Foaia de Postul Mare

Pmare ostul

anul IV, nr. 1 / 2017 se distribuie gratuit

La începutul Postului Mare

Cele două tabere inevitabile ale Judecății

P

arabola Judecății după Evanghelia de la Matei (25, 31-46), care premerge Postul Mare, ne situează între împărțiri și separări. La sfârșitul istoriei, Judecătorul cel drept și milostiv va fi nevoit să constate diferențele oamenilor la frontiera dintre bine și rău și să consimtă la împărțirea inevitabilă a lumii în două tabere. În lumea noastră, „unitatea” și „împărțirea” societății par să evite tot mai mult referința principiilor morale. Or în istorie, unitatea dintre oameni, respectul sau încrederea dintre ei, dreptatea la care se aspiră, sunt legate de viața morală. De aceea, Pilda Judecății ne invită să recunoaștem că Binele și Răul nu sunt convenționale, iar morala care ni le consemnează constată, în funcție de alegerile omului, și trista împărțire în tabere.

Isus ne confirmă că valoarea sufletească a persoanei și soarta sa sunt definite de felul propriu în care omul se situează față de semeni. Întâlnirea cu aproapele este un har prin care se obține unitatea, dar și siguranța de a crește împreună. Pare surprinzător faptul că nu-l vor recunoaște pe Hristos nici cei buni; dar față de cei răi, numai cei buni au mărturisit în timpul vieții naturalețea și simplitatea de a veni în întâmpinarea

semenilor. Aceasta este miza Judecății de la urmă – dar și reușita Postului Mare! – care înseamnă recunoașterea ascezei pe care ne-o propune nevoia celuilalt unde se ascunde Hristos.

A face binele nu e o chestiune de gală protocolară, pe care ne-o permitem la marile ocazii, ci un har. Vibrăm cu adevărat pentru Bine nu doar pentru simplul respect al Legii care-l cere, ci pentru că reușim să-l iubim pentru ceea ce este. De aceea, pilda Judecății ni-l arată pe Hristos prezent, acum, nu numai ca oaspete nevoiaș, dar care cade și pe nepusă masă. El încearcă să ne spună astfel că timpul vieții ne este oferit pentru a învăța să ne lăsăm atinși de ceilalți. Acest fapt exprimă nu doar garanțiile unui viitor sigur, dar mai ales evitarea înfricoșării de la sfârșit.

Judecata este într-adevăr o cutremurătoare constatare a alegerilor noastre. Îl vom sili pe Hristos să accepte doar ceea ce am ales deja să trăim. De aceea, fiindcă totul se joacă în prezent și în jurul libertății, merită să-i cerem acum Domnului să ne cutremure vanitatea, calculele sau siguranța.

Ca să nu pierdem gustul întâlnirii cu ceilalți, dar mai ales bucuria și pacea veșniciei cu El.

† MIHAI, episcop

Anul 2017 a început tumultuos, în lume și în țară. Este și anul centenarul aparițiilor Maicii Domnului la Fatima: nu e o pricină de senzațional, ci un motiv de speranță pentru creștini. La Bunavestire, Sfânta Fecioară a spus „da” voinței lui Dumnezeu.

La Fatima, Isus și Maica sa ne cer același lucru: bunăvoința de a ne îndeplini datoria în adevăr, în ascultare față de Legea dumnezeiască. Pocăința cerută – ne spune Domnul la Fatima – este de fapt oferirea propriei vieți, cu toate suferințele aferente condiției noastre umane. Rozariul, o rugăciune la îndemâna oricui – de aceea atât de valoroasă –, ne călăuzește în timpul propus de Biserică pentru a ne pregăti pentru Înviere. Și dacă răul pare adesea copleșitor, iar forțele noastre, slabe, să ne amintim deviza Episcopiei noastre, aflate sub ocrotirea Fecioarei care primește Vestea cea Bună: Îți este de ajuns harul meu, căci puterea mea se desăvârșește în slăbiciune (2 Corinteni 12, 9)

Jertfa pe care o cer de la fiecare este împlinirea propriei datorii și paza poruncilor ; iată pocăința pe care o cer și o aștept acum.

Isus către Sora Lucia de la Fatima

„trebuie

să ai chemare” „Cea mai mare comoară pe care Dumnezeu o poate da unei parohii este un păstor bun, după inima lui Dumnezeu”.

Pr. Liviu Oțoiu

T

atăl meu a fost pentru mine, încă de la vârsta priceperii, un adevărat model de trăire preoțească. În clandestinitate, condițiile dure nu l-au împiedicat să celebreze zilnic Sfânta Liturghie, până la arestarea din 25 noiembrie 1958, și să acorde asistență spirituală celor care o solicitau. M-au marcat fidelitatea lui față de Biserica Greco-Catolică persecutată și felul în care și-a trăit preoția în condiții de prigoană. Liturghiile erau citite, iar de la o anumită vârstă am început eu să dau răspunsurile.

Părintele Florian Virgil de la Cluj mi-a propus să devin preot, deoarece erau preoți puțini, în vârstă, în clandestinitate, și trebuia să existe o continuitate. Am zis că nu sunt vrednic pentru așa ceva, dar până la urmă, între anii 1974-1978 am studiat intens, în particular, după orele de serviciu, Teologia dogmatică și morală, Uzul sacramentelor și altele folosite la Academia de Teologie de la Blaj, sub directa îndrumare a părintelui Horia Cosmovici și a părintelui Augustin Ciungan.

Pe atunci nu se punea problema unei pastorații, mi s-a spus că voi fi un preot care aduce o jertfă în plus lui Dumnezeu la Sfânta Liturghie, să pot da o dezlegare unui muribund.

Am avut o listă cu 15 persoane din toată România, la care aveam voie să spun sub jurământ despre preoție.

La Baia Mare am fost hirotonit pe 20 august 1978, într-un apartament de la 2 Foaia de Postul Mare | nr. 1 / 2017

etajul trei, de Preasfințitul Dragomir, a-L da oamenilor; să împaci un suîn prezența părintelui Vasile Mare, a flet cu Dumnezeu la spovadă, să dai părintelui Mesaroș, a soției și a două dezlegare unui muribund nu este o călugărițe. joacă. Familia preotului greco-catoSigur că Securitatea a aflat destul lic trebuie să fie un model demn de de repede și la serviciu m-a preluat urmat. Pentru un preot căsătorit, un securistul institutului, apoi a venit un rol foarte important îl are preoteasa, colonel din Ministerul de Interne, m-a care poate să ducă în jos sau în sus dus în apropiere într-un parc; vreo oră bunul mers al parohiei, iar pentru a încercat să afle de la mine diverse lu- credincioșii din parohie, și unul și cruri; am spus că nu știu. Mi-a spus: vei altul trebuie să fie modele de viață, avea consecințe, discutăm noi și în altă parte. în primul rând prin umilință. Toți Printre altele, mi-a spus că nu voi mai suntem mădulare ale trupului mistic putea fi niciodată avansat, să am func- al lui Hristos, toți avem rolul nosție de conducere. tru în Biserică. Sfântul Ioan Maria Ne-am grupat rapid în jurul Vianney a spus: „Cea mai mare copreoților care activau în București. moară pe care Dumnezeu o poate I-am însoțit pe părintele Augustin da unei parohii este un păstor bun, Ciungan, părintele Vasile Mare și după inima lui Dumnezeu”. părintele Eugen Sârbu în câteva Viața noastră nu are nimic ielocuințe, duminica, unde s-au cele- șit din comun. Fiecare zi începe și brat Sfinte Liturghii. În apartamen- se termină cu semnul Sfintei Cruci, tul nostru se strângeau duminica cu rugăciunile de dimineață și de pentru Sfânta Liturghie credincioșii seară, cu Rozariul. Ne punem sub greco-catolici cu care ne întâlneam ocrotirea Măicuței Sfinte și-i oferim înainte de decembrie 1989 la biseri- Domnului toate gândurile, vorbele și cile romano-catolice Sfânta Tereza și faptele noastre.

Sfânta Elena.

Trebuie să conștientizăm faptul Prin 1983 erau două surori, care că facem parte din această Biserică, stăteau pe Bulevardul Metalurgiei. iar Biserica trebuie să meargă mai Părintele Ciungan m-a dus la ele ca departe. Nu a apărut odată cu noi, să celebrez în fiecare zi. Mă duceam nici nu va dispărea cu noi, iar fiecare dimineața; eu trebuia să fiu la 8 la trebuie să aibă o contribuție. E mai serviciu, plecam în așa fel încât să comod să stai acasă, la un film decât celebrez Sfânta Liturghie mai întâi să te trezești dimineața să mergi la la ele. Preoția nu este o profesie oa- biserică, mai ales cum sunt distanțele recare, ci un sacrament. Pentru a fi lungi din București. Dacă știi că trăpreot trebuie să ai chemare. După iești pentru Hristos, pentru Biserică, hirotonire nu-ți mai aparții. Să-l atunci faci un efort pentru viața spiaduci pe Hristos pe altar pentru rituală, chiar dacă e greu.

Gelu Trandafir

BUNA VESTIRE pe drum greu, alături de Maica Domnului, dincolo de arcul carpatic

U

Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face, iar Gavril harul îl binevestește.

Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i cântăm: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine!

imiți de fastul și bucuria primele clipe, în acele momente de Imediat după instalarea PS Mihai Sărbătorii Crăciunului, nesiguranță, precaritate și uimire de ca episcop al Episcopiei „Sfântul Vaadesea uităm că înce- la începutul sarcinii. sile cel Mare” de București, în sepputul tainic al mântuirii Cel mai adesea, presiunea socială tembrie 2014, Buna Vestire a fost stanoastre este, de fapt, la Buna Vestire, ori condițiile de trai stau împotrivă bilită sărbătoare patronală. nu la Crăciun, prin acel „da” rostit deschiderii către (o nouă) viață. InCeea ce la început a îmbrăcat pentru totdeauna de Fecioara Maria. trăm într-o lume plină de incertitu- straiele unei hotărâri pragmatice, Din acel moment, timp de nouă luni, dini. Când privim înapoi vedem că binevenite – hramul micuței noastre Isus parcurge mersul ființei umane cele mai multe sunt ridicole: „vai, catedrale bucureștene din 1 ianuarie de la embrion până la naștere, cât se dar nu aveți nici măcar mașină fiind incomod pentru celebrări – se poate de tainic și smerit. încă!”, sau – „dar unde veți sta voi poate dovedi a fi destinul, misiunea Nu întâmplător scena Bunei Ves- cu copilul într-o garsonieră?”, ori – celei mai noi episcopii greco-catolice tiri este reprezentată pe ușile centrale „unde vă veți înghesui cu trei copii în din România: începutul unui drum ale iconostasului – poarta de acces două camere?”, cu „patru copii în tainic, smerit al acestei biserici dincătre Împărăția Cerească. Astfel, me- trei camere?” ș.a.m.d. colo de arcul carpatic. ditând cu ochii ațintiți la scena înfățiCa părinte, trăiești acest anunț, al Este un drum înrădăcinat în șată în centrul iconostasului, realizăm Bunei Vestiri personale, cu bucurie Buna Vestire – adică în Evanghelie, că la Buna Vestire începe întruparea și nesiguranță, căci pătrunzi în te- după tâlcuirea în grecește a expresiei Fiului în sânul Fecioarei Maria, după ritoriu necunoscut. Ai totuși câteva –, parcurs în condiții precare, dar alăcum zice troparul sărbătorii. jaloane ferme: imaginezi și gândești turi de Maica Domnului. Și nu este Cei binecuvântați cu darul prun- nașterea pruncului, Botezul, Mirul... puțin lucru: Fecioara a arătat deja cilor au experimentat plenar schim- Soții încep atunci un drum de cre- la poalele Crucii că nu ne va părăsi barea profundă adusă în viața de dință. Sufletele credincioase intră în niciodată. Maica Domnului nu ne va credință, de familie și personală necunoscut, dar cu certitudinea vo- lăsa să pierim pe cale, căci ea a spus de acel „da” pe care l-au rostit în inței lui Dumnezeu. un „da” pentru totdeauna.

Rugăciunea Sfântului Rozariu, în fiecare Vineri la Catedrală, începând cu orele 18:00.

Foaia de Postul Mare 3

CENTENARUL APARIȚIILOR

SFINTEI FECIOARE LA FATIMA 1917-2017

O, binecuvântată Fecioară Maria de la Fatima, Doresc ca Biserica Mea să așeze decu recunoștință reînnoită pentru prezența ta voțiunea față de Inima Neprihănită maternă, ne unim vocile cu toate generațiile alături de devoțiunea către Inima care te-au numit fericită. Primește cu bunăvoință Mea Preasfântă maternă acest act de încredințare pe care îl Isus către Sora Lucia facem astăzi cu încredere în tine. Suntem siguri Ce este mesajul de la Fatima? că fiecare dintre noi este prețios în ochii tăi, și că, din ceea ce este în inimile noastre, nimic Mesajul de la Fatima constă într-un număr de previnu îți este străin. Păstrează-ne viața în siguranță ziuni precise, cereri, avertismente și promisiuni cu privire în brațele tale; binecuvântează și întărește la Biserică și la lume care au fost încredințate de Sfânta fiecare dorință de bine; reînnoiește și hrănește- Fecioară Maria celor trei copii, Lucia, Iacinta și Francisc, ne credința; susține-ne și luminează-ne într-o serie de apariții la Fatima, Portugalia, din 13 mai speranța; aprinde-ne și însuflețește-ne iubirea, 1917 până în 13 octombrie 1917. călăuzește-ne pe noi toți pe calea sfințeniei.

Sfântul Părinte Papa Francisc, 13 octombrie 2013, în fața statuii Sfintei Fecioare de la Fatima Cu ocazia centenarului aparițiilor Fecioarei Maria la Cova da Iria, Sfântul Părinte Papa Francisc va merge în pelerinaj la Sanctuarul Fecioarei de la Fatima, în 12-13 mai 2017

Cronologia evenimentelor

1916 Cei trei păstorași de la Fatima – Lucia dos Santos și cei doi verișori ai ei, Francisc și Iacinta Marto, au fost vizitați de trei ori de Îngerul Păcii, care i-a pregătit pentru întâlnirea cu Sfânta Fecioară. Îngerul le-a arătat copiilor Am greși dacă am crede că misiunea profetică a importanța rugăciunii și a sacrificiilor oferite ca ispășire Fatimei este completă. Omenirea a dezlănțuit un ci- pentru jignirile aduse lui Dumnezeu. clu de moarte și teroare, dar nu a reușit să-l încheie. În 1917 Sfintele Scripturi, vedem cum Dumnezeu caută drepți, 13 mai – Sfânta Fecioară le apare copiilor la Cova da Iria bărbați și femei, pentru a salva cetatea omenească, și El și le cere să revină timp de cinci luni, în același loc și face același lucru aici, la Fatima, când Maica Domnului la aceeași oră întreabă: „Vrei să te oferi lui Dumnezeu, să înduri toate 13 iunie – Sfânta Fecioară le spune copiilor că Dumnezeu suferințele pe care El ți le va trimite, într-un act de isvrea să fie răspândită în lumea întreagă devoțiunea la pășire pentru păcatele de care El este jignit și pentru a Inima Neprihănită a Mariei. În jur de 50 de persoane implora convertirea păcătoșilor? vin la Cova da Iria pentru a fi martori ai apariției Papa Benedict XVI, Fatima, 13 mai 2010 13 iulie – Sfânta Fecioară le arată copiilor o viziune a infernului și le spune că va veni altă dată pentru a cere consacrarea Rusiei la Inima Neprihănită și Sfânta 4 Foaia de Postul Mare | nr. 1 / 2017

Împărtășanie de ispășire în primele sâmbete din lună.

Le spune copiilor secretul în trei părți și promite să dea o dovadă a aparițiilor pe data de 13 octombrie, printr-un miracol. În jur de 5000 de persoane se alătură copiilor în rugăciune 13 august – Copiii nu pot veni la Cova da Iria, fiind reținuți de primarul din Ourém, dar totuși 15000 de persoane se adună pentru a se ruga la Cova da Iria 19 august – Sfânta Fecioară se arată copiilor la Valinhos, repetând promisiunea miracolului din octombrie, și le cere copiilor să se roage și să facă sacrificii pentru păcătoși 13 septembrie – Sfânta Fecioară le spune copiilor că în octombrie va fi prezent și Isus la apariții, iar Sfântul Iosif va binecuvânta lumea. La apariție sunt prezente 30000 de persoane 13 octombrie – Sfânta Fecioară spune: Oamenii trebuie să își schimbe viețile și să ceară iertare pentru păcatele lor. Nu trebuie să îl mai jignească pe Domnul nostru, căci este deja prea mult jignit. Le cere să se roage Rozariul în fiecare zi. Apoi cei 70000 de oameni prezenți asistă la Miracolul Soarelui.

Devoțiunea primelor cinci sâmbete La vârsta de 18 ani, Sora Lucia dos Santos (pe atunci postulantă în comunitatea surorilor Sfintei Dorothea din Pontevedra, Spania) a avut o viziune a Sfintei Fecioare și a Pruncului Isus în chilia sa, pe data de 10 decembrie 1925. Arătându-i tinerei călugărițe o inimă înconjurată de spini, Sfânta Fecioară i-a spus: Privește, fiica mea, inima mea înconjurată de spini, pe care oamenii nerecunoscători o străpung în fiecare moment cu blasfemiile și ingratitudinea lor. Spune-le tuturor celor care, timp de cinci luni, în prima sâmbătă din lună, se spovedesc, primesc Sfânta Împărtășanie și stau în prezența mea timp de 15 minute, meditând la misterele Rozariului, într-un spirit de ispășire, că le promit să îi asist în ora morții cu toate harurile necesare pentru mântuirea sufletelor lor. În aceeași apariție, Pruncul Isus i-a spus Sorei Lucia: Ai milă de Inima Preasfintei tale Mame, acoperită cu spini, pe care oamenii nerecunoscători o străpung în fiecare moment, și nimeni nu face vreun act de ispășire pentru a-i îndepărta. Într-o altă apariție din noaptea de 29-30 mai 1930, Domnul îi dă Sorei Lucia explicația pentru numărul de cinci sâmbete: sunt cinci jigniri și blasfemii la adresa Inimii Neprihănite a Mariei: împotriva Neprihănitei sale Zămisliri, împotriva fecioriei sale perpetue, împotriva divinei sale maternități; apoi sunt jignirile aduse de cei care încearcă să sădească în inimile copiilor indiferență, dispreț și chiar ură față de Maica Domnului, și ofensele celor care o jignesc prin intermediul imaginilor sale.

„Sfinții erau fericiți pentru că iubeau, iar noi trebuie să căutăm să-i iubim precum i-au iubit ei, nu doar să ne bucurăm de Isus, ci să îi dăm lui Isus și Mariei această consolare de a fi iubiți, și pentru această iubire, ei să poată mântui multe suflete” Sora Lucia, scrisoare către nașa ei, 1 noiembrie 1927

Cu privire la meditația de 15 minute cerută de Sfânta Fecioară, Sora Lucia scria: Iată cum fac meditația asupra misterelor Rozariului din primele sâmbete: În primul mister de bucurie Arhanghelul Gabriel aduce Fecioarei Vestea cea Bună. Pentru început, îmi imaginez cum îl văd și îl aud pe Arhanghel salutând-o pe Maica Domnului cu aceste cuvinte: Bucură-te, Marie, cea plină de har. După aceea îi cer Sfintei Fecioare să insufle în sufletul meu un sentiment profund de umilință.

Primul punct: Voi medita cum Cerul proclamă că Preasfânta Fecioară Maria este plină de har, binecuvântată între toate femeile și destinată să devină Maica lui Dumnezeu.

Al doilea punct: Umilința Doamnei noastre, care se recunoaște pe sine ca fiind slujitoarea Domnului Al treilea punct: Cum trebuie să o imit pe Sfânta Fecioară, în umilința ei; care sunt greșelile de mândrie și de aroganță prin care îl nemulțumesc cel mai des pe Domnul, și ce mijloace trebuie să iau pentru îndreptarea lor. În a doua lună, fac meditația asupra celui de-al doilea mister de bucurie, apoi, în a treia lună, asupra celui deal treilea. Când am terminat cinci prime sâmbete, încep alte cinci, meditând pe rând la misterele de durere, apoi la cele de bucurie, și apoi le iau de la început.

Traducere și adaptare: www.fatima.org

Foaia de Postul Mare 5

Alin Vara

D

A FI GRECO-CATOLIC. RAȚIUNILE UNEI IUBIRI (I)

upă 1990 mulți și-au pus prea mare. Dar drumul abia acum accidentală. Este „patrimoniul liturîntrebarea: mai are vre- începe, dacă noi înșine nu am găsit gic, teologic, spiritual și disciplinar, un rost să fii greco-ca- încă răspunsuri clare. diferențiat prin cultura și împrejutolic, astăzi? Întrebarea Important este, mai întâi, să știm rările istorice ale popoarelor, care pare dură. Trăim însă într-o lume a ne pune întrebări. Nu oricum, ci se exprimă printr-un mod de trăire care s-a schimbat. Argumentul „tra- care să conducă departe de acel soi a credinței ce este specific fiecărei diției de familie” și cel al autorității de logică care înclină spre confort Biserici sui iuris.” (Canonul 28, 1 din Bisericii pare să funcționeze azi doar sau capriciul subiectiv. Ce păstrăm Codul Canoanelor Bisericilor Orientale). după o asumare personală. Adică din trecut? Din care trecut? Ce înConciliul Vatican II afirma sotrebuie ca mai întâi mie să-mi spu- seamnă respectul creativ față de lemn că în Bisericile orientale „strălună ceva, să-mi arate că „merită”, că, Tradiție? Cât de mult prețuim ceea cește tradiția care vine de la Apostoli da, analiza costuri-beneficii iese „pe ce ne-a spus generația persecutată prin Sfinții Părinți” (Orientalium plus”. Una îți spune cel care apare despre ce, cum și în ce fel de biserici Ecclesiarum, 1), și că „Biserica Catolică la marile sărbători alături de părinți (forma) să ne găsim liniștea? Care e voiește ca tradițiile fiecărei Biserici sau bunici, alta gândește și vorbește rostul ascultării de Biserică și ierarhi, particulare sau Rit să fie păstrate în aceeași figură, luni dimineață, la bi- rostul comuniunii nu doar între cei integritatea lor și în același timp sărou, în Pipera sau, sâmbătă seară, la vii, dar și cu cei care nu mai sunt cu și adapteze modul de viață la diferio plimbare prin Centrul Vechi. noi–după ce ne-au transmis ceva fru- tele necesități de timp și de loc” (OE, De ce să (mai) fim greco-catolici? mos, valoros, o perlă de mare preț?

2). Iată, Biserica Catolică – reunită Un român obișnuit ar putea spune Să începem cu ceea ce spune într-un Conciliu Ecumenic – afirmă „sunt botezat ortodox, merg să iau lu- Scaunul Romei. Orice discuție sau clar demnitatea egală a tuturor ritumină de Paști, dar îi respect pe cato- dilemă legată de caracterul sau chiar rilor și posibilitatea și necesitatea ca lici! Parcă e mai multă ordine la ei... viitorul comunității noastre trebuie toți orientalii să-și păstreze riturile În rest, nu știu, eu așa cred în sinea să plece de la adevărul proclamat de liturgice legitime. Vocea Romei e, mea... Important mi se pare să găsim Urmașul Sfântului Petru, în unire cu deci, clară: Ne arătăm comuniunea o armonie în interior și cu ceilalți.” toți episcopii: comunitatea noastră doar dacă vom ști să păstrăm ceea ce Dar greco-catolic? Cei care se apro- este, deci, o Biserică. Noi nu suntem avem, asumând cultura în care ne-a pie se vor lăsa seduși sau vor dori, pur și simplu niște catolici incomo- pus Dumnezeu. oare, o alegere mai simplă? Vor auzi, dați temporar de orientalism până Vom continua acest periplu în de pildă, că e pomenit Papa, dar vor când ne vom găsi salvarea într-o numărul viitor, întorcându-ne în observa imediat că, exterior, „sunt lume pe gustul nostru „stilată” și momentul în care a început totul: cam ca la ortodocși”. Vor observa „emancipată”, ci formăm o Biserică Rusaliile, nașterea Bisericii și începuasemănarea puternică, dar li se va catolică orientală sui iuris, una dintre tul vestirii Evangheliei tuturor neamupărea uneori ceva straniu, în cânt cele 24 care împreună cu Biserica de rilor. Vom vedea cum a ajuns bucuria sau în unele incongruențe liturgice, rit latin alcătuiesc Biserica Catolică. unică a Împărăției să fie împărtășită pe alocuri, chiar în temeritatea arSuntem o Biserică cu un rit pro- în variate moduri și cum, între aceshitecturii. După cum se vede, între- priu, nu numai cu o formă liturgică tea, va fi plantată și sămânța Bisericii bările se ramifică. Nu e o problemă diferită. Ritul nu e o simplă haină Române Unite. Pe curând!

6 Foaia de Postul Mare | nr. 1 / 2017

Trecerea prin pustie

Școala Speranței propusă de PS Mihai Frățilă Miercuri, orele 18:30 Catedrala Sfântul Vasile cel Mare (la orele 17:30 se celebrează Liturghia Darurilor mai înainte sfințite) 15 martie – A trăi integral după Evanghelie 22 martie – Creștinul: liber în vorbă, gata să asculte 29 martie – Inima împietrită a ucenicului și fidelitatea lui Dumnezeu Liturghia Darurilor mai înainte sfințite Miercuri și Vineri (Postul Mare) în intervalul 8 martie - 7 aprilie orele 18:30-19:20 Colectă pentru Episcopiei

nevoile

La toate Sfintele Liturghii din Duminica I din Postul Mare, a Dreptei Credințe – 5 martie

25 martie, ziua copilului care urmează să se nască

Sărbătoarea patronală a Episcopiei Noastre

Maica Domnului de la Buna Vestire Duminică, 26 martie, orele 10:00 Catedrala Sfântul Vasile cel Mare Sfânta Liturghie arhierească Maslu comunitar Sâmbătă, 18 martie, orele 11:00 Catedrala Sfântul Vasile cel Mare

Surprinși de Înviere Taina pascală și persecuția credinței (Bisericii) Miercuri, 5 aprilie 2017 orele 19:00 – 20:00 Conferința PS Mihai la Centrul Sfinții Petru și Andrei al Părinților Asumpționiști Intrarea Christian Tell 18B

Reculegere pentru familii: Datoria de a crește împreună și bucuria căsătoriei

Sâmbătă, 1 10:00-17:00

aprilie,

orele

Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți, Ciofliceni, Snagov Se asigură transport la cerere Program special pentru copii Invitat: Pr. Olivo Bosa SJ Înscrieri: Alexis Dimcev – 0729 144 947; Oana Dimcev – 0744 441 961

Fiecare viață este sacră! Să ducem mai departe cultura vieții ca răspuns la logica eliminării și a scăderii demografice; să stăm unii aproape de ceilalți și să ne rugăm împreună pentru copiii care sunt în pericol de întrerupere de sarcină, dar și pentru persoanele care se află la capătul

ÎNTÂLNIREA TINERILOR din Episcopia Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare” de București pentru adolescenți și tineri între 12-25 de ani 13-14 mai Mănăstirea Părinților Carmelitani Desculți, Ciofliceni, Snagov Invitat: Pr. Marius Taloș SJ Înscrieri: București: Lucia Trandafir – 0726 521 032 Maria Moșneag – 0727 570 825 Râmnicu-Vâlcea: Pr. Victor Ostropel 0765 484 564

vieții – fiecare viață este sacră! – astfel încât nimeni să nu fie lăsat singur și iubirea să protejeze sensul vieții.

Să ne amintim de cuvintele Maicii Tereza: «Viața este frumusețe, admir-o; viața este viață, păzește-o!», atât cu copilul care urmează să se nască, cât și cu persoana care e pe moarte: fiecare viață este sacră!

Sfântul Părinte Papa Francisc, Angelus, 5 februarie 2017

Foaia de Postul Mare 7

Vasile-Nicoară Miron

S

âmbătă, 4 februarie, prima zi din vacanța intersemestrială, a fost o zi minunată pentru toți elevii. Însă pentru mine era mult mai specială, și sunt convins că așa a fost pentru toți cercetașii din Râmnicu Vâlcea, din Brezoi, din Focșani și din București care s-au înscris în Tabăra de Iarnă organizată de Asociația Cercetașii Români Uniți, cea care abia a împlinit 10 ani de la înființare.

Prima zi a început cu scânteia nerăbdării, care, în puținul timp pe care l-am avut în acea dimineață, s-a transformat într-un foc puternic ce emana curiozitate și poftă de viață. Eram nerăbdător să-mi văd din nou prietenii, aveam curiozitatea de a afla lucruri noi, dar mai ales, îmi era dor să aud sunetul fluierului care anunță careul în fiecare dimineață. Timpul făcut pe drum până în tabără a trecut repede și, fără să realizăm, am ajuns la careul de deschidere al taberei, unde, în sfârșit, am auzit fluierul care-i chema pe cercetași să-și ocupe locurile.

Pr. Liviu Oțoiu

1990: Prima Sfântă

Liturghie publică din București

Foaia de Postul Mare | nr. 1 / 2017

Din nou în tabără În zilele taberei ne-am bucurat cu toții de atelierele în care am învățat să facem noduri, să aprindem focul, să ne orientăm cu busola sau să gătim paste și pizza. Am avut, desigur, și un atelier de poteca galbenă în care s-au explicat pe larg legile, uniforma și etapele de evoluție în cercetășie, atelier care a prins foarte bine noilor veniți. Ne-am bucurat de nenumăratele jocuri și mai ales de explorarea pe care am făcut-o la Câmpulung

D

upă Revoluție, din ianuarie 1990, mai întâi s-a slujit prin diverse case ale credincioșilor; în fiecare duminică se făcea în altă parte liturghie. Prima Sfânta Liturghie publică din București s-a celebrat în 25 martie 1990, în fața capelei Sfânta Ana din cimitirul Bellu Catolic. Au participat:

pentru a afla cine sunt, de fapt, strămoșii noștri. Pe lângă asta, surpriza surprizelor a fost că în acea noapte s-a organizat și Marele Joc, o olimpiadă cu capturări de torțe!

Acum însă, după ce careul de final s-a terminat, în adâncul sufletului meu se găsește un amalgam de sentimente: să fie oare tristețea și melancolia despărțirii sau să fie bucuria și frenezia gândului la viitoarea revedere cu toți frații cercetași, cea de la Întâlnirea Tinerilor din Episcopia noastră ce va avea loc la Mănăstirea Carmelitană din Ciofliceni, în 13-14 mai?

PF Lucian Mureșan (pe atunci abia numit episcop de Baia Mare), proaspăt numit episcop de Cluj, George Guțiu, părintele Greabu, părintele Mare, părintele Roșca de la Reghin, părintele Boian și eu. A predicat părintele Tertulian Langa. S-a folosit și un rând de ornate care au aparținut Fericitului Vladimir Ghika, puse la dispoziție de părintele Horia Cosmovici, iar părintele Augustin Ciungan a dirijat corul.

Prima biserică în care s-a slujit Sfânta Liturghie a fost Sfânta Ana, în ziua de Paști, pe 18 aprilie 1990.

Părintele Alois Arcana, care era atunci administratorul cimitirului Bellu Catolic, a propus amenajarea capelei mortuare Sfânta Ana ca biserică; a adus altarul din Italia și a comandat băncile în Moldova. Pe 27 octombrie 1990 s-a slujit prima Sfântă Liturghie la biserica Adormirea Maicii Domnului de pe strada Sirenelor (care fusese evacuată înainte de 1989 în vederea demolării pentru sistematizarea zonei).

Selecție și redactare de Oana și Alexis Dimcev dintr-un material audio înregistrat