Complexele 21 de pagini by Editura TREI

ColecĹŁie coordonatÄ&#x192; de Simona Reghintovschi

Mihaela Minulescu

Complexele. Creativitate sau distructivitate?

Editori: SILVIU DRAGOMIR VASILE DEM. ZAMFIRESCU Director editorial: MAGDALENA MĂRCULESCU Coperta: FABER STUDIO Foto copertă: PRZEMEK KRET, Fallen Angel / Înger căzut, © 2015 Redactor: DOMNICA DRUMEA Director producţie: CRISTIAN CLAUDIU COBAN Dtp: FLORIN PARASCHIV Corectură: LORINA CHIŢAN RODICA PETCU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MINULESCU, MIHAELA Complexele. Creativitate sau distructivitate? / Mihaela Minulescu. — Bucureşti: Editura Trei, 2015 ISBN 978-606-719-642-9 159.9

Motto: „Avem nevoie de dificultăţile noastre; avem nevoie de ele pentru a fi sănătoşi.“ C.G. Jung, Opere Complete, vol. 8, par. 143

Dedic aceste pagini lui Petru, care mi‑a însoţit drumul propriu, precum şi fiecăruia dintre studenţii cărora le‑am însoţit şi le însoţesc drumul în formarea ca psihoterapeuţi jungieni, pentru a duce mai departe sensul creator al analizei jungiene.

Cuprins

13 Cuvânt‑înainte. De ce Carl Gustav Jung? 21

Capitolul unu. Repere fundamentale

22 53 58

Concepte specifice Divergenţa Jung–Freud Post‑jungieni: dezvoltări contemporane

Capitolul doi. Complexul. Structura psihicului uman

64 75 79 100

Întregul personalităţii: complexele Condiţia nevrotică — splitarea complexului Bipolaritatea complexului şi organizarea nevrotică Autonomizarea complexelor — condiţia posesiei

109

Capitolul trei. Conştiinţa şi dinamica libidoului: aspecte tipologice

109 124 148

Conştiinţa Dinamica libidoului: tipurile psihologice Jung despre condiţia de normalitate vs disfuncţionalitate în funcţionarea tipurilor Falsificarea tipurilor — sursă a tulburărilor nevrotice Chestionarul Bezinger de Evaluare a Stilurilor de Gândire, BTSA

160 166

Complexele. Creativitate sau distructivitate? § Cuprins

168

Capitolul patru. Psihopatologia din perspectiva tipurilor

168 174 182 184 207

Rolul tipurilor psihologice în condiţia nevrotică Problema identităţii negative, personalitatea opusă Personalitatea demonică — umbra funcţiei inferioare Aspecte arhetipale ale posesiei: sindroamele psihotice Importanţa cunoaşterii tipurilor în analiză: analiza ca evoluţie a integrării funcţiilor

221

Capitolul cinci. Simboluri ale condiţiei depresive

221 222 222 225 228

Depresia ca stadiu în procesul de individuare Griul depresiv Simbolistica regresivă a iluziei fericirii perfecte Simbolistica speranţei că prin voinţă poţi obţine fericirea Nu există un proces de individuare fără a trece prin stadiul depresiei Regresia şi transferul în analiza depresiei Contratransferul în depresie Mitologeme frecvente pentru condiţia depresivă a alienării Ilustraţii pentru simbolistica labirintului ca luptă cu depresia

231 232 235 236 240

Capitolul şase. Funcția creativă, transcendentă şi limbajul simbolic al psihicului

242 244 248 250 253

Funcția transcendentă, o dinamică intrapsihică transformatoare şi întregul interior Transformare prin funcția transcendentă Simbolul ghidului interior Simbolul este în miezul funcției transcendente Funcția transcendentă, simbolul şi relația analitică

259

Capitolul şapte. Tipologia jungiană în relaţie

259 273

Testul tipologiei în relaţie, TTR Minulescu Modalităţi de descriere a funcţiilor în Testul Singer‑Loomis, SL‑DTI

MIHAELA MINULESCU

276 286

Descrierea celor 16 structuri tipologice în Chestionarul Myers‑Briggs MBTI Descrierea succintă a modurilor cognitive Benziger, BTSA

290

Bibliografie

Complexele. Creativitate sau distructivitate? § Cuprins

Cuvânt‑înainte

De ce Carl Gustav Jung? Intuiția lui Jung despre condiția de vibrație de înaltă frecvență prin care explică funcționarea psihicului datează de peste un secol, iar, în pandant, teoria string‑urilor este poate răspunsul pe care fizica l‑a descoperit de curând şi prin care speră să poată justifica condiția unitară a realității. String‑ul este energie, iar psihicul este trăirea energiei în multitudinea de forme. Probabil, dacă aş avea mijloace, m‑aş îmbarca în studiul privind modelarea fenomenului numit psihic/suflet pe baza acestor ipotetice corzi vibratorii care conduc în mod diferit la formarea materiei cuantice şi apoi a materiei propriu‑zise. Psihicul este considerat „o emergență a materiei“ fără ca, în prezent, să se poată acoperi ce este această emergență şi cum se produce emergența. Din perspectiva fizicii corzilor vibratorii, psihicul este energie în vibrație, iar creierul este aparatul extrem de complex prin care energia ia forma materială. Complexitatea fenomenului psihic dublează virtual complexitatea universului, altfel nu am fi niciodată capabili să pătrundem şi să înţelegem realitatea tot mai profund. Jung a intuit acest lucru când a instituit principiul individuării, ca o modelare complexă a devenirii psihice a individului. Din această perspectivă, atunci când explorăm psihicul, în dublă calitate de instrumente şi obiect

Complexele. Creativitate sau distructivitate? § De ce Carl Gustav Jung?

al explorării, nu putem să avem acces la complexitate fără un limbaj care depăşeşte conceptul ştiinţific, abstract. Recurgem la aceeaşi analogie cu fizica: fizica newtoniană a fost depăşită prin deschiderea oferită de fizica relativităţii a lui Einstein, care la rândul ei a cedat locul unei fizici în care limbajul ştiinţific se opreşte şi intră în confluenţă cu imaginarul, fizica cuantică, cu denumirile simbolice pentru particulele cuantice. Dincolo de acest nivel, ştiinţa fizicii se ocupă de imaginarul absolut, string‑urile care nu mai sunt particule de materie, ci doar energie în vibraţie. Jung, în Cartea Roşie, şi în general în modul cum concepe terapia psihică, a folosit, dincolo de conceptele abstracte şi „replicabile ştiinţific“, limbajul simbolic care reprezintă un limbaj mult mai condensat de sensuri, incluzând imagine, concret, abstract şi încă ceva, un nivel de energie care face ca simbolul să poată fi denumit „viu“. Cred că avem în prezent două căi convergente prin care putem intui adevărurile realităţii, psihologia jungiană şi teoria string‑urilor. Jung este probabil unul dintre acei aleşi care au întemeiat şi au deschis drumul fiinţei umane redându‑i demnitatea şi sensul existenţial. Ca să reuşească, a păşit el însuşi pe calea spre transformare, intrând într‑un experiment prin care, pentru aproape 16 ani, s‑a confruntat cu tenebrele lumii, căutând şi abia întrezărind lumenul. Desenele, protocoalele experimentului constituie azi Cartea Roşie, dovezile ştiinţifice care nu pot fi replicate ca atare, pentru că fiecare viaţă şi confruntare sunt unice. A reuşit să structureze o teorie, psihologia analitică, despre viaţa psihicului, despre realitatea vie, extrem de complexă, a vieţii noastre psihice. Dacă psihicul este instrumentul viu al cunoaşterii, el trebuie să aibă cel puţin complexitatea structurii şi ordinii lumii. Această alcătuire extrem de complexă, extrem de individuală, în care ordinea şi creaţia lumii se perpetuează şi se reflectă, este lumea

MIHAELA MINULESCU

cea nouă pe care ne‑a revelat‑o Jung. Pe măsură ce cauţi, poarta se deschide mai larg şi mai bogată. Nu există un ghid simplu, pentru că ţi se cere să gândeşti de la bun început complex, o gândire care admite paradoxul chiar înainte ca dublul paradox, asemenea dublului helix, să‑ţi fie revelat. Niciun adevăr nu este simplu, pentru că este mereu însoţit de adevărurile complementare cu care se află în tensiune; niciun adevăr nu este simplu, pentru că este mereu însoţit de sensul emoţional specific, de intuiţia care deja aduce promisiunea transformării acestui adevăr şi de întreaga corporalitate care dă energia ce inundă odată cu descoperirea. În seria de lucrări care se deschide cu acest prim volum, Comple‑ xele. Creativitate sau distructivitate?, vom încerca să dăm o măsură a acestei complexităţi a psihicului uman din perspectiva structurii şi dinamicii psihice. Primul volum porneşte de la delimitările esenţiale, reperele fundamentale, definind de la bun început conceptele‑cadru ale perspectivei jungiene asupra structurii şi funcţionării psihice. Ne întâlnim în cea mai mare măsură cu studiile cuprinse în Opere complete 8, 7 şi 6, precum şi cu dezvoltările acestora în psihologia post‑jungiană — a doua generaţie, a treia generaţie, şi, de asemenea, cei care se constituie astăzi în urmaşii urmaşilor lui Jung. Al doilea capitol, „Complexul. Structura psihicului uman“, se axează pe introducerea conceptului de complex, modul cum s‑a constituit între prima perioadă a tânărului Jung cercetător, şi apoi cum s‑a întemeiat după încă 30 de ani în scrierile care poartă amprenta clarificărilor interioare. Complexul este prezentat şi din perspectiva structurii şi a energiei care‑l animă, de asemenea este menţionată specificitatea diferitelor complexe, precum şi modurile particulare de organizare în situaţia blocajelor nevrotiforme. Al treilea capitol, „Conştiinţa şi dinamica libidoului“, introduce conceptul de conştiinţă, formaţiune psihică ce se constituie

Complexele. Creativitate sau distructivitate? § De ce Carl Gustav Jung?

şi evoluează odată cu complexul eului şi al identităţii. Ca mod de organizare a conţinuturilor psihice, Jung colaţionează şi introduce conceptul de complex ca mod de structurare a experienţei psihice. În planul dinamicii energiei, Jung delimitează orientarea extravertă vs introvertă, precum şi mersul progresiv sau regresiv al libidoului prin intermediul a patru funcţii/modalităţi prin care suntem în contact şi cunoaştem realul obiectiv, exterior sau interior. Astfel, el vorbeşte de: senzorialitate, prin care intră în contact cu perceperea concretă a realului, intuiţie, care ne plasează în condiția devenirii şi a înțelegerii întregului, afectivitate, prin care evaluăm relaţia noastră cu obiectele realului în termenii valorii emoţionale, şi gândirea, prin care informația primită poate fi evaluată şi organizată cu sens logic. Acest capitol este în continuare dedicat în întregime înţelegerii felului în care aceste modalităţi definesc personalitatea conştientă, dar şi diferitele conţinuturi complexuale în dinamica vie a conţinuturilor psihice conştiente. Se fac referiri şi la cercetările contemporane privind consecinţele condiţiei de falsificare timpurie a tipologiei naturale. Capitolul al patrulea, „Psihopatologia din perspectiva tipurilor“, se opreşte la explicarea modalităţilor prin care, atunci când conţinuturile complexuale ajung în situaţia de splitare sau disociabilitate, iar eul este mult limitat în modalităţile curente de contact cu realul, se instalează condiţia de inflaţie psihică, până la posesia conştiinţei eului de conţinuturi care se suprapun şi par să ne trăiască viaţa. Sunt explicate condiţiile în care se produc astfel de fenomene. Prezentarea are la bază studiile contemporane ale lui Donald Sanders şi John Beebe privind psihopatologia din prisma dinamicii tipologice. Capitolul al cincilea, „Simboluri ale condiţiei depresive“, face o prezentare a condiţiei depresive din perspectiva normalităţii şi a psihopatologiei, dar şi a modalităţilor de abordare analitică a depresiei.

MIHAELA MINULESCU

Capitolul al şaselea, „Funcția creativă, transcendentă şi limbajul simbolic al psihicului“, defineşte calitatea creativă a psihicului uman, explorând conceptul de funcție transcendentă, procesualitatea complexă prin care această funcție poate fi adusă în relaţia dintre eul conştient şi inconştient, precum şi formarea simbolului ca miez şi produs unificat al rezolvării opoziţiilor. Capitolul al şaptelea, „Tipologia jungiană în relaţie“, este un ghid în care sunt prezentate patru perspective de interpretare care au condus la patru instrumente de evaluare a condiţiei relaţionale asociate tipologiei, TTR‑M, gradului de conştientizare şi folosire la nivelul eului conştient a fiecăruia dintre tipurile de bază, SL‑TDI, tipologiei ca preferinţă dominantă, Chestionarul Tipologic Myers‑Briggs, MBTI, precum şi instrumentul de evaluare a modalităţilor funcţionale construit de K. Benzinger, BTSA. Am învăţat de la Jung şi de la fiica acestuiam Helene Hoerni‑Jung, precum şi de la analiştii cu care mi‑am susţinut propriul drum, generozitatea şi încrederea. Astfel aduc mulţumiri unor oameni pe care i‑am întâlnit sau cu care m‑am întâlnit doar prin scrierile lor: Irene Lusher, Joe Cambrey şi Angella Connolly, Ruth Ammann şi Verena Kast, Maria Ellen Chiaia şi Liza Raviz, Lauren Cunningham şi Rosa Napoliello, Nava Talpiz şi Yehuda Abramovich, dar şi Marie Louise von Franz, Mario Jacobi, Eric Edinger şi James Hillman, John W. Perry şi Murray Stein, John Beebe şi John Ryan Haule, soţii TePaske şi JoAnne Culman‑Koehen şi lista analiştilor cărora le mulţumesc este de fapt în continuă creştere. Procesul de transformare a ceea ce este în potenţial, în libertatea şi flexibilitatea zborului fluturelui, trece prin anii în care în cocon se produc transformările, iar înţeleptul tăcut este mereu alături.

Mihaela Minulescu

Complexele. Creativitate sau distructivitate? § De ce Carl Gustav Jung?

Complexele. Creativitate sau distructivitate? reprezintă o ediție revăzută şi adăugită a lucrării Complexele în viața psihică. Normalitate şi patologie.

Capitolul unu

Repere fundamentale În paralel cu teoria psihanalitică freudiană, împreună cu ea pentru o perioadă şi apoi îndepărtându‑se substanţial de o parte fundamentală a acesteia, s‑a constituit, în prima jumătate a secolului trecut, o teorie vie, „abisală“ sau „analitică“, ce dă tribut încă de la început complexităţii psihicului uman şi nevoii de sens. Paradoxal, realitatea istorică a făcut ca Jung să anticipeze şi să analizeze în amănunt multe aspecte pe care abia acum le‑a dezvoltat teoria psihanalitică şi pe care se sprijină în prezent. După afirmaţiile lui Roazen, „puţine persoane responsabile din psihanaliză ar fi astăzi tulburate dacă un analist ar prezenta opinii identice cu cele ale lui Jung din 1913“.1 De exemplu, multe dintre problemele care au condus la ruptura dintre Jung şi Freud în 1913 sunt prezente ca afirmaţii centrale în teoria lui Kohut. Desigur, nu se pot compara ca atare abordările terapeutice din psihanaliza contemporană şi cele din analiza jungiană, în primul rând pentru că nu există o metodă formalizată sau unică de terapie în psihologia analitică. Există însă atitudini terapeutice tipice care sunt specifice şi au fost întemeiate de Jung. Acestea nu au fost însă niciodată 1

Paul Roazen, The Historiography of Psychoanalysis, New Brunswick (US) ; London (UK), Transaction Publ., 2001.

Complexele. Creativitate sau distructivitate? § Repere fundamentale