Recreația ANUL II • Nr. 1
2015
Revista liceenilor din ICHB
Interviu: Paul Dicu
REPORTAJ Adevărata iubire înseamnă dăruire ICHBrains: Raluca Găină în Ivy League Pas cu pas prin deşert
Special: Gala Româno-Turcă
Două culturi pe aceleaşi meleaguri RECREAȚIA
1
CUPRINS:
3 REPORTAJ
Adevărata Iubire
4 SPECIAL
Gala prieteniei româno-turce
6 ICHBRAINS
Din ICHB în Ivy League
7 ABSOLVENT
Inginerie la nivel înalt
8 CREAŢIE
Portrete feminine
10 INTERVIU
Paul Dicu - Cel mai iubit maraton
12 OPINIE
De ce se dau adolescenţii în spectacol?
14 CALEIDOSCOP
Şcoala altfel prin Europa
REDACȚIA
Redactori: Ştefan Ciubotaru (11D),
Ana-Maria Tudorache (9A), Miruna Ojoga (9A), Irina Pădureanu (10E), Ilinka Stanciu (9F), Ana Georgescu (11F), Maria Teaha (9A), Sergiu Stere (9A), Eliza Checiu (9F) Colaboratori: Laura Lungu (10D), Emine Bingöl (10A), Mihai Stan (9F), Ana Maria Radu (9 G), Radu Andreica (9G), Monica Deloiu (9D)Chiazim Onur (9B), Paula Gradu (10G), Aida Sharbek (10D), Dan Aparu (10A), Teodor Stelian (10A), George Băcanu (IT Manager) Foto: Ana Rolea (10D), George Dumitru (10C), Maria Șoloman (9A) Coordonatori proiect: Dir. Fahrettin Arslan, Prof. Crina Pintea Art Director: Prof. Camelia Jurca 2
RECREAȚIA
EDITORIAL
D
e ce credem că avem nevoie de o nouă revistă? Să ne exprimăm dorinţele şi aspiraţiile, să ne punem la treabă talentele, să arătăm cine suntem cu adevărat, dar în acelaşi timp sǎ facem ce ne place, sǎ scriem. Revista RECREAŢIA este realizată în întregime de noi, elevii, care mai de care mai glumeţi sau serioşi. Reportajul despre voluntarii de la Centrul Nectarie este emoţionant, o să vedeţi. Gala Română-Turcă este evenimentul care reprezintă identitatea noastrǎ multi-culturalǎ deja cunoscutǎ şi, atunci când are loc, toată lumea vorbeşte despre noi. Rubrica „Interviu” aduce în lumină personalităţi care ne-au marcat. În numărul acesta, citiţi despre maratonistul Paul Dicu, în cazul în care n-aţi avut ocazia să asistaţi cu toţii la întâlnirea pe care am avut-o cu el la noi în liceu. Pe copertă, aţi văzut-o deja pe colega noastrǎ Raluca Găină, dintr-a XII-a D. Este preşedinta Consiliului Elevilor şi are multe lucruri interesante să vă spună (#can’twait). O rubrică nouă, care sperăm să vă placă, este „Absolvent”. De fapt, este despre universităţi din toată lumea, unde mulţi dintre noi dorim să ajungem după liceu – din punctul de vedere al celor care au fost ca noi, liceeni ICHB (aşa, ca o micǎ inspiraţie pentru cunoscǎtori, sau o aspiraţie pentru “boboci”). Mai găsiţi şi alte lucruri interesante în revista noastră, sperăm să vă placă şi aşteptăm scrisorile voastre cu păreri şi propuneri inedite pe adresa: recreatia@ichb.ro. Stefan Ciubotaru, 11D Medalii pentru participanţii la Olimpiada de limbă şi cultură turcă
reportaj
Irina, sprijinul doamnei Maria în ultimele clipe. Centrul de Îngrijiri Paliative Sfântul Nectarie este un loc în care elevii din ICHB obişnuiesc să facă multe ore de volun-
A dărui fără a aştepta nimic în schimb este o experienţă specială, care te marchează pentru totdeauna
Adevărata iubire
N
De: Irina Pădureanu / foto: voluntar Crucea Roșie
u puteam concepe frumuseţea la un nivel atât de înalt până ce nu am cunoscut-o pe doamna Maria. Ochii ei sclipitori mă priveau pătrunzător, în timp ce îi ofeream un mărţişor şi o floare. Am schimbat câteva vorbe cu ea. Am aflat că era din Buşteni, că toată viaţa ei a fost singură şi că nu a ratat nicio oportunitate de a primi în casa ei călători credincioşi. Era o femeie minunată. O femeie care acum mă ţinea strâns de mână cu toată puterea ei şi îmi şoptea o poezie, una dintre cele pe care obişnuia să le scrie în timpul orelor lungi de suferinţă. Un suflet curat ce s-a stins din viaţă nu la mult timp după întâlnirea noastră. M-am
întristat puternic atunci când am aflat că atât trupul, cât şi sufletul ei au fost şterse de pe acest pământ.
Flori şi mărţişoare prin saloane Doamna Maria este doar una dintre multele fiinţe care își dau ultima suflare la Centrul de Îngrijiri Paliative Sfântul Nectarie. Cu ocazia Mărțișorului noi, voluntarii Crucea Roșie din ICHB, am hotărât să le facem o vizită pacienților, oferindu-le cadoul nostru. E o tristețe sfâșietoare, dar am înțeles că nu merg acolo pentru a primi ceva, nu mă duc pentru mine. Merg acolo pentru că fiecare persoană merită să plece de pe lumea aceasta zâmbind, sau măcar împăcat. RECREAȚIA
3
special
Dansul care a ridicat sala în picioare: Akçabaat, din partea de nord a Turciei, pentru care fetele noastre s-au antrenat 10 ore pe săptămână, încă din septem-
Gala prieteniei Româno-Turce
La a patra ediţie a acestui eveniment au participat peste 300 de elevi din şcolile Lumina din întreaga ţară, pentru un public ce a depăşit 4000 de spectatori. Un adevărat regal cultural
N
De: Ștefan Ciubotaru / foto: Ana Rolea, Maria Șoloman, George Dumitru
icolae Iorga spunea că „un om cult înseamnă o minte deschisă către bunătate şi frumuseţe”. Dacă ai păşit în Sala Palatului pe data de 3 aprilie, înseamnă că ai avut o minte mai deschisă de două ori. Pentru că la Gala Româno-Turcă se întâlnesc două lumi asemănătoare şi totuşi diferite, lumi pe care obişnuieşti să le împleteşti zi de zi la liceu. Zâmbind pe ascuns când 4
RECREAȚIA
găseai ceva asemănător culturii tale, dar în acelaşi timp neştiind de unde să apuci ispititoarele preparate gastronomice orientale sau diversele costumaţii turceşti, Gala Culturală a fost o îmbinare perfectă a ceea ce este mai bun din ambele culturi.
Toată sala dansează Dacă nu ai umblat prea mult prin foyer-ul ca un bazar veritabil, puteai să
îţi gaseşti un loc liber printre familiile turce venite să fie martore la o demonstraţie care le aduce aminte de casă, sau printre familiile române venite să experimenteze o cultură nouă, pentru mulţi destul de necunoscută.
Cântec şi dans De pe meleaguri româneşti și turceşti, pe scena Sălii Palatului Agilitatea şi experienţa fetelor de la ICHB au surpins sala, aducând dupa ele o mulţime de aplauze
Zâna prezentatoare Ca în fiecare an, spectacolul a fost moderat de Andreea Marin Öztürk, care a binedispus spectatorii cu glume şi povestiri. Preşedintele Fundaţiei Lumina Instituţii de Învaţământ, Fatih Gürsoy, a susţinut un discurs care a dorit să contribuie la dezvoltarea prieteniei celor două țări.
Atmosferă incendiară
Costumele viu colorate şi mişcările precise ale dansului tradițional din zona Antlaya ne-au impresion-
Da, chiar aşa era. Sala plină până la refuz, jocuri de lumini şi panouri cu proiecţii video pe fundal. Dacă dansul era din Anatolia, imaginile te purtau chiar în inima ţinutului, astfel încât trăirea era completă. Apropo de dansuri, dansul Akçabaat ne-a lăsat, la propriu, fără răsuflare. Pe noi, spectatorii uimiţi. Ce să mai zic de dansatoare, care susţineau ritmul extrem de dinamic de vreun sfert de oră. Cameramanii care filmau pentru transmisiile live de pe panourile laterale ameţiseră. A fost un moment uluitor! Cu acest dans, fetele vor participa la Finala Internaţională a Olimpiadei din Germania, în luna mai.
Diplome şi medalii Gala Româno-Turcă nu este doar un spectacol. Este încununarea concursurilor de Limba şi Cultura Turcă ce au loc pe tot parcursul anului.
Alexandra Enache, Alexandra Novac şi Maria Poşarlie (de la stânga la dreapta) - dans, recitare și cântec.
RECREAȚIA
5
ICHBrains
Ilinka a cunoscut-o pe Raluca atunci când a trebuit să-i ia interviu, şi a fost impresionată.
Din ICHB în
Ivy League Raluca Găină, momentan într-a XII-a D, conduce Consiliul Elevilor şi urmează să studieze business la University of Pennsylvania
De la arhitectură la economie “Daca m-ai fi întrebat în clasa a şaptea ce aş vrea să fac în viitor, spune RaluStudentă la Penn „University of Pennsylvania este renumită prin faptul că găzduieşte cea mai bună şcoală de business din lume – Wharton School of Business. De asemenea, este una dintre cele opt şcoli Ivy League din Statele Unite – cele mai prestigioase universităţi..” 6
RECREAȚIA
ca, aş fi spus cu siguranţă: arhitect. De abia în clasa a zecea mi-am descoperit pasiunea pentru economie şi pentru problemele globale.”
Never say never Un punct tare pe CV-ul ei au fost activităţile extracurriculare. „Din experienţa mea, am învăţat că ar trebui sa ne implicăm într-o varietate de activităţi pentru a ne descoperi pasiunile. Chiar dacă din punct de vedere academic noi suntem interesaţi de un domeniu, este necesar să fim deschişi atunci când noi oportunităţi pot apărea din sport, muzică, voluntariat, dezbateri sau conferinţe pe teme internaţionale. Am observat o tendinţă în străinătate, de a se pune accentul pe cunoştinţe cât mai variate, aşa că sfatul meu este să nu spuneţi niciodată NU când vine vorba de încercat lucruri noi.”
De: Ilinka Stanciu / foto: Ana-Maria Tudorache
C
ând mi s-a propus să îi iau un interviu, nu o cunoşteam, dar întrebând în stânga şi-n dreapta, nu am găsit un elev sau profesor care să nu zâmbească la auzul numelui ei. Fiecare mi-a povestit despre câte un eveniment organizat de ea la care au participat, fie că este vorba de echipa de voluntariat pe care a coordonat-o, fie că e ziua aceea în care a făcut prăjituri pentru colegi.
Inginerie la nivel înalt Andreea Bobu, fostă elevă a liceului nostru, fostă olimpică la chimie, acum în anul doi la MIT
P
absolvent
Andreea Bobu
De: Ana Georgescu / foto: arhivă personală
entru Andreea, Massachussetts Institute of Technology este cel mai bun loc pentru a învăţa ştiinţă şi inginerie. Competiţia şi rezultatele de la noi din liceu au fost o excelentă rampă de lansare. „Nu m-am simţit niciodată nepregătită pentru un curs, când am ajuns la facultate.”
Ce studiază la MIT? „Merg la cinci cursuri: Franceză, Algebră Liniară, Informatică, Inginerie Electrică şi, cursul meu favorit, Algoritmi. Momentan, vreau să iau cât mai multe cursuri de informatică, să am cât mai
multe cunoştinţe în domeniu. Şi mă gândeam să încerc şi criptografie, vreau să le variez ca să îmi dau seama ce îmi place cel mai mult.” (...) „Ai atâtea opţiuni la MIT, nu doar cursurile, ci și activitățile extrașcolare. Sunt oameni atât de diferiţi şi îmi place mult că orice pasiune ai avea, oricât de exotică ar fi, sigur găseşti pe cineva care să te înţeleagă. Nu mă plictisesc niciodată, tot timpul se organizează evenimente şi mă implic în activităţi noi. Deşi programul e intens şi ritmul foarte alert, oamenii nu sunt atât de tensionaţi şi apreciază și lucrurile mărunte.” MIT - Massachusetts Institute of Technology este o universitate tehnică particulară, aflată în localitatea Cambridge, Massachusetts, SUA. Este cotată ca una dintre cele mai bune universităţi din lume, recunoscută şi pentru nonconformisul ei.
RECREAȚIA
7
creație
Portrete feminine
În regatul de vată de zahăr şi poezie am întâlnit-o întâia oară, când am intrat pe poarta înaltă, îmbrăcată în trandafiri. Urmele ei sunt peste tot, prezenţa ei mă înconjoară De: Ana-Maria Tudorache / desene: Gradu Paula, Aida Sharbek
E
mereu tristă şi îşi ţine capul plecat, mâinile strânse în jurul corpului, încercând parcă să se protejeze. Îşi duce existenţa solitară printre reproşuri şi filme vechi, acompaniată de melodiile ce răsună spart din gramofonul de dincolo. Se uită des pe geam, verifică dacă a închis uşa o dată la câteva minute şi nu mai suportă sucul de portocale. Când era mică era preferatul ei, dar acum… Poartă rochii ce îi dau alura unei păpuşi de porţelan pe care o păstrezi pe cea mai înaltă etajeră, de frică să nu o dărâmi când treci alergând prin sufragerie. Ochii de un verde smarald îi luminează faţa. Are mereu insomnie, dar bea ceai cu lămâie, verde, cu iasomie, respiră adânc şi doarme, ţinând în braţe umbra unei copile cu vise măreţe. Îi place să îşi aducă aminte, dar îi place să şi uite, sau măcar să se prefacă, să îşi dea şansa să creadă că, pentru câteva secunde, nu îşi mai aduce aminte. Are buzele subţiri şi mereu uscate, genele lungi o fac să pară mereu visătoare, dar nu visează niciodată.
8
RECREAȚIA
Am iubit... Am iubit de când mă știu Aerul toxic, gri citadin, Agitația străzilor până târziu, Curcubeie-mpăiate-n vitrină, Ori aleile parcă desenate. De o mână de pictor, felină. mi-a fost drag pe trotuare să văd cum cade blândă lumina galben-caldă, de felinare. Să văd piatra cojită, maronie, De clădiri parcă-naltate la beție. Să aud zgomotul străzii, de motoare,
A
De claxoane vesele sau funerare. Am iubit iubirea pură, Floare roșie pe gură Și în inimă arsură, În priviri culori pulsânde Și în piept chemări flămânde. M-a debusolat ades Tot ce reclamele țes: Pe al străzilor hățiș Scânteieri de vis și pofte, Raiuri scurse din minți docte, Săgetarea de idei... Toată-această nebunie, Cât durează... Cine știe?... Radu Andreica, 9 G
re faţa rotundă şi ochii mari, cu sclipiri de azur. Părul drept şi negru îi acoperă spatele. Uneori zâmbeşte, dar de cele mai multe ori e serioasă şi clipeşte rar, încercând parcă să păstreze fiecare emoţie în spatele pleoapelor. Are trupul zvelt şi mâinile lungi, cu degete firave. Îi place să citească şi schimbă mereu finalul. Are mania perfectului. În lumea ei, totul se planifică. Nu există frumuseţe fără ordine. Nu există linişte fără ordine. Nu există ea fără ordine. Nu îi place să vorbească, dar ascultă. A înţeles de curând cât de preţioasă este tăcerea.
P
rima oară când am văzut-o, stătea tremurând pe malul lacului, avea chipul palid şi mâinile reci. Nu poartă bijuterii niciodată, din comoditate sau pentru că simplitatea îi dă un aer regal. Părul ei de foc îi curge în cascade pe umeri, umplându-i de lumină toată fiinţa. Ochii ei verzi scânteiază de curiozitate şi mister, buzele cărnoase i se arcuiesc în zâmbete de copil, genele lungi păstrează secretele unei vieţi de poet. Scria mult când am cunoscut-o. Scria totul, transformând banalul cotidian în pagini de versuri.
O dragoste cu probleme Ea e Culegerea dragă mie Ce m-a ales dintr-o mie Chiar pe mine: o Hârtie, Și o iubesc la nebunie Chiar dacă ea nu știe. Tu esti Culegerea visurilor mele Cu paginile ca de mătase, Copertă-chip de Cenușăreasă... Exerciții și probleme: Cât cuprinde... Eu pe tine te iubesc Și știu și cum să te cuceresc Ești mereu aproape de mine; Știu că mă iubești!... Dar, nu știu cum să-ți spun: Există totuși o „problemă”, Dar de altă natură: Una de chimie... Onur Chiazim, 9 B RECREAȚIA
9
interviu
Carte de vizită: Paul Dicu, scafandru voluntar la Delfinariul din Constanța, practicant și antrenor de arte marțiale, maratonist pentru inimile
Cel mai iubit maraton Şase zile în deşert, în cea mai dură cursă din lume, de cinci ori la rând. Ce îl motivează pe Paul Dicu? Inima, care bate mai greu, a unor copii
Despre campania „În pas cu Paul” „În săptămâna în care eu sunt în deșert, se petrece acest „În pas cu Paul”, unde oameni din întreagă lume aleargă un număr de kilometri împreună cu mine, iar sponsorul donează bani pentru orice kilometru alergat. Acești copii pentru care alerg mă fac să mă întorc de fiecare dată.” 10
RECREAȚIA
Ce înseamnă pentru tine „Marathon des Sables: Cea mai dură cursă de pe Pământ”?
Este una din cele mai năucitoare experiențe pe care le-am trăit. 250 de kilometri, între 38 și 82 pe zi, o cursă care se desfășoară între două repere: frică și rost - când ne uităm în spate să vedem ce a rămas în urma noastră. Uitându-te în spate și văzând urmele din nisip, îți dai seama că ce faci are rost. Îmi place să spun că nu eu am găsit această cursă, ea m-a găsit pe mine, m-a redescoperit. E o cursă a ta, cu tine. Nu contează pe ce loc ieși, toată lumea primește medalie de „Finisher”, nu asta e important. Nu e o cursă ușoară, dar e o cursă frumoasă. E o cursă de auto-suficienţă, nu are neapărat legătură cu alergarea. Aici, te interesează să îți gestionezi resursele.
De: Ana-Maria Tudorache / foto: Arhivă personală, George Bă-
P
aul Dicu, românul care a ajuns de cinci ori la final la „Marathon des Sables: Cea Mai Dură Cursă din Lume”, a venit şi la noi în liceu, să ne povestească ce înseamnă de fapt să alergi 250 de kilometri sub soarele Deşetrului Marocului, fără să ai certitudinea că o să ajungi până la final. L-am privit cu ochi mari, plin de curiozitate şi l-am întrebat tot ce ne-a trecut prin cap. Cea mai recentă participare la MdS s-a încheiat pe 11 aprilie, şi s-a soldat cu încă o medalie.
Cum a început pasiunea ta pentru alergare?
Pe la 14 ani trebuia să dau examene la liceul de aviație, adică să dau niște probe fizice. Eram mic, slab, jigărit, tata m-a trimis să fac sport. M-am dus la atletism și am dat de un om mare, cât muntele, care nu făcea altceva decât să strige: „Aleargă!”. Îmi era frică de el, așa că am alergat.
În vizită la noi în liceu În sala de conferinţe nu mai aveai loc să pui un ac. Toată lumea dorea să-l cunoască pe curajosul alergător de cursă lungă. Povestea lui ne-a ţinut cu sufletul la gură.
Cum arată o zi în deşert? Dar noaptea?
Deșertul e groaznic, nu e frumos deloc. Se aleargă pe tot soiul de forme de relief: pe munți, pe dune mari, pe dune mici, pe câmpuri de bolovani, pe pasaje de crevase. În primul an, vorbeam la start cu o elvețiancă, cel mai teamă îmi e de etapa de noapte. Şi mi-a zis: „Să nu-ți faci griji, noaptea toată lumea delirează”. Noaptea, în primul an, până să îmi dau seama, auzeam greieri. În secunda aia am zis: gata, am luat-o razna, delirez. Dar ştiințific există greieri în deșert, eu i-am văzut.
250 de kilometri prin deşert, ce te-a făcut să nu renunţi?
Nu sunt 250 de kilometri, sunt 250 de mii de pași, acolo distanța nu se măsoară în kilometri, se măsoară în pași. Te oprești, te uiți înapoi, nu pe acolo e drumul, acolo e linia de start. Nu prea ai de ales, mai faci încă un pas și încă unul, și încă unul, și până la urmă ajungi. Mă gândesc că acasă mă așteaptă niște copii, copii cu probleme cardiace, ei chiar au probleme, nu pot să renunț, pen-
Oaspete de onoare, Paul Dicu a fost întâmpinat oficial de directorii liceului nostru, şi a primit o distincţie simbolică.
Mustafa Öz, directorul ICHB, alături de Paul Dicu, după o întâlnire de neuitat. Paul e un model de forță şi tenacitate pentru noi toţi.
tru ei, dar și pentru mine, trebuie să merg până la capăt.
Ce ai învăţat în deşert?
După ce vii de acolo nu poți să te mai uiți cu aroganță, înveți să te uiți în jos, să dai necondiționat, să faci concesii, să iubești, să plângi - de bucurie, de durere - înveți să te cunoști pe tine. RECREAȚIA
11
opinie cover story
De ce se dau
adolescentii ,
în spectacol? De ce să nu ne mai jucăm, de ce să nu mai alergăm, de ce să nu mai punem întrebări simple, care aşteaptă răspunsuri complicate?
12
E
şti adolescent – o furnică într-un muşuroi. Mii de glasuri, iar tu vrei să te faci auzit. Un copil care vrea să fie adult. Să fie observat şi apreciat. Degeaba. Cu cât cerşeşti mai multă atenţie, cu atât mai mult rişti să rămâi un ţânc în ochii lor. Spectacolul începe de la o vârstă fragedă, chiar dacă cei din jur – părinții, la acel moment - nu conștientizează, prea ocupați cu serviciul sau cu altceva. Când începi să plângi şi să faci crize de nervi că vrei o jucărie sau că nu vrei să pleci din părculeț, ei îţi dau tot ce vrei, ori te lasă să mai stai, până te plictisești. Îţi fac mofturile, şi asta îţi va dăuna mai târziu. În cealaltă extremă este grija părinţilor, prea sufocantă. Îţi oferă atenție,
RECREAȚIA
Copilăria Copilaria e o artă Trăim în ea ca într-o arcă Stăm protejați și liniștiți Fără a putea fi opriți. Copilăria e un cântec Ce îl scriem chiar din pântec Țopăim, ne bucurăm De griji cu toții uităm. Copilăria e o carte, Un fel de jurnal aparte Ne jucam, ne distrăm De probleme ne îndepărtăm. Copilăria e o stare, Care nu are asemănare O iubim și-o prețuim Fără ea nu putem să trăim. Sergiu Stere, 9 A
De: Laura Lungu, Emine Bigöl, Mihai Stan; Foto: George Băcanu
În imagine, concursul de cultură generală, la care au participat clasele a noua şi a zecea.
dar e prea mare şi nu e cea pe care o dorești. Asta te face să cauți genul de atenție pe care-l vrei în altă parte. Începi să faci lucruri prostești, pe care cei din jur nu le apreciază. Te răsfeţi. Unii ajung să facă orice, indiferent de consecințe, ca să atragă atenția celor din jur, fie pozitivă, fie negativă. Din păcate, de cele mai multe ori este negativă. Ai grijă să-ţi dai seama de asta înainte să fie prea târziu. Poţi pierde încrederea celor din jur, să le provoci antipatia, printr-o atitudine arogantă și răsfăţată.
Timpul
vindecă rănile
R
ealizezi la vârsta adolescenţei că viaţa este un tunel cu uşi deschise pe o parte şi pe alta, care îţi şoptesc că vor să îţi indice calea către adevăr, dar care mai mult te debusolează. Adolescenţa simbolizează momentul devastator şi cutremurător al vieţii în care observi pentru prima oară adevărul minciunii pe care îl trăieşti zilnic. Începutul adolescenţei este întotdeauna complicat, iar durerea sufletească este predominantă, însă timpul vindecă rănile şi maturitatea găseşte răspuns întrebărilor ce păreau a fi retorice. Cea mai importantă cale de supravieţuire pare a fi inteligenţa. Singura valabilă când ai impresia că te afli într-un război neîncetat.
Copilăria, o eternitate
D
acă vedem copilăria ca pe multitudinea celor mai frumoase momente ale vieţii, de ce o îngrădim între zidurile câtorva ani, raportându-ne la cifre infime? De ce dăm vina pe schimbările fizice, mentale sau emoţionale, pe care le etichetăm simplu sub numele adolescenţei? Dar este ea doar o perioadă efemeră? Poate am putea încerca să ne închipuim că a fi copil spune mai multe despre suflet decât despre vârstă, că zâmbetele nu ţin cont de ani şi în maturitate este loc şi de iubire şi de joacă. De ce să ne privăm de minunea sentimentului de bucurie nejustificată şi profundă în numele „maturităţii”? De ce să nu râdem îmbujorat când viaţa ne lasă, de ce să ne cenzurăm curiozitatea şi să ne limităm doar la ceea ce putem vedea?
În jobenul nopții S-au strecurat pe rând bătrânele corăbii cu pânze, minusculele zâne picurând lumina din unghii și inimile de catifea ale jucăriilor. Noi încheiem cu grijă nasturii strălucitori ai copilăriei, Apoi cu brațe de sfoară subțire ne întindem după fluturii albi, de hârtie ai altei dimineți. Ana Maria Radu, 9 G RECREAȚIA
13
caleidoscop
În vizită la Parlamentul Europei din Starsbourg.
Unii spun că a învăţa înseamnă să ai experienţe. Tot de un fel de învăţătură am avut şi noi parte în călătoria prin oraşele Europei
O
ra şase dimineaţa. Un grup de copii aleargă prin aeroportul Otopeni, în drumul spre scăparea din lumea cotidiană a Bucureştiului, spre începutul vacanţei. O nouă aventură se întinde la picioarele noastre şi, după un drum lung până la Frankfurt, am simţit
Podul Eiserner Steg din Frankfurt este unul din aşa-numitele „poduri ale dragostei”, unde îndrăgostiţii îşi fac declaraţii de iubire pe lacăte. Tot un fel de declaraţie 14
RECREAȚIA
aerul răcoros invadându-ne plămânii şi am ştiut că o să fie de neuitat.
Muzeul Mercedes din Stuttgart Încă de la prima oprire am fost uimiţi. Am vizitat muzeul Mercedes din Stuttgart, o clădire imensă cu opt etaje, care te plimbă prin toată istoria automobilelor, iar la sfârşit, cei mai răbdători, au putut avea chiar şi o experienţă a ceea ce înseamnă să fii într-o maşină de curse, în simulatorul muzeului. După ce am hoinărit prin muzeu, am avut parte de o mică plimbare prin oraş, iar apoi ne-am reluat drumul spre Strasbourg. A doua zi, ne-am plimbat până la Parlamentul European printr-un cartier pi-
De: Miruna Ojoga, Eliza Checiu, Dan Aparu, Teodor Stelian; Foto: Monica Deloiu
Şcoala altfel prin Europa
toresc cu miros de magnolii, iar apoi am avut parte de un tur exclusiv al clădirii Parlamentului. Săli mari, birouri pentru fiecare politician care vine la conferinţele lunare de acolo, peisaje superbe şi o mini experienţă cu politicieni care ne-au întâmpinat acolo, încercând să ne facă să înţelegem că această viaţă nu este aşa uşoară cum pare. După aceea am avut ocazia să vizităm frumosul oraş în care ne aflam, să urcăm în turnul catedralei, de unde se vedea o panoramă superbă a cartierelor dimprejur şi să ne plimbăm pe pietonalul împânzit de turişti la fel de încântaţi ca şi noi. Următoarea zi se zvonea să fie din nou una plină de aventură.
La parcul de distracţii După un drum de aproape o oră, am ajuns la Europa Park. Fiecare a fost liber să se distreze cum a vrut, dar sunt sigur că toţi am petrecut un timp minunat acolo. Roller coastere care păreau că te duc până la nori şi înapoi, castele pentru prinţese, mici sate pentru aproape fiecare ţară a Europei şi peisaje încântătoare. Ziua a trecut la fel de repede cum a şi venit, şi dintr-o dată am văzut un apus maiestuos, parcă special ca să ne terminăm aventura perfect. Ultima zi din ,,vacanţa” noastră împreună a fost una liniştită. Am avut timp să ne mai urcăm într-un turn să admirăm şi frumuseţile Frankfurt-ului, şi să ne plimbăm pe străzile aglomerate ale oraşului. După o mică întârziere a avionului, eram pregătiţi să ne întoarcem acasă, chiar dacă ştiam că o să ne fie dor de această vacanţă.
TOP
Hozier • Take me to church
8,6%
Arctic Monkeys• Snap out of it
7,3%
Eminem ft. Sia• Guts over fear
6%
Avicii • Adicted to you
5,3%
Ellie Goulding• Love me like you do
4,7%
Ariana Grande• Love me harder
4%
Ed Sheeran • Thinking out loud
3,3%
Sam Smith • I am not the only one
3,3%
Rest of
Maroon 5 • Animals
3,3%
50,9%
Imagine Dragons• Demons
8,6%
10 SONGS
150
VOTES
ICHB 2015 APRI L
songs
Bookcrossing varianta ICHB Lasă un mesaj referitor la cartea propusă de noi pe adresa: recreatia@ichb.ro. Semnatarul celui mai interesant mesaj se consideră câştigător, şi va primi o nouă carte, căreia îi va face o recenzie în numărul următor al revistei. Cartea propusă de noi este: „Misterioasa Societate Benedict”, de Trenton Lee Stewart. Este o carte pe care ochiul cititorului galopează. Povestea ne ţine mereu în priză, filtrul ironic se află în fiecare capitol, personajele cuceresc prin candoare, prospeţime şi autenticitate. Are 576 de pagini, dar se poate citi în două zile, chiar dacă poate o să-ţi neglijezi celelalte rosturi. RECREAȚIA
15
16
RECREAȚIA