ION TURNEA
7.4. PROPOLISUL Propolisul este o substanţa cleioasă. Această substanţă este utilizată de albine în interiorul stupului pentru astuparea găurilor, micşorarea urdinişului, lustruirea celulelor de faguri, la lustruirea pereţilor stupului etc. Observăm aşadar că albinele se comportă asemenea oamenilor gospodari ce îşi repară locuinţa aducându-i şi îmbunătăţiri, căci nu lasă pe seama apicultorului toate reparaţiile, ci ele însele astupă găurile din stup, micşorează urdinişul. „Dacă ceara este considerată material de construcţie pentru cuibul familiei de albine, propolisul este liantul, materialul de cimentare, de finisare a fagurelui.“ 184 Materiile răşinoase şi balsamurile din compoziţia propolisului sunt adunate de albine de pe mugurii plantelor sau le obţine prin prelucrarea polenului, astfel încât acesta are următoarea compoziţie chimică 50-55% materii răşinoase şi balsamuri, 15% uleiuri eterice, 30% ceara şi 5% polen. Culoarea propolisului este roşiatică până la brun-închis. Recoltarea propolisului se face în perioada sezonului activ şi în special primăvara. „Colectorul se compune din trei piese: un grătar distanţator ce se aplică peste spetezele ramelor stupului, o ţesătură sau plasă din material plastic cu ochiuri de 1,5 X 1,5 mm şi o pânză de bumbac, pânză colectoare.“ 185 184
Paul Bucată, Pledoarie pentru creşterea albinelor, Ed. Alex-Alex & Leti Press, Bucureşti, 2001, pag. 40 185 Idem, Ibidem, pag. 41 131