ION TURNEA
până la 1 kg de polen nestânjenindu-i dezvoltarea. Recoltarea polenului adunat de albine se face cu ajutorul colectoarelor de polen, dispozitive ce se fixează la urdiniş. La intrarea în stup albinele se freacă de marginile orificiilor colectoarelor de polen iar polenul se scutura pe un grătar de unde cade în tăvi . Polenul se păstrează foarte bine uscat în borcane de sticlă sau cutii din material de plastic închise. „O altă metodă de păstrare a polenului este în borcane, turnând deasupra un strat gros de miere sau în amestec cu miere, deasupra căruia se toarnă ceară topită formând un strat izolator.“ 181 Polenul se mai poate conserva şi prin amestecul cu zahăr, sub formă de turtă. Pentru prepararea turtelor se foloseşte 1 kg de miere sau zahăr şi două linguri de polen conservat El poate să fie întrebuinţat în medicină, singur, în amestec cu miere sau propolis. Polenul neconsumat, aflat în stare proaspătă, suferă transformarea în păstură. „Păstura este polenul florilor, recoltat şi depozitat în faguri de către albine pentru hrana puietului. Păstura se poate preleva din celule, păstrându-se la rece.“ 182 Ea este hrană de bază a puietului, căci este bogată în minerale şi vitamine. Compoziţional e mai puţin bogată în proteine şi grăsimi decât polenul, dar este mai bogată în zahăr, acid lactic, fapt ce-i permite o mai bună conservare. Păstura se recoltează din faguri prin tăierea fâşii a fagurilor cu păstură sau retezarea celulelor. Ea se întrebuinţează în stupină, în industria farmaceutică cu scopul de obţinere a vitaminelor naturale, în medicină pentru tratarea diverselor maladii ale sistemului endocrin şi nervos.
181
Ing. V. Petruş şi ing. I. Oprişan, Apicultura şi baza meliferă, ed. Agro-Silvică, Bucureşti, 1964, pag. 206 182 Paul Bucată, Pledoarie pentru creşterea albinelor, Ed. Alex-Alex & Leti Press, Bucureşti, 2001, pag. 38 129