Psihologia desenului la copil

ColecĹŁie coordonată de Simona Reghintovschi

Philippe Wallon, Anne Cambier, Dominique Engelhart

Psihologia desenului la copil Tra­du­ce­re din engleză de Nicolae Baltă

Editori: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Director editorial: Magdalena MÃrculescu Coperta: Faber Studio Redactor: corina cojanu Director producţie: Cristian ClauDiu Coban Dtp: ofelia CoØman Corectură: CĂTĂLINA IOANCEA

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României WALLON, PHILIPPE Psihologia desenului la copil / Philippe Wallon, Anne Cambier, Dominique Engelhart ; trad.: Nicolae Baltă. Ed. a 2-a. - Bucureşti : Editura Trei, 2012 Bibliogr.

ISBN 978-973-707-692-2 I. Cambier, Anne II. Engelhart, Dominique III. Baltă, Nicolae (trad.)

159.922.7:741 Titlul original: Le dessin de l’enfant Copyright © 1990 Presses Universitaires de France Copyright © Editura Trei, 2012 C.P. 27‑0490, Bucureşti Tel./Fax: +4 021 300 60 90 e‑mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro

ISBN: 978-973-707-692-2

Cuprins general

7 9 13 21 34 96

131 185 207 249 282 285

Avertisment Cuprins Introducere (Philippe Wallon) Capitolul I. Ce înseamnæ sæ desenezi (Anne Cambier) Capitolul II. Aspecte genetice øi culturale (Anne Cambier) Capitolul III. Desen, utilizare clinicæ øi cercetæri (Dominique Engelhart) Capitolul IV. Activitatea graficæ øi executarea desenului (Philippe Wallon) Capitolul V. Desenul øi contextul sæu (Philippe Wallon) Capitolul VI. Desen øi inadaptare øi/sau patologie (Philippe Wallon) Capitolul VII. Desen øi computer (Philippe Wallon) Concluzie (Philippe Wallon) Bibliografie

Avertisment La cea de°a doua ediflie, aceastæ lucrare nu a fost doar adusæ la zi din punctul de vedere al bibliografiei, ci a fost complet refæcutæ. Pe lângæ introducere, conflinutul ultimelor patru capi­ tole a fost profund modificat pentru a prezenta re­ zultatele cercetærilor unuia dintre noi cu privire la studierea øi utilizarea desenului copilului în psihologie. Ca urmare a acestui fapt, nu­mærul de ilustraflii a crescut semnificativ.

Avertisment

Cuprins 13 Introducere (Philippe Wallon) 21 Capitolul I. Ce înseamnæ sæ desenezi (Anne Cambier) 21 A / Cæutarea înflelesului 28 B / Constituenflii actului grafic 34 Capitolul II. Aspecte genetice øi culturale (Anne Cambier) 34 A / Introducere 36 B / Limitele metodologice: studiul curentului motivaflional 41 C / Abordarea în termeni de stadii 41 1 / Publicafliile lui Luquet 44 2 / Lucrærile lui Lowenfeld 50 D / Lucrærile de dupæ 1960, abordarea de dezvoltare 51 1 / Primele linii 55 2 / Spre vârsta de trei ani 56 3 / În jurul vârstei de patru øi cinci ani 60 4 / Vârstele ulterioare 67 E / Studiul desenului cu temæ, desenul persoanei 68 1 / Limitele abordærii psihometrice 71 2 / Specificitatea temei 73 3 / Primele reprezentæri 76 4 / Studiile longitudinale 80 5 / Stilul personal al producfliei 85 6 / Lucrærile complementare 89 7 / Aspectele culturale

Cuprins

10

93 F / Concluzii 96 Capitolul III. Desen, utilizare clinicæ øi cercetæri (Dominique Engelhart) 97 A / Temele clasice 98 1 / Probele de copiere 100 2 / Reprezentarea formei umane 108 3 / Testul familiei 112 4 / Casa 114 5 / Copacul 116 6 / Testul „House°Tree°Person“ 117 7 / Desenul grupului 117 8 / Multiplicitatea temelor 119 B / Încercærile de validare 119 1 / „House°Tree°Person“ 121 2 / Animalul 122 3 / Familia 123 4 / Deseneazæ°te la øcoalæ 124 5 / Desenul corabiei 126 6 / Cubul 127 C / Concluzie 131 Capitolul IV. Activitatea graficæ øi executarea desenului (Philippe Wallon) 132 A / Studiul conturului pe desenul terminat 133 1 / Diferitele forme 138 2 / O „verigæ lipsæ“ 146 3 / Evoluflia desenului la un copil 149 4 / Ipoteze genetice 153 5 / Forme øi grile de cotaflie 156 B / Observarea copilului care deseneazæ 156 1 / Bogæflie øi dificultæfli ale observærii copilului care deseneazæ 160 2 / Executarea figurilor simple 162 3 / Cercetærile despre desenul personajului 165 C / Analiza executærii personajului

Psihologia desenului la copil

165 1 / Aportul informaticii la analiza executærii 168 2 / Punctul de plecare al desenului øi direcflia primei linii 175 3 / Tipuri pentru executarea desenelor 184 D / Concluzii 185 Capitolul V. Desenul øi contextul sæu (Philippe Wallon) 187 A / Alterærile desenului 187 1 / Oboseala copilului 188 2 / Absenfla modelului intern 189 3 / Dificultæflile de a înflelege modelul intern 191 4 / Copierea unui model exterior 195 5 / Imaginaflia 196 B / Învæflarea unei forme 200 C / Pedagogie øi desen 203 D / Arta infantilæ 207 Capitolul VI. Desen øi inadaptare øi/sau patologie (Philippe Wallon) 208 A / Dificultæflile unei demonstraflii 209 B / Copilul retardat 213 C / Boli organice (printre care tulburærile neurologice) 214 1 / Tulburæri generale, encefalopatii, encefalite 215 2 / Tulburæri ale funcfliilor (væz, auz, limbaj) 216 3 / Alte maladii organice 219 D / Boalæ mintalæ øi tulburæri psihologice 220 1 / Tulburæri nevrotice 224 2 / Tulburæri psihotice 232 3 / Traumatisme psihice 233 4 / Alte tulburæri 235 E / O anchetæ în cadrul øcolaritæflii primare 244 F / Desen øi psihoterapie 249 Capitolul VII. Desen øi computer (Philippe Wallon) 249 A / Computer øi creativitate la copil 263 B / Programe informatice øi desenul copilului

11

Cuprins

12

263 1 / Material øi metode de prelucrare informaticæ a desenului 270 2 / Analiza automatæ a desenului personajului 275 3 / Analiza automatæ a desenului Figurii complexe a lui Rey 280 4 / Simularea desenului pe computer 282 C / Concluzie 283 Concluzie (Philippe Wallon) 285 Bibliografie

Psihologia desenului la copil

Introducere Desenul copilului este, pentru adult, un veønic subiect de curiozitate. Pentru psiholog, pentru medic, indiferent cæ e pe­­ diatru sau psihiatru, desenul continuæ sæ fie încæ un ansamblu de semne foarte misterios. El este un mod de comunicare al copilului care nu stæpâneøte încæ bine limba. Este primul limbaj, cel mai natural: urmæ directæ a unei miøcæri a mâinii flinând ferm creionul (carioca, creta, pensula…) sau a mâinii înseøi, când copilul deseneazæ cu degetul pe tablæ.

Când se naøte desenul, sub formæ de grifonaj, copilul nu øtie cæ „deseneazæ“, dar nu este totuøi orb. El observæ cu o delectare infinitæ aceastæ urmæ pe care o lasæ pe hârtie. Descoperæ o mi­nune: e capabil sæ creeze un „obiect“, un lucru care devine treptat independent de el. Poate continua sæ se miøte, sæ deseneze, øi liniile ræmân neschimbate. Gestul lui, pe mæsuræ ce continuæ, adaugæ (sau chiar ascunde), dar nu modificæ ceea ce a fost fæcut mai înainte. Încetul cu încetul, are loc un schimb, între o mânæ care deseneazæ øi un ochi care observæ. Acest prim contact, actualmente din ce în ce mai precoce, este esenflial pentru copil. Într°adevær, el are pufline alte ocazii de a crea obiecte. Cel mai frecvent, el experimenteazæ propriile sale gesturi, dar acestea sunt efemere. În ceea ce priveøte desenul, acesta e permanent,

Introducere

14

copilul poate reveni asupra lui dupæ o pauzæ sau îl poate aræta celor din jur.

Noi, psihologii sau psihiatrii, spunem despre copil cæ se expri­mæ prin grifonaj. În acest stadiu iniflial, copilul constatæ doar o senzaflie proprioceptivæ, în paralel cu aceastæ urmæ pe care o formeazæ puflin câte puflin. În acelaøi timp, în mintea lui se creeazæ o asociaflie. El învaflæ sæ lege aceastæ urmæ pe care o vede de gestul pe care îl resimte prin intermediul kinesteziei sale. Repetând experienflele, constatæ variafliunile infinite pe care le poate aplica desenului sæu. De la miøcarea sacadatæ sau circularæ din primele zile, el progreseazæ construind miøcæri liniare sau puncte (uneori gæuri), lovind cu creionul færæ sæ îl deplaseze. El instaureazæ ceea ce Arno Stern a denumit o „gramaticæ“, un ansamblu de modalitæfli grafice pe care le va utiliza încetul cu încetul. În acest moment intervine adultul: „Ce frumos!“ sau „Nu mai desena pe perefli!“ Grafismul se situeazæ, aproape de la bun început, într°un context social, familial, apoi extrafamilial. Acest context nu ocupæ totuøi decât un loc secundar. El nu modificæ natura desenului. Oricât de mult ne‑am întoarce în istorie, desenul copilului nu pare sæ se fi schimbat cu adeværat. Chiar øi utilizarea computerului nu face decât sæ îmbogæfleascæ paleta copilului. Forma generalæ se reîntâlneøte identic sau aproape identic. Desenul copilului constituie un fel de principiu care ignoræ schimbærile, uneori radicale, ale artei adultului. Desenul infantil se bazeazæ pe elementele „cele mai primare“ ale dez­ voltærii psihologice øi motorii. Aceasta a permis utilizarea sa pe planul psihometric (în termeni de nivel intelec­tual, chiar dacæ acest fapt este contestabil1…), proiectiv øi acum genetic (de Desenul nu este cu adeværat corelat cu testele cele mai uzuale (cf. Aikmann et al., 1992; Abell et al., 1996).

1

Psihologia desenului la copil

dezvoltare). Ceea ce altereazæ gestul se traduce imediat în desen.

Tulburærile cele mai diverse (obosealæ, excita­flie…), ca øi bolile, somatice sau psihice, se dezvæluie în acest fel, într°o manieræ evidentæ sau mai subtilæ.

Când copilul creøte, identificæm o temæ în desen, dar aceastæ semnificaflie ræmâne multæ vreme supraadæugatæ, accesorie: un copil spune: „Fac o corabie!“, se stræduieøte din ræsputeri øi spune apoi cu bucurie: „E o vacæ!“ Absenfla continuitæflii dintre proiect øi denumirea finalæ este derutantæ pentru adult. Ea nu este însæ øi pentru psiholog, care vede în desen un exercifliu, un joc.

Semnificaflia nu vine decât dupæ aceea, ea se construieøte. Încetul cu încetul, copilul descoperæ cæ gestul lui are un „sens“. Desenul apare de altfel ca unul dintre fundamentele descope­ririi „sen­ sului“. Foarte devreme, copilul îøi poate numi desenul („câine“, „pisicæ“…), în condifliile în care nu poate desemna încæ nicio altæ activitate a sa. El spune rareori despre sine: „Îmi ridic braflul.“ Grafismul este un mijloc de a aborda sensul lucrurilor, oricare ar fi ele…

Uneori, copilul îøi mototoleøte brutal desenul, îl rupe sau îl mâzgæleøte sælbatic. Pe plan artistic, e vorba de o pierdere. Dar pentru copil aceastæ manipulare constituie un principiu fun­ damental: desenul este cu adeværat un obiect manipulabil. El este deci realmente independent de propriul lui corp. Copilul a dobândit, aøadar, un „statut“, el poate modifica sau chiar distru­ ge liber ceea ce a construit el însuøi. Desenul se situeazæ într°o interacfliune cu mediul ambiant, el este simbolul contro­lului mediului, al comunicærii în sens larg. Din toate aceste motive, desenul participæ la evoluflia psihologicæ øi motrice a copilului.

El constituie probabil ilustrarea cea mai bogatæ a acesteia, alcæ­ tuitæ din culori øi vise.

15

Introducere

16

Prezenta lucrare se situeazæ în special în cadrul psihologiei genetice. Printr°o filiaflie subtilæ, aceastæ carte se înscrie în des­ cendenfla cercetærilor lui Paul Osterrieth, care a inifliat analiza de dezvoltare a desenului copilului în anii ‘60. Nu ignoræm totuøi celelalte discipline, pe care cei trei autori le cunosc din expe­rienflæ: Anne Cambier øi abordærile culturale, în Africa îndeo­ sebi, Dominique Engelhart øi psihologia muncii, øi Philippe Wallon øi psihoterapiile de inspiraflie psihanaliticæ. De altfel, desenul ar permite aceastæ delimitare artificialæ, el care expri­mæ fiinfla în totalitatea ei?

Cercetærile asupra desenelor copiilor au fost desfæøurate în direcflii diferite. Pânæ la începutul acestui secol, autorii au optat pentru o abordare descriptivæ, operând mari colecflii de desene, fæcute de acelaøi copil (ca la Luquet) sau de mai mulfli. În prima treime a acestui secol, s°au construit grile de cotaflie, dintre care cea mai cunoscutæ este lucrarea lui Goodenough despre desenul omuleflului. Aceastæ utilizare psihometricæ a desenului a apærut ca fiind restrictivæ, limitativæ, în chiar timpul în care se dezvolta psihanaliza: abordarea proiectivæ, simbolicæ a con­stituit domi­ nanta în a doua treime a secolului. Încetul cu încetul, diversitatea interpretærilor a condus la studierea desenului spre enunfluri mai stricte, øi astfel psihologia dezvoltærii (prin Osterrieth øi apoi Cambier) a sfârøit prin a se face cunoscutæ.

Succesiune nu înseamnæ excludere: un anumit numær de cotaflii psihometrice au fost dezvoltate în ultimele decenii (în privinfla personajului: Harris øi Royer, de exemplu). Øi analiza proiectivæ a desenului continuæ sæ se facæ în mod curent, cu mare succes. Prin diversitatea lor, abordærile s°au îmbogæflit reciproc.

Psihologia dezvoltærii a dus la delimitarea claræ a descrierii dese­ nului øi a utilizærii sale. Behaviorismul, în ciuda exceselor sale,

Psihologia desenului la copil

ne°a arætat cæ trebuie sæ deosebim, pe cât posibil, observarea unui gest de interpretarea lui. Cea dintâi ar trebui sæ se limiteze la examinarea atentæ a faptelor, având o valoare în sine, independentæ de cea de°a doua, care se naøte dintr°o comparaflie între aceste fapte øi date exterioare. Corelafliile, statistice sau intuitive, aduc elemente noi, dar este vorba de o a doua etapæ, distinctæ de observaflie. Oricât de artificialæ ar fi aceastæ distincflie, ea nu trebuie uitatæ. Unele lucræri au „îm­bætrânit“ prea repede øi øi°au pierdut credibilitatea fiindcæ nu au luat°o în seamæ.

Am pæstrat în acest studiu specificitæflile autorilor, astfel încât fiecare a semnat capitolul pe care l°a coordonat, chiar dacæ tofli au contribuit, într°un fel sau altul, la redactarea ansamblului.

Anne Cambier a coordonat astfel primele douæ capitole, Domi­ nique Engelhart pe al treilea øi Philippe Wallon pe ultimele patru.

Aceastæ ordine (diferitæ de cea din ediflia precedentæ) ni s°a pærut mai adecvatæ.

Anne Cambier deschide dezbaterea situând cadrul general al desenului, al descrierii øi al interpretærii sale. Ea schifleazæ un tablou general al istoriei studiilor despre desen, arætând evoluflia lor pânæ la psihologia dezvoltærii începând din 1960. Ea aratæ construcflia progresivæ a desenului personajului, una dintre temele cele mai instructive, în pofida aparentei sale banalitæfli, subliniazæ deficienflele pe care le are o analizæ pur statisticæ pentru cunoaøterea evolufliei reale a desenului øi afirmæ interesul descrierii precise a grafismului copilului. Anne Cambier abor­ deazæ, în sfârøit, specificitæflile culturale, care sunt tot atâtea paradoxuri în ceea ce priveøte viziunea noastræ „universalæ“ asupra dezvol­tærii copilului.

Dominique Engelhart s°a aplecat asupra utilizærii desenului, analizând probele cele mai clasice øi mai remarcabile. În a doua

17

Introducere

18

parte, detaliazæ cercetæri mai recente øi le examineazæ vali­ditatea.

Ea aratæ cât de mult contribuie aceste cercetæri la cunoaøterea desenului øi a elementelor sale constitutive. Dese­nul este un sistem de semne pe care e important sæ îl decodifi­cæm. Astfel, vom putea pætrunde în acest mister ce continuæ sæ existe. În primul capitol, Philippe Wallon examineazæ desenul ca traseu, ca ansamblu de linii, la nivelul desenului terminat øi al executærii desenului. El defineøte cadrul unei „tipologii“ a dese­ nului, întemeiatæ pe trei mari tipuri (aditiv, inclus øi cu opriri øi reluæri ale liniilor). Wallon aratæ dinamica acesteia prin inter­ mediul unei înregistræri a desenului pe o tablæ de digitali­zat conectatæ la un microcomputer. În al doilea capitol, vor­beøte despre interacfliunile dintre desen øi context, despre aceste tul­ buræri pe care le poate crea anturajul copilului, în mod deli­berat sau nu. În al treilea capitol, el studiazæ desenul în relaflie cu patologia mentalæ øi inadaptarea, printr°o examinare atentæ a literaturii øi a lucrærilor personale despre acest subiect. În sfârøit, ultimul capitol se ocupæ de raporturile dintre desen øi computer, nu atât ca joc, cât, mai ales, ca acces la date necunos­cute ale executærii desenului. Mai multe studii recente (care nu sunt descrise în ediflia precedentæ) vor fi astfel prezentate.

O asemenea lucrare nu va putea acoperi ansamblul dese­nului copilului. Psihologia dezvoltærii apare drept cea mai inovatoare øi mai capabilæ de extinderi într°un cadru øtiin­flific. Dar rigoarea anumitor lucræri cu abordæri cantitative nu va putea ascunde faptul cæ desenul este înainte de toate un joc, o artæ pentru copi­ lul care îøi pune toatæ bucuria øi vigoarea în realizarea lui.

Trebuie sæ facem o analizæ precisæ a desenului pentru a°i înflelege semnificaflia, dar, fæcând°o, trebuie sæ ne distanflæm de el. Trebuie sæ ne læsæm privirea sæ se minuneze de aceste linii, uneori

Psihologia desenului la copil

stângace, dar atât de spontane. Sæ pæstræm aceastæ viziune naivæ a lucrurilor sau sæ încercæm sæ o regæsim. Prin ea, copilul ne ajutæ sæ conøtientizæm ceea ce resimte øi ceea ce trebuie sæ înflelegem în mod imperativ.

Philippe Wallon

19

Introducere

Capitolul I

Ce înseamnæ sæ desenezi de Anne Cambier A / Cæutarea înþelesului În psihologie, demersul de bazæ este acela de a ne face sæ ne punem întrebæri despre semnificaflia sau semnificafliile gesturilor, actelor øi comportamentelor noastre. Ce poate deci sæ însemne pentru fiecare dintre noi faptul de a creiona, de a desena sau de a picta, de a mâzgæli? Pornind de la aceastæ întrebare aparent simplæ øi naivæ, se pot face foarte multe remarci. Ea ne aminteøte, de exemplu, cæ sunt motive de a distinge, pe de o parte, comportamentul grafic øi, pe de alta, produsul lui, desenul, prea adesea studiat independent de con­textul sæu originar; ne mai aminteøte øi cæ activitatea graficæ øi produsul ei presupun, în general, doi actori: desenatorul øi publicul lui, chiar dacæ, în multe situaflii, acesta din urmæ este materialmente absent în momentul realizærii desenului sau dacæ, cel mai adesea, dese­ natorul øi publicul sunt una øi aceeaøi persoanæ; pe de o parte, existæ cel care traseazæ niøte linii, cel care produce un desen; pe de altæ parte, existæ cel care priveøte desenul øi tofli cei care, imediat sau ulterior, privesc sau vor privi aceste linii øi care, prin

Ce înseamnæ sæ desenezi

22

privirile lor, le fac sæ fie socialmente semnificante. Deci activitatea graficæ øi produsul ei, desenul, se constituie mai întâi ca niøte conduite complementare, deo­sebit de complexe, flinând deo­ potrivæ de domeniul expresiei persoanei, dar øi de comunicarea subiectului cu el însuøi øi cu ceilalfli.

Sæ observæm prefl de o clipæ un copil care deseneazæ: aøezat pe scaun, el se apleacæ, se contorsioneazæ, ia o cariocæ, apoi alta, trage niøte linii drepte, linii curbe, le asociazæ unele cu celelalte într°un mod uneori neaøteptat; toatæ persoana lui, atât corpul, cât øi spiritul, se stræduieøte sæ exprime o idee øi participæ la naøterea unui obiect nou: un desen, o picturæ. Oricare ar fi conflinutul acestui desen, calitatea acestei picturi, grifonaj inform sau reprezentare a realitæflii, este vorba despre o operæ perso­nalæ care aparflinea, doar cu câteva clipe în urmæ, imaginarului creato­ rului sæu. Astfel, aøa cum a afirmat foarte bine Widlöcher, desenul este deopotrivæ semn al autorului lui øi semn al obiec­ tului. Vom adæuga cæ desenul este øi obiect, mai mult, un obiect special, din moment ce poate aduce o mærturie despre persoana mea în afara prezenflei mele, øi semnificaflia lui este influen­flatæ social.

Din prima perspectivæ, desenul povesteøte ce sunt, deoarece gesturile îmi aparflin øi urmele astfel produse sunt expresia øi traducerea momentanæ a existenflei mele, a gândirii mele, a inte­ rioritæflii mele. Indiferent cæ este vorba despre urmele læsate de cineva undeva, despre paøii pe nisipul umed, despre semnele de pe un geam aburit sau despre liniile mâzgælite de copil pe o foaie de hârtie, toate acestea indicæ întotdeauna, mai mult sau mai puflin convenflional, trecerea, activitatea øi gândirea autorului lor.

Oricare ar fi originea urmei, chiar dacæ este vorba de un desen fæcut de un copil la øcoalæ sau de o gravuræ realizatæ de un artist

Psihologia desenului la copil

cunoscut, de fiecare datæ efectul e determinat de miøcæri, de gesturi care au læsat urme, mai mult sau mai puflin permanente, mai mult sau mai puflin structurate. Aceste urme marcheazæ felul nostru de a fi, de a acfliona, de a gândi; ele sunt, la propriu øi la figurat, semnætura existenflei noastre. Aceastæ bogæflie expresivæ a desenului este cunoscutæ de foarte multæ vreme de fiecare dintre noi: astfel, când pærinflii ne aratæ cu mândrie desenele copiilor lor, ei nu ne cer doar sæ le privim sau sæ le admiræm pentru valoarea lor plasticæ, ci øi sæ sesizæm, prin intermediul imaginii pe care ne°o aratæ, ce este copilul lor, care sunt „cali­ tæflile“ sau „defectele“ sale, într°un cuvânt, care este personali­ tatea sa.

Aceastæ valoare a desenului, în calitate de semn øi expresie a persoanei noastre, apropie activitatea graficæ øi produsul ei, desenul, de orice sistem simbolic de comunicare, mediere între ceea ce aparfline subiectului, între lumea interioaræ a persoanei øi lumea exterioaræ, cea a obiectelor, cea care nu aparfline subiec­ tului. Înfleleasæ în acest fel, activitatea graficæ ar fi o manifestare a unei stæri psihice care ar asimila actul de a desena unor conduite de extensie a eului spre o lume simbolicæ; urmele în domeniul vizual, ca øi sunetele øi cuvintele în domeniul verbal, pot în consecinflæ sæ devinæ suportul unei învæflæri sociali­zante øi sæ se constituie în limbaj. Cu toate acestea, reprezentarea graficæ, fiind prea puflin instituflionalizatæ ca sistem de comu­nicare, pare sæ ræmânæ mai personalæ. Dacæ mai adæugæm cæ ea este un limbaj mai puflin uzual decât cuvântul, vom înflelege de ce semnificaflia conflinutului sæu scapæ cel mai adesea atât desenatorului însuøi, cât øi observatorului.

Dacæ ne gândim bine, fiecare dintre noi îøi va aminti nu­­ meroase exemple de situaflii ilustrând valoarea expresivæ øi

23

Ce înseamnæ sæ desenezi

24

comu­ni­cativæ a unui desen, materializare a intimitæflii øi in­con­ øtientului nostru. O observaflie, printre altele (fig. 1), va per­ mite sæ înflele­gem mai bine mecanismele implicate: în timp ce le ceream unor tineri adulfli sæ deseneze o fiinflæ omeneascæ øi ulterior îi invitam sæ reflecteze în legæturæ cu desenul lor, sæ încerce sæ îi înfleleagæ semnificaflia, o tânæræ femeie, care desenase un adolescent cu braflul în eøarfæ, øi°a amintit brusc cæ, pe când era un copil de opt ani, avusese braflul în ghips pentru o lungæ perioadæ, eveni­ment care o afectase profund.

Astfel, desenul relateazæ, celui care este capabil sæ conøti­ entizeze acest lucru, ce sunt în mo­mentul prezent, integrând færæ echivoc trecutul øi istoria mea personalæ. Nu e deloc de mirare în consecinflæ cæ el refline atenflia psihologului mereu preocupat sæ surprindæ cât mai bine arcanele care vegheazæ la formarea øi adaptarea eului. În cea de°a doua perspectivæ, desenul povesteøte obiectul; el este imaginea obiectului øi se înscrie printre numeroasele moda­ litæfli ale funcfliei semiotice: a creiona, a desena înseamnæ a crea un înfleles cu ajutorul unor linii, a spune cu alte semne sau cu niøte imagini ceea ce este uneori greu de spus în cuvinte. Dar despre ce semne øi imagini este vorba? De o imagine fotograficæ?

De un simulacru al obiectului? De o ilustrare sim­bolicæ? De un semn iconic? Problema ræmâne deschisæ, øi dupæ pærerea noastræ greøit pusæ, în mæsura în care urmele læsate de scriptor aparflin succesiv øi simultan când uneia, când alteia din aceste categorii; desenul este un suport în care se amestecæ øi se intersecteazæ valorile obiectului øi valorile persoanei. El este concretizarea unui dialog inconøtient ce urmæreøte sæ concilieze exigenflele subiectului øi ale obiectului, dialog care organizeazæ cunoaøterea øi permite reducerea distanflei dintre eu øi non°eu. Sæ ilustræm afirmaflia

Psihologia desenului la copil

25

Fig. 1 — Tânær adult — „Desenaþi o fiinþæ omeneascæ“ Desen cu creion negru — format A4. — Comentarii ale desenatoarei: „Are braþul în bandulieræ, braþul stâng, de ce stângul? Am avut braþul stâng în ghips timp de douæ luni, la opt ani, øi operat. Bicepsul drept este mai mare (am acelaøi lucru!).“ Pe plan grafic, modificare a presiunii liniilor la nivelul braþului în eøarfæ; accen­tuarea medianei prin prezenþa cravatei, cataramei curelei øi a øliþului.

noastræ printr°un exemplu: cel al lui Martine (6 ani), care, reuøind cu ajutorul unor magicolor un grifonaj deosebit de estetic øi armonios, îøi explicæ øi îøi justificæ desenul declarând cæ este vorba de un Picasso, conferindu‑i astfel valoare de obiect. Un asemenea demers dovedeøte nece­sitatea existentæ pentru fiecare din noi, desenator øi spectator, de a crea un sens cu ajutorul

Ce înseamnæ sæ desenezi

26

urmelor produse, necesitate izvorâtæ øi alimentatæ în mare mæ­ suræ de mediul nostru sociocultural, dar øi, færæ îndoialæ, de dorinfla de valorizare øi de echilibrare a copilului. Oricum, desenul ne apare cel mai adesea ca transpunerea øi reprezentarea a ceva, a unui obiect sau a unei stæri de spirit, øi trimite deci, într‑o oarecare mæsuræ, la realitatea cu care el stabileøte un mare numær de raporturi.

Identificarea øi lizibilitatea producfliei sunt în general tri­butare unei asemænæri vizuale, chiar fotografice, cu obiectul; imaginea desenatæ apare ca o transcriere, pe foaia de hârtie, a calitæflilor sensibile ale obiectului; ea reduce realul pentru a°l evoca mai bine; ea este o elaborare originalæ, un agregat de semnificanfli, ale cæror naturæ øi structuræ sunt larg determinate de procese diverse, de naturæ perceptivæ, cognitivæ, sociocul­turalæ, procese care, de altfel, stau la baza personalitæflii desena­torului øi o ølefuiesc.

Studierea desenului, ca imagine øi obiect produs de un subiect, ridicæ deci inevitabil problema cæutærii „semnelor“ øi a „unitæflilor semnificative“ într°o structuræ datæ: cum sæ privim desenul, cum sæ descompunem imaginea, cum sæ o analizæm? Acestea sunt pentru noi chestiuni esenfliale.

Din pæcate, prea adesea, din comoditate sau absenflæ a clar­ viziunii, atitudinea noastræ pragmaticæ ne face sæ uitæm origi­nile desenului øi sæ îl consideræm un obiect autonom, færæ a ne preocupa mai mult de circumstanflele particulare øi de proce­ durile care au condus la crearea lui. Fapt øi mai grav, spiritul nostru raflionalist ne face sæ descompunem imaginea, sæ izolæm câteva detalii privilegiate, sæ le ierarhizæm øi sæ le atribuim o valoare semnificantæ specificæ. Astfel, pierdem din vedere cæ semnul nu îøi dobândeøte semnificaflia decât în raporturile sale

Psihologia desenului la copil

cu ansamblul cæruia îi aparfline (Cambier, 1973). Acest demers este nefast mai ales în cazul desenului copilului, în care adultul e înclinat sæ izoleze o serie de unitæfli semnificative, definite de o concepflie a obiectului care nu corespunde neapærat concepfliei sincretice a copilului. Ca urmare a acestui fapt, desenul copilului a fost frecvent analizat din perspectiva adultului, fiind pusæ în legæturæ cu o modalitate de a face, valorizatæ de grupul social.

Calitatea producfliei grafice este legitimatæ de o dimensiune nor­ mativæ øi culturalæ; desenul copilului este, în consecinflæ, descris în termeni negativi, de absenflæ a asemænærii sau a deta­liilor.

Aøa se întâmplæ în majoritatea scærilor psihometrice în care creøterea numærului de detalii traduce o mai bunæ lizi­bili­tate a desenului øi apare ca o plusvaloare de ordin intelectual.

A învæfla sæ priveøti un desen într°un mod nerestrictiv, a descoperi ce povesteøte el despre obiect, færæ a te referi totuøi la un sistem normativ øi constrângætor, înseamnæ sæ descoperi deopotrivæ cum percepe desenatorul realitatea øi, în al doilea rând, limbajul semnelor prin care se realizeazæ acest desen. Lectu­ ra desenului va fi considerabil înlesnitæ de existenfla unei grile de analizæ, care cælæuzeøte færæ complezenflæ privirea fiecæruia prin labirintul reprezentærii, permiflând, de exemplu, obser­va­ torului sæ°øi dea seama de dimensiunile neobiønuite ale anu­mitor detalii sau de absenfla lor, sæ aprecieze prezenfla unor originalitæfli, sæ noteze vreo ciudæflenie, într°un cuvânt, sæ con­state toate ca­ racteristicile desenului. Pentru a descifra sistemul de hieroglife utilizat, ni se pare necesar øi indispensabil sæ reflec­tæm nu doar la desenul însuøi, ca pânæ acum, desen considerat un obiect independent, ci øi la procesul øi la funcfliile care au permis realizarea sa. Înflelegerea desenului va fi considerabil îmbogæflitæ de o abordare dinamicæ axatæ, printre altele, pe momentele de

27

Ce înseamnæ sæ desenezi