PROIECTAREA UNEI UNITATI AUTOSERVICE DE TIP MIC by Mîrzea Vasile

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV FACULATATEA DE INGINERIE MECANICA CATEDRA AUTOVEHICULE ŞI MOTOARE

- PROIECT-

Disciplina: TEHNOLOGII ŞI MANAGEMENT APLICATE ÎN AUTOSERVICE Tema: PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI AUTOSERVICE DE TIP MIC

Îndrumător: Prof. dr. ing. Ţurea Nicolae

Student: Mîrzea Vasile Grupa 1562

-1-

Cuprins: I.

DETERMINAREA TIPULUI DE SERVICE.................................................................. 3

II.

DETERMINAREA NUMĂRULUI DE POSTURI DE LUCRU....................................... 4

III.

DETERMINAREA SUPRAFE ELOR POSTURILOR DE LUCRU ............................. 6

IV.

DETERMINAREA NECESARULUI DE PERSONAL ................................................ 10

REPARTIZAREA PE MESERII................................................................................. 12

VI.

CALCULUL ÎNCĂLZIRII ATELIERULUI ................................................................... 13

VII. CALCULUL VENTILAŢIEI AERULUI........................................................................ 16 VIII. ORGANIZAREA POSTURILOR ............................................................................... 17 IX.

CALCULUL PARCĂRILOR....................................................................................... 19

STABILIREA MĂSURILOR DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ ŞI PSI ... 20

XI.

BIBLIOGRAFIE......................................................................................................... 22

XII. ANEXE ..................................................................................................................... 22

-2-

DETERMINAREA TIPULUI DE SERVICE

1. Determinarea mărimii parcului disponibil P În scopul determinării tipului de service s-a elaborat un studiu preliminar bazat pe: -

numărul de autovehicule înmatriculate în zonă (pe baza datelor de la poliţia locală şi Registrul Auto Român);

posibilităţile de creştere a numărului de autovehicule în zonă;

valorile de trafic ( tranzit) şi specificul turistic al zonei;

oferta de întreţinere şi reparaţii deja existente în zonă, sub două aspecte: cantitativ (ore/an) şi calitativ.

Pe baza acestui studiu s-a stabilit un parc disponibil P=1500 autovehicule 2. Lucrări efectuate în service: -

spălarea autovehiculului (spălarea şi uscarea caroseriei, spălarea părţii de sub autovehicul);

protecţie anticorozivă;

diagnosticare;

lucrări legate de ungere (schimb ulei, gresare articulaţii, ungere);

verificări periodice;

reparaţii mecanice şi electrice;

schimb piese principale motor;

schimb piese principale transmisie;

schimb piese principale punte faţă;

schimb piese principale punte spate;

schimb piese principale mec. direcţie;

vulcanizare şi echilibrare;

vânzări de piese de schimb şi articole de întreţinere a autovehiculelor;

3. Determinarea capacităţii service-ului (necesarul de ore/an) Tabelul nr. 1 Denumirea lucrării

Durata medie

Frecvenţa lucrării

(ore lucrate)

(oră/zi/an)

simbol

valoare

simbol

valoare

Spălarea şi uscarea caroseriei

tsc

0.1

fsc

Spălarea părţii de sub autovehicul

tss

0.2

fss

Protecţie anticorozivă

tpc

0.5

fpc

0.5

-3-

Denumirea lucrării

Durata medie

Frecvenţa lucrării

(ore lucrate)

(oră/zi/an)

simbol

valoare

simbol

valoare

Diagnosticare

0.2….0.4

Lucrări legate de ungere

0.5

1.4

Verificări periodice

tvp

2.5….10

fvp

Reparaţii mecano-electrice

3….6

2….3

Schimb piese principale motor

0.15

Schimb piese principale transmisie

0.1

Schimb piese principale punte faţă

tPF

fPF

0.1

Schimb piese principale punte spate

tPS

fPS

0.1

Schimb piese principale mec. direcţie

tMD

fMD

0.1

Vulcanizare şi echilibrare

tVE

fVE

T = (е

f Чt t )ЧP [ore / an ]

i i

unde: fi – frecvenţa lucrării (oră/zi/an) tt – durata medie a lucrării (ore) P – mărimea parcului disponibil în medie:

Tm = (0,1Ч18 + 0,2 Ч2 + 0,5 Ч0,5 + 0,3 Ч2 + 0,5 Ч1,4 + 3 Ч1 + 4 Ч3 + + 8 Ч0,15 + 4 Ч0,1 + 5 Ч0,1 + 4 Ч0,1 + 2 Ч0,1 + 1Ч3) Ч1500 = = 25,45 Ч1500 = 36675 [ore / an ] Capacitatea service-ului se încadrează în intervalul 30.000-60.000 ore pe an, prin urmare se adoptă un service de tip mic cu 6-10 posturi de lucru

II.

DETERMINAREA NUMĂRULUI DE POSTURI DE LUCRU

Numărul de posturi de lucru pentru o lucrare sau un grup de lucrări specifice se determină cu următoarea rela ie:

N pi =

p Чt i Чfi z Чns ЧT Чa Чm -4-

unde: z – numărul zilelor lucrătoare pe an z = zc-zn-zR = 365 – 104 – 4 = 257 zc – zile calendaristice zn – zile nelucrătoare zR – zile pentru repara ii p – procent pentru întreruperi planificate ns – numărul schimburilor T – durata schimbului α – coeficient de îndeplinire a normelor m – numărul de muncitori pe post ti – durata medie a lucrării (i) (tabelul 1) fi – frecven a medie a lucrării (i) (tabelul 1) 1. Numărul posturilor pentru spălarea autovehiculului

Nps =

P Ч(tsc Чfsc + tss Чfss ) Z Чns ЧTs Чa Чm

P Ч(0,1Ч18 + 0,2 Ч2) 257 Ч2 Ч8 Ч0,9 Ч1

= 6 Ч10- 4 Ч1500 = 0,89

Se adoptă Nps=1 2. Posturi pentru standul de diagnosticare a sistemului de direcţie Pentru toate tipurile de unităţi, exceptând cele de tip foarte mic, numărul posturilor pentru standul de diagnosticare a sistemului de direcţie se adoptă Npd = 1. 3. Posturi pentru diagnosticare şi verificări periodice Numărul posturilor pentru diagnosticare şi verificări periodice se determină astfel:

Npdv =

P Ч(td Чfd + tvp Чfvp ) Z Чns ЧTs Чa Чm

P Ч(0,3 Ч2 + 3 Ч1) 257 Ч2 Ч8 Ч0,9 Ч1

= 10- 3 Ч1500 = 1,45

Se adoptă Npdv=1 4. Numărul posturilor pentru întreţinere, reparaţii curente şi capitale NpiR – se determină direct din tabelul 2 Se adoptă NpiR=4

-5-

Tabelul nr. 2

5. Numărul posturilor pentru vulcanizare, echilibrare

NVE =

P Ч(tVE ЧfVE ) Z Чns ЧTs Чa Чm

P Ч(1Ч3) 257 Ч2 Ч8 Ч0,9 Ч1

= 0,5 Ч10- 3 Ч1500 = 1,21

Se adoptă NVE=1 6. Numărul de posturi pentru dotările suplimentare Dotările suplimentare vor fi grupate astfel: a. polizor, ma ină de găurit, presă, strung, aparat sudură MIG/MAG, aparat pentru sablat. b. stand verificare frâne, stand reglare faruri, stand încărcare cu freon a instala iei de climatizare Se adoptă Nps=2 7. Numărul total de posturi de lucru: N= Nps + Npd + Npdv + NpiR + NVE+Nps =1+1+1+4+1+2=10 posturi

III.

DETERMINAREA SUPRAFE ELOR POSTURILOR DE LUCRU

1. Determinarea suprafeţei postului de lucru general Se vor determina dimensiunile unui post de lucru general, care să răspundă cerinţelor lucrărilor de întreţinere şi reparaţii precum şi lucrărilor operaţiilor de diagnosticare, având la bază idea de „spaţiu aerisit” caracteristică unui service modern. Astfel, plecând de la clasificarea autovehiculelor funcţie de gabarit, şi de la rezultatele studiului de nivel întocmit pentru proiectarea standului de diagnosticare a sistemului de direcţie în ceea ce priveşte dimensiunile de gabarit ale autoturismelor, se admit ca dimensiuni de gabarit maxime 5 X 1,9 [m] (lungime X lăţime). Distanţa dintre automobil şi perete sau o instalaţie tehnologică fixă este prevăzută la a = 1m considerată suficientă. -6-

În partea din spate a postului de lucru se prevede un spaţiu b= 3m pentru acces spre toate utilităţile service-ului. În părţile laterale, distanţa dintre două automobile este 2m. Pentru a ţine cont de asigurarea posibilităţii efectuării de lucrări în păr ile laterale a două autovehicule alăturate şi de posibilitatea echipării postului cu un elevator, se adoptă o valoare majorată c = 2m. În partea din faţă,dacă accesul se face individual pentru fiecare post, este prevăzută o distanţă de 0.30 m pentru a beneficia de spaţiu suficient şi după închiderea uşii, distanţă notată cu ‘d’.

Figura nr. 1 – Dimensiunile postului de lucru

Deci dimensiunile postului vor fi (fig. 1): - Lăţimea postului va fi : lp = l + c = 1,9 + 2 = 3,9 m Se adoptă: lp= 4 m - Lungimea postului va fi: Lp = L + 2 · a + d = 5 + 2 · 1 +0.30 =7.30 m unde: l – lăţimea maximă acceptată pentru autoturism L – lungimea maximă acceptată pentru autoturism -7-

Suprafaţa postului de lucru: Sp = Lp · lp = 7.30 · 4 = 29.2 m2; Caracteristici ale postului general de lucru: -

Acest post de lucru este specific oricărui tip de lucrări de întreţinere şi reparaţii.

Pentru demontarea motorului service-ul va fi dotat cu o macara mobilă.

Testările mobile computerizate permit utilizarea ca post de diagnosticare a motorului;

O parte din posturi, respectiv toate posturile din atelierul de mecanică, vor fi dotate cu elevatoare pentru lucrările la partea inferioară a automobilului, aceste lucrări fiind mai dificile şi mai numeroase, volumul lor fiind aproape jumătate din volumul lucrărilor.

Determinarea suprafe ei posturilor de lucru diferite de postul de lucru general Determinarea preliminară a suprafeţei necesare: l0 = Np · Lp + 2 · gp + b = 10 ·7,30 + 2 · 0,2 + 3 = 76,4 m L0 = Np · lp + U + 2 · gp = 10 · 4 + 2 + 2 · 0,5 = 41,4 m

unde: Np – numărul de posturi Lp – lungimea postului lp – lăţimea postului gp – grosimea pereţilor U – distanţa dintre posturile marginale şi pereţi S0 = L0 · l0 = 76,4 · 41,4 = 3162,96 m2 a) Suprafa a postului pentru spălarea autovehiculului şi pentru standul de diagnosticare a sistemului de direcţie Pentru staţia de spălare se alocă o incintă separată, identică cu cea pentru standul de direcţie, spaţiu considerat suficient pentru staţia de spălare. Amplasarea incintelor de spălare şi de diagnoză a direcţiei se face ca figura nr. 2, urmărindu-se obţinerea unei amplasări (organizări generale) judicioase. Lungimea atelierului de spălare şi a standului de direcţie, Las Las = Nps · Lps + U = 1 ·7,30 + 1 = 8,30 m Lăţimea atelierului de spălare şi a standului de direcţie, las las = Nps · lps + b + ldir = 1 · 5 + 3 + 5 = 13 m unde: Nps – numărul de posturi de spălare Lps – lungimea postului de spălare -8-

lps – lăţimea postului de spălare U – distanţa dintre post şi pereţii laterali Având în vedere faptul că operaţia de spălare necesită un spaţiu mai mare se adoptă : lps = 5 m; ldir= Nps · lps=1 · 5=5m Sas = Las · las = 8,30 · 13 = 107,9 m2

Figura 2 - Amplasarea spălătoriei şi standului de diagnoză b) Dimensionarea magaziilor Calculul suprafeţei totale Sm pentru magazii se face aproximativ pe baza indicilor de suprafaţă specifică pentru un autoturism, în metri pătraţi cu următoarea relaţie: Sm = N · sm [m2] unde: - N - numărul de autovehicule pentru care trebuie asigurată rezerva de piese şi/sau lubrifianţi; - sm - suprafaţa specifică mat. de depozitat pentru un auto. (tabelul 3); Tabelul nr. 3 Tipul pieselor (materialelor)depozitate

sm[m2]

agregate şi piese de schimb

1,2….….1,3

anvelope

0,25…..0,35

uleiuri şi unsori

0,3…..…0,6

Suprafaţa magaziei pentru agregate şi piese de schimb Sm1 = N · sm1=50 · 1,2=60 m2 (7,3x8,21) Suprafaţa magaziei pentru anvelope Sm2 = N · sm1=50 · 0,3=15 m2 (3,7x4,05) Suprafaţa magaziei pentru uleiuri şi unsori -9-

Sm3 = N · sm1=50 · 0,5=20 m2 (3,7x6,75) c) Posturile pentru întreţinere, reparaţii curente şi capitale, vulcanizare, echilibrare, pentru dotările suplimentare: - vor avea dimensiunile postului de lucrul general - posturile pentru dotările suplimentare vor fi grupate astfel (1)

polizor, ma ină de găurit, presă, strung, aparat sudură MIG/MAG, aparat pentru sablat.

(2)

stand verificare frâne, stand reglare faruri, stand încărcare cu freon a instala iei de climatizare

IV.

DETERMINAREA NECESARULUI DE PERSONAL

1. Timpul disponibil al unui muncitor, Tm TM = (ZC – ZSD – ZS – ZCD – ZX) · TZ = (365 – 104 – 16 – 22 – 4) · 8 = 1752 ore/an unde: ZC – numărul de zile calendaristice; ZSD – numărul sâmbetelor şi duminicilor; ZS – sărbători legale; ZX – media absenţelor pe an; TZ – durata activităţii zilnice pentru un muncitor; ZCD – durata medie a concediilor. 2. Numărul de muncitori pe operaţii Numărul de muncitori pentru o anumită operaţie se determină cu formula:

P Чti Чfi TM

unde: P – parcul de autovehicule; ti – durata medie a operaţiei [ore]; fi – frecvenţa efectuării operaţiei [ore/zi/an]; TM – timpul disponibil al unui muncitor [ore/an]; a. Numărul de muncitori pentru spălare

MS =

P (tSC ЧfSC + tSS ЧfSS ) P (0,1Ч18 + 0,2 Ч2) = = 1,2 Ч10- 3 ЧP TM 1752

Se adoptă câte un muncitor pe schimb.

- 10 -

b. Numărul de muncitori pentru deservirea standului de diagnosticare a sistemului de direcţie Se adoptă câte un muncitor pe schimb. c. Numărul de muncitori pentru lucrări de diagnosticare şi verificări periodice

M pd =

P (td Чfd + tvp Чfvp ) TM

P (2 Ч0,3 + 5 Ч1) = 0,3 Ч10- 3 ЧP 1752 Tabelul nr. 4

Valoare se rotunjeşte la cel mai apropiat nr. întreg şi în tabelul nr. 4 găsim Mpd=2 d. Numărul de muncitori pentru operaţii de întreţinere şi reparaţii curente şi capitale

MiR =

b P (tu Чfu + tR ЧfR + tM ЧfM + t ps Чfps + t pf Чfpf + tMd ЧfMd ) TM

1,2 ЧP Ч(0,5 Ч1,4 + 4 Ч2,5 + 8 Ч0,15 + 4 Ч0,1+ 5 Ч0,1+ 2 Ч0,1) = 9 Ч10- 3 Ч1500 1752

În conformitate cu tabelul nr. 5 găsim valoarea MIR=10-13 muncitori. Având în vedere că avem 4 posturi de lucru adoptăm valoarea 10. e. Numărul de muncitori pentru alte posturi Pentru posturile suplimentare Npx adoptate se adoptă numărul de muncitori astfel: Mpx = Npx · ns + 1; unde: Npx – numărul de posturi suplimentare ns – numărul schimburilor Prin urmare pentru posturile nr.2, 7, 8 şi 9 adoptăm valoarea 3

- 11 -

Tabelul nr. 5

REPARTIZAREA PE MESERII

1. Numărul de muncitori pentru revizii tehnice Numărul de muncitori pentru lucrări de revizie tehnică se obţine astfel:

MRT =

TRT 6,85 ЧP = 1752 TM

unde: TRT – timpul necesar pentru lucrări de revizie tehnică ; MRT – numărul de muncitori necesar pentru lucrări de revizie tehnică TM – timpul disponibil al unui muncitor; TRT = P · ( tpc · fpc + tu · fu + td · f d + tvp · f vp + tit · fit ) = = P · (0,5 · 0,5 + 0,5 · 1,4 + 2 · 0,3 + 5,1 + 0,6 · 0,5 ) = 6,85 ·P; 2. Numărul de muncitori pentru lucrări de ungere

MU =

TU (fa Чl a + t pc Чt pc ) ЧP (0,5 Ч1,4 + 0,5 Ч0,5) ЧP 0,95 ЧP = = = TU 1752 1752 1752

unde: Mu – numărul de muncitori pentru lucrări de ungere; - 12 -

Tu – timpul necesar pentru lucrări de ungere ; Restul muncitorilor de la întreţinerea tehnică se repartizează (normal) proporţional cu manopera pentru executarea lucrărilor mecanice şi electrice. Astfel numărul muncitorilor mecanici respectiv electricieni se stabileşte după cum urmează: a. Mecanici auto:

Mm =

3 3 ж6,85 0,95 ц 3 5,9 Ч(MRT - Mu ) = Чзз ЧP ч = Ч ЧP ч ч з 4 4 и1752 1752 ш 4 1752

b. Electricieni

Me =

1 1 5,9 Ч(MRT - Mu ) = Ч ЧP 4 4 1752

Repartizarea pe schimburi şi posturi se face în funcţie de situaţia concretă

VI.

CALCULUL ÎNCĂLZIRII ATELIERULUI Încălzirea în cazul de faţă se face cu instalaţie de încălzire centrală cu apă fierbinte.

ca agent termic se utilizează apa supraîncălzită la 150°C produsă prin arderea gazului metan. Parametrii aerului sunt daţi în tabelul 4. Tabelul nr. 6 Destinaţia încăperii

Temperatura [°C]

Spălare

15°C

Hala principală

18°C

La calculul încălzirii halelor trebuie să se

ină cont de:

- pierderile de căldură prin pereţi; - pierderile de căldura pentru încălzirea autovehiculelor reci ce intră în atelier; - încălzirea aerului rece ce pătrunde odată cu intrarea autoturismului. 1. Cantitatea maximă de căldură necesară încălzirii autovehiculului rece: Se calculează cu relaţia

Qa =

m Чcm ЧD t -

m1 Чcm1 ЧD t1 [kWh]

unde: m, m1 - masele părţilor de autovehicul cu temperatura cea mai mică sau respectiv, cea mai mare, decât temperatura halei în Kg; c - căldura specifică: c = 0,42 pentru părţi metalice; c = 2,2 pentru alte materiale; - 13 -

Δt, Δt1 - diferenţele de temperatură dintre păr ile reci, respectiv calde şi temperatura din hală. Temperatura medie a: -

motorului încălzit şi a apei din radiator se adoptă: tm = 50°C;

parţilor reci se adoptă cu 10°C peste temperatura de calcul a aerului exterior

Durata încălzirii se adoptă 1 ora pentru autoturisme, 2 ore pentru autocamioane şi autobuze din care 70% se absoarbe în prima oră, 3 ore pentru motoarelor de autocamioane şi autobuze. Adoptăm următoarele valori m = 1300kg

m1=200kg

cm = 0,42

cm1=0,42

Δt = -10°C

Δt1=32°C

Obţinem:

Qa =

m Чcm ЧD t -

m1 Чcm1 ЧD t1 = (1300 Ч0.42 Ч( 10)) - (200 Ч0.42 Ч32) = 8148 [kWh]

2. Cantitatea de căldură necesară încălzirii aerului rece pătruns: Răcirea încăperii ca urmare a deschiderii uşilor, atinge valoarea maximă la ieşirea şi intrarea autovehiculului. Se calculează cu relaţia

t Qu = ma Ч(t i - te )Ч 60 unde: ma - masa aerului rece pătruns în hală, [Kg/h]; ti, te - temperatura interioară, exterioară [oC]; τ- durata menţinerii uşi deschise în minute într-o oră. Cantitatea de aer rece pătrunsă depinde de direcţia şi viteza vântului, ti, te şi dimensiunile uşii. Adoptăm următoarele valori ma= 100 Kg/h ti= 18 oC te= -10 oC τ= 10 min Obţinem:

10 t Qu = ma Ч(t i - te )Ч = 100 Ч(18 - (- 10))Ч = 466.6 [kWh] 60 60

- 14 -

3. Cantitatea de căldură ce se pierde prin conducţie şi convecţie prin pereţi Se calculează cu relaţia:

Qp = K ЧSh Ч(ti - te ) unde: Q – fluxul termic transferat [kWh] K - coeficient global de transfer de căldură [W/m2.K] Sh - suprafaţa totală de schimb de căldură [m2]; ti, te - temperatura interioară, exterioară [oC]; Pentru pereţi exteriori se pot recomanda următoarele valori ale coeficientului global de transfer termic K [W/m2K], în funcţie de temperatura exterioară şi de zona geografică în care este amplasat spaţiul răcit: Tabelul nr. 7

deci

Qp = 0.25 Ч3162.9 Ч(18 - (- 10)) = 88562,8 kwh 4. Cantitatea de căldură totală necesară:

Qt = QAT + QU + QP = 8148 + 466,6 + 88562,8 = 97177,48 kwh 5. Consumul orar de combustibil pentru încălzire:

Ge =

Qt hinst ЧQi

unde: ηinst - randamentul instala iei; ( ηinst = 0,96); Qi - puterea calorica inferioară; Având în vedere că se utilizează gaz metan (Qi=8,8), obţinem

Ge =

Qt 97177,48 = = 11503 kg/h 0.96 Ч8,8 hinst ЧQi

- 15 -

VII.

CALCULUL VENTILAŢIEI AERULUI

Destina ia principală a instalaţiei de ventilaţie este de a evacua gazele rezultate în urma manevrării autovehiculelor in hale. Compozi ia gazelor de evacuare depinde de sortimentul de combustibil utilizat de starea tehnica a motorului si de regimul de funcţionare. Din componentele gazelor de evacuare cele mai periculoase pentru sănătatea oamenilor sunt: monoxidul de carbon (CO), hidrocarburile nearse pentru m.a.s.- uri, iar pentru m.a.c.-uri monoxidul de carbon, oxizii de azot, aldehidele şi particulele. Limitele admisibile pentru concentra ia gazelor nocive în încăperi, sunt: - monoxid de carbon: 0,03 g/m3 - oxizii de azot: 5 g/m3 - aldehide: 30 g/m3 La o activitate într-o atmosferă poluată, mai puţin de 1-2 ore, concentraţia admisă a monoxidului de carbon poate atinge 0,05 mg/h, iar durata activităţii mai puţin de 1/2 h, până la 0,1 mg/h. La gazele enumerate se adaugă şi altele cum sunt: CO2, vapori de apă, vapori degajaţi de solvenţi şi alte materiale de întreţinere, vapori de lacuri şi vopsele. În staţia proiectată se vor prevedea exhaustoare la fiecare post de lucru, emisiile poluante fiind doar rezultatul manevrării autovehiculelor pe posturi. Consumul de combustibili C al unui motor cu carburator, la o viteza de deplasare a automobilului in atelier de 5-6 Km/h, se calculează cu expresia:

C = (0,6 ... 0,8) · Vt [Kg/h] unde: Vt - cilindreea totala a motorului [dm3] 1. Cantitatea de monoxid de carbon evacuata din motorul cu aprindere prin scânteie Se calculează cu relaţia:

G t Gca = 15 ЧC Ч a Ч [Kg/h] 1000 60 unde: Ga - con inutul gravimetric de noxe in gazele de evacuare, %; τ - timpul de funcţionare a motorului, [min]; Timpul τ se determina considerând aproximativ: -

1 min pentru intrare şi a ezare pe post;

1 min pentru ieşire;

0.5 min pentru fiecare 10 m parcurşi; - 16 -

2 min pentru încălzirea motorului.

2. Cantitatea de CO, NOx evacuată de motorul cu aprindere prin comprimare în patru timpi Cantiatea pentru fiecare componentă în parte se stabileşte cu relaţia:

G Чt GCO ( NOX CH ) = (160 + 13.5 ЧVt ) Ч U 100 Ч60 3. Cantitatea de aer necesara pentru diluarea gazelor nocive Se calculează cu relaţia: a. pentru m.a.s.

Gaer

106 ЧGCO = GaCO - GasCO

[m3/h]

a. pentru m.a.c.

Gaer

106 ЧGNOX 106 ЧGCO 106 ЧGHC = + + GaCO - GasCO GaNOX - GasNOX GaCH - GasCH

[m3/h]

unde: GaCO, GaNOx, GaCH - concentra ii admisibile; GasCO, GasNOx, GasCH - concentra ii in zona de aspira ie; Debitul aerului la canalele de ventilaţie trebuie să fie de 200… 250 m3/h (la o distanţă de 1m de locul de muncă), viteza de 2… 2,5 m/s, unghiul de 45o faţă de planul orizontal, temperatura aerului între 16 şi 25 oC.

VIII.

ORGANIZAREA POSTURILOR

1. Posturile halei principale Pentru posturile halei principale sunt necesare: -

Npd - posturi de diagnosticare;

Npit - post inspectie tehnica;

Npir - posturi pentru lucrari de întreţinere si reparaţii;

Npx - alte posturi;

Posturile de diagnosticare se organizează astfel: a. postul de lucru nr.1 (diagnoză şi verificări periodice) se echipează cu: -

elevator;

tester mobil computerizat;

raft cu scule;

dispozitive de diagnosticare; - 17 -

tester echipat cu pneumometre;

dispozitiv pentru măsurarea noxelor

b. postul de lucru nr.2 se echipează cu: -

stand pentru verificarea şi reglarea sistemului de direc ie;

Posturile de întreţinere (posturile 3-6) vor fi echipate cu -

elevatoare în principal

bancuri de lucru;

macarale mobile;

dispozitiv pentru extragerea uleiului din carter;

raft cu scule;

dispozitiv pentru schimbarea lichidului de frână

alte scule.

Alte posturi vor fi organizate astfel: a. postul de lucru nr. 7 (dotări suplimentare 1) se echipează cu: -

presă;

polizor;

maşină de găurit;

strung;

maşină pentru rectificat

aparat pentru sablare;

aparat pentru sudură MIG-MAG

b. postul de lucru nr. 8 (dotări suplimentare 2) se echipează cu: -

stand pentru verificarea frânelor şi suspensiei;

dispozitiv pentru reglarea farurilor;

staţie de încărcare cu freon.

c. postul de lucru nr. 9 (vulcanizare şi echilibrare) se echipează cu: -

elevator sau platformă pentru suspendarea autovehiculului;

aparat pentru dejantat;

maşină pentru echilibrat roţi

d. postul de lucru nr. 10 (atelier spălare) se echipează cu: -

instalaţie de spălare cu presiune

Atelierul va mai fi dotat cu: -

instalaţie centralizat de aer comprimat cu racord la fiecare post de lucru;

instalaţie pentru evacuarea gazelor de eşapament

centrală termică

spălătorie pentru echipamentul lucrătorilor - 18 -

IX.

CALCULUL PARCĂRILOR

Suprafaţa necesară pentru parcarea unui singur automobil (figura nr. 3):

ж Dц Sa = ззL + x + ч ч чЧ(l + y ) зи 2ш

[m2]

unde: L,l - dimensiunile de gabarit ale automobilului; x,y - distanţele de siguranţă [m] ; D - lăţimea culoarului de trecere. Figura nr. 3

Adoptăm următoarele valori: -

L = 5 m;

l = 1,9 m;

Distanţa de siguranţă între automobilele staţionate alăturat (y) pentru automobile pana la 5 metri lungime, la intrarea cu faţa este y = 1 m.

Distanta de siguran a între automobilele staţionate pe posturi înfundate şi cele ce se deplasează este x = 0,3 m.

Valoarea minimă a lăţimii culoarului de trecere este D = 6 m.

În cazul parcării laterale cu autovehiculele staţionate unul după altul,

distanţa între autovehicule z = 0,5 [m].

În consecinţă, suprafaţa pentru parcarea unui autovehicul va fi următoarea: - 19 -

ж 6ц Sa = зз5 + 0.3 + ч Ч(1.9 + 1) = 24 m2 ч ч зи ш 2 Suprafaţa totală de parcare se determină prin înmulţirea Sa cu numărul de autovehicule care pot fi parcate zilnic.

St = Sa ЧNa = 24 Ч23 = 554 m2

STABILIREA MĂSURILOR DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ ŞI PSI

1. Securitatea şi sănătatea în muncă ¾ La posturile de montare – demontare a autovehiculelor şi agregatelor, trebuie să se folosească scule şi dispozitive corespunzătoare, în stare tehnică bună, iar agregatele care se demontează trebuie fixate pe bandă sau pe cărucioare – suport, pentru a se evita răsturnarea lor. Pentru uşurarea efortului fizic, se recomandă utilizarea instalaţiilor mecanizate de montare – demontare a îmbinărilor filetate şi a altor tipuri de îmbinări. ¾ Ansamblurile, subansamblurile şi piesele grele se vor manevra numai cu ajutorul maşinilor de ridicat şi transportat, dotate cu dispozitive de prindere corespunzătoare pentru fiecare subansamblu care se manipulează. În acest scop, halele trebuie dotate cu maşinile şi instalaţiile necesare, prevăzute încă din faza de proiectare. ¾ Încăperile în care se face prespălarea autovehiculelor sau a agregatelor acestora trebuie să posede ventilaţie, încălzire centrală, canalizare şi posibilităţi de curăţire periodică a depunerilor. De asemenea, instalaţiile pentru spălarea şi degresarea pieselor trebuie amplasate în încăperi prevăzute cu o ventilaţie corespunzătoare. ¾ Aşezarea pieselor grele pe rolgangurile instalaţiei de spălare sau de degresare se face numai cu ajutorul maşinilor de ridicat şi transportat, iar piesele mărunte, aşezate în tăvi perforate sau lăzi cu pereţi din plasă de sârmă, se manipulează în mod asemănător. ¾ Evacuarea soluţiilor chimice din băile de degresare şi spălare trebuie să se facă prin pompare în instalaţii adecvate, evitându-se folosirea mijloacelor manuale (găleţi, tăvi, etc.), iar personalul care lucrează la instalaţiile de spălare trebuie să poarte echipament de protecţie. ¾ Instalaţiile de spălare cu produse petroliere trebuie să fie cât mai etanşe, pentru a împiedica difuzarea în atmosferă a vaporilor rezultaţi în timpul spălării, iar în încăperile în care se găsesc asemenea instalaţii trebuie evitată orice sursă de foc deschis. ¾ La asamblarea autovehiculelor, trebuie să se utilizeze mijloace de manipulare a agregatelor prevăzute cu dispozitive de prindere sigure şi comode în exploatare. 2. Prevenirea şi stingerea incendiilor Materiale şi echipamente de stingere a incendiilor: - 20 -

Atelierele, spaţiile de depozitare precum şi celelalte spaţii acoperite vor fi dotate cu: -

instalaţii automate de detectare şi stingere a incendiilor

extinctoare chimice sau cu zăpadă carbonică

nisip, lopeţi, găleţi, etc.

Materiale inflamabile: -

combustibil (benzină, motorină)

uleiuri minerale

acetilenă

materiale din cauciuc şi mase plastice

lacuri, vopsele, diluanţi.

Substanţe toxice -

gaze eşapament

lichid de frână, răcire

substanţe decapante

benzină – motorină.

- 21 -

XI.

BIBLIOGRAFIE 1. Ţurea, N, Tehnologii şi management aplicate în autoservice, Suport de curs, UNITBV ;

XII.

ANEXE 1. Anexa nr. 1 - Layout service

- 22 -

- 23 -