Rescrierea regulilor by Editura TREI

Editori

Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Director editorial

Magdalena Mărculescu redactor

Manuela Sofia Nicolae DESIGN

Alexe Popescu Director producţie

Cristian Claudiu Coban Dtp

Ofelia Coșman Corectură

Eugenia Ursu Cătălina Ioancea Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MARKER, MEG Rescrierea regulilor : un ghid integrativ pentru iubire, sex şi relaţii; trad.: Radu Filip. ‑ Bucureşti: Editura Trei, 2015 ISBN 978‑606‑719‑399‑2 I. Filip (trad.) 159.9

Titlul original: Rewriting the Rules: An Integrative Guide to Love, Sex and Relationships Autor: Meg Barker Copyright © 2013 by Meg Barker Authorised translation from the English language edition published by Routledge, a member of the Taylor & Francis Group Published by arrangement with Livia Stoia Agency Prezenta ediție s-a publicat prin acord cu agenția literară Livia Stoia Copyright © Editura Trei, 2015 pentru prezenta ediţie

ISBN 978‑606‑719‑399‑2

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20 e mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro

Cuprins Lista ilustrațiilor......................................................... 7 Mulţumiri.................................................................. 9 Introducere................................................................. 11 1. Rescrierea regulilor despre sine................................ 29 2. Rescrierea regulilor atractivităţii..............................57 3. Rescrierea regulilor iubirii.......................................87 4. Rescrierea regulilor despre sex................................ 119 5. Rescrierea regulilor despre gen............................... 158 6. Rescrierea regulilor despre monogamie.................. 196 7. Rescrierea regulilor despre conflict........................ 232 8. Rescrierea regulilor despre despărţire.................... 268 9. Rescrierea regulilor despre angajament................. 304 10. Rescrierea propriilor tale reguli............................. 346 Note........................................................................ 369

Lista ilustraŢiilor Figuri 0.1 Opţiunile regulilor 0.2 Perceperea sensului 1.1 Pendulul exigenţă�indulgenţă 1.2 Toţi ceilalţi 1.3 Pendulul blândeţe�fermitate 2.1 Schimbarea modelelor corporale de‑a lungul timpului 2.2 Schimbarea modei la blugi 3.1 Calea corectă şi cea greşită 4.1 Piramida ierarhică a sexului 4.2 Ierarhia sexului: cercul fermecat vs. limitele exterioare 5.1 Căutare de imagini pentru „relaţie“ 5.2 Căutare de imagini pentru „sex“ 5.3 Sex, gen şi sexualitate 1 5.4 Sex, gen şi sexualitate 2 5.5 Continuumul de gen 5.6 Continuumuri de gen alternative 5.7 Modele diferite ale genului 6.1 Continuumurile monogamiei

6.2 6.3 6.4 7.1 9.1 9.2

Continuumul intimităţii Continuumul graniţelor Continuumul libertăţii Escaladarea conflictului Modelul clasic al relaţiilor Un posibil model alternativ al relaţiilor

Tabele 1.1 Sinele multiplu 3.1 Ce vreau şi de la cine pot să obţin

rescrierea regulilor

Mulţumiri O carte nu este niciodată munca unei singure persoane: autorul este, mai curând, punctul de conexiune dintre ideile altora şi cititor. Mulţi oameni au contribuit la această carte prin munca lor, prin împărtăşirea de reflecţii şi conversaţii şi prin faptul că sunt cei care sunt. Aş vrea să le mulţumesc aici unora dintre ei. În primul rând, mulţumirile mele merg către studenţi, clienţi şi către membrii comunităţii, care au lucrat cu mine de‑a lungul ultimului deceniu, pentru că au fost suficient de curajoşi ca să se deschidă şi să vorbească despre ei şi să răspundă unor întrebări atât de dificile. Propriile mele presupuneri au fost puse la încercare în special în sala de clasă, în cabinetul de terapie şi în discuţiile de la ateliere, iar eu am fost forţată să continui să mă întreb cum funcţionează aceste idei în viaţa reală. Nu pot să vă enumăr pe toţi, dar sper că veţi înţelege cum aţi dat formă acestei cărţi. După aceea, mi‑ar plăcea să le mulţumesc scriitorilor, colegilor şi prietenilor care mi‑au influenţat gândurile — atât cei pe care îi cunosc personal, cât şi cei pe care‑i

cunosc doar prin lucrările lor — în special Rosalind Gill, Darren Langdridge, Feona Attwood, Lisa Downing, Jamie Heckert, Steven Stanley, Trevor Butt, Vivien Burr, Stephen Batchelor, Martine Batchelor, John Welwood, Pema Chödrön, Emmy Van Deurson, Ernesto Spinelli, Mick Cooper, Ken Plummer, Jeffrey Weeks, Kenneth Gergen, Alex Iantaffi, Ani Ritchie, Darren Oldridge, Peter Hegarty, Dossie Easton, Bjarne Holmes, Sandra Byers, Rachel O’Neill, David Gauntlett, Nash Popovic, Petra Boynton, Trish Oak, Gary Wood şi Estelle Noonan. Mulţumiri speciale lui Gayle Rubin pentru munca ei plină de inspiraţie şi pentru că mi‑a permis să folosesc diagrama cercului fermecat din Capitolul 4. Le sunt foarte recunoscătoare persoanelor care au citit această carte în diferite forme şi care m‑au încurajat să continui şi să o public, în principal lui Erich Schultz, Laurei Harvey, Paolo Pizzolla, Phil Cooper şi lui Jess şi Bee Barker. Multe mulţumiri tuturor celor de la Routledge, în special editorului meu, Joanne Forshaw, pentru că a crezut în ea şi pentru că m‑a ajutat să ajung până în acest punct. De asemenea, mă îndrept cu multă recunoştinţă către Open University şi către toţi colegii mei de acolo pentru sprijinul continuu pe care mi l‑au acordat pentru munca mea. Această carte este dedicată Christinei Richards, care mi‑a oferit toate aceste lucruri: provocări şi întrebări, cunoştinţe şi înţelegere, precum şi sprijin şi încurajare. Cu foarte multă dragoste.

rescrierea regulilor

Introducere

Nu cumpăra niciodată de băut unei fete care îţi place — Nu plăti nemţeşte. Fă‑o să vorbească — Vorbeşte despre tine. Exprimă‑ţi deschis sentimentele — Nu pune prea multă presiune. Nu pierde niciodată ocazia să spui „Te iubesc“ — Nu fi primul care foloseşte cuvântul cu I.* Lasă‑l întotdeauna pe el să decidă — Ia iniţiativa. Nu folosi propoziţii complete în timp ce faci sex — Vorbeşte murdar. Fii independentă — Fii rezonabilă. Ia de bun ceea ce‑ţi spune — Descoperă motivul ascuns din cauza căruia este supărat. Evită conflictele — Planifică certuri sănătoase. Nu ierta niciodată infidelitatea — Infidelitatea poate fi cel mai bun lucru pentru un cuplu. Lucrează asupra relaţiei tale — Fii spontan…

* I de la iubire. În engleză „L word“. (N.t.)

Nesiguranţa şi regulile Suntem într‑o stare de incertitudine în ceea ce priveşte relaţiile. Nu au existat niciodată înainte, în decursul istoriei noastre, mai multe sfaturi care să‑ţi spună pe cine şi cum să iubeşti. Reclamele on‑line ne invită să dăm clic ca să aflăm cele mai bune zece modalităţi de a ne găsi perechea perfectă. Unchi şi mătuşi suferinzi îşi dau cu părerea despre fiecare despărţire şi împăcare a vedetelor. Reality‑show‑rile de la televizor ne sfătuiesc cum să ne reparăm relaţiile. Melodiile pop ne spun cum să simţim atunci când ne îndrăgostim şi atunci când nu mai iubim pe cineva. Reclamele de pe panourile publicitare ne confruntă cu imaginile unor cupluri fericite care, cumva, „au înţeles“ în timp ce îşi mănâncă cerealele de la micul dejun, îşi conduc maşina sau stau în costumul lor din trei piese. Suntem bombardaţi, cât e ziua de lungă, de reguli cu privire la relaţii: cine să fii pentru a găsi şi a păstra pe cineva, ce să vrei şi la ce să te aştepţi de la cineva şi cum să ştii când nu mai merge. De asemenea, regulile pe care le primim cu privire la relaţii nu au fost niciodată mai derutante şi mai contradictorii, aşa cum poţi să vezi din selecţia de la începutul Introducerii, care a fost preluată din diferite site‑uri de internet, reviste, ziare şi cărţi de autoajutor. Totul, de la formularele oficiale la site‑urile reţelelor de socializare, pare să vrea să ne definească după relaţiile noastre şi, în acelaşi timp, este din ce în ce mai puţin clar despre ce vorbim cu exactitate atunci când vorbim despre relaţii. Dacă suntem sinceri, probabil că toţi vom bifa căsuţa care spune că „este complicat“. Suntem, deci, într‑o stare de incertitudine şi este cu atât mai înspăimântător cu cât este vorba despre un

rescrierea regulilor

domeniu cu cel mai mare potenţial posibil atât pentru durere şi suferinţă, cât şi pentru plăcere şi împlinire. Ni se spune că, dacă reuşim, vom fi fericiţi până la adânci bătrâneţi: cu siguranţa că suntem văzuţi aşa cum suntem şi suntem iubiţi pentru acest lucru, că aparţinem complet cuiva, că toate nevoile şi dorinţele ne sunt îndeplinite. Dacă nu reuşim, însă, riscăm să fim văzuţi aşa cum suntem şi să fim consideraţi necorespunzători şi să ne confruntăm cu o respingere după alta. Am putea fi grav răniţi şi, poate chiar mai rău, să descoperim că suntem capabili să îi rănim grav pe alţii. N‑ar trebui să ne mire căutarea de reguli care să ne spună cum să reuşim. Cum am ajuns în acest punct? Istoricii şi sociologii indică mai multe schimbări care au modificat modul în care percepem şi trăim iubirea.1 Egalitatea mai mare dintre sexe şi recunoaşterea sporită a faptului că relaţiile pot fi atât între persoane de acelaşi sex, cât şi de sex diferit, a însemnat faptul că, astăzi, cuplurile sunt compuse, în general, din două persoane independente care au propriile visuri şi obiective.2 Avem un puternic sentiment al identităţii individuale şi dorinţa de împlinire personală. În acelaşi timp, însă, ne privim relaţiile ca fiind sursa noastră principală de validare, sens şi apartenenţă, poate din cauza declinului religiei şi al comunităţii şi a nesiguranţei şi instabilităţii cu care ne confruntăm în prezent pe piaţa muncii. Căsătoriile par să fie singura industrie care nu este afectată de recesiunea economică3. Această situaţie agravează o tensiune care deja există atunci când suntem într‑o relaţie cu o altă persoană: tensiunea dată de faptul că suntem persoane distincte, dar suntem şi împreună într‑o relaţie. Oamenii vor împlinire, relaţii pline de satisfacţii în cadrul cărora le sunt îndeplinite toate nevoile şi, în acelaşi timp, vor

să fie liberi să‑şi urmeze propriile obiective şi să‑şi scrie propria poveste de viaţă.4 Vedem această tensiune exprimată în filme ca Puţin însărcinată (Knocked Up) sau Diavolul se îmbracă de la Prada (The Devil Wears Prada), în care personajele principale încearcă să găsească modalităţi de a‑şi echilibra nevoile şi dorinţele proprii cu relaţiile pe care le au. Terapeuţii de cuplu aseamănă tensiunea dintre urmărirea propriilor obiective şi gestionarea relaţiei cu bine cunoscuta şi dificila activitate de a te freca pe burtă şi a te bate uşor pe cap, în acelaşi timp.5 Mulţi autori susţin că aceste schimbări din societate sunt motivul pentru care relaţiile sunt într‑o poziţie atât de precară, aproape jumătate dintre căsătorii terminându‑se cu un divorţ,6 până la două treimi dintre oamenii căsătoriţi având aventuri la un moment dat7 şi una din trei persoane locuind singură.8 Lucrurile care erau considerate de la sine înţelese acum trebuie descoperite şi negociate între oameni: În ce moment devin întâlnirile o relaţie? Cât de mult ar trebui să fie vieţile noastre întreţesute sau separate? Să locuim împreună? Să dormim împreună? Să avem copii împreună? Al cui serviciu este mai important: al celui care câştigă cei mai mulţi bani, al celui căruia îi place mai mult ceea ce face sau al celui care este interesat mai puţin de casă şi de copii? Să rămânem prieteni cu foştii parteneri? Aşa cum spun autorii bine intitulatei cărţi The Normal Chaos of Love (Haosul normal al iubirii), „dragostea devine un gol pe care iubiţii trebuie să‑l umple singuri“.9 Din păcate, oamenii sunt, în general, puţin educaţi în ceea ce priveşte comunicarea cu partenerii pentru acoperirea nevoii de comunicare necesare pentru umplerea acelui gol. Se presupune că relaţiile ni se vor întâmpla în mod natural, iar dacă nu, atunci este ceva în

rescrierea regulilor

neregulă cu noi. Poate că acesta este motivul pentru care există o cerere sporită de cărţi şi programe TV despre cum să gestionezi relaţiile. Dar, din nefericire, aşa cum am văzut, acestea contribuie adesea mai curând la confuzie, decât la clarificare. Unul dintre principalele mele obiective în această carte este să demonstrez că este de înţeles, normal şi, de fapt, rezonabil să fii derutat cu privire la relaţii, fie că eşti, fie că nu eşti într‑una. Ideea generală a acestei cărţi este că, atunci când ne confruntăm cu niveluri atât de mari de nesiguranţă, avem tendinţa să ne prindem de ceva ca să fim siguri şi să ne ţinem bine.10 În cazul relaţiilor, lucrul de care ne prindem sunt regulile. Probabil că, de cele mai multe ori, oamenii se întorc la regulile vechi, familiare, chiar dacă acestea nu au funcţionat neapărat foarte bine în trecut şi e posibil să nu se aplice nici în situaţia noastră prezentă. Dar, cel puţin le ştim, iar acest lucru este liniştitor atunci când lucrurile sunt nesigure. Aşa cum vom vedea în Capitolul 5, foarte multe dintre regulile cu privire la relaţiile existente au legătură cu sexul: ce înseamnă să fii „bărbatul“ sau „femeia“ într‑o relaţie şi cum să te raportezi la „sexul opus“. Calea alternativă pe care o iau mulţi oameni acum este să inventeze reguli noi pentru relaţiile lor, fie în grupuri sau comunităţi, fie pe cont propriu. Există, însă, o tendinţă de a te agăţa de noile reguli la fel de strâns cum se agaţă alţi oameni de cele vechi — uneori chiar mai strâns, pentru că este greu să fii în afara curentului principal. Ambele căi (să te agăţi de regulile existente sau să te prinzi de unele noi) conduc mai curând la mai multă suferinţă, decât la mai puţină. În loc să îmbunătăţească lucrurile, adesea le înrăutăţesc. Să te agăţi de regulile existente a condus la o cultură care ţine la a fi „normal“ mai mult decât aproape la orice altceva.11 Avem în minte o imagine a relaţiei normale în

acelaşi fel în care majoritatea oamenilor, atunci când li se cere să deseneze o casă, desenează, în linii mari, acelaşi lucru ca şi ceilalţi.12 Încearcă şi tu. La fel cum aproape nimeni nu locuieşte într‑o casă care arată cât de cât ca acel desen, tot aşa niciuna dintre relaţiile noastre nu arată prea mult ca ideea noastră de „normal“. Încercăm, astfel, cu disperare, să fim mai normali, temându‑ne că oamenii vor observa dacă ne abatem vreun pic în afară, şi învinuindu‑ne atunci când nu reuşim acest lucru. În sexologie, consilierii văd o mulţime de persoane care sunt preocupate mai mult să se asigure că au o viaţă sexuală normală (orice‑ar însemna acest lucru) decât să descopere ce îi stimulează şi cum să facă acel lucru. În mod similar, foarte mulţi dintre noi suntem mult mai preocupaţi să ajungem la un aspect fizic normal şi să‑l menţinem, în loc să fim atenţi cum se simte corpul nostru. Iar oamenii sunt foarte preocupaţi să aibă o relaţie normală pentru care să bifeze toate căsuţele cu ceea ce este de aşteptat. Presiunea de a fi normali constrânge oamenii şi îi face să se monitorizeze cu anxietate pe ei înşişi şi pe alţii pentru orice semn că ar putea să nu fie normali. Acest lucru este ilustrat perfect în episodul din Totul despre sex (Sex and the City) în care Carrie este convinsă că fiecare bărbat cu care se întâlneşte se dovedeşte a fi anormal într‑un anumit fel. Ea caută frenetic prin apartamentul noului ei prieten semne ale ciudăţeniei lui secrete, doar ca să fie prinsă de el în flagrant şi să se dovedească astfel că ea însăşi este, de fapt, ciudată. Dar ce se întâmplă cu noi, cei care păşim în afara regulilor existente, fie pentru că alegem, fie pentru că nu este disponibilă nicio altă opţiune? Adesea, şi noi simţim nevoia să ne prindem strâns de regulile pe care le‑am inventat. Acest lucru se datorează, parţial, faptului că suntem, de obicei, excluşi şi trataţi cu suspiciune

rescrierea regulilor

de cei cărora li se pare ameninţător faptul că poate să existe o altă modalitate de a face lucrurile. Această situaţie creează un noi şi un ei: „noi“ fiind oamenii normali, care se străduiesc să aibă relaţii normale, iar „ei“ fiind excluşii, care fac ceva ciudat, nenatural sau greşit. În astfel de situaţii, „ei“ sunt, în cel mai bun caz, ridiculizaţi şi, în cel mai rău caz, respinşi cu agresivitate. Gândeşte‑te cum au fost trataţi de‑a lungul timpului oamenii care au trecut în mod public peste regulile acceptate cu privire la persoanele cu care puteau să facă sex sau la modul în care puteau să facă acest lucru: celebrităţi care au plătit pentru sex, au fost infidele sau s‑a descoperit că sunt gay. Dat fiind acest tip de tratament, este tentant pentru „ei“ fie să încerce să demonstreze cât sunt de normali în orice altă privinţă, fie să se prindă strâns de propriile lor reguli şi să‑i respingă pe cei „normali“ pentru a justifica şi a apăra ceea ce fac. Astfel, noi toţi, „normali“ şi „excluşi“, sfârşim prin a ne prinde strâns de reguli: comparându‑ne cu alţii şi judecându‑i, temându‑ne că am putea să facem ceva greşit şi încercând cu disperare să demonstrăm că nu încercăm să facem acest lucru. Această carte ia diferite aspecte importante ale relaţiilor şi, pentru fiecare, investighează care sunt regulile existente şi de ce ar putea acestea să nu funcţioneze întotdeauna atât de bine. După aceea, ia în considerare oamenii şi grupurile care au depăşit acele reguli existente şi ceea ce fac ei, investigând ce am putea să învăţăm din astfel de alternative. Explorează, însă, şi limitele oricăror noi reguli şi modul în care acestea pot deveni, ele însele, problematice dacă sunt menţinute prea rigid. În cele din urmă, explorează o a treia alternativă la agăţarea de regulile existente sau căutarea cu disperare a unora noi. Aceasta presupune să rămâi cu

nesiguranţa de a nu avea reguli clare şi să descoperi un mod de a merge mai departe care nu necesită să te prinzi de nimic. Chiar dacă aceasta pare a fi o sarcină destul de grea, în realitate înseamnă că încercăm, cel puţin, să observăm când ne agăţăm de reguli şi, astfel, să încercăm să ne ţinem de ele mai puţin.

Rescrierea regulilor De obicei, nu există, desigur, reguli cu privire la ce să faci în relaţii din perspectiva unor legi şi politici asupra cărora să fie de acord toată lumea. Nu există porunci scrise ale iubirii sau acte legislative ale întâlnirilor, iar noile grupuri şi comunităţi rareori au, şi ele, un manifest scris. Aş fi putut să intitulez această carte „Repovestirea poveştii“, „Rescrierea scenariului“ sau tot felul de titluri care captează aceeaşi idee conform căreia există ceva, acolo, despre ce să faci în relaţii, ceva pe care am putea să vrem să‑l contestăm. Am ales cuvântul „reguli“ pentru că adesea poate părea că există un set de reguli nescrise pe care toată lumea încearcă să le urmeze şi care sunt de necontestat şi de la sine înţelese. Acestea sunt doar lucrurile pe care le face toată lumea. Am folosit cuvântul „reguli“ şi pentru că oamenii au fost tentaţi în ultimul timp să descopere un set de reguli ale relaţiilor care să poată să fie scrise şi urmate pentru a avea o viaţă amoroasă de succes. Există numeroase cărţi şi articole cu titluri cum ar fi Regulile, Regulile iubirii, Regulile jocului şi aşa mai departe. În această carte, eu sugerez că e bine să fim atenţi cu astfel de reguli. Ar putea să aibă ceva util de oferit, dar ar trebui să reziste la contestări şi nu ar trebui să fie

rescrierea regulilor

1. Prinde‑te bine de regulile existente Nesiguranţa cu privire la relaţii

Care sunt regulile existente?

_ _ _

2. Rămâi cu incertitudinea — fii flexibil 3. Creează noi reguli şi prinde‑te de acelea

Figura 0.1. Opţiunile regulilor

înţelese ca fiind răspunsul la orice lucru. Poate singura regulă a acestei cărţi este faptul că nu va exista un răspuns universal, dar sunt o mulţime de întrebări utile şi interesante pe care merită să ţi le pui. Regulile despre care vorbesc eu sunt, de fapt, „modalităţile de a face lucrurile“ pe care simţim că ar trebui să le urmăm. De exemplu, o „regulă“ ar putea fi cea conform căreia ar trebui să avem un anumit număr de întâlniri, înainte de a face sex cu cineva sau că, după un anumit timp împreună, nu mai este adecvat să mai avem întâlniri şi cu altcineva. Multe dintre acestea sunt legate şi de ideea că este normal, natural sau mai bine din punct de vedere moral să ne comportăm mai curând în anumite feluri, decât în altele. De exemplu, se consideră, adesea, că este normal pentru bărbaţi să vrea să facă sex cât se poate de repede sau că este normal să te îndrăgosteşti de o singură persoană la un anumit moment dat sau că este mai bine din punct de vedere moral să faci mai degrabă un anumit tip de sex, decât alte tipuri.

Figura 0.2. Perceperea sensului

Fiinţele umane caută întotdeauna sensul: tipare şi reguli ce dau un înţeles lucrurilor care se întâmplă în jurul lor. Acesta este motivul pentru care vezi o vază sau doi oameni care sunt pe cale să se sărute în iluzia vizuală (şi nu doar o grămadă de linii şi umbre). Acesta este şi motivul pentru care ne dezvoltăm propriul sistem de reguli cu privire la relaţii din mesajele pe care le strângem din lumea înconjurătoare. Unele dintre acestea provin din faptul că îi observăm pe alţii pe măsură ce creştem (părinţi, fraţi, profesori, prieteni), altele din cărţi, reviste şi filme, iar altele din propria noastră experienţă. De exemplu, personajul Rob Gordon din cartea şi filmul High Fidelity creează regula conform căreia femeile din viaţa lui îl vor părăsi întotdeauna pentru cineva mai bun. Această regulă se bazează pe „primele cinci cele mai rele despărţiri“ pe care le‑a trăit, plus expunerea la o mare cantitate de melodii pop de inimă albastră. Acesta este un bun exemplu pentru felul în care regulile noastre pot fi greşite şi cum ne pot prinde în capcană. Rob este reticent să se angajeze faţă

rescrierea regulilor

de prietena sa, cel puţin parţial, şi din cauză că se teme de inevitabila respingere. Atunci când explorează acele despărţiri din trecut, el descoperă că, cel puţin într‑unul din cazuri, el a fost cel care a respins‑o, iar în celelalte ar fi terminat el lucrurile, în mod cert, dacă n‑ar fi făcut‑o cealaltă persoană. Fie că este sistemul tău personal de reguli, fie că este un set de reguli mai generale, luate de‑a gata, cele la care suntem expuşi, o problemă mare cu regulile este ideea că există un mod „corect“ sau „cel mai bun“ pentru a face lucrurile. Implicaţiile acesteia ar fi, bineînţeles, faptul că orice altă modalitate de a face lucrurile este, cumva, greşită, inferioară sau deviantă. Aşadar, dacă noi credem că tipul „corect“ de relaţie presupune oameni care au un nivel similar de atractivitate, atunci cei care nu se încadrează în această categorie vor trebui să se lupte mai mult. Dacă noi credem că există un mod corect să facem sex sau să ne dedicăm cuiva sau să ne facem o familie, atunci, din nou, celelalte modalităţi vor fi dezaprobate. Am prieteni care sunt priviţi în mod constant cu milă la petreceri atunci când se descoperă că sunt încă singuri. Ştiu cupluri care sunt presate la fiecare eveniment de familie să‑şi pună pirostriile. O colegă mi‑a spus că a fost luată deoparte de prieteni bine intenţionaţi care se îngrijorau că îşi afectează copilul pentru că nu îşi găseşte un nou partener cu care să locuiască. Regulile, oricare ar fi ele, nu sunt rele doar pentru oamenii care le încalcă într‑un anumit fel. Ele pot fi dure şi pentru cei care sunt blocaţi înăuntrul sistemului de reguli străduindu‑se să rămână în acord cu „modul corect“ de a face lucrurile. Este adolescenta care încearcă să se decidă dacă să se culce cu iubitul ei în aşa fel încât să nu fie etichetată ca fiind stricată sau rigidă, în loc să ia decizia pe baza propriilor ei dorinţe. Este cuplul