Rogers terapia centrata pe client preview480

Colecflie coordonatã de Simona Reghintovschi

Carl R. Rogers Institutul Vestic de Ştiinţe Comportamentale, La Jolla, California

Terapia centrată pe client Practica ei actuală, implicaţii şi teorie Cu contribuţii la capitole de Elaine Dorfman Şcoala Medicală a Universităţii Pennsylvania Thomas Gordon Psiholog Consultant Pasadena, California Nicholas Hobbs Colegiul pentru Profesori „George Peabody“

Tra­du­ce­re din engleză de Corina Dedu

Editori: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Director editorial: Magdalena MĂrculescu Redactor: Manuela Sofia Nicolae Coperta: Faber Studio Director producţie: CRISTIAN CLAUDIu COBAN Dtp: ofelia CoȘman Corectură: DUȘA UDREA EUGENIA URSU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ROGERS, CARL R. Terapia centrată pe client / Carl R. Rogers; trad.: Corina Dedu. - Bucureşti: Editura Trei, 2015 Bibliogr.

Index ISBN 978-606-719-142-4 I. Dedu, Corina (trad.)

159.9

Titlul original: Client Centered Therapy Autor: Carl R. Rogers Copyright © 1951 by Carl Rogers Copyright © Editura Trei, 2015 pentru prezenta ediţie O.P. 16, Ghişeul 1, C.P. 0490, Bucureşti Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20 e‑mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro ISBN 978-606-719-142-4

cuprins 9

Introducere la ediția în limba engleză

11

Prefaţă

Partea I. O perspectivă actuală asupra terapiei centrate pe client 17 Capitolul 1. Caracterul evolutiv al terapiei centrate pe client 30 Capitolul 2. Atitudinea şi orientarea consilierului 68 Capitolul 3. Relaţia terapeutică aşa cum este trăită de client 126 Capitolul 4. Procesul terapiei 181 Capitolul 5. Trei probleme ridicate de alte perspective: transfer, 15

diagnoză, aplicabilitate

Partea a II-a. Aplicarea terapiei centrate pe client 213 Capitolul 6. Terapia prin joc 211

de Elaine Dorfman M.A.

249 Capitolul 7. Psihoterapia centrată pe grup

de dr. Nicholas Hobbs

285 Capitolul 8. Conducerea şi administraţia centrate pe grup

de dr. Thomas Gordon

338 Capitolul 9. Predarea centrată pe student 375 Capitolul 10. Formarea consilierilor şi a terapeuţilor

Partea a III-a. Implicaţii pentru teoria psihologică 419 Capitolul 11. O teorie a personalităţii şi comportamentului 417

461 Bibliografie 473 Index

Terapia centrată pe client n Cuprins

Păstrăm vii în amintire cele câteva întâlniri pe care le‑am avut, în anii dezolanţi de rutină şi păcat, cu suflete care au făcut sufletele noastre mai înţelepte; care au rostit ceea ce noi gândeam; care ne‑au spus ceea ce noi ştiam; care ne‑au lăsat să fim ceea ce în sinea noastră eram.

– Emerson, Comunicatul Şcolii Divinity, 1838

Introducere la ediția în limba engleză În volumul de faţă, dr. Carl Rogers şi câţiva dintre colegii săi au cristalizat progresul enorm care a fost făcut în ultimul deceniu referitor la dezvoltarea tehnicilor şi a filosofiei fundamentale a consilierii. În prezenta carte se află o expunere clară a procedurilor prin intermediul cărora persoanele care sunt consiliate pot fi ajutate să obţină pentru ele însele adaptări noi şi mai eficiente ale personalităţii. Ea se ocupă de natura acestui proces terapeutic subtil şi important şi de problemele de consiliere adiacente.

Acesta nu este un ghid static cu exemple remarcabile ale gândirii trecute. Este mai degrabă o sinteză actuală şi o integrare dinamică a tehnicilor de succes ale consilierii generale şi a procedurilor de consiliere în situaţii speciale. Paginile sale dezvăluie cele mai atractive direcţii de studiu, în care experimentări şi cercetări ulterioare pot fi duse avantajos mai departe. Încă de la început, perspectiva asupra psihoterapiei şi consilierii descrisă în această carte a fost deschisă la analiza rezultatelor sale prin tehnici ştiinţifice şi experimentale. Numărul considerabil de cercetări despre care ne vorbeşte în prezentul volum poate prea bine să îi surprindă pe cei al căror domeniu de specializare este diferit. Această atitudine de deschidere şi de întâmpinare faţă de noile idei valide care sunt dezvoltate prin tehnici ştiinţifice nu a fost câtuşi de puţin caracteristică niciunui sistem psihoterapeutic anterior.

Implicaţiile contribuţiilor noi şi vitale ale consilierii non‑directive într‑o serie de domenii vaste şi novatoare sunt prezentate în această carte. Locul terapiei prin joc în activitatea cu copiii este explorat într‑un capitol special. Terapia de grup este, de asemenea, considerată într‑o manieră inedită şi interesantă. Importanţa principiilor terapeutice care sunt discutate în carte este tratată în relaţie cu problemele conducerii şi gestionării grupurilor. Este luată în considerare aplicabilitatea unei abordări non‑directive centrate pe client pentru predare.

Capitolul special care tratează situaţia şcolară nu poate să nu fie recunoscut drept o provocare semnificativă la adresa gândirii celor care sunt interesaţi de îmbunătăţirea oricărui act educaţional care se ridică dincolo de nivelul unei simple instruiri de rutină. Există un capitol legat de pregătirea noilor specialişti în domeniul consilierii, în care sunt prezentate înţelegeri profunde (insight‑uri)

Terapia centrată pe client n Introducere la ediția în limba engleză

10

deosebite, referitoare la unele dintre cele mai adânci aspecte ale personalităţii umane, aşa cum este ea înţeleasă de autor. În fiecare capitol al cărţii există referinţe către o teorie activă şi evolutivă a naturii personalităţii şi a mecanismelor subiacente care determină comporta­ mentul uman. Ultimul capitol expune totuşi o tratare formală a teoriei psihologice fundamentale pentru întreaga perspectivă centrată pe client, nu numai în consiliere, ci şi în toate relaţiile interpersonale. Această teorie este preocupată de o înţelegere modernă a psihologiei Sinelui. Oferă un nou punct de vedere din care să apreciem natura inadaptării omului modern în mediul său fizic şi social.

Aici sunt subliniate în detaliu procedurile terapeutice care nu se ocupă doar de adaptările superficiale evidente, ci caută să atingă şi aspecte profunde ale personalităţii.

Această carte completează, extinde şi îmbogăţeşte din punct de vedere calitativ opiniile atât de bine exprimate anterior de autor în Counseling and Psychotherapy. Volumul actual nu înlocuieşte această carte anterioară. Studentul care tocmai se familiarizează cu această perspectivă modernă în psihologie poate dori să folosească ambele cărţi împreună. În anumite privinţe, lucrarea mai veche furnizează încă anumiţi paşi esenţiali de introducere în conceptele fundamentale ale consilierii moderne, care nu sunt reluaţi la fel de amănunţit în această carte.

Terapia centrată pe client este o prezentare matură a punctelor de vedere non‑directive şi înrudite, referitoare la consiliere şi terapie. Părerea editorului este că această carte novatoare va avea o valoare specială pentru persoanele a căror profesie implică lucrul cu inadaptarea umană sau orice aspect al activităţii de asistare a altor fiinţe umane în efortul lor de a se raporta într‑un mod adecvat şi satisfăcator la problemele existenţei moderne.

Acest volum nu este o prezentare rigidă a unui sistem închis. Autorul şi colaboratorii săi au dobândit darul de a‑l face pe cititor să simtă, pe măsură ce îi răsfoieşte paginile, că participă deja la gândirea constructivă şi vizionară care caracterizează perspectiva fundamentală a acestei cărţi.

Leonard Carmichael Colegiul Tufts

carl R. Rogers

Prefaţă Această carte este produsul multor minţi şi rezultatul unei interacţiuni de grup intense. Mai întâi de toate, este un produs al personalului din cadrul Centrului de Consiliere al Universităţii din Chicago şi a muncii realizate acolo în psihoterapie şi în cercetarea psihoterapeutică. Atât de profund a fost melanjul gândirii şi al experienţei în acest grup, încât fiecare membru al personalului ar avea într‑adevăr îndrăzneala să considere orice conceptualizare a psihoterapiei ca fiind în exclusivitate a sa. Cartea de faţă reprezintă, de asemenea, o comasare a ideilor şi experienţelor aparţinând psihologilor şi altor specialişti din domeniul terapiei, răspândiţi între cele două coaste ale Americii. Autorul ar dori să îşi exprime îndatorirea faţă de cei care i‑au influenţat gândirea, numindu‑i pe câţiva care au toate şansele să descopere porţiuni ale propriei lor gândiri incluse în această carte. Lista i‑ar include pe: Virginia M. Axline, Douglas D. Blocksma, Oliver H. Bown, John M. Butler, Arthur W. Combs, Paul E. Eiserer, Thomas Gordon, Donald L. Grummon, Gerard V. Haigh, Nicholas Hobbs, Richard A. Hogan, Bill L. Kell, E.H. Porter Jr., Victor C. Raimy, Nathaniel J. Raskin, Esselyn C. Rudikoff, Elizabeth T. Sheerer, Jules Seeman, Arthur J. Shedlin, William U. Snyder, Donald Snygg, Bernard Steinzor, H. Walter Yoder. Din această listă sunt omişi mulţi a căror muncă este tot atât de semnificativă ca activitatea celor enumeraţi aici, dar îi include, cred, pe cei a căror gândire a influenţat cel mai mult conţinutul acestei cărţi. În plus, autorul este profund îndatorat lui Elaine Dorfman, Nicholas Hobbs şi Thomas Gordon pentru contribuţiile lor la capitole individuale, în zone în care el se simte mai puţin competent.

Scriind această carte, m‑am gândit adesea la ideea sugerată de un lingvist, că adevărul, autenticul, înţelesul real al unui cuvânt nu poate fi niciodată exprimat în cuvinte, pentru că înţelesul real ar fi lucrul în sine. Dacă o persoană doreşte să transmită un astfel de înţeles real, ar trebui să‑şi astupe gura şi să arate. Asta este ceea ce mi‑ar plăcea cel mai mult să fac. Aş azvârli cu bucurie toate cuvintele acestui manuscris dacă aş putea, cumva, să arăt efectiv către experienţa pe care o reprezintă terapia. Este un proces, un lucru‑în‑sine, o experienţă, o relaţie, o dina­ mică. Nu este ceea ce această carte spune că este, nici ceea ce altă carte spune că este, nu mai mult decât o floare este descrierea ei de către fitolog sau exaltarea poetului cu privire la ea. Dacă volumul de faţă serveşte ca un indicator vizibil,

Terapia centrată pe client n Prefață

12

arătând către o experienţă care se dezvăluie simţurilor noastre auditiv şi vizual şi capacităţii noastre de trăire emoţională şi dacă surprinde interesul câtorva oameni şi îi provoacă să exploreze mai în profunzime acest lucru‑în‑sine, îşi va fi îndeplinit scopul. Dacă, pe de altă parte, această carte se adaugă mormanului deja cutremurător de cuvinte despre cuvinte, dacă cititorii ei extrag din ea noţiu­ nea că adevărul înseamnă cuvinte şi că pagina tipărită este totul, atunci, cu tristeţe, va fi eşuat în atingerea scopului său. Şi dacă suferă acea ultimă decădere de a deveni „învăţătură de curs“ — în care cuvintele neînsufleţite ale unor autori sunt disecate şi revărsate asupra minţilor studenţilor pasivi, astfel încât persoane pline de viaţă să poarte cu sine fragmentele neînsufleţite şi disecate a ceea ce odată au fost gânduri şi experienţe vii — atunci, de departe, mai bine ca prezenta carte să nu fi fost niciodată scrisă. Terapia este despre esenţa vieţii şi aşa trebuie să fie înţeleasă. Doar trista deficienţă a capacităţii de comunicare a omului face necesar să ne asumăm riscul încercării de a prinde în cuvinte acea experienţă vie.

Dacă scopul cărţii de faţă nu este pur şi simplu să aştearnă cuvinte inerte pe hârtie, care este atunci scopul ei? Ce intenţionează să transmită? Despre ce este această carte? Permiteţi‑mi să încerc să ofer un răspuns care, într‑un oarecare grad, poate transmite experienţa vie a ceea ce această carte se doreşte a fi.

Cartea este despre suferinţa şi speranţa, anxietatea şi satisfacţia care umplu cabinetul fiecărui terapeut. Este despre unicitatea relaţiei pe care fiecare terapeut o formează cu fiecare client şi, în aceeaşi măsură, despre elementele comune pe care le descoperim în toate aceste relaţii. Prezenta carte este despre experienţele extrem de personale ale fiecăruia dintre noi. Este despre un client din cabinetul meu care stă acolo, în colţul biroului, luptându‑se să devină el însuşi, îngrozit în acelaşi timp să fie el însuşi — făcând efortul să‑şi înţeleagă trăirea aşa cum este, dorind să fie acea trăire şi totuşi profund temător în faţa acestei dorinţe. Cartea este despre mine în timp ce stau acolo împreună cu acel client, privindu‑l în faţă, participând la acea zbatere pe cât de profund şi sensibil sunt capabil. Este despre mine, pe măsură ce încerc să îi percep trăirea şi înţelesul, şi sentimentul, şi gustul, şi aroma pe care le are pentru el. Este despre mine, în timp ce deplâng nedesă­ vârşirea mea atât de umană în înţelegerea acelui client şi eşecurile ocazionale de a vedea viaţa aşa cum îi apare lui, eşecuri care cad ca nişte obiecte grele peste urzeala delicată, intricată, a creşterii care are loc. Este despre mine în timp ce mă bucur de privilegiul de a fi moaşa unei noi personalităţi — în timp ce asist cu evlavie la emergenţa unui Sine, a unei persoane, în timp ce văd un proces de facere în care am avut o parte importantă şi înlesnitoare. Este atât despre client, cât şi despre mine în timp ce privim cu uimire forţele potente şi ordonate care sunt vizibile în toată această experienţă, forţe care par adânc înrădăcinate în universul ca întreg. Cartea este, cred, despre viaţă, aşa cum viaţa se relevă pe sine cu însufleţire în procesul terapeutic — cu puterea sa oarbă şi cu formidabilele sale capacităţi distructive, dar cu încrederea sa prevalentă faţă de creştere, dacă oportunitatea pentru creştere este oferită.

carl R. Rogers

Dar cartea este şi despre colegii mei, şi despre mine în timp ce punem la punct începuturile analizei ştiinţifice ale acestei experienţe vii, emoţionale. Este despre conflictele noastre în această privinţă — despre sentimentul nostru intens că procesul terapeutic este bogat în umbre, complexităţi şi subtilităţi şi despre sentimentul nostru la fel de acut că descoperirea stiinţifică, generalizarea, este rece, neînsufleţită şi lipsită de plinătatea experienţei. Dar cartea exprimă, sper, şi convingerea noastră din ce în ce mai mare că, deşi ştiinţa nu poate să facă niciodată terapeuţi, poate ajuta terapia; că, deşi descoperirea ştiinţifică este rece şi abstractă, ne poate ajuta să eliberăm forţele care sunt intime, personale şi complexe; şi că, deşi ştiinţa este lentă şi stângace, reprezintă cea mai bună cale spre adevăr pe care o cunoaştem, până şi într‑o zonă atât de sensibil intricată cum este cea a relaţiilor umane.

Apoi cartea este despre ceilalţi şi despre mine în timp ce ne vedem de sar­ cinile noastre zilnice şi constatăm că suntem iremediabil influenţaţi de experienţa terapeutică la care am luat parte. Este despre fiecare dintre noi în timp ce încercăm să predăm, să conducem grupuri, să oferim consultanţă în organizaţii, să fim administratori şi supervizori şi descoperim că nu mai putem funcţiona aşa cum o făceam înainte. Este despre fiecare dintre noi în timp ce încercăm să facem faţă revoluţiei interioare care a însemnat pentru noi terapia: faptul că nu putem preda, prezida o comisie sau creşte o familie fără ca manifestările noastre să nu fie profund influenţate de o experienţă intensă şi mişcătoare care are elemente comune pentru noi toţi. În cele din urmă, cartea este despre noi toţi în felul în care suntem uimiţi de această experienţă — pe măsură ce ne străduim să o integrăm într‑un cadru intelectual, pe măsură ce încercăm să elaborăm concepte care să o conţină. Este, în cele mai profunde aspecte, despre noi, pe măsură ce ne dăm seama de incapacitatea acestor cuvinte, forme, constructe, de a conţine toate elementele procesului viu pe care l‑am trăit împreună cu clienţii noştri. Este despre sentimentele noastre ezitante, pe măsură ce avansăm aceste teorii în speranţa că vor aprinde ici şi colo o scânteie care va ajuta la iluminarea şi progresul acestui întreg demers.

Poate că toate acestea transmit o oarecare idee despre conţinutul cărţii. Dar această notă introductivă nu poate fi încheiată fără un cuvânt de mulţumire adresat oamenilor care au scris‑o cu adevărat, care, în cel mai autentic sens, au fost colaboratorii săi cei mai importanţi: clienţii cu care am lucrat. Acestor bărbaţi, femei şi copii care s‑au adus pe ei şi au venit împreună cu frământările lor la noi, care, cu atâta graţie naturală, ne‑au îngăduit să învăţăm de la ei, care au dezvăluit pentru noi forţele care acţionează în mintea şi în sufletul omului — către ei se îndreaptă gratitudinea noastră cea mai profundă. Sperăm că această carte va fi demnă de ei.

Carl R. Rogers Chicago, Illinois

13

Terapia centrată pe client n Prefață

Partea I O perspectivă actuală asupra terapiei centrate pe client

Capitolul 1

Caracterul evolutiv al terapiei centrate pe client Interesul profesional față de psihoterapie este, după toate probabilităţile, zona cu cea mai rapidă creştere dintre ştiinţele sociale de astăzi. În psihologia clinică şi psihiatrie, dezvoltarea acestui domeniu înaintează cu o rapiditate uimitoare.

Aproape douăzeci la sută dintre membrii Asociaţiei Psihologice Americane declară că psihoterapia — sau consilierea pentru adaptare sau vreun termen similar — este unul dintre interesele lor principale, în timp ce, cu o decadă în urmă, acest lucru ar fi fost adevărat doar pentru câţiva dintre ei. Programele de formare în psihoterapie au crescut ca număr, scop, intensitate şi, sperăm, ca eficienţă. Mai mult, vedem educatori care sunt dornici să ţină pasul cu dez­vol­ tările din terapie, pentru a putea adapta şi utiliza aceste descoperiri în activitatea şcolară, a consilierilor şi a profesorilor de reabilitare. Preoţi şi personal al cultelor religioase caută pregătire în consiliere şi psihoterapie, cu scopul de a‑şi îm­ bunătăţi abilităţile de abordare a problemelor personale ale enoriaşilor lor.

Sociologii şi psihologii sociali sunt în mod deosebit interesaţi de acest domeniu, datorită posibilelor sale adaptări la lucrul cu grupurile şi pentru că aruncă lumină atât asupra dinamicilor grupurilor, cât şi ale indivizilor. Şi ultimul, dar nici pe departe cel mai puţin însemnat, cetăţeanul de rând susţine creşterea rapidă a muncii terapeutice cu copiii săi în şcoală, cu miile de veterani, cu muncitorii din industrie şi cu studenţi, părinţi şi alţi adulţi care doresc ajutor psihologic. Pe scurt, pare să existe o puternică tendinţă către studierea, dezvol­tarea şi utilizarea acelor proceduri care oferă ajutor pentru a‑i aduce omului modern mai multă pace sufletească. S‑ar părea că, pe măsură ce cultura noastră a devenit mai puţin omogenă, îi oferă individului mult mai puţină susținere. Nu se poate sprijini pur şi simplu confortabil pe normele şi tradiţiile societăţii sale, dar îşi dă seama că multe dintre problemele fundamentale şi conflictele vieţii îşi au originea în el însuşi. Fiecare om trebuie să îşi rezolve în interiorul său problemele pentru care, înainte, societatea lui îşi asuma responsabilitatea deplină. Pentru că psihoterapia promite să rezolve o parte dintre aceste conflicte, să‑i ofere individului o adaptare

Terapia centrată pe client n Caracterul evolutiv al terapiei centrate pe client

18

mai satisfăcătoare la sine însuşi, precum şi o relaţie mai satisfăcătoare cu ceilalţi şi cu mediul său, a devenit un centru de interes public şi personal semnificativ.

Odată cu tot mai largul interes arătat domeniului şi odată cu dezvoltarea procedurilor psihoterapeutice, consilierea non‑directivă sau centrată pe client a crescut la rândul său. Este un produs al timpului său şi al contextului său cultural. Dezvoltarea sa nu ar fi fost posibilă fără luarea în considerare a impulsurilor inconştiente ale omului şi a naturii sale emoţionale complexe, care a reprezentat contribuţia lui Freud la cultura noastră. Deşi s‑a dezvoltat pe un făgaş oarecum diferit de perspectivele terapeutice ale lui Horney sau Sullivan, sau ale lui Alexander şi French, totuşi există multe fire de legătură cu aceste conceptualizări moderne ale gândirii psihanalitice. Rădăcini ale terapiei centrate pe client se pot găsi în special în terapia lui Rank şi la grupul din Philadelphia, care i‑a integrat viziunile printre ale sale. Chiar şi mai profund, terapia centrată pe client a fost influenţată de psihologie aşa cum s‑a dezvoltat în Statele Unite, cu geniul său pentru definiţii operaţionale, pentru măsurători obiective, cu insistenţa sa asupra metodei ştiinţifice şi cu necesitatea de a supune toate ipotezele unui proces de validare obiectivă sau de contestare. Aşa cum va fi evident pentru cititorii acestui volum, este, de asemenea, îndatorată psihologiei Gestalt, cu accentul său pe întreg şi pe interrelaţiile din cadrul grupului de fenomene pe care noi îl considerăm un individ. Unele dintre rădăcinile sale se întind chiar şi mai departe, în filosofia educaţională şi politică şi socială care se află în miezul culturii americane. Atât de adevărat este acest lucru, încât paragrafe dintr‑o carte precum micul volum al lui Lilienthal despre TVA, extrase din context, ar putea fi la fel de bine considerate o expunere a orientării de bază a terapeutului centrat pe client.1 Astfel, terapia centrată pe client s‑a conturat atât în mod conştient, cât şi inconştient pe baza multor curente de gândire clinică, ştiinţifică şi filosofică prezente în cultura noastră.

Totuşi, ar fi probabil o greşeală să vedem terapia centrată pe client doar ca pe un produs al influenţelor culturale. Cel mai profund dintre toate, este construită pe observaţiile specifice, strânse şi intime ale comportamentului omului într‑o relaţie, observaţii care se consideră că transcend într‑un oarecare grad limitările sau influenţele unei culturi date. În acelaşi fel, prin încercările sale investigative de a descoperi legile semnificative care acţionează într‑o relaţie terapeutică, se străduieşte să ajungă direct la constante, la secvenţe comportamentale care sunt valabile nu doar pentru o zi sau pentru o cultură, ci care descriu şi modul în care funcţionează natura omului.

Deşi cu zece ani în urmă nici „non‑directivă“, nici „centrată pe client“ nu existau ca denumire, interesul referitor la punctul de vedere descris de aceşti

1

Vezi, de exemplu, discuţia din Democracy at the Grass Roots şi din The Release of Human Energies în TVA — Democracy on the March, de David E. Lilienthal.

carl R. Rogers

termeni a crescut foarte rapid. A captat atenţia psihologilor şi a altor persoane atât de mult, încât este foarte probabil ca atunci când pui mâna pe o revistă sau o carte de psihologie să găseşti o referinţă la aceasta, negativă sau pozitivă. Se pare că există o nevoie de mijloace de informare a acelora care doresc să afle mai multe despre dezvoltarea acestei abordări terapeutice a problemelor individului şi a relaţiilor umane. Sperăm că această carte va satisface într‑o oarecare măsură o astfel de nevoie.

19

O abordare în schimbare A existat o tendinţă de a considera abordarea centrată pe client sau non‑di­ rectivă ca pe ceva static — o metodă, o tehnică, un sistem mai degrabă rigid.

Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Grupul de specialişti din acest domeniu lucrează cu concepte dinamice pe care le revizuiesc în mod constant în lumina experienţei clinice continue şi în lumina descoperirilor din cercetare.

Imaginea este una a schimbărilor fluide dintr‑o abordare generală a problemelor relaţiilor umane, mai degrabă decât aceea a unei situaţii în care o tehnică relativ rigidă este aplicată mai mult sau mai puţin mecanic. În acest flux al gândirii în schimbare există câteva ipoteze centrale care conferă unitate căutării de noi cunoştinţe. Poate că una dintre explicaţiile valorii‑stimul ridicate pe care terapia centrată pe client pare să o fi avut este faptul că aceste ipoteze sunt testabile, pot fi demonstrate sau contestate şi astfel oferă o speranţă de progres, mai degrabă decât o stagnare a dogmei. Există mai mult decât o probabilitate ca psihoterapia să fie, prin eforturile diverşilor specialişti, adusă de pe tărâmul misticului, al intuitivului, al personalului, al inefabilului în lu­ mina deplină a cercetării obiective. Acest lucru înseamnă inevitabil că schimbarea, mai degrabă decât rigiditatea, devine caracteristica unui astfel de domeniu.

Pentru cei care activează în terapia centrată pe client, această carac­teristică a dezvoltării, a reformulării, a schimbării este una dintre calităţile sale cele mai remarcabile.

Intenţia acestui volum Scopul acestui volum este de a prezenta nu un punct de vedere fix şi rigid, ci o secţiune actuală a unui domeniu al terapiei aflat în dezvoltare, cu practicile şi teoria sa, arătând schimbările şi tendinţele care sunt evidente, făcând comparaţii cu conceptualizări anterioare şi, într‑o măsură limitată, cu perspective deţinute de alte orientări terapeutice.

Făcând asta, o intenţie ar fi aceea de a aduce împreună gândirea clinică a celor care sunt implicaţi în terapia centrată pe client. Vor fi prezentate ipotezele pe care

Terapia centrată pe client n Caracterul evolutiv al terapiei centrate pe client

20

au ajuns să le deţină, conceptualizările pe care le fac referitor la procesul tera­ peutic. Conţinutul sugestiv din şedinţele înregistrate audio va arăta, sperăm, câte ceva despre modurile în care sunt abordate problemele în ora de consiliere.

Afirmaţii ale clienţilor înşişi1 în legătură cu experienţa lor vor fi, de asemenea, oferite, de vreme ce un astfel de material a avut o influenţă categorică asupra gândirii terapeuţilor. În felul acesta, sperăm ca cititorul să poată obţine o privire de ansamblu asupra gândirii actuale şi a practicii psihoterapeuţilor din domeniul clinic ce lucrează dintr‑o orientare asemănătoare cu o gamă largă de indivizi.

O altă intenţie va fi să trecem în revistă dovezile de cercetare care s‑au adunat şi se adună cu privire la ipotezele ce sunt explicite sau implicite în terapie. Încetul cu încetul, se acumulează dovezi obiective cu privire la diverse faze ale terapiei şi rezultatele acestui efort de cercetare vor fi analizate şi judecate.

Un aspect mai nou al acestui volum, unul care a fost acoperit mai puţin în publicaţiile de specialitate, este prezentarea unei teorii a terapiei şi a unei teorii a personalităţii. Atât din încercarea de a explica procesul terapiei, cât şi din dorinţa de a înţelege structura de bază a personalităţii care face terapia posibilă, teoria este conceptualizată şi revizuită în mod continuu, iar ramificaţiile acestei gândiri vor fi prezentate cu accent pe natura ei fluidă. În cele din urmă, vom face efortul de a formula unele dintre problemele fără răspuns şi dilemele ce reclamă impetuos o înţelegere mai profundă, o cercetare mai adecvată, o teorie nouă şi mai pătrunzătoare.

Prezentarea unei „Şcoli de Gândire“ Este clar scopul acestor pagini, acela de a prezenta doar un singur punct de vedere şi de a lăsa în seama altora dezvoltarea celorlalte orientări. Nu va exista nicio justificare pentru această prezentare „unilaterală“. Autorului i se pare că atitudinea oarecum critică avută de obicei faţă de orice ar putea fi definit ca o „şcoală de gândire“ se dezvoltă dintr‑o lipsă de înţelegere a modului în care 1

Ce termen va fi utilizat pentru a indica persoana de care terapeutul se ocupă? Termenii care au fost folosiţi sunt: „pacient“, „subiect“, „consiliat“, „analizand“. Am utilizat din ce în ce mai mult termenul de „client“, până în punctul în care l‑am asimilat în denumirea „terapie centrată pe client“. A fost ales pentru că, în ciuda imperfecţiunilor sale cu privire la sem­ nificaţia şi etimologia de dicţionar, pare că se apropie cel mai mult de comunicarea imaginii acestei persoane aşa cum noi o vedem. Clientul, în sensul în care termenul şi‑a căpătat în­ ţelesul, este o persoană care în mod activ şi voluntar vine să obţină ajutor în legătură cu o problemă, dar fără nicio intenţie de a‑şi ceda propria responsabilitate pentru situaţie. L‑am ales pen­tru că termenul are aceste conotaţii, evitând conotaţia de bolnav sau obiect al unui experi­ment şi aşa mai departe. Termenul client are anumite conotaţii legale care sunt regretabile şi, dacă apare un termen mai bun, vom fi fericiţi să îl folosim. Deocamdată totuşi, acesta pare termenul cel mai potrivit cu privire la conceptul nostru despre persoana care vine pentru ajutor.

carl R. Rogers

evoluează ştiinţa. Într‑un nou domeniu de cercetare care se dezvăluie studiului obiectiv, şcoala de gândire reprezintă un pas cultural necesar. Atunci când dovezile obiective sunt limitate, este aproape inevitabil ca ipoteze considerabil diferite să fie dezvoltate şi oferite pentru a explica fenomenele care sunt obser­ vate. Corolarele şi ramificările oricărei astfel de ipoteze constituie un sistem care înseamnă o şcoală de gândire. Persoana care încearcă să le concilieze prin inter­ mediul compromisului va constata că rămâne cu un eclectism superficial care nu amplifică obiectivitatea şi care nu duce nicăieri. Nu se ajunge la adevăr prin concesii ale diferitelor şcoli de gândire. Eventuala dispariţie a unor astfel de conceptualizări concurente are loc fie când problemele sunt soluţionate prin dovezi de cercetare, fie când ambele tipuri de ipoteze sunt integrate într‑o viziune nouă şi mai pătrunzătoare, care vede problemele dintr‑o nouă perspec­tivă, rede­ finind astfel chestiunile într‑o manieră nepercepută până acum.

Există dezavantaje în legătură cu prezentarea unei singure orientări sau a unei şcoli de gândire, dar acestea sunt reduse la minimum dacă suntem conştienţi de ele. Există posibilitatea ca ipotezele să fie prezentate ca dogme. Există posibilitatea ca ataşamentul faţă de un anumit punct de vedere să facă dificilă percepţia dovezilor contradictorii. Deasupra acestor dezavantaje stă avantajul înlesnirii progresului. Dacă avem un sistem coerent de ipoteze pe care le testăm şi dacă suntem capabili să abandonăm, să revizuim, să reformulăm aceste ipoteze în lumina experienţei obiective, avem o unealtă valoroasă, o „trupă de şoc“ prin intermediul căreia noi zone ale cunoaşterii pot fi dezvăluite.

Prin urmare, o persoană va găsi în acest volum dezvoltarea unei perspective, expunerea unui sistem înrudit de ipoteze şi nicio încercare de a prezenta alte sisteme, din moment ce acest lucru este mult mai bine făcut de către aceia care le susţin. Vor fi înfățișate dovezi obiective provenite din cercetare, aşa cum au fost colectate cu referire la aceste ipoteze, precum şi dovada clinică în forma sa cea mai obiectivă, şedinţele înregistrate. Ne‑am străduit să înlăturăm părtinirea emoţională, dar cititorul poate descoperi la fel de bine aspecte în legătură cu care această ţintă nu a fost atinsă şi în legătură cu care va trebui să facă aşadar propriile rectificări. Dacă un corp sistematic de ipoteze, cu implicaţii care ajung până la fiecare tip de relaţii interpersonale şi de grup, contribuie la dezvoltarea cercetării, la evaluarea critică mai frecventă a practicii clinice, la o conceptualizare teoretică mai adecvată, atunci această prezentare va fi servit scopului său.

21

Terapia centrată pe client n Caracterul evolutiv al terapiei centrate pe client