Tehnica picturii Prepararea suporturilor pentru pictură (2) ( preluare din cartea lui A.G.Verona „Pictura - studiu technic” Editura şi tiparul Sfintei Monastiri Neamţu, 1943) Fondul neabsorbant O altă preparaţie, care se întrebuinţa mult, până în ultima vreme, este fondul gras, cu o apreciabilă cantitate de ulei de in fiert. Acest fond nu este absorbant. Se prepară la fel ca cele precedente numai, la urmă, se adaugă până la 2 măsuri de in fiert gros. Acest fond se usucă mai încet şi, de aceia, trebuie aşteptat mai mult timp ca să se usuce (aproximativ o lună). Această preparaţie se va pune cu pensula şi se va rade cu spahtul, pentru a obţine un strat foarte subţire de fond. Pe pânze mai groase, sau pe scândură cu lemnul mai poros, se poate pune treptat şi mai multe straturi. Unii pictori preferă un fond nu prea lins. În acest caz, se aplică pe ultimul strat netezit o bucată de pânză şi se presează deasupra, pentru a obţine structura ţesăturii pe fond. Cu privire la adausul de ulei de in fiert ce se pune, trebuie să spun că se poate întrebuinţa şi un lac făcut din răşină de copal, lac cu care se lucrează la trăsături, lac englezesc. Să fim foarte atenţi cu aceste fonduri grase, pe care nu aderează destul de bine materia colorantă. Recomand să se frece bine, cu o cârpă îmbibată cu alcool, aceste fonduri grase înainte de a picta pe ele. Toate aceste materiale, atât pânze cât şi panele de lemn sau cartoane, care au fost preparate cu fond gras, dacă au sta mai multă vreme, produc un strat foarte subţire, aproape invizibil, de o materie grasă, un exudat care nu se usucă deloc şi care izolează suportul de culoarea aplicată pe el. De aceea va fi grija noastră de a curăţa aceste suprafeţe, frecând cu un cartof crud, tăiat în două şi pe urmă, spălând bine cu apă. Lăsăm să se usuce bine. Se poate freca cu cârpa îmbibată în alcool sau cu esenţă rectificată de terebentin. Pe lângă aceste preparate pentru fonduri trebuie să menţionez şi fondurile colorate care sunt preferate de unii pictori. Prepararea scândurilor, a cartonului, hârtiei, etc. Din vechime, se întrebuinţează pentru pictură scânduri, planşete, panele din diferite esenţe de lemn. Planşete de pictat icoane se făceau, la noi, din scânduri de: tei, plop, ulm, brad, stejar, mai rar salcâm. Lemnul trebuie să fie întotdeauna foarte bine uscat, lemn uscat de mai mulţi ani. Lemnul are particularitatea că se întinde şi se strânge mereu din cauza umezelii (chiar lemnul vechiu). Trebuie să ţinem socoteală de această particularitate, căci stratul de pictură pus deasupra lemnului, nu poate urma aceste mişcări şi de aceia se cojeşte. Pentru a împiedica mişcările materiei lemnoase, se punea pe vremuri, de-acurmezişul în dosul scândurilor nişte leaţuri, îngropându-le în grosimea lemnului, fără a le lipi. Azi, avem avantajul de a ne servi de placajele din comerţ, făcute din diferite feluri de lemn, puse în curmeziş, care sunt în general un bun material de întrebuinţat. Planşetele acestea făcute din placaj, trebuiesc acoperite în mod foarte subţire cu preparaţia indicată la pânză. Se va da un strat din cleiul menţionat, peste tot lemnul, în faţă şi în dos şi, pe urmă, se va acoperi atât faţa cât şi dosul, luându-se din preparaţia pe vârful pensulului, atingând uşor (tupfuind) cu pasta foarte subţire, toată suprafaţa, în mod egal. Această operaţie se repetă, dacă este nevoie de mai multe ori, aşa că vom obţine un fond de o grosime egală. Materialul pentru preparaţia fondului este ca şi cel pentru pânză; însă se poate întrebuinţa, cu folos, şi gips (analin)la lemn. Fiind un fond tare nu riscăm să avem crăpături ca la pânză. Mai avem posibili-
tatea la gips, de a rade, sau de a tăia eventual cu cuţitul ornamentele care servesc la efecte decorative. Un alt sistem întrebuinţat în trecut, era aplicarea unei pânze subţiri pe toată scândura. Pânza era înmuiată în clei şi întinsă pe scândură, dela mijloc spre margini. Cei vechi mai aveau şi obiceiul de a lipi fâşii de pânze înmuiate în clei, puse pe încheietura scândurilor şi pe urmă de a pune fondul din materialele descrise mai sus. Aceste fâşii de pânză se lipesc şi pe dosul planşelor, peste tot unde se împreunează scândurile. Cartonul, bine presat şi dat cu soluţia de clei, este bun de întrebuinţat cu condiţia ca preparaţia să fie făcută cu atenţie aşa cum am arătat pentru scândură. Fondul să fie dat pe faţă şi pe dos, punându-se cartonul, aşezat orizontal, la uscare. Mai bine este a se bate cu ţinte cartonul proaspăt preparat pe şasiu. Singura deosebire la prepararea cartonului pentru pictură e că punem peste tot cartonul (dos şi faţă) o soluţie de clei mai puternică decât proporţia dată pentru pânză sau lemn. Proporţia de clei bun este de 100gr. la un litru de apă. Şi hârtia bună făcută din cârpe, se poate întrebuinţa pentru a face un bun material, pe care vom lucra plăcut (mai cu seamă studiile pregătitoare). Vom încleia aceste hârtii pe planşete de lemn. Este bine a se da pe hârtie cu o soluţie uşoară de caseină.
Mîrzea Vasile, https://mirzeavasile.blogspot.com