Criza Uniunii Europene by Editura TREI

Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în era Trump

Valentin Naumescu (coordonator)

Un proiect al Grupului de Reflecţie Politică şi Analiză Internaţională Citadel, Facultatea de Studii Europene, Universitatea „Babeş‑Bolyai“ Cluj‑Napoca

Bogdan AURESCU Radu CARP Delia CHILOM Georgiana CICEO Şerban CIOCULESCU Daniel DĂIANU Gabriel GHERASIM Armand GOŞU Iulia JOJA Marius JUCAN Hans KLEMM Octavian MANEA Mircea MANIU Sergiu MIŞCOIU Raluca MOLDOVAN Valentin NAUMESCU Nicolae PĂUN Rareş PĂTEANU Laurenţiu PETRILA Ovidiu VAIDA Vlad ZUBAC

Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în era Trump

EDITORI: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Director editorial: Magdalena Mărculescu Redactor: Delia Anghelescu Coperta: Faber Studio director producŢie: Cristian Claudiu Coban dtp: Florin Paraschiv corectură: Rodica Petcu Duşa Udrea Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în era Trump / coord.: Valentin Naumescu. — Bucureşti: Editura Trei, 2017 Conţine bibliografie ISBN 978‑606‑719‑902‑4 I. Naumescu, Valentin (coord.) 32(4)

Cuprins

Notă introductivă. Despre Grupul Citadel şi reflecţiile asupra crizei

1.1. O criză a încrederii şi securităţii? 14 Criza Uniunii Europene şi noua ordine globală. Şapte perspective (Valentin Naumescu) 15 Despre cooperarea navală a aliaţilor NATO la Marea Neagră (Hans Klemm) 60 Provocări actuale de securitate în spaţiul euroatlantic (Bogdan Aurescu) 67 Summitul NATO de la Varşovia: un pas înainte în descurajarea militară a Rusiei? (Iulia Joja şi Octavian Manea) 77 Ucraina: Euromaidanul pe drumul Revoluţiei portocalii (Armand Goşu) 97 România, Republica Moldova şi perspectiva dreptului public — două abordări complementare (Radu Carp) 108 Primăvara nisipurilor mişcătoare: note despre implicarea actorilor internaţionali în războiul civil din Siria (Raluca Moldovan) 119 Posibile scenarii privind viitorul Uniunii Europene (Georgiana Ciceo) 145

1. Criza ca ameninţare a securităţii: Europa şi vecinătăţile 13

1.2. Contribuţii ale studenţilor masteranzi 160

Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în era Trump

Iranul şi dilema securităţii nucleare în Orientul Mijlociu (Vlad‑Mihai Zubac) 161 Eficienţa Politicii Externe şi de Securitate Comună a Uniunii Europene (Delia Chilom) 182

2. Criza ca schimbare a valorilor şi modelelor culturale, politice, economice 201

Criza identităţii şi a valorilor europene în contextul globalizării: criza de încredere şi de solidaritate (Nicolae Păun şi Laurenţiu Petrila) 203 Criza europeană: clivajul dintre politică şi cultură (Marius Jucan) 217 Mergând pe gheaţă cu frâna de mână trasă: Uniunea Europeană şi deficitul cronic de gândire şi acţiune strategică (Şerban Filip Cioculescu) 241 Brexit — o explicaţie mai amplă (Daniel Dăianu) 268 Spre un nou orizont al discursului de politică economică europeană (Un comentariu la o săptămână după Brexit — 30 iunie 2016) (Mircea Teodor Maniu) 278 Recesivitate, dezagregare, autism: partidele politice tradiţionale americane în competiţia pentru prezidenţialele din 2016 (Gabriel C. Gherasim) 292 De la democratizare potenţială la noi forme de autoritarism. Evoluţii politice în Africa Subsahariană francofonă (Sergiu Mişcoiu) 316 Ten Years After. Efectele aderării la Uniunea Europeană în Europa Centrală şi de Est (Ovidiu Vaida) 328 Am învăţat ceva din criza financiară din 2008? (Rareş Păteanu) 345 Postfaţă. Intrarea Americii în era Trump. Ce fel de ordine globală urmează? (Sergiu Mişcoiu şi Valentin Naumescu)

363

Despre autori

374

Grupul de Reflecţie şi Analiză Internaţională Citadel este un think‑tank de politică internaţională înfiinţat la Facultatea de Stu‑ dii Europene a Universităţii „Babeş‑Bolyai“ Cluj‑Napoca, în martie 2013. Suntem printre puţinele centre de reflecţie specializate în poli‑ tică externă din România şi, din informaţiile pe care le avem, sin‑ gurul din Transilvania. Membrii fondatori sunt universitari clujeni din domeniile relaţii internaţionale, studii europene, ştiinţe politice, economice şi juridice, istorie şi studii culturale, în conformitate cu tradiţia interdisciplinară a europenisticii. De la fondare până în prezent, Grupul Citadel a organizat 19 dezbateri, conferinţe‑dezbatere şi mese rotunde publice, deschise studenţilor, presei şi tuturor celor interesaţi, pe teme de actuali‑ tate de pe agenda internaţională. Alături de contribuţiile membri‑ lor fondatori, numeroşi invitaţi de prestigiu din afara Universităţii „Babeş‑Bolyai“ au conferit substanţă, expertiză şi credibilitate de prim nivel discuţiilor care au avut loc, respectiv ideilor exprimate în cadrul evenimentelor noastre. Printre invitaţii la proiectele „Citadel“ din ultimii patru ani, cu riscul de a omite unele prezenţe, i‑aş menţiona pe preşedintele României, Excelenţa Sa Klaus Werner Iohannis, fostul vicecancelar al Germaniei, Franz Müntefering, ministrul Afacerilor Externe al

Notă introductivă Despre Grupul Citadel şi reflecţiile asupra crizei

Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în era Trump

României, Bogdan Aurescu (Domnia Sa participând de mai multe ori la dezbaterile Grupului Citadel, atât înainte, în timpul, cât şi după exercitarea funcţiei de şef al diplomaţiei române), ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, Excelenţa Sa Hans Klemm, ambasadorul Republicii Moldova în România, Excelenţa Sa Iurie Reniţă, fostul director al Serviciului de Informaţii Externe, profeso‑ rul Mihai‑Răzvan Ungureanu, fostul director general al Institutului Diplomatic Român, profesorul Radu Carp, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, pro‑ fesorul Dan Dungaciu, fostul secretar de stat în Ministerul Afaceri‑ lor Externe şi fost ambasador al României la Berlin şi Washington, Adrian Vieriţa, doamna Caroline Kennedy, profesor de relaţii inter‑ naţionale la University of Hull, directori din Ministerul Afacerilor Externe şi alţi specialişti recunoscuţi pe plan naţional şi european pentru expertiza lor. Mass‑media locale şi naţionale au reflectat pe larg dezbaterile Grupului Citadel, ceea ce a constituit o surpriză plăcută şi a încura‑ jat proiectele noastre, în condiţiile în care se credea, de regulă, că nu există în România un public suficient de numeros pentru tematica politicii internaţionale. Ecourile şi reacţiile primite ne‑au dovedit însă contrariul. Ideea acestui volum a venit în primăvara lui 2016 de la profesorul Marius Jucan, unul dintre membrii fondatori ai Grupului Citadel. S‑a pornit de la ideea că, după mai bine de trei ani de activitate, am acu‑ mulat suficientă experienţă, capacitate analitică şi resurse de exper‑ tiză pentru a alcătui un volum colectiv de evaluări ale contextului actual. Am contat în acest sens, de la bun început, pe colaborarea cu invitaţii noştri, ale căror contribuţii sau intervenţii în cadrul dez‑ baterilor Citadel au completat în mod fericit setul de texte elaborate de colegii universitari clujeni. Pentru că suntem un think‑tank esenţialmente academic, iar formarea studenţilor ne interesează în mod deosebit, am decis în acest an, pentru prima dată, să acceptăm doi studenţi în Grupul Citadel. Cei doi studenţi selectaţi sunt masteranzi în anul terminal

al programului de Studii Transatlantice, iar încercările lor analitice, purtând inevitabil amprenta debutului şi a vârstei foarte tinere, sunt prezente în acest volum. Sperăm ca în viitor să ne deschidem şi mai mult spre studenţi, iar cei selectaţi să confirme, prin performanţele în cariera profesională pe care şi‑o vor alege, încrederea acordată. Ceea ce uneşte multiplele şi altminteri foarte diferitele perspec‑ tive şi abordări din această carte este ideea de criză a Uniunii Euro‑ pene şi tentativele de refacere a ordinii globale, la sfârşitul a ceea ce putem numi „etapa post‑Război Rece“. Nu avem încă o denumire consacrată a erei în care intrăm, dar începem să îi desluşim contu‑ rurile: instabilitate, incertitudine, frustrare, adâncirea clivajului sistem vs antisistem (a se vedea alegerea lui Donald Trump la Casa Albă şi Brexitul), intensificarea mişcărilor contestatare — în special ale tinerilor —, violenţă crescută, schimbări foarte rapide de con‑ text politic şi economic, tendinţe de dezintegrare la nivel european şi la nivelul unor state naţionale, recrudescenţa curentelor naţiona‑ liste şi a faliilor identitare, concurenţă dusă până la agresivitate şi potenţial conflictual, slăbirea puterii hegemonice a Statelor Unite, fragmentarea sistemului internaţional şi dezacorduri frecvente în cadrul sistemelor de organizare ale lumii occidentale. În faţa tot mai dificilelor provocări externe şi interne, ordinea europeană şi euroatlantică încearcă să se apere, să găsească cele mai potrivite răspunsuri şi (re)ajustări la noile realităţi. Uneori aceste eforturi reuşesc, alteori nu. Victoria lui Donald Trump a zguduit America şi lumea, născând mai multe întrebări decât răspunsuri. Pe acest fond de confuzie, agenda politică europeană este încărcată de evenimente care transmit publicului mesaje contradictorii, deo‑ potrivă pozitive şi negative. În această vară, de exemplu, pe insula italiană Ventotene, unde în timpul dictaturii fasciste a lui Musso‑ lini au fost întemniţaţi precursorii federalismului european Altiero Spinelli şi Ernesto Rossi, autorii „Manifestului pentru Europa Unită şi Liberă“ din 1941, a fost organizat un minisummit european în for‑ matul Germania–Franţa–Italia, în care cele mai mari trei ţări fon‑ datoare ale Comunităţii Europene au transmis, simbolic, semnalul

Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în era Trump

voinţei politice de relansare a Proiectului European, în condiţiile votului de ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană. Pe de altă parte, pe 2 octombrie a avut loc în Ungaria un referendum în care guvernul Orbán a cerut populaţiei să se opună primirii de imigranţi prin „cotele“ stabilite de Uniunea Europeană pentru fiecare stat membru, referendum eşuat din lipsă de cvorum. Tragedia Siriei durează deja de aproape şase ani, iar drama Ucrainei de trei ani, soluţiile întârziind să apară şi într‑un caz, şi în celălalt. Turcia a fost, de asemenea, prin evoluţiile şi tensiunile poli‑ tice interne, care par să o plaseze deja în era post‑kemalismului, în prim‑planul atenţiei în vara lui 2016, având în vedere statutul mul‑ tiplu al Ankarei de partener strategic al Statelor Unite, cel de putere regională semnificativă, „călare“ pe două continente şi, respectiv, acela de unic membru al NATO din Orientul Mijlociu şi din lumea islamică. Rusia surprinde prin mişcările strategice din politica sa externă, încercând încontinuu să‑şi lărgească spaţiul de influenţă. Traversăm în orice caz o perioadă de profunde şi dramatice schim‑ bări politice, economice, sociale şi culturale ale lumii europene şi noneuropene, care restructurează în consecinţă sistemul relaţiilor internaţionale. Volumul Citadel se doreşte aşadar o diagnoză a Uniunii Euro‑ pene şi vecinătăţilor ei şi, prin extensie, o privire mai largă asupra politicii globale, asupra sistemului de aranjamente ale lumii în care trăim, la sfârşitul erei Obama şi începutul erei Trump. Fireşte, nu avem pretenţia de a trata exhaustiv acest moment al crizei (crizelor) europene sau al ordinii internaţionale, dar reuşim totuşi să deschi‑ dem, credem noi, câteva direcţii majore de înţelegere a contextului în care ne aflăm. În numele colegilor mei din Grupul de reflecţie Citadel, doresc să mulţumesc tuturor celor care au generat valoare adăugată activi‑ tăţilor noastre, din 2013 până în prezent, şi celor care au contribuit efectiv la realizarea volumului de faţă. Acest lucru a fost posibil fie prin textele unor conferinţe susţinute în cadrul think‑tankului, fie prin intervenţii substanţiale la dezbateri şi mese rotunde, fie prin

elaborarea unor analize pe teme specifice, publicate anterior în ver‑ siuni electronice sau dedicate explicit acestui proiect editorial. Mulţumim în egală măsură platformei de comunicare Contribu‑ tors.ro şi Editurii Trei pentru interesul reînnoit şi deschiderea acor‑ dată temelor de politică internaţională, precum şi pentru colaborarea tehnică impecabilă la realizarea acestui volum. La un an şi câteva luni de la apariţia cărţii mele Marile schimbări. Crize şi perspective de politică internaţională (2015), la aceeaşi editură, Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în era Trump vine acum să aducă un plus de explorare şi înţelegere a dificilului context pe care îl traver‑ sează sistemul internaţional, în general, şi Europa, în mod special. Valentin Naumescu

Cluj‑Napoca, noiembrie 2016

1. Criza ca ameninţare a securităţii: Europa şi vecinătăţile

1.1. O criză a încrederii şi securităţii?

Criza Uniunii Europene şi noua ordine globală. Şapte perspective

1. Criza de legitimitate şi nevoia unui discurs refondator al Uniunii Europene 25 mai 2016, Contributors.ro Puncte‑cheie:  După eşecul Tratatului Constituţional din 2005, respins (sur‑ prinzător, în contextul optimist de atunci) în referendumurile din Franţa şi Olanda, Uniunea Europeană a intrat într‑o lungă şi complicată spirală a crizelor, care se agravează în prezent sub presiunea noii provocări a „crizei migranţilor“ din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii, pe care Uniunea se dovedeşte inca‑ pabilă să o gestioneze rezonabil;  Principalele crize identificate şi abordate până acum, cu rezul‑ tate relativ modeste, au fost: criza economică (după 2008), criza politică (dificultatea tot mai mare cu care se ajunge la consens decizional şi de direcţie strategică) şi criza instituţională (nemul‑ ţumiri crescânde legate de performanţele instituţiilor europene, acestea invocând la rândul lor limitări ale competenţelor şi lipsa

Valentin Naumescu

Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în era Trump

pârghiilor eficace de intervenţie), fiecare dintre acestea cu reflec‑ tări, evenimente şi situaţii concrete, punctuale, de‑a lungul ulti‑ milor ani;  A patra dimensiune a crizei europene se profilează însă tot mai pregnant: criza legitimităţii, dublată de nevoia puternică a unui discurs refondator al Uniunii Europene, bazat pe condiţiile şi provocările secolului XXI;  Dincolo de perspectiva apropiată a Brexitului, faptul că jumă‑ tate din populaţia Austriei l‑a votat în alegerile prezidenţiale pe candidatul partidului de extremă‑dreapta, chiar cu victoria la limită a unui proeuropean, adusă de voturile prin corespon‑ denţă, care au creat o diferenţă finală de doar 31 000 voturi la nivel naţional (0,6%), rămâne un semnal sever al ideii că o parte importantă a cetăţenilor încep să pună sub semnul întrebării valorile şi însăşi raţiunea de a fi a Uniunii Europene;  Votul probabil foarte strâns pentru Brexitul din 23 iunie, chiar presupunând, optimist, că o majoritate la limită a britanicilor se va opune în cele din urmă ieşirii Regatului Unit din Uniunea Europeană sau ascensiunea Frontului Naţional în Franţa şi a Alternativei pentru Germania în alegerile regionale, respectiv respingerea Tratatului de Asociere UE–Ucraina în referendu‑ mul din Olanda, toate arată amplificarea opoziţiei cetăţenilor la continuarea procesului de integrare europeană şi, posibil, stoparea acestui proces politic;  Tensiunea dintre principiul fondator „Ever Closer Union“1 şi principiul democraţiei şi suveranităţii naţionale se adânceşte. Uniunea Europeană fără democraţie s‑ar întoarce la Imperiu (o versiune extinsă, actualizată tehnologic, a Sfântului Imperiu Romano‑Germanic), iar democraţiile suverane fără Uniunea Europeană s‑ar întoarce la confruntarea statelor naţionale, care a caracterizat practic istoria modernă a continentului; 1

Desmond Dinan, Ever Closer Union: An Introduction to European Integration, ediţia a IV-a, Palgrave 2010.

 Tehnicizată în exces, Uniunea Europeană a devenit o colecţie ternă de regulamente şi norme, pierzând „fiorul politic“ care a însufleţit etapa „părinţilor fondatori“2 Jean Monnet–Robert Schuman–Konrad Adenauer–Alcide de Gasperi;  Cine şi cum ar putea „reinventa“ astăzi Proiectul European, la peste 70 de ani distanţă de cel de‑al Doilea Război Mondial, (re) legitimându‑l în faţa unei generaţii care nu mai are memo‑ ria şi angoasa conflictului militar de pe continent, care se simte din nou atrasă de discursurile identitare, xenofobe şi (uneori) autoritariste şi care pare să nu mai vadă beneficiile construcţiei europene comune?

Criza de legitimitate a Uniunii Europene mijeşte în sondajele de opi‑ nie din tot mai multe ţări membre. Eurobarometrele3 indică scăde‑ rea suportului popular pentru procesul de integrare europeană spre niveluri critice, care aproape că ar trebui, dintr‑o perspectivă pur democratică, să determine organizarea de referendumuri de recon‑ firmare sau de recunoaştere a unei alte voinţe politice a cetăţenilor, de la caz la caz. Pe de altă parte, ştim prea bine că intrarea într‑o logică a referendumurilor naţionale ar duce curând la desfiinţarea de facto a Uniunii Europene, la blocarea şi anularea dimensiunii supranaţionale (federale sau confederale) pe care se întemeiază în esenţă Uniunea, politicile şi instituţiile ei. Dilema pare aşadar perfectă. Tensiunea axiomatică între princi‑ piul Europei unite şi solidare, căreia i s‑a cedat o parte semnificativă din suveranitatea naţională a fiecărui membru (aceasta este, în fond, diferenţa esenţială între Uniunea Europeană de acum şi sistemele 2 3

C h r i s t i a n e Wo l t e r s , „ Fo u n d i n g F at h e r s : E u r o p e a n s B e h i n d t h e Un ion“, D eut sc he We ll e , 23 m a r t ie 2007, ht t p://w w w.d w.c om /en / founding-fathers-europeans-behind-the-union/a-2397555, accesat 2016. Nassos Stylianou, „Trust in EU at an all time low latest figures show“, The Telegraph, 22 ianuarie 2014, http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/eu/10586961/ Trust-in-EU-at-an-all-time-low-latest-figures-show.html, accesat 2016.

Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în era Trump

de alianţe între statele suverane de dinaintea războaielor mondiale), şi pretenţia confirmării tuturor deciziilor politice sau economice prin procese democratice la nivel naţional sugerează o contradicţie ireconciliabilă. Având în vedere competitivitatea tot mai intensă la nivel global şi interconectarea cu alte mari centre de putere (Statele Unite, China, Rusia), Europa nu mai poate fi în prezent şi unită, şi compusă din state naţionale suverane. Proiectele privind „Uniunea fiscală şi bancară“ sau Uniunea Energetică sunt bune exemple în acest sens, dintre cele mai recente, care cer o opţiune clară. Oame‑ nii vor trebui curând să aleagă, iar alegerea lor va fi de o importanţă crucială pentru destinul generaţiilor viitoare. Continentul european, atât de greu încercat în secolul XX de experimente naţionaliste şi autoritariste, nu poate renunţa nici la Uniunea Europeană, nici la democraţie şi statele naţionale suve‑ rane, fără să plătească un preţ dureros. Dar clivajul între cele două paradigme se adânceşte ameninţător, chiar dacă liderii momentului se străduiesc să ne liniştească şi să ne convingă că lucrurile funcţi‑ onează în continuare. În absenţa unei platforme refondatoare, larg acceptate de cetăţenii ţărilor membre, este limpede că Proiectul European integrator şi statele naţionale suverane, chiar democratice fiind, nu se mai suportă reciproc. O dovedesc referendumurile din 2016, organizate în Olanda (aprilie), Marea Britanie (iunie) şi Unga‑ ria (octombrie). Imposibila alegere se apropie de punctul culminant. Ce s‑ar întâmpla astăzi dacă cineva ar forţa alegerea unui prin‑ cipiu în detrimentul celuilalt? Uniunea Europeană fără democraţie s‑ar întoarce la Imperiu (o versiune extinsă, actualizată tehnologic, a Sfântului Imperiu Romano‑Germanic), iar democraţiile suverane fără Uniunea Europeană s‑ar întoarce la confruntarea statelor naţi‑ onale, care a caracterizat practic istoria modernă a continentului. Cu siguranţă nu ne‑am simţi confortabil sau în siguranţă nici într‑o variantă, nici în cealaltă. Desigur, cel mai puternic argument pentru construcţia Comuni‑ tăţilor Europene în anii ’50 a fost teama. Teama de război, de o nouă rivalitate franco‑germană, de o eventuală expansiune a influenţei

Len Scott, R. Gerald Hughes (editori), Intelligence, Crises and Security. Prospects and Retrospects, Routledge, 2008, pp. 110–112.

Uniunii Sovietice într‑o Europă occidentală aflată în sărăcie şi lipsuri. Italia, de exemplu, a fost la un pas să cadă sub guvernarea comunişti‑ lor, imediat după război, pe cale democratică. CIA şi serviciile secrete occidentale au acţionat substanţial în alegerile din 19484 pentru a se asigura că Partidul Comunist Italian rămâne în opoziţie pe durata efortului de revigorare economică postbelică a ţării. Planul Marshall a avut şi el un anumit rol politic intern. N‑a fost uşor. Resentimentele bălteau, societăţile erau confuze, iar direcţia politică şi strategică nu părea în primii ani foarte clară. Dar teama de divizare şi de război i‑a unit în cele din urmă pe vest‑europeni (şase state la început, apoi nouă, apoi 12 la sfârşitul Războiului Rece) iar succesele, bunăstarea şi dezvoltarea economică au apărut. Ce le mai uneşte acum, concret, pe cele încă 28 de state membre ale Uniunii Europene, dincolo de o retorică proeuropeană superficială şi tot mai neconvingătoare? Ce teamă mai ţine unită construcţia europeană? Ar fi interesant de urmărit de unde ar putea veni astăzi un „dis‑ curs refondator“, în sensul unei noi platforme argumentative a Uni‑ unii Europene. Iată câteva variante propuse pe continent, niciuna perfectă, fiecare cu specificul intereselor ei şi cu limitările ei: – Varianta Cameron, adică discursul pentru rămânerea în Uni‑ unea Europeană bazat strict pe stimularea temerilor privind creşterea costurilor şi pierderilor economice în cazul Brexi‑ tului, dar în acelaşi timp pe stoparea integrării politice. Va fi testată curând, la referendumul britanic din 23 iunie; – Varianta Merkel, bazată pe reiterarea obligaţiilor de solidari‑ tate politică şi financiară ale statelor membre în legătură cu respectarea deciziilor Uniunii Europene, exemplul cel mai recent fiind subiectul asumării cotelor de refugiaţi; – Varianta balticilor, bazată pe teama unei agresiuni a Rusiei şi pe menţinerea unităţii europene şi euroatlantice ca garan‑ ţie pentru limitarea tendinţelor expansioniste ale Moscovei,

Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în era Trump

inclusiv pe menţinerea sancţiunilor internaţionale la adresa Rusiei; – Varianta Van der Bellen (după numele noului preşedinte ales al Austriei, Alexander Van der Bellen, un ecologist de 72 de ani), bazată pe un intens discurs proeuropean federalist şi pe o componentă ecologistă, pe exploatarea temerii privind ascensiunea extremei‑dreapta, dar şi pe opoziţia la TTIP, adică la acordul transatlantic SUA–UE privind crearea imen‑ sului spaţiu de liber schimb comercial şi investiţional, care ar fi, crede liderul austriac, potrivnic intereselor economice, sociale şi de mediu ale Europei; – Varianta „Europa cu două viteze“ (respectiv clubul select şi periferia), susţinută în general de ţările competitive din nord‑vestul Uniunii Europene, întemeiată pe acceptarea funcţionării unor grupuri cu parametri diferiţi în interiorul Uniunii şi pe menţinerea sau chiar consolidarea şi instituţio nalizarea acestor diferenţieri între statele membre, viziune bazată în fond pe realităţile economice, politice, sociale, cul‑ turale şi administrative de pe teren; – Varianta asistenţială, în care crede Europa săracă (sudică), bazată eminamente pe ideea că Uniunea Europeană este un sac cu bani care se cuvine a fi împărţit cu generozitate de la Bruxelles către economiile îndatorate, neperformante sau corupte precum Grecia, România, Bulgaria etc.; – Varianta corporatistă sau, să‑i spunem generic, „Volkswagen“ (puteţi înlocui numele cu al oricărui alt gigant european, dacă nu vă place), bazată exclusiv pe interesul comercial al marilor companii, al exporturilor pe o piaţă unificată (fără diferenţieri şi criterii politice), pe susţinerea legăturilor cu Statele Unite (inclusiv TTIP), dar şi pe reluarea afacerilor cu Rusia, adică pe o viziune minimalistă, economic liberală şi capitalistă asupra Europei. Toate discursurile de mai sus sunt, într‑un fel sau altul, proeu‑ ropene. S‑ar putea ca niciunul să nu fie însă pe placul tuturor celor

2. America s‑a schimbat. Să ne pregătim pentru schimbarea lumii 9 noiembrie 2016, Contributors.ro Puncte‑cheie:  Epoca Obama s‑a încheiat cu repudierea totală a moştenirii sale politice, lăsându‑l în urmă pe Trump, candidatul cu profilul politic şi intelectual totalmente contrar modelului de guvernare de până acum;  Balansarea puternică spre opţiunea Trump vine cu toate con‑ secinţele de politică internă şi externă, economice, sociale şi

care susţin Proiectul European, părându‑ne fie prea mercantile, prea disciplinante politic, obsedate geopolitic şi rusofobe, exclu‑ siviste, oportuniste, fie „hipsteriste“, anticapitaliste sau antiameri‑ cane. E semnul cel mai clar că însăşi Ideea Europeană este văzută astăzi diferit, de la Londra la Bucureşti, de la Berlin la Atena sau de la Viena la Vilnius. „Discursul fondator“ din anii ’50 a fost cel al Europei păcii, care a fost receptat la fel de toate societăţile vest‑europene care au ade‑ rat la proiect. Astăzi, nu mai avem o singură viziune, o perspectivă unificatoare, ci mai multe versiuni şi nuanţe concurente, chiar şi în tabăra proeuropenilor. Dar, oricum am lua lucrurile, în absenţa unei relegitimări politice a Uniunii Europene, acceptată de o majoritate rezonabilă a cetăţenilor şi societăţilor europene, este puţin probabil ca generaţia următoare să mai găsească suficiente argumente pentru a explica motivul pentru care cele 28 de state membre ar trebui să mai rămână împreună, să‑şi pună resursele la comun şi să asculte de un singur centru de comandă (chiar dacă au o cotă de reprezen‑ tare la masa decizională), iar intrarea în epoca referendumurilor suveraniste să pună punct celui mai frumos şi mai idealist proiect al Europei moderne.