ION TURNEA
CAPITOLUL 9 RESURSELE MELIFERE ALE ŢĂRII NOATRE Motto: „Miroase a aer de verdeaţă, în jur natura prinde viaţă, mă-mbrac în haina nouă de lumină; Am înţeles ce-nseamnă a cunoaşte 197 şi unde-i untdelemnul din candela-nţeleptei;“ Câtă prospeţime şi lumină ni se revelează în fiecare primăvară, câtă înţelepciune ascunde fiecare mugur ţesut de primăvară pe crengile cândva uscate de vântul toamnei, cât mister şi perfecţiune cuprinde fiecare floare ce luminează sub soare şi câţi prinţi vin să sărute frumoasele adormite din păduri! Fiecare floare îşi aşteaptă prinţul ca să-i dea sărutul fermecat şi s-o trezească din somnul presărat de iarnă peste natură pentru ca mâine să dea rod. Şi cine altcineva e acel prinţ fermecat dacă nu albina? Mulţi ar putea-o numi pe albină regina florilor, însă eu aş numi-o mai cu precădere prinţ, acel prinţ misterios ce trezeşte natura la viaţă săvârşind polenizarea pentru roadele de mâine. Atâta viaţă naşte natura primăvara, atâta parfum, atâtea arome, atâta înviere. An de an, odată cu trezirea naturii la viaţă, serbăm Învierea Domnului. Nu întâmplător acest important eveniment creştin coincide cu anotimpul de verdeaţă, căci totul palpită a veşnicie. Omul trage cortina peste melancolia iernii; primăvara cântă în zumzet de albine, arome de flori şi joc de păsări şi animale; sufletele se înalţă spiritual prin Învierea Domnului. Totul e paradis, totul e un nou început, o nouă viaţă. Fiecare om gustă frumuseţea naturii în fiecare colţ de primăvară şi se contopeşte cu adâncimea acesteia, însă cu mult mai mult se pierde 197
Ana-Cristina Popescu, Îndrăgostiţi de poezie, Destin fără aripi, Labirintul nisipului, Ed. Dalami, Caransebeş, 2009, pag. 129 141