ION TURNEA
După cristalizare mirea se lichefiază foarte uşor. Din această cauză, pentru a nu pierde enzime, vitamine, apa în care se ţine mierea nu trebuie să aibă mai mult de 45º. Timpul necesar ca mierea să se limpezeazcă depinde de vâscozitatea acesteia. Mierea nu are voie să fie amplasată în vase de zinc, tablă zincată, cupru, plumb şi aliaje ale acestuia, ci în bidoane de aluminiu sau tablă cositorită, în butoaie metalice ceruite sau parafinate, în borcane de sticlă. Mierea naturală are diferite însuşiri terapeutiuce: tratarea rănilor, ulcerului, energizantă, tratează epuizarea, oboseala, îmbunătăţeşte tonusul general, sporeşte buna dispoziţie, vitaminizantă, îmbunătăţeşte somnul, sporeşte cantitatea de hemoglobină în sânge. În miere pot să existe şi acizi, ei provin de la nectarul floral. Din cauza acestui lucru mierea florară e superioară celei de mană. Gustul mierii este dulce, însă mierea de castan are gust puţin amărui. „Mierea de albine a intrat în alimentaţia omului din timpuri străvechi, având o valoare nutritivă superioară. Îndeosebi conţinutul său mare în zaharuri invertite (fructoză şi glucoză) uşor asimilate de organism, face să fie foarte apreciată în hrana zilnică a copiilor, vârstnicilor, s p o r t i v i l o r. Î n acelaşi timp mierea posedă o mare valoare calorică, deoarece 1 kg de miere produce aproximativ 3200 calorii.“ 175 Mierea de câmp este utilizată în diferite acţiuni terapeutice. Compoziţia ei este miere de fâneaţă, de tei sau muşeţel. Mierea de câmp poate să fie întrebuinţată atât în afecţiuni interne, cât şi externe. Extern, ajută la vindecarea rănilor, oprirea hemoragiilor, iar intern are efect calmant asupra tubului digestiv, dezinfectează mucoasa tubului digestiv. 175
Maria Eftimescu, Octavian Berbecel, Ion Cârnu, Ana Maria Roman, Influenţa vremii asupra producţiei de miere, Ed. Ceres, Buc. 1982, pag. 79 123