a CRS Comunitatea Românilor din Serbia (CRS) se adreseazã opiniei publice, având în vedere procesul iniþiat la tribunal în faþa justiþiei privitor la reprezentarea legitimã a Comunitãþii Românilor din Serbia ºi continuitatea ei. În acest context, VERIDICTUL, tribunalului de a respinge toate acuzaþiile fostului preºedinte calificate nefondate ºi impune remiterea tuturor bunurilor noii conduceri CRS, pune punct situaþiei aduse în paraginã de fosta conducere. O mare victorie câºtigatã de români pentru români! În aceastã ordine de idei, CRS, face apel cãtre corpul diplomatic al României în Serbia, clasele politice ºi autoritãþile de stat din Serbia ºi România pentru a lua mãsuri în vederea stopãrii procesului de faliment ºi stingere a CRS-ului, cere
sprijin, logisticã ºi ajutor necondiþionat pentru salvarea Comunitãþii Românilor din Serbia, prima ºi cea mai importantã organizaþie de interes obºtesc a românilor din Serbia, realizarea scopurilor ºi sarcinilor din program ºi pentru salvarea patrimoniului CRS, respectiv recâºtigarea încrederii tuturor românilor din Serbia. Mulþumim tuturor celor care ne-au sprijinit, susþinut în aceastã perioadã grea ºi dificilã, facem apel la toþi românii în ceea ce priveºte includerea activã a tututror factorilor în drumul spre unitate ºi prosperitate a etniei româneºti din Serbia. Extras din Hotararea Tribunalului: „Tribunalul a acceptat statutul valid al CRS, statutul din 24.11.1990, care este registrat la instituþiile competente ca statut valid. Tribunalul nu a acceptat expu-
nerea lui Ion Cizmaº privind adoptarea statutul din 28.02.2009, având în vedere cã acest statut, în conformitate cu prevederile legale, trebuia sã fie registrat la instituþiile competente ceea ce în cazul concret nu era fãcut. Ba ºi mai mult, la Adunarea din 2009, nici nu a existat punct pe ordinea de zi „adoptarea Statutului”, ci dupã susþinerea lui Ion Cizmaº acest Statut a fost adoptat la punctul 5 ºi anume „Adoptarea planului de lucru ºi a documentelor CRS pentru perioada urmãtoare”, ceea ce dupã acest tribunal este inaccetabil, având în vedere articolul 12 al Legii Asociaþilor. Ba mai mult, tribunalul nu a putut stabili care ar fi textul Statutului din 2009 având în vedere cã au fost predate mai multe variante acestui Statut. Privind cererea de a se in-
terzice lui Stevan Mihailov sã reprezinte CRS tribunalul a concluzionat cã cererea este nefondatã. ªi anume, pentru a se putea emite o interzicere preventivã trebuie sã se dovedeascã de ce este necesarã aceastã cerere ºi ce pagube sar evita, ceea ce Ion Cizmaº nu a justificat. Pe lângã toate acestea, Stevan Mihailov a fost ales de preºedinte pe data de 12.09.2010 ºi în aceastã calitate are tot dreptul sã reprezinte CRS ºi sã foloseascã ºtampila. Având în vedere cã ºedinþele Adunãrii au fost þinute în conformitate cu Statutul CRS, aceste hotãrâri sunt legale, ceea ce rezultã cã noul preºedinte al CRS este Stevan Mihailov ºi tribunalul a aprobat cererea ca Ion Cizmaº sã predea sediile, documentaþia, inventarul ºi ºtampilele CRS pentru ca CRS sã poate funcþiona, ºi sã aibã posiblitatea sã realizeze activitãþile definite prin Statut.”
4 ªTIRI
Comunitatea Românilor din Serbia îºi reia activitãþile Miercuri, 7 martie a.c. la Vârºeþ în sala SCA „Luceafãrul” în trecut „Petru Albu” s-a þinut ºedinþa Consiliului CRS, prezidatã de preºedintele CRS Stevan Mihailov. Importanþa ºi semnificaþia întâlnirii este deosebitã ºi prin prisma marcãrii simbolice a validãrii noii conduceri CRS, care reprezintã comunitatea în faþa instituþiilor, persoanelor fizice ºi instituþiilor de stat, conform deciziei tribunalului din Vârºeþ. La reuniunea Consiliu CRS din Vârºeþ au fost prezenþi 17 membri din 23 de membri (din Vârºeþ, Alibunar, Srediºtea Micã, Satu Nou, Uzdin, Panciova, Biserica Albã, Covãciþa). Pe ordinea di zi au figurat mai multe puncte de importanþã majorã pentru continuitatea organizaþiei, organizarea, respectiv pentru comunitatea româneascã din Serbia. Celor prezenþi, preºedintele CRS, Stevan Mihailov a prezentat succint sentinþa tribunalului din Vârºeþ, cu referinþã la procedura de reînregistrare a CRS-ului, care dureazã mai mult de un an de zile ºi nu este în conformitate cu legislaþia în vigoare. În acest rãstimp, sa declanºat procedura de faliment a CRS din cauza
datoriilor (impozite, credite, datorii) care se estimeazã la circa 5.000.000 dinari (din care doar 3.000.000 impozit). Astfel cea mai veche ºi reprezentativã asociaþie româneascã din Serbia, riscã de a se stinge, adicã sã disparã. Consiliul CRS, adoptã hotãrârea de a se adresa din nou tuturor instituþiilor din Serbia ºi România în vederea soluþionãrii în regim de urgenþã a Comunitãþii Românilor din Serbia. Urmãtorul punct pe ordinea de zi a fost stabilirea planului de colaborare cu ICR pe anul 2012, evocându-se colaborarea existentã în prezent, ºi poiecte de viitor care au drept scop, pãstrarea identitãþii naþionale ºi spirituale. S-a remarcat importanþa
Consiliul central al Comunitãþii Românilor din Serbia
colaborãrii CRS cu ICR din Bucureºti, iar asociaþia poate beneficia de trei proiecte culturale (concerte, expoziþii, piese de teatru) pe parcursul anului bugetar. Când este vorba de DRRP, s-a elucidat situaþia actualã a comunitãþii (blocarea conturilor) iar proiectele spre DRRP au fost depuse prin intermediul asociaþiilor sau societãþilor culturale, care sprijinã CRS-ul ºi cu recomandarea conducerii asociaþiei.
S-au amintit ºi alte forme de colaborare cu Statul Român, respectiv, programul ARC, tabere de studenþi ºi copii, cursuri de perfecþionare a cadrelor didactice, ºcoli de varã, înscrierea studenþilor în România etc. Punctul patru pe ordinea de zi, stabilirea planului de activitate pe 2012, care este foarte ambiþios, în primul rând, vizeazã organizarea Congresului Românilor din Serbia ediþia a II-a la Vârºeþ sau Covãciþa, organizarea manifestãrilor tradiþionale, festivalul copiilor, festivalul fanfarelor ºi organizarea Adunãrii Generale a CRS-ului în viitorul apropiat. La punctul diverse, s-au dat lãmuriri cu privire la unele probleme, cu care în continuare se confruntã comunitatea ºi modul de funcþionare a CRS-ului, respectiv filialelor când este vorba de organizare ºi funcþionare. Totodatã Consiliul CRS a cerut rãspunderea celor care au distrus Comunitatea Românilor din Serbia prin delapidare de fonduri. Scopul primordial al Consiliului CRS este sã ducã organizaþia pe culmi cât mai înalte când este vorba de pãstrarea identitarã ºi spiritualã a românilor din Serbia.
CULTURÃ 5
Unirea Principatelor Române ºi Mihai Eminescu, serbate la Satu Nou Pe data de 24 ianuarie, românii din Serbia au marcat, la Satu Nou, Unirea Principatelor Române ºi ziua de naºtere a poetului naþional Mihai Eminescu în organizarea Comunitãþii Românilor din Serbia ºi Societatea Cultural Artisticã dr. Radu Flora.
Oaspeþii evenimentului au fost: dl. Alexandru Mureºan, consulul general
al Consulatului României din Vârºeþ, pãrintele protopop al Panciovei, Gheorghe Ianeº, Noviþa Neagoevici, vicepreºedintele Partiei Democrate a Rumânilor din Sârbie, reprezentanþii Asociaþiei „Constantin Brâncuºi” din Timiºoara, Valentin Mic preºedintele Asociaþiei „In
Medias Res” din Panciova, vicepreºedinþii CRS Dorinel Stan, Daniel Magdu, Marin
Gaºpãr, Dorel Cebzan, secretarul CRS Liviu Stamin, precum ºi numeroºi preºedinþi de filialele ai Comunitãþii Românilor din Serbia. Evenimentul a fost deschis de Stevan Mihailov, preºedintele Comunitãþii Românilor din Serbia, care a salutat oaspeþii ºi a dat cuvântul domnului Alexandru Mureºan, care s-a aflat pentru prima datã la Satu Nou. Domnul Mureºan a salutat pe toþi cei prezenþi în numele Consulatului General al României din Vârºeþ, a evocat despre importanþa istoricã a unirii
Moldovei ºi Valahiei, Mica Unire, eveniment decisiv pentru Marea Unire din 1918 ºi formarea statului unitar naþional al României. Serata a fost moderatã de dl. Simeon Lãzãreanu. În prima parte, dedicatã poetului Mihai Eminescu, elevii ªcolii Generale din Satu Nou, secþia românã, au recitat urmãtoarele poezii: Crainean Sanela (Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie), Balnojan Mariana, Gaºpãr Daniela, Ardelean Marinela (Glossa), Mic Cristina (Ce te legeni), Roºu Magdalena (O, rãmâi), Beca Adriana (Doina), Alecsandra Rogean (În mijloc de codru). Despre viaþa ºi opera lui Mihai Eminescu a vorbit doamna profesor Elena Lelea. Valentin Mic a citit din creaþia sa poeticã. Aneta Gaºpãr a încântat publicul cu melodiile interpretate la chitarã. În partea a II-a, dedicatã Unirii Principatelor Române, despre acest eveniment istoric ne-a vorbit domnul profesor Mircea Mãran precum ºi reprezentanþii Asociaþiei „Constantin Brâncuºi” din Timiºoara. Evenimentul a fost urmãrit de TV Novi Sad ºi TV Covãciþa. Seara s-a încheiat cu „Hora Unirii” ºi un cocktail pentru toþi cei prezenþi.
6 EPISTOLA
† DANIIL
DIN MILA LUI DUMNEZEU, EPISCOP-LOCÞIITOR AL SFINTEI ªI DE DUMNEZEU PÃZITEI EPISCOPII A DACIEI FELIX „Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece “ (Matei 24, 35; Marcu 13, 31; Luca 21, 33). Prea cucernici pãrinþi ºi fraþi preoþi, iubiþi credincioºi ºi credincioase, Mântuitorul nostru Iisus Hristos Dumnezeu ºi Om, Luminã din Luminã, Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu adevãrat, Iubire din Iubire, Tãcere din Tãcere ºi Tainã din Tainã, este raþiunea noastrã de a fi, raþiunea noastrã de a exista, rostul nostru vremelnic ºi sensul nostru veºnic, credinþa noastrã, nãdejdea noastrã, iubirea noastrã. Hristos cel Înviat este cauza noastrã ºi scopul nostru ºi mijlocul dintre cauzã ºi scop. El este Izvorul nostru dintru care venim ºi Oceanul nostru întru care ne întoarcem. Hristos este rãsãritul nostru ºi asfinþitul nostru pentru un nou rãsãrit. In El credem ºi ne încredem. Întru El nãdãjduim ºi sperãm. Pe El îl iubim ºi-L dorim. Toate sfintele ºi dumnezeieºtile-I cuvinte evanghelice sunt pentru noi „sãgeþi ascuþite cu cãrbuni aprinºi trase de Cel puternic” (Psalmul 119, 4) pentru a ne rãni inima de dragostea veºnicã faþã de
El, chiar dacã uneori ne încearcã ºi cu „pâinea durerii” (Psalmul 126, 2), pentru a nu ne usca „precum iarba de pe acoperiºuri” (Psalmul 128,6). El ne cheamã neîncetat prin cuvintele: „Dacã înseteazã cineva, sã vinã la Mine ºi sã bea” (Ioan 7, 37). De aceea ne adãpãm din apa cea vie a cuvântului Sãu ºi din harul Duhului Sfânt. Cuvintele auzite de fericitul Augustin în ziua convertirii sale: „Toile et lege”, adicã „Ia ºi citeºte!” sunt un îndemn mistic perpetuu ºi pentru noi de a iubi, deschide ºi citi cu nesaþ Sfânta ºi dumnezeiasca Sa Evanghelie. Prin aceasta Hristos este Cãlãuza noastrã ºi Pãstorul nostru, dupã cuvintele psalmistului: „Domnul mã paºte ºi nimic nu-mi va lipsi. La loc de pãºune, acolo m-a sãlãºluit; la apa odihnei ma hrãnit” (Psalmul 22, 1-2). Iar „apa odihnei” nu este altceva decât „râul ºi apa vieþii, limpede cum e cristalul ºi care izvorãºte din tronul lui Dumnezeu ºi al Mielului” (Apocalipsã 22, 1). De
aceea citim tot în sfânta carte a Apocalipsei despre mulþimea celor îmbrãcaþi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, mulþimi pe care „Mielul, Cel ce stã în mijlocul tronului, îi va paºte pe ei ºi-i va duce la izvoarele apelor vieþii...” (Apocalipsã 7, 9 ºi 17) - precum pe femeia samarineancã. Iar „izvoarele apelor vieþii” sunt Persoanele Prea Sfintei ºi dumnezeieºtii Treimi, din Care ºi de la Care primim prin harul Sfântului Duh revelaþia sau descoperirea dumnezeiascã a Sfintei Scripturi ºi a Sfintei Tradiþii, spre cunoaºterea singurului Dumnezeu adevãrat ºi a lui Iisus Hristos Fiul Sãu, ca sens, scop ºi lucrare a vieþii celei veºnice (Ioan 17, 3). De aceea cântã neîncetat Biserica prin Doxologia Mare: „Cã la Tine este izvorul vieþii, întru lumina Ta vom vedea luminã” (Psalmul 35, 9). Hristos - „Izvorul vieþii” este viaþa noastrã ºi învierea noastrã, bucuria noastrã ºi aºteptarea noastrã, plinirea vieþii celei pãmânteºti ºi preaplinul poti-
rului vieþii celei cereºti. Hristos este nemurirea noastrã ºi fericirea noastrã. Hristos este mântuirea noastrã. De aceea, unul dintre dumnezeieºtile Sale cuvinte evanghelice este ºi acesta: „Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24, 35), pentru cã sfintele ºi adevãratele cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul ºi Cuvântul sau Logosul lui Dumnezeu, vin de dincolo de cer ºi trec dincolo de pãmânt, deoarece ele au în vedere „cerul cel nou ºi pãmântul cel nou, în care va locui dreptatea” (II Petru 3, 13). „Iar cerurile de acum ºi pãmântul sunt þinute prin acelaºi cuvânt ºi pãstrate pentru focul din ziua judecãþii” (II Petru 3, 7). Cuvintele Evangheliei lui lisus Hristos „nu vor trece”, adicã nu se vor risipi, nu se vor pierde, ci se vor împlini întocmai, deplin ºi desãvârºii, deoarece sunt sãpate sau dãltuite cu litere de stele pe noile table ale Legii cerului ºi pãmântului, fiind rânduite la temelia, structura ºi fundamentul noii creaþii. „ªi am vãzut cer nou ºi pãmânt nou. Cãci cerul cel dintâi ºi pãmântul cel dintâi au trecut; ºi marea nu mai era” (Apocalipsã 21, 1). Cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos sunt „Evanghelia veºnicã” - cu care un înger al Domnului zbura prin mijlocul cerului revelaþiei biblice, ca s-o vesteascã locuitorilor pãmântului - (Apocalipsã 14, 6). Cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos sunt „vrednice de crezut ºi adevãrate” (Apocalipsã 21, 5) pentru cã ele sunt „adevãratele cuvinte ale lui Dumnezeu” (Apocalipsã 19, 9). Ele se adunã ºi se pãstreazã pentru veºnicie în chivotul
EPISTOLA 7
† DANIIL
DIN MILA LUI DUMNEZEU, EPISCOP-LOCÞIITOR AL SFINTEI ªI DE DUMNEZEU PÃZITEI EPISCOPII A DACIEI FELIX „Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece “ (Matei 24, 35; Marcu 13, 31; Luca 21, 33). templului Noului Ierusalim, ca manã cereascã ºi pâine veºnicã a împãrãþiei lui Dumnezeu. Cuvintele Mântuitorului lisus Hristos se vor adeveri „la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ºedea pe tronul slavei Sale” (Matei 19, 28). Stihul evanghelic „Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”, înseamnã cã Predica de pe Munte ºi Fericirile, pildele împãrãþiei ºi toate învãþãturile, cuvântarea de la Cina cea de Tainã ºi cuvintele de pe cruce vor dãinui ºi se vor împlini dincolo de cer ºi pãmânt. „Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” vor sã ne încredinþeze cãci cuvintele Mântuitorului din dimineaþa învierii celei de a treia zi pânã în ziua înãlþãrii Sale la cer au o valoare, un mesaj ºi o substanþã veºnicã. „Bucuraþi-vã!” (Matei 28, 9) ºi „Pace vouã!” (Ioan 20,19), „Luaþi Duh Sfânt!” (Ioan 20, 22) ºi „Simone, fiul lui Iona, Mã iubeºti tu pe Mine?” (Ioan 21,15) au ecou în veºnicie, ca ºi „Iatã, Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul veacului. Amin.” (Matei 28, 20) „Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” pen-
tru cã ele au putere sã creeze prin transfigurare „un cer nou ºi un pãmânt nou” (Apocalipsã 21, 1). Cuvintele lui Hristos nu vor trece, ci ne vor petrece ºi însoþi în veºnicie, pentru cã ele sunt „Duh ºi viaþã” (Ioan 6, 63), ele sunt luminã ºi adevãr, siguranþã ºi certitudine, înþelepciune ºi hranã sufleteascã ºi duhovniceascã sau „mana cea ascunsã” (Apocalipsã 2, 17). Cuvintele lui Hristos însufleþesc ºi aprind pe sfinþii apostoli ºi pe ucenicii de la Emaus. Cuvintele lui Hristos înviazã pe Lazãr ºi lumineazã pe Toma. Cuvintele lui Hristos hrãnesc mulþimile ºi adapã pe samarineancã. Cuvintele lui Hristos binecuvinteazã pruncii ºi mângâie pe femeia cananeeancã ºi pe vãduva din Nain, ele vindecã bolile ºi pe cei bolnavi, alungã duhurile rele ºi umplu ochii de lacrimi de bucurie. Cuvintele lui Hristos mustrã pe cãrturari ºi farisei ºi dau luminã orbilor. Cuvintele lui Hristos prevestesc dãrâmarea templului ºi aduc bucurie negrãitã fecioarelor înþelepte care ies cu candelele aprinse întru întâmpinarea Mirelui. Cuvintele lui Hristos îl aruncã pe Saul din Tars în pulberea de la poarta Damascului pentru ca mai
apoi sã-l înalþe pânã la al treilea cer (II Corinteni 12, 2). „Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” pentru cã Cel ce le-a rostit, o datã pentru totdeauna, „era prooroc puternic în faptã ºi-n cuvânt înaintea lui Dumnezeu ºi a întregului popor” (Luca 24, 19) ºi El „îi învãþa pe ei ca Unul Care are putere, iar nu cum îi învãþau cãrturarii lor” (Matei 7, 29). „Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” pentru cã „niciodatã n-a vorbit un om ca Omul acesta” (Ioan 7, 46) despre care sutaºul a mãrturisit pe Golgota „zicând: Cu adevãrat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (Matei 27, 54). Cuvintele lui Hristos nu vor trece, adicã nu se vor risipi, nu se vor pierde, nu se vor uita niciodatã ºi nu vor rãmâne neîmplinite, deoarece ele corespund întru totul celor spuse de Duhul Sfânt prin sfântul apostol Pavel: „Cele ce ochiul n-
a vãzut ºi urechea n-a auzit ºi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregãtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (I Corinteni 2, 9). De aceea praznicul Învierii Domnului este un prilej binecuvântat de reflecþie ºi meditaþie, de cugetare ºi teologhisire, pentru a ne anina inima ºi a ne înãlþa mintea cãtre Dumnezeu pe aripile de har ale cel puþin unui cuvânt din Sfânta ºi dumnezeiasca Evanghelie a Domnului ºi Dumnezeului ºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos - „Suflet al sufletului nostru”, cum îl numeºte sfântul Maxim Mãrturisitorul. „ªi toþi 11 încuviinþau ºi se mirau de cuvintele harului care ieºea din gura Lui” (Luca 4, 22). Cu arhiereascã binecuvântare, † DANIIL Episcop-locþiitor al Daciei Felix Datã în reºedinþa episcopalã ortodoxã românã din Vârºeþ, la praznicul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos din anul mântuirii 2012.
8 LITERATURÃ
Poetul pãtimirii noastre, Octavian Goga Pe data de 1 aprilie 1881, s-a nãscut la Rãºinari, lângã Sibiu, cel care avea sã fie supranumit „poetul pãtimirii noastre”, Octavian Goga. În timpul celor 57 de ani de viaþã, Goga s-a ridicat nu doar pânã la înãlþimea renumelui de cel mai popular poet român al primelor douã decenii ale secolului al XX-lea, ci ºi pânã la demnitatea de prim-ministru, funcþie pe care a ocupat-o, e drept, doar pentru douã luni ºi jumãtate, între 28 decembrie 1937 ºi 11 februarie 1938. Formaþiunea lui în satul copilãriei, la Rãºinari, ca descendent al unui lung ºir de preoþi cãrturari ºi apostoli, într-un sat care nu cunoscuse în trecut întinãrile iobãgiei ºi era caracterizat prin puritatea de rasã, i-a modelat, de la început, destinul: „M-am nãscut la graniþã. Am ºtiut din primul moment al vieþii mele, cã existã graniþe: am ºtiut ce înseamnã existenþa graniþei: un pion înfipt în carnea unui popor”. Unul dintre pãrinþi era de la munte, unde îºi petrecea cea mai mare parte a vacanþelor, celãlalt din câmpia Ardealului. În munte, el vedea dârza încordatã a voinþei cãtre faptã, în câmpie orizontul poeziei; aºa explica Goga cele douã dominante ale personalitãþii lui. Din copilãrie, se identificã, Goga, cu universul rural, îmbrãþiºân-du-i aspiraþiile: „De la început m-am pomenit într-un mediu þãrãnesc pe care [...] am cãutat sã-l pãtrund dus de mânã de pãrinþii mei cãrturari. Eu nam fost þãran, dar am priceput pasurile satului ºi m-am contopit cu toate durerile lui”. Dupã terminarea ºcolii primare din Rãºinariul natal ºi a liceului unguresc din Sibiu, dar cu ultima clasã fãcutã la liceul românesc din Braºov, Goga s-a înscris la Facultatea de Litere ºi Filosofie a Universitãþii din Budapesta.
La absolvire, primeºte o bursã de studii în Berlin, pe care e nevoit sã le întrerupã din cauza decesului tatãlui. În plan literar, a debutat în 1897, la doar 16 ani, în revista Tribuna, colaborând ulterior la Tribuna literarã, Familia, Luceafãrul ºi Viaþa Româneascã. Animat de un puternic sentiment naþional, Goga intrã de timpuriu în lupta pentru drepturile românilor din Imperiul Austro-Ungar ºi pentru Unirea Transilvaniei cu România. În anul 1902, Goga scoate revista Luceafãrul, publicaþie care face parte din programul Tribunei lui Ioan Slavici, aici a publicat multe din poeziile din care i-au adus renume, în primele trei volume de versuri: Poezii (1905), Ne cheama pãmântul (1909), Din umbra zidurilor (1913). „Revista noastrã, ca organ al tinerimii, are menirea de a ne prezenta publicului mai de-aproape, de a stabili apoi o legãturã mai strânsã între public ºi tinerime” (O. Goga). Membru al Academiei Române din 1920, se face cunoscut în viaþa literarã interbelicã cu puþine lucrãri: piesa Meºterul Manole (1928), volumul de evocãri Precursori (1930) ºi traducerea integralã a Tragediei omului (1934) de Madach. Va fi un politician deosebit, ajungând deputat ºi chiar ministru, pentru ca în anul 1937 pentru o scurtã perioadã de timp sã ajungã primministru. Satul românesc, a fost pentru Goga microcosmul prin care a vãzut lumea, cu toatã diversitatea tipurilor ei umane. Limba, cu seva ei bogatã de imagini, figurile întâlnite în jurul lui ºi intuite în adâncul semnificaþiilor româneºti, au fost material pentru creaþiile sale: Plugarii, Apostolul, Dascãlul, Dãscãliþa, Bãtrânii, Ruga mamei, Lãutarul, Rugãciune, Clãcaºii, etc. Dominanta mãrturisirii
este trãsãtura care îl deosebeºte într-un chip eminent de toþi poeþii vremii lui, subordonarea necondiþionatã faþã de cerinþele obºtei româneºti, în primul rând faþã de imperativul de viaþã ºi moarte a noastrã, a tuturor, unitatea neamului românesc cu centrul lui de obârºie: Ardealul. Ca orice mare personalitate reprezentativã, Octavian Goga a fost ursit sã dea glas unei singure idei: totul la el înfãþiºeazã feþe ºi imagini multiple ale suferinþei Ardealului nedespãrþit de solia româneascã. O vede în dimineaþã, în salba de cãsuþe alebe; o vede în râuri, în munþi, în muncã ºi în truda zilnicã, o vede în stele. Se poate observa miºcarea operei cãtre o monografie a satului. Coºbuc va fi cel ce îi va orienta scrisul cãtre realitãþile satului, Goga realizând în definitiv o monografie poeticã a satului transilvanean, a doua monografie dupã cea a mento-
rului sãu. Opera sa vine întrun moment istoric ºi social de asuprire a românilor din Ardeal, astfel încât opera sa poate fi considerata una a mândriei jignite, un zbucium naþional în care se manifesta o credinþã în izbãvire. Glasul „pãtimirii” din poezia lui Goga izvorãºte din durerea înrobirii sociale ºi naþionale a dezmoºteniþilor neamului sãu, iar „mântuirea”, din fierbintea încredinþare în dezrobirea socialã ºi unitatea politicã a naþiunii. Poetul e în postura unui „apostol” care, cu sentimentul unei revelaþii, are sã veseleascã „ziua cea mare” a eliberãrii, a bucuriei izbãvirii neamului din amar ºi suferinþã. Þara pe care o înfãþiºeazã poetul plânge durerea întregului nostru popor. Sufletul zbuciumat al plugarilor dã substanþã specificã poeziei lui Goga. Lor li se adreseazã poetul în versuri ce se convertesc în imn ºi elegie: (Continuare pag 10)
OBICEI 9
Cele mai cunoscute obiceiuri ºi superstiþii în Sãptãmâna Patimilor n În Sãptãmâna Mare, curaþenia în gospodãrii ºi case, vopsirea pomilor ºi a pietrelor cu var alb, aerisirea hainelor ºi a aºternuturilor, desfundarea ºi curãþarea grãdinilor, reprezintã o modalitate de a ura bun venit primãverii, dar ºi de a primi lumina Învierii în inimile ºi casele noastre. În comunitãþile rurale, de la mic la mare, fiecare are rolul sãu bine definit în curãþarea ºi primenirea grãdinilor. În Noaptea Învierii însã, orice activitate gospodãreascã înceteazã. Oamenii se pregãtesc fizic ºi sufleteºte pentru a primi lumina, pregãtindu-ºi haine noi ºi dichisindu-se. n Din bãtrâni, se vorbeºte despre faptul cã în Sãptãmâna Patimilor (Sãptãmâna Luminatã) cerurile sunt închise, deschizându-se însã în noaptea de Paºti pentru cei cu inima curatã. Se crede cã sufletele celor care mor în Sâmbãta Mare oscileazã între Rai ºi Iad, între lumea viilor ºi lumea morþilor. De asemenea, în Vinerea Mare, nu se bat clopo-
tele pentru cei morþi, ci doar toaca. Ziua de Marþi a Sãptãmânii Luminate, numitã ºi Marþea Seacã, se cinsteºte prin post. Þinând aceastã zi, strãbunii noºtri credeau cã vor fi feriþi de dureri de cap ºi cã Dumnezeu va veghea pentru ca laptele animalelor din gospodãrie sã nu sece. n În Joia Mare, nu este indicat sã fii inactiv sau sã-þi petreci ziua dormind. Se spune cã vei fi leneº tot timpul anului, iar femeile mai ales îºi vor atrage asupra lor mânia Joimaritei, un personaj mitologic justiþiar ce pedepseºte trãndãvia. Cinsteºte în schimb aceastã zi ca pe o zi de sãrbãtoare. Nu se spãla rufe ºi nici nu se pune cloºca pe ouã, altfel cloºca va scoate numai cocoºi. nÎn fiecare an, în Joia Mare, se crede cã morþii revin la vechile lor locuinþe pãmânteºti. De aceea, în anumite zone ale României, în curþile gospodariilor se aprind focuri mari pentru ca cei deceþi sã se poate încãlzi ºi sã aibã luminã ºi pe lu-
mea cealaltã. Pentru ca aceste suflete sã-ºi gãseascã liniºtea, se împart celor nevoiaºi colaci ºi mâncãruri sfinþite în bisericã. Sufletele celor morþi trebuie primite cu bucurie ºi cu responsabilitate, pomenindu-i la slujbele de la bisericã ºi pregãtindu-le bucate alese. Odatã ce Sãptãmâna Mare se încheie, sufletele celor dragi trebuie „conduse” la cimitir aprinzând o lumânare în ziua de Paºti pentru mântuirea lor. Mai mult, în credinþa popularã, cei care þin post din Joia Mare ºi pânã în Paºti vor fi înºtiinþaþi cu trei zile înainte de a trece în lumea cealaltã de moartea lor. n În tradiþia româneascã, s-a pãstrat obiceiul conform cãruia ouãle se înroºesc cu precãdere în Joia Mare. Astfel, nu se vor strica pe tot parcursul anului. Ouãle vopsite simplu, doar în roºu, mai sunt cunoscute ºi sub numele de „meriºoare”. Ele se dau de pomanã, pe lumea cealaltã fiind primite ca mere. Tot în Joia din Sãptãmâna Luminatã, în anu-
mite zone ale Românis-a pãstrat tradiþia frãmântãrii ºi coacerii „pâinii uitaþilor”. Aceastã pâine specialã este închinatã celor morþi care nu au fost pomeniþi de-a lungul anului. n În Joia Mare, în unele sate, fetele de mãritat fura mãtrãguna de la vecini ºi o ascund sub pragul bisericii astfel încât preotul sã treacã peste ea. Astfel, conform obiceiului, vor fi plãcute de flãcãi mândri ºi vor fi invitate la horã pe tot parcursul anului. n În mod tradiþional, unele persoane þin post negru în Vinerea Mare. Nu se mãnâncã ºi nu se bea nimic. De aceea, în unele zone ale Maramureºului ºi ale Bihorului, acestei sãptãmâni i se mai spune ºi Sãptãmâna Neagrã. Gospodinele nu au voie sã frãmânte aluat sau sã-l coacã în cuptor cãci se considerã a fi un pãcat mare. Se spune cã nimeni nu va putea mãnca din aceastã copturã, nici mãcar peºtii... În acelaºi timp, în dimineaþa de Vineri, înainte de rãsãritul soarelui, existã tradiþia scãldatului într-o apã curgãtoare sau a mersului prin rouã. Datina ne învaþã cã cei care se cufundã de trei ori într-o apã curgãtoare vor fi feriþi de boli ºi friguri, menþinându-se sãnãtoºi ºi energici tot timpul anului. Ploaia în aceasta zi sfântã de Vineri prevesteºte un an roditor ºi abundent, iar lipsa ei un an sãrac, lipsit de roade. Tot în Vinerea Mare este interzisã consumarea de oþet ºi urzici. Pe cruce, Mântuitorul a fost bãtut cu urzici, iar buzele i-au fost udate cu oþet. n În Sâmbãta Mare, se fac ultimele pregãtiri pentru masa de Paºte, iar gospodinele trebuie sã încheie curãþenia. Dacã te împiedici în timp ce te îndrepþi cãtre slujba de Înviere, se spune cã vei avea un an greu ºi plin de încercãri. Mãdãlina M.
10 MEDICINÃ
Sfatul medicului: bolile de primãvarã Primãvara este sezonul bolilor de piele. Una dintre afecþiunile care „explodeazã” în primele sãptãmâni din acest sezon este vitiligo, numitã ºi boala petelor albe. Mai sunt frecvente „erupþiile polimorfe”, niºte bubiþe care apar pe marginea urechilor, în special la vârsta adoles cen þei, dar ºi alergiile. Una dintre cauze este ºi intesificarea luminii. În plus, nu uitaþi cã nici soarele nu mai este atât de blând ca altãdatã, în sezonul de primãvarã. Boala petelor albe se manifestã prin decolorarea pielii, mai ales în zone precum faþa, gâtul, mâinile, picioarele. „Semnele sunt mai vizibile primãvara ºi vara pentru cã începe sã se vadã contrastul între pielea cu pigment ºi cea fãrã pigment”, spune medicul dermatolog Mihaela Leventer, de la clinica Deramstyle din Bucureºti. Pentru cei care sunt afectaþi, sfatul cel mai important ar fi sã foloseascã cremele cu factor de protecþie între 20 ºi 50. În plus, este foarte important ca ace-
ia care au vitiligo sã nu „se ardã” niciodatã la soare, ci sã profite de ultraviolete cu mãsurã. „Pe de altã parte, soarele face bine tegumentului afectat de vitiligo”, explicã medicul dermatolog Mihaela Leventer. Vitiligo este o boalã foarte cercetatã, se ºtie mecanismul genetic care o cauzeazã, însã medicamente foarte eficiente nu existã. În privinþa tratamentului, se recomandã vitaminele din seria B, în special B12 ºi acid folic, pentru perioade lungi de timp, iar local se aplicã creme imunomodu-
latoare la recomandarea unui specialist dermatolog. O soluþie de camuflare esteticã sunt cremele autobronzante. Nu vã expuneþi brusc la soare Tot primãvara, adolescenþii sensibili se confruntã cu erupþiile care apar pe marginea urechilor. „Este suficient sã iasã afarã odatã fãrã pãlãrie pe cap ºi le apar aceste bubiþe”, spune medicul Claudia Teodorescu, de la Spitalul clinic Colentina, din Capitalã. Ele pot apãrea
Poetul pãtimirii noastre, Octavian Goga (urmare pag 8) „La voi aleargã totdeauna Truditu-mi sufletul sã se-nchine; Voi singuri strãjuiþi altarul Nãdãjduirii noastre de mai bine. Al vostru-i plânsul strunei mele Creºtini ce n-aveþi sãrbãtoare, Voi, cei mai buni copii ai firii, Urziþi din lacrimi ºi sudoare ”. (Plugarii) În poezia sa, în glasul ei de bocet, de rugãciune sau de rãzvrãtire, de chemare la redeºteptare ºi demnitate socialã ºi naþionalã, pulseazã sufletul neamului românesc. Cu greu s-ar gãsii în literatura lumii o poziþie ºi o expresie ca ceea a lui Goga în Rugãciune. Aici vibraþiunea religioasã este înfrãþitã cu jertfa subordonãrii faþã de cei mulþi, al cãror glas se simte, aceasta este ºi mai însemnatã trãsãturã a poeziei lui Goga. De la cel mai umil plugar, pânã la interpretul suprem al tutu-
ror, poetul, ºi pânã la peisaj, totul pare strãbãtut de o solie. Format la ºcoala lui G.Cosbuc, preluând de la Eminescu ceea ce se potrivea acestora ca ºi celorlalþi contemporani ai sãi din perioada „Sãmãnãtorului”, Goga putea fi primit cu entuziasm de sãmãnãtoriºti, între care el era unul dintre cei mai reprezentativi. Bibliografie: 1. Ovidiu Gogâlea, Octavian Goga, Biblioteca Judeþeanã ASTRA Sibiu, 2008; 2. Octavian Goga, Revista Fundaþiilor Regale, an VIII, nr. 4, aprilie 1941, p. 6-10; 3. Octavian Goga, Fragmente auto-biografice, Mãrturisiri literare, nr. 1, Ed. Cartea Româneascã, (Institutul de istorie literarã ºi folclor, nr. 14), Bucureºti; 4. George Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent, Fundaþia pentru literaturã ºi artã, Bucureºti, 1941. Mãdãlina Mihailov
ºi pe fondul schimbãrilor endocrine care au loc în organism, multe dintre bolile deramtologice având legãturã cu secreþia diferitelor glande din corp. În urma expunerii la soare, mai pot apãrea ºi o mulþime de pete maronii (pistrui), mai ales la persoanele blonde sau cu pãrul roºcat. Se întâlnesc în special la tineri, dar încep sã se rãreascã spre vârsta de 40 de ani. Pânã la venirea verii ar fi indicat sã vizitaþi dermatologul pentru a vã verifica aluniþele ºi pentru a vedea care dintre acestea vã pun în pericol pielea. Cruditãþile menþin sãnãtatea pielii Multe dintre afecþiunile pielii se accentueazã atunci când imunitatea este la pãmânt. Pielea se va regenera mai uºor, dacã hrana va fi bogatã în cruditãþi. Vitamina A este esenþialã pentru piele, la fel ºi complexul de vitamine B. În caz de arsuri, se recomandã o alimentaþie sãracã în proteine, pentru a uºura funcþionarea rinichilor. În toate afecþiunile pielii, de naturã infecþioasã sau alergicã, precum ºi în acnee sau eczeme este foarte utilã o curã de dezintoxicare. De asemenea, dacã sunteþi fumãtori, este esenþial sã limitaþi numãrul þigãrilor, deoarece nicotina împideicã irigarea corectã a pielii. Rodica M.
ISTORIE 11
Tragedia de la Fântâna Albã – 1 aprilie 1941 Ultimatumul din 26-28 iunie 1940 a permis ca unitãþile militare ale Armatei Roºii ºi ale N.K.V.D. sã ocupe, prin agresiune, Basarabia, nordul Bucovinei ºi Þinutul Herþa. Grãnicerii sovietici au fost incapabili sã opreascã exodul celor care au abandonat agoniseala de-o viaþã, încercând sã treacã noua graniþã, pentru a ajunge în România. Potrivit rapoartelor întocmite de patrulele grãnicierilor sovietici, în primele zile ale lui iulie 1940, au trecut graniþa 471 de persoane din localitãþile Hliboca, Herþa, Putila ºi Storojineþ. Documentele oficiale sovietice mai menþioneazã cã pe parcursul unui an de ocupaþie, peste 7.000 de oameni s-au refugiat clandestin în România. „Prin obiectivul urmãrit – trecerea în masã peste linia arbitrarã de demarcaþie care separa Bucovina – (evenimentele) reprezintã un refuz global al regimului sovietic ºi a consecinþelor teritoriale ale ultimatumului stalinist.” În urma situaþiei create, autoritãþile sovietice au întocmit liste cu cei care aveau rude în România, i-au declarat „trãdãtori de þarã”, deportându-i la muncã forþatã în Siberia ºi Kazahstan. Listele Unitãþii 97 de patrulare numãrau la 1 ianuarie 1941 aproximativ 1.085 de persoane, alte liste includeau un numãr de 1.294 de
persoane, la 7 decembrie 1940. „Întreaga miºcare, care s-a bazat, iniþial, pe promisiunea autoritãþilor de ocupaþie cã se va acorda libera trecere în Regat, a avut un caracter pro-românesc nedisimulat, cu toate cã a antrenat ºi persoane de altã naþionalitate.” Masacrul de la Fântâna Albã N.K.V.D.-ul lansase zvonuri conform cãrora grãnicerii sovietici ar fi permis multor români sã treacã graniþa în România. Drept rezultat, un grup de peste 3000 de persoane din mai multe sate de pe valea Siretului a format o coloanã paºnicã, care se îndrepta spre graniþa sovieto-românã. Purtau cu ei un steag alb cu însemne religioase – icoane, prapuri ºi cruci din cetinã. Românii se aflau la
doar 3 kilometri de graniþã. Militarii sovietici au deschis focul, mitraliind fãrã cruþare. Dupã masacru, rãniþii au fost legaþi de cai ºi târâþi pânã la locul unde, dinainte, au fost sãpate cinci gropi commune. Conform unor documente scrise la acea vreme, unii dintre ei au fost îngropaþi de vii. Bãtrâni, femei, copii, soldaþii sovietici nu au þinut cont, toþi au fost aruncaþi în gropile comune. Timp de douã zile, spuneau localnicii, s-ar fi auzit gemete dinspre gropi. Numãrul total al victimelor nu este cunoscut, din pãcate. Nu exista pînã la ora actualã o analizã exactã ºi pertinentã a Masacrului de la Fântâna Albã. Izvoarele vorbite ale zonei susþin cã numãrul morþilor ar trece de 2.000. „În legãturã cu numãrul de morþi, sursele documentare de la KGB vorbesc doar de 20 de morþi, ceea ce este departe de realitate”. Numãrul morþilor a fost exagerat de cãtre unii, la 7 sau chiar 15.000. Tot referitor la numãrul celor uciºi „… Într-un document al Serviciului Special de Informaþii, depistat de mine la Arhivelor Naþionale din Bucureºti sunt menþionaþi 200 de morþi ºi 500 de rãniþi. La aceºtia trebuie adãugate sutele de persoane care au fost condamnate ºi deportate în urma evenimentelor
menþionate. [...] Trebuie remarcat cã nu este singurul masacru comis de bolºevici împotriva celor care doreau sã treacã în þarã. La Lunca, pe malul Prutului, la 6 februarie 1941 au fost seceraþi cu mitralierele sute de români, dar aceastã acþiune (trãdatã în cele din urmã) a avut un alt caracter, fiind organizatã în secret.” O tentativã de trecere a graniþei s-a petrecut ºi în noaptea de 6 februarie 1941, când 500 de persoane din satele Mahala, Cotul Ostriþei, Buda, ªirãuþi, Horecea-Urbana ºi Ostriþa au fost surprinºi de rafalele de mitraliere ale militarilor sovietici, prilej cu care trei sferturi dintre ei, printre care ºi organizatorii N. Merticar, N. Nica ºi N. Isac au fost mãcelãriþi. Doar 57 de oameni au reuºit sã treacã în România. 44 dintre ei au fost arestaþi sub acuzaþia de a fi participat la o „contrarevoluþie”. Dupã douã luni de detenþie ºi torturã 12 persoane au fost condamnate la moarte, iar restul, la 10 ani de muncã forþatã ºi pierderea drepturilor civile pentru 5 ani, rudele luând calea deportãrii în Siberia. În noaptea de 12 spre 13 iunie, trupele sovietice au ridicat peste 13.000 de români, care au fost deportaþi în Siberia ºi Kazahstan. Victor M.
Mihai Eminescu ºi Unirea principatelor marcate la Satu Nou
Periodic al românilor din Serbia, editat de SCA Dr. Radu Flora din Satu Nou Redactor ºef: Victor Mihailov Redacþia: Victor Mihailov, Mita Omorean, Stefan Mihailov, Alexandru Friant, Traian Tarina, Ionel Balnojan, Petru Lazar, Ilie Baba