ION TURNEA
şi în afara acestuia.“ 96 „Familia de albine petrece un sezon activ în ţara noastră din martie până în octombrie şi o perioadă de relativă inactivitate din noiembrie până în februarie. În aceste condiţii, vara calendaristică este pentru albine o permanentă toamnă: toate activităţile familiei se concentrează asupra procurării de rezerve de hrană şi acumularea lor în faguri.“ 97 Dezvoltarea familiei de albine cunoaşte şase perioade: creşterea albinelor de iernare, etapă care începe cu luna august şi care se datorează scăderii culesului de nectar şi polen, reducerii activităţii de zbor, intensităţii creşterii puietului, izgonirii trântorilor; repausul de iarnă, etapă ce se datorează temperaturilor scăzute, sub 8º C ce determină albina să părăsească fagurii mărginaşi şi să se îngrămădească pe cei din dreptul urdinişului formând un ghem alcătuit din matcă, încojurată de albinele tinere ce produc căldură prin mişcări şi zumzet, apoi albine bătrâne ce alcătuiesc coaja ghemului; înlocuirea albinelor de iarnă, etapă în care temperatura ajunge în mijlocul ghemului până la 35ºC; creşterea populaţiei familiilor, o etapă ce constă în înlocuirea albinelor bătrâne cu cele tinere, roirea, etapă ce are loc în lunile iunie şi iulie şi culesul. Puterea familiei de albine depinde de numărul mare al acestora pe timpul culesurilor, din această cauză, dacă familia e slabă numeric după iernat, producţia e slabă. După primul cules de nectar de la sfârşitul primăverii, activitate desfăşurată de albinele lucrătoare în afara stupului, apare instinctul de clădit. Astfel se înoiesc fagurii pentru noile generaţii de puiet, 96
Alexandrina Adler, Cleopatra Rusu, Alexandru Sabău, Carmen Lia Spătaru, Apicultură şi Sericicultură, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, pag. 27 97 Asociaţia crescătorilor de albine din România, Manualul apicultorului, Ediţia a IX-a, ed. Crepuscul, Bucureşti, 2007, pag. 36 53