History-of-the-20th-century

ISTORIA SECOLULUI AL XX-L LEA ŞI EDUCAŢIA PENTRU CETĂŢENIE DEMOCRATICĂ

Valentin Băluţoiu Lucia Copoeru Aurel Constantin Soare Ecaterina Stănescu Constantin Vitanos

Lucrarea a fost elaboratã în cadrul Proiectului „Predarea istoriei ºi educaþia pentru cetãþenie democraticã în România”, conceput ºi implementat prin cooperarea dintre: Centrul Educaþia 2000+ (CEDU, România), organizaþie membrã a Open Soros Network (SON, România) Asociaþia Europeanã a Profesorilor de Istorie (EUROCLIO, Haga, Regatul Þãrilor de Jos) Finanþatori: Fundaþia Pentru o Societate Deschisã, România prin Centrul Educaþia 2000+ Ministerul Afacerilor Externe a Regatului Þãrilor de Jos (Programul MATRA) prin EUROCLIO The guide was developed in the framework of the Project „Fostering History and Citizenship Education in Romania”, designed and implemented in co-operation between: Center Education 2000+ (CEDU, Romania), member of Soros Open Network (SON, Romania) European Standing Conference of History Teachers’ Associations (EUROCLIO, Hague, the Netherlands) Financed by: Open Society Foundation, Romania through Center Education 2000+ Ministry of Foreign Affaires (MATRA Programme), the Netherlands through EUROCLIO Referenþi ºtiinþifici: • Vikki Askew (Leeds Grammar School, Marea Britanie) • Monica Dvorski (Centrul Educaþia 2000+) • Joke van der Leeuw-Roord (EUROCLIO, Regatul Þãrilor de Jos) • Rodica Mihãilescu (Colegiul Naþional Gheorghe Lazãr, Bucureºti) • Bogdan Murgescu (Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureºti) • Andrea Peto (Central European University, Ungaria) • Mihai Stamatescu (Liceul Traian Lalescu, Orºova) • Magda Stan (Liceul Nicolae Iorga, Bucureºti) • Anca Tîrcã (Consultant Educaþional) • Ineke Velduis-Meester (Universitatea din Groningen, Regatul Þãrilor de Jos) Coordonatori proiect: • Joke van der Leeuw-Roord (EUROCLIO) • Nicoleta Sasu (Centrul Educaþia 2000+) • Mihai Manea (Centrul Educaþia 2000+) Experþi: • Carol Cãpiþã (Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureºti) • Laura Cãpiþã (Institutul de ªtiinþe ale Educaþiei) • Doru Dumitrescu (Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii) • Eugen Palade (Centrul Educaþia 2000+) Redactoare: Florentina Sâmihãian (Centrul Educaþia 2000+) Copertã ºi graphic design: Eugen Gustea Layout design: Könczey Elemér Paginare: Tánczos András, Fazakas Botond Editare: Laura Codreanu Tehnoredactare: Nicoleta Sasu (Centrul Educaþia 2000+) Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României Istoria secolului al XX-lea ºi educaþia pentru cetãþenie democraticã / Valentin Bãluþoiu, Lucia Copoeru, Aurel Constatin Soare,… – Bucureºti: Educaþia 2000+, 2006 ISBN (10) 973-87592-4-2; ISBN (13) 978-973-87592-4-4 I. Bãluþoiu, Valentin II. Copoeru, Lucia III. Soare, Aurel Constantin 94"19"

CUPRINS • Cuvânt înainte (Alexandru Criºan) • 4 • Prezentarea proiectului Predarea istoriei ºi educaþia pentru cetãþenie democraticã în România (Nicoleta Sasu) • 7 •Argumentul pachetului educaþional (Mihai Manea) • 9 • Miºcãri de populaþii în secolele XX ºi XXI (Ecaterina Stãnescu) Argumentul modulului • 11 Tabel metodologic • 13 Tabel cronologic • 15 I. Cauzele migraþiilor contemporane. Tipuri de miºcãri de populaþii în secolele al XX-lea ºi al XXI-lea • 20 II. Spaþiul istoric al migraþiilor contemporane • 35 III. Consecinþele migraþiilor contemporane • 44 Sugestii metodologice • 58 Personalitãþi ºi instituþii implicate în migraþiile contemporane • 66 • Dialog intercultural (Lucia Copoeru) Argumentul modulului • 69 Tabel metodologic • 71 I. Diversitatea – resursã în construcþia europeanã? • 74 II. Naþiune ºi naþionalism • 94 III. Dialogul intercultural – utopie sau realitate? • 107 • Mesajul culturii contemporane (Constantin Vitanos) Argumentul modulului • 117 Tabel metodologic • 119 Tabel cronologic • 121 I. Cultura tinerilor – valori, idealuri, aspiraþii • 124 II. Omul în centrul globalizãrii • 141 •Cooperare ºi conflict (Aurel Constantin Soare) Argumentul modulului • 159 Tabel metodologic • 161 Tabel cronologic • 164 I. Impactul rãzboiului asupra societãþii • 167 II. Terorismul – o ameninþare la adresa securitãþii mondiale • 180 III. Paºi cãtre integrare (perspectiva româneascã – NATO-Uniunea Europeanã) • 189 •Democraþia ºi drepturile omului în secolul XX (Valentin Bãluþoiu) Argumentul modulului • 197 Tabel metodologic • 199 Tabel cronologic • 202 I. Totalitarismul ºi democraþia liberalã • 206 II. Schimbarea statutului femeii în secolul al XX-lea • 216 III. Integrarea europeanã ºi drepturile omului • 232 Sugestii metodologice • 243 • Glosar de termeni (Mihai Manea) • 245 • Bibliografie generalã (Mihai Manea) • 253

CUVÂNT ÎNAINTE

VALORILE PENTRU CARE EDUCÃM Citind recent nu doar controversata, dar ºi excelenta carte a lui Howard Gardner, Mintea disciplinatã. Educaþia pe care o meritã orice copil, dincolo de informaþii ºi de teste standardizate (Editura Sigma, Bucureºti, 2004), am dat de o serie de afirmaþii, valoroase pentru orice discuþie în jurul dilemelor care frãmântã în momentul de faþã educaþia de pretutindeni. Valoroase, aºadar, ºi în contextual acestei cãrþi, care invitã, în mod programatic, la reflecþie, la dialog ºi, de ce nu, la interogaþie: Ce ºi de ce anume învãþãm la ºcoalã? Cum anume învãþãm? La ce ne serveºte, în fond, cultura ºcolarã? Ce anume este, la urma urmei, cultura ºcolarã? Un set de date, fapte ºi informaþii imuabile care urmeazã/trebuie sã se depoziteze temporar în memorie? Sau, dimpotrivã, un ansamblu dinamic, catalizator de viitoare energii, în mãsurã sã ne punã pe gânduri, sã ne îndemne spre reflecþie ºi, poate, în cele din urmã, sã lase urme adânci în conºtiinþe? Cât de importante sunt datele ºi faptele? Cât de importante sunt reflecþiile pe care le genereazã acestea? Cu ce anume rãmânem, în ultimã instanþã, pentru tot restul vieþii, la nivelul propriei arhitecturi mentale, morale, sufleteºti … deci „umane”, dupã ce uitãm „tot” sau „aproape tot” ce este factologic în educaþie? „Nu pentru ºcoalã, ci pentru viaþã învãþãm” – suna un vechi dicton...

Dar sã revenim la citate: „În ultimã instanþã, educaþia are de-a face cu modelarea anumitor tipuri de indivizi – tipurile de persoane pe care eu (ºi alþii) visez sã le regãsesc printre tinerii lumii. Îmi doresc din toatã inima sã existe fiinþe umane care sã înþeleagã lumea, sã trãiascã prin aceastã înþelegere ºi sã vrea – cu ardoare ºi fãrã preget – sã o schimbe în bine. Astfel de cetãþeni se pot naºte dacã elevii învaþã sã înþeleagã lumea aºa cum a fost ea descrisã de cei care au studiat-o cu atenþie ºi care au trãit în ea cu grijã [s.n.], dacã vor cunoaºte ce au realizat alþii – suiºurile, coborâºurile, drumul drept ºi cãile ocolite – ºi dacã vor învãþa sã-ºi orienteze mereu propria viaþã în funcþie de posibilitãþile umane, inclusiv în funcþie de cele la care nimeni nu s-a gândit înainte”. „Asemeni studierii ºtiinþei ºi artei, prezentarea evenimentelor istorice poate fi fascinantã în sine, însã ele (evenimentele – n.n.) au o semnificaþie mai largã. Cred cã oamenii sunt mai capabili sã-ºi orienteze cursul vieþii ºi sã ia decizii importante când ºtiu cum au fãcut alþii faþã presiunilor ºi dilemelor, în cursul istoriei, în contemporaneitate […] Numai având o astfel de înþelegere putem reflecta la responsabilitatea fiinþelor umane de

4

CUVÂNT ÎNAINTE

pretutindeni de a se opune genocidului din Ruanda ºi fosta Iugoslavie, ºi de a-i aduce pe responsabili în faþa justiþiei”. „În sfârºit, revin la problema indispensabilã a valorii [s.n.]: ce valori educaþionale ne sunt dragi ºi cum ne asigurãm cã o educaþie bunã este ºi o «educaþie umanã» pentru toate fiinþele umane”.

Cele trei citate de mai sus ilustreazã la modul emblematic ipotezele iniþiale ale proiectului care a generat aceastã carte. Este istoria o ºtiinþã despre trecut? Sau, dimpotrivã, ajutându-ne sã înþelegem trecutul, istoria ne poate orienta paºii spre viitor?

A reflecta asupra trecutului pentru a înþelege prezentul, dar mai ales pentru a proiecta un viitor mai bun este, dupã mine, esenþa a ceea ce studiul istoriei le poate oferi tinerilor. Tocmai prin aceasta, învãþarea istoriei este una dintre cãile privilegiate ale educaþiei pentru o cetãþenie activã ºi responsabilã. Or, educaþia pentru o cetãþenie activã ºi responsabilã este una necesarmente impregnatã de valori.

Acestea sunt premisele de la care a pornit ºi proiectul Predarea istoriei ºi educaþia pentru cetãþenie democraticã în România ºi cartea de faþã. Ambele propun o istorie vie, lipsitã de festivism ºi aniversãri, dincolo de date ºi fapte, o istorie dilematicã, problematizatã, deschisã spre reflecþie, generând interogaþii productive ºi provocând gândirea criticã ºi activã a tinerilor.

Elevii sunt invitaþi sã dialogheze cu faptele avute în vedere, sã înþeleagã sensul lor profund ºi dinamica lor generatoare de evoluþii neaºteptate. Prin toate acestea, lucrarea de faþã îºi propune sã contribuie la formarea unor tineri care doresc sã înþeleagã miezul lucrurilor, sã deconstruiascã evenimentul istoric pentru a-i înþelege sensul profund ºi mesajul pentru ziua de azi, dar mai ales pentru ziua de mâine.

Tinerii care înþeleg ceea ce li se întâmplã lor ca indivizi ºi comunitãþii mai largi din care ei fac parte ºi care îºi verificã permanent ipotezele ºi reflecþiile au bune ºanse sã fie cetãþeni responsabili faþã de ceea ce se întâmplã în jur. Or, interesul pentru mersul lucrurilor ºi reflecþia activã sunt premisele viitoarei participãri civice.

Au nevoie tinerii de o asemenea educaþie? Fãrã îndoialã, rãspunsul este afirmativ. Aproape cã nu mai e nevoie de argumente. Dilemele cu care se confruntã societatea ºi, odatã cu ea, tinerii, sunt numeroase. Cum se îmbinã valorile tradiþionale cu cele ale lumii de azi? Ce este tradiþional ºi ce este modern? Ce (mai) este vechi ºi ce este nou? Cum se îmbinã globalizarea cu necesara „globalizare”, care ne ajutã sã pãstrãm elementele definitorii ale unei identitãþi care ne defineºte totuºi? Cum putem fi deopotrivã cetãþeni ai României, dar ºi cetãþeni ai lumii? Cum reuºim sã structurãm o societate bazatã pe cunoaºtere în condiþiile în care ºcoala ne împinge, încã ºi mai degrabã, spre reproducerea decât spre producerea cunoaºterii?

5

ISTORIA SECOLULUI AL XX-LEA ªI EDUCAÞIA PENTRU CETÃÞENIE DEMOCRATICÃ

Dincolo de lozinci, de discipline ºcolare, de „tema pentru acasã” ºi de „ceea ce trebuie învãþat pentru a doua zi”, tinerii trebuie sã înþeleagã de ce valorile sunt elementele reglatoare ale fiinþei pe parcursul întregii existenþe. Lumea de astãzi are prea multe exemple despre unde anume pot duce cunoºtinþele ºi competenþele nedublate de atitudini, crezuri ºi valori ferme.

Cum va reuºi ºcoala sã ducã la acest dublaj necesar? Nu este simplu de dat un rãspuns. Poate cã ºcoala va trebui sã renunþe treptat la pretenþia de a da ºi de a forma totul în materie de personalitate. ªcoala este locul în care nu putem ºi nici nu trebuie sã învãþãm totul. Dar unde va trebui sã învãþãm sã înþelegem, sã apreciem, sã acceptãm ºi sã asumãm, dacã este cazul, provocãrile cu care ne confruntãm zi de zi. Iar dacã avem un sistem solid de valori, avem ºanse infinit mai mari sã ne asumãm ºi sã rãspundem activ acelor provocãri care duc lumea din jurul nostru un pas mai departe.

Alexandru Criºan Preºedinte Executiv Centrul Educaþia 2000+

6

PREZENTAREA PROIECTULUI PREDAREA ISTORIEI ªI EDUCAÞIA PENTRU CETÃÞENIE DEMOCRATICÃ ÎN ROMÂNIA Scopul proiectului este sã contribuie la realizarea unor schimbãri majore în domeniul predãrii istoriei ºi a educaþiei pentru cetãþenie democraticã, subliniind importanþa valorilor pãcii, stabilitãþii ºi democraþiei. Proiectul sprijinã eforturile de pregãtire a sistemului educaþional din România pentru a atinge standardele europene.

Obiectivele proiectului: – sã faciliteze înþelegerea noii abordãri curriculare pentru predarea ºi învãþarea istoriei în România; – sã promoveze valorile susþinute de noul curriculum, precum: toleranþa, înþelegerea reciprocã, democraþia; – sã dezvolte materiale didactice direct utilizabile în predarea ºi studierea unor teme de istorie, oferind posibilitatea introducerii unor noi abordãri metodologice; – sã pregãteascã profesorii implicaþi în proiect pentru utilizarea noilor materiale ºi metodologii la clasã ºi sã îi abiliteze ca formatori ºi persoane-resursã la nivel local; – sã consolideze Asociaþia Profesorilor de Istorie din România, facilitând afilierea acesteia la EUROCLIO. Grupuri þintã: Profesori de istorie, autori de manuale ºi materiale didactice, formatori, specialiºti în elaborarea curriculumului, elevi.

Activitãþile proiectului: – întâlniri pe plan local ale echipei din România; – întâlniri management de proiect ale celor douã echipe din Olanda ºi din România; – seminarii de formare a profesorilor; – elaborarea pachetului educaþional; – publicarea pachetului educaþional; – constituirea (ºi Adunarea Generalã) a Asociaþiei Profesorilor de Istorie din România APIR-CLIO; – sesiuni de diseminare a proiectului; – diseminarea pachetului educaþional; – participarea la activitãþile pe plan internaþional a profesorilor implicaþi în proiect; – monitorizarea profesorilor de istorie.

7

ISTORIA SECOLULUI AL XX-LEA ªI EDUCAÞIA PENTRU CETÃÞENIE DEMOCRATICÃ

Rezultate: a. Pachet de resurse didactice pentru predarea istoriei ºi a educaþiei pentru cetãþenie democraticã în România: – materiale novatoare ºi disponibile pentru utilizarea directã în clasã, fiind însoþite de recomandãri pedagogice. b. Formarea de cadre didactice: – 50 profesori de istorie sunt formaþi în cadrul proiectului; – aproximativ 500 cadre didactice formate pe termen lung, ca urmare a efectului de multiplicare în diferite regiuni din România; – materiale din cadrul proiectului vor fi utilizate în procesul formãrii iniþiale ºi continue a cadrelor didactice; – în fiecare an, noi cadre didactice vor fi formate pe baza ideilor noi formulate ºi a materialelor din cadrul proiectului; – în fiecare an ºcolar, peste 18.000 de elevi vor fi educaþi cu ajutorul materialelor din cadrul proiectului; acest numãr va creºte pe mãsurã ce numãrul profesorilor formaþi va creºte de la un an la altul. c. Dezbateri publice cu privire la modalitãþile de stimulare a predãrii istoriei ºi educaþiei pentru o cetãþenie democraticã în România: – va exista un interes public ºi politic crescut ºi o mai mare atenþie acordatã acestui subiect; – un cadru de organizare mai bun ºi mai mult sprijin pentru identificarea de soluþii la aceastã problemã. d. Crearea unei reþele de profesori de istorie, cu caracter naþional, puternicã ºi activã în România: – constituirea unei reþele de profesori de istorie dornici ºi capabili de a promova noul în domeniul predãrii-învãþãrii istoriei; – un mod de abordare critic ºi constructiv cu privire la rolul istoriei ºi al educaþiei pentru o cetãþenie democraticã în societatea româneascã; – întãrirea relaþiilor de colaborare pe plan internaþional, în cadrul reþelei EUROCLIO, ale Asociaþiei Profesorilor de Istorie din România APIR-CLIO. Parteneri: – EUROCLIO, Asociaþia Europeanã a Profesorilor de Istorie – Centrul Educaþia 2000+ Parteneri asociaþi: – Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii din România – Consiliul Naþional pentru Curriculum – Serviciul Naþional pentru Evaluare ºi Examinare – Centrul Naþional de Formare a Personalului din Învãþãmântul Preuniversitar – Inspectoratele ªcolare Judeþene Nicoleta Sasu Coordonator Programe Centrul Educaþia 2000+

8

ARGUMENTUL PACHETULUI EDUCAÞIONAL Într-un moment în care accentul principal în cadrul demersului didactic trece de la informativ la formativ, profesorul de istorie are o responsabilitate deosebitã. Aceasta derivã din rãspunsul care se dã întrebãrilor de tipul: De ce învãþãm istoria? Cum ajutã istoria la pregãtirea cetãþeanului, pentru a participa la viaþa unei societãþi democratice? Cât de multã istorie trebuie predatã la clasã? Ce fel de istorie studiem?

Aºadar, predarea istoriei trebuie sã se concentreze pe utilizarea abilitãþilor elevilor privind gândirea criticã ºi independentã, pe responsabilitatea fiecãrui individ, pe curiozitate, pe valorile multiperspectivitãþii ºi democraþiei, toleranþei, pe cultivarea unui mod de abordare pluralist, pentru a educa cetãþeni responsabili ºi bine pregãtiþi pentru o societate democraticã.

Cunoscutul savant britanic Sir Betrand Russell era de pãrere cã „noul este întotdeauna provocator, cãci invitã pe oameni la mai multã reflecþie”.

Oricine s-ar pregãti sã deschidã lucrarea de faþã ar gândi iniþial cã va întâlni o simplã culegere de surse istorice. Având în minte cuvintele cunoscutului gânditor ºi parcurgând cu atenþie paginile ce urmeazã, cititorul va descoperi însã un material inedit în ceea ce priveºte conþinutul, modalitatea de abordare, sugestiile de activitãþi, glosarul de termeni, aºezarea în paginã º.a.

Atunci când, în urmã cu aproximativ patru ani, echipa de coordonare a proiectului Predarea istoriei ºi educaþia pentru cetãþenie democraticã în România se reunea pentru a decide obiectivele generale ale proiectului ce urma sã se deruleze, de la început s-a subliniat necesitatea alcãtuirii ºi implementãrii de materiale didactice, direct utilizabile în abordarea unor teme de istorie, oferind posibilitatea introducerii unor noi abordãri metodologice ºi care, în acelaºi timp, sã constituie un suport pentru formarea profesorilor de istorie ºi de ºtiinþe socio-umane ºi, totodatã, sã sprijine educaþia pentru cetãþenie democraticã prin intermediul predãrii ºi învãþãrii istoriei.

Astfel, au luat naºtere paginile ce urmeazã. Acestea sunt rodul unei munci de echipã, deloc simple, a numeroase discuþii ºi dezbateri de idei între autori, membri ai echipei de coordonare a proiectului, experþi din România, Olanda, Marea Britanie, Ungaria. La acestea s-au adãugat reacþiile participanþilor din cadrul proiectului ºi rezultatele etapei de monitorizare ºi diseminare.

Volumul de faþã s-a dorit de la început a fi un material novator, depãºind textul tradiþional; ºi-a propus sã evidenþieze,

9

ISTORIA SECOLULUI AL XX-LEA ªI EDUCAÞIA PENTRU CETÃÞENIE DEMOCRATICÃ

deopotrivã, valorile europene ºi atitudinile democratice promovate de noul curriculum, al disciplinei, dar ºi cel de formare – cooperarea, toleranþa, înþelegerea reciprocã.

Materialul este structurat în cinci capitole, în care sunt abordate probleme ale secolelor XX ºi XXI, extrem de actuale pentru tânãra generaþie ºi nu numai, ca de exemplu: miºcãrile de populaþie, dialogul intercultural, mesajul culturii contemporane, cooperare ºi conflict, democraþie ºi drepturile omului.

Fiind destinat, în principal, profesorilor, volumul nu se doreºte sub nici o formã un manual sau un text obligatoriu, ci, mai ales, un material auxiliar, care sã îl sprijine pe profesor în demersul sãu la clasã. De aceea, în paginile sale, se regãsesc un argument, corespunzãtor fiecãrui capitol, un tabel cronologic ºi, respectiv, unul de prezentare al modulului – concepte, cuvinte cheie, valorile cetãþeniei democratice, competenþele cetãþeniei democratice, rezultatele aºteptate, competenþele specifice, exprimate prin curriculumul de istorie, categoriile de surse, metodele de utilizat, sugestii metodologice pentru activitãþi viitoare. Lucrarea este completatã cu un glosar de termeni ºi o bibliografie.

Lucrarea de faþã este, mai înainte de toate, un pas înainte, un exemplu despre cum ar trebui sã arate materialele pentru ora de istorie ºi nu are deloc pretenþia unei exhaustivitãþi sau cã toate problemele abordate au fost întrevãzute prin intermediul metodelor celor mai adecvate.

Ceea ce autorii au realizat în aceste pagini a fost doar sã sugereze teme de dezbatere, ºi, în special, sã ofere un material de lucru profesorilor de istorie din România. Autorii nu au pretenþia cã au spus ultimul cuvânt ºi cã au dat verdicte, ci doar sã indice unele cãi prin care sã acþioneze în cadrul demersului didactic.

Dacã autorii au reuºit în abordarea lor îndrãzneaþã, ne-o pot spune doar beneficiarii volumului, profesorii de istorie.

Mihai Manea Consultant/Coordonator Programe Centrul Educaþia 2000+

10

ECATERINA STÃNESCU

MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI CE SCHIMBÃRI AU DETERMINAT MIGRAÞIILE CONTEMPORANE ªI CE CONSECINÞE PROVOACÃ ELE?

Fata afganã. Steve McCurry este fotograf al revistei National Geografic. În anul 1984 a fãcut o fotografie devenitã faimoasã sub numele de „Fata afganã”. Ea reprezenta o tânãrã afganã refugiatã într-o tabãrã din Pakistan. Dupã 17 ani, în anul 2002, el a cãutat-o din nou. A descoperit-o ºi a fotografiat-o, într-o localitate din apropierea oraºului Peshawar. Cu acest prilej a aflat ºi numele fetei: Sharbat Gula – în traducere, Bãutura dulce.

1. Realitatea fenomenului migraþiei de-a lungul istoriei. Miºcãrile de populaþii sunt o realitate permanentã în istoria omenirii; probabil cele mai cunoscute, datoritã impactului lor, sunt cele care, o datã cu secolul al IV-lea, au contribuit la destrãmarea lumii antice ºi la constituirea unei lumi noi, cea a evului mediu.

Migraþiile sunt însã omniprezente ºi în timpurile noastre. Europa secolului al XX-lea a cunoscut o permanentã miºcare de populaþii, cauzele ei fiind complexe; aceastã realitate se va pãstra, desigur, ºi în secolul al XXI-lea. Drept urmare, specialiºti în domeniul ºtiinþelor sociale, jurnaliºti ºi politicieni discutã din ce în ce mai des, mai sincer ºi mai profund despre problemele

11

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

fluxurilor de populaþii, despre fenomenele legate de integrarea migranþilor, contactul culturilor, diaspora, adicã despre tot ceea ce urmeazã miºcãrilor, voluntare sau impuse, ale bãrbaþilor, femeilor ºi copiilor în afara frontierelor statelor sau în interiorul acestora.

2. Migraþia ca fenomen obiºnuit, nu ca excepþie – rezultat al integrãrii europene ºi al globalizãrii. Acest interes meritã semnalat pentru cã tot ceea ce pânã acum era considerat o excepþie, o anomalie în raport cu condiþia sedentarã a comunitãþilor umane, ºi anume exilul, dezrãdãcinarea, drumul, înfruntarea cu strãinul ºi strãinãtatea, precum ºi reflectarea tuturor acestora în imaginar, începe sã fie perceput astãzi, în urma unei schimbãri radicale de atitudine, ca aparþinând cotidianului, uneori provocând necazuri, alteori generând noi valori în interiorul unei comunitãþi.

Europa clãditã în ultima jumãtate de secol este pe cale sã schimbe fundamental concepþia asupra migraþiilor. Prin Tratatul de la Maastricht, din 1992, se realizeazã nu numai o imensã piaþã comunã în interiorul Uniunii Europene, ci ºi proiectul unei construcþii politice cum nu a mai existat pânã acum.

Administrarea acestor noi frontiere, în respectul drepturilor omului, va constitui prima mare provocare lansatã de migraþie în perioada urmãtoare.

3. Acceptarea diferenþelor. O altã provocare se referã la recunoaºterea deosebirilor. Fie cã este vorba de pogrom, de vânãtoarea homosexualilor sau de violenþa împotriva negrilor, societatea umanã a trebuit sã înveþe, într-un proces dureros pentru victimele persecuþiilor, sã accepte deosebirile. Atacurile rasiste, peste tot în Europa, împotriva centrelor de primire a celor care cer azil, ne aratã fragilitatea acestui proces de recunoaºtere ºi tolerare a diversitãþii provocate de migraþie.

4. Migraþia – o provocare ºi pentru România. Migraþia trebuie cunoscutã ºi înþeleasã ºi de elevii noºtri, pentru cã ea a devenit o provocare ºi pentru România care este astãzi þarã-sursã, þarã de tranzit, precum ºi þarã de destinaþie pentru migranþi. Dacã pânã în 1989 migraþia era privitã ca un fenomen negativ, în prezent România îºi reconsiderã aceastã atitudine ºi acceptã aprecierea susþinutã de multe alte state europene conform cãreia, printr-o migraþie controlatã, se poate acþiona pozitiv asupra unor realitãþi precum scãderea demograficã sau cea economicã.

5. Sursele folosite. Datã fiind complexitatea acestui fenomen al istoriei contemporane ºi al istoriei foarte recente, sursele folosite sunt variate, alese conform principiului multiperspectivitãþii: de la mass-media la literatura de specialitate, de la istoria oralã la filme, afiºe ºi literatura de ficþiune. Recomandãm activitãþi prin care elevii sã fie iniþiaþi în critica surselor istorice, precum ºi utilizarea surselor din cadrul altor teme din pachetul educaþional: Impactul rãzboiului asupra vieþii oamenilor, Totalitarismul, Globalizarea, Diversitatea – resursã în construcþia europeanã?.

12

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

TABEL METODOLOGIC Tema

I. Cauzele migraþiilor contemporane. Tipuri de miºcãri de populaþii în secolele al XX-lea ºi al XXI-lea

Concepte

– Cauzalitate: cauze principale, secundare, cauze de lungã ºi de scurtã duratã (generale ºi imediate)

Întrebãri cheie

– I.1. Cine ºi în ce împrejurãri (din ce cauze) ia decizia de a migra?

– I.2. Este migraþia pe Internet un tip de migraþie contemporanã?

– I.3. Care sunt deosebirile dintre migraþia voluntarã ºi cea forþatã?

Cuvinte cheie

– – – – – – –

Colonizare Decolonizare Emigrant Globalizare Imigrant Migrant Migraþie

– – – – – –

Migraþie Migraþie Migraþie Migraþie Migraþie Migraþie

legalã ilegalã economicã virtualã forþatã netã

Valorile educaþiei pentru – Independenþa în gândire, respectul pentru argumentul raþional, cetãþenie democraticã respectarea legii Competenþe prin educaþia pentru cetãþenie democraticã

– Receptarea criticã a informaþiilor din mass-media, studiul critic al realitãþii – Evaluarea diferitelor puncte de vedere

Competenþe prin curriculum-ul de istorie

– Analizarea factorilor economici, politici ºi culturali care alcãtuiesc imaginea unei societãþi

Rezultate aºteptate

– Elevii sã identifice dintr-un complex de cauze pe cele decisive în luarea hotãrârii de a migra

Tipuri de surse

– Literatura de specialitate ºi de ficþiune – Harta

– Presa – Istoria oralã

Metode didactice

– Eseu de cinci minute – Termeni cheie iniþiali

– ªtiu, vreau sã ºtiu, am învãþat – Dezbatere

Tema

II. Spaþiul istoric al migraþiilor contemporane

Concepte

– Continuitate ºi schimbare, propagandã

Întrebãri cheie

– II.1. Unde ºi de unde au migrat oamenii în sec. XX-XXI? – II.2. Migraþiile contemporane afecteazã ºi regiunea în care eu trãiesc?

Cuvinte cheie

– – – –

Deportare Dictaturã Propagandã Refugiat

– Sezonier – Totalitarism – Vizã

Valorile educaþiei pentru – Flexibilitate ºi adaptare la schimbare, responsabilitate socialã ºi cetãþenie democraticã moralã

13

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

Tema

II. Spaþiul istoric al migraþiilor contemporane

Competenþe prin – Abilitatea de a folosi oportunitãþile oferite de Uniunea Europeanã educaþia pentru cetãþenie – Capacitatea de a face legãtura între experienþele personale ºi cele democraticã generale cu privire la diversitate Competenþe prin curriculum-ul de istorie

– Plasarea evenimentelor într-un context istoric mai larg: românesc, european sau mondial

Rezultate aºteptate

– Elevii sã formuleze consecinþele situaþiilor în care principiile democratice sunt respectate sau încãlcate

Tipuri de surse

– Literatura de specialitate – Harta – Statistici

– Presa – Istoria oralã

Metode didactice

– Brainstorming – Turul galeriei

– Gândiþi, lucraþi în perechi, comunicaþi

Tema

III. Consecinþele migraþiilor contemporane

Concepte

– Drepturile omului

Întrebãri cheie

– Care este impactul migraþiei asupra comunitãþii de plecare, de destinaþie, precum ºi asupra oamenilor implicaþi în migraþie ?

– III.1. Cum modificã migraþia viaþa migranþilor?

– III.2. Care este impactul migraþiilor asupra þãrilor implicate?

– III.3. Care este preþul plãtit de cei implicaþi în migraþia contemporanã?

Cuvinte cheie

– – – – – – –

Azil Azilant Asimilare Discriminare Discriminare pozitivã Integrare Intoleranþã

– – – – – – –

Migraþie etnicã Naturalizare Prejudecãþi Rasism Solicitant de azil Stereotip Xenofobie

Valorile educaþiei pentru – Respectarea valorilor democratice cetãþenie democraticã – Respectul pentru sine ºi pentru celãlalt – Aprecierea demnitãþii umane, respingerea stereotipiilor ºi a prejudecãþilor Competenþe prin educaþia pentru cetãþenie democraticã

– Susþinerea diversitãþii ºi a coeziunii sociale – Înþelegerea ºi acceptarea diversitãþii – Toleranþã ºi intoleranþã

Competenþe prin curriculum-ul de istorie

– Recunoaºterea ºi acceptarea interculturalitãþii

Rezultate aºteptate

– Elevii sã fie capabili sã reflecteze asupra beneficiilor ºi a pierderilor provocate de migraþii

Tipuri de surse

– Afiºe – Legislaþie – Harta

– Istoria oralã – Presã – Filme

Metode didactice

– Joc de rol – SINELG – Gruparea elevilor în funcþie de o atitudine

– – – –

14

Cubul Studiul de caz Jurnalul cu dublã intrare ªtiu – vreau sã ºtiu – am învãþat

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

TABEL CRONOLOGIC Contextul istoric: local, european, universal – Revoluþia industrialã din Europa de Vest determinã ºi o creºtere demograficã (populaþia creºte de la 266 mil. locuitori în 1850 la 450 mil. loc. în preajma primului rãzboi mondial).

– România independentã ia mãsuri pentru dezvoltarea unei economii moderne: crearea unui sistem bancar, acorduri economice, extinderea cãilor ferate, dezvoltarea industriei.

– Primul rãzboi mondial.

– România se implicã în acest rãzboi, începând cu anul 1916, în Antantã, având ca scop reîntregirea naþionalã.

Miºcãri de populaþii

1900

– Europenii migreazã cãtre alte continente, în special America (între 1871-1915, 36 mil. europeni au pãrãsit continentul, dintre care aprox. 30 mil. definitiv).

– Existã ºi o migraþie internã, de la sat la oraº, prin urbanizare, precum ºi una intra-europeanã (5-6 mil. ruºi au trecut munþii Urali pentru a se instala în spatiul transsiberian).

– Franþa este prima þarã europeanã care cunoaºte imigraþia în masã, dinspre þãrile vecine (Germania, Elveþia, Spania, Italia), fiind urmatã de Elveþia, Germania, Marea Britanie, Belgia ºi Luxemburg.

– Refugiaþii de rãzboi în regiunile implicate în lupte.

1914-1918 – Mii de armeni, supravieþuitori ai genocidului din anul 1915, s-au refugiat în Rusia, Franþa ºi America.

– Destrãmarea imperiilor rus, austro-ungar, – Deplasãri provocate de trasarea noilor turc ºi german, formarea statelor graniþe. Spre exemplu, în Ungaria s-au naþionale. stabilit aprox. 400.000 de maghiari, – Prin deciziile plebiscitare ale românilor, 1918-1920 venind din România, Cehoslovacia ºi se formezã statul naþional unitar român.

Iugoslavia, iar în Bulgaria, peste 200.000 de persoane din Macedonia, Turcia ºi Dobrogea.

– Conferinþa de pace de la Paris.

– Tratatele de la Versailles, Trianon, Saint Germain ºi Paris recunosc unitatea statului român.

– Deplasãri provocate de retrasarea hãrþii Europei. Statul naþional devine forþa care 1919-1920 îi controleazã pe locuitori, majoritari ºi minoritari, aceasta manifestându-se ºi prin controlul paºapoartelor.

– Rãzboi civil în Rusia.

1918-1921 – Refacerea economicã dupã înlãturarea distrugerilor provocate de primul rãzboi mondial.

– Emigrarea celor care se temeau sau se împotriveau regimului comunist, ,,ruºii albi” (între 2 ºi 3 mil. persoane).

– Migraþia „cerutã” de planurile de extindere economicã, precum ºi de problemele demografice provocate de 1922-1928 rãzboi. Statele interesate realizeazã acorduri pentru recrutarea imigranþilor economici.

15

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

Contextul istoric: local, european, universal

Miºcãri de populaþii

– Instaurarea regimurilor de dreapta în Italia ºi Germania ºi a regimului de stânga, comunist, în URSS.

– Migraþia opozanþilor regimurilor extremiste, precum ºi a celor vizaþi de 1922-1933 politicile dictatoriale: militanþi antifasciºti italieni, antihitleriºti ºi evrei.

Deportãrile ordonate de Stalin.

– Marea crizã economicã mondialã.

– Economia României este puternic afectatã de aceastã crizã.

– Migraþia de ,,restituire” voluntarã sau 1929-1933 forþatã a forþei de muncã.

– Rãzboi civil în Spania.

– Migraþia din zonele de conflict: o jumãtate de milion de spanioli trec 1936-1939 Pirineii, în martie 1939, pentru a scãpa de armatele franchiste.

– Presiuni diplomatice asupra României, care este obligatã sã cedeze URSS, Ungariei ºi Bulgariei teritorii care reprezintã o treime din suprafaþa þãrii.

1940

– Refugierea românilor din teritoriile cedate.

– Al doilea rãzboi mondial.

– România este iniþial neutrã (1939), apoi este aliata Germaniei, alãturi de care luptã în Est. În august 1944 intrã în alianþa Naþiunilor Unite.

– Dislocarea a numeroase comunitãþi din zona fronturilor de luptã sau din apropierea lor; migrarea celor vizaþi de persecuþiile rasiale ºi politice ale regimurilor dictatoriale. Se estimeazã cã 30 mil. de persoane au fost deplasate în anii rãzboiului, în primul rând civili care fugeau din calea duºmanului. Spre 1939-1945 exemplu, 520.000 de locuitori din Alsacia ºi Lorena au fugit din cauza invaziei germane; în 1940 numai jumãtate s-au întors. În ultimele luni ale rãzboiului, mai mult de 10 mil. germani din Prusia Orientalã, Pomerania ºi Silezia se refugiazã în zonele vestice, aflate sub controlul Naþiunilor Unite.

– Noi graniþe în Europa, instaurarea regimurilor comuniste în est ºi a cortinei de fier pe continent, începutul rãzboiului rece.

– Migraþii etnice ºi politice. Ungaria, România ºi Bulgaria au fãcut schimb de populaþii. Peste 9 mil. de germani sunt expulzaþi din Prusia Orientalã, Polonia, Cehoslovacia ºi se aºeazã în RFG. – Stalin continuã politica de persecuþii ºi deporteazã în masã pe germanii din zona 1945-1946 Volgãi, pe tãtarii din Crimeea, pe o parte a polonezilor ºi a locuitorilor þãrilor baltice, sub acuzaþia de colaboraþionism.

Aprox. 600.000 de persoane din Basarabia ºi Carelia ºi-au cãutat refugiu în afara graniþelor URSS. – Sute de mii de est-germani au trecut graniþa în sectorul apusean al Germaniei.

16

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

Contextul istoric: local, european, universal – Planul Marshall pentru ajutorarea Europei, refuzat de URSS în numele tuturor statelor devenite comuniste, între care ºi România. Ea devenise, odatã cu 30 dec. 1947, Republicã Popularã, prin impunerea abdicãrii regelui Mihai I.

– Prosperitate economicã în Europa de nord ºi de vest: dezvoltare industrialã, creºterea numãrului de locuri de muncã.

Miºcãri de populaþii

1948

– Creºte cererea de mânã de lucru europeanã ºi extra-europeanã: Franþa, Marea Britanie, Germania, Belgia, Þãrile de Jos, Suedia, Danemarca au fãcut apel 1950-1970 la mâna de lucru strãinã, aºa cum au procedat ºi þãri care au fost iniþial þãri de emigrare, precum Italia, Spania, Portugalia, Grecia.

– Revolta anticomunistã din Ungaria.

1956

– 250.000 de unguri au pãrãsit þara, din cauza represiunii regimului lui Janos Kadar; cei mai mulþi s-au putut aºeza în SUA, iar ceilalþi în Elveþia, Franþa ºi Marea Britanie.

1961

– În cursul celor 28 de ani de existenþã a Zidului au fost ucise de grãniceri ºi poliþiºti 239 de persoane care au încercat sã treacã în Berlinul Occidental. 5.000 de est-germani au fost arestaþi la graniþã, iar 4.000 au reuºit sã evadeze din lagãrul comunist.

– Construirea Zidului Berlinului.

– Amploare maximã a procesului de decolonizare, anul 1960 este considerat „Anul Africii”.

– Revolta anticomunistã din Cehoslovacia ºi intervenþia trupelor Pactului de la Varºovia.

– Stagnare sau chiar regres al economiei occidentale.

– Regimuri autoritare în Europa (Spania franchistã, în Portugalia - Salazar ºi în Grecia - Regimul Coloneilor).

– Instaurarea regimurilor militare, autoritare, în þãri ale lumii a treia.

– Regimuri comuniste în Vietnam, Laos, Cambodgia.

– Rãzoi civil în Nicaragua, El Salvador.

– Reîncepe migraþia cãtre SUA, care acordã un statut special refugiaþilor politici. Este vorba despre Legea pentru persoanele obligate sã migreze (Displaced Persons Act), din anul 1948, care a permis intrarea a 400.000 de refugiaþi din Europa de Est. Migraþia forþei de muncã cerutã de refacerea Europei occidentale.

1960-1970

– Locuitori ai fostelor colonii, europeni dar ºi bãºtinaºi, migreazã cãtre fostele metropole.

– Refugierea celor care au susþinut revolta.

1968

1970-1980

– Renunþare la recrutarea forþei de muncã a imigranþilor.

– Emigraþie politicã, în special a intelectualilor ºi a membrilor partidelor politice interzise de autoritãþi.

17

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

Contextul istoric: local, european, universal – Criza petrolierã ºi necesitatea restructurãrii economiei occidentale.

– În România începe perioada cea mai apãsãtoare a regimului comunist al lui Nicolae Ceauºescu.

– Angola ºi Mozambic, foste colonii portugheze, îºi proclamã independenþa.

Miºcãri de populaþii – Limitarea imigranþilor economici; fenomenul este compensat de reîntregirea familiilor ºi de imigraþia 1973-1974 clandestinã pentru anumite sectoare de activitate: construcþii, lucrãri publice, confecþii.

1975

– Revenirea masivã în Portugalia a repatriaþilor (retornados).

1989

– Revenirea etnicilor în þãrile-„mamã” prin pãrãsirea þãrilor de naºtere, foste state comuniste. Migraþia, economicã sau politicã, a locuitorilor din fostele þãri comuniste; spre exemplu, în anii 19911993, între 300.000 ºi 400.000 de albanezi ºi-au pãrãsit þara, cei mai mulþi fiind ilegal în Italia ºi Grecia.

1990

– Migraþie internã, între regiunile din fostele RFG ºi RDG, precum ºi venirea în Germania a etnicilor germani din fostele state comuniste din Europa. Spre exemplu, între 1989 ºi 1999, aprox.

186.000 de etnici germani au pãrãsit România.

1991

– Refugiaþi din zonele conflictului etnic, religios ºi militar: 1991, din Croaþia; 1992-1996 din Bosnia; 1998-1999 din Kossovo. Aprox. 4,6 mil. de persoane s-au refugiat fie în þãrile vecine (Macedonia, Albania, Grecia), fie în alte þãri europene unde au obþinut statut de refugiat. Cei mai mulþi, aprox. 150.000, sunt admiºi în Germania, urmatã de Marea Britanie, Franþa ºi Þãrile de Jos.

1992

– Liberã circulaþie a capitalurilor ºi a forþei de muncã în spaþiul UE, fenomen care se înscrie în globalizare.

– Mobilitatea elitelor, a „creierelor” care lucreazã în firmele multinaþionale.

1994

– Refugiaþi în tabere organizate în þãri vecine.

– Prãbuºirea comunismului în Europa de Est.

– Reunificarea Germaniei.

– Începutul rãzboiului civil în fosta Iugoslavie.

– Tratatul de la Maastricht, prin care se stabileºte extinderea Uniunii Europene.

– Rãzboi civil în Rwanda.

18

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

Contextul istoric: local, european, universal

Miºcãri de populaþii

– Tratatul de la Amsterdam, care cuprinde politicile statelor membre UE în legãturã cu azilul ºi migraþiile, este adoptat de Comisia Europeanã ºi de Consiliul de Miniºtri.

1999

– Statele semnatare desfãºoarã activitãþi pentru uniformizarea legislaþiei privind imigranþii. În martie 2005, Comisia Europeanã lanseazã Cartea Verde a migraþiei economice, document ce reprezintã o nouã invitaþie la dezbateri publice pentru armonizarea legislaþiei þãrilor UE în legãturã cu aceste aspecte. În acelaºi an, Comitetul de miniºtri al Consiliului Europei a adoptat un set de 24 de principii directoare care detaliazã procedurile de repatriere forþatã a strãinilor care locuiesc ilegal în þãrile UE. Textul este primul document internaþional care abordeazã toate etapele procedurii de repatriere forþatã, de la constatarea situaþiei ilegale pânã la repatrierea efectivã.

2001

– Toate statele, ºi mai ales cele vizate de astfel de ameninþãri, iau mãsuri suplimentare pentru supravegherea strãinilor care intrã în þarã.

2005

– Mass-media scrie despre ,,teama de Est” ca fiind una dintre cauzele acestei respingeri.

– Atentatele de la New York.

– Constituþia UE este respinsã prin referendumuri în Franþa ºi Olanda.

19

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

I.

CAUZELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE TIPURI DE MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE AL XX-LEA ªI AL XXI-LEA

Cauzele care determinã o persoanã sau un grup de oameni sã pãrãseascã þara de origine pentru a se stabili definitiv sau numai temporar în altã þarã sunt multiple. Însã, de cele mai multe ori, poate fi identificatã o cauzã preponderentã. În funcþie de aceasta, sunt formulate ºi tipurile de migraþii ale secolelor al XX-lea ºi al XXI-lea.

Cercetãrile aratã cã fenomenele migratoare nu sunt numai crize datorate schimbãrilor complexe ale secolelor al XX-lea – al XXI-lea, ci ele sunt fenomene ale evoluþiei umanitãþii, pentru care trebuie sã ne pregãtim sã le înþelegem.

20

PENTRU PROFESOR Tipurile de migraþii sunt definite în glosar.

CAUZELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

1.

CINE ªI ÎN CE ÎMPREJURÃRI IA HOTÃRÂREA DE A MIGRA? CINE ESTE RESPONSABIL PENTRU MIGRAÞIILE CONTEMPORANE?

1.1. COPILÃRIA DE PE GOLGOTA BÃRÃGANULUI „Pentru Dora Sarafolean, clipa de despãrþire definitivã de locurile pãrinteºti din satul bãnãþean n-a pãlit în amintire, deºi, ori de câte ori o evocã, glasul îi tremurã a lacrimã: am ieºit prin curte, mama cu noi doi de mânã ºi cu…icoana noastrã – Iisus Hristos ºi Maica Domnului, aºa, ca într-un pelerinaj dureros.

Satul s-a creat în toamnã, când a venit un activist de partid ºi a împãrþit fiecãrei familii o parcelã de pãmânt, bãtând un þãruº numerotat în pãmânt.

Casele erau din chirpici sau din pãmânt, cu acoperiº din paie de orez, ºi arãtau toate la fel: câte o camerã ºi câte o

bucãtãrie. Strãzile nu aveau nume, ci numere. ªcoala însã s-a fãcut ºi iarna lui 1951 n-a fost singura iarnã pe care aveau s-o petreacã bãnãþenii în Bãrãgan.

Vara, la Mãzãreni veneau þãrani ºi vindeau fructe. Mama Sarafolean a reuºit cu greu sã cumpere câteva kilograme de cireºe. Fratele meu Silviu, care nu-ºi aducea aminte cum arãta un pom cu fructe, a aninat cireºele în puiul de salcâm din curtea casei, admirându-l apoi cu licãrire nãzdrãvanã în ochi.

Mama, vãzând aceasta, a început sã plângã, rugând Cerul sã se îndure de copilul atât de inocent.”

Tatiana Cernicova-Dincã, Bãrãganul – sârma ghimpatã a unei copilãrii, în Mirela Luminiþa Murgescu, Silvana Rachieru, Adolescenþa ºi copilãria de altãdatã. Tinerii de azi cerceteazã istoria de ieri, Concursul EUSTORY, 2002.

Concursul ISTORIA MEA – EUSTORY este organizat de Fundaþia Noua Istorie ºi se înscrie în reþeaua EUSTORY coordonatã de Fundatia Korber. Þelul principal al concursului este, conform afirmaþiilor celor implicaþi în organizarea lui, stimularea interesului tinerilor pentru trecut, dezvoltarea ataºamentului lor faþã de comunitatea localã, de statul român ºi de valorile europene ºi general umane. Concursul doreºte sã contribuie la dezvoltarea capacitãþii tinerilor de a înþelege realitatea curentã, de a reflecta în mod critic ºi de a-ºi asuma responsabilitãþile ce le revin în cadrul societãþii.

1.2. DOCUMENTE ALE AUTORITÃÞILOR COMUNISTE CU PRIVIRE LA DEPORTÃRILE ÎN BÃRÃGAN „Fiecãrei persoane sau familii care urmeazã a fi dislocatã li se va aduce la cunoºtinþã Decizia Ministerului Afacerilor Interne, comunicându-li-se mijloacele de transport ce li se pun la dispoziþie. De asemenea, li se va arãta cã bunurile ce nu le pot transporta, pot sã le vândã.

Totodatã li se va comunica ora când trebuie terminatã împachetarea. La fiecare gospodãrie unde s-a comunicat Decizia, rãmâne unul sau doi ostaºi pentru a supraveghea ca cei în cauzã sã nu distrugã bunuri, sã nu incendieze sau sã nu disparã.”

Viorel Marineasa º.a., Deportarea în Bãrãgan. Destine, documente, reportaje, Timiºoara, 1996.

Dislocãrile de populaþie din iunie 1951 au fost hotãrâte în cadrul ºedinþei Consiliului de Miniºtri din 15 martie, prin care Ministerul Afacerilor Interne putea muta din orice localitate persoanele care „dãunau construirii socialismului în Republica Popularã Românã”. Aceste dislocãri au fost pregãtite prin douã Directive care cuprind mãsurile politice, militare ºi administrative impuse de autoritãþile comuniste.

21

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

APLICAÞIE • Cât de veridicã este sursa 1.1 pentru a cunoaºte migraþia forþatã – deportarea – în timpul regimului comunist din România? Realizaþi o analizã criticã a acestei surse.

• Analizaþi imaginea salcâmului care „poartã” cireºe; treceþi dincolo de joaca copilului ºi formulaþi o apreciere în legãturã cu reacþia copiilor ºi a adulþilor într-o situaþie limitã.

• Comparaþi sursele 1.1 ºi 1.2; stabiliþi ºi explicaþi deosebirile.

• Descrieþi momentul pãrãsirii satului din punctul de vedere al familiei deportate ºi apoi din punctul de vedere al soldaþilor în misiunea primitã de la autoritãþile comuniste.

1.3. REVENIREA ÎN PORTUGALIA „ªi acum când avionul intra pe pistã la Lisabona s-a mirat de clãdirile din cartierul Encarnacao, de maidanele pe care se osificau piane sfãrâmate ºi carcase rupestre de maºini, ºi de cimitirele ºi cazãrmile al cãror nume nu-l cunoºtea ca ºi cum ar fi descins într-un oraº strãin cãruia îi lipseau, ca sã-l recunoascã drept al sãu, notarii ºi ambulanþele din urmã cu optsprezece ani.

Stãtuse o sãptãmânã cu mulatra ºi puºtiul în sala de îmbarcare din aeroportul din Luanda, toþi trei întinºi pe jos, înfãºuraþi în pãturi, chinuiþi de foame,

într-un vãlmãºag de geamantane, saci, copii, suspine ºi mirosuri, în speranþa cã vor gãsi un bilet sã fugã de Angola, ºi de mitralierele care rãpãiau zilnic pe strãzi, ridicate în aer de negri în salopete de camuflaj, îmbãtaþi de aftershave ºi de autoritate.

Un funcþionar, care consulta niºte hãrþi ºi cãlca peste trupurile culcate, picura din orã în orã câte un nume, iar dupã geamuri miliþieni de-ai UNITA cu brãþãri din pãr de cal ºi lãnci prevãzute cu pene, dirijaþi de consilieri americani ºi chinezi, vegheau sub tuburile de neon din tavan.”

Antonio Lobo Antunes, Întoarcerea caravelelor, Humanitas, 2002.

APLICAÞIE • Sursa 1.3 este un fragment dintr-un roman – o lucrare de ficþiune. Credeþi cã experienþa relatatã are un fundament real? Poate fi folosit acest roman ca sursã pentru reconstituirea unei realitãþi istorice? Discutaþi în grupuri mici ºi apoi la nivelul întregii clase.

• Dacã cei mai mulþi dintre voi sunteþi de acord cu folosirea acestei surse, utilizaþi informaþiile din cadrul orelor de istorie pentru a reconstitui fondul istoric al evenimentelor ilustrate de sursã. Pentru încadrarea cronologicã puteþi folosi ºi tabelul cronologic care însoþeºte acest modul.

• Cu ajutorul profesorului de literaturã, alcãtuiþi o listã cu romane din literatura românã ºi universalã care pot fi utile pentru înþelegerea fenomenelor colonizãrii ºi decolonizãrii sau a altor evenimente.

• Din lista alcãtuitã de voi, alegeþi un exemplu ºi organizaþi o dezbatere cu tema: „Romanul… – între ficþiune ºi adevãr istoric”.

22

PENTRU PROFESOR Personajul principal al romanului este un portughez care, timp de mai mulþi ani, a lucrat în Angola.

Folosiþi informaþiile suplimentare referitoare la autor; ele se gãsesc în capitolul „Personalitãþi ºi instituþii implicate în migraþiile contemporane”.

Sunt utile, de asemenea, ºi sugestiile privind critica unei surse care se gãsesc în capitolul Sugestii metodologice.

PENTRU PROFESOR Fragmentul din romanul Întoarcerea caravelelor de Antonio Lobo Antunes poate fi folosit pentru o dezbatere cu tema: „Între ficþiune ºi adevãr istoric”. În acest context se discutã modul în care putem folosi literatura de ficþiune pentru o reconstituire istoricã.

Pentru o analizã corectã propunem parcurgerea urmãtorilor paºi: 1. Când a fost scris romanul/la cât timp dupã desfãºurarea evenimentelor despre care vorbeºte?

2. A fost autorul martor al evenimentelor pe care le descrie?

3. Sunt menþionate fapte pe care le cunoaºtem din alte surse?

4. Cu ce scop a fost scris romanul?

5. Verificaþi informaþiile din aceastã sursã cu cele care apar în alte tipuri de surse (hãrþi, statistici, literatura de specialitate).

CAUZELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

1.4. MÃRTURIA LUI J.L.K., MIGRANT ÎN ROMÂNIA DIN CONGO-BRAZAVILLE „Experienþa mea ca refugiat este una pentru care cuvintele nu sunt de ajuns. Pãrãsind totul, familie, prieteni, mã aflu acum în aceastã þarã (România, 1999) în care nu cunosc pe nimeni, nici chiar limba, trãind prin bunãvoinþa organizaþiilor internaþionale ºi a guvernului. Înainte de a-mi pãrãsi þara lucram într-o societate aviaticã ºi aveam toate condiþiile pentru o viaþã bunã. Atunci când a izbucnit rãzboiul, eram, cu probleme de serviciu, într-un alt oraº. A fost ºansa mea, deoarece toþi colegii mei au fost omorâþi de un obuz care a atins clãdirea firmei. Cu ajutorul unor prieteni am reuºit sã pãrãsesc þara abandonând totul ºi, dintr-o þarã în alta, sunt acum în România.

Calvarul vieþii mele au fost cele douã luni petrecute într-o pãdure, fãrã hranã sau medicamente. Am vãzut copii murind de foame, bãtrâni

abandonaþi pentru cã nu aveau puterea sã fugã. Viaþa nu mai avea nici un sens, fiinþa umanã nu mai valora nimic. Omul devenise un animal sãlbatic trãind în pãdure.

Acesta a fost calvarul vieþii mele înainte de sosirea în România.

Aici au apãrut alte dificultãþi.

Autoritãþile mi-au refuzat intrarea deoarece nu aveam acte ºi am stat patru zile la punctul de frontierã. Ce sã fac într-o asemenea situaþie? Sã mã întorc în þarã, imposibil; atunci a trebuit sã accept toate umilinþele ºi capriciile celor de la frontierã.

Aºa a început pentru mine viaþa de refugiat într-o þarã cu totul necunoscutã ºi unde totuºi trebuie sã reîncep sã trãiesc. Totul este nou, necunoscut ºi nu ºtiu ce sã fac.

Viaþa, viaþa mea trebuie reconstruitã reîncepând de la zero.”

PENTRU PROFESOR Regulile privind istoria oralã sunt în capitolul „Sugestii metodologice”.

PENTRU PROFESOR * Modul în care se organizeazã o astfel de dezbatere, precum ºi proiectul, ca metodã de evaluare, sunt prezentate în capitolul „Sugestii metodologice”.

Material realizat de Pema Bekilda, elevã în clasa a XII-a, în cadrul proiectului „Dacã vrei sã schimbi istoria, trebuie mai întâi sã o cunoºti”, 2000.

APLICAÞIE • Sursa 1.4 este o confesiune, o sursã care aparþine istoriei orale. Discutaþi la nivelul întregii clase ºi stabiliþi 4 reguli care trebuie respectate atunci când recurgem la istoria oralã. Comparaþi lista voastrã cu cea stabilitã de specialiºti.

• Realizaþi o criticã a acestei surse; dacã nu sunteþi de acord cu folosirea ei, prezentaþi colegilor argumentele voastre. Dacã sunteþi de acord cu folosirea ei, rãspundeþi urmãtoarelor cerinþe: a. cu ajutorul cunoºtinþelor din orele de istorie, precum ºi al unei documentãri suplimentare (Encarta: http//Encarta.msn.com sau Enciclopedia Britannica http.www.eb.com-search), reconstituiþi condiþiile în care migrantul care ne relateazã experienþele prin care a trecut a pãrãsit þara de origine. b. formulaþi douã consecinþe ale rãzboiului (civil în acest caz) asupra locuitorilor statului respectiv. c. identificaþi trei probleme cu care s-a confruntat acest migrant. Comparaþi-le cu problemele altor migranþi care apar în relatãrile din acest modul ºi formulaþi o concluzie. d. Discutaþi soluþia prezentatã de migrant în cadrul unei dezbateri academice cu tema: „Viaþa de refugiat într-o þarã necunoscutã”. (*)

23

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

1.5. MIGRAÞIA FORÞEI DE MUNCÃ ÎN EUROPA ÎN ANII 1945-1973

PENTRU PROFESOR Folosind Harta migraþiei economice cãtre Europa de Vest în anii 1945-1973, pot fi propuse urmãtoarele sarcini de lucru: 1. Numiþi trei state europene ºi alte trei extraeuropene care sunt þãri de plecare în migraþia economicã în anii 1960-1975.

2. Numiþi douã state care sunt þãri de destinaþie pentru acest tip de migraþii.

3. Formulaþi douã cauze ale acceptãrii migraþiei economice de cãtre aceste þãri.

4. Care este statutul Portugaliei, Spaniei ºi al Greciei: sunt þãri de plecare sau þãri de destinaþie?

5. Astãzi aceste state au acelaºi statut? Argumentaþi rãspunsul.

John Lauer, Chris Rowe, Years of Division. Europe since 1945

APLICAÞIE • Priviþi cu atenþie sursa 1.5 ºi precizaþi douã direcþii ale migraþiei în Europa; indicaþi care sunt þãrile de plecare ºi care sunt þãrile de destinaþie.

• Care dintre experienþele relatate de sursele 1.1-3 se regãsesc între informaþiile oferite de aceastã hartã? Care dintre ele nu apar? Discutã cu colegul de bancã ºi formulaþi împreunã o explicaþie.

Comparaþi rãspunsul vostru cu cel dat de colegi.

• Imaginaþi-vã cã sunteþi implicaþi într-una dintre migraþiile ilustrate de hartã. Scrieþi o relatare despre ceea ce trãiþi. Comparaþi relatarea voastrã cu sursele analizate mai sus. Formulaþi o concluzie pe care sã o prezentaþi colegilor voºtri.

1.6. COMUNIªTII I-AU VÂNDUT PE SAªI CU CÂTE 8000 DE MÃRCI „În anii ’70 sasul Johann Zauner din Deva, vestit cârciumar, a deschis în Germania, lângã Landshut, un restaurant.

Plecase împreunã cu familia ºi trãia, cu angoasã amarã, ºocul adaptãrii la noua patrie. De la distanþã, toate necazurile ºi zilele negre trãite în România se estompau, rãmânându-i în memorie doar clipele fericite ºi

24

purtând în suflet dulcea nostalgie a locurilor natale.

Ca sã-ºi astâmpere dorul, Johann a rânduit un «salon românesc» în care-ºi primea oaspeþii interesaþi de þuiculiþã, sarmale ºi mititei… Emigrat în þara originilor sale îndepãrtate, sasul Zauner nu se putea desprinde, oricât ar fi încercat, de… românul Zauner.

CAUZELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

În destinul sãu, un cronicar de familie ar putea descifra mare parte din destinul tuturor saºilor «vânduþi» pe 8000 de mãrci de un regim inuman ºi lipsit de o minimã inteligenþã în faþa istoriei. «Cap de pod» pe pãmânt românesc al uneia dintre cele mai dezvoltate civilizaþii europene,

comunitãþile de saºi ºi ºvabi din Transilvania au luat drumul bejaniei dintr-o neghiobie uriaºã, vãduvind România de o populaþie etalon în procesul dezvoltãrii ºi integrãrii europene, iar Germania, de un avanpost strategic al germanismului rãsãritean.”

Revista Formula AS, anul XII, nr. 505, martie 2002.

APLICAÞIE Citiþi cu atenþie sursele 1.1, 1.4 ºi 1.6. Sunt relatãri despre persoane puternic afectate de migraþie.

Formaþi douã grupe. Prima grupã va alcãtui o listã cu informaþiile despre faptele acestora, iar a doua grupã va alcãtui o listã cu opiniile autorilor. Discutaþi listele pe care le-aþi alcãtuit. Pentru a verifica rezultatele voastre, folosiþi ºi urmãtoarele surse: – pentru România comunistã: www.comunism.ro, precum ºi Marius Oprea, Moºtenitorii securitãþii, Humanitas, 2004; – pentru rãzboiul civil din Congo: Reader’s Digest, Când, unde ºi cum s-a întâmplat, 2005.

1.7. MIGRAÞIA CADRELOR „Deplasarea întreprinderilor, favorizatã de fenomenul globalizãrii, provoacã o formã nouã de migraþie ce poate fi numitã «migraþia cadrelor» (specialiºti). Mii de persoane cu înaltã calificare, personal de înalt nivel, directori de firme, manageri, specialiºti º.a. migreazã, în contextul unei mobilitãþi legate de desfãºurarea investiþiilor pe scarã planetarã.

Aceºtia formeazã o categorie de persoane care este în continuã creºtere. Aceºti strãini care au

un nivel social înalt nu sunt percepuþi ca «imigranþi» pentru cã acest termen implicã o poziþie socialã modestã. Ei sunt «internaþionali», ceea ce este cu totul altceva. În categoriile sociale înalte, a fi strãin, a veni din strãinatate, a vorbi limbi strãine, a avea prieteni de toate naþionalitãþile reprezintã nu stigmate, ci avantaje, cultivate ºi puse în evidenþã. Aceste cadre expatriate sunt câºtigãtorii procesului de globalizare.”

Ann Catherine Wagner, Itineraire au coeur des élites de la mondialisation, în Pétition, nr. 2, Paris, 1998.

APLICAÞIE • Citiþi cu atenþie urmãtoarea listã; ea cuprinde cauze ale migraþiilor contemporane. Care dintre ele pot fi regãsite în sursele 1.6 ºi 1.7? ªomaj crescut; rãzboi civil; cerere de mânã de lucru; educaþie mai bunã; libertatea de exprimare; teama de persecuþii din motive religioase, politice sau etnice; foamete; slujbe mai bine plãtite; siguranþa datã de sistemul legislativ; hranã suficientã pentru toatã lumea; sãrãcie; puþine ºanse pentru o viaþã decentã; suprapopulare; rãzboi cu un stat vecin; libertatea de miºcare.

• Grupaþi factorii de mai sus în factori care fac necesarã ºi factori care fac posibilã migraþia.

• Formulaþi, pe baza cunoºtinþelor voastre, alþi trei factori ai migraþiilor contemporane.

25

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

SARCINI DE LUCRU PENTRU TOATE SURSELE • Citiþi sursele date ºi rãspundeþi urmãtoarelor întrebãri: cine ia hotãrârea de a migra, în ce împrejurãri are loc migraþia?

• Comparaþi concluziile voastre cu urmãtorul tabel cronologic, pe care mai întâi îl veþi completa cu ajutorul manualului de istorie, folosind modelul dat: Evenimente în anul România Europa Africa În Africa de Sud este 1949 introdus apartheidul Construirea Zidului 1960 Berlinului Consolidarea dictaturii lui 1970 Nicolae Ceauºescu Angola ºi Mozambicul devin 1975 independente 1991 Tulburãri în Kinshasa, Perioada capitala Zairului, fostul 1990 postcomunistã Congo-Kinshasa.

Euro, moneda UE este 2000 adoptatã de 11 state

SUGESTII PENTRU ALTE ACTIVITÃÞI • Formulaþi legãtura dintre decizia de a migra, aºa cum este prezentatã în sursele date, ºi mediul social, economic ºi politic din care migrantul pleacã.

• Formaþi patru grupe ºi, pe baza surselor date, stabiliþi cauzele migraþiilor: cauze economice, sociale, politice, altele (spirit de aventurã etc.)

• Folosind definiþiile din glosar, stabiliþi ce tipuri de migraþii (economice, etnice etc.) sunt ilustrate de sursele de mai sus. Precizaþi, pentru fiecare situaþie, cui îi aparþine decizia de a migra.

26

CAUZELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

2.

ESTE MIGRAÞIA PE INTERNET UN TIP DISTINCT AL MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE? APLICAÞIE

Imagine preluatã din revista Level care se adreseazã celor pasionaþi de computere. (www.level.ro)

2.1. CLAUDIU „Pãrerea mea este cã IRC-ul va domina ºi în viitor, iar majoritatea întâlnirilor se vor face pe net. Nu te mai duci sã stai la un bar sau la discotecã sã agãþi vreo

fatã, nu o mai inviþi în oraº, ci îi zici «Hai sã ne întâlnim pe un site cu cine ºtie ce chestii distractive sau pe alt site cu cine ºtie ce chestii XXX».”

Revista Level, 2002.

2.2. ANDREI AKA DYNAMIX „Pentru mine, Internetul a adus douã mari avantaje: accesul la informaþii ºi o comunicare mai uºoarã între indivizi. Despre primul n-are rost sã vorbesc aici, pentru cã ºtim cu toþii cã pe net poþi gãsi tot ce vrei, de la poze porno cu pokemoni

pânã la referate pentru grãdiniþã.

O datã cu apariþia Internetului, lumea a început sã converseze fãrã sã mai fie împiedicatã de distanþe, þara în care se aflã, timpul zilei, vremea de afarã etc. S-a descoperit cã e mult

• Analizaþi imaginea alãturatã pe baza unuia dintre urmãtoarele modele: a. ce spune imaginea, ce sugereazã ea, ce nu ne spune? b. descrieþi, analizaþi ºi interpretaþi imaginea.

• Discutaþi cu un coleg ce titlu este mai potrivit pentru aceastã imagine: a. Bonsai uman b. Rãdãcinile cunoaºterii.

• Dacã aveþi altã pãrere decât ea/el, cãutaþi în clasã colegi care au aceeaºi pãrere ca ºi voi.

Formaþi o echipã ºi, în urma discuþiilor, formulaþi 3 argumente pentru titlul pe care l-aþi ales.

Prezentaþi argumentele colegilor voºtri.

• Folosiþi argumentele formulate pentru a rãspunde întrebãrii: de ce oamenii recurg la migraþia virtualã?

• Pe baza celor discutate pânã acum, precum ºi pe baza experienþei voastre, organizaþi o dezbatere cu tema: „Este navigaþia pe Internet o formã de manifestare a migraþiei contemporane?” Dacã argumentele „pro” sunt cele mai convingãtoare, puteþi continua lucrul cu ajutorul surselor de mai jos.

27

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

mai uºor sã trimiþi mesaje prin e-mail decât sã dai bani pe timbre sau pe telefoane internaþionale. În ultima vreme, comunitãþile virtuale existã sub formã de

chat sau forumurile (preferatele mele). Deºi îmi place chat-ul, n-am prea mult timp sã-l folosesc, aºa cã intru on-line doar de plãcere, fãrã sã caut ceva special.“

PENTRU PROFESOR Paºii ce se pot parcurge pentru critica sursei sunt descriºi în capitolul „Sugestii metodologice”.

Revista Level, 2002.

APLICAÞIE Citiþi cu atenþie sursele 2.1 ºi 2.2 ºi apoi identificaþi ºi formulaþi care sunt principalele teme care apar. Discutaþi la nivelul întregii clase ºi completaþi urmãtoarea fiºã: a. critica sursei; b. vârsta vocilor/autorilor mesajului; c. tema/temele abordate.

2.3. CALCULATORUL UCIDE AMORUL „Doctorul Florin Tudose: Am avut fericirea, în vara aceasta, sã merg în Japonia ºi sã pot sta trei sau patru zile faþã în faþã cu societatea japonezã ºi cu japonezii, aºa cum trãiesc ei.

Erau toþi absorbiþi de imagini, trãiau într-o lume imaginarã.

Acest popor extraordinar de pragmatic ºi de disciplinat trãieºte într-un vis! Fiecare cetãþean care avea sub cincizeci de ani, dar asta nu înseamnã cã ceilalþi nu, þinea în mânã un telefon care, de fapt, era un puternic ordinator cu care era legat la Internet, iar pe ecran curgeau nenumãrate informaþii ºi imagini… În mijloacele de transport în comun, pentru cã distanþele sunt foarte mari, toþi priveau ecranele cu cristale lichide. Erau în acea lume ca într-o transã. Cei care nu fãceau lucrul acesta dormeau.

Reporterul: Deci tot într-un vis erau…

– Da, erau într-un vis, ca o þarã care a plonjat într-un vis tehnologic ºi probabil cã ºi în visul-vis tot jocuri ºi formule pe calculator visau. Am rãmas profund impresionat, dar venind acasã ºi citind presa medicalã, am aflat cã o nouã boalã a apãrut în Japonia: numeroºi tineri se retrag, nu mai vor sã meargã la ºcoalã, nu mai vor nimic, stau într-un spaþiu foarte îngust, în bucãtãrie sau în debara, ºi refuzã sã mai iasã de acolo cu lunile sau chiar cu anii.

Acest sindrom se numeºte hikikomori. Cum ar fi la noi pustnicia. Sunt câteva mii de cazuri înregistrate ºi se anticipeazã cã în urmãtorii trei ani vor fi peste un milion. E o pustnicie de tip modern, doar cã se încuie acolo cu calculatorul ºi uneori au ieºiri de o cruzime ºi de-o violenþã rarã, lichideazã familia, bunicii, pe cei care le spun cã nu e bine ce fac.“

APLICAÞIE Discutaþi în grupe de 4-5 elevi: sursa 2.3 prezintã un aspect problematic al migraþiei virtuale. Cine credeþi cã este responsabil pentru situaþia creatã?

Prezentaþi colegilor concluzia voastrã ºi comparaþi-o cu cea formulatã de ei. Ce soluþie puteþi oferi pentru a micºora sau chiar înlãtura problemele provocate de migraþia virtualã?

PENTRU PROFESOR Pentru a asigura, în cadrul grupelor formate, participarea activã a tuturor elevilor, se recomandã alcãtuirea acestora prin tragere la sorþi, precum ºi stabilirea clarã a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev.

Interviu realizat de Robert Turcescu cu dr. Florin Tudose, ºeful departamentului de psihiatrie al Spitalului Universitar. Ziarul Evenimentul Zilei, octombrie, 2003.

APLICAÞIE • Folosind sursele 2.1-3, alcãtuiþi o listã cu avantajele ºi dezavantajele migraþiei virtuale.

• Comparaþi lista voastrã cu cea a colegilor ºi apoi discutaþi cum pot fi limitate sau chiar înlãturate dezavantajele ºi cum pot fi pãstrate ºi consolidate avantajele migraþiei virtuale.

28

CAUZELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

2.4. CAPCANA TIMPULUI VIRTUAL „Cea mai accesibilã este, fãrã îndoialã, migraþia virtualã. Oricine poate «evada» în orice colþ al lumii cu ajutorul Internetului, care, pe lângã faptul cã poate oferi foarte multe informaþii într-un timp scurt, permite contactul cu persoane de diferite vârste, ocupaþii ºi aflate, poate, la mii de kilometri distanþã.

Existã, însã, ºi anumite critici sau aspecte negative ale acestui tip de migraþie. Unii îi acuzã pe cei care acceseazã Internetul pentru a-ºi face noi prieteni de laºitate, deoarece fug într-o oarecare mãsurã de realitate. Cei care susþin aceste «întâlniri» pe Internet trebuie sã-ºi asume caracterul artificial al lor ºi trebuie sã fie atenþi sã nu cadã în capcana timpului vitual.“

Preda Alina Laura, elevã, Jurnal de reflecþie completat pentru cursul opþional „Vorbind cu ºi despre migranþi”.

PENTRU PROFESOR Jurnalul de reflecþie este o modalitate alternativã de evaluare. El cuprinde însemnãrile elevului cu privire la activitãþile desfãºurate. Se înregistreazã în mod regulat experienþele, opiniile, gândurile, toate prezentate ca un punct de vedere critic. Prin jurnalul de reflecþie elevii îºi pot conºtientiza propria învãþare, îºi formeazã autonomia în gândire, iar profesorii descoperã punctele slabe ale procesului educativ ºi pot îmbunãtãþi calitatea instruirii.

APLICAÞIE • Folosiþi concluziile formulate pânã acum pentru a da câteva rãspunsuri întrebãrii: de ce oamenii recurg la migraþia în spaþiul virtual?

• Comparaþi rãspunsurile voastre cu cel care reiese din sursa 2.4. Dacã sunt asemãnãri, credeþi cã ele se explicã numai prin faptul cã aveþi aceeaºi vârstã cu autoarea jurnalului?

• Dacã ar fi rãspuns o persoanã din altã generaþie ar fi apãrut deosebiri?

• Verificaþi ipotezele voastre cu ajutorul unui chestionar aplicat profesorilor.

TEME DE LUCRU PENTRU TOATE SURSELE • Formulaþi opinia voastrã despre cauzele migraþiei în spaþiul virtual într-un eseu scris în cinci minute sau în cinci fraze.

• Împreunã cu un coleg, grupaþi cauzele identificate pe baza surselor, precum ºi cele formulate de voi în urmãtoarele categorii: a. cauze semnificative; b. cauze nesemnificative. Argumentaþi alegerea voastrã.

• Care sunt valorile promovate prin accesul la Internet, prin chat-uri sau forumurile de discuþii?

• Aþi întâlnit situaþii în care sunt promovate ºi non-valori? Ce reacþie aþi avut?

• Ce ar trebui sã se facã pentru ca aceste non-valori sã fie repede identificate?

• Pe baza analizei surselor date, completaþi urmãtorul tabel, care se concentreazã pe cauzele migraþiei în spaþiul virtual: De ce oamenii migreazã ºi virtual?

Sursa 1 Sursa 2 Sursa 3 Sursa 4 sunt apropiaþi oamenii cu aceleaºi pasiuni este uºuratã comunicarea însingurarea, izolarea este un mod captivant de petrecere a timpului sunt multe posibilitãþi de documentare nesiguranþa de sine alte cauze

29

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

3.

CARE SUNT DEOSEBIRILE DINTRE MIGRAÞIA VOLUNTARÃ ªI CEA FORÞATÃ?

3.1. PRIMUL RÃZBOI MONDIAL – RÃZBOIUL TOTAL „Cercetãri recente confirmã cã, începând cu anul 1914, a fost într-adevãr grea viaþa Belgiei, iar anumiþi istorici susþin cã «a fost chiar mai grea decât ocupaþia nazistã care a avut loc 30 de ani mai târziu».

Mortalitatea femeilor ºi a bãrbaþilor a crescut cu 160% ºi respectiv 127% în timpul rãzboiului, ca rezultat al malnutriþiei ºi bolilor, ca ºi al luptelor. Ca sã se fereascã de aceste calamitãþi, mulþi belgieni au fugit din þarã; un sfert de milion au venit în Anglia, de exemplu, unde au fost la

început primiþi cu entuziasm – un prototip belgian a stat la baza eroului detectiv din romanele Agathei Christie, Hercule Poirot. Dupã cum se întâmplã deseori, simpatia locuitorilor faþã de refugiaþi a început treptat sã disparã; sindicatele îºi fãceau griji cã aceºti muncitori strãini vor intra în competiþie cu ei pentru slujbe; proprietarii se întrebau dacã aceºti chiriaºi nu vor fi cumva gãlãgioºi ºi scandalagii; nonconformiºtii velºi au fost ºocaþi când romano-catolicii au venit la slujbã în capelele lor.“

Este o carte recentã despre prima conflagraþie mondialã, cu marele avantaj cã se referã ºi la categorii de oameni neglijate de studiile tradiþionale – oamenii obiºnuiþi, soldaþii sau civilii din spatele frontului.

Vyvyen Brendon, Primul rãzboi mondial 1914-1918, Editura ALL, 2003.

APLICAÞIE • Folosind cunoºtinþele de istorie, formulaþi douã cauze ale situaþiei foarte grave a Belgiei din anul 1914.

• Comparaþi aceste cauze cu cele care apar în sursa 3.1. Stabiliþi ce asemãnãri ºi deosebiri sunt.

• Identificaþi o soluþie folositã de belgieni pentru a supravieþui.

• Folosind cunoºtinþele din orele de istorie, precum ºi sursa 3.1, elaboraþi planul unei dezbateri cu tema: „Cei care sunt implicaþi în declanºarea unui rãzboi sunt responsabili ºi de efectele acestuia”.

3.2. ÞÃRILE DE JOS ªI DECOLONIZAREA „Þãrile de Jos au cunoscut douã valuri migratoare legate de decolonizare. Primul este declanºat de independenþa Indoneziei, în anul 1949.

Obþinerea independenþei s-a fãcut în condiþii care, deºi nu dramatice, au fost destul de tensionate, influenþând situaþia olandezilor nãscuþi în colonie ºi a numeroºilor euro-asiatici (metiºi numiþi de obicei «olandezi indonezieni») care nu-ºi mai gãsesc locul în noua republicã. Deteriorarea relaþiilor

30

dintre Indonezia ºi Þãrile de Jos dupã 1949 a determinat aproximativ 280.000 de persoane sã pãrãseascã arhipelagul, unde nu-ºi mai puteau menþine situaþia oarecum privilegiatã pe care o avuseserã. Aproximativ douã treimi dintre cei care s-au deplasat erau olandezi indonezieni. Fãrã speranþa de a mai putea reveni, ei s-au îmbarcat cãtre o metropolã îndepãrtatã ºi rece, pe care cei mai mulþi dintre ei nici nu o vãzuserã vreodatã.“

PENTRU PROFESOR Decolonizarea este unul dintre procesele care se accentueazã dupã încheierea celui de-al doilea rãzboi mondial. Noi prezentãm elevilor acest drum al eliberãrii în cadrul lecþiilor despre lumea postbelicã. Discuþia se poartã, de regulã, asupra cãilor ºi etapelor obþinerii independenþei de cãtre fostele colonii. De asemenea, se insistã asupra problemelor economice, dar ºi politice care apar în statele recent eliberate. Un aspect mai puþin discutat este cel al situaþiei locuitorilor, europeni ºi bãºtinaºi.

Statutul tuturor se modificã în condiþiile obþinerii independenþei.

CAUZELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

„Al doilea val al imigrãrii cãtre Þãrile de Jos este legat de independenþa obþinutã în 1975, de Surinam (fosta Guyana olandezã). Cei care au

migrat sunt creoli creºtini, urmaºi ai sclavilor africani, indieni hinduºi ºi javanezi musulmani, urmaºi ai lucrãtorilor veniþi, cu contract,

în Guyana, în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. Aceastã populaþie eterogenã are, începând cu anul 1954, naþionalitate olandezã.”

Bouda Etemad, Integrarea în Europa a „repatriaþilor-expatriaþilor” decolonizãrii, în Les defits migratoires, Colloque CLUSE, Neuchatel, 1998.

APLICAÞIE • Localizaþi pe hartã coloniile olandeze despre care vorbeºte sursa datã.

• Marcaþi pe axa timpului cele douã valuri de migranþi.

• Examinaþi contextul istoric în care se formeazã cele douã valuri migratoare ºi formulaþi douã cauze ale migraþiei olandezilor indonezieni cãtre metropolã.

• Formulaþi o ipotezã în legãturã cu capacitatea acestor migranþi de a se adapta vieþii din metropolã.

3.3. AM PLECAT DIN ROMÂNIA PENTRU ÎNTREGIREA FAMILIEI „Numele ºi prenumele: Castoride Therezia.

Locul ºi data naºterii: Tãlmaci, lângã Sibiu, 5 aprilie 1927.

– De ce aþi pãrãsit România?

– Am plecat din România pentru întregirea familiei, fraþii, ginerele ºi fiica mea fiind plecaþi mai înainte.

– Cum ºi când aþi plecat din România (legal sau ilegal)?

– Am plecat legal, în anul 1985, ºi am donat tot ce aveam statului român pentru a putea primi în Germania pensie ºi locuinþã.

– De ce aþi ales Germania?

– Am ales Germania deoarece nu am vrut sã mã despart de familie, rudele mele trãind în aceastã þarã.

– Cum v-aþi adaptat vieþii în Germania?

– M-am adaptat foarte bine, deoarece cunoºteam limba, obiceiurile; eu am plecat dintr-o zonã unde trãiau mai mult saºi. În afarã de acestea, eram împreunã cu familia mea.

– Ce planuri aveþi?

– Sã-mi ajut copiii ºi sã continuu sã fac acte de caritate.

– Ce simþiþi pentru România?

– Îmi este dor de locurile unde am trãit ºaizeci de ani. Aº vrea sã revin ºi sã mã întâlnesc cu prietenii din þarã.

– Unde consideraþi cã v-a fost mai bine?

– Iubesc România, dar în Germania nivelul de viaþã este mai ridicat.“

APLICAÞIE Identificaþi motivele migraþiei din aceastã sursã; comparaþi-le cu cele stabilite pentru sursa 3.2; explicaþi asemãnãrile ºi deosebirile.

Interviu realizat de eleva Petruþa Nicolae, clasa a X-a, în cadrul proiectului „A fi migrant în România”.

3.4. COSTEL ªERBAN, 27 DE ANI, S-A REALIZAT ÎN ITALIA. DIN NECALIFICAT, ªEF-CONSTRUCTOR LA ROMA „Despre românii din Italia presa aflã, în general, cã furã, tâlhãresc, violeazã, vând droguri. Majoritatea ºtirilor, puse cap la cap, seamãnã cu o cronicã infracþionalã. Potrivit

ultimelor estimãri, în Italia trãiesc aproximativ 250.000 de români. Realizãrile acestor sute de români nu apar însã pe agenþiile de presã. Costel ªerban, 27 de ani, din comuna

Caºin, de lângã Oneºti, Bacãu, este, în felul lui, reprezentativ pentru românii care lucreazã în construcþii, în Italia. Dupã câþiva ani de muncã, Costel ªerban, botezat de italieni

31

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

«Constantino» este acum ºeful unei echipe de constructori români care lucreazã la cinci blocuri de locuinþe din Roma.

«Am venit în Italia cu mãrfarele. Din Ungaria am luat un mãrfar pânã la Ljubljana, apoi un altul pânã la graniþa cu Italia. Am stat câteva luni, m-am întors acasã, apoi iar am încercat sã vin, tot cu mãrfarele. M-au prins slovenii, mi-au dat interdicþie ºi m-au trimis acasã. Am împrumutat 300 de mãrci, din care 50 i-am lãsat soþiei, ºi am plecat din nou. În februarie 1998 am plecat iarãºi din Ungaria la Ljubljana, tot cu mãrfarul, dar de la Ljubljana am luat un taxi pânã la graniþa Italiei.

Eram un om disperat când am ajuns la Guidonia, lângã Roma.

Cu ultimii bani mi-am luat douã chifle ºi un iaurt. Câteva luni am muncit pe apucate, cu 50.000 de lire pe zi. Tot cãutând, am gãsit o echipã de fierari-betoniºti din Napoli,

vestiþii «carpentieri napoletani» care m-au luat cu ei la muncã.

Acolo am avut ºansa sã «fur» meserie. ªeful napoletanilor m-a luat ca ajutor.

Acum am o echipã de 30 de persoane, dintre care 25 români, doi italieni ºi trei albanezi. Dintre români, 16 nu aveau acte. Cu noua lege, patronul le-a fãcut documente la toþi… Patronul vine rar pe aici. Mie-mi dã desenele, banii, iar restul mã priveºte. Eu comand materialele, eu semnez pentru betoniere, eu urmãresc fiecare detaliu.

Am depãºit de mult problemele materiale: acum am un salariu de câteva mii de euro pe lunã. M-am gândit sã-mi deschid o firmã, dar e încã devreme… Oricum, visul meu nu e sã am trei-patru români, sã-i rup cu munca ºi sã câºtig bani pe spinarea lor. De fapt, eu vreau sã mã întorc în România când voi avea forþa financiarã necesarã».“

APLICAÞIE • Descrieþi condiþiile în care Costel ªerban emigreazã din România.

• Explicaþi dacã este vorba despre o migrare voluntarã sau forþatã.

• Interpretaþi afirmaþia „oricum visul meu nu este sã am trei-patru români, sã-i rup cu munca”.

• Formulaþi, cu propriile voastre cuvintele, visul acestui migrant.

Comparaþi acest vis cu proiectele migrantului despre care vorbeºte sursa 3.3. Stabiliþi asemãnãrile ºi deosebirile.

Evenimentul Zilei, 25 noi. 2002.

3.5. UN HAIR-STYLIST CÃLÃTOR „Dupã ce a colindat aproape toatã lumea, de la Moscova ºi pânã în îndepãrtata Africã, Enrico Schiavone a aterizat, nu cu multã vreme în urmã, la Bucureºti. «Parcat» chiar în buricul târgului, a devenit un fel de simbol al firmei pentru care lucreazã, respectiv cochetul salon de coafurã Blues Line, din incinta hotelului Athenée Palace Hilton…

Provin dintr-o familie cu adevãrat mare, am opt fraþi (patru bãieþi ºi patru fete), un tatã francez ºi o mamã italiancã, din clasa mijlocie,

32

dar, având în vedere cã era o familie cu adevãrat mare, mai degrabã din cea sãracã. Oricât mi-aº fi dorit sã devin stilist, banii noºtri erau foarte puþini, iar programele de pregãtire, la Paris, foarte scumpe, prin urmare am început prin a lucra ca electrician. În cele din urmã am reuºit sã intru la cursurile organizate de Fédération Nationale de la Coiffure Française, o ºcoalã de renume în Franþa. La un an dupã ce am terminat aceastã ºcoalã, am ajuns la o ºcoalã ºi mai renumitã, de unde am obþinut licenþa pentru a deschide un

APLICAÞIE • Marcaþi pe hartã traseul acestui hair-stylist. Credeþi cã Enrico este influenþat ºi de contextul istoric sau doar de propria „inspiraþie”?

• Formulaþi douã cauze ale cãlãtoriilor sale; credeþi cã termenul „cãlãtorii” este potrivit? Argumentaþi pro sau contra.

• Cãutaþi un exemplu al altei persoane care a migrat în România voluntar.

CAUZELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

salon. Aveam 20 de ani, am început sã muncesc ºi am avut bani pentru alte cursuri de perfecþionare.

Dupã care a început perioada «marilor cãlãtorii». S-a ivit oportunitatea sã lucrez la un salon cosmetic din Kenia; am plecat, cu numai 10 dolari în buzunar ºi am lucrat acolo doi

ani, o viaþã minunatã, dupã care am plecat la Dar es Salaam, în Tanzania.

Am tuns mai ales persoane de culoare, însã ei doreau sã le fie aranjat pãrul în stil european. Dupã patru ani am plecat direct la Moscova… ºi în cele din urmã aici, în Bucureºti.”

PENTRU PROFESOR Pentru analiza acestor surse este utilã reamintirea definiþiilor urmãtoarelor tipuri de migraþii: migraþia provocatã de decolonizare, migraþia provocatã de globalizare, migraþia economicã ºi migraþia forþatã.

Toate aceste definiþii sunt în glosar. Un exerciþiu de încãlzire propus elevilor ar putea consta în formularea unor definiþii care apoi sã fie comparate cu cele din glosar.

Revista Life&Style, mai, 2002.

3.6. POVESTEA LUI TOME „Tome este un copil refugiat din Mozambic. El ºi-a petrecut cea mai mare parte a vieþii întro tabãrã de refugiaþi din Zimbabwe.

Familia sa, împreunã cu alte milioane de oameni, se

refugiase din Mozambic pentru a scãpa de rãzboiul civil. «Îmi amintesc viaþa de refugiat.

Acum trãiesc în propria mea þarã. Sper cã nu vom mai fi nevoiþi vreodatã sã ne refugiem».”

Copiii refugiaþi: fuga de persecuþii ºi de rãzboi, UNHCR, 2004.

PENTRU PROFESOR Pentru a cunoaºte ºi aprecia complexitatea activitãþilor desfãºurate de Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaþi, folosiþi cap. „Personalitãþi ºi instituþii implicate în migraþiile contemporane”.

APLICAÞIE • Carcaterizaþi printr-un singur cuvânt afirmaþia: „Acum trãiesc în propria mea þarã”.

• Ce credeþi cã îºi aminteºte Tome despre tabãra de refugiaþi din Zimbabwe? Ce s-ar putea face pentru ca amintirile traumatizante sã se ºteargã mai repede?

SARCINI DE LUCRU PENTRU TOATE SURSELE • Folosind cunoºtintele din orele de istorie, reconstituiþi contextul în care au avut loc experienþele relatate în sursele date. Pe o axã a timpului, ordonaþi aceste experienþe ºi apoi completaþi urmãtorul tabel, folosind exemplul dat: sursa 3.1 3.2

Contextul local 1949 – Indonezia, fostã colonie a Olandei, devine independentã.

1975 – Guyana olandezã obþine independenþa.

Contextul general Mare amploare a decolonizãrii, în contextul creat de încheierea celui de-al doilea rãzboi mondial.

3.3 3.4 3.5 3.6 • Împreunã cu colega/colegul tãu, formulaþi cauzele migraþiei pentru fiecare situaþie prezentatã de sursele de mai sus; care sunt motive personale ºi care sunt generale? Comparaþi rãspunsurile voastre cu cele ale colegilor.

• Alcãtuiþi douã grupe; prima va analiza experienþele care sunt migraþii legale ºi a doua va analiza experienþele care aparþin migraþiei ilegale. Examinaþi cauzele ºi consecinþele lor. Care sunt cauzele specifice ale migraþiei ilegale? Care sunt consecinþele acestor migraþii ilegale?

33

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

SUGESTII PENTRU ALTE ACTIVITÃÞI • Organizaþi o dezbatere cu tema: Cei care recurg la migraþia ilegalã au întotdeauna ºi alte soluþii.

• Care dintre experienþele relatate de surse se referã la migraþia voluntarã ºi care la cea forþatã?

Formulaþi, pe baza surselor date, cauzele migraþiei voluntare ºi cauzele migraþiei forþate.

• Credeþi cã persoanele implicate în migraþia ilegalã, respectiv voluntarã, se gândeau la consecinþe atunci când s-au hotãrât sã migreze? Argumentaþi rãspunsul vostru.

• Identificaþi în sursele date realitãþile care pot provoca migraþia forþatã; stabiliþi dacã ideile politice, religioase, culturale susþinute de cei care migreazã pot fi cauze ale migraþiei forþate.

• Lucraþi împãrþiþi în douã grupe: fiecare grupã va alcãtui, pe baza surselor date, o listã cu instituþiile responsabile de provocarea migraþiei forþate. Discutaþi listele alcãtuite de voi.

Explicaþi de ce acei factori de decizie au folosit migraþia forþatã ca instrument politic.

34

II.

SPAÞIUL ISTORIC AL MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

În istoria miºcãrilor de populaþii care au avut loc în Europa secolelor XX-XXI, specialiºtii delimiteazã diverse etape, având ca repere evenimente majore, politice ºi economice îndeosebi. Vã propunem douã asemenea variante: 1. Etapa primului rãzboi mondial ºi a perioadei ce a urmat acestuia.

2. Etapa celui de-al doilea rãzboi mondial ºi a perioadei postbelice.

3. Etapa care începe cu anul 1973.

Pierre Milza, profesor la Institutul de Studii Politice din Paris, propune o altã periodizare; pentru el, cele „trei timpuri” ale migraþiei europene sunt: 1880-1914, când se resimt consecinþele revoluþiilor industriale; 1914-1945, cele douã rãzboaie mondiale ºi consecinþele lor; 1945-astãzi, când fenomenul migraþiei trebuie discutat în cadrul globalizãrii.

Evenimentele ne aratã faptul cã Europa a fost, succesiv, spaþiu al emigraþiei, în principal pânã la declanºarea primului rãzboi mondial, apoi spaþiu al migraþiilor interne, sau intra-europene, pânã în anii 1960. În acest context trebuie amintitã – datoritã dimensiunilor ºi consecinþelor – situaþia din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial. Acesta a provocat nu doar moartea a milioane de oameni, ci ºi dislocarea a numeroase comunitãþi ca urmare a persecuþiilor rasiale ºi politice ale regimurilor dictatoriale. Nu dorim sã diminuãm dimensiunile ºi unicitatea Holocaustului, încadrându-l în fenomenul miºcãrilor de populaþii. Însã ni se pare important sã atragem atenþia asupra faptului cã acesta a început, aºa cum afirmã Himmler în fragmentul de mai jos, ca o „banalã” evacuare a evreilor.

De altfel, în cartea editatã de Consiliul Europei, Teaching about the Holocaust in the 21st century (Predarea Holocaustului în secolul 21), autor Jean Michel Lecomte, sunt delimitate urmãtoarele etape ale dezumanizãrii evreilor de cãtre autoritãþile naziste: 1. Definirea acestui grup etnic 2. Înregistrarea 3. Însemnarea prin obligaþia de a purta semne distinctive 4. Restricþii ºi confiscarea bunurilor 5. Excluderea din comunitãþile în care trãiau 6. Izolarea prin dislocarea în anumite zone 7. Exterminarea

PENTRU PROFESOR • Pentru a discuta caracteristicile fiecãrei etape folosiþi tabelul cronologic de la p. 15.

• Compararea celor douã periodizãri poate constitui un bun exerciþiu introductiv, fãrã sã fie însã aspectul cel mai important al discuþiilor.

Dupã al doilea rãzboi mondial, Europa devine spaþiu de primire pentru oameni veniþi din alte pãrþi ale lumii: Africa, Asia ºi, în mai micã mãsurã, America Latinã.

35

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

HIMMLER SE ADRESEAZÃ UNUI GRUP DE OFIÞERI SS DIN POLONIA OCUPATÃ, OCTOMBRIE 1943 „Vreau sã vorbesc în faþa dumneavoastrã cu toatã francheþea în legãturã cu un subiect delicat. Între noi trebuie sã ne exprimãm deschis, dar în public nu vom discuta niciodatã despre acest lucru…

Mã refer la evacuarea evreilor, la exterminarea populaþiei evreieºti. Acesta este unul dintre acele subiecte despre care se discutã cu destulã uºurinþã: «poporul acesta va fi exterminat» spun membrii

partidului. «E-n regulã – e scris în program – eliminarea evreilor – exterminarea – o vom face»… Aceasta este o glorioasã paginã nescrisã ºi care nu va fi niciodatã înregistratã în istoria noastrã.“

Documents on the Holocaust, Jerusalem, Yad Vashem, pp. 344-345.

APLICAÞIE • Pe baza cunoºtinþelor din orele de istorie, formulaþi realitatea politicã la care se referã sursa.

• Cât de relevantã este aceastã sursã pentru a rãspunde întrebãrii: „când ºi unde au migrat oamenii în secolul XX”?

Comparaþi rãspunsul vostru cu cel dat de colegi.

• Dezvoltaþi discuþia în cadrul orei de istorie referitoare la politica celui de-al treilea Reich.

36

PENTRU PROFESOR Termenii emigraþie, imigraþie, migrant sunt definiþi în glosar.

SPAÞIUL ISTORIC AL MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

1.

UNDE ªI DE UNDE AU MIGRAT OAMENII ÎN SECOLELE XX ªI XXI?

1.1. MIGRAÞIA POLONEZà ÎN FRANÞA „În 1919, prin Tratatul de la Versailles, este recunoscutã independenþa Poloniei, care îºi reface ºi graniþele. Situaþia economicã i-a determinat sau chiar constrâns pe polonezi la exil. În acelaºi timp, declinul demografic provoacã o presiune economicã în Franþa.

Pe 3 septembrie 1919, Oficiul polonez de emigraþie semneazã o primã convenþie cu comitete franceze ale minerilor ºi agricultorilor. Începând cu 1924, o organizaþie francezã privatã controlatã de patronat, Societatea generalã de imigraþie, organizeazã migraþia dinspre Polonia cãtre Franþa. Între 1920 ºi 1931, numãrul polonezilor sosiþi în Franþa a crescut de la 45 000 la aproximativ 500 000. Ei locuiesc ºi lucreazã în nordul Franþei, în minele din nord ºi din Lorena sau, mai rar, în ferme.

În anii 1930, criza economicã se face simþitã în Franþa. Drept urmare, muncitorii polonezi sunt în centrul atenþiei; unii sunt expulzaþi de pe o zi pe alta ºi aproximativ 130 000 pãrãsesc Franþa înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial, iar aproape 100 000 imediat dupã încheierea acestuia. Ceilalþi se vor integra în societatea francezã ºi a doua generaþie va primi, prin intermediul «dreptului pãmântului», cetãþenia francezã.

Datoritã specificului meseriilor, polonezii au plãtit scump activitatea lor minierã în Franþa: în 1980, riscul decesului din cauza unei maladii respiratorii era de 2,5 ori mai mare pentru polonezi decât pentru francezi ºi cu 12% mai mare din cauza bolilor pulmonare provocate de produsele de suprafaþã.“

John Salt: Current trends in international migration in Europe, Council of Europe, 1997.

1.2. MIGRAÞIA CÃTRE VEST, ÎN ANII 1948-1989

Migranþi care s-au îndreptat cãtre Vest, în anii 1948-1989; ei provin din URSS ºi din statele socialiste ale Europei.

APLICAÞIE • Pe baza sursei 1.1, formulaþi douã realitãþi ale vieþii economice ale Franþei ºi Poloniei în perioada interbelicã. Sunt ele valabile ºi pentru alte state europene? Pentru a rãspunde, folosiþi cunoºtinþele din orele de istorie. Comparaþi concluziile voastre cu informaþiile din tabelul cronologic de la p. 15.

• Identificaþi instituþiile care se implicã în organizarea migraþiei legale.

• Comparaþi aceastã situaþie cu cea prezentatã de sursa 2. Ce asemãnãri ºi deosebiri constataþi?

APLICAÞIE • Numiþi douã þãri din blocul comunist ºi indicaþi direcþiile migraþiilor din anii 1948-1989.

• Formulaþi douã cauze ale acestor migraþii, folosind cunoºtinþele din orele de istorie ºi discuþiile referitoare la cauzele migraþiilor.

• Pe baza cauzelor stabilite, identificaþi ce tipuri de migraþii au existat.

• Folosind sursele 1.2 ºi 1.3, observaþi care este statutul þãrilor din Europa de Rãsãrit: când ºi de ce sunt acestea þãri de plecare, respectiv þãri de destinaþie?

37

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

1.3. NUMÃRUL STRÃINILOR ÎN CÂTEVA ÞÃRI ALE EUROPEI CENTRALE ªI RÃSÃRITENE, 1987-1996 (ÎN MII DE OAMENI) Þara Bulgaria Cehia Estonia Letonia Lituania Ungaria Polonia România Slovenia

1987 – 34,6 – – – – – – –

1988 1989 – 24,1 34,9 35,2 – 602,4 – 1278,8 – 750,5 – – – – – – – –

1990 23,4 35,1 – – – – – – –

1991 28,0 37,7 – – – 73,9 – – –

1992 – 49,6 – – – 88,2 3,2 –

1993 31,4 77,1 – – – – 30,0 2,7 –

1994 1995 34,4 – 103,7 158,6 – 533,7 – 1144,5 – 695,3 138,1 140,0 – – 1,9 1,9 24,8 48,0

1996 36,3 186,7 – – – 138,0 – 1,7 43,0

John Salt: Current trends in international migration in Europe, Council of Europe, 1997.

APLICAÞIE • Selectaþi douã dintre þãrile din tabel ºi comparaþi numãrul strãinilor înregistraþi pentru anii 1988, 1989, 1990 ºi 1996. Interpretaþi observaþiile pe baza cunoºtinþelor din orele de istorie.

• Examinaþi datele care privesc România; discutaþi cu un coleg ºi formulaþi douã cauze ale scãderii numãrului de strãini înregistrate începând cu 1993.

• Pe baza surselor 1.2 ºi 1.3 referitoare la România, rãspundeþi întrebãrii: care dintre urmãtoarele cauze credeþi cã a/au determinat scãderea imigraþiei: politica de descurajare a imigraþiei iniþiatã de autoritãþi, securizarea graniþelor, dezinteresul migranþilor pentru România ca þarã de destinaþie, alte cauze?

1.4. ANUL 2000: CIRCULAÞIA MIGRATOARE SE AMPLIFICÃ „Începând cu februarie 2000, când România este în mod oficial invitatã la negocierile de aderare la Comunitatea Europeanã, începe o nouã perioadã în istoria recentã a migraþiei româneºti, aflatã sub semnul normalizãrii circulaþiei.

Procesul de ridicare a vizelor se încheie în ianuarie 2002. Prin urmare, românii pot sã circule liber în spaþiul Schengen.

Numeroase state europene au abandonat rigiditatea faþã de români ºi au încheiat acorduri prin care permit munca sezonierã pe teritoriul lor. Este cazul Germaniei, Spaniei, Portugaliei, Elveþiei, Luxemburgului ºi Ungariei.

38

Convenþiile acoperã domeniile informaticii, sãnãtãþii, agriculturii ºi construcþiilor. La rândul ei, România se pregãteºte sã devinã parte a procesului de coordonare ºi unificare a politicilor europene în domeniul migraþiilor. Pe de o parte, ea intensificã mãsurile împotriva migraþiei clandestine; pe de alta, benficiazã de faptul cã 3% din PIB provine din fondurile trimise din strãinãtate de migranþii români…

România, dupã 1989, a fost bolnavã de «maladia» circulaþiei, o maladie pe care – din cauza neînþelegerii ei – Ocidentul nu a reuºit nici sã o

Autoarea studiului este sociolog ºi lucreazã în cadrul institutului Maison des sciences de l’homme.

Ea se ocupã de migraþiile în care este implicatã Europa de Est, în special România, ºi de impactul pe care comunicaþiile îl au asupra migraþiilor. Lucrarea propune perspective multiple ºi inedite asupra mobilitãþii românilor, rãspunzând întrebãrilor: Cine sunt migranþii români?, Din ce regiuni provin?, Care le sunt planurile?, Care le sunt destinaþiile ºi strategiile?

SPAÞIUL ISTORIC AL MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

învingã ºi nici sã o gestioneze.

Opunându-i o politicã de introducere a barierelor, discriminatorie în comparaþie cu atitudinea faþã de alte þãri din Est, Europa nu a folosit

momentul pentru a face ca o circulaþie migratoare legitimã sã nu devinã o migraþie complexã, adesea neplãcutã ºi greu de stãpânit.“

Dana Diminescu, Visibles mais peu nombreux – les circulations migratoires roumaines, Paris, 2003.

APLICAÞIE • Enumeraþi trei domenii în care sunt acceptaþi românii ca muncitori sezonieri.

• Ierarhizaþi aceste domenii dupã complexitatea muncii depuse.

• Comparaþi atitudinea þãrilor europene faþã de România, aºa cum rezultã din aceastã sursã, cu atitudinea Franþei faþã de Polonia, conform sursei 1.1. Analizaþi asemãnãrile constatate.

SARCINI DE LUCRU PENTRU TOATE SURSELE • Desenaþi pe o hartã a lumii direcþiile în care se desfãºoarã migraþiile despre care relateazã sursele 1.1, 1.2 ºi 1.3.

• Pe o axã cronologicã, aºezaþi migraþiile la care se referã sursele date. Observaþi dacã în anul 1989 sunt modificãri evidente; dacã sunt, explicaþi de ce, folosind cunoºtinþele din orele de istorie.

• Analizaþi materialele realizate ºi rãspundeþi întrebãrilor: a. Unde ºi de unde migreazã oamenii în secolele al XX-lea – al XXI-lea? b. Este migraþia o realitate permanentã a secolelor al XX-lea – al XXI-lea?

• Completaþi urmãtorul tabel pe baza surselor date ºi a concluziilor voastre: Þara de origine

Realitãþi

Þara de destinaþie/gazdã

Realitãþi

Polonia

Dificultãþi economice dupã încheierea primului rãzboi mondial.

Formarea statului naþional.

Franþa

Refacerea economicã dupã încheierea primului rãzboi mondial, declin demografic.

SUGESTII PENTRU ALTE ACTIVITÃÞI Folosind tabelul de mai sus, organizaþi o discuþie pe baza urmãtoarelor întrebãri: a. Ce probleme încearcã sã rezolve cei implicaþi în migraþii? b. Ce probleme provoacã migraþiile în þãrile de sosire/de destinaþie/gazdã?

39

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

2.

MIGRAÞIILE CONTEMPORANE INFLUENÞEAZÃ ªI REGIUNEA ÎN CARE EU TRÃIESC?

2.1. UITE, MAMÃ, TALIBANII AU ÎMPUªCAT ªI CERUL! „Dintr-un început trebuie sã facem precizarea cã refugiaþii reprezintã o categorie distinctã de migranþi ºi anume ei sunt cei care, din motive politice, etnice, religioase, sunt nevoiþi sã pãrãseascã þara de origine unde viaþa lor ºi a familiilor lor nu mai este în siguranþã.

Cauzele plecãrii sunt legate de evenimente care au loc în þara lor.

Spre exemplu, o doamnã, refugiatã în România din Afganistan, a trebuit sã pãrãseascã þara împreunã cu fiica ei pentru cã soþul ei a fost arestat ºi omorât de talibani iar ea ar fi fost obligatã sã se cãsãtorescã din nou, cu un taliban. Avea doar douã alternative: sã moarã sau sã

plece. Relatarea ei despre fuga din þara natalã pare desprinsã dintr-un film cu scenariul bine scris. Dar nu este film, ci chiar viaþa ei ºi a fiicei sale de patru ani, obligate sã plece spre necunoscut, având ca provizii migdale ºi stafide. La prima încercare au fost prinse ºi pedepsite cu închiderea într-o celulã în care mama a stat cu apa pânã la genunchi þinându-ºi fiica tot timpul în braþe pentru a o proteja. Au reuºit sã fugã ºi a urmat o a doua tentativã, de data aceasta reuºitã. Îi era tovarãºã de drum o altã mamã cu un bãiat de câþiva ani. Când bãiatul a privit, într-o noapte, cerul plin de stele, i-a spus mamei: Uite, mama, talibanii au împuºcat cerul!“

Cati Pãcurar, Organizaþia non-guvernamentalã ARCA.

2.2. TATÃL IRAKIENILOR DIN BUCUREªTI „Locuieºte de aproape zece ani în România ºi a ajuns aici dupã o mulþime de peripeþii. Nu prea vrea sã vorbeascã despre întâmplãrile prin care a trecut, iar povestea lui este aproape la fel ca a celorlalþi oameni care au fugit din Irak. Mohammed este la un pas de a obþine cetãþenia românã ºi spune din tot sufletul cã vrea sã fie român. În Bagdad era proprietarul unui atelier auto ºi Ziarul Evenimentul Zilei, 2002.

40

a fugit de acolo pentru cã era persecutat din cauzã cã provenea din nordul þãrii.

«Când mã duceam acasã, kurzii de acolo spuneau despre mine cã sunt omul guvernului, iar când mã duceam în capitalã, securitatea spunea cã sunt omul celor din nord». În Bucureºti, Mohammed a strâns pe lângã el o mulþime de tineri care se aflã în situaþia lui ºi care au nevoie de ajutor.“

APLICAÞIE • Formulaþi motivele refugiului femeii afgane în România.

• Descrieþi, folosind cuvintele voastre, o întâmplare prin care a trecut aceastã femeie.

• Comparaþi aceastã relatare cu cea a migrantului din Congo-Brazaville.

Identificaþi douã asemãnãri ºi explicaþi-le.

• Formulaþi o apreciere în legãturã cu impactul evenimentelor asupra copilului din sursa 2.1.

PENTRU PROFESOR Pentru critica sursei, puteþi folosi informaþii suplimentare despre aceastã organizaþie nonguvernamentalã, care se gãsesc în capitolul „Personalitãþi ºi instituþii implicate în migraþiile contemporane”.

PENTRU PROFESOR ªi în acest caz am folosit, ca sursã, un ziar. Decizia mea se bazeazã pe douã realitãþi: în România încã nu existã publicaþii de specialitate, care sã prezinte ºi sã analizeze fenomenul imigraþiei; ziarul este, ºi pentru elevii noºtrii, o sursã la îndemânã pentru a se documenta.

SPAÞIUL ISTORIC AL MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

APLICAÞIE • Explicaþi, pe baza informaþiilor din sursã, de ce lui Mohammed i se spune „tatãl” irakienilor din Bucureºti.

• Identificaþi, formulaþi ºi comparaþi cauzele migraþiei la care se referã sursele 2.1 ºi 2.2. În ce mãsurã aceste surse sunt confirmate de realitãþile prezentate de harta de mai jos (sursa 2.3)?

• Citiþi, timp de o sãptãmânã, ziarele ºi revistele pe care le aveþi la dispoziþie. Alcãtuiþi un dosar cu informaþiile care se referã la imigraþia în România. Folosiþi aceste informaþii pentru o analizã pe baza urmãtoarelor aspecte: a. þara de provenienþã b. cauzele migraþiei c. povestea imigrantului d. asemãnãri ºi deosebiri între „voci” e. existã o „schemã” folositã de imigranþi în relatãrile lor?

2.3. HARTA ZONELOR DE TENSIUNE DIN ANII 1990

Chaliand s.a, Atlas historique des Migrations, Paris, 1994.

APLICAÞIE • Marcaþi pe harta de la sursa 2.3 locul în care trãiþi. România este într-o zonã liniºtitã, fãrã conflicte militare, etnice sau religioase. Aceastã realitate favorizeazã migraþia? Formulaþi mai întâi rãspunsul referindu-vã la imigraþie, ºi apoi la emigraþie. Pentru mai multe informaþii puteþi recurge la site-ul www.omfm.ro.

• Pe baza sursei 2.3, identificaþi zonele de conflicte. Grupaþi în echipe de 2-3 elevi, realizaþi o documentare privind zona, cronologia evenimentelor, taberele implicate, cauzele, rezolvarea conflictului. Acordaþi o atenþie specialã modului în care aceste conflicte influenþeazã viaþa oamenilor.

• Explicaþi, cu ajutorul cunoºtinþelor de istorie, de ce în Africa sunt cele mai numeroase zone cu conflicte. Care dintre acestea mai este deschis ºi astãzi?

41

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

2.4. MIGRAÞIA ROMÂNILOR ÎN ITALIA ªI PREZENÞA COMPANIILOR ITALIENE ÎN ROMÂNIA Judeþul Bacãu Alba Bucureºti Constanþa Timiº

Companii cu capital italian 51% 52% 29% 12% 47%

Procentul migranþilor din zona ruralã cãtre Italia 22% 4% – 4% 10%

Am ales datele referitoare la Italia pentru cã este ºtiut cã Italia este þara preferatã de românii care migreazã. Mass-media vorbeºte nu doar despre familii întregi, ci, uneori, ºi despre sate care s-au strãmutat la Roma sau Torino.

2.5. MIGRAÞIE ªI CÃLÃTORII ÎN STRÃINÃTATE

Cãlãtorii/lucru în strãinãtate dupã 1990. Diferenþele pânã la 100% sunt non-rãspunsuri

Institutul Naþional de Statisticã, 2002.

În ansamblul populaþiei rurale, 29% dintre respondenþi au cãlãtorit în strãinãtate dupã 1990. 7% dintre românii care locuiesc la oraº au muncit pentru o perioadã într-o þarã strãinã. De asemenea, în 17% dintre gospodãrii existã ºi alte

Da Nu

persoane care au lucrat în strãinãtate pentru un timp.

Aceste cifre aratã cã un numãr tot mai mare dintre români (în cazul de faþã, dintre cei din mediul urban) cãlãtoresc sau muncesc în strãinãtate. În oraºele mari ºi în

Dvs. aþi cãlãtorit în strãinãtate dupã 1990?

Oraº Oraº Oraº BucuUrban mic mediu mare reºti 23 29 32 31 29 77 71 68 69 71

Bucureºti, ponderea persoanelor care au cãlãtorit în strãinãtate este mai mare. În schimb, este mai mic procentul celor care au lucrat o perioadã în strãinãtate, mai ales în Bucureºti.

Dvs. aþi lucrat în strãinãtate pentru un timp?

Oraº Oraº Oraº BucuUrban mic mediu mare reºti 9 8 7 4 7 89 91 91 94 91

Cifrele reprezintã procente. Diferenþele pânã la 100% sunt non-rãspunsuri

Sondajul ,,România urbanã”, realizat în anul 2005 de Fundaþia pentru o Societate Deschisã.

42

SPAÞIUL ISTORIC AL MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

APLICAÞIE • Pe baza surselor 2.4 ºi 2.5, formulaþi douã realitãþi socio-economice din România anilor 2000.

• Ordonaþi zonele în care companii italiene au facut investiþii în România ºi marcaþi-le pe o hartã a þãrii noastre.

• Cu ajutorul profesorului de geografie, caracterizaþi forþa economicã – potenþialul economic al acestor zone ºi formulaþi o explicaþie a interesului investitorilor strãini pentru ele.

• Ordonaþi zonele din care emigreazã românii. Folosind din nou cunoºtinþele din orele de geografie, formulaþi douã explicaþii ale acestui fenomen.

• Comparaþi datele acestui studiu statistic cu informaþiile din mass-media la care aveþi acces; se confirmã sau se contrazic?

SARCINI DE LUCRU PENTRU TOATE SURSELE Folosind informaþiile din sursele date, rãspundeþi întrebãrii: dacã trãiesc într-o zonã liniºtitã, în pace, ar trebui sa mã preocupe migraþiile?

SUGESTII PENTRU ALTE ACTIVITÃÞI • Alcãtuiþi douã grupe pentru a realiza o anchetã în legãturã cu imigraþia ºi respectiv emigraþia din România; aveþi în atenþie ca grupuri-þintã atât persoane obiºnuite, cât ºi funcþionari/instituþii implicate în aceastã realitate. Folosiþi materialele adunate pentru o dezbatere cu tema: „Ce sentimente avem faþã de strãinul de lângã noi?”

• Folosind sursele date, precum ºi cunoºtinþele voastre, prezentaþi printr-un articol de ziar sau un poster, schimbãri (economice, sociale, politice, culturale etc.) provocate de migraþiile contemporane în zonele în care acestea se desfãºoarã. Alegeþi cele mai reuºite materiale ºi discutaþi-le cu migranþi pe care îi cunoaºteþi sau pe care îi puteþi întâlni prin intermediul unei organizaþii nonguvernamentale (spre exemplu, Organizaþia Femeilor Refugiate în România, ofrr2000@yahoo.fr).

43

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

III.

CONSECINÞELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

Continentul european a devenit, de facto, un continent de imigrare. Aceasta se poate constata nu numai în plan demografic, ci ºi în evoluþia fenomenului migraþiei. Dacã numãrul din ce în ce mai mare al imigranþilor se face simþit este pentru cã, dupã 1973, caracterul temporar atribuit imigraþiei ºi-a pierdut valabilitatea, ea dobândind un caracter definitiv; altfel spus, prezenþa imigranþilor s-a transformat dintr-o ºedere temporarã într-o instalare permanentã. Chiar dacã dorinþa de a se întoarce este totdeauna prezentã, în special la migranþii din prima generaþie, revenirea definitivã în þara de origine a devenit un mit.

Reîntregirea familiei ºi copiii nãscuþi în þãrile-gazdã sunt doi factori importanþi care explicã rãmânerea definitivã a imigranþilor în þãrile de primire.

Acest fenomen este însoþit de altele care-i influenþeazã direct pe imigranþi: mai întâi, este vorba de integrarea imigranþilor în societãþile de primire. Ce drepturi trebuie acordate imigranþilor pentru ca ei sã reuºeascã sã se integreze? Existã rasism ºi discriminare faþã de imigranþii Europei?

Impactul emigraþiei asupra þãrii de origine este la fel de complex ca ºi cel constatat în þara de primire. Acesta este, de obicei, prezentat sub douã aspecte: primul, cel care priveºte emigraþia ca o fugã a creierelor, ceea ce este un inconvenient pentru þara de origine; al doilea, cel care subliniazã mai ales efectele pozitive: emigraþia contribuie la schimbarea ºi evoluþia societãþii de origine. Aceastã contribuþie nu trebuie pusã numai pe seama emigranþilor de primã generaþie. Mai lent, mai dificil, legãturile de familie, culturale ºi economice continuã sã existe chiar dupã mai multe generaþii. Emigraþia reduce ºomajul din þara de origine.

Aceastã observaþie pleacã de la constatarea cã aceia care au emigrat din motive economice erau fie ºomeri, fie lucrãtori cu risc de ºomaj. Rãmânerea în þarã a acestei armate de ºomeri ar fi provocat tulburãri sociale într-o þarã cu dificultãþi economice. În plus, prin transferul de economii ºi prin investiþii, prin noile mentalitãþi pe care le aduc, emigranþii contribuie direct la dezvoltarea þãrii de origine.

44

CONSECINÞELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

1.

CUM MODIFICÃ MIGRAÞIA VIAÞA MIGRANÞILOR ªI A FAMILIILOR LOR?

1.1. CHIPURI ªI NUME ALE DEPORTAÞILOR a.

b. a. Deportaþi în Bãrãgan; b. Memorialul de la Sighet: Fragment din pereþii exteriori ai Spaþiului de Reculegere ºi Rugãciune; aici sunt inscripþionate numele celor care au murit în închisori, în lagãre ºi în deportare în timpul regimului comunist din România.

„Revista Memoria a început sã aparã în anul 1991. Iniþiatorul ºi fondatorul ei este Banu Rãdulescu. Numele nu este întâmplãtor: Memoria – deoarece comunismul a încercat sã «aresteze» gândirea prin îngrãdirea libertãþii de expresie. Revista vrea sã salveze de la uitare oameni ºi fapte care sã contribuie la înþelegerea istoriei în timpul

comunismului. (http://revista.memoria.ro) Memorialul de la Sighet a fost iniþiat în anul 1992. În 1995, Consiliul Europei l-a luat sub egida sa, iar în 1998 l-a aºezat printre principalele locuri de pãstrare a memoriei continentului, alãturi de Memorialul de la Auschwitz ºi de Memorialul Pãcii din Normandia. Format dintr-un Muzeu, situat în fosta

închisoare politicã de la Sighet, ºi un Centru internaþional de studii asupra comunismului, cu sediul la Bucureºti, Memorialul are scopul de a reconstitui ºi pãstra memoria unor popoare; cercetãrile ºi documentele Centrului privesc în special poporul român, cãruia în timpul comunismului i s-a indus în conºtiinþã o istorie falsã.“

Fotomemoria unei deportãri, Bãrãgan, 1951.

Revista Memoria, nr.1/2005.

45

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

APLICAÞIE • Sursa 1.1 se referã la deportãrile din perioada comunistã. Folosind cunoºtintele din orele de istorie, realizaþi un studiu de caz în care sã precizaþi: a. ce categorii sociale sau etnice au fost supuse deportãrii în România comunistã; b. din ce regiuni ºi unde au fost fãcute deportãri; c. care a fost pretextul ºi care au fost cauzele reale ale deportãrilor; d. ce probleme au vrut sã rezolve autoritãþile comuniste prin deportãri; ce probleme provoacã, la rândul lor, aceste deportãri.

• Imaginaþi-vã cã sunteþi unul dintre cei care apar în aceste fotografii (adult sau copil); scrieþi un jurnal în care sã povestiþi cum se desfãºoarã o zi din viaþa unui deportat. Pentru aceasta folosiþi ºi relatarea Dorei Sarafolean din Copilãria de pe Golgota Bãrãganului.

• Deportãrile hotãrâte de autoritãþile comuniste aratã cã migraþia a fost folositã ca un instrument politic; discutaþi cu colegii voºtri dacã astfel de situaþii mai existã acum, în secolul al XXI-lea.

• La Sighet existã o listã a celor care au pierit în timpul deportãrilor hotãrâte de comuniºti.

Credeþi cã o astfel de listã este suficientã pentru a face dreptate acestor victime ale comuniºtilor?

• O asemenea „memorie” este utilã tinerilor care nu au cunoscut direct comunismul?

Argumentaþi rãspunsul vostru.

1.2. COPILUL UNEI FAMILII DE IMIGRANÞI, LA ªCOALÃ „În rând, câte doi, intrãm în sala de clasã. Învãþãtorul se aºeazã la catedrã. Astãzi, lecþia de moralã, anunþã el dupã ce a fãcut prezenþa, poticnindu-se din cauza numelor noastre arabe. Începe sã vorbeascã despre moralã aºa cum face în fiecare zi de când am început sã frecventez ºcoala. O discuþie se porneºte între copiii francezi ºi învãþãtor.

Toþi ridicã mâna pentru a

vorbi, pentru a-ºi povesti experienþa, pentru a-ºi demonstra concordanþa moralã cu lecþia de astãzi. Noi, arabii din clasã, nu avem nimic de spus. Cu ochii larg deschiºi, cu urechile atente, ascult discuþia. ªtiu bine cã locuiesc într-o mahala din barãci de carton ºi cã numai cei sãraci locuiesc în astfel de locuri.

Am fost de mai multe ori la Alain, care locuieºte cu

pãrinþii lui pe strada Monin, într-o casã. Am vãzut cã era mult mai frumos decât în barãcile nostre. ªi ce mult spaþiu! Doar camera lui Alain era cât toatã chaaba (baraca) noastrã în întregime. Are o camerã numai pentru el, un birou cu cãrþi, un dulap pentru haine. Îmi este ruºine sã spun unde locuiesc. Din acest motiv Alain nu a venit niciodatã la mine.”

Azouz Begag, Le gone de Chaaba, Editions du Seuil, Paris, 1986, pp. 58-59.

APLICAÞIE • Revedeþi definiþia discriminãrii ºi analizaþi, pe baza ei, sursa 1.2. Credeþi cã este vorba despre discriminare?

• Citiþi câteva ziare sau reviste pe care le aveþi la dispoziþie ºi identificaþi relatãri despre douã grupuri minoritare discriminate; formulaþi apoi douã activitãþi prin care putem preîntâmpina discriminarea.

• Imaginaþi-vã cã sunteþi membru al unei organizaþii nonguvernamentale care se ocupã de apãrarea drepturilor omului. Primiþi sursa 1.2 de la colaboratori. Ce soluþii puteþi formula? Cu cine credeþi cã puteþi colabora pentru ca soluþiile propuse sã fie eficiente?

• Discutaþi cu un coleg despre ce pot face guvernele ºi oamenii obiºnuiþi pentru ca problemele migranþilor sã fie diminuate sau chiar înlãturate. Comparaþi propunerile voastre cu cele formulate de colegi. Alegeþi douã dintre cele mai uºor de aplicat ºi prezentaþi-le unei instituþii guvernamentale specializate ºi unei organizaþii nonguvernamentale. Pe baza discuþiilor voastre, alcãtuiþi un proiect în care sã vã implicaþi prin voluntariat.

46

CONSECINÞELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

1.3. ROMÂN ÎN GARDA REGINEI DIN DANEMARCA „Familia Virgilsen locuieºte în partea de vest a Danemarcei, destul de departe de Copenhaga. Aici s-a format o comunitate de români încã din 1988. «Suntem destul de bine organizaþi, în oraºul în care stãm existã aproximativ 25 de familii de români. Cei mai mulþi au venit în 1988, pe cei care au ajuns dupã 1990 nu-i prea cunoaºtem. Rar mai vine câte un pãrinte din România ºi închiriazã o bisericã aici, dar mãcar o datã la doi ani ne strângem toþi. Altfel, pentru o slujbã trebuie sã mergem pânã în Suedia, unde existã o bisericã ortodoxã cu pãrinte român», precizeazã Virgil Virgilsen. Legãtura cu þara rãmâne Internetul.

«Numele de familie l-am schimbat pentru a suna mai scandinav. Nu era o obligaþie, dar a ajutat mult». În 1988 Virgil a reuºit sã treacã graniþa maghiarã. ªi-a pãrãsit þara ºi, împreunã cu alþi români, a rãmas un timp la Budapesta, încercând sã porneascã o oarecare activitate politicã ºi un ziar, «România liberã». Apoi a plecat mai departe, spre nord. S-a stabilit în Danemarca ºi, ceva mai târziu, a renunþat la cetãþenia românã, nu fãrã regrete. Dupã revoluþie ºi-a chemat soþia ºi copiii: Alexandru, nãscut în 1983, ºi Daniel, cu un an mai mic. «Am fost obligat la vremea respectivã sã renunþ la cetãþenia românã ca sã mi-o pot lua pe cea danezã ºi din

cauza asta singurii cetãþeni români din familia noastrã sunt copiii. Ei sunt ºi cetãþeni danezi în acelaºi timp. Legea le-a permis lor asta ºi eu am zis întotdeauna cã e bine sã ai amândouã cetãþeniile, dacã se poate», spune Virgil Virgilsen. În familia Virgilsen se vorbesc atât româna, cât ºi daneza.

Alexandru a urmat un liceu cu profil economic. «Nu s-a remarcat prin rezultate la carte, era undeva la mijloc, dar fizic a fost mai bine dezvoltat decât colegii, fiind ºi o fire mai sportivã. Statura sa, de 1,92 m, a reprezentat un avantaj atunci când s-au selectat bãieþii pentru garda regalã» precizeazã tatãl.

Acum, la 22 de ani, Alexandru este înrolat în garda Reginei Margareta a II-a a Danemarcei ºi pãzeºte Palatul Regal Amalienborg, din inima capitalei Copenhaga. Pânã pe 1 decembrie, când va ieºi din slujba Reginei, cu uniforma sa distinctã, cu cãciulã de blanã de urs, va atrage zilnic sute de turiºti, dar ºi invidia celorlalþi danezi. Pentru aceºtia din urmã, faptul de a fi înrolat în garda Reginei este considerat o mare onoare.

«Când aude de garda Reginei, danezului i se pare ceva foarte deosebit. Iar Alexandru, ca strãin, e oarecum de invidiat.

Ei sunt ºi foarte naþionaliºti, îºi iubesc Regina, sunt trup ºi suflet pentru Casa Regalã.

Pentru ei este un lucru mare sã ajungi la curte», precizeazã Virgil Virgilsen.“

Acest articol este povestea cu final fericit a unei migraþii care începe în România comunistã.

Tânãrul din cea de-a doua generaþie de migranþi a primit o recunoaºtere oficialã a societãþii „gazdã” prin satisfacerea serviciului militar chiar în garda reginei.

Evenimentul Zilei, 11 noiembrie 2004.

47

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

1.4. FORMAÞIA GLORIA Gloria a pornit la drum în urmã cu câþiva ani (1997), atunci când câþiva tineri africani, studenþi ºi refugiaþi, au decis sã punã bazele unei formaþii, pentru a-ºi mai alina dorul de casã ºi pentru a aduce un colþiºor din Congo-ul natal în România. „Mai întâi cântam pentru distracþia noastrã, în timpul liber. Apoi ne-am dat seama cã aici, în România, nu existã trupe care sã cânte muzicã africanã ºi am vrut sã umplem acest gol.

Prin muzica pe care o facem, ne-am propus sã atingem douã obiective: sã promovãm cultura africanã ºi sã punem umãrul la integrarea refugiaþilor în România […]. Ni s-au alãturat ºi alþi entuziaºti, nu doar din

Coperta CD-ului Gloria-Africa.

Congo, ci din diferite þãri africane, care au o cu totul altã muzicã decât a noastrã […]. Toþi africanii au muzica în sânge, se nasc cu acest talent muzical, care rãmâne singurul refugiu într-o zonã a lumii mãcinatã de lupte politice ºi de sãrãcie”.

Mbaki a fãcut parte dintr-o organizaþie politicã studenþeascã, iar partidul aflat la guvernare nu agrea acea grupare. De aceea a fost obligat sã pãrãseascã Congoul.

Componenþa grupului Gloria este urmãtoarea: Mbela Nzuzi, Congo; Mbaki Makengo, Congo; Vincent Calissa, Rwanda; Aime Lema, Congo; Cristian Prihotcã, România; Sorin Petrescu, România.

1.5. UN MILION DE BÃRBAÞI LIPSÃ LA APEL Deºi România nu a trecut printr-un rãzboi recent, balanþa dintre bãrbaþi ºi femei s-a dezechilibrat. Minuscul în termeni procentuali (în prezent împãrþirea este de 48,8% bãrbaþi ºi 51,3% femei, faþã de 49,3% bãrbaþi ºi 50,7% femei înainte de 1989), dezechilibrul este semnificativ în termeni numerici. Schimbarea se traduce în 1.084.050 de bãrbaþi lipsã la apel. Cifra este mai mare ca

pierderile României în al doilea rãzboi mondial… Lipsa lor de acasã nu poate fi cumpãratã pe euro sau dolari. Sociologii au arãtat cã tinerii care cresc în familii din care lipseºte tatãl au mai multe ºanse de a avea probleme de disciplinã, de a rãmâne în urmã cu studiile ºi de a fi antrenaþi în activitãþi infracþionale. Familiile care trãiesc despãrþite au mai multe ºanse de a ajunge la divorþ.

Sorin Adam Matei, Evenimentul Zilei, aprilie, 2005.

Albumul „Africa” este dedicat refugiaþilor de pretutindeni.

Producãtor este ARCA- Forumul Român pentru Refugiaþi ºi Migranþi. Cele mai multe melodii au ritmuri ºi texte africane; una dintre ele, cântatã în francezã ºi românã, se numeºte „Viaþa-i frumoasã ºi meritã trãitã”.

APLICAÞIE • Pe baza surselor 1.3 ºi 1.4, identificaþi douã modificãri ce au avut loc în viaþa migranþilor, respectiv în viaþa familiilor lor.

• Ce soluþii au folosit aceºti migranþi pentru a pãstra legãturile cu þara de origine, precum ºi pentru a se integra în societatea-„gazdã”?

• Organizaþi o dezbatere cu tema: „Este important pentru migranþi sã-ºi pãstreze tradiþiile de acasã”? Comparaþi rãspunsurile voastre cu cele date de participanþii la sondajul realizat de Institutul de Politici Publice, pag 51.

APLICAÞIE • Comparaþi sursele 1.3 ºi 1.5. Constataþi un dezacord între ele sau aceste surse se completeazã?

• Dacã este posibil, staþi de vorbã cu membrii unei familii din care a plecat „afarã” tatãl; aflaþi care au fost sentimentele, eventual resentimentele celor rãmaºi acasã.

• Pe baza celor ascultate, imaginaþi o scrisoare a celui plecat cãtre cei de acasã, precum ºi rãspunsul acestora.

• Dacã este posibil, staþi de vorbã cu membrii unei familii din care a plecat „afarã” mama. Aflaþi ce au simþit cei care au rãmas acasã.

• Imaginaþi un dialog între mamã ºi copiii ei în zilele de dinaintea plecãrii; ce sfaturi dã mama; ce întrebãri pun copiii?

• Comparaþi reacþiile în ambele situaþii. Ce constataþi?

48

CONSECINÞELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

SARCINI DE LUCRU PENTRU TOATE SURSELE • Analizaþi toate sursele date prin metoda studiului de caz (vezi capitolul Sugestii metodologice), rãspunzând urmãtoarelor întrebãri: – Ce s-a întâmplat în situaþia relatatã?

– Cine sunt cei implicaþi, care este contextul în care a avut loc „cazul”?

– Ce elemente/aspecte sunt importante, lipseºte ceva semnificativ din prezentarea faptelor?

– Ce alternative aveau cei implicaþi?

– Care sunt consecinþele experienþelor prin care au trecut?

– Care este mesajul fiecãrei experienþe?

• Pe baza analizei fãcute mai sus, completaþi urmãtorul tabel: Tipul de experienþã: Ce probleme au întâmpinat Cine i-a ajutat sã-ºi rezolve Sursa pozitivã/negativã migranþii? problemele?

1 2 3 4 5 • Stabiliþi de ce experienþa relatatã de sursa 1.1 se deosebeºte de toate celelalte.

• Alegeþi din urmãtoarea listã problemele pe care le poate întâlni o familie de migranþi; alcãtuiþi apoi o ierarhie a acestora ºi argumentaþi alegerea fãcutã: gãsirea unui loc de muncã, necunoaºterea limbii, bani insuficienþi pentru supravieþuire, hrana insuficientã, educaþie precarã, atitudinea oamenilor, lipsa legãturii cu alþi migranþi, nostalgia dupã locurile natale, legislaþia þãrii de primire, pãstrarea tradiþiilor de acasã.

SUGESTII PENTRU ALTE ACTIVITÃÞI • Sunt ºi cazuri de migranþi care se repatriazã; care credeþi cã sunt cauzele acestor decizii?

• La rândul ei, repatrierea provoacã probleme? Dintre cele menþionate în urmãtoarea listã, care pot fi reale: pierderea proprietãþii/a bunurilor, probleme de sãnãtate, înstrãinarea rudelor ºi/sau a prietenilor, neîncrederea în legi ºi/sau instituþii, necunoaºterea limbii de cãtre copiii nãscuþi în þara de imigrare, teama de a recunoaºte eºecul migraþiei?

• Grupaþi-vã în douã echipe; folosind cunoºtinþele voastre, precum ºi sursele date, fiecare echipã formuleazã 4 speranþe, respectiv 4 dezamãgiri pe care migranþii le pot avea. Echipa „speranþelor” trebuie sã explice pe ce se bazeazã ele, în ce mãsurã sunt reale. Echipa „dezamãgirilor” explicã de ce apar acestea.

• Joc de rol (vezi capitolul Sugestii metodologice): Alcãtuiþi un cerc þinându-vã de mâini; încercaþi sã simþiþi forþa pe care v-o dã faptul cã sunteþi împreunã. Trei strãini vor încerca sã pãtrundã în cercul vostru; unul va vorbi doar în limba lui, altul va vorbi în limba voastrã ºi al treilea va folosi forþa. Fiecare va avea 2 minute pentru încercare.

Discutaþi apoi despre ce aþi simþit voi înainte ºi în timpul „încercãrilor”; cereþi „strãinilor” sã spunã ce au simþit în timpul încercãrilor lor.

• Credeþi cã acest joc de rol redã, cel puþin parþial, experienþele prin care trec cei implicaþi, direct sau indirect, în migraþie? Argumentaþi rãspunsul vostru.

• Realizaþi un interviu cu o rudã sau un prieten care a trecut prin experienþa migraþiei sau este implicat în aceastã experienþã. Alegeþi dintre urmãtoarele întrebãri trei care vã pot ajuta cel mai mult pentru a cunoaºte modul în care migraþia i-a modificat viaþa: a. În ce mãsurã migraþia a contribuit la îmbunãtãþirea vieþii sale? b. Cu ce probleme aºteptate ºi neaºteptate s-a înfruntat? c. Cine (persoane ºi instituþii) l-a ajutat/l-a împiedicat în rezolvarea acestor probleme? d. Ce relaþii a stabilit cu autohtonii ºi cu ceilalþi migranþi? e. A simþit dorul de casã? Dacã da, cum s-a manifestat? f. Ce obiceiuri a pãstrat? g. A pãstrat legãtura cu cei de acasã? Dacã da, prin ce mijloace? h. Ce a simþit când s-a reîntors în þarã? A mai gãsit teme de discuþii cu vechii prieteni în afara lui „ce mai faci”, „mulþumesc, bine”?

49

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

2.

CUM INFLUENÞEAZÃ MIGRAÞIA ÞARA DE DESTINAÞIE ªI ÞARA DE ORIGINE?

2.1. PROIECTE PENTRU DEZVOLTAREA ASOCIAÞIILOR IMIGRANÞILOR „Unele comunitãþi practicã transferuri colective pentru finanþarea unor proiecte specifice. Emigranþii cotizeazã în cadrul unei asociaþii care apoi finanþeazã proiectul în þara de origine. Acest tip de transfer este practicat mai ales de comunitatea mali din Franþa ºi a avut un impact decisiv asupra dezvoltãrii regiunii Kaye, din care provin cei mai mulþi dintre imigranþi. Aceºtia folosesc 20% din salariul lunar pentru dezvoltarea þãrii de origine.

Emigranþii din aceastã regiune din Mali sunt primii care au sprijinit dezvoltarea localã prin intermediul asociaþiilor orãºeneºti; li se atribuie 60% din infrastructura regiunii.

Comunitatea mali a ºtiut foarte bine sã se structureze pe modelul organizaþiei orãºeneºti; conducãtorul

satului îºi are reprezentantul printre emigranþi ºi fiecare asociaþie creatã în Franþa reia structura ierarhicã ºi organizarea socialã a satului.

De fapt, emigrarea este un adevãrat contract între comunitatea de origine ºi individul hotãrât sã emigreze; existã ºi obligaþia acestuia de a ajuta la dezvoltarea satului, ceea ce ºi face. Astfel, emigranþii au finanþat 146 de realizãri diferite la Kaye, având un buget total de 194 milioane franci. Ei au contribuit în special la punerea în valoare a reþelei hidraulice pentru mãrirea producþiei agricole. În afarã de progresul material provocat de aceste proiecte, emigranþii au ºi o mare responsabilitate în evoluþia mentalitãþilor ºi rãspândirea valorilor democratice.“

JanNiessen, France Mochel, Les relations exterieures de l’Union Européenne et les migrations internationales, 1999, pp. 65-66.

2.2. PROGRAMA DE LIMBA ROMÂNÃ „2.2.1. Curs de iniþiere pentru copiii strãinilor care au dobândit statutul de refugiat în România ºi pentru minorii refugiaþi neînsoþiþi, 16.06.2004 Curriculum-ul de limba românã ca limbã strãinã se adreseazã copiilor care provin din familii refugiate aflate pe teritoriul României ºi urmãreºte sprijinirea învãþãrii limbii române, prin intermediul unui curs

50

pregãtitor cu durata de un an, astfel încât, la sfârºitul acestuia, copiii sã poatã fi integraþi în sistemul de învãþãmânt românesc, în clase corespunzãtoare vârstei acestora.

Având în vedere diferenþele de vârstã ale copiilor, curriculumul de limba românã este elaborat, în mod adecvat, pe trei nivele de studiu: Nivel I: 6-10 ani; Nivel II: 11-14 ani; Nivel III: 15-18 ani.

APLICAÞIE • Pe baza sursei 2.1, formulaþi conþinutul „contractului” dintre migranþi ºi comunitatea de origine.

• Imaginaþi un dialog între o persoanã care vrea sã emigreze ºi conducãtorul comunitãþii mali; folosiþi textul pentru un joc de rol.

• Organizaþi un joc de rol în care sã aparã un emigrant mali care nu este de acord sã trimitã bani pentru satul lui. Formulaþi argumentele lui, precum ºi contra-argumentele celor din asociaþie.

• Stabiliþi ce valori pot fi identificate în deciziile luate de migranþi.

CONSECINÞELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

2.2.2. Programa de limba românã – curs de iniþiere pentru strãinii adulþi care au dobândit o formã de protecþie în România, 18.11.2004 Prezenta programã reglementeazã studiul limbii române de cãte strãinii adulþi care au dobândit o formã de protecþie în România.

Structura modularã a programei permite parcurgerea sa în ritmul propriu fiecãrei grupe de cursanþi, progresul fiind diferenþiat în funcþie de abilitãþile individuale de învãþare a unei limbi strãine.

Competenþe generale: 1. Receptarea ºi producerea de mesaje orale ºi scrise în

limba românã, pentru a permite cursanþilor integrarea în societatea româneascã.

2. Receptarea ºi producerea unor structuri discursive în limba românã specifice domeniului de activitate pe care cursanþii îl vor aborda, pentru a permite integrarea socio-profesionalã a acestora.

3. Învãþarea limbii române ca parte componentã a culturii române, pentru a înlesni procesele de adaptare ºi aculturare.

4. Folosirea instrumentelor de bazã în învãþarea limbii române ca limbã strãinã, pentru a permite progrese ulterioare.“

România este semnatarã a unor documente internaþionale privind statutul refugiaþilor. Astfel, Convenþia din anul 1951 privind statutul refugiaþilor prevede: „Statele contractante vor facilita, pe cât posibil, asimilarea ºi naturalizarea refugiaþilor. Vor face, în mod deosebit, toate eforturile necesare pentru a urgenta procedurile de naturalizare ºi pentru a reduce, pe cât posibil, taxele ºi costurile legate de aceste proceduri” (asimilare în sensul integrãrii în viaþa economicã, socialã ºi culturalã a þãrii, în nici un caz o asimilare forþatã sau constrângãtoare).

Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, Programe.

APLICAÞIE • Formuleazã, pe baza sursei 2.2, douã motive ale iniþiativei legislative a statului român, precum ºi douã consecinþe ale acestei decizii.

• Într-o listã de patru mãsuri pe care statul român, semnatar al unor documente internaþionale, trebuie sã le ia, ce loc ar trebui sã ocupe acest document pentru învãþarea limbii române de cãtre refugiaþi?

• Alcãtuiþi 3 grupe; fiecare va formula o mãsurã care ar trebui sã aparã pe listã. Prezentaþi rãspunsurile voastre, alegeþi cele mai bune idei. Contactaþi apoi o instituþie implicatã în problemele refugiaþilor ºi discutaþi propunerile voastre.

2.3. OPINIA PUBLICÃ DIN ROMÂNIA „1. Credeþi cã pentru binele societãþii este de dorit ca imigranþii sã-ºi menþinã obiceiurile ºi tradiþiile lor sau sã renunþe la ele ºi sã le urmeze pe cele ale românilor?

61% – sã îºi menþinã obiceiurile ºi tradiþiile lor; 23% – sã renunþe la obiceiurile lor ºi sã le urmeze pe cele ale românilor.

2. În ce mãsurã sunteþi de acord cu urmãtoarele afirmaþii?

Când existã puþine locuri de muncã, românii ar trebui sã aibã întâietate în faþa imigranþilor (strãinilor):

6% – dezacord total; 10% – mai degrabã dezacord; 16% – mai degrabã acord; 62% – acord total.

Sunt oameni din þãri mai sãrace decât România care vin sã munceascã la noi în þarã. Ce credeþi cã ar trebui sã facã guvernul?

10% – Sã-i lase sã vinã pe toþi cei care vor; 12% – Sã interzicã acestor oameni sã vinã; 32% – Sã-i lase sã vinã atât timp cât sunt locuri de muncã; 33% – Sã limiteze numãrul celor care pot sã vinã.

Sondajul Intoleranþã, discriminare ºi autoritarism în opinia publicã este realizat de Institutul pentru Politici Publice (IPP) în cadrul proiectului „Extremism în România”.

Finanþarea acestui proiect este asiguratã de cãtre The German Marshall Found of the United States. Este vorba despre o instituþie americanã a cãrei misiune este aceea de a stimula schimbul de idei ºi de a promova colaborarea dintre Europa ºi SUA în spiritul Planului Marshall post-rãzboi. La începutul anului 2003, IPP a iniþiat proiectul „Extremism în România” prin care ºi-a propus sã conºtientizeze Continuare pe pagina 52

51

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

3. Cum apreciaþi numãrul imigranþilor în România?

6% – Mult prea mulþi; 21% – Prea mulþi; 25% – Atât cât trebuie; 10% – Prea puþini; 1% – Mult prea puþini.

4. Aþi auzit de Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii?

33% – Da, am auzit; 58% – Nu, nu am auzit; 9% – Nu rãspund.“

Sondajul Intoleranþã, discriminare ºi autoritarism în opinia publicã, România, 2003.

reprezentanþii clasei politice, ai mass-media ºi ai societãþii civile în legãturã cu manifestãrile extremiste ºi, în acelaºi timp, sã identifice politici ºi programe care sã promoveze toleranþa ºi sã reducã extremismul, în vederea consolidãrii democraþiei în România.

APLICAÞIE Rãspundeþi ºi voi, individual, întrebãrilor sondajului; discutaþi apoi cu 5-6 dintre colegii voºtri, acordând multã atenþie argumentelor folosite de ei. Comparaþi rãspunsurile voastre cu cele date în timpul sondajului. Formulaþi asemãnãrile ºi deosebirile constatate. Ce argumente date de colegii voºtri vi s-au pãrut surprinzãtoare ºi de ce?

2.4. VERSURILE LUI DJ SYTO „Mai multe cântece rasiste ºi xenofobe, ale cãror þinte sunt, în mod particular, imigranþii români ºi marocani, fac ravagii în provincia spaniolã Castellon, unde se propagã mai ales graþie Internetului. Sunt site-uri cu muzicã «bakalo» (termen peiorativ prin care spaniolii desemneazã muzica de proastã calitate). Un site care conþinea cântecul împotriva românilor

anunþa pe portalul sãu cã respectiva melodie fusese descãrcatã de 5.800 de utilizatori. Organizaþia «SOS Racismo» a fost alertatã pentru prima datã în legãturã cu cântecul împotriva imigranþilor români în mai 2004, însã, în ciuda demersurilor legale iniþiate de aceasta, astfel de melodii continuã sã circule nestingherite.“

Spania, þara fãgãduinþei pentru mulþi imigranþi, a devenit ºi destinaþia favoritã a unui numãr din ce în ce mai mare de români. În Alcala, oraºul lui Cervantes, româna cu accent ardelenesc se aude din ce în ce mai des pe strãzi. Majoritatea românilor se þin de muncã; pentru mulþi dintre ei însã, viaþa e mai grea decât pare vãzutã din România.

Cotidianul El Pais citat de Rompres, aprilie, 2005.

APLICAÞIE • Plecând de la sursa 2.4, identificaþi douã cauze ale manifestãrii xenofobiei, precum ºi douã soluþii care sã preîntâmpine astfel de atitudini.

• Imaginaþi un dialog cu autorul acestor versuri sau cu admiratorii melodiei. Ce argumente aþi folosi pentru a-i convinge cã greºesc în ceea ce spun?

• Credeþi cã aceia care apreciazã aceste versuri sunt „victime” ale stereotipului „orice strãin este rãu”, sau sunt alte cauze ale atitudinii lor?

• Ce alte stereotipuri cunoaºteþi? Formulaþi douã soluþii pentru eliminarea acestora.

• Identificaþi ºi comparaþi atitudinile exprimate faþã de migranþi în sursele 2.3 ºi 2.4. Formulaþi asemãnãrile ºi deosebirile. Comparaþi rãspunsul vostru cu cel dat de colegi.

52

CONSECINÞELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

APLICAÞIE • Alcãtuiþi patru grupe. Fiecare grupã va analiza critic o sursã, prin metoda cubului; pentru aceasta veþi parcurge urmãtorii paºi: 1. descrie 2. comparã ºi stabileºte ce este asemãnãtor ºi ce este diferit 3. analizeazã informaþiile primite 4. asociazã/la ce te îndeamnã sã gândeºti 5. aplicã/cum pot fi folosite informaþiile 6. argumenteazã • Prezentaþi colegilor concluziile voastre. Este vreo sursã „cu probleme” ºi, deci, dificil de folosit? Argumentaþi rãspunsul.

• Alcãtuiþi douã grupe; prima va analiza sursele care se referã la þãrile de origine, a doua la þãrile de destinaþie. Pentru fiecare caz în parte precizaþi: care sunt avantajele ºi dezavantajele provocate de migraþie/ce pierde ºi ce câºtigã fiecare dintre ele.

• Analizaþi sursele date cu ajutorul urmãtorului tabel: Sursa

Consecinþe asupra Consecinþe asupra Cum pot fi pãstrate/ þãrii de origine þãrii de destinaþie mãrite avantajele

Cum pot fi micºorate/ înlãturate dezavantajele

1 2 3 4

SUGESTII PENTRU ALTE ACTIVITÃÞI • Folosind discuþiile de mai sus, precum ºi cunoºtinþele voastre, alcãtuiþi o listã a consecinþelor migraþiilor contemporane; grupaþi aceste consecinþe în urmãtoarele categorii: consecinþe imediate, în timp, directe ºi indirecte.

• Din urmãtoarea listã, alegeþi cel mai potrivit rãspuns pentru întrebarea: ce pot face guvernele pentru a micºora consecinþele negative ale migraþiilor? Argumentaþi alegerea facutã: acþiuni diplomatice, mãsuri de securitate, acþiuni cu caracter militar, sprijin economic, sprijin în domeniul educaþiei, sprijin politic.

• Propuneþi ºi voi o soluþie pe care sã o formulaþi într-un text de cinci fraze. Comparaþi propunerile prezentate de voi.

• Alcãtuiþi, împreunã cu un coleg, o listã cu temerile pe care le au autohtonii faþã de migranþi.

Comparaþi lista voastrã cu cea alcãtuitã de colegi. Discutaþi care dintre aceste temeri sunt întemeiate ºi care se datoreazã numai „necunoscutului”.

• Utilizaþi sursele date ºi alcãtuiþi, pe douã grupe, scenariul unui buletin de ºtiri care sã dureze trei minute. Unul va fi difuzat într-o þarã sursã pentru migraþie, celãlalt într-o þarã de destinaþie.

Subiectul este: Migraþia în þara noastrã. Buletinul trebuie sã cuprindã ºtirile principale, o explicaþie consistentã a ceea ce s-a întâmplat, un interviu cu o persoanã implicatã in migraþie.

• Alcãtuiþi patru grupe; în urma unei documentãri suplimentare, prezentaþi politica faþã de migranþi a patru state europene, inclusiv România. Stabiliþi asemãnãrile ºi explicaþi ce le determinã. Analizaþi deosebirile ºi formulaþi consecinþele lor.

53

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

3.

CARE ESTE PREÞUL PLÃTIT DE CEI CARE MIGREAZÃ? CUM PUTEM DIMINUA ACEST PREÞ?

3.1. FILMUL ITALIENCELE, REGIZOR NAPOLEON HELMIS, ROMÂNIA, 2004.

Este povestea a douã surori, Jeni ºi Lenuþa, care trãiau într-un sat sãrac din Oltenia. Un prieten, Giovani, le promite de lucru în Spania. Trec ilegal frontiera în Serbia ºi vor fi vândute unui traficant; acesta le obligã sã se prostitueze în Kossovo. Dupã un an sunt eliberate de niºte sodaþi americani. Se întorc în sat

ºi încearcã sã reintre în viaþa acestuia. Sora cea micã, Lenuþa, face o declaraþie în faþa sãtenilor, în care spune toatã povestea „pe propria rãspundere”.

Finalul este urmãtorul: „ªtim cã am greºit când am plecat din sat. Vã rugãm sã ne respectaþi în continuare”.

3.2. UN LOC PE CARE SÃ-L NUMEASCà „ACASÔ

APLICAÞIE • Lenuþa din filmul Italiencele vã roagã ºi pe voi sã o respectaþi, în ciuda faptului cã o perioadã a fost obligatã sã se prostitueze. Formulaþi rãspunsul vostru într-un eseu de cinci minute. Apoi comparaþi rãspunsul vostru cu cel dat de colegii de clasã. Grupaþi-vã în funcþie de rãspunsul dat ºi alcãtuiþi o listã cu argumentele voastre.

• Scrieþi o continuare a scenariului filmului.

Comparaþi soluþiile date de voi cu cea realã.

• Pe baza celor discutate acum, precum ºi printr-o documentare suplimentarã, organizaþi, într-o orã de consiliere, o dezbatere cu tema: „Fiinþa umanã nu are preþ.

Traficul de carne vie”.

• Analizaþi afiºul de la 3.2. ºi identificaþi mesajul acestuia.

• Imaginile folosite vi se par potrivite pentru ceea ce vrea el sã transmitã?

• Pe baza cunoºtinþelor voastre ºi a surselor date, schiþaþi un afiº pentru urmãtoarea zi de 20 iunie.

PENTRU PROFESOR

Afiº pentru 20 iunie, Ziua Mondialã a Refugiaþilor

54

Pentru analiza unui material iconografic, folosiþi modelul dat la capitolul „Sugestii metodologice”.

CONSECINÞELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

3.3. CLUBUL ADOLESCENÞILOR REFUGIAÞI „Este un proiect al Organizaþiei ARCA (Forumul Român pentru Refugiaþi ºi Migranþi) cu ajutorul financiar al UNHCR (Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaþi – România).

Pentru cei mai mulþi adolescenþi refugiaþi, viaþa începe în circumstanþe foarte dificile: sunt departe de cei dragi, de ceea ce ºtiau cã existã pe lume. În afarã de dificultãþile inerente migraþiei forþate ºi ale ºocului cultural, tinerii refugiaþi trãiesc intens ºi dramatic ºi vârsta adolescenþei. Clubul Adolescenþilor Refugiaþi a fost organizat pentru a asigura un cadru multicultural protejat ºi sigur emo-

þional, contribuind ºi la integrarea socialã ºi la dezvoltarea armonioasã a refugiaþilor, precum ºi a adolescenþilor români. În prima parte a programului, adolescenþi refugiaþi ºi români (douã grupe a câte 12 tineri, 6 refugiaþi ºi 6 români, 6 fete ºi 6 bãieþi) au luat parte la 12 seminarii având ca scop dobândirea unor deprinderi esenþiale în viaþã: comunicarea interpersonalã, publicã, interculturalã, rezolvarea conflictelor. Au fost discutate teme de mare interes: violenþa, toleranþa, relaþiile cu pãrinþii, cu profesorii, prevenirea consumului de droguri, prietenia ºi dragostea…“

ARCA – Forumul Român pentru Refugiaþi ºi Migranþi.

APLICAÞIE • Pornind de la sursa 3.3, formulaþi problemele cu care se confruntã adolescenþii migranþi.

• Sunt, între problemele identificate, unele care þin strict de vârstã, de faptul cã sunt adolescenþi?

• Identificaþi soluþiile folosite de organizaþia ARCA. Credeþi cã sunt potrivite pentru niºte adolescenþi?

• Completaþi aceste soluþii cu altele douã, gândite împreunã cu un coleg.

• Contactaþi aceastã organizaþie ºi prezentaþi-i propunerile voastre.

3.4. ALTERNATIVE PE PLAN INTERN ªI INTERNAÞIONAL PRIVIND FENOMENUL MIGRAÞIEI „Asociaþiile de rromi din România au propus, încã din anii precedenþi, alternative la fenomenul migraþiei cu caracter economic. O astfel de alternativã este normalizarea (intrarea sub incidenþa unui act oficial: lege, tratat, acord etc.) transferului de forþã de muncã între douã sau mai multe state.

Aceasta se poate realiza prin încheierea unui tratat între guvernele statelor respective, prin care reglementeazã schimbul de forþã de muncã pe piaþa internaþionalã a muncii.

Prin încheierea unui astfel de tratat între guverne, actualii imigranþi pot beneficia de contracte de muncã pe perioade determinate (3, 6, 12 luni).

Contractele de muncã se pot

încheia pentru locuri de muncã ce nu necesitã calificare profesionalã, cum ar fi în agriculturã, construcþii, comerþ, meserii tradiþionale etc. Prin astfel de tratate de schimb a forþei de muncã între România ºi alte state, se vor atinge o serie de obiective precum: angajarea forþei de muncã neocupate din România; diminuarea fenomenului de ºedere ilegalã în alte state; diminuarea fenomenului de «muncã la negru»; îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã ale rromilor, þinând cont cã una dintre cauzele migraþiei o reprezintã condiþiile grele de viaþã, în condiþiile în care piaþa forþei de muncã din România nu oferã prea multe ºanse de integrare a rromilor.“

Reunite în august 2002 în cadrul seminarului „Migraþia rromilor în spaþiul european. Riscul de a spera la o viaþã mai bunã” sunt prezente 16 asociaþii, între care Centrul Creºtin al Rromilor, Romani CRISS, Asociaþia Impact Social-Roma, Partidul Rromilor Nomazi ºi Cãldãrari. Documentul poate fi accesat la adresa www.romanothan.ro.

Declaraþia de la Sibiu privind migraþia internaþionalã a rromilor ºi combaterea traficului cu persoane umane, semnatã de asociaþii ale rromilor din România.

55

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

APLICAÞIE • Folosind metoda ºtiu – vreau sã ºtiu – am învãþat, analizaþi sursa 3.4. Ea se referã la migraþia în care sunt implicaþi rromii. Dacã au rãmas întrebãri fãrã rãspuns, alcãtuiþi o listã a lor ºi, printr-o documentare suplimentarã, încercaþi sã le daþi rãspuns.

• Identificaþi, în aceastã sursã, trei probleme legate de migraþia rromilor; sunt aceste probleme asemãnãtoare cu ale altor categorii etnice de migranþi?

• Citiþi cu atenþie soluþiile propuse în document; sunt ele valabile numai pentru acest grup etnic sau pot rezolva problemele ºi ale altor categorii de migranþi?

• Cãutaþi adresa unei organizaþii care îi reprezintã pe rromi ºi luaþi legãtura cu ea pentru a vã ajuta în lucrul vostru.

3.5. CHER FRÈRE BLANC (DRAGÃ FRATE ALB) „Quand je suis né, j’étais noir Quand j’ai grandi, je suis resté noir Quand je vais au soleil, je suis noir Quand j’ai peur, je suis noir Quand je suis malade je suis noir Quand je mourrai je serais noir.

Tandis que toi, homme blanc

Când m-am nãscut, eram negru Când am crescut, am rãmas negru Când stau la soare, sunt negru Când îmi este fricã, sunt negru Când sunt bolnav, sunt negru Când voi muri, voi fi negru.

Pe când tu, omule alb

Quand tu es né, tu étais rose Quand tu as grandi, tu es devenu blanc Quand tu vas au soleil, tu es rouge Quand tu as froid, tu es bleu Quand tu es malade, tu es jaune Quand tu mourras, tu seras gris.

Et après ça, tu as le toupet de m’appeler homme de couleur!

Când te-ai nãscut, erai roz Când ai crescut, ai devenit alb Când mergi la soare, eºti roºu Când iþi este frig, eºti albastru Când eºti bolnav, eºti galben Când vei muri, vei fi cenuºiu. ªi cu toate acestea, tu îndrãzneºti Sã mã numeºti pe mine «om de culoare»“

Sabrina Kaci, clasa a VI-a, Colegiul Georges Melies, Paris, aprilie 1993.

Aceastã poezia apare, cu titlul Coloured, în manualul cursului opþional „Rights in deed. Human Rights” Education, 2002, ca fiind anonimã.

APLICAÞIE • Citiþi cu atenþie sursa 3.5. Ce experienþe credeþi cã au provocat-o pe autoare sã scrie acest mesaj? Pentru a vã formula rãspunsul, folosiþi ºi sursa 1.2, „Copilul unei familii de imigranþi, la ºcoalã”, din Azouz Begag, Le gone de Chaaba, Editions du Seuil, Paris, 1986.

• Poezia invitã la dialog sau este un protest care nu aºteaptã rãspuns?

• Imaginaþi un dialog de 3-4 replici cu autoarea poeziei.

SARCINI DE LUCRU PENTRU TOATE SURSELE Alcãtuiþi 5 grupe; fiecare grupã va analiza una dintre surse ºi va formula consecinþele migraþiei asupra migrantului, asupra familiei acestuia, asupra þãrii de origine ºi asupra þãrii de destinaþie.

De asemenea, precizaþi care este preþul plãtit de cei implicaþi în migraþie.

56

CONSECINÞELE MIGRAÞIILOR CONTEMPORANE

SUGESTII PENTRU ALTE ACTIVITÃÞI • Gândiþi-vã cã fiecare migrant are niºte „ rãdãcini” în þara de origine. Credeþi cã acestea pot fi tãiate cu totul pentru a uºura plecarea ºi adaptarea la noua casã? Aceste rãdãcini influenþeazã pozitiv sau negativ planurile migrantului? Cum credeþi cã se manifestã ele la prima generaþie de migranþi?

Dar la a doua ºi a treia?

• Care credeþi cã este responsabilitatea „martorilor” migraþiilor contemporane?

• Care dintre urmãtoarele valori ar trebui apãrate de aceºti martori: libertatea, eficienþa, echitatea, solidaritatea, adevãrul, toleranþa? Argumentaþi alegerea fãcutã.

• Ce putem face noi pentru a micºora preþul plãtit de migranþi? În funcþie de tipul de inteligenþã cãruia îi aparþineþi, alegeþi cuvântul, imaginea sau acþiunea pentru a realiza un mesaj adresat migranþilor. Prezentaþi realizãrile voastre într-un tur al galeriei. Alegeþi cele mai reuºite mesaje ºi dãruiþi-le unei organizaþii care este implicatã în problema migranþilor, sau organizaþi o licitaþie cu lucrãrile voastre, iar banii obþinuþi dãruiþi-i unui cãmin în care sunt gãzduiþi migranþi.

PENTRU PROFESOR Studiile psihopedagogice aratã cã existã mai multe tipuri de inteligenþe. Ele sunt prezentate pe larg în capitolul „Sugestii metodologice”.

57

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

SUGESTII METODOLOGICE Critica surselor/izvoarelor istorice. Sursele/izvoarele istorice reprezintã totalitatea faptelor, obiectelor ºi textelor care sunt puncte de plecare în construirea imaginii trecutului. De asemenea, ele sunt ºi „instrumente de învãþare care ajutã la formarea reprezentãrilor, ajutã la familiarizarea elevilor cu civilizaþii ºi modele comportamentale ale «celuilalt»” (Ghid metodologic pentru aplicarea programelor ºcolare din aria curricularã Om ºi societate, învãþãmântul liceal).

Pentru critica unei surse istorice, indiferent de categoria din care face parte (obiecte, fotografii, scrisori, jurnale, caricaturi, postere, documente oficiale, ziare etc.) este recomandatã parcurgerea urmãtorilor paºi: 1. descrierea sursei (sursã scrisã sau nescrisã, primarã sau secundarã) 2. interpretarea ºi concluzia (cine ºi de ce a elaborat sursa, care a fost scopul sursei, în ce context a fost realizatã, ce tip de informaþii conþine, este subiectivã sau obiectivã, cât de mult mã pot baza pe ea?)

3. legãtura cu cunoºtinþele anterioare (cãrei probleme mã ajutã sã-i rãspund) 4. identificarea unor lipsuri în cadrul sursei (ce nu îmi spune sursa) 5. identificarea altor surse pentru informaþii suplimentare Istoria oralã. Istoria oralã reprezintã înregistrarea ºi analiza mãrturiilor vorbite despre trecut. Aceste mãrturii pot fi grupate în urmãtoarele categorii: a. cunoºtinþele care au trecut din generaþie în generaþie (tradiþia oralã) b. biografia oralã, ca succesiune a evenimentelor din viaþa unui individ c. relatãrile martorilor oculari în timpul sau imediat dupã ce a avut loc un eveniment.

Importanþa surselor orale este datã de faptul cã ele spun nu doar ce au fãcut oamenii, ci ºi ce gândeau ºi simþeau ei, ce credeau cã fac ºi de ce, ce presupuneau cã fac alþi indivizi ºi ce vor ei sã facã.

Critica istoriei orale presupune: 1. analiza genului de întrebãri pe care autorul interviului le pune ºi/sau le evitã, procesul prin care este conceput interviul înainte de a fi pus la dispoziþia publicului; 2. elevii sã înþeleagã limitele memoriei ºi observaþiei personale.

Doar fiindcã o persoanã a fost martorã la un eveniment nu înseamnã în mod necesar cã relatarea sa este corectã ºi autenticã.

58

pentru mai multe informaþii vezi ºi Robert Stradling, Sã înþelegem istoria secolului XX, Sigma, 2002

MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

3. memoria nu este un simplu depozit pasiv de fapte. Oamenii nu prezintã doar niºte simple relatãri, ci încearcã sã dea un sens trecutului ºi sã dea formã vieþii lor.

Paºi în analiza istoriei orale: a. ce gen de persoanã vorbeºte? b. ce fel de afirmaþii face? c. vorbitorul încearcã sã rãspundã clar întrebãrilor sau sunt reticenþi? d. ce presupuneri fac? e. ce modalitãþi avem pentru verificarea rãspunsurilor obþinute?

Inteligenþe multiple. Teoria inteligenþelor multiple este formulatã de Howard Gardner (Frames of Mind, 1983) pe baza unei analize critice a sistemului de învãþãmânt din þara sa. Teoria lui foloseºte termenul de „inteligenþe” pentru a denumi capacitatea cognitivã a omului descrisã printr-un set de abilitãþi, talente, deprinderi mentale. Toþi indivizii normali posedã fiecare dintre aceste inteligenþe într-o anumitã mãsurã. Ceea ce îi diferenþiazã este gradul lor de dezvoltare ºi natura unicã a combinãrii lor.

1. Inteligenþa lingvisticã: gândeºte în cuvinte, îi place sã vorbescã, sã scrie poveºti, sã spunã glume ºi sã delecteze oamenii cu povestioare. Îi place sã citeascã, are o memorie bunã ºi reþine uºor versurile.

2. Inteligenþa logico-mtematicã: gândeºte conceptual, îi place ºahul ºi, în general, jocurile de perspicacitate. Problematizeazã, pune la îndoialã evidenþele, foloseºte forme abstracte ale logicii.

3. Inteligenþa muzical-ritmicã: þine minte linia melodicã a cântecelor, îºi planificã timpul cu uºurinþã, este sensibil la comunicare non-verbalã, la sunetele din mediul înconjurãtor.

4. Inteligenþa corporal-kinestezicã: este activ, actor, dansator, mim. Reparã lucrurile cu uºurinþã, nu poate sã stea prea mult locului. Gesticuleazã atunci când vorbeºte, imitã cu uºurinþã pe cei din jur.

5. Inteligenþa vizual-spaþialã: gândeºte în imagini, ºtie exact cum ºi unde sunt aºezate lucrurile. Îi place sã lucreze cu harta, sã deseneze, sã construiascã. Îi place sã viseze cu ochii deschiºi, sã vizualizeze lucruri.

6. Inteligenþa interpersonalã: înþelege oamenii, este conducãtor înnãscut. Mediazã conflictele celorlalþi, are mulþi prieteni. Este intuitiv, simte sentimentele ºi intenþiile celor din jur.

7. Inteligenþa intrapersonalã: este independent, are pãreri ºi le susþine cu tãrie. Îi place sã lucreze singur. Uneori trãieºte într-o lume a lui, personalã. Are încredere în sine, îi plac proiectele de studiu individual.

8. Inteligenþa naturalistã: este interesat de tipare ºi comportamente. Natura este pentru el un sistem de tipare ºi comportamente pe care îi place sã le catalogheze.

vezi Bird Stasz, Louis Ulrich, Istorie oralã – Spunem poveºti ºi scriem despre viaþã, CEDU, 2000

vezi Otilia Pãcurari, Anca Târcã, Ligia Sarivan, Strategii didactice inovative, Editura Sigma, Bucureºti, 2003

59

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

Brainstorming, asaltul de idei, este un mod simplu ºi eficient de a genera idei noi. Se fundamenteazã pe douã principii: 1. Cantitatea determinã calitatea. Participanþii trebuie sã formuleze cât mai multe idei. Cu cât sunt mai numeroase, cu atât cresc ºansele de a gãsi ideile valoroase ºi folositoare.

2. Amânarea evaluãrii ideilor. Aceasta dã posibilitatea fiecãrui participant sã formuleze orice idee referitoare la problema în cauzã.

Prin aplicarea acestor principii rezultã urmãtoarele reguli: a. stimularea unui numãr cât mai mare de idei; b. preluarea ideilor formulate de alþii ºi fructificarea lor prin alte asociaþii; c. suspendarea oricãrui gen de criticã; d. manifestarea liberã a imaginaþiei.

Brainstormingul se poate realiza în perechi sau în grup. Toate ideile se noteazã. În faza emiterii ideilor trebuie încurajatã participarea tuturor membrilor grupului, chiar dacã uneori se desemneazã un conducãtor de ºedinþã.

Timpul alocat este de 5-6 minute, dupã care sunt triate ideile ºi pãstrate cele mai folositoare, mai corecte.

Cubul este o metodã folositã în cazul în care se doreºte explorarea unui subiect, a unei situaþii din mai multe perspective. Se oferã elevilor posibilitatea de a-ºi dezvolta competenþele necesare unor abordãri complexe ºi integratoare.

Etapele ce trebuie parcurse sunt urmãtoarele: 1. Realizaþi un cub pe ale cãrui feþe notaþi: descrie, comparã, analizeazã, asociazã, aplicã, argumenteazã.

2. Anunþaþi tema.

3. Împãrþiþi clasa în ºase grupuri, fiecare urmând sã lucreze una dintre „feþele” cubului, astfel: a. descrie culorile, formele, mãrimile; b. comparã ce este asemãnãtor, ce este diferit; c. asociazã – la ce te îndeamnã sã te gândeºti; d. analizeazã – din ce este fãcut, din ce se compune; e. aplicã – ce poþi face cu el, cum poate fi folosit; f. argumenteazã pro sau contra – este bun sau rãu, listeazã motivele care vin în sprijinul afirmaþiei tale.

Dezbaterea academicã. Este o activitate de învãþare prin colaborare, care se desfãºoarã astfel: clasei i se prezintã un subiect controversat ºi profesorul pune o întrebare binarã, spre exemplu: „Ar trebui guvernul sã ia mãsuri speciale pentru a proteja locurile de muncã ale propriilor cetãþeni?” Elevii se grupeazã apoi câte patru. În fiecare grup, o pereche adoptã poziþia pro, iar cealaltã contra. Urmeazã o discuþie între perechi, cu scopul de a formula argumentele în sprijinul fiecãrei poziþii. Dupã 7-8 minute, membrii echipelor se despart, pentru a face alte echipe, pro ºi contra. Dupã 5 minute, perechile iniþiale se reunesc, comparã însemnãrile ºi în alte 5 minute completeazã lista cu argumente. În continuare, perechile din grupul iniþial încep sã dezbatã cu

60

vezi Ion Al.Dumitru, Dezvoltarea gândirii critice ºi învãþarea eficientã, Editura de Vest, Timiºoara, 2000

Ghid pentru formatori ºi cadre didactice, MEC-CNPP, 2001

MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

adevãrat problema, timp de 8-10 minute. Apoi reprezentanþi ai celor douã puncte de vedere îºi vor exprima concluziile.

Opþional, pot fi date câteva minute în care elevii sã se gândeascã la ceea ce cred ei cu adevãrat despre problemã ºi sã discute aceasta în grupul de lucru.

Eseul de cinci minute se foloseºte la sfârºitul orei, pentru a-i ajuta pe elevi sã-ºi adune ideile legate de tema lecþiei ºi pentru a-i da profesorului o idee mai clarã despre ceea ce s-a întâmplat, în plan intelectual, în acea orã. Acest eseu le cere elevilor: a. sã scrie un lucru pe care l-au învãþat din lecþia respectivã; b. sã formuleze o întrebare pe care o mai au în legãturã cu aceasta.

Profesorul strânge eseurile ºi le foloseºte pentru a-ºi planifica urmãtoarea lecþie.

Gândiþi, lucraþi în perechi, comunicaþi. Este o tehnicã de învãþare prin cooperare care constã în stimularea elevilor de a reflecta asupra unui text (asupra unui conþinut informaþional), colaborând cu un coleg în formularea ideilor, pe care le comunicã apoi întregii clase. Ea presupune urmãtorii paºi: a. Elevii formeazã perechi ºi, într-un timp dat (3-4 minute), fiecare elev din fiecare pereche scrie despre un anumit subiect. b. Cei doi parteneri îºi citesc, unul altuia, rãspunsurile ºi convin asupra unui rãspuns care sã încorporeze ideile comune. c. Profesorul cere câtorva perechi (2-3, în funcþie de timpul disponibil) sã prezinte discuþiile ºi concluziile la care au ajuns.

Jocul de rol este metoda care oferã elevilor ocazia de a recrea o situaþie anume sau un eveniment ºi de a juca rolurile persoanelor implicate. El tinde sã fie mai puþin organizat decât un joc sau o simulare istoricã. Elevilor li se oferã informaþii generale despre personajele pe care le vor interpreta; apoi, ei trebuie sã se punã în situaþia acelor indivizi ºi sã le „dea viaþã”. Deºi li se prezintã o schiþã a personajului ºi anumite informaþii cu privire la contextul istoric, adesea elevii trebuie sã întreprindã o cercetare independentã pentru a-ºi putea forma o imagine despre felul în care personajul respectiv s-ar comporta într-o situþie anume ºi de ce. Cu toate cã jocul de rol oferã elevilor ocazia de a interpreta ºi improviza, pânã la urmã, obiectivul urmãrit este de a-i ajuta sã înþeleagã cum ar fi reacþionat un individ sau un reprezentant al unui anumit grup social într-o altã situþie ºi la un alt moment istoric. Prin urmare, obiectivul urmãrit poate fi înþelegerea ºi interpretarea evenimentelor ºi a problemelor semnificative din istorie sau înþelegerea vieþii de zi cu zi a oamenilor obiºnuiþi care trãiesc într-o anumitã perioadã ºi care trec prin schimbãri (spre exemplu, emigrarea pentru a începe o viaþã nouã, viaþa din perioada unui regim dictatorial). Jocul de rol poate fi o modalitate folositoare de a introduce perpectiva multiplã în studiul istoriei.

vezi Jeannie L.Steele, Kurtis S.Meredth, Charles Temple, Lectura ºi scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice, vol. II

vezi Jeannie L.Steele, Kurtis S.Meredith, Charles Temple, Lectura ºi scrierea pentru dezvoltrea gândiri critice, vol. I

vezi Ion Al.Dumitru, Dezvoltarea gândirii critice ºi învãþarea eficientã, Editura de Vest, Timiºoara, 2000

vezi Robert Stradling, Sã înþelegem istoria secolului XX, Sigma, 2002

Jurnalul cu dublã intrare este o metodã folositã pentru a-i pune pe elevi sã coreleze noile informaþii cu experienþa personalã ºi sã reflecteze la semnificaþia pe care o are un text/o informaþie

61

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

pentru fiecare dintre ei. Aceastã tehnicã presupune urmãtoarele etape: 1. Se cere elevilor sã citeascã un anumit text, sã priveascã o anumitã imagine.

2. Fiecare elev alege un fragment care l-a impresionat, l-a surprins, i-a contrazis opiniile.

3. Pagina caietului este împãrþitã în douã coloane; în prima coloanã, fiecare elev noteazã fragmentul ales, iar în coloana a doua noteazã comentariile personale referitoare la acel pasaj.

Aici, ei trebuie sã rãspundã unor întrebãri precum: de ce au ales acel pasaj, la ce i-a fãcut sã se gândeascã?

vezi Ion Al.Dumitru, Dezvoltarea gândirii critice ºi învãþarea eficientã, Editura de Vest, Timiºoara, 2000

Simularea este realizarea unui model care încearcã sã refacã o anumitã situaþie, eveniment sau proces istoric. În contextul predãrii istoriei, simulãrile tind sã fie niºte modele simplificate ale realitãþii. Evenimentele se petrec în altã perioadã de timp ºi nu în timpul real, numãrul participanþilor este limitat la câteva figuri cheie ºi, mai ales, toþi participanþii ºtiu dinainte cum s-a desfãºurat evenimentul, care a fost deznodãmântul.

Valoarea unei simulãri educaþionale constã în faptul cã ea tinde sã reducã complexitatea lumii reale ºi a situaþiilor din viaþa de zi cu zi, extrãgând doar acele elemente ºi acei factori care sunt esenþiali în vederea atingerii obiectivelor urmãrite de programa ºcolarã.

Simulãrile pot viza: a. crizele istorice sau momentele de rãscruce din istorie, când liderii politici sau militari s-au confruntat cu opþiuni diferite, dificile, cu consecinþe nedorite (intervenþia în problemele altor þãri); b. procesul de luare de decizii cu privire la evenimente care au avut consecinþe asupra unui spaþiu istoric foarte extins (Conferinþa de pace de la Paris, 1919-1920); c. cercetãrile ºi investigaþiile cu caracter istoric (rasismul ºi drepturile minoritãþilor); d. simularea programelor de ºtiri, o modalitate de a analiza cum ar putea fi prezentate ºi interpretate o crizã sau un eveniment folosindu-se, atunci când este posibil, materiale din mass-media.

SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii ºi a Gândirii). Este o metodã de menþinere a implicãrii active a gândirii elevilor în citirea unui text, de monitorizare a gradului de înþelegere a unui conþinut de idei, de învãþare eficientã. Înainte de a începe lectura textului, se cere elevilor sã noteze tot ceea ce ºtiu sau cred cã ºtiu despre problema/tema ce urmeazã sã fie discutatã. Ei sunt atenþionaþi cã în aceastã etapã nu este important dacã ceea ce au scris este corect sau nu. Informaþiile sunt inventariate. Apoi elevii citesc textul nou. În timpul lecturii, ei trebuie sã facã niºte semne pe marginea foii; fiecare semn are o anumitã semnificaþie, ºi anume: V pentru informaþii confirmate;

62

vezi Robert Stradling, Sã înþelegem istoria secolului XX, Sigma, 2002

MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

– când informaþia cititã contrazice sau este diferitã de ceea ce ºtiau; + când informaþia cititã este nouã; ? când ideile li se par confuze sau ar dori sã ºtie mai multe. Pentru a monitoriza ideile, este utilã folosirea unui tabel: v

+

–

?

vezi Jeannie L. Steele, Kurtis S. Meredith, Charles Temple, Lectura ºi scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice, vol. I

Studiul de caz este o metodã care se bazeazã pe cercetare ºi stimuleazã gândirea criticã prin analiza, înþelegerea, diagnosticarea ºi rezolvarea unui caz. Pentru ca o situaþie sã devinã un studiu de caz, ea trebuie sã întruneascã urmãtoarele caracteristici: a. sã fie autenticã; b. sã fie o situaþie care suscitã interesul; c. sã fie legatã de interesele grupului, pentru ca participanþii sã deþinã unele informaþii necesare; d. sã fie complet prezentatã, sã conþinã toate datele necesare pentru a fi soluþionatã.

Paºii ce trebuie parcurºi sunt: 1. Alegerea cazului.

2. Cercetarea materialelor de cãtre elevi: ce s-a întâmplat, care sunt pãrþile implicate, de ce au acþionat în acel mod? Apoi se emit soluþii bazate pe percepþia personalã, subiectivã.

3. Se revine la caz, se stabilesc din nou toate datele problemei, dar acum acestea sunt ierahizate, sistematizate. Sunt prezentate argumentele pro ºi contra, consecinþele pentru cei implicaþi.

4. Conceptualizarea: concluzii cu valabilitate ºi în alte situaþii. ªtiu/vreau sã ºtiu/am învãþat. Pentru a folosi aceastã metodã, cereþi elevilor sã formeze perechi ºi sã facã o listã cu tot ce ºtiu despre tema care urmeazã a fi discutatã. În acest timp, desenaþi pe tablã urmãtorul tabel: ªtiu/ce credem cã ºtim?

Vreau sã ºtiu/ce vrem sã ºtim?

Dupã 5-6 minute, cereþi câtorva perechi sã spunã celorlalþi ce au scris ºi notaþi, în prima coloanã, informaþiile cu care toatã lumea este de acord. În continuare, cereþi elevilor sã formuleze întrebãri despre informaþiile de care nu sunt siguri. Aceste întrebãri sunt notate în coloana din mijloc. Apoi cereþi elevilor sã citeacã textul.

Dupã lecturã, reveniþi asupra întrebãrilor formulate de elevi.

Vedeþi la care dintre întrebãri s-au gãsit rãspunsuri în text ºi treceþi aceste rãspunsuri în coloana a treia. Întrebaþi elevii ce alte informaþii au gãsit în text, în legãturã cu care nu au pus întrebãri, ºi treceþi ºi aceste informaþii în coloana a treia. Reveniþi la întrebãrile care au rãmas fãrã rãspuns ºi discutaþi cu elevii unde ar putea gãsi informaþile necesare.

Am învãþat/ce am învãþat?

vezi Jeannie L. Steele, Kurtis S. Meredith, Charles Temple, Lectura ºi scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice, vol. I

63

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

Termeni-cheie iniþiali este o tehnicã menitã sã stimuleze elevii sã-ºi reactualizeze unele dintre cunoºtinþele anterioare care au o anumitã legãturã cu tema lecþiei. Prin aceasta se provoacã interesul, precum ºi motivaþia pentru activitate.

Profesorul alege 4-5 termeni/noþiuni cheie dintr-un text ce urmeazã a fi studiat ºi îi scrie pe tablã. Elevii, în perechi, prin discuþie sau prin brainstorming, pe durata a 4-5 minute, stabilesc ce relaþie poate exista între aceºti termeni. Relaþia poate fi cronologicã, de cauzalitate sau de succesiune logicã.

Dupã ce perechile au ajuns la o concluzie, profesorul cere elevilor sã citeascã cu atenþie textul. Ei trebuie sã compare relaþia existentã între termenii-cheie, aºa cum apare în text, cu cea anticipatã de ei.

Turul galeriei este o metodã de învãþare prin colaborare, prin care elevii sunt încurajaþi sã-ºi exprime opiniile referitoare la soluþiile date de cãtre colegii lor unor probleme. Ea constã în urmãtoarele etape: 1. În grupuri de 3 sau 4, elevii lucreazã la o problemã care poate avea mai multe soluþii; rezolvarea se poate materializa într-un produs (diagramã, poster).

2. Produsele sunt expuse pe pereþii clasei.

3. Grupurile se rotesc prin clasã, pentru a examina ºi a discuta fiecare produs. Elevii îºi iau notiþe sau pot face comentarii pe hârtiile expuse.

4. Dupã turul galeriei, grupurile îºi reexamineazã propriile produse.

METODE COMPLEMENTARE DE EVALUARE – INVESTIGAÞIA ªI PROIECTUL Investigaþia reprezintã o activitate care vizeazã o situaþie complicatã, care nu are rezolvare simplã. Deºi sarcina de lucru poate fi scurtã, timpul de lucru este relativ lung. Investigaþia începe, se desfãºoarã ºi se încheie în clasã. Ea poate fi individualã sau de grup. Investigaþia presupune obiective care urmãresc: – înþelegerea ºi clarificarea sarcinilor de lucru; – aflarea procedeelor pentru gãsirea informaþiilor necesare; – colectarea ºi organizarea datelor sau a informaþiilor necesare; – formularea ºi testarea ipotezelor de lucru; – schimbarea planului de lucru sau adunarea altor date, dacã este necesar; – scrierea unui scurt raport privind rezultatele investigaþiei; – caracteristici ale elevilor: creativitate ºi iniþiativã, participarea în cadrul grupului, flexibilitate ºi deschidere cãtre idei noi, capacitate de generalizare.

Proiectul este o activitate mai amplã decât investigaþia. El începe în clasã, prin definirea ºi înþelegerea sarcinii, se continuã acasã pe parcursul a câtorva zile sau sãptãmâni, timp în care elevul are

64

vezi Ion Al. Dumitru, Dezvoltarea gândirii critice ºi învãþarea eficientã, Editura de Vest, Timiºoara, 2000

vezi Ion Al. Dumitru, Dezvoltarea gândirii critice ºi învãþarea eficientã, Editura de Vest, Timiºoara, 2000

MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

permanente consultãri cu profesorul. Se încheie tot în clasã, prin prezentarea în faþa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obþinute ºi, dacã este cazul, a produsului realizat.

Proiectul poate fi individual sau de grup.

Titlul/subiectul este ales de cãtre profesor sau elevi.

Criteriile de alegere a proiectului: lucrând proiectul, elevul trebuie: – sã aibã un anumit interes pentru subiectul respectiv; – sã ºtie unde poate gãsi resursele materiale; – sã doreascã sã realizeze un produs de care sã fie mândru; – sã nu aleagã subiectul din cãrþi vechi sau sã urmeze rutina din clasã.

Competenþele care se evalueazã în timpul realizãrii proiectului sunt: – metodele de lucru; – utilizarea corespunzãtoare a bibliografiei; – utilizarea corespunzãtoare a materialelor ºi a echipamentului; – corectitudinea; – generalizarea problemei; – organizarea ideilor ºi a materialelor într-un raport; – calitatea prezentãrii; – acurateþea cifrelor, a desenelor.

vezi Otilia Pãcurari, Anca Târcã, Ligia Sarivan, Strategii didactice inovative, Editura Sigma, Bucureºti, 2003

65

ECATERINA STÃNESCU • MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

PERSONALITÃÞI ªI INSTITUÞII IMPLICATE ÎN MIGRAÞIILE CONTEMPORANE Antonio Lobo Antunes, nãscut în 1942 la Lisabona, este de formaþie medic psihiatru. În timpul rãzboiului colonial a fost în Angola ca locotenent, chirurg ºi psihiatru, experienþã traumatizantã care va deveni o temã predilectã a prozei sale. A fost propus de douã ori pentru Premiul Nobel pentru literaturã. Întoarcerea caravelelor, 1988, este o epopee ºi o anti-epopee care demitizeazã istoria imperiului colonial portughez. Personajul principal se întoarce în patrie dupã revoluþia garoafelor, trãind tragedia revenirii într-o Portugalie decrepitã, roasã de vreme, împreunã cu eroii trecutului, care intrã fabulos, carnavalesc ºi comic în scenã. Vasco da Gama, Diego Cao, Pedro Alvares Cabral, Camoes ºi însuºi regele Don Manuel I, zis Cel Norocos, fiindcã sub domnia lui s-a nãscut imperiul colonial.

Departamentul pentru Munca în Strãinãtate a fost creat în cadrul Ministerului Muncii, Solidaritãþii Sociale ºi Familiei, în august 2004. Scopul este asigurarea ºi protejarea drepturilor ºi libertãþilor cetãþenilor români care lucreazã în strãinãtate. Are în subordine Direcþia protecþia cetãþenilor români care lucreazã în strãinãtate, Direcþia evidenþã ºi monitorizare, Oficiul pentru Migrarea Forþei de Muncã ºi Corpul ataºaþilor pe probleme de muncã ºi probleme sociale. (dms@mmssf.ro) Forumul Român pentru Refugiaþi ºi Migranþi (ARCA): este o organizaþie nonguvernamentalã din România, apoliticã ºi neconfesionalã, cu caracter umanitar ºi ecumenic, înfiinþatã în iunie 1998. Are ca scop apãrarea ºi promovarea drepturilor fundamentale ale omului, în special ale refugiaþilor, repatriaþior ºi ale altor categorii de migranþi. ARCA este membrã a ECRE (Consiliul European pentru Refugiaþi ºi Exilaþi), a ECRAN (Reþeaua de Advocacy ECRE), a CCME (Comisia pentru Migranþi a Bisericilor din Europa) ºi a Grupului de lucru împotriva traficului de femei iniþiat de Conferinþa Bisericilor din Europa.

Din 2003, ARCA este membrã a Comisiei Naþionale împotriva Discriminãrii. Misiunea ei este împlinirea deplinã a potenþialului fiecãrei persoane care se refugiazã, migreazã sau se repatriazã în România ºi facilitarea integrãrii demne ºi armonioase a acestora în societatea româneascã. (arcaform@frc.ro) Oficiul pentru Migraþia Forþei de Muncã are urmãtoarele atribuþii: a. activitate de recrutare ºi plasare a forþei de muncã în strãinãtate, în statele cu care România are încheiate acorduri de schimb de forþã de muncã la nivel guvernamental; b. activitate de recrutare ºi plasare a forþei de muncã în statele cu care România nu are încheiate acorduri de schimb de forþã de muncã la nivel guvernamental;

66

MIªCÃRI DE POPULAÞII ÎN SECOLELE XX ªI XXI

c. activitate de informare ºi consiliere pentru orice persoanã interesatã de activitatea OMFM ºi în special pentru lucrãtorii migranþi; d. activitate de eliberare a permiselor de muncã pentru cetãþenii strãini care doresc un loc de muncã în România; e. activitate de atestare ºi recunoaºtere a diplomelor de calificare pentru cetãþenii strãini care doresc sã desfãºoare activitate autorizatã în România. (www.omfm.ro) Organizaþia Internaþionalã pentru Migrare (International Organization for Migration) este o organizaþie umanitarã, non-politicã. Fondatã în anul 1951, are sediul la Geneva. Sunt membre 60 de þãri, ºi alte 50 au statut de observatori. Obiectivele urmãrite sunt: acordarea de asistenþã guvernelor þãrilor membre în rezolvarea problemelor legate de migrare, încurajarea dezvoltãrii sociale ºi economice prin migrare, respectarea demnitãþii umane ºi asigurarea bunãstãrii migranþilor.

Salvaþi copiii este o organizaþie nonguvernamentalã din România. Între activitãþile desfãºurate se numãrã ºi „Clubul Diversitãþii”, parte a programului Integrarea în societatea româneascã a copiilor refugiaþi ºi separaþi, program finanþat de UNHCR. Scopul proiectului este acela de a încuraja ºi facilita dialogul între copiii români ºi cei refugiaþi, prin intermediul artei. Beneficiarii sunt copii ºi tineri români, copii ºi tineri refugiaþi, copii ºi tineri proveniþi din familii mixte, cu vârste cuprinse între 6-18 ani.

O atenþie deosebitã este acordatã copiilor refugiaþi care sosesc în România fãrã pãrinþi sau reprezentanþi legali.

SMURD (Serviciul Mobil de Urgenþã, Reanimare ºi Descarcerare). Este primul serviciu medical de intervenþie mobilã, înfiinþat în anul 1990, dintr-o iniþiativã personalã. A devenit o adevãratã mândrie naþionalã, iar coordonatorul este doctorul Raed Arafat. Acesta a venit în România la vârsta de 16 ani, iar la 17 a început sã studieze medicina la Cluj. La terminarea studiilor, în 1989, a decis sã plece la Târgu Mureº, unde înfiinþeazã Serviciul Municipal de Urgenþã ºi Reanimare.

UNHCR (United Nations High Commissioner for Refugees) – Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaþi – a fost organizat în anul 1951 ºi are sediul la Geneva. Este mandatat de de Naþiunile Unite sã conducã ºi sã coordoneze, la nivel internaþional, acþiunile pentru protecþia refugiaþilor din întreaga lume ºi acþiunile de rezolvare a problemelor refugiaþilor. Activitãþile organizaþiei sunt reglementate prin statut ºi sunt ghidate de Convenþia Naþiunilor Unite din 1951 privitoare la Statutul Refugiaþilor ºi de Protocolul acestuia din 1967.

67

LUCIA COPOERU

DIALOG INTERCULTURAL Transformãrile istorice din lumea de azi (prãbuºirea comunismului ºi tranziþia la economia de piaþã ºi la o societate democraticã în þãrile fostului bloc comunist, criza de legitimitate în democraþiile occidentale, accentuarea globalizãrii economice ºi culturale, intensificarea tensiunilor ºi a violenþei în plan internaþional) au fãcut sã renascã idealul civic democratic, invocat astãzi tot mai des ca o speranþã, ca o soluþie sau ca un nou proiect al modernitãþii.

Cooperare, participare ºi respect sunt termenii care descriu cel mai bine acest ideal. Realizarea lui presupune un mediu al comunicãrii libere dintre oameni, al dialogului instituþionalizat, al schimburilor culturale permanente, al unor multiple medieri.

Cum poate contribui predarea istoriei la dezvoltarea dialogului cultural? Care sunt, deci, sarcinile pe care predarea istoriei în spiritul responsabilitãþii civice ºi le poate asuma?

Prea adesea invocatã pânã în prezent pentru a dezbina popoare ºi a întreþine conflicte, istoria ºi predarea ei în ºcoalã se poate constitui înainte de toate ca un cadru al reconcilierii. Prin bogãþia de informaþii de care dispune, cunoaºterea istoricã poate construi punþi pentru cunoaºterea reciprocã între comunitãþi umane, între culturi diferite, dupã cum, prin conceptele cu care opereazã, poate contribui la crearea unui discurs comun, la trezirea interesului ºi la formarea unei opinii avizate cu privire la problemele ºi provocãrile lumii în care trãim. „Pentru cã ziua de astãzi se trage din cea de ieri, iar ziua de mâine este rodul trecutului”, pentru cã trecutul „nu trebuie sã paralizeze prezentul, ci sã-l ajute sã fie diferit în fidelitate ºi nou în progres” (Jacques Le Goff), construcþia unei societãþi democratice ºi respectuoase faþã de valori nu poate sã nu þinã seama de istorie, iar predarea acesteia devine un act de profundã responsabilitate civicã.

Diversitatea a fost negatã, poate, sau minimalizatã, implicit sau explicit, atât în timpul procesului de constituire a identitãþii naþionale româneºti, care a avut la bazã, ca ºi în cazul genezei altor naþiuni, o concepþie esenþialistã asupra culturii, cât ºi în anii dictaturii comuniste, care a utilizat un discurs naþionalist, în scopuri ideologice. Mult prea des, percepþiile între diferite comunitãþi (etno-culturale, confesionale etc.) se bazeazã pe stereotipuri ºi, din pãcate, sistemul educativ a contribuit la perpetuarea lor.

Dialogul intercultural – premisã a împlinirii idealului civic democratic

Rolul istoriei în promovarea dialogului intercultural

Identitate, pluralitate, diversitate ºi dialog – concepte fundamentale

69

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

Afirmarea propriei identitãþi etno-culturale ºi naþionale, fãrã a le nega pe cele ale celorlalþi, respectul pentru pluralitate ºi diversitate etno-culturalã, toleranþa faþã de alte credinþe religioase ºi dialogul cu oameni aparþinând altor confesiuni sunt principalele repere ale educaþiei civice ºi democratice ºi, deopotrivã, sarcinile pe care predarea istoriei trebuie sã ºi le asume.

Ne-am propus, aºadar, în cadrul acestui modul, sã dezvoltãm înþelegerea unor concepte, ºi, în acelaºi timp, sã argumentãm importanþa asumãrii acestor repere ale vieþii cetãþeneºti. Credem cã istoria ar putea sprijini un alt fel de societate. Nu o societate în care protecþia diversitãþii este garantatã prin reguli echitabile, ceea ce ar permite limitarea sau eliminarea conflictelor, ci una în care existã un echilibru dinamic între afirmarea identitãþilor ºi promovarea dialogului, o societate ce recunoaºte conflictele ºi cautã permanent mecanisme de gestionare constructivã a acestora.

Acestea sunt premisele de la care am pornit în elaborarea modulului care propune o reflecþie asupra identitãþii ºi alteritãþii în istoria secolelor XX-XXI. Modulul este alcãtuit din trei pãrþi distincte, dar interconectate.

Am tratat problema dialogului intercultural prezentând premisele care stau la baza lui, posibilele bariere ºi modul în care am putea contribui fiecare la realizarea acestuia azi.

Prima temã, Diversitatea – resursã în construcþia europeanã?, se opreºte asupra feþelor diversitãþii/diferenþelor (etno-culturale, religioase, politice, sociale etc.), a interferenþelor, a propunerii de a percepe diversitatea drept resursã ºi a chestionãrii fiecãruia dintre noi asupra propriei atitudini. Scopul urmãrit este înþelegerea ºi acceptarea diversitãþii drept premisã a dialogului intercultural.

A doua temã, Naþiune ºi naþionalism, prezintã notele definitorii ale identitãþii, punând în discuþie relaþia dintre naþiune, stat, patriotism, naþionalism, integrare europeanã, abordeazã valorile româneºti în raport cu cele europene, analizeazã cauze ºi efecte.

Scopul temei este identificarea posibilelor bariere în calea dialogului (prejudecãþi, intoleranþã, construcþia identitarã, percepþia asupra conceptului de naþiune) ºi a soluþiilor pentru reducerea acestora.

Cea de-a treia temã, Dialogul intercultural – utopie sau realitate?, se concentreazã pe formarea competenþei de acþiune ºi decizie individualã de a contribui la dialogul intercultural, propunând spre analizã studii de caz a cãror dezbatere necesitã exprimarea unor poziþii, atitudini faþã de problemele discutate.

Acceptarea diversitãþii presupune o atitudine intelectualã ºi moralã, care sã faciliteze dialogul ºi capacitatea de a-l asculta pe celãlalt. Drept urmare, elevii ºi cadrele didactice vor fi sprijiniþi sã-ºi exerseze, prin intermediul modulului „Dialogul intercultural”, perspective diverse din care sã gândeascã /abordeze/reflecteze ºi nu ceea ce sã gândeascã asupra problemelor în discuþie.

70

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

TABEL METODOLOGIC Tema

I. Diversitatea – resursã în construcþia europeanã?

Concepte

– – – – – – –

Întrebãri cheie

– Care sunt formele sub care se manifestã diversitatea?

– Ce atitudine avem faþã de diversitate?

– Este diversitatea o resursã în construcþia europeanã?

Cuvinte cheie

– – – –

Valori ale cetãþeniei democratice

– Luarea de decizii pe baze raþionale – Coeziune socialã.

– Recunoaºterea diferitelor forme de manipulare – Respectul pentru sine ºi pentru ceilalþi. Opþiune pentru statul de drept.

Continuitate ºi schimbare Controverse ºi opþiuni Democraþie ºi pluralism politic Propagandã Ideologie Speranþe ºi dezamãgiri Drepturile omului

Diversitate Etnie Discriminare Confesiune

– – – –

Pluralism Toleranþã Prejudecãþi Interferenþe

Valori prin curriculum – Relaþionarea pozitivã cu ceilalþi de istorie – Respectarea drepturilor fundamentale ale omului Competenþe ale cetãþeniei democratice

– Recunoaºterea ºi acceptarea diversitãþii – Empatie

Rezultate aºteptate

– Sã înþeleagã ºi sã accepte filosofia educaþiei interculturale ºi antidiscriminare – Sã conºtientizeze impactul oricãrei forme de discriminare instituþionalã ºi non-instituþionalã – Analiza ºi interpretarea diferitelor tipuri de surse istorice

Categorii de surse

– – – – –

Legislaþie Rapoarte Caricaturi Afiºe Fotografii

– – – – –

Metode didactice

– – – – –

Învãþarea prin cooperare Jocul de rol Munca în grup Munca în perechi Dezbaterea

– Eseul – Jurnalul de reflecþie – Interpretarea imaginilor-sursã ºi a datelor statistice – Metodele gândirii critice

Statistici Cãrþi poºtale Interviuri Articole de presã Memorii

71

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

Tema

II. Naþiune ºi naþionalism

Concepte

– – – – – –

Întrebãri cheie

– Cine sunt eu? Care sunt valorile mele?

– Care sunt barierele în calea dialogului?

– Este identitatea naþionalã compatibilã cu identitatea europeanã?

Cuvinte cheie

– – – –

Identitate Cetãþenie Propagandã Naþiune

Valori ale cetãþeniei democratice

– – – – –

Luarea de decizii pe baze raþionale Coeziune socialã Recunoaºterea diferitelor forme de manipulare Respectul pentru sine ºi pentru ceilalþi Opþiune pentru statul de drept

Stabilire de relaþii Integrarea europeanã Naþiune ºi stat Naþionalism Identitate europeanã Valori democratice

– Stat naþional – Alteritate – Naþionalism

Valori prin curriculum – Gândire criticã ºi flexibilã de istorie Competenþe ale cetãþeniei democratice

– Abilitatea de auto-orientare în cadrul situaþiei politice, stabilirea legãturii cu idei, valori, interese ale indivizilor în trecut ºi distingerea motivelor care i-au determinat sã gândeascã ºi sã acþioneze ca atare – Compararea opiniilor, valorilor, motivelor care i-au mobilizat pe indivizi în istorie cu propriile lor opinii, valori, motive – Stabilirea unei legãturi între naþionalism ºi valorile cetãþeniei democratice

Rezultate aºteptate

– Sã înþeleagã diferenþa între naþiune etnicã ºi naþiune civicã – Sã înþeleagã procesul de construcþie a naþiunilor ºi rolul lor astãzi

Categorii de surse

– – – – –

Surse literare Articole de presã Interviuri Fotografii Caricaturi

– – – –

Sondaje de opinie Legislaþie Rapoarte Declaraþii

Metode didactice

– – – –

Munca în perechi ºi în grup Diagrama Venn Dezbaterea Cadranele

– – – –

Linia valoricã Cubul Recenzia prin rotaþie Colþurile

72

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

Tema

III. Dialogul intercultural – utopie sau realitate?

Concepte

– Controverse ºi opþiuni

Întrebãri cheie

– Ce presupune dialogul intercultural?

– Cum pot eu contribui la dialogul intercultural?

Cuvinte cheie

– Toleranþã – Dialog – Respectarea diversitãþii

Valori ale cetãþeniei democratice

– Asumarea responsabilitãþii

Valori prin curriculum – Capacitatea de a respecta punctele de vedere provenite din alte medii de istorie naþionale ºi culturale – Încurajarea armoniei inter-confesionale – Încurajarea ºi dezvoltarea diversitãþii lingvistice Competenþe ale cetãþeniei democratice

– Sã formuleze un punct de vedere propriu ºi argumentat – Capacitatea de a lua decizii – Abilitatea de a-ºi preciza propria poziþie, pe baza dovezilor ºi a gândirii critice

Rezultate aºteptate

– Sã deosebeascã faptele de pãreri, prejudecãþi, stereotipii – Sã fie capabili sã reflecteze asupra beneficiilor dialogului

Categorii de surse

– – – – –

Declaraþii Fotografii Articole de presã Comunicate Legislaþie

Metode didactice

– – – – –

Studiul de caz Dezbatere Eseu argumentativ Munca în perechi ºi în grup Metode ale gândirii critice

73

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

I.

DIVERSITATEA – RESURSÃ ÎN CONSTRUCÞIA EUROPEANÃ?

Problemele discutate în aceastã temã apar sistematic în titlurile ziarelor din toatã lumea: cum sã gestionãm diferitele aspecte ale diversitãþii – rasã, religie ºi origine etnicã; cum sã promovãm o culturã a incluziunii ºi valori democratice, în locul excluderii, conflictelor etnice sau religioase.

Diversitatea este un element esenþial al devenirii umane.

Nu existã reþete, nu este o singurã strategie care sã se poatã aplica oriunde. Dar existã un consens: competenþa interculturalã este una din cele mai importante componente de bazã ale personalitãþii umane.

Abordarea unor probleme ca diversitatea politicã, socialã, etnicã, lingvisticã, religioasã nu s-a dorit sã fie exhaustivã, ci sã ofere posibilitatea ca, pornind de la exemplele oferite, elevii, împreunã cu noi, sã continue explorarea.

Finalul temei este structurat din perspectiva provocãrilor diversitãþii, de la ceea ce prevãd documentele oficiale, la realitatea propriilor noastre prejudecãþi, ºi trimite la ideea cã adolescenþii trebuie sã îºi asume conºtient responsabilitatea propriei atitudini.

Învãþarea interculturalã nu va fi uºoarã. A te întreba, a reflecta, a-þi evalua punctele tari ºi a-þi conºtientiza stereotipurile sunt doar câteva aspecte asupra cãrora împreunã, elevi ºi dascãli, trebuie sã ne oprim.

Tipul de surse utilizate, selecþia acestora a fost determinatã de nevoia de a oferi exemple, care sã permitã atât formarea, cât ºi informarea adolescenþilor despre diversitatea din jur. Ele cuprind o gamã diversã, de la documente oficiale, statistici, la caricaturi sau imagini care sã capteze interesul elevilor. Sursele permit atât discutarea diversitãþii, în general, cât ºi a celei româneºti, în special. În elaborarea sarcinilor de lucru am pornit de la premisa cã discutarea diversitãþii presupune atitudini ºi competenþe care se formeazã mai eficient prin învãþarea prin cooperare. De aceea, existã, alãturi de sarcini de lucru individuale sau în perechi, numeroase activitãþi de grup, care permit adolescenþilor împãrtãºirea de idei ºi experienþe cu parteneri de vârsta lor.

74

Pentru noi, dascãlii, provocarea constã în abilitatea „ducerii mesajului” temei înspre elevi.

DIVERSITATEA – RESURSÃ ÎN CONSTRUCÞIA EUROPEANÃ?

1.

FEÞELE DIVERSITÃÞII

1.1. OAMENI PE GLOB

Afiº care ilustreazã diversitatea pe glob. www.cpchem.com/ enu/diversity.asp

1.2. DECLARAÞIA DE LA VIENA „Crearea unei Europe tolerante ºi prospere nu depinde numai de cooperarea între state. Ea presupune, de asemenea, o cooperare transfrontalierã între colectivitãþi locale ºi regionale, fãrã a se prejudicia constituþia ºi integritatea teritorialã a fiecãrui stat. Chemãm Organizaþia sã-ºi continue activitatea în acest domeniu ºi s-o extindã la cooperarea între regiuni care

nu se învecineazã. […]

Ne angajãm sã acþionãm împotriva tuturor ideologiilor, politicilor ºi practicilor care incitã la urã rasialã, la violenþã ºi la discriminare, cât ºi împotriva oricãrui act sau limbaj de naturã sã întãreascã temerile ºi tensiunile între grupuri de diferite apartenenþe rasiale, etnice, naþionale, religioase sau sociale.”

Declaraþie adoptatã la 9 octombrie 1993, de cãtre ºefii de stat ºi de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei http://www.coe.ro/dosar_summit/

• Priveºte sursa 1.1 ºi scrie timp de 3 minute ce îþi sugereazã aceasta. Foloseºte cuvinte, nu formula propoziþii. Formaþi grupuri de câte 6-8 elevi.

Gãseºte în grup colegi care au scris cel puþin 5 cuvinte diferite de ale tale. De ce, privind aceeaºi imagine, nu aþi scris toþi aceleaºi lucruri?

• Faceþi un afiº care sã surprindã diversitatea din grupul vostru.

• Care sunt avantajele diversitãþii, în general? Existã ºi dezavantaje ale diversitãþii? Daþi exemple din istoria recentã.

• Studiazã harta lumii ºi testeazã-þi informaþiile pe care le deþii despre alte þãri decât cea în care trãieºti. Identificã o þarã despre care cunoºti mai multe lucruri. Prezintã-le unui coleg.

Cum te îmbogãþeºte pe tine aceastã experienþã de cunoaºtere a unei alte þãri?

• Imagineazã-þi cã ai trãi într-o lume unde ar exista o singurã limbã, un singur mod de a gândi, un singur fel de muzicã.

Stabileºte 2 avantaje sau dezavantaje ale unei asemenea lumi.

Citeºte sursa 1.2. Subliniazã conceptele care descriu Europa, aºa cum o vãd ºefii de stat ºi de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei. Tu cum o vezi? Noteazã trei caracteristici.

Discutã cu un coleg unul dintre conceptele/trãsãturile subliniate.

Gãsiþi o acþiune româneascã din istoria ultimilor ani legatã de acel concept.

75

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

1.3. TOLERANÞA ESTE O DECIZIE PERSONALÃ „Toleranþa este o decizie personalã care provine din credinþa cã fiecare persoanã este o valoare în sine. Consider cã diversitatea României este ºi puterea ei. De asemenea, recunosc/susþin cã ignoranþa, insensibilitatea ºi extremismul pot transforma aceastã diversitate într-o sursã de prejudecãþi ºi discriminare.

Pentru a ajuta la menþinerea diversitãþii ca un izvor de putere ºi pentru a face România un loc mai bun

pentru toþi, promit sã respect oamenii ale cãror abilitãþi, credinþe, culturi, rase, identitãþi sexuale sau alte caracteristici sunt diferite de ale mele.

Pentru a îndeplini acest angajament, promit cã: • voi examina prejudecãþile mele ºi mã voi strãdui sã le depãºesc; • voi deveni un exemplu pozitiv pentru familie, prieteni, comunitate; • voi protesta împotriva discriminãrii, urii ºi injustiþiei.”

• Studiazã sursa 1.3 ºi explicã în grup ce înþelegi prin afirmaþia „Consider cã diversitatea României este ºi puterea ei.”

• Definiþi cu propriile cuvinte termenii: toleranþã, insensibilitate, extremism, prejudecãþi, discriminare, credinþe, injustiþie. Asociaþi un eveniment/personalitate din istorie pentru fiecare termen selectat.

• Alcãtuieºte propria ta declaraþie pentru toleranþã, care sã cuprindã douã lucruri pe care ai dori sã le poþi realiza începând de mâine.

Declaraþia pentru toleranþã a asociaþiei „Parteneri în dezvoltare”România (APDR), înfiinþatã în 2001, din iniþiativa unor tineri care cred cu tãrie cã mentalitãþile se pot schimba. http://www.apdr.ro/misiune.

1.4. FÃRÃ TITLU • Priveºte sursa 1.4 ºi gãseºte-i un titlu. Elaboreazã un eseu de 5 minute care sã aibã titlul dat de tine caricaturii.

• Ce asemãnãri ºi ce deosebiri existã între figurile din imagine?

Fã o listã ºi discutaþi. Afiºaþi enunþurile cu care majoritatea colegilor sunt de acord.

• Ce este diversitatea/diferenþa?

Verificaþi definiþiile gãsite cu dicþionarul.

• Alcãtuiþi grupe de câte 4 elevi.

Discutaþi: clasa voastrã are nevoie de diversitate? De ce?

Caricaturã: Könczey Elemér, cotidianul Krónika, 2002.

APLICAÞIE Faceþi rost de câteva reviste ºi ziare. Alegeþi un lider politic sau un binecunoscut personaj media care este recunoscut pentru cã neagã sau pune diversitatea sub semnul întrebãrii. Discutaþi pe scurt ambele feþe ale problemei, arãtând avantajele ºi dezavantajele unei asemenea atitudini.

76

DIVERSITATEA – RESURSÃ ÎN CONSTRUCÞIA EUROPEANÃ?

2.

DIVERSITATEA POLITICÃ

2.1. SOUVENIR

Fotografie preluatã de pe www.morguefile.com

2.2. STANDARDE INTERNAÞIONALE „Statele îºi vor respecta dreptul reciproc de a-ºi alege ºi dezvolta liber, în conformitate cu standardele internaþionale de drepturile omului, sistemele politice, sociale, economice ºi culturale. În exercitarea acestui drept, ele se vor asigura cã

legile, reglementãrile, practicile ºi politica lor sunt conforme cu obligaþiile derivând din dreptul internaþional ºi sunt armonizate cu prevederile Declaraþiei de Principii ºi ale altor angajamente CSCE.”

• Priviþi sursa 2.1 ºi identificaþi figurile publice cunoscute de voi. Asociaþi figurile cu statul cãruia îi aparþin. Identificaþi poziþia fiecãruia dintre personaje ºi scrieþi un enunþ despre un eveniment în care a fost implicat.

• Identificaþi tipurile de regimuri politice promovate de personajele din imagine. Care sunt trãsãturile fiecãruia dintre regimurile politice identificate?

Alcãtuiþi o listã. Organizaþi-vã în grupe ºi analizaþi un regim politic dintre cele identificate.

Stabiliþi þãrile în care a funcþionat/funcþioneazã acest regim în cursul secolelor XX-XXI, avantajele ºi dezavantajele acestuia.

• Dacã aþi fi conducãtorul unui stat, care dintre regimuri l-aþi instaura? De ce? Care ar fi condiþiile de care aþi avea nevoie pentru a putea instaura regimul respectiv? Care ar fi beneficiile acestuia (pentru populaþie, pentru voi, pentru alþii)?

• Stabiliþi relaþii între persoanele din imagine. Care este rolul jucat de aceste personaje din perspectiva dialogului intercultural?

Documentul reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru Dimensiunea Umanã a CSCE, 1990, apud Gabriel Andreescu, Naþiuni ºi minoritãþi, Editura Polirom, Iaºi, 2004, p. 32.

APLICAÞIE • Stabileºte ideea centralã a sursei 2.2 ºi douã idei secundare. Gãseºte în text câte un argument pentru fiecare dintre ideile identificate. Prezintã-þi propriul punct de vedere, aducând un argument pro ºi un argument contra ideii centrale a textului.

• Discutaþi care sunt standardele internaþionale în domeniul drepturilor omului pe care un stat trebuie sã le respecte, indiferent de regimul politic pentru care opteazã. Ce se întâmplã dacã acestea nu sunt respectate?

77

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

2.3. REGIMURI MONARHICE ÎN SECOLUL XX Þãri

Ani

Þãri

Ani

Portugalia

1910

Coreea

1910

China

1911

Rusia

1917

Germania

1918

Austria

1918

Turcia

1922

Spania

1913-1975

Iugoslavia

1941

Italia

1946

Bulgaria

1946

Albania

1947

România

1947

Egipt

1952

Vietnam

1955

Tunisia

957

Irak

1958

Yemenul de Nord 1962

Burundi

1966

Libia

Cambogia

1970-1993

Grecia

Afganistan

1973

Etiopia

1969 1916-1920, 1924-1935, 1973 1974

Laos

1975

Iran

1979

• Monarhiile tradiþionale au fost afectate de schimbãrile din secolul al XX-lea? Care sunt aceste schimbãri? În ce fel au influenþat evoluþia formei de organizare monarhice? De ce?

• Care sunt diferenþele între monarhie ºi republicã? Dar asemãnãrile? Aduceþi argumente.

• Existã o formã de organizare „perfectã”/cea mai bunã?

• Dacã ai avea posibilitatea, ce ai alege sã conduci: o republicã sau o monarhie? Organizaþi-vã în funcþie de opþiuni în douã grupe. Alegeþi în cadrul grupului timpul istoric în care v-aþi situa. Ce prerogative/ atribuþii aþi avea? Cum aþi exercita puterea? Afiºaþi rezultatul discuþiilor din grup.

Principalele monarhii înlãturate în secolul al XX-lea, http://users.erols.com/mwhite28/monarchy

2.4. FÃRÃ TITLU a.

b.

Caricaturã, Könczey Elemér, cotidianul Krónika, 2000.

Caricaturã, Könczey Elemér, cotidianul Krónika, 2000.

APLICAÞIE • Studiaþi în grupuri de 4-6 elevi caricaturile date la sursa 2.4.a-b. Care este regimul politic la care se face referire ºi care sunt caracteristicile acestuia conform imaginilor? Adãugaþi ºi alte caracteristici ale regimului respectiv.

• Stabiliþi: care sunt statele în care regimul respectiv s-a aflat la putere ºi dacã mai existã azi state cu acest regim politic.

• Formaþi douã echipe ºi organizaþi o dezbatere cu tema: oamenii trãiau mai bine în perioada ceauºistã? O echipã argumenteazã rãspunsul pro, cealaltã rãspunsul contra. Dezbaterea are douã pãrþi. În partea de discurs, un participant din fiecare echipã prezintã argumentele pregãtite. Participanþii încearcã sã combatã argumentele pãrþii opuse.

78

DIVERSITATEA – RESURSÃ ÎN CONSTRUCÞIA EUROPEANÃ?

3.

DIVERSITATEA SOCIALÃ

3.1. ÎNCEPUT DE SECOL ROMÂNESC

Carte poºtalã, Teatrul Naþional, Bucureºti, 1917.

• Identificaþi ocupaþiile persoanelor prezentate în sursa 3.1. Care sunt elementele pe care vã bazaþi? Explicaþi.

• Puteþi enumera ºi alte structuri sociale prezente în România interbelicã?

• Care a fost ponderea diferitelor structuri sociale în România secolului XX? Care era statutul pe care îl aveau în societate?

• Cum trãiau oamenii în marile oraºe, cum era Bucureºtiul începutului de secol XX? Cum trãiesc azi? Stabiliþi cinci asemãnãri ºi cinci diferenþe.

• Scrie un text cu titlul „O zi de duminicã în Bucureºti”, care sã aibã ca ºi personaje principale persoanele prezentate în imagine.

3.2. BUCUREªTIUL DE ODINIOARÃ „Alþi negustori ambulanþi, turcii ºi bulgarii, vindeau mai ales dulciuri, alune, cafea, braga ºi bãuturi rãcoritoare. Se aprovizionau de la dughene – bragagerii, risipite prin mahalale, adevãrate laboratoare de cofetãrie. Acolo se fãceau mari cantitãþi de rahat, nuga cu nãut, cu susan, cu alune, «bigibigi» – «un fel de lumânãri groase din cocã de rahat, închegatã cu zahãr legat ºi prinsã pe sferturi de nuci înºirate pe sfoarã». Cei ce vindeau pe strãzi aceste produse, în coºuri cu câte o tavã având multe despãrþituri pentru diferitele dulciuri, erau mai mult turcii, în port oriental, cu ºalvari ºi fes roºu,

care fãceau deliciul copiilor.

Adesea ei aveau în mâna dreptã ºi o doniþã cu bragã, rãcitã de un bulgãre plutitor de gheaþã. Braga se fãcea din mei ºi zahãr. [...]

Vara, pe strãzile capitalei, apreciatã de toate vârstele, era limonada. Turnatã din vase speciale în pahare ieftine, limonada era fabricatã din apã, la care se adãuga suc de lãmâie, gheaþã ºi zahãr ars pentru culoare. «ºampania rece!...douã la cinci!...numai zeamã de lãmâie...o vând sã nu mai rãmâie...», striga limonagiul, ºi se ºi strângea lumea în jurul lui. Grecii ºi macedonenii vindeau covrigi ºi plãcinte.”

• Citeºte sursa 3.2 ºi înscrie într-un tabel categoriile de vânzãtori ambulanþi, etnia acestora ºi tipul de produse pe care îl comercializau.

• Gãseºte exemple care sã arate diversitatea existentã în localitatea ta. Lista poate include: limbile vorbite, credinþe, mâncare, evenimente culturale etc. Comparã rezultatul cu informaþiile prezentate în sursa 3.2. Noteazã concluziile la care ai ajuns.

www.ici.ro/romania/ro/bucuresti

79

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

3.3. VIAÞA COTIDIANÃ ÎN PERIOADA INTERBELICÃ „La sate, viaþa curgea relativ simplu: soþii se apucau de muncã la 2-3 zile dupã nuntã.

Cel mai adesea erau nevoiþi sã-ºi termine casa, pe care bãrbatul o primise în dar de nuntã de la pãrinþii sãi. Urma aranjarea interiorului, a bucãtãriei, precum ºi a anexelor.

Rareori se întâmpla ca soþul sã-ºi sãrute nevasta ºi sã-i facã declaraþii de dragoste. Copiii erau concepuþi dupã o zi de muncã, aproape din instinct. [...] Dupã o sãptãmânã de muncã, duminica, soþii mergeau împreunã la bisericã.

La întoarcerea spre casã, bãrbatul se oprea la cârciumã, sã mai stea de vorbã cu oamenii din sat, sã afle noutãþi despre impozite, taxe, politicã.

Nevasta mergea acasã, pentru a da apã ºi mâncare la animale ºi la pãsãri, aºteptându-ºi soþul cu mâncarea caldã pe plitã.[...]

La oraº, viaþa de familie era mult mai diversificatã. [...]

Cãsãtoriile se fãceau, de regulã, într-un cerc închis, iar relaþiile conjugale se înscriau în anumite cutume.

Tinerii cãsãtoriþi dormeau în acelaºi pat cam 5-6 luni, dupã care fiecare îºi stabilea camera proprie. În cursul nopþii îºi fãceau «vizite» din dragoste sau din obligaþie, care se rãreau o datã cu trecerea anilor.

Dimineaþa, soþul se trezea mai devreme, servitoarea îi pregãtea cafeaua (sau ceaiul) ºi gustarea; dupã micul dejun, bãrbatul intra în camera soþiei, pe care o sãruta pe frunte, dupã care pleca la serviciu.

Doamna se trezea mai târziu (pe la orele 9-10), îºi bea cafeaua, pregãtitã de servitoare, «se aranja» (machia), dupã care ieºea în oraº pentru o plimbare prin centru...”

Familia în România interbelicã, în Ioan Scurtu, Viaþa cotidianã a românilor în perioada interbelicã, Ed. Rao, Bucureºti, 2001, pp.142-143.

• Studiazã sursa 3.3 ºi noteazã în caiet: „Lucrul pe care l-am reþinut în mod special este...”; „O idee nouã/o descoperire pe care am fãcut-o este...”; „Acum am înþeles.../Mi-e neclar...”; „Un lucru pe care l-am învãþat ºi pe care îl pot folosi în afara ºcolii este...”; „Legãturile pe care le pot face cu alte lucruri pe care le ºtiu sunt...”

• Organizaþi-vã în grupuri de câte 4-6 elevi; jumãtate dintre grupuri vor discuta viaþa cotidianã la þarã, iar celelalte, viaþa cotidianã la oraº în perioada interbelicã (5 min.). Stabiliþi în cadrul grupurilor douã aspecte ale vieþii cotidiene cu care sunteþi de acord/vã plac, ºi douã care vã deranjeazã. Motivaþi.

• Stabiliþi în perechi douã aspecte ale vieþii cotidiene, care existã ºi azi, ºi douã care au dispãrut. Descrieþi.

3.4. VECHIUL SIBIU

Carte poºtalã, Sibiu, sf. sec. XIX.

80

• Eºti personajul din capãtul strãzii prezentate în sursa 3.4.

Povesteºte ce vezi în timpul plimbãrii. Descrie tipul de construcþii prezente în imagine.

Poþi constata anumite particularitãþi în modul de construire a caselor? Explicã. Descrie mijloacele de transport care apar în imagine.

• Care este structura etnicã a oraºului în perioada interbelicã? Dar azi?

• Imagineazã-þi cã te-ai mutat de curând de la sat la oraº. Scrie o scrisoare unui prieten, care sã exprime pãrerea ta despre viaþa la oraº.

DIVERSITATEA – RESURSÃ ÎN CONSTRUCÞIA EUROPEANÃ?

4.

DIVERSITATEA ETNO-CULTURALÃ

4.1. SÃPTÃMÂNA DIVERSITÃÞII

Proiectul „Sãptãmâna diversitãþii”, 2005, Bucureºti, www.dri.gov.ro

4.2. FÃRÃ COMENTARII „August, 2001 Primul contact cu rromii din Satchinez. Cãldurã sufocantã.

Aproximativ 40 grade Celsius.

Bordeie dãrãpãnate, miros acru-amar, feþe înnegrite, copii, mulþi copii. Majoritatea goi.

Majoritatea murdari. Majoritatea plini de pãduchi. [...]

Noiembrie-Decembrie, 2001 Frig de crãpau pietrele, -15 grade Celsius. Trei geci, bocanci, douã perechi de pantaloni, mãnuºi, cãciulã. Muream de frig. În faþa mea, o fetiþã de 6 ani. Goalã. Cãmaºa de corp era singurul articol de îmbrãcãminte de pe ea. Foc. Groazã.

Foc. Durere. Milã. Milã. Milã.

Apare un alt copil, mai mic. Cu o cãmaºã de noapte pe el. Tremurã din toate încheieturile.

Tremurã ca speriat de ceva.

Acel ceva era frigul. La un moment dat am fost înconjuratã de copii golanii tremurânzi. Pe Anca a bufnit-o plânsul!

Doream sã fug. Ceva mã þinea lipitã de imaginea ireal de realã. Vroiam sã urlu, sã urlu... sã urlu. Sã înjur sistemul, sã-i înjur pe parlamentarii ghiftuiþi, îmbrãcaþi în haine de urs. Sã-i înjur pe pãrinþi, pe pseudopãrinþi. Frigul mi-a topit glasul ...

Mi-a fost ruºine. Ruºine pentru hainele ºi îmbrãcãmintea mea.

Ruºine pentru goliciunea lor.

Ruºine pentru neruºinarea celor din jur. Ruºine pentru incapacitate, pentru indiferenþã, pentru cinism ºi promisiuni, pentru vorbe goale. Ruºine cã exist.”

Cristina Trif, Cu romi, despre romi ºi gadjii. În Periam ºi Satchinez, Institutul Intercultural Timiºoara.

• Studiaþi sursa 4.1 ºi stabiliþi care grup etnic este reprezentat în imagine.

• Care sunt etniile care trãiesc în comunitatea voastrã?

Dar în România?

• Ce informaþii aveþi despre relaþiile dintre evrei/maghiari/ romi ºi români în cursul istoriei? Identificaþi douã momente „bune” ºi douã momente „rele” în istoria acestei relaþii.

• Descrieþi relaþia dintre evrei/ maghiari/romi/germani ºi români azi, utilizând denumiri sau simboluri florale.

• Puteþi identifica momente în cursul istoriei în care grupurile menþionate au contribuit la dezvoltarea spaþiului românesc?

• Ce ºtiþi despre limba vorbitã de cele trei grupuri etnice?

Cunoaºteþi cuvinte care provin din aceste limbi?

• Foloseºte internetul pentru a obþine date despre judeþele unde ponderea diferitelor grupuri etnice este mai însemnatã. Apoi creeazã o hartã care sã ilustreze acest lucru.

• Care crezi cã sunt ºansele de reuºitã în viaþã ale persoanelor prezentate în sursa 4.2? Putem noi face ceva?

• Selecteazã din text trei elemente care descriu acest grup etnic.

Stabiliþi în grupuri de 4-6 persoane cel puþin trei elemente pe care le cunoaºteþi voi despre istoria romilor.

• Cunoaºteþi situaþii în istorie în care persoane aparþinând acestui grup au fost „favorizate”? Dar situaþii în care au fost „nedreptãþite”? Notaþi douã situaþii pentru fiecare afirmaþie ºi discutaþi.

Care este situaþia romilor azi?

81

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

4.3. STRUCTURA ETNO-DEMOGRAFICÃ A ROMÂNIEI Structura etnicã a populaþiei Români 19,399,597 89.47% Maghiari 1,431,807 6.60 % Romi 535,140 2.46 % Ucraineni 61,098 0.28 % Germani 59,764 0.27 % Ruºi 35,791 0.16 % Turci 32,098 0.14 % Tãtari 23,935 0.11 % Sârbi 22,561 0.10 % Slovaci 17,226 0.07 % Bulgari 8,025 0.03 % Croaþi 6,807 0.03 % Greci 6,472 0.02 % Evrei 5,785 0.02 % Cehi 3,941 0.01 % Polonezi 3,559 0.01 % Italieni 3,288 0.01 % Chinezi 2,243 0.01 % Armeni 1,780 0.0 % Ceangãi 1,266 0.0 %

Structura dupã limba maternã Românã 19,736,517 91.03% Maghiarã 1,443,970 6.66 % Rromanes 237,570 1.09 % Ucraineanã 57,407 0.26 % Germanã 44,888 0.20 % Rusã 29,246 0.13 % Turcã 28,115 0.12 % Tãtarã 21,272 0.09 % Sârbã 20,411 0.09 % Slovacã 16,027 0.07 % Bulgarã 6,735 0.03 % Croatã 6,355 0.02 % Greacã 4,170 0.01 % Evreiascã 951 0.0 % Cehã 3,381 0.01 % Polonezã 2,690 0.01 % Italianã 2,531 0.01 % Chinezã 2,266 0.01 % Armeanã 721 0.0 % Altã limbã 13,621 0.06 %

Total

Total

21,680,974

Structura populaþiei dupã religie Ortodoxã Romano-catolicã Reformatã Penticostalã Greco-catolicã Baptistã Adventistã de ziua a ºaptea Musulmanã Unitarianã Creºtinã dupã Evanghelie Creºt. de rit vechi Evanghelicã lutheranã Evanghelicã Evanghelicã de confesiune augustanã Mozaicã Altã religie Fãrã religie Atei Nedeclaratã Total

21,680,974

18,817,97 1,026,42 701,077 324,462 191,556 126,639 93,670 67,257 66,944 44,476 38,147 27,112 18,178 8,716 6,057 89,196 12,825 8,524 11,734 21,680,974

Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturalã http://www.edrc.ro/recensamant.

82

86.79 % 4.73 % 3.23 % 1.49 % 0.88 % 0.58 % 0.43 % 0.31 % 0.30 % 0.20 % 0.17 % 0.12 % 0.08 % 0.04 % 0.02 % 0.41 % 0.05 % 0.03 % 0.05 %

• Studiazã datele ºi rãspunde la urmãtoarele întrebãri: Ce fel de informaþii reies despre fiecare grup etnic? Care sunt grupurile etnice cu cea mai mare podere în structura populaþiei României? Care a fost ponderea acestor grupuri la începutul secolului al XX-lea?

• Comparã datele ºi cautã legãturi. Care este legãtura dintre numãrul etnicilor maghiari ºi vorbitorii de limbã maghiarã? Dar în cazul romilor?

• Interpreteazã informaþiile.

Elaboreazã douã enunþuri despre maghiari ºi germani bazate pe sursã.

• Închipuie-þi cã þi s-a cerut o prezentare despre un aspect al diversitãþii culturale din România. Prezentãrile multimedia comunicã informaþii într-o varietate de forme, atât audio, cât ºi video.

Faza de planificare, care precede prezentarea, este cea mai importantã. Se face un plan, se aleg mijloacele care vor fi utilizate, se planificã eventuale interviuri ºi ºedinþe de fotografie, se aleg imaginile care vor fi utilizate ºi se alege muzica de fond.

Paºi de urmat: 1. Proiecteazã conþinutul: a) Pe ce teme/aspecte te-ai putea axa?; b) Ce aspecte ai putea aborda pentru fiecare temã?

2. Planificã un scenariu. Trebuie sã alegi o metodã de prezentare, fie a unui singur narator, fie comentarii ale persoanelor intervievate, sau o combinaþie a celor douã. Care sunt avantajele ºi dezavantajele folosirii unui singur narator?

3. Fã o listã pentru interviuri, imagini ºi muzicã. a) Ce imagini s-ar potrivi cu conþinutul ºi atmosfera fiecãrei pãrþi?; b) Ce fel de oameni ai putea intervieva?; c) Ce fond muzical s-ar potrivi?

DIVERSITATEA – RESURSÃ ÎN CONSTRUCÞIA EUROPEANÃ?

4.4. „PE MINE, CA MINORITATE SLOVACÃ, M-AU PUS SÃ RECIT POEZIA SUNT ROMÂN“ „Mã numesc Jancik ªtefan, sunt unicul copil, fiu al pãrinþilor mei, ªtefan ºi Susana, nãscutã Juhas. M-am nãscut la 9 octombrie 1922.

Ce copilãrie am avut pâna la vârsta de trei ani nu þin minte.

Dar, în ziua de 3 octombrie, mama mea m-a îmbrãcat frumos, m-a luat de mânã ºi m-a dus la grãdiniþã. Sincer sã fiu, ºi nu condamn pe nimeni, nu mulþi copii au fost atunci la grãdiniþã. Din diferite motive.

Ce au fost, au fost copii ai intelectualitãþii de atunci, din Nãdlac, ai unor meseriaºi, printre care am fost ºi eu. Am fost un copil viu, zburdalnic ºi,

aºa cum se spune, cãzut pe picioarele mele. Acest timp a durat trei ani de zile, pânã la vârsta de ºase ani, când a fost sãrbãtorirea terminãrii ultimului an de grãdiniþã.

Pe mine, ca minoritate slovacã, m-au pus sã recit poezia «Sunt român». Dacã nu vã supãr, o recit: «Sunt român, român voi fi,/ Pânã lumea lume-o fi./ Pentru þarã, pentru neam,/ Bucuros dau tot ce am./ Dau ºi sânge, dau ºi viaþã,/ Dau ºi-avere cu plãcere/ Cãci nimic nu-i mai frumos,/ Mai plãcut ºi de folos...» Puncte, puncte, mai departe nu mai þin minte.”

Interviu realizat de Silvia Lehoczká, Institutul Intercultural Timiºoara.

Minoritãþi: identitate ºi coexistenþã, ediþie bilingvã, Timiºoara, 2000.

4.5. LIMBA VORBITÃ DE MOLDOVENI „Conform art. 13 din constituþia þãrii, «limba de stat a Republicii Moldova este limba moldoveneascã». [...]«Dacã înþeleg foarte bine ce vorbesc românii, atunci prin ce limba moldoveneascã este diferitã de cea românã?».

Desigur, pentru o populaþie care mai mult de 50 de ani nu a ºtiut sã gîndeascã decît prin ideologia partinicã, exprimatã printr-un singur model de lucru intelectual – cel impus de birocraþia de partid, unicul rãspuns corect la întrebarea «ce limbã vorbim?» poate veni doar din partea «conducerii» statului.

La întrebarea propusã mai sus, guvernãrile care s-au perindat la conducerea þãrii au rãspuns în

mod diferit. Astfel, din 1989 pînã în prezent, concepþia asupra limbii vorbite de moldoveni a cunoscut modificãri substanþiale – de la limba românã s-a ajuns la cea moldoveneascã.

Fãrã a face referire la crunta politicã de deznaþionalizare din RSSM ºi raþiunile politicii naþionale din Uniunea Sovieticã, actualul partid de guvernãmînt (Partidul Comuniºtilor din Moldova) susþine morþiº faptul cã denumirea limbii de stat trebuie sã aibã corespondenþã în denumirea þãrii. Adicã, în limitele Republicii Moldova se vorbeºte limba moldoveneascã, iar în limitele României limba românã.”

Moldova Noastrã, 24 septembrie 2004, Centrul de Monitorizare ºi Analizã Strategicã, www.mdn.md/cultural.

• Citeºte sursa 4.4 ºi precizeazã-þi opinia faþã de ideea expusã.

Formuleazã douã argumente pentru punctul tãu de vedere.

• Dacã tu ai fi educatorul lui Jancsik ªtefan, cum ai proceda?

Dar dacã ai fi Jancik ªtefan?

• Daþi exemple de conflicte care au fost determinate de diversitatea lingvisticã.

Cunoaºteþi ºi conflicte datorate altor forme ale diversitãþii?

• Conflictele etnice au luat diferite forme, mergând pânã la „curãþarea etnicã” din Bosnia.

Cum se poate încuraja armonia între diferite etnii în interiorul graniþelor lor?

Alegeþi: sunt total de acord/parþial sunt de acord/nu sunt de acord. Argumentaþi.

• Diversitatea lingvisticã este o sursã de conflicte; ar trebui sã existe o singurã o limbã, universalã, sau cel puþin o limbã de comunicare auxiliarã utilizatã pe întregul glob.

• Crearea limbilor moderne ºi standardizarea/uniformizarea lingvisticã în modernitate este inumanã ºi diabolicã.

• Diversitatea lingvisticã este o valoare în sine, ca ºi biodiversitatea.

• Fiecare limbã are o valoare în sine ºi trebuie protejatã ca o operã de artã.

• Limba este esenþialã pentru popoare ºi naþiuni; limba este legatã de identitate, culturã ºi memorie; distrugerea limbii reprezintã un genocid cultural.

• O anumitã limbã este superioarã tuturor celorlalte pentru cã exprimã adevãruri, valori morale ºi spirituale; ar trebui sã devinã universalã doar pentru religie.

• O anumitã limbã asociatã cu un limbaj filosofic superior ori cu un sistem social superior ar trebui sã devinã limbã universalã.

• O limbã universalã sau aproape universalã, care a existat în trecut, ar trebui restauratã.

83

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

5.

DIVERSITATEA RELIGIOASÃ

5.1. CINEVA CARE ÎMPÃRTêEªTE VALORILE MELE

Mohammed Saidul Alam Shaku,

„Când Shak întâlneºte fete, culoarea pielii sau religia nu mai conteazã. De obicei, sã încerce sã convingã fete musulmane sã-i acorde o întâlnire este dificil. Shak înþelege asta, ºi

spune cã nici el însuºi nu ºi-ar lãsa fiica sã aibã întâlniri seara.

Dar este convins cã se va cãsãtori cu o femeie musulmanã.

– Este important pentru mine sã mã cãsãtoresc cu cineva care împãrtãºeºte valorile mele ºi este o mamã bunã pentru copiii mei. Femeia are treaba cea mai grea. Bãrbatul trebuie doar sã procure banii pentru familie, în vreme ce femeia trebuie sã creascã copiii.

Femeia cu care mã voi cãsãtori trebuie sã fie bine educatã, ºi când vom avea copii vreau ca ea sã stea acasã ºi sã aibã grijã de treburile casnice. Femeile sunt mai bune decât bãrbaþii.”

www.discoveringdiversity.org

• Citeºte sursa 5.1. Scrie o listã cu enunþuri/cuvinte, prin care îl descrii pe Mohammed Saidul Alam Shaku (ex. tânãr, are prietene etc.). Scrie o listã cu enunþuri/cuvinte, prin care îl descrii pe colegul/colega ta de bancã (ex. elev, îi place muzica etc.). Crezi cã existã asemãnãri sau diferenþe mari între colegul tãu ºi Mohammed, care se datoreazã religiei acestora? Fã o listã cu ele. Cum influenþeazã religia viaþa noastrã? Dar viaþa ta?

• Care sunt valorile pe care le împãrtãºeºte tânãrul musulman? Eºti de acord cu ele?

• Stabileºte trei asemãnãri ºi trei diferenþe care existã între religia lui Mohammed Saidul Alam Shaku ºi religia ta.

• Fã o listã cu 10 valori care crezi cã sunt împãrtãºite de oameni din jurul tãu. Comparã propria listã cu cea a colegilor tãi.

5.2. PERCEPÞIA CELUILALT „Saºii au muncit din greu; doar iarna aveau timp sã-ºi organizeze sãrbãtori” (H.S., pensionar, studii superioare, sas). Munca, vãzutã ca valoare socialã ºi moralã, este unul dintre cliºeele de autoidentificare ale saºilor.

Pentru o comparaþie cu românii, implicit mai «leneºi», J.S., þãran sas, s-a arãtat intrigat de faptul cã aceºtia nu au lucrat în ziua a doua de Paºti, deºi era vreme frumoasã. «Vremea nu aºteaptã dupã cum au oamenii sãrbãtoare. Aºa, dupã ce le-a trecut Paºtele, timpul s-a stricat.»

De celaltã parte, iatã ºi punctul de vedere al românilor

ortodocºi, exprimat printr-o legendã ale cãrei variante s-au înregistrat în nenumãrate rânduri: munca la fân de Sfântul Ilie este interzisã (alte activitãþi sunt permise) sub ameninþarea cã se supãrã sfântul dacã nu este respectat. Într-un an, de ziua sfântului, vremea era prielnicã muncii, prin urmare, un sas a nesocotit avertizarea vecinului român numind în derâdere sãrbãtoarea «sfântul Ilie al românilor». Dar pedeapsa sfântului nu a întârziat ºi sasul nesãbuit a fost trãsnit, iar cãpiþele i-au luat foc.”

Articol de Laura Jiga Iliescu, în Ghid de politici interculturale Humanitas Educaþional, Educaþia 2000+, 2005, pp.77-78.

84

• Citeºte sursa 5.2 ºi scrie douã afirmaþii despre modul în care românii ºi saºii sãrbãtoresc Paºtele. Care atitudine e mai aproape de ceea ce crezi ºi faci tu, de obicei? Explicã.

• Cerceteazã ºi scrie o lucrare de cca 1-2 pagini care sã surprindã asemãnãri ºi diferenþe în privinþa sãrbãtorilor religioase la români ºi saºi, români ºi maghiari, saºi ºi maghiari.

DIVERSITATEA – RESURSÃ ÎN CONSTRUCÞIA EUROPEANÃ?

5.3. „CÂND AM FOST PE FRONT M-AM RUGAT PUTERII DUMNEZEIEªTI” „– Cum se numeau pãrinþii dumneavoastrã?

– Tata Vilimir, iar mama Darinca. Bunicul din partea mamei se numea Arsenie Rosici, iar bunica Zorca Rosici. Din partea tatãlui, bunicul se numea Miºa Cacic, iar bunica Marina.

– Cum se numeºte soþia dumneavoastrã?

– Angelca Cacic. În cãrþile «Grünbuch», în timpul AustroUngariei, numele meu, Cacic, o fost asa: «Kaczsicsty». Când o venit România aici, în Banat, mi-o pus Cacic ºi-o scurtat tot acolo. Am un extras de la cartea

de naºtere ºi acolo e Cacig, cu «g» la urmã. E greºit.[...]

– În ce limbã vorbiþi în familie?

– În sârbeºte. Iar acuma, de când avem ginere românaº, Radu, el nu ºtie sârbeºte, mai vorbim ºi în româneºte.[...]

– Este vreo diferenþã între calendarul ortodox sârb ºi cel românesc?

– Da, sunt treisprezece zile diferenþã. Noi þinem calendarul vechi, suntem cu treisprezece zile în urmã faþã de calendarul românesc. Dar tot aceleaºi sãrbãtori sunt. Noi avem o sãrbãtoare de sfinþire a animalelor de Sf. Ilie. ”

Interviu realizat de Adrian Onica, în 10 iulie 2000, la Timiºoara, cu Milivoi Cacic, preot ortodox sârb, jud. Arad, Institutul Intercultural Timiºoara. Minoritãþi: identitate ºi coexistenþã, ediþie bilingvã, 2000.

5.4. SÃRBÃTORI RELIGIOASE – FARSANG

Invitaþie la Farsang, sãrbãtoare a maghiarilor ºi saºilor, odatã cu începutul primãverii. Cu ºase sãptamâni înainte de Paºti, în prima zi, duminica, tinerii din sate, costumaþi ºi cu mãºti cât mai hazlii, umblã pe la casele oamenilor, pentru a strânge bani sau diferite produse. Procesiunile se încheie în a treia zi, cu protagoniºtii costumaþi în preoþi. Sãrbãtoarea se încheie cu un mare bal. www.caferodin.hu/

• Studiazã sursa 5.3 ºi sursele din tema 3, referitoare la cele mai importante confesiuni religioase din România.

Identificã împreunã cu colegii care este religia principalelor grupuri etnice din România.

• Puteþi enumera cel puþin trei sãrbãtori religioase importante în România?

• Vei lua un interviu, împreunã cu un alt coleg. Pregãtiþi o serie de întrebãri pe care le veþi adresa unor colegi de clasã. Începeþi prin a decide pe cine aþi vrea sã intervievaþi. Alegeþi doi colegi.

Rugaþi-i sã vã ofere informaþii despre credinþele lor religioase, despre valorile lor. Faceþi-le un portret, pe care îl veþi prezenta în clasã fãrã sã spuneþi despre ce persoane este vorba. Colegii vor încerca sã ghiceascã.

• Poþi lua un alt interviu.

Pregãteºte o serie de întrebãri pe care le vei adresa unor persoane din diverse medii: artiºti, politicieni, oameni de ºtiinþã etc., care trãiesc în comunitatea ta. Alege patru asemenea persoane publice binecunoscute de cãtre colegii tãi ºi roagã-i sã îþi vorbeascã despre valorile lor spirituale.

Lucraþi în echipã ºi publicaþi interviurile în revista ºcolii.

Fã o listã cu cele mai importante sãrbãtori religioase care au loc în comunitatea în care trãieºti.

Noteazã datele acestora ºi participã cu prietenii sau colegii.

Participã la o sãrbãtoare religioasã organizatã de alþii decât cei din religia/confesiunea ta.

Noteazã, apoi, într-un jurnal, cum te-a schimbat aceastã experienþã.

Ce lucruri ai aflat despre celãlalt?

Ce ai aflat despre tine? Invitã ºi tu pe cineva sã celebreze împreunã cu tine o zi importantã în calendarul tãu religios.

85

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

6.

INTERFERENÞE CULTURALE

6.1. FÃRÃ TITLU

Caricaturã, Könczey Elemér, cotidianul Krónika, 2000

6.2. MEMORIILE UNUI OFIÞER ”Anul 1939-1940 era începutul nebuniei cu originile etnice ºi la început a mers foarte lejer ºi balcanic. A venit de la primãria municipiului o brigadã din doi oameni cu o fiºã imensã ºi cei doi conþopiºti ne-au stabilit originea etnicã. Mama mea are un bunic german, un bunic maghiar, o bunicã franþuzoaicã ºi o bunicã hanacã. Hanacii sunt un fel de pemi de lângã Bolomuz. Apoi ei s-au «scãrpinat la cap», ce sã facã, ce sã decidã, ºi în fine au decis-o ca fiind nemþoaicã, fiindcã tata tatãlui ei era neamþ. Tatãl meu este iarãºi din Bacica de lângã Dunãre, între Dunãre ºi Tisa.

Bacica era un orãºel foarte colorat. Zâmbind, au început sã spunã ºi ei. Bunicii care tot aºa erau, amestecaþi, dar dat

fiindcã tatãl tatãlui era maghiar, pe un principiu paternalist, patriarhal, au stabilit cã tata este tot ungur.

Nu uit fiindcã «vãd» ºi acum «poza» tipului care era ºeful brigãzii, care era cu un creion chimic în mânã ºi cu un arc mare dorea sã-l punã în buzunar, ºi când era cu creionul sus, zice celãlalt: «Stai domnule, mai e ºi copilul!», la care tipul a lãsat sã cadã creionul ºi disperat s-a uitat la maicã-mea ºi zice: «Doamnã, dumneavoastrã l-aþi fãcut, spuneþi-mi ce e, fiindcã eu nu mã mai descurc!».

Aºa încât ideea aceasta de a cãuta originile etnice este o «tâmpenie». În primul rând este irealã. Pe de altã parte nici nu se poate dovedi, la urma urmei.”

Memoriile maiorului Julius Metz, www.memoria.ro

86

• Studiazã sursele 6.1-6.2.

Stabileºte etnia maiorului Julius Metz. Cunoºti cazuri de cãsãtorii mixte? Ai accepta sã te cãsãtoreºti cu cineva care are altã religie sau etnie? Care ar fi posibilele consecinþe?

• Ce îþi sugereazã caricatura? Dã-i un titlu.

• Scrieþi un eseu argumentativ cu tema „Când îþi alegi partenerul trebuie sã alegi pe cineva de aceeaºi etnie.” / Scrieþi fiecare ce poziþie aveþi în aceastã problemã (5 min.). / Formaþi perechi ºi citiþi-vã unii altora paragrafele. Cel care ascultã trebuie întâi sã reformuleze poziþia celuilalt ºi apoi sã spunã ce argumente s-ar aºtepta sã audã pentru a fi convins sã adopte acea poziþie. (5 min.) / Scrieþi-vã argumentele, dar nu ºi concluziile (10 min.). / Citiþi-vã acum lucrãrile unul altuia. Cel care ascultã face comentarii legate de validitatea argumentelor aduse (5 min.). / Scrieþi-vã concluziile (10 min.). / Citiþi eseul partenerului (5 min.) / Revizuiþi lucrãrile (5 min.).

• Lucrezi la o revistã pentru adolescenþi ºi editorul þi-a cerut sã scrii un articol de douã pagini despre cum moda, mâncarea, muzica, arta ºi alte aspecte ale vieþii sunt influenþate de vecinãtatea cu alte culturi. Gãseºte informaþii suplimentare despre subiect, fotografii, tabele ºi alte materiale vizuale care te-ar putea ajuta. Foloseºte-þi notiþele pentru a trasa linia articolului.

Fã o ciornã. Roagã-þi un coleg sã joace rolul editorului ºi sã facã niºte comentarii. Apoi pregãteºte-þi articolul pentru publicare.

DIVERSITATEA – RESURSÃ ÎN CONSTRUCÞIA EUROPEANÃ?

6.3. SÃRBÃTORILE „În funcþie de locul natal, germanii aflaþi în afara graniþelor României se reunesc anual sau tot la doi ani în România sau Germania cu ocazia chirvaiului sau a zilei când altãdatã se organiza chirvaiul (Kirchweih), echivalent al rugii sau nedeii (sãrbãtorite de sârbi ºi români).

Dintr-o sãrbãtoare religioasã, ce reuneºte comunitatea întreagã ºi intensificã sentimentul apartenenþei la comunitatea localã, azi chirvaiul e tot mai mult o sãrbãtoare organizatã, de obicei la altã datã decât cea prescrisã de calendarul iniþial (în care era legatã de hramul bisericii ºi cel mai adesea de un sfânt de toamnã). E deplasat în lunile de varã, de concediu, când mai multã lume poate participa ºi îºi pierde astfel caracterul de-

marcator de sãrbãtoare a recoltei sau a încheierii sezonului de munci agricole.[...] În satele mixte din punct de vedere etnic, tradiþia voia ca fiecare sã participe la sãrbãtoarea celuilalt. Aºa s-a ajuns ca Paºtele sã fie sãrbãtorit într-o comunitate localã în care trãiau sârbi (sau români) ortodocºi ºi germani (sau maghiari) catolici, în douã rânduri, iar carnavalul de Lãsata Secului (Farsang) sã se extindã de la catolici (germani) la ortodocºi (români ºi sârbi) în sudul Banatului.

Românii participau ºi ei la Balul Strugurilor organizat de maghiari ºi aceºtia la sãrbãtorile românilor în satele în care convieþuiau. Sãrbãtorile au fost cadrul cel mai propice achiziþiilor de ordin intercultural.”

www.intercultural.ro

6.4. HANUL TÂRGOVEÞILOR. CLIªEE

Constantina Mihãilã, Concursul de arte vizuale Valori româneºti-valori europene organizat de Delegaþia Comisiei Europene ºi Centrul Internaþional pentru Artã Contemporanã, 2005, www.infoeuropa.ro

• Cunoaºteþi sãrbãtori religioase care conþin elemente preluate de la alte etnii?

• Aveþi prieteni din alte etnii sau de alte religii? Existã în comunitatea unde locuiþi ºi alte grupuri etnice? V-au influenþat în vreun fel obiceiurile?

• Identificaþi în imagine elemente considerate, în general, ca fiind specifice culturii române.

Existã elemente pe care le-aþi întâlnit ºi la alte culturi?

• Identificaþi cel puþin 3 alte elemente împrumutate de la alte culturi, precum ºi cultura de unde s-au realizat împrumuturile (mâncãruri, expresii, elemente de folclor etc.).

• Cunoºti regionalisme (ex. videre=gãleatã, porodici=roºii, fedeu=capac de oalã, ocoº=descurcãreþ, firhang=perdele, apotecar=farmacist) inspirate din limba altor etnii? Identificã provenienþa acestora. Dar ciºmea, ciulama, ciubuc, mahala, sarma din ce limbã crezi cã provin? În ce împrejurãri au pãtruns aceste cuvinte în limba românã? Cunoºti ºi alte împrumuturi de acest tip?

• Dacã vorbiþi acasã o altã limbã decât limba românã sau vorbiþi mai mult de o singurã limbã, stabiliþi dacã în limba vorbitã de voi au pãtruns cuvinte din limba românã. Faceþi o listã cu ele.

• Cãutaþi în dicþionare/enciclopedii ºi gãsiþi ºi alte cuvinte împrumutate din alte limbi.

87

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

7.

PROVOCÃRILE DIVERSITÃÞII. CE SPUN DOCUMENTELE?

7.1. DECLARAÞIA PRINCIPIILOR TOLERANÞEI „Articolul 1. Semnificaþia toleranþei 1.1. Toleranþa este respectul, acceptarea ºi aprecierea bogãþiei ºi diversitãþii culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie ºi manierelor de exprimare a calitãþii noastre de fiinþe umane. Ea este încurajatã prin cunoaºterea, deschiderea spiritului, comunicaþie ºi libertatea gândirii, conºtiinþei ºi credinþei. Toleranþa este armonia în diferenþe. [...] Toleranþa e o virtute care face ca pacea sã fie posibilã ºi care contribuie la

înlocuirea culturii rãzboiului cu o culturã a pãcii.

1.2. Toleranþa nu e nici concesie, nici condescendenþã ori indulgenþã. Toleranþa este, mai ales, o atitudine activã generatã de recunoaºterea drepturilor universale ale persoanei umane ºi libertãþilor fundamentale ale altora. În nici un caz, toleranþa nu poate fi invocatã pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale. [...] proclamãm solemn ziua de 16 noiembrie Zi Internaþionalã a Toleranþei.”

Declaraþia statelor membre ale ONU pentru Educaþie, ªtiinþã ºi Culturã, 1995, legislatie.resurse-pentru-democratie.org/principii_toleranta.php

• Identificaþi principalele cuvinte din sursa 7.1 care descriu ce înseamnã toleranþa. Gãsiþi câte un exemplu concret, prin care s-ar putea transpune în practicã, pentru fiecare cuvânt.

• Imagineazã-þi cã este anul 1919 ºi tu ai fost desemnat/ã sã faci propagandã astfel încât sã convingi cât mai multe persoane sã sprijine înfiinþarea unor ºcoli cu predare în limba germanã. Începe cu o listã de motive pentru care anumite persoane þi-ar sprijini eforturile.

Apoi decide ce formã dai propagandei, de exemplu discurs, afiº, cântec...La final prezint-o clasei.

• Te consideri tolerant? Explicã.

Dã douã exemple de situaþii în care ai dovedit toleranþã.

7.2. A ÎNVÃÞA SÃ TRÃIM ÎMPREUNÃ „18. Procesul de reformã ar trebui sã continue sau sã fie subînþeles în urmãtoarele domenii: Conþinuturi: 1. Adaptarea programelor ºi reactualizarea conþinuturilor pentru a putea reflecta: schimbãrile economice ºi sociale puse în scenã, în particular prin globalizare, migraþie ºi diversitate culturalã; dimensiunea eticã a progresului ºtiinþific ºi tehnologic; importanþa în creºtere a comunicãrii, expresivitãþii ºi a capacitãþii de a asculta ºi de a dialoga, în primul rând în limba maternã, apoi în limba oficialã a þãrii respective, cât ºi în una sau mai multe limbi strãine;

contribuþia pozitivã care poate sã rezulte din integrarea tehnologiilor în procesul de învãþare.

Profesori: 1. Facilitarea implicãrii reale din partea profesorilor în luarea deciziilor în ceea ce priveºte ºcoala, prin formare continuã ºi prin alte metode.

2. Îmbunãtãþirea educaþiei pentru profesori astfel încât ei sã poatã dezvolta mai bine la elevi comportamente ºi valori ale solidaritãþii ºi toleranþei, astfel încât sã îi pregãteascã pentru a preveni ºi rezolva conflictele în mod paºnic ºi sã respecte diversitatea culturalã.”

Declaraþia Organizaþiei culturale, ºtiinþifice ºi educaþionale a Naþiunilor Unite. Conferinþa internaþionalã de Educaþie, Geneva, 2001, Dilema veche Nr. 64, 2005.

88

• Raportându-vã la propunerile din documentul dat, notaþi elementele care deja sunt puse în practicã în ºcoala voastrã.

• Care sunt prioritãþile pentru ºcoala voastrã pe care le puteþi stabili conform sursei 7.2?

• Care este rolul ºcolii în promovarea toleranþei? Care ar fi mijloacele prin care ar trebui sã promoveze aceastã idee?

• Stabiliþi propria voastrã listã de acþiuni pentru a învãþa sã trãim împreunã. Notaþi o primã acþiune pe care o veþi face în urmãtoarele douã sãptãmâni în aceastã direcþie.

DIVERSITATEA – RESURSÃ ÎN CONSTRUCÞIA EUROPEANÃ?

8.

PROVOCÃRILE DIVERSITÃÞII. CE SPUNE REALITATEA?

8.1. PREJUDECÃÞI • Priviþi imaginea 8.1 ºi încercaþi sã explicaþi ce sugereazã. Numiþi elementele din imagine ºi stabiliþi semnificaþia fiecãruia în parte, precum ºi mesajul sugerat de imagine ca întreg.

• Identificaþi potenþiale elemente purtãtoare de prejudecãþi (de exemplu: norme ºi practici pentru disciplinã în ºcoalã, repartizarea elevilor la clase dupã anumite criterii). Cum ajung prejudecãþile sã se transforme în discriminare? Ai fost obiectul discriminãrii sau ai discriminat tu însuþi vreodatã?

• La ce prejudecãþi sunt expuºi tinerii din România? Stabileºte douã idei prin care le putem controla.

• Cum îi afecteazã prejudecãþile noastre pe ceilalþi?

• Care sunt cele mai frecvent întâlnite prejudecãþi în istoria recentã a Europei, faþã de U.E.?

• Ce credeþi cã trebuie sã ºtie tinerii din cultura majoritarã din România despre ceilalþi cu care trãiesc în acelaºi spaþiu?

• Fiecare grup scrie pe o coalã mare de hârtie principalele aspecte din discuþia purtatã ºi le prezintã în plen (10 min./grup pentru prezentare, întrebãri ºi rãspunsuri).

• Studiaþi sursa 8.2 ºi stabiliþi care sunt formele de excluziune la care sunt expuse comunitãþile etnoculturale. Daþi exemple pentru România. www.tolerance.org/hidden_bias

8.2. DESPRE EXCLUZIUNE „Peste 518 milioane de persoane (reprezentînd 129 de comunitãþi etnoculturale) sînt expuse formelor de excluziune culturalã, suferind discriminare cu caracter religios ºi/sau lingvistic, formele de manifestare ale particularitãþilor acestora nefiind acceptate în sfera publicã.

Peste 750 milioane de persoane (189 de comunitãþi) suferã din cauza discriminãrii cu caracter economic.

Peste 832 milioane de persoane (191 de comunitãþi) trãiesc în condiþii de discriminare cu caracter politic, exercitarea drepturilor ºi accesul la poziþii oficiale în instituþiile statului fiind limitate prin legi sau politici de stat. [...] Lipsa de preocupare pentru

diversitatea lingvisticã a lumii are ca efect dispariþia a cel puþin douã limbi în fiecare zi.

Formele variate de excluziune ºi de favorizare a culturilor dominante în stat sunt rezultatul unor practici larg rãspândite în statele naþionale, având, în general, menirea sã asigure coerenþa ºi stabilitatea funcþionãrii acestora: centralizarea puterii politice în aºa fel încât toate deciziile sã fie luate de reprezentanþii majoritãþii dominante, comunitãþile minoritãþilor naþionale fiind private, de regulã, de posibilitatea sã influenþeze politicile care au un impact asupra condiþiei lor de viaþã; politici lingvistice

care interzic utilizarea limbilor vorbite în mod tradiþional de membrii comunitãþilor minoritare în instituþiile statului, precum administraþia localã, sistemul judiciar, învãþãmânt, armatã, canale publice ale audiovizualului; interzicerea utilizãrii în spaþiul public a simbolurilor naþionale, altele decît cele ale naþiunii dominante, ºi reflectarea prin sãrbãtorile oficial recunoscute doar a tradiþiei ºi a istoriei grupului dominant din stat; standardizarea procesului educaþional în aºa fel încât conþinutul acestuia sã reflecte în mod exclusiv istoria, literatura ºi contribuþia la valorile universale ale culturii dominante.”

Raport al UNDP, 2004, apud Levente Salat, Statul-naþiune ºi provocãrile diversitãþii, http://hiphi.ubbcluj.ro/JSRI/

89

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

8.3. MESAJE NAÞIONALISTE ÎN PRESÃ 8.3.a

• Acestea sunt informaþii despre atitudinea mass-media faþã de minoritãþi în România. Studiaþi sursele 8.3 ºi 8.4 ºi apoi urmaþi paºii 1-3 pentru a sintetiza ideile.

1. Identificaþi elementele esenþiale: a) care e subiectul graficelor? b) care e subiectul diagramelor? c) care este perioada la care se face referire?

2. Analizaþi fiecare informaþie: a) conform graficelor, care sunt ziarele care exprimã cele mai multe prejudecãþi? b) conform graficelor, care este raportul dintre prejudecãþi ºi atitudine neutrã în relatarea unor evenimente legate de minoritãþi? c) conform graficelor, care sunt posturile TV care exprimã o atitudine neutrã în relatarea unor evenimente legate de minoritãþi? d) care e ideea pe care o transmit diagramele?

3. Sintetizaþi informaþia ºi desprindeþi concluziile care se impun. Bazat pe aceste informaþii, ce concluzii puteþi formula referitor la impactul ºtirilor mass- media asupra opiniei publice?

8.3.b

8.3.c

Raport de monitorizare mass-media în þãrile din Estul Europei (Ungaria, România ºi Iugoslavia), 2001, www.mma.ro

90

DIVERSITATEA – RESURSÃ ÎN CONSTRUCÞIA EUROPEANÃ?

8.4. MESAJE NAÞIONALISTE ÎN ªTIRILE TELEVIZATE 8.4.a

• Cum aþi putea creiona profilul jurnalistului în baza acestor informaþii: cu atitudine clar discriminatorie, cu anumite prejudecãþi, tolerant? Explicaþi.

• Care este atitudinea exprimatã în articolele de presã faþã de minoritatea maghiarã comparativ cu cea romã? Care sunt posibilele cauze?

• Posturile de televiziune alocã mai mult timp unor subiecte legate de maghiari sau de romi?

• Care sunt temele abordate în televiziune ºi presã în legãturã cu minoritatea maghiarã? Ce fel de ºtiri sunt tratate: cu caracter social, cultural, politic, naþional etc. Dar legat de romi? Dar faþã de minoritatea germanã?

• Încercaþi sã realizaþi ºi voi o monitorizare a mass media timp de o sãptãmânã. Notaþi toate observaþiile într-un jurnal.

• Lucreazã cu un grup de colegi la editarea unui ziar despre prejudecãþi legate de diferenþele de gen, etnie, religie etc. Intâi, decideþi cine sã fie reporteri, editori, tehnoredactor, corector.

Apoi gãsiþi articole pentru ziar. Împãrþiþi-vã timpul pentru scrierea articolelor, editare ºi punerea în paginã. Împãrþiþi copii ale ziarului în ºcoala voastrã.

8.4.b

8.4.c

Raport de monitorizare mass-media în þãrile din Estul Europei (Ungaria, România ºi Iugoslavia), 2001, www.mma.ro

91

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

9.

PROVOCÃRILE DIVERSITÃÞII. CE AI PUTEA FACE TU?

9.1. PAªI SPRE TOLERANÞÃ Recomandãri: • În orice situaþie te-ai afla, ia atitudine împotriva discriminãrii. E un risc pe care tu decizi dacã þi-l asumi.

• Fii pregãtit/ã! Promite-þi þie însuþi/însãþi cã nu vei rãmâne indiferent/ã.

• Numeºte comportamentul! „Aud cã spui cã toþi evreii sunt afaceriºti, asta ai vrut sã spui?”

• Apeleazã la principii! Dacã persoana în cauzã este o cunoºtinþã mai apropiatã sau un prieten, spune-i cã întotdeauna ai ºtiut cã este o persoanã deschisã, deci eºti surprins/surprinsã sã afli cã are asemenea idei.

• Stabileºte limitele! Nu poþi controla ceea ce oamenii spun sau fac, dar poþi sã iei poziþie spunând: „Nu spune, te rog, bancuri rasiste în prezenþa mea. Mã deranjeazã”.

• Gãseºte aliaþi/fii aliat! Când simþi cã ai nevoie de sprijin în aceastã campanie pe care o duci, nu ezita sã-l ceri.

• Fii vigilent/ã! Aminteºte-þi: lucrurile se schimbã încet. Fii pregãtit/ã sã nu abandonezi.

Nu risca sã taci.

Afiº, proiectul „Paºi spre toleranþã”, iniþiat de Agenþia de Monitorizare a Presei (AMP), derulat în colaborare cu Centrul Romilor pentru Studii ºi Intervenþie Socialã – Romani CRISS, Agenþia de publicitate McCann Erickson ºi M.Ed.C., http://www.mma.ro/

APLICAÞIE • Alcãtuieºte o listã cu toate stereotipurile – pozitive ºi negative – despre anumite grupuri. Se reflectã ele în acþiunile tale?

• Gândeºte-te cum te vãd ceilalþi. Fã o listã a trãsãturilor de caracter compatibile cu toleranþa (ex. compasiune, curiozitate). Fã o listã a trasãturilor care sunt incompatibile cu toleranþa (ex. gelozie, îngâmfare).

• Vizioneazã o piesã de teatru, ascultã muzica ºi mergi la un spectacol de dans al unor artiºti a cãror rasã sau etnie este diferitã de a ta.

92

DIVERSITATEA – RESURSÃ ÎN CONSTRUCÞIA EUROPEANÃ?

9.2. MITURI DESPRE DIVERSITATE „Mitul 1: Identitatea etnicã a oamenilor se aflã la concurenþã cu devotamentul lor faþã de stat, prin urmare se ajunge la un compromis între recunoaºterea diversitãþii etnice ºi crearea unui stat unitar.

Fapte: Þãrile nu trebuie sã aleagã între unitatea naþionalã ºi diversitatea culturalã. Indivizii pot avea ºi chiar au identitãþi multiple, complementare – origine etnicã, limbã, religie ºi rasã, precum ºi cetãþenie.

Mitul 2: Existã un potenþial de izbucnire a unor conflicte violente între grupãrile etnice din cauza divergenþelor privind valorile susþinute, prin urmare se ajunge la un compromis între respectul faþã de diversitate ºi menþinerea pãcii.

Fapte: Din datele culese de pe teren reiese cã diferenþele culturale ºi diferenþele de opinii privind valorile susþinute nu provoacã decât foarte rar izbucnirea unor conflicte violente.

Mitul 3: Pentru a se asigura libertatea culturalã, este necesarã apãrarea tuturor practicilor tradiþionale, prin urmare se poate ajunge la un compromis între recunoaºterea diversitãþii culturale ºi progresele obþinute în domeniul dezvoltãrii, democraþiei ºi drepturilor omului.

Fapte: Libertatea culturalã

înseamnã extinderea posibilitãþilor individuale de alegere, nu pãstrarea valorilor ºi practicilor ca un scop în sine, cu o atitudine de supunere oarbã faþã de tradiþie. Cultura nu este un set rigid de valori ºi practici ºi nu poate constitui un pretext pentru negarea drepturilor omului ºi a egalitãþii de ºanse – cum ar fi dreptul femeilor de a avea acces la educaþie.

Mitul 4: Þãrile care cuprind mai multe grupuri etnice au o capacitate mai limitatã de a obþine progrese economice, prin urmare se ajunge la un compromis între diversitate ºi dezvoltare.

Fapte: Nu existã nici un fel de dovezi privind faptul cã diversitatea culturalã ar încetini dezvoltarea.

Mitul 5: Unele culturi sunt mai prospere ºi dau dovadã de un spirit întreprinzãtor mai dezvoltat decât altele, iar unele culturi au valori democratice care lipsesc în altele; prin urmare se ajunge la un compromis între acceptarea ºi înglobarea unor culturi ºi promovarea dezvoltãrii ºi democraþiei.

Fapte: Nu avem nici un fel de dovezi privind existenþa unei relaþii între culturã ºi progresul economic sau democraþie.”

• Citeºte sursa 9.2. Asemenea mituri circulã ºi în societatea româneascã? Dacã da, identificã în ce medii sociale. Cine le vehiculeazã? În ce scop?

• Credeþi cã România poate oferi un model de tratare a diversitãþii pentru SE Europei sau Balcani? Aduceþi douã argumente pro ºi douã împotrivã.

Raportul de dezvoltare umanã pe 2004, Demontarea miturilor despre diversitate, http://www.undp.ro/HDR2004

APLICAÞIE Alcãtuiþi un text despre diversitate, pornind de la urmãtoarele cuvinte: Viena, adolescenþã, cufãr ºi carte.

Citiþi textul colegului de bancã.

Gãsiþi fiecare în textul celuilalt douã enunþuri referitoare la diversitate. Identificaþi cel puþin douã argumente care sã susþinã afirmaþiile din text.

93

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

II.

NAÞIUNE ªI NAÞIONALISM

Tema identitãþii, a naþionalismului, a naþiunii de ieri ºi de azi privitã prin prisma dialogului intercultural, departe de a aparþine unei recuzite conceptuale învechite, este indispensabilã pentru înþelegerea fenomenelor lumii de azi.

Europa modernã a avut drept principiu iniþial de organizare ideea naþionalã. Asistãm la punerea sub semnul întrebãrii a chiar acestui ax de ordonare-unificare a diverselor realitãþi culturale din geografia continentului.

Existã azi douã mari categorii de definiþii acceptate pentru o „naþiune”: o definiþie „etnicã” ºi o definiþie „civicã”. Accentul este pus, în al doilea caz, pe voinþa membrilor unei comunitãþi de a trãi împreunã, de a se supune aceloraºi legi ºi a avea aceleaºi drepturi ºi îndatoriri.

Dacã cetãþenii sunt, însã, egali în faþa legii, dacã au aceleaºi drepturi ºi obligaþii, înseamnã cã tradiþiile, obiceiurile, dialectele, credinþele religioase pe care le-au moºtenit trebuie sã disparã?

Este justificatã împingerea omogenizãrii unei populaþii, fie pe criterii etnice, caz în care vorbim de „curãþire etnicã”, fie pe baza principiului naþiunii civice, pânã la limita în care nu ar mai exista nici o diferenþã între diferite grupuri de oameni, în care bogãþia ºi varietatea culturalã s-ar ºterge? Fãrã îndoialã cã nu.

Un rol important îl are discursul identitãþii naþionale, aºa cum s-a constituit el în timp, printr-un anume mod de a reprezenta trecutul ºi de a prezenta istoria naþionalã în raport cu alte istorii naþionale, regionale ºi locale. Ce anume propune discursul identitar ca expresie a coeziunii unei naþiuni la nivel simbolic, cum trateazã el problema diversitãþii, a raportului dintre etnic ºi naþional (cetãþenia), a raportului dintre naþional ºi european – iatã aspecte de luat în seamã când vrem sã definim contextele favorizante sau defavorizante ale interculturalitãþii.

Acestea sunt, aºadar, ºi problemele pe care tema de faþã le abordeazã. Sursele utilizate sunt, în bunã parte, menite mai degrabã sa producã reflecþii, decât sã ofere informaþii. Exemplele de istorie europeanã sunt oferite, ca suport, pentru a putea compara ºi discuta, în fapt, probleme ale istoriei româneºti. Þinând cont de aceasta, ºi datoritã dificultãþii de a identifica surse primare autohtone, am utilizat surse de atitudine, de opinie care sã serveascã scopului propus.

Sarcinile de lucru individuale sau de grup solicitã adolescenþilor exprimarea de opinii, dezbaterea, luarea de decizii, întoarcerea criticã spre sine ºi producerea în permanenþã a unor argumente pentru poziþiile exprimate. Tonul surselor ºi al sarcinilor de lucru este mai sobru, pentru a nu trimite spre o abordare facilã. El poate fi nuanþat de cãtre dascãli, în funcþie de problemele discutate.

94

Pentru a-i cunoaºte ºi a interacþiona cu ceilalþi, trebuie sã te cunoºti mai întâi pe tine însuþi, ca persoanã, ca grup social, cultural sau politic.

Naþiunea etnicã pune accentul pe unitatea culturalã. Naþiunea civicã pune accentul pe voinþa membrilor unei comunitãþi de a trãi împreunã.

Provocarea pentru noi, dascãlii, este de a încerca sã nu ne impunem propriile opinii, convingeri, ci de a juca rolul de facilitator, moderator, care ridicã probleme, dar nu oferã „reþete”.

NAÞIUNE ªI NAÞIONALISM

1.

IDENTITATE ªI ALTERITATE. EU ªI CEILALÞI

1.1. CE ÎNSEAMNÃ SÃ FII SPANIOL? „Spune, copilule, ce eºti tu?

Spaniol.

Ce înseamnã sã fii spaniol?

Sã fii un om cinstit.

Câte obligaþii are un astfel de om ºi cum se numesc acestea?

Trei; el trebuie sã fie creºtin catolic, trebuie sã îºi apere

religia, patria ºi legile sale ºi mai degrabã sã moarã decât sã se lase asuprit.[...]

Cine sunt francezii?

Foºti creºtini, noi eretici.

Ce i-a dus la aceastã robie?

Falsa filosofie ºi libertatea Moravurilor lor depravate.[...]”

„Catehismul civil” spaniol, scriere religioasã de propagandã naþionalã, publicat în sute de mii de exemplare (1808), apud Hagen Schulze, Stat ºi naþiune în istoria europeanã, Polirom, Iaºi, 2003, p.175.

1.2. EUROPEANUL PERFECT

• Care sunt elementele care definesc identitatea unui spaniol?

• Încadreazã sursa (tipul, contextul elaborãrii, scopul urmãrit, procedeele utilizate).

• Compune dupã modelul sursei o poezie care se referã la identitatea ta (ex. dacã eºti ºvab, poezia se va numi „Ce înseamnã sã fii ºvab?”). Alcãtuieºte un tabel (douã coloane numite „înainte de a a compune poezia”/”dupã ce am compus poezia”) ºi noteazã în prima coloanã sentimentele, gândurile, asocierile ºi imaginile mentale pe care le ai. Dupã ce ai compus poezia, completeazã ºi a doua coloanã din tabel.

Alege-þi apoi o altã identitate ºi compune o nouã poezie.

• Care sunt elementele care compun propria voastrã identitate? Stabiliþi cuvinte-cheie care o definesc cel mai bine.

• Cum dobândim o identitate: prin dat (naºtere, etc.) sau prin alegere?

• Existã mai multe grupuri cãrora un individ le poate aparþine?

Identificaþi grupurile voastre de apartenenþã.

www.infoeuropa.ro

APLICAÞIE • Studiazã sursa ºi schiþeazã portretul românului „perfect”.

• Alege împreunã cu colegii un reprezentant al unui alt grup etno-cultural (maghiar, turc etc.) ºi schiþeazã portretul „perfect” al acestuia.

95

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

1.3. PSIHOLOGIA ROMÂNILOR ACUM 100 DE ANI „Omul din Apus face opere durabile, pe când românul improvizeazã [...].

Românul nu munceºte metodic, ci în salturi; are lungi perioade de odihnã, iar la nevoie dã pe brânci ºi face muncã de sclav...

De asemenea, este cheltuitor cu timpul într-o mãsurã cum nu sunt popoarele din Apus [...].

Românul considerã nerespectarea legii ca un titlu de mãrire

ºi de putere. [...]

Profitul capitalistului român provine, de cele mai multe ori, din mãiestria cu care acesta îºi aserveºte bugetul statului [...].

Noi voim sã ne apropriem bunurile culturale, pe care le vedem la popoarele din apus, cu aceleaºi însuºiri sufleteºti cu care reuºeam odatã aºa de bine sã ne strecurãm prin împrejurãrile vitrege din trecut.”

Constantin Rãdulescu Motru, Psihologia Poporului Român, Bucureºti, Paideia, 1998.

1.4. PE MARGINEA IDENTITÃÞII „Dacã în acest moment ne-am afla, sã zicem, la frontiera franco-spaniolã, în drum spre minunatele livezi ale Andaluziei, ºi un vameº ne-ar întreba ce suntem, este evident cã, scoþând paºaporul, toþi cei de aici am mãrturisi cã suntem români. ºi acesta ar fi rãspunsul aºteptat, chiar dacã l-ar da un maghiar, un evreu sau un rrom din Cluj, cu cetãþenie românã. Dacã am aborda însã un poliþist pe o stradã din Bucureºti, întrebându-l cum putem ajunge la Gara de Nord, este evident cã nu ne-am mai prezenta ca români, ci ca ardeleni sau clujeni, iar accentual nostru ar face lucrul acesta ºi mai clar, pentru oricine. În schimb, dacã ne înscriem la

masterat sau dacã dãm concurs pentru ocuparea unui job, indiferent cã suntem la Cluj sau la Bucureºti, ne vom recomanda ca absolvenþi de studii superioare, ca licenþiaþi în istorie, ca intelectuali, în nici un caz ca români sau ca ardeleni. [...] Pe de altã parte, dacã vreunul dintre tinerii noºtri colegi, aflat la discotecã sau în troleibuz, se simte atras de o domniºoarã ºi iniþiazã un schimb de priviri cu aceasta, este limpede cã nu-l intereseazã defel cel puþin pe moment, dacã fata e bulgãroaicã, olteancã, vânzãtoare sau penticostalã. Ceea ce conteazã în situaþia respectivã este identitatea de gen – dupã caz, masculinã sau femininã.”

• Exprimã-þi acordul sau dezacordul faþã de afirmaþiile lui Constantin Rãdulescu Motru. Te regãseºti în aceastã descriere?

Motiveazã! Crezi cã anumite afirmaþii mai sunt valabile ºi astãzi? Explicã.

• Care sunt, în opinia ta, elementele care definesc identitatea unui român? Scrie câteva cuvinte-cheie. Comparã-le cu ale colegului tãu. Ce ai constatat?

• Studiaþi sursa 1.3 folosind „recenzia prin rotaþie”, care presupune urmãtoarele activitãþi: Luaþi cele cinci afirmaþii din sursa 1.3 ºi transformaþi-le în întrebãri scrise pe coli de hârtie separate care se atârnã pe pereþi. / Fiecare întrebare revine unui grup de 3-4 elevi.

Aceºtia se duc la coala cu întrebarea respectivã, discutã întrebarea timp de cinci minute ºi apoi scriu rãspunsul. / La semnalul profesorului, grupurile se mutã la coala urmãtoare, citesc întrebarea ºi rãspunsul care a fost scris de grupul precedent ºi îºi adaugã propriile comentarii. / Profesorul dã din nou semnalul de rotire repetând procesul, dacã e posibil, pânã când grupurile revin la întrebarea iniþialã.

• Consideraþi cã avem mai multe identitãþi? Care ar putea fi ele?

• Care este identitatea ta?

• Care este rolul jucat de stat în construirea identitãþii?

• Care sunt instrumentele/mijloacele prin care statul promoveazã modelul cultural ºi identitar?

Sorin Mitu, Transilvania mea. Istorii, mentalitãþi, identitãþi, Ed. Polirom, Iaºi, 2006, pp. 27-28.

APLICAÞIE Cele mai importante motive pentru a fi englez (adaptat dupã www.infoeuropa.ro) „Douã rãzboaie mondiale ºi o cupã mondialã. Bere cãlduþã. Reuºeºti sã-i zãpãceºti pe toþi cu regulile de cricket. Ajungi sã accepþi cu capul sus înfrângerea în evenimente sportive majore. Criza de apã garantatã în fiecare varã. Poþi trãi în trecut imaginându-þi cã încã eºti o putere mondialã. Faci baie o datã pe saptamânã, fie cã ai nevoie, fie cã nu. E mai bine decât sã fii galez, irlandez sau scoþian.”

Stabiliþi, în acelaºi ton, cca 5 motive pentru a fi român.

96

NAÞIUNE ªI NAÞIONALISM

2.

IDENTITATEA UNOR CONCEPTE – NAÞIUNE, PATRIE, STAT, CETÃÞEAN

2.1. CETÃÞENIA ªI STATUL-NAÞIUNE „O societate politicã funcþionalã poate exista numai în mãsura în care membrii ei au cãzut în prealabil de acord asupra unor rãspunsuri comune pe care trebuie sã le primeascã cel puþin trei întrebãri ierarhic dispuse: mai întîi «cine suntem?», în ce fel ne înþelegem identitatea, cum ne recunoaºtem reciproc cetãþenia ºi pânã unde împingem graniþele sociale ºi culturale ale statului-naþiune; apoi «ce ne leagã?», dupã ce lege fundamentalã este organizatã viaþa noastrã comunã, care sunt regulile ºi procedurile de tip constituþional ale funcþionãrii societãþii. [...] Într-adevãr, în conformitate cu litera Constituþiei României, Suveranitatea naþionalã aparþine poporului român (art. 2 alin. 1), iar Statul are ca fundament unitatea poporului român (art. 4 alin. 1); în schimb, România este patria comunã ºi indivizibilã a tuturor cetãþenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de naþionalitate, de origine etnicã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenþã politicã, de avere sau de origine socialã (art. 4 alin 2).

Textul pare sã opereze cu douã noþiuni care nu sunt identice: pe de o parte poporul român, caracterizat prin unitate, titular al suveranitãþii naþionale ºi fundament al Statului, iar pe de altã parte, cetãþenii români, cãrora România le aparþine ca patrie comunã ºi care se bucurã de acest statut indiferent de originea lor etnicã, de confesiune sau de orientare politicã.

Constituþia identificã deci trei categorii de subiecþi politici: poporul român (unitar, suveran ºi purtãtor al unei identitãþi etnice, culturale, lingvistice ºi religioase), cetãþenii români (care beneficiazã de drepturi ºi libertãþi ºi au obligaþii prevãzute de lege) ºi persoane aparþinând minoritãþilor naþionale (la rândul lor purtãtoare ale unei identitãþi specifice).

Cetãþenii români sunt definiþi din perspectiva drepturilor ºi obligaþiilor, în vreme ce atât poporul român, cât ºi persoanele aparþinând minoritãþilor naþionale sunt definite pe temeiul identitãþii etnice, culturale, lingvistice ºi religioase.“

• Analizaþi sursa 2.1 ºi completaþi: titlul sursei, autorul, data apariþiei.

• Redaþi, în cel mult o frazã, ideea centralã a textului.

• Ce a intenþionat autorul sã demonstreze prin aceastã sursã?

Daþi exemple din document pentru a vã argumenta punctul de vedere.

• Ce ne aratã documentul despre valorile ºi convingerile autorului?

• Ce informaþii ni se oferã despre contextul (perioada etc.) în care a fost elaborat documentul?

• Explicaþi pe scurt opinia voastrã despre document. Ideile documentului au legãturã cu lumea în care trãim?

• Notaþi o întrebare pe care i-aþi pune-o autorului privitor la o chestiune pentru care documentul nu oferã destule detalii.

Daniel Barbu, Cetãþenia ºi statul-naþiune, Provincia, 2000.05.21.

2.2. ERNEST GELLNER „Doi oameni aparþin aceleiaºi naþiuni dacã ºi numai dacã ei

se recunosc ca aparþinând aceleiaºi naþiuni.[...].”

Ernest Gellner, Nations and Nationalism, Cornell University Press, Ithaca, 1983, p. 6.

97

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

2.3. CE ESTE NAÞIUNEA? „O naþiune este deci o mare solidaritate, constituitã prin sentimentul sacrificiilor care au fost fãcute ºi al acelora pe care suntem dispuºi sã le facem încã. Ea presupune un trecut; ea este rezumatã, totuºi, în prezent, printr-un fapt

tangibil: consimþãmântul, dorinþa clar exprimatã de a continua viaþa împreunã.

Existenþa unei naþiuni este (iertaþi-mi aceastã metaforã) un plebiscit de fiecare zi, precum existenþa unui individ este o afirmare perpetuã a vieþii.”

Ernest Renan (1823-1892), istoric francez al religiilor, în Conferinþa de la Sorbona din 11 martie 1882, intitulatã Qu’est-ce qu’une nation (Ce este naþiunea?)

2.4. NAÞIUNEA: DOUÃ PERSPECTIVE Naþiunea etnicã se legitimeazã prin: • rãdãcini comune („sângele”) • moºtenire • ataºament emoþional • unitate prin statut • regula majoritãþii etnice • fraternitate • naþiunea creeazã persoana

Naþiunea civicã se legitimeazã prin: • lege • alegere • ataºament raþional • unitate prin consimþãmânt • pluralism democratic • libertate • persoana creeazã naþiunea

• Identificaþi asemãnãri ºi diferenþe între opiniile exprimate în sursele 2.2 ºi 2.3.

• Existã afirmaþii în surse cu care sunteþi total de acord sau în total dezacord? Argumentaþi.

• Ce înseamnã pentru tine sã aparþii unei naþiuni? Ce simþi, ce gândeºti cã poþi sã împãrtãºeºti alãturi de cei din jurul tãu? Care sunt elementele care te leagã de cei de lângã tine?

• Care sunt elementele care definesc naþiunea românã? Din cine crezi cã este formatã?

Selecteazã din texte ºi/sau adaugã cuvinte pentru a elabora propria ta definiþie a naþiunii.

(apud Gabriel Andreescu, Naþiuni ºi minoritãþi, Polirom, Iaºi, 2004)

2.5. „IARBA VERDE, VERDE DE ACASÃ...“ „Am cunoscut nu de mult la Strasbourg un tânãr funcþionar superior european, german ca etnie, crescut ºi educat în Olanda, cu locul de muncã la Parlamentul European la Bruxelles, în Belgia, ºi Strasbourg, în Franþa, domiciliat în

Germania, fluent ca exprimare în germanã, neerlandezã, englezã, francezã ºi spaniolã. ºi mã gândeam: oare unde o fi fiind pentru el ºi pentru copiii lui ºi ai soþiei sale olandeze «iarba verde, verde de acasã»?... Poate în Europa?”

Petre Moldovan, http://www.lumeam.ro/nr8_2000/dosar.html

2.6. PATRIOTISMUL. CE SCRIU DICÞIONARELE? PATRIOTISMU amore de patria: se imitamu ºi se avemu patriotismulu straboniloru; patriotismulu e una detoria a patriotului.

(Dictionariul limbei române de A.T. Laurianu ºi J.C. Massimu, Bucuresci, 1876) PATRIOTISM, s.n. Dragoste ºi devotament faþã de patrie ºi de popor; faptul de a fi gata de luptã ºi de jertfã pentru interesele patriei. (DLRM, Editura Academiei RPR, 1958)

98

• Existã o „reþetã” pentru un anume tip de naþiune? Care dintre cele douã tipuri de naþiune prezentate în sursa 2.4 se gãseºte mai aproape de opþiunile tale? De ce?

• Identificã tipul de naþiune caracteristicã Europei ºi României în secolul al XIX-lea.

Dar în secolul al XXI-lea?

• Cum aþi putea defini identitatea personajului prezentat în sursa 2.5? Cãrei naþiuni îi aparþine?

Care credeþi cã este patria lui?

Care e cetãþenia lui?

• În opinia ta, ce înseamnã sã fii cetãþean? Cine are dreptul de cetãþenie în România?

NAÞIUNE ªI NAÞIONALISM

PATRIOTISM (<fr.) s.n. Sentiment de dragoste faþã de patrie ºi de popor, statornicit în decursul istoriei, având în diferite epoci un conþinut diferit. Patriotismul apare o datã cu formarea popoarelor, dar capãtã o mare însemnãtate în perioada transformãrii lor în naþiuni ºi a constituirii statelor naþionale.

PATRIOTISM SOCIALIST = ataºamentul ºi dragostea oamenilor muncii faþã de patrie, generat de orânduirea socialistã. (Mic dicþionar enciclopedic, ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã, Editura ºtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1978.)

A FI PATRIOT, a-þi iubi þara înseamnã a face totul pentru a spori avuþia naþionalã, proprietatea socialistã, a nu precupeþi nimic pentru înfãptuirea politicii partidului comunist, ce corespunde intereselor vitale ale întregii naþiuni”. (România pe drumul construirii societãþii socialiste multilateral dezvoltate, Ed.Politicã, Bucureºti, 1978, volumul 13, p. 68.)

2.7. PATRIOTISMUL DE ARDEAL „În ajunul Crãciunului, puþin peste ora unsprezece. Acasã la familia Gheorghe, masa e pe sfârºite. Bunicul Gheorghe, 67 de ani, s-a abþiguit un pic de la pãlincã, e roºu la faþã ºi cam nervos. κi drege glasul. Restul familiei înþelege cã i-a venit cheful de cântat. Acelaºi repertoriu din fiecare an, de sãrbãtori. Bãtrânul Gheorghe dã tonul ºi începe cam fals, dar în forþã: «C-aºa-i românul când se veseleºte, ca ºi stejarul când înmugureºte!». Bunica Gheorghe se duce la bucãtãrie ca sã taie cozonacul. Cei doi fii Gheorghe, ambii trecuþi de patruzeci, îi þin isonul ca sã-i facã plãcere. Nepoþii adolescenþi pleacã în cealaltã camerã, la televizor.

Cîntecul nr. 2: «Noi sîntem români, noi suntem aici pe veci stãpâni!». Bunica Gheorghe nu mai are ce ocupaþie domesticã sã-ºi gãseascã, aºa cã e nevoitã sã cânte ºi ea. La al patrulea

cîntec: «Nu uita cã eºti român!», bunicul Gheorghe loveºte cu pumnul în masã ºi izbucneºte în lacrimi. Familia tace, respectându-i emoþia.

Patriotismul bãtrânului Gheorghe nu este de faþadã, însã are o motivaþie precisã, alta în afarã de stimulii bahici.

Familia Gheorghe locuieºte într-un mic orãºel din Ardeal.

Gheorghe face parte din rândul românilor recalcitranþi deoarece nu se are bine cu vecinii sãi unguri. În fiecare an, mai ales în preajma sãrbãtorilor, conflictele mai vechi legate, de pildã, de cine ar trebui sã facã curat în curtea comunã ºi de ce, sunt reactualizate. Gheorghe se enerveazã în momentul în care vecinii sãi vorbesc între ei pe ungureºte, iar el nu înþelege o boabã. [...] Aºadar, bãtrânul Gheorghe se simte îndreptãþit [...] sã-ºi gãseascã un sens propriei sale existenþe: mândria de a fi român!“

• Pentru tine ce înseamnã patriotismul? Care dintre cuvintele de mai jos descriu cel mai bine þara în care ai vrea sã locuieºti: frumoasã, fericitã, bogatã, liberã, grijulie, puternicã, echilibratã, sigurã, paºnicã, mulþumitã?

Argumentaþi alegerea fãcutã.

Lucraþi în grupuri de câte patru persoane.

• Selectaþi un singur cuvânt/aspect din lista iniþialã. Alcãtuiþi un acrostih cu literele cuvântului ales sau o poezie care sã aibã drept titlu cuvântul selectat.

• Pe ce se bazeazã sentimentul de mândrie naþionalã?

Limbã, tradiþii, religie, libertãþi individuale...?

Continuaþi/refaceþi lista, adãugând ºi alte cuvinte.

• Care este relaþia dintre mândria naþionalã exacerbatã ºi acceptarea diversitãþii, a pluralitãþii, a dialogului intercultural?

Adina Popescu, Ce te face sã te simþi român, Dilema 2006, nr. 105.

99

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

3.

NAÞIONALISMUL

3.1. NAÞIONALISM ªI PATRIOTISM „Mircea Ciobanu: Faceþi vreo distincþie între naþionalism ºi patriotism?

Mihai I: Noi da. Naþionalismul e o pornire a omului legat de patria lui, care însã poate scãpa oricând de sub control ºi sã se umple de alt conþinut. Naþiona-

list a fost ºi profesorul Iorga, naþionaliºti au fost ºi legionarii care l-au ucis. Unde e deosebirea? Noi ne dãm seama unde e – dar cuvântul ãsta e ca apa, ia orice formã. ºi aºa sunt multe alte cuvinte pe care le folosesc oamenii politici.”

Mircea Ciobanu, Nimic fãrã Dumnezeu. Noi convorbiri cu Mihai I al României, Bucureºti, Humanitas, 1992, p. 112.

3.2. CAZUL DREYFUS

Citeºte sursa 3.1 ºi aratã cum vezi tu relaþia dintre naþionalism ºi patriotism. Care este diferenþa între cei doi termeni? În ce constã ea? Alcãtuieºte o listã de acþiuni/atitudini/sentimente care caracterizeazã fiecare dintre cele douã concepte. Deseneazã diagrama Venn (douã cercuri care se intersecteazã). Scrie în cercul din dreapta cuvintele gãsite pentru naþionalism, în cercul din stânga cuvintele identificate pentru patriotism, iar în mijloc, în spaþiul unde cele douã cercuri se intersecteazã, noteazã cuvintele care se potrivesc ambelor.

www.alexandria-press.com/arhiva/No_1/zola.htm

„În 1898, scriitorul Emile Zola a publicat J’accuse în L’Aurore, o acuzaþie fulminantã la adresa marelui Stat Major francez, a judecãtorilor ºovini care îl condamnaserã pe nedrept pe cãpitanul evreu Dreyfus.

«Cã Dreyfus este capabil de trãdare putem conchide chiar din rasa lui.» (Barres). El spionase, chipurile, pentru Prusia. Scena degradãrii publice a devenit celebrã.

Nasturii ºi gradele smulse de

pe uniformã sub ochii tuturor, sabia frântã pe genunchi, apoi defilarea umilitoare prin faþa camarazilor asezaþi în formaþie.

Strigãtul neîncetat al lui Dreyfus «sunt nevinovat» n-a avut nici o ºansã sã fie auzit.

Lui Zola i s-a intentat un proces, a fost chiar condamnat, a fugit în Anglia, dar întoarcerea lui a devenit apoi un triumf; [...] dupã douã procese de revizuire, Dreyfus a fost eliberat în 1906.”

Ute Frevert, Heinz-Gerhard Haupt, Omul secolului XX, Polirom, Iaºi, 2002, pp. 170-172.

100

• Citeºte sursa 3.2. Eºti de acord cu poziþia lui Emile Zola?

Stabiliþi în grup avantaje ºi dezavantaje ale unei asemenea luãri de poziþie. Tu cum ai fi procedat?

• Împarte o foaie de caiet în patru cadrane ºi noteazã: cadranul I – o idee interesantã pe care ai reþinut-o; cadranul II – emoþii, sentimente pe care le-ai simþit citind sursa; cadranul III – un alt titlu pentru afacerea Dreyfus; cadranul IV – o legãturã cu viaþa personalã. Împãrtãºiþi în perechi conþinutul celor patru cadrane.

NAÞIUNE ªI NAÞIONALISM

3.3. NAÞIONALISMUL COMUNIST „Ridicolul atinge culmi ameþitoare atunci când Institutul de istorie a partidului, profilat pe monografii de lupte muncitoreºti ºi de eroi ai clasei muncitoare, se orienteazã spre Antichitate, consacrându-se cu deosebire originilor dacice!

Istoria anticã devine încã mai politizatã decât istoria contemporanã. Marele eveniment se petrece în 1980, când este

confecþionatã din toate piesele aniversarea a 2050(?) de ani de la constituirea statului dac «unitar ºi centralizat» al lui Burebista. Burebista îi oferea lui Ceauºescu suprema legitimare, statul lui prefigurând în multe privinþe (unitar, centralizat, autoritar, respectat de «ceilalþi») propria sa Românie, aºa cum ºi-o închipuia dictatorul.”

Lucian Boia, Istorie ºi mit în conºtiinþa româneascã, ediþia a III-a adãugitã, Humanitas, Bucureºti, 2002, p. 129.

3.4. PERICOLUL NAÞIONALISMULUI „Dintre cele trei forþe politice care s-au confruntat la nivel global în acest secol (democraþia, comunismul, naþionalismul), cea mai puternicã a fost naþionalismul. Impactul sãu a fost devastator. A nimicit imperii multinaþionale (austroungar, otoman) ºi a desfãcut imperii coloniale (britanic, francez, spaniol, portughez, german, olandez, belgian, italian), a provocat cele mai

mari rãzboaie din istoria umanitãþii (cele douã rãzboaie mondiale), a dus la apariþia statelor naþiune moderne, a provocat (în alianþã cu democraþia) prãbuºirea totalitarismului comunist, a dus la destrãmarea unor federaþii multinaþionale (precum URSS, RSF Iugoslavã, Cehoslovacia), dupã cum a condus ºi la isteria nazistã a Holocaustului.”

Dan Pavel, De ce nu pot dispãrea naþiunile, în Curentul, 1999/11/02.

3.5. NAÞIONALISM „BUN” ªI „RÃU” „Se întâlnesc destul de des [...] enunþuri privitoare la douã feluri de naþionalisme: unul «democratic» ºi unul «antidemocratic», unul «benign» ºi unul «malign», unul «bun» ºi unul «rãu». [...] În toate cazurile acestea, primul fel de naþionalism este considerat a fi condamnabil, cel de-al doilea acceptabil, chiar firesc. [...].

Cum se poate determina gradul de virulenþã la care naþionalis-

mul «moderat» se transformã într-unul «excesiv», provocator de vrajbã între etnii? [...] Cãci orice naþionalist va invoca întotdeauna, cu deplinã siguranþã de sine, un criteriu simplu spre a opera distincþia cãutatã, spunând cã naþionalismul propriei etnii – «al nostru» – este cel firesc, justificat, moderat, benefic, pe când cel strãin – «al lor» – este cel condamnabil, malefic. [...]. ”

Andrei Roth, Naþionalism sau democratism?, Editura Pro Europa, Târgu Mureº, 1999, pp. 77-78.

• Studiazã sursa 3.3 ºi aratã ce sens a dat regimul comunist termenului de mândrie naþionalã. Care a fost în viziunea comunismului rolul pe care disciplina istoriei trebuia sã-l joace în crearea ºi întreþinerea mândriei naþionale?

Cunoaºteþi ºi alte discipline care trebuia sã contribuie la aceasta? Daþi exemple.

• Citiþi sursa 3.5 ºi alcãtuiþi un text de max. 100 cuvinte în care sã rãspundeþi la întrebarea: existã un naþionalism „bun” ºi unul „rãu”?

• Precizaþi-vã, prin intermediul „liniei valorice”, punctul de vedere faþã de afirmaþia: „Un patriot adevãrat este ºi naþionalist.“ Rãspunsurile pot fi gradate (da/nu/ºi da, ºi nu).

• Vã gândiþi la rãspuns singuri ºi puteþi sã vã notaþi ideile pe o hârtie. Apoi, vã alegeþi o poziþie care reflectã punctul vostru de vedere ºi vã aºezaþi în clasã pe o linie imaginarã. (De ex., cineva poate fi de acord, altcineva poate fi împotriva acestei afirmaþii, iar ceilalþi pot fi parþial de acord. Cele douã persoane cu opinii opuse vor sta la capetele liniei, iar ceilalþi vã înºiraþi pe o linie imaginarã. În continuare, vã comparaþi pãrerile cu ale celor din jur, ca sã vã asiguraþi cã sunteþi la locul potrivit).

• În interiorul propriului grup, vã pregãtiþi cu colegii argumente punctuale care vã susþin poziþia. Dupã câteva minute, fiecare grup îºi va exprima punctul de vedere, prin intermediul unei persoane care prezintã argumentele.

• Trebuie sã pregãtiþi argumente, nu afirmaþii, ºi sã vã ascultaþi cu atenþie colegii. Nu puteþi interveni cu alte opinii în timpul prezentãrii argumentelor.

101

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

3.6. ROLUL ISTORIEI ÎN FORMAREA MENTALITÃÞILOR „Putem înþelege cât de puternicã este istoria în formarea mentalitãþilor, mai ales când se asociazã cu religia. [...]

Secolul al XIX-lea a creat mitul Kosovo, legat de ultima bãtãlie a principelui (Lazar n.n.). În 1885, comemorarea a luat forma unei întruniri paniugoslave. Teritoriul Kosovo a fost eliberat abia în 1912. Deºi populaþia albanezã este acolo majoritarã, datoritã schimbãrilor intervenite în Evul Mediu ºi în epoca modernã, este de neconceput pentru sârbi sã-l abandoneze vreodatã (în ciuda faptului cã relicvele cneazului Lazar au fost înmormântate la

Vrdnik, apoi mutate la Ravanica, în Vojvodina). [...] mitul a fost consolidat în anii ‘30 prin politica centralizatoare a regelui Alexandru, care a cerut sculptorului croat Mestrovici ridicarea unui templu în Kosovo. Din acel altar naþional nu au mai rãmas decât masive cariatide, la Muzeul de Artã din Belgrad. Aniversarea din 1989 a acestui eveniment dupã 600 de ani a mobilizat numai pe sârbi. Preºedintele Milosevici a speculat acel moment simbolic în campania demagogicã împotriva nonsârbilor, în special împotriva musulmanilor.”

• Identificaþi în sursa 3.6 cauze care pot duce la apariþia ºi întãrirea naþionalismului.

Cunoaºteþi ºi alte cauze?

• Indicaþi, recitind sursa, cauzele conflictului din fosta Iugoslavie.

Putea fi el prevenit?

De cãtre cine?

• Ce credeþi cã trebuie fãcut pentru ca oamenii sã nu mai fie manipulaþi ºi îndreptaþi unii împotriva altora?

• Conform sursei, ce rol a avut istoria în formarea unor mituri?

Ce rol credeþi cã ar trebui sã aibã astãzi?

Andrei Pippidi, Despre statui ºi morminte. Pentru o teorie a istoriei simbolice, Editura Polirom, Iaºi, 2000, pp. 23-24.

3.7. FÃRÃ TITLU, 1, 2, 3

Diana Ostaficiuc, concursul „Eurobarometru vizual”, organizat de Delegaþia Comisiei Europene ºi Centrul Internaþional pentru Artã Contemporanã, 2005.

102

• Priveºte atent sursa 3.7.

Pe placa de pe zid scrie „Str. 1 Decembrie”. Ce relaþie se poate stabili între placa de pe zid ºi cele douã indicatoare?

• De ce crezi cã existã în imagine douã indicatoare, care aratã direcþii diferite? Ce semnificã?

• Stabileºte un titlu pentru imagine. Pornind de la titlul stabilit, elaboreazã un eseu (10 min.) care va fi evaluat dupã urmãtoarele criterii: – sã fie la subiect; – sã exprime clar punctul tãu de vedere; – sã conþinã argumente pe care se sprijinã punctul tãu de vedere/poziþia ta; – sã fie legat de experienþa ta personalã, sã realizeze conexiuni.

NAÞIUNE ªI NAÞIONALISM

4.

IDENTITATE NAÞIONALÃ – IDENTITATE EUROPEANÃ

4.1. O PREVIZIUNE „La Congresul pacifist de la Paris din 1849, Victor Hugo rosteºte celebrele cuvinte: «Va veni ziua când armele vor cãdea din mâini ºi bombele tunurilor vor fi înlocuite cu cuvântul ºi cu dreptul de vot universal al popoarelor... va veni o zi când tunurile nu se

vor mai vedea decât prin muzee ºi lumea se va mira cã au fost vreodatã cu putinþã... ºi va veni ziua când vom vedea douã grupãri uriaºe: Statele Unite ale Europei ºi Statele Unite ale Americii dându-ºi mâna prieteneascã peste ocean...»”

www.europeana.ro

4.2. SUPRASTATUL „Robert Schuman, unul dintre fondatorii Uniunii Europene, arãta, în anii ‘50, cã: «deasupra naþionalismelor învechite va trebui pe viitor sã stea sentimentul solidaritãþii naþiunilor.

Meritul naþionalismului a fost întemeierea unei tradiþii ºi a unei structuri interne solide în

cadrul statului. Pe aceastã fundaþie veche va trebui ridicatã o nouã construcþie. Suprastatul va fi aºezat pe fundamentul naþional. Astfel, trecutul glorios nu va fi negat, dar energiile naþionale vor renaºte prin folosirea lor comunã în slujba solidaritãþii suprastatale.»”

Apud Hagen Schulze, Stat ºi naþiune în istoria europeanã, Polirom, Iaºi, 2003, p. 312.

• Credeþi cã previziunea lui Victor Hugo din sursa 4.1 s-a împlinit deja? Exprimaþi o idee ºi susþineþi-o cu un argument.

• Elaboraþi un text cu titlul „Statele Unite ale Europei”.

Alcãtuiþi 4 grupuri. Utilizaþi „Cubul”. Fiecare grup rezolvã în scris sarcinile de lucru de pe o faþã a cubului timp de cca. 5-10 min. Se afiºeazã ºi fiecare grup prezintã concluziile la care a ajuns. Feþele cubului sunt: • Descrie (Ce vezi?, Ce auzi?, Ce miroºi?, Ce simþi? – când spui Statele Unite ale Europei).

• Comparã (Cu ce seamãnã?).

• Asociazã (La ce te face sã te gândeºti?).

• Analizeazã (Spune mai multe detalii despre problemã/caracteristici).

• Aplicã (La ce este bun?, La ce foloseºte?).

• Argumenteazã (pro ºi contra).

• Citeºte sursa 4.2. ºi stabileºte care va fi soarta naþiunii în secolul XXI, conform sursei.

• Realizeazã un desen/imagine graficã prin care sã ilustrezi conceptul de suprastat.

4.3. FÃRÃ NUME

Comenteazã sursa 4.3 împreunã cu un coleg. Dã un titlu caricaturii. Încearcã sã surprinzi mesajul acesteia. Noteazã cuvinte care denumesc ceea ce se vede în imagine. Asociazã fiecãrui cuvânt o semnificaþie. Exprimã în scris, în max. 2 fraze, ce crezi cã reprezintã caricatura.

Caricaturã, Könczey Elemér, cotidianul Krónika, 2005

103

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

4.4. IDENTITATE NAÞIONALÃ ªI/SAU IDENTITATE EUROPEANÃ „Pe bãtrânul continent, pasul decisiv spre globalizare se va face prin edificarea Statelor Unite ale Europei. Preþul care se cere plãtit este demolarea statelor naþionale. [...]

Suprastatul UE nu se ridicã pe

statele naþionale (care au ºi atributele caracteristice) decât pentru a le strivi. Tot aºa ºi identitatea europeanã creºte din seva identitãþilor naþionale numai pentru a le vlãgui ºi, finalmente, îngropa. [...]”

Claudiu Târziu, Rost. Revistã de politicã ºi culturã creºtinã, nr. 2, aprilie 2003.

4.5. GLOBALIZAREA ªI IDENTITATEA NAÞIONALÃ „Mai mult decât atât, într-o structurã de ordin global trebuie sã fii capabil, ca stat, sã-þi pãstrezi propria «personalitate». Odatã ce România va adera la UE, asta nu va însemna cã în loc de „Mioriþa» ciclul primar va studia «Hamlet» ca fiind unul dintre cele mai importante mituri ale românilor. Aceastã

aderare nu va schimba nici binecunoscutele sintagme «codrul frate cu românul» sau «românul s-a nãscut poet».

Indiferent dacã România aderã sau nu la Uniunea Europeanã tot «o insulã de latinitate într-o mare de slavi» o sã fim, pentru cã aceste lucruri s-au impus prin culturã.”

Irina Mateescu, www.bizwords.ro

4.6. UN REFERENDUM ZILNIC „Aparent e însã destul loc deocamdatã în Uniunea Europeanã pentru diferite nationalitãþi, cu diferite voinþe, suficient loc pentru ca integrarea sã se producã de la nivelul dorit. Chiar dacã, în curând, noi naþionalitãþi din est vor intra în arenã.

Crearea unei identitãþi europene dupã modelul identitãþilor naþionale nu e neapãrat necesarã. Iar dacã populaþiile nu «simt» încã, într-o mai mare

mãsurã, sensul integrãrii, acest lucru înseamnã cã deocamdatã UE se bazeazã prea mult pe o elitã care nu transmite suficient informaþia. Nu toatã lumea a aflat cã Uniunea Europeanã înseamnã altceva decât globalizare. Cã, dimpotrivã, reprezintã un forum unde poate fi exprimatã, ca într-un zilnic referendum, propria convingere, aceea care dã lumii energie, forþã motrice ºi credibilitate.”

Grete Tartler, în România literarã, nr. 50 din 20 decembrie 2000.

104

• Care sunt poziþiile exprimate în sursele 4.4 ºi 4.5 faþã de integrarea europeanã? Selectaþi principalele argumente pentru fiecare dintre poziþiile exprimate.

• Credeþi cã românii considerã cã integrarea europeanã ar reprezenta un potenþial pericol pentru anumite valori, tradiþii, elemente ale culturii? Aduceþi argumente pentru punctul vostru de vedere.

• Credeþi cã imaginea pe care o avem despre naþiune influenþeazã opþiunea pentru integrare? Argumentaþi.

• Care sunt opþiunile voastre în privinþa aderãrii României la Uniunea Europeanã?

• Faceþi o listã cu avantajele ºi dezavantajele aderãrii pentru români, în general, ºi pentru tineri, în special. Ce constataþi?

• Studiaþi sursa 4.6. Stabiliþi ideea centralã a textului ºi douã idei secundare. Ce poziþie exprimã faþã de Uniunea Europeanã: laudativã, neutrã, criticã?

Argumentaþi.

• Identificaþi în sursa 4.6 posibile cauze ale rezervelor exprimate de unele persoane/state faþã de integrare. Ce soluþii aþi putea gãsi pentru rezolvarea acestora?

Faceþi o listã de propuneri.

• Credeþi cã existã factori/bariere în calea integrãrii? Dacã da, care sunt acestea? Cum pot fi ele reduse? Notaþi douã idei.

• Ce speranþe leagã românii de integrarea europeanã? Dar voi, ce aºteptãri aveþi?

5.

VALORI ROMÂNEªTI, VALORI EUROPENE

5.1. TRATATUL PENTRU STABILIREA UNEI CONSTITUÞII PENTRU EUROPA „Art. 20: Toþi oamenii sunt egali în faþa legii.

Art. 21: Orice discriminare, de orice naturã: sex, rasã, culoare, etnie ºi origine socialã, caracteristici genetice, limbã, religie sau credinþã,

politicã sau altã opinie, proprietate, naºtere, handicap, vârstã sau orientare socialã este interzisã.

Art. 22: Uniunea va respecta diversitatea culturalã, religioasã ºi lingvisticã. [...]”

Constituþia europeanã, 2004.

5.2. VALORI MORALE ÎN ROMÂNIA Care sunt cele mai...

Importante Respectate Respectul pentru ceilalþi oameni 26,4 8,9 Toleranþa 3,7 11,6 Respectarea legii 20,9 11,2 Libertatea individului 8,6 11,6 Credinþa în Dumnezeu 34,7 45,4 Egalitatea 3,9 4,5 Încredere în oameni, indiferent de etnie 1,1 2,7 Valori morale

Respectul pentru cultura ºi tradiþiile altor popoare

0,8

4,1

Cercetarea Percepþii ºi atitudini faþã de fenomenul de discriminare, Centrul de Sociologie Urbanã ºi Regionalã, CURS, decembrie, 2005.

5.3. FÃRÃ TITLU

Caricaturã, Könczey Elemér, cotidianul Krónika, 2000

• Aderarea la Uniunea Europeanã înseamnã dorinþa de a face parte dintr-un sistem care are la bazã reguli precise. Studiazã sursa 5.1 ºi identificã norme de drept comunitar. Care dintre acestea consideri cã funcþioneazã deja în România?

Discutaþi în grup ºi stabiliþi care dintre norme sunt mai puþin respectate. Identificaþi câte o cauzã pentru care anumite norme nu sunt respectate, aduceþi câte un argument ºi oferiþi o soluþie.

• Care crezi cã sunt cele mai importante douã domenii, în care ar trebui sã se intervinã urgent pentru remedierea situaþiei?

• Care credeþi cã sunt cele mai importante douã domenii, în care ar trebui sã se intervinã urgent pentru remedierea situaþiei din perspectiva U.E.?

• Citeºte sursa 5.2. Existã vreo nepotrivire între importanþa acordatã de români unor valori ºi modul în care acestea sunt respectate?

• Comparã sursele 5.1 ºi 5.2. Ce constaþi? Formuleazã douã idei, un argument, ºi o concluzie.

• Acordã-þi pe o scarã de la 1 (cea mai micã valoare) la 5 (cea mai mare valoare) note pentru valorile pe care le consideri importante, ºi note pentru modul în care le respecþi, dupã modelul din tabel.

• Ce îþi sugereazã caricatura?

Noteazã trei idei.

• De cine fuge personajul din imagine? De ce? Ce duce sub braþ?

• Ce atitudine exprimã persoanele din turn: miratã, indiferentã, îngrijoratã, bucuroasã? Dar personajul care fuge? Ce semnificaþie are scara? Dar turnul?

• Ce titlu ai pune caricaturii?

105

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

5.4. „ªI EU SUNT EU“

Radu Igazsag, concursul „Eurobarometru vizual”, organizat de Delegaþia Comisiei Europene ºi Centrul Internaþional pentru Artã Contemporanã, 2005.

5.5. CE ÎNSEAMNÃ SÃ FII EUROPEAN? „Am fost invitat sã vorbesc despre ce înseamnã sã fii european. Vã mãrturisesc cã nu îmi este uºor sã dau un rãspuns, pentru cã sunt deja european: e o stare fireascã, pe care nu simt nevoia sã o definesc. Cum aþi rãspunde daca v-aº întreba ce înseamnã sã fii român? Poate v-aþi referi la limba românã, ºi mi-aþi spune cã sã fii român înseamnã sã vorbeºti româneºte.

Prin analogie însã, nu putem spune cã a fi european înseamnã sã vorbeºti europeanã, pentru cã nu existã o limbã europeanã, ci 20 de limbi oficiale – iar în curând vor fi 22, pentru cã se adaugã ºi româna ºi bulgara. De altminteri, sunt cetãþeni români în România care nu vorbesc româneºte acasã. Sunt ei mai puþin români? Poate v-aþi defini ca acei oameni care trãiesc ºi muncesc în România. Dar asta fac ºi eu, de aproape patru ani.

Sunt eu român deja? Sau ar trebui sã îi considerãm europeni pe cei cu rãdãcini în mai multe þãri? Eu sunt jumãtate german ºi jumãtate britanic.

Soþia mea este 100% britanicã.

Este ea mai puþin europeanã decât mine? Evident cã nu. Iatã deci câteva capcane ale definiþiei de european. De aceea, m-aº îndepãrta de ele, pentru a defini calitatea de european prin împãrtãºirea unui set de valori.

Cu alte cuvinte, a fi european înseamnã a împãrtãºi valori europene. Care sunt aceste valori?

Cine ºi când le-a inventat? Sunt ele ºi valorile voastre?[...] Pace, prosperitate, solidaritate. Iatã doar trei valori ale Uniunii Europene[...] O altã valoare, la care þineþi mai ales voi, tinerii este libertatea: libertatea de expresie, libertatea de asociere, libertatea de a studia ºi a munci în orice alt stat membru al Uniunii.”

Intervenþia domnului Jonathan Scheele la Conferinþa AIESEC, 27 aprilie 2005, http://www.infoeuropa.ro

106

• Explicã titlul sursei 5.4.

• Identificã valorile pe care imaginile le exprimã (respect faþã de familie etc.).

• Stabiliþi o listã cu valorile identificate. Discutaþi în grup dacã ele sunt ºi valori în care voi credeþi ºi pe care le respectaþi.

• Organizaþi-vã în 4 grupuri.

Realizaþi câte un afiº cu fotografii/imagini/simboluri care ilustreazã setul de valori al grupului din care faceþi parte.

• Schimbaþi între voi afiºele (grupul 1 cu 3 ºi grupul 2 cu 4).

Daþi un titlu afiºului colegilor.

Stabiliþi valorile sugerate prin afiº. Pregãtiþi în clasã un fond muzical ºi reflectaþi în scris notând pe o foaie: Astãzi am învãþat despre mine cã...; Astãzi am învãþat despre ceilalþi cã...; Astãzi am descoperit cã...; Astãzi m-a surprins sã...; Astãzi m-a dezamãgit faptul cã...; Astãzi...

• Citeºte sursa 5.5. Ce înseamnã sã fii european? Alcãtuieºte o listã cu valorile Uniunii Europene. Pe care le consideri cele mai importante?

• Care sunt valorile tale? Sunt ele diferite de cele pe care sursa le menþioneazã?

• Imagineazã-þi cã lucrezi într-un departament al Ministerului Integrãrii Europene din România. Þi s-a cerut sã redactezi agenda unei întâlniri cu un comisar al Uniunii Europene care monitorizeazã progresele realizate de þara ta în direcþia integrãrii europene. Începe prin a reciti informaþiile din modulul de faþã. Studiazã ºi informaþiile din celelalte module. Identificã cele mai importante probleme pe care România, prin departamentul la care lucrezi, ar vrea sã le discute cu reprezentantul U.E. Redacteazã agenda. Apoi arat-o colegilor ºi explicã-þi alegerile.

DIALOGUL INTERCULTURAL – UTOPIE SAU REALITATE?

III.

DIALOGUL INTERCULTURAL – UTOPIE SAU REALITATE?

Problemele puse în discuþie în aceastã temã, întrebarea care se regãseºte în titlu, sunt în egalã mãsurã cuprinzãtoare ºi, în esenþã, imposibil de tratat; aceasta deoarece, incluzând diverse grupuri etnice, state ºi formaþiuni statale diferite deopotrivã lingvistic, religios ºi cultural, spaþiul geografic pe care îl numim Europa este ºi spaþiul unor confruntãri seculare pentru influenþã ºi putere politicã, a unor dispute între religii universale (catolicismul ºi ortodoxia; creºtinismul ºi islamismul), respectiv între ideologii (comunismul ºi capitalismul; naþionalismul ºi globalismul).

Cum pot fi proiectate, în vederea viitoarei autodefiniri, peisaje politice noi, identitãþi eliberate ºi perspective de acþiune care sã slujeascã eliberãrii de sine? O asemenea perspectivã s-ar putea gãsi prin dialogul intercultural, dar numai atunci când acesta ar dobândi o înþelegere radical diferitã, ºi anume în sensul adoptãrii unei atitudini, nu doar a teoretizãrii acesteia. Aceasta ar fi utopia.

Realitatea aratã altfel.

Nici o civilizaþie nu este intrusã, raportat la gândirea umanã, a cãrei moºtenire face parte din civilizaþia europeanã. Nici un individ purtãtor al acestor civilizaþii nu trebuie, deci, sã fie perceput ca un „intrus cultural” în Europa.

Cunoaºterea aportului pe care fiecare civilizaþie l-a adus gândirii umane, acceptarea diversitãþii, examinarea valorilor, raportului identitate naþionalã – identitate europeanã reprezintã, pentru noi, punctul de plecare al dialogului intercultural.

Sursele utilizate în aceastã temã propun studii de caz, semnaleazã probleme actuale, oferã sugestii, pe baza cãrora adolescenþii ar putea sã îºi elaboreze propria agendã, propriul plan de acþiune, propriile decizii.

Sarcinile de lucru sunt largi, necesitã dialog, reflecþie ºi timp.

Existã ºi sarcini de lucru punctuale, care, însã, pot fi completate de cãtre dumneavoastrã. Activitãþile propuse pot fi continuate ºi în afara orelor efective, sub formã de proiecte sau piese pentru portofoliu. Existã (ca, dealtfel, pentru toate temele) mai multe sarcini de lucru pentru aceeaºi sursã, dând astfel dascãlului posibilitatea opþiunii, iar elevului, posibilitatea exersãrii mai multor tipuri de activitãþi.

Spaþiul geografic pe care îl numim Europa este ºi spaþiul unor confruntãri ºi dispute.

Nici un individ nu trebuie sã fie perceput ca un „intrus cultural” în Europa.

Provocarea pentru noi, dascãlii, o reprezintã capacitatea de a evalua procesul, nu doar produsul.

107

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

1.

STUDII DE CAZ

1.1.SCANDALUL CARICATURILOR PROFETULUI

Musulmani protestând împotriva apariþiei caricaturilor profetului într-un ziar danez, februarie 2006, www.msnbc.msn.com/id/

1.2. „ZIUA MÂNIEI” „Preluarea, de cãtre o bunã parte a mass-media din Europa, a caricaturilor profetului Mahomed s-a transformat într-o veritabilã undã de ºoc ce a dezlãnþuit furia lumii musulmane faþã de europeni, ameninþând sã degenereze într-o «ciocnire a civilizaþiilor». Drapele daneze au fost arse pe strãzile Irakului, în Jakarta, ambasada danezã a fost vandalizatã de sute de protestatari, centrul cultural francez din Gaza a fost atacat cu grenade. În teritoriile palestiniene, birourile UE au fost luate cu asalt de grupuri înarmate ºi închise pe ter-

men nelimitat «pânã când vor fi prezentate scuze», în timp ce un jurnalist german aflat în Cisiordania a fost luat ostatic pentru câteva ore, semn al represaliilor comise împotriva jurnaliºtilor occidentali în genere.

Mai mult, «orice norvegian, danez sau francez, care se aflã pe pãmântul nostru este o þintã», a ameninþat Brigada martirilor al-Aqsa, grupare afiliatã Fatah.

Consulatele ºi reprezentanþele Franþei, Danemarcei ºi Norvegiei ori vor fi închise, ori vor fi distruse, au ameninþat manifestanþii.“

Sursa: Articol „Ziua mâniei” în lumea islamicã împotriva caricaturilor europene ale lui Mahomed, Gândul, Sâmbãtã, 4 februarie 2006.

108

Studiaþi sursele 1.1 ºi 1.2.

Discutaþi în perechi ºi apoi în grup urmãtoarele afirmaþii ºi precizaþi punctul vostru de vedere faþã de enunþurile de mai jos.

Exprimaþi-vã opinia prin intermediul liniei valorice, prin da/nu/ºi da ºi nu pentru câte un singur enunþ.

• Doar pentru cã ai dreptul de a te exprima, nu eºti obligat sã o faci.

• Reþinerea ar trebui deseori practicatã, mai ales când vine vorba de respectul religios sau cultural.

• Doar cei care instigã la o „ciocnire a civilizaþiilor” ar turna benzinã pe un foc care arde.

• Cei care pledeazã pentru publicarea desenelor nu instigã la o ciocnire a civilizaþiilor, ci se apãrã împotriva ofensivei islamiste declanºate contra lumii creºtine, laice, iudaice, hinduse sau chineze.

• Ziariºtii de la „New York Press” care ºi-au înaintat demisia dupã ce li s-a cerut sã scoatã din pagina pregãtitã pentru tipar caricaturile cu Mahomed au procedat corect.

• Caricaturile nu au nimic de-a face cu „libertatea de exprimare” – invocatã de unii – ci cu „incitarea religioasã ºi etnicã”.

• Un lider taliban care a anunþat cã oferã 100 de kilograme de aur ca recompensã oricãrei persoane care îl va ucide pe autorul danez al caricaturilor cu profetul Mahomed publicate în presa europeanã a avut o reacþie fireascã, având în vedere situaþia.

DIALOGUL INTERCULTURAL – UTOPIE SAU REALITATE?

1.3. HOFFMANN VERSUS AUSTRIA „[...] Curtea Europeanã a Drepturilor Omului [...] Adoptã prezenta hotãrâre, [la data de 26 mai 1993]: [...]

7. În 1980, d-na Hoffmann, pe atunci dra Berger, s-a cãsãtorit cu dl S., tehnician. La data cãsãtoriei, amândoi erau romano-catolici.

Din cãsãtorie au rezultat doi copii: un bãiat, Martin, nãscut în 1980, ºi o fatã, Sandra nãscutã în 1982. Ambii copii au fost botezaþi în ritul romano-catolic.

8. Reclamanta a pãrãsit biserica romano-catolicã ºi a aderat la gruparea religioasã Martorii lui Iehova.

9. La data de 17 octombrie 1983, reclamanta a introdus cerere de divorþ.[...]

10. Dupã separaþie, atât reclamanta, cât ºi S. au fãcut cerere pentru încredinþarea copiilor spre creºtere ºi educare. Dl S. a susþinut cã, în cazul în care copiii ar fi lãsaþi în îngrijirea mamei, existã riscul sã fie crescuþi într-un mod care le-ar putea dãuna. El a arãtat cã principiile educaþionale specifice grupului religios din care reclamanta face parte sunt ostile societãþii, descurajând relaþiile cu cei care nu sunt membri ai grupului, manifestãrile de patriotism (ca, de exemplu, intonarea imnului naþional) ºi toleranþa religioasã.

Toate acestea ar duce la izolarea socialã a copiilor. În plus, interzicerea transfuziilor sanguine de cãtre Martorii lui Iehova ar putea conduce la situaþii în care sãnãtatea sau viaþa copiilor sã fie puse în pericol.

11. Prin hotãrârea din 8 ianuarie 1986, Curtea Districtualã Innsbruck a încredinþat copiii reclamantei ºi a

respins cererea d-lui S. În motivarea hotãrârii a primat, exclusiv, interesul copiilor.

Condiþiile materiale ale ambilor pãrinþi sunt de aºa naturã încât oricare dintre ei le-ar putea oferi îngrijirea corespunzãtoare: totuºi, tatãl copiilor ar avea nevoie de ajutorul bunicii paterne. Copiii, care au locuit deja un an ºi jumãtate cu reclamanta, au puternice legãturi emoþionale cu aceasta. Separarea de mama lor le-ar putea cauza traume psihologice. «[...] S-a susþinut cã apartenenþa d-nei Ingrid S. la comunitatea religioasã Martorii lui Iehova este în detrimentul copiilor. [...] Aceste drepturi nu pot fi refuzate unui pãrinte pentru simplul motiv cã el sau ea aparþine unei minoritãþi religioase.»

14. Domnul S. a declarat recurs.

15. Prin decizia Curþii Supreme din 3 septembrie 1986, drepturile pãrinteºti i-au fost acordate domnului S. [...]

26. D-na Hoffmann s-a adresat Comisiei la data de 20 februarie 1987. Ea a susþinut cã încredinþarea copiilor spre îngrijire ºi educare i-a fost refuzatã datoritã convingerilor sale religioase.

CURTEA [...] 5. Decide cu opt voturi la unul cã statul trebuie sã plãteascã reclamantei, în termen de trei luni, 75.000 (ºaptezeci ºi cinci de mii) de ºilingi austrieci cu titlu de cheltuieli de judecatã.

Redactatã în limbile englezã ºi francezã ºi pronunþatã public la 23 iunie 1993, în Palatul Drepturilor Omului din Strasbourg. Semnatã: Rudolf Bernhardt, preºedinte Marc-André Eissen, grefier”

Citiþi sursa 1.3 ºi împãrþiþi-vã în cinci grupuri.

Un grup va susþine poziþia doamnei Hoffmann. Un alt grup va susþine poziþia domnului S., ex-soþul doamnei Hoffman. Cei doi soþi vor fi asistaþi de avocaþi.

Cel de-al treilea grup va reprezenta Curtea Drepturilor Omului din Strasbourg. Al patrulea grup va reprezenta jurnaliºtii prezenþi la proces, care vor scrie articole de presã. Al cincilea grup va reprezenta publicul. Unele persoane din public noteazã în jurnal impresii de la proces, altele pot desena personajele implicate. Puteþi invita colegi din alte clase în rândul publicului.

Organizaþi o dezbatere þinând cont de argumentele invocate de pãrþi: copiii trebuiau sã fie daþi în grija tatãlui sau a mamei? În final, Curtea, ajutatã de voturile publicului, va decide. Nu uitaþi sã pregãtiþi dosarul procesului cu tot ceea ce s-a produs în formã scrisã pe durata acestuia.

http://spete.avocatura.com, 3340, Hotãrârea din 23 iunie 1993.

109

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

1.4. MINORITATEA ROMÂNEASCÃ DIN BULGARIA „Ministerul Informaþiilor Publice dezaprobã actul de discriminare etnicã manifestat de Consiliul Eparhiei Vidin, Bulgaria, faþã de preotul român/vlah Valentin Tvetanov Gheorghiev din satul Rabova, judeþul Vidin, acuzat de faptul cã a oficiat, pentru enoriaºii români/vlahi, slujbele religioase în limba românã.

Scrisoarea Consiliului Eparhiei Vidin invocã nerespectarea, de cãtre preotul Valentin Tvetanov Gheorghiev din satul Rabova, a Statutului Bisericii Ortodoxe Bulgare în care se stipuleazã cã limba oficialã folositã de Biserica Ortodoxã Bulgarã este slava-bisericeascã sau bulgara. [...] Legea Religiilor, adoptatã de Adunarea Naþionalã în anul

1949, prevede urmãtoarele: «În relaþiile dintre libera alegere a religiei ºi organele puterii statale sau conducerii de stat, precum ºi în cazul direcþiilor de pe lângã conducerile diferitelor instituþii religioase, limba oficialã este cea bulgarã. În cazul relaþiilor cu credincioºii ºi în executarea slujbelor ºi ceremoniilor, ei pot folosi ºi altã limbã.»

Ministerul Informaþiilor Publice îºi exprimã pe aceastã cale totalul dezacord faþã de atitudinea nedemocraticã a reprezentantului Bisericii Ortodoxe Bulgare, aceasta încãlcând prevederile Convenþiei pentru Apãrarea Drepturilor Minoritãþilor ratificatã de Parlamentul Bulgar la 7 mai 1999.”

Comunicat de presã, Despre Minoritatea româneascã din Bulgaria www.infopressHurmuzachi.go.ro

• Citiþi sursa 1.4. Explicaþi dacã sursa se referã la discriminare etnicã sau religioasã. Aduceþi argumente pentru poziþia voastrã.

• Care credeþi cã este atitudinea în România faþã de o problemã ca ºi cea semnalatã de sursã?

Stabiliþi atitudinea oficialã (prevederi legislative). Stabiliþi atitudinea unor adulþi vis a vis de acestã problemã, luând un scurt interviu pãrinþilor voºtri/vecinilor/unor profesori.

• Notaþi concluziile la care aþi ajuns legat de problema expusã în sursã. Susþineþi-vã punctul de vedere cu argumente pertinente.

1.5. MEDIILE CATOLICE DIN POLONIA SUNT ªOCATE „O revistã polonezã a publicat o fotografie cu icoana Fecioarei Negre de la Czestochowa cu chipul cântãreþei Madonna, provocând indignarea mediilor catolice din Polonia, o þarã în care 90% din populaþie are aceastã religie, relateazã AFP. Revista lunarã de culturã pop Machina, care a reapãrut pe piaþã dupa o pauzã de trei ani, a publicat pe coperta primului numãr de la revenire icoana Fecioarei, dar i-au înlocuit faþa cu cea a Madonnei, iar chipul pruncului Iisus cu faþa bãiatului cântãreþei.

«Suntem ºocaþi cã Icoana Miraculoasã a Mamei lui news.softpedia.com/news/

110

Dumnezeu a fost folositã din nou într-o manierã profanatoare pentru a servi unor scopuri publicitare ºi comerciale», au anunþat cãlugãrii paulinieni de la mãnãstirea Jasna Gora din Czestochowa, care pãstreazã icoana veneratã de polonezi.

Directorul revistei, Piotr Metz, s-a declarat surprins de aceste reacþii. El a publicat o declaraþie în care asigura cã publicaþia sa «nu a vrut sã insulte vreo convingere religioasã» ºi a explicat cã a fãcut o paralelã cu «adoraþia de care se bucurã anumite vedete, numite icoane ale culturii pop.»”

Studiaþi sursa 1.5 ºi precizaþi dacã sunteþi în acord sau în dezacord cu atitudinea revistei poloneze ºi a directorului acesteia.

Formulaþi teza ºi o susþineþi cu trei argumente.

DIALOGUL INTERCULTURAL – UTOPIE SAU REALITATE?

1.6. INTERZICEREA ÎNSEMNELOR RELIGIOASE

Alma Levy, 16, (stânga), aranjeazã baticul surorii ei de 18 ani, Lila, 2004, South Asia Analysis Group

1.7. LEGEA CU PRIVIRE LA PORTUL BASMALEI „[...]aprobarea finalã de cãtre Senatul francez a legii care interzice însemnele religioase «ostentative» în ºcolile primare ºi secundare. Autoritãþile franceze au dat dovadã de un zel extrem în a impune un ansamblu de reguli de bazã pentru comportamentul-model ºi integrarea cetãþenilor musulmani. Aceastã poziþie rece a survenit ca urmare imediatã a opoziþiei franceze împotriva rãzboiului din Irak. Cu interdicþia asupra portului basmalelor pe cap de cãtre tinerele eleve în incintele ºcolilor primare ºi secundare, nimeni

nu ar fi putut acuza guvernul francez cã încerca sã intre în graþiile lumii arabe. [...] Spre 15 octombrie, Ministerul Educaþiei a anunþat cã profesorii sãi reuºiserã sã le convingã pe toate elevele, cu excepþia a 72 dintre ele.

Legea cu privire la portul basmalei pe cap poate fi, de asemenea, interpretatã ca replica francezã la reforma Legii cetãþeniei germane din anii 1999-2000. [...] Statul a încercat sã-i lege pe musulmani de stat, prin intermediul sacrificiului public, cultural.”

Jonathan Laurence, cercetãtor la Centrul de Studii asupra Statelor Unite ºi Europei, www.neweuropereview.com

• Studiaþi sursele 1.6 ºi 1.7.

Utilizaþi strategia de dezbatere „colþurile” pentru a vã exprima punctul de vedere. Este recomandatã când existã mai mult de douã poziþii vis a vis de o problemã. Tema dezbaterii este: Sunteþi de acord cu „Legea cu privire la portul basmalei”?

• Cei care aþi ales rãspunsul A (DA) treceþi într-un colþ al clasei, cei care aþi ales soluþia B (NU) treceþi într-un alt colþ, soluþia C (ºi DA, ºi NU), D (NU ªTIU) în alte colþuri. Veþi discuta în interiorul propriului grup/colþ, apoi cu ceilalþi. La finalul activitãþii, veþi încerca prin seriozitatea cu care vã susþineþi poziþia sã convingeþi alte grupuri de justeþea poziþiei voastre, astfel încât unii colegi sã renunþe la poziþia iniþialã ºi sã accepte poziþia propusã de voi.

• Strategia de dezbatere presupune respectarea unor paºi (individual ºi în grup).

Primul pas constã în studierea unor informaþii generale despre problema în discuþie. E nevoie, ca sã puteþi formula o opinie în cunoºtinþã de cauzã. Aceasta nu înseamnã, însã, cã trebuie sã fiþi experþi în domeniu.

Pasul doi presupune muncã individualã, pentru a decide ce atitudine veþi adopta, fãrã a fi influenþat, ºi înainte de a-i auzi pe ceilalþi.

Pasul trei presupune ca voi sã adoptaþi fizic o poziþie clarã (momentul când vã plasaþi într-unul din colþurile clasei).

Aceasta este o afirmare publicã a opiniei voastre, când o arãtaþi tuturor. Acest pas subliniazã faptul cã fiecare dintre voi are o opinie ºi cã opiniile voastre conteazã.

Pasul patru þine de etapa înþelegerii mai profunde a problemei. Acum veþi asculta, în „colþul” vostru, argumentele care vã susþin poziþia adoptatã. continuare pe pag. 112

111

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

1.8. O ÎNTRECERE ÎNTRE VÂNT ªI SOARE „Un salariat de la un bazin de înot municipal din periferia parizianã Seine-Saint-Denis a fost concediat, la sfârºitul lunii martie, 2004, datoritã faptului cã primarul local a obiectat împotriva bãrbii purtate de salariatul respectiv. «Exprimarea exterioarã a credinþelor religioase nu poate fi toleratã acolo unde elevii iau lecþii de înot», a susþinut primarul. [...]Salariatul bazinului de înot municipal, Mourad Lamsanes, a insistat cã nu încerca decât sã fie un bun musulman ºi cã nu avea intenþia sã converteascã pe nimeni. La puþin timp dupã adoptarea legii, în iarna anului trecut, fostul ministru al edu-

caþiei, Luc Ferry, declara, într-adevãr, cã poate «anumite tipuri de barbã» ar trebui, de asemenea, incluse în interdicþiile prevãzute de lege. În cele din urmã, bãrbile nu au fost introduse în lege, dar autoritãþile au lãsat clar de înþeles cã nu le place ceea ce vãd sub anumite moduri de acoperire a capului ºi feþei: o miºcare organizatã de recomandãri religioase ºi prozelitism. Expresia stenograficã francezã pentru definirea extremiºtilor islamici este «les barbus» (bãrboºii), termen paralel pentru «les femmes voilées» (îmbroboditele).”

Jonathan Laurence, cercetãtor la Centrul de Studii asupra Statelor Unite ºi Europei, www.neweuropereview.com/

1.9. „CRIZA DE CONªTIINÞÔ LA BRATISLAVA „Slovacia cunoaºte în aceste zile o crizã guvernamentalã care demonstreazã, dacã mai era nevoie, cã nu doar problemele sociale ºi economice pot bulversa o þarã, ci ºi cele de ordin moral-religios. [...] Semnat în 2002, Tratatul între Slovacia ºi Vatican are ca scop reafirmarea dreptului universal la viaþã ºi demnitate umanã. Susþinut viguros de creºtin-democraþi, textul ar fi permis credincioºilor catolici din Slovacia sã refuze anumite activitãþi contrare religiei ºi moralei. Astfel, medicii ar fi putut refuza sã practice avorturi, eutanasii ori reproduceri umane asistate, profesorii sã predea darwinismul, iar salariaþii sã munceascã în zilele de duminicã.

Mikolas Dzurinda a respins însã clauza pe motiv cã «ar risca sã acorde Bisericii Catolice o prea mare greutate în procesul decizional». ªi cã aplicarea unei astfel de prevederi «i-ar pune pe catolici într-o situaþie diferitã de cea a altor credincioºi ºi a restului populaþiei». Nefiind de acord cu aceste argumente, Partidul Creºtin-Democrat (KDH) s-a retras de la guvernare.[...]

Formatã în 2002, coaliþia de centru-dreapta care tocmai s-a fãcut þãndãri la Bratislava are la activ aderarea Slovaciei la UE ºi realizãri importante în domeniul economic. Dar nu întotdeauna succesele economice sunt cele care conteazã.”

Articol de Mihai Ionescu, Criza de conºtiinþã la Bratislava, 10 februarie 2006, http://stiri.rol.ro

112

Pasul cinci vã dã prilejul sã auziþi pãrerile celorlalte „colþuri”, sã le exprimaþi pe ale voastre, sã cântãriþi sensurile care se construiesc în legãturã cu problema discutatã. Este important sã dezbateþi astfel încât sã se audã multe opinii (pe rând), din cât mai multe grupuri. Acest pas vã cere sã vã articulaþi ideile cu claritate, pentru a le putea comunica celorlalþi. Este important sã aveþi pãreri, dar acestea sunt ºi mai valoroase când le puteþi împãrtãºi altora, în aºa fel încât sã fie înþelese.

Pasul ºase vã oferã posibilitatea ca, dupã ce i-aþi auzit pe ceilalþi, sã vã schimbaþi punctul de vedere ºi sã o faceþi în public. Poþi ajunge la concluzii diferite (decât cele iniþiale), ºi a-þi schimba pãrerea este un rezultat firesc al procesului de gândire autentic. Dacã argumentele unui alt „colþ” v-au convins, veþi putea sã vã schimbaþi poziþia.

• Rezumarea poziþiei ºi argumentelor, ºi apoi redactarea unor lucrãri scrise individuale (eseul de 5 minute), se face în pasul ºapte. Sunteþi, în cele din urmã, responsabili de opiniile ºi convingerile proprii, pe care trebuie sã vi le puteþi susþine.

Pãrerile voastre se pot întemeia pe ideile altora dar, în final, voi trebuie sã exprimaþi propriile idei, cu propriile cuvinte.

• Citiþi sursa 1.8 ºi discutaþi în perechi: credeþi cã salariatul trebuie sã renunþe la a purta barbã? Discutaþi ºi apoi prezentaþi în clasã concluziile la care aþi ajuns formulând în scris cinci enunþuri legate de problemã.

• Aplicaþi „Colþurile” pentru a dezbate problemele din sursele 1.8 ºi 1.9.

DIALOGUL INTERCULTURAL – UTOPIE SAU REALITATE?

2.

DIALOG INTERCULTURAL. ATITUDINI

2.1. GHID DE BUNE PRACTICI „Ziariºtii [...] au stabilit urmãtoarele recomandãri pentru presã: 1. Respectã-þi semenii, indiferent de sex, nivel de educaþie, vârstã, apartenenþã etnicã, religioasã, orientare sexualã sau politicã.

2. Menþioneazã nivelul de educaþie, vârsta sau apartenenþa etnicã, religioasã, sexualã sau politicã a persoanelor despre care relatezi numai atunci când acest lucru este relevant în context.

3. Întreabã-i pe cei implicaþi cum doresc sã fie identificaþi ºi foloseºte aceastã denumire în relatarea ta.

5. Identificã-þi propriile stereotipuri ºi prejudecãþi ºi asigurã-te

cã nu îþi afecteazã relatarea.

6. Impune un ton neutru atunci când utilizezi ºtirile preluate din alte surse.

8. Nu amesteca experienþe personale în relatãrile de presã despre o minoritate, deoarece sunt irelevante.

9. Acordã în mod egal atenþie tuturor pãrþilor implicate în subiectul despre care relatezi.

11. Fii conºtient cã între tine ºi minoritãþile despre care relatezi pot exista diferenþe culturale care blocheazã accesul la informaþii.

12. Corecteazã gramatical citatele dacã pun într-o luminã nefavorabilã sursele.“

• Studiazã sursa 2.1.

Imagineazã-þi cã ai fi jurnalist ºi ar trebui sã scrii un articol despre o minoritate. Care dintre regulile citite þi se pare cel mai uºor de respectat? Noteazã-le pe primele trei. Care þi se par cel mai greu de respectat?

Stabileºte douã ºi explicã motivele alegerii.

• Organizaþi-vã în grupuri ºi stabiliþi propria voastrã listã de recomandãri pentru jurnaliºti.

• Organizaþi-vã în grupuri.

Fiecare grup face o listã cu atitudini de urmat în comunicarea cu colegii de clasã. Afiºaþi listele. Realizaþi un ghid de bune practici legat de comunicarea între elevii clasei, pe care îl puteþi afiºa sau tipãri.

Program de sensibilizare a jurnaliºtilor la problemele minoritãþilor, Centrul pentru Jurnalism Independent, 2001 – 2002.

2.2. „TOLERANÞA ªI RESPECTUL NU SUNT SUFICIENTE” „ [...] toleranþa ºi respectul nu sunt suficiente. Este nevoie de curiozitatea tuturor pãrþilor implicate, trebuie sã sprijinim acþiunile care ajutã popoarele sã-ºi depãºeascã propriile limite ºi sã se îndrepte spre ceilalþi. Dialogul intercultural este necesar, de asemenea, în oraºele noastre care gãzduiesc adesea oameni din toatã Europa ºi din afara ei, oameni care cautã condiþii mai bune de viaþã ºi orizonturi mai fericite. [...] În sfârºit, dialogul intercultural

este un instrument puternic pentru extinderea ºi menþinerea pãcii ºi a stabilitãþii în regiune. [...] Acum, Uniunea va avea noi vecini. În relaþiile cu aceºtia, o bunã înþelegere a diferenþelor culturale va fi absolut esenþialã.

De ea vor depinde probleme vitale, cea mai importantã fiind pacea, principalul motiv pentru care a apãrut Uniunea Europeana cu jumatate de secol în urmã.

Anul European al dialogului intercultural (2008 n.n.) va pune în luminã toate aceste aspecte.“

Discurs Ján Figel, Diversitatea culturalã ºi învãþãmântul superior, Bucureºti, 18 martie, 2005.

• Citeºte sursa 2.2 ºi stabileºte: ideea principalã, douã idei secundare ºi douã argumente care susþin ideea principalã.

• Identificã în sursã motivele pentru care dialogul este necesar. Alcãtuieºte o listã cu propriile tale motive pentru dialog.

• Explicã titlul sursei.

• Realizaþi un proiect pe care sã îl deruleze ºcoala/clasa voastrã pentru anul European al dialogului intercultural.

113

LUCIA COPOERU • DIALOG INTERCULTURAL

3.

PROMOTORI AI DIALOGULUI INTERCULTURAL

3.1. PAPA IOAN PAUL AL II-LEA

Papa ºi Yasser Arafat, www.christusrex.org /www2/greek-catholic/gallery/

3.2. DIALOG ECUMENIC „Distincþia prilejuitã de al treilea centenar al Sf. Daniil, principele Moscovei, a fost înmânatã zilele trecute de cãtre Patriarhul Moscovei ºi al întregii Rusii episcopului Vincenzo Paglia, preºedintele Comisiei episcopale italiene pentru ecumenism ºi dialog.

Iniþiativa recunoaºte angajarea depusã în dialogul dintre Biserica ortodoxã rusã ºi Biserica catolicã. «Renaºterea impresionantã a Bisericii ortodoxe ruse – a afirmat ep.

Paglia – poate fi numitã, dupã cuvintele patriarhului Alexei, un al doilea botez al Rusiei». În opinia prelatului catolic,

aceastã întâlnire reprezintã un exemplu de cooperare între lumea catolicã ºi cea ortodoxã, înaintând spre poziþii comune cu privire la bazele spirituale ale vieþii sociale, la întãrirea eticii creºtine ºi la valorile familei. Drumurile care contribuie la dialogul ecumenic sunt, desigur, numeroase. Dar prin dialogul internaþional, regional ºi local, au fost depãºite multe diferenþe ºi neînþelegeri din trecut, chiar dacã nu pot fi uitate chestiunile deschise, precum contrastele despre prozelitism, care cer încã un efort de maturizare ºi clarificare.“

Patriarhul Alexei al II-lea a înmânat episcopului V. Paglia distincþia „Sf. Daniil“ pentru angajarea în dialogul ecumenic, www.oecumene. radiovaticana.org/rom/2006

114

Papa Ioan Paul al II-lea (Karol Józef Wojtyla, *18 mai 1920, Wadowice, Polonia – †2 aprilie 2005, Vatican, Roma) a fost papã al Bisericii Catolice – episcop al Romei – ºi suveran al Vaticanului ales în 16 octombrie 1978. În timpul pontificatului sãu, papa Ioan Paul al II-lea a întreprins un mare numãr de cãlãtorii în diferite þãri ale lumii. A pus mare preþ pe dialogul ecumenic dintre diversele confesiuni ale religiei creºtine ºi cu alte religii. În 1999 s-a aflat în România, unde a avut contacte cu personalitãþile locale ale Bisericii Ortodoxe. În martie 2000, face o cãlãtorie la Ierusalim unde viziteazã aºezãmântul „Yad Vashem“ în memoria victimelor Holocaustului ºi se reculege la Zidul Plângerii. Este primul papã care a vizitat o sinagogã (în Roma) ºi o moschee (în Siria, la Moscheea Omeyyada din Damasc).

• Care este originea miºcãrii ecumenice? Care sunt principalele idei promovate de aceasta?

• Numiþi douã state unde dialogul inter-religios a înregistrat progrese semnificative.

• Credeþi cã dialogul între culturi este posibil doar în plan religios?

• Precizaþi o instituþie internaþionalã preocupatã de dialogul intercultural.

DIALOGUL INTERCULTURAL – UTOPIE SAU REALITATE?

3.3. PACEA ESTE O ÎNDATORIRE „ [...] Mã îndrept acum spre voi, dragi prieteni din diferite tradiþii religioase, ºi vã mulþumesc în mod sincer pentru prezenþa voastrã la solemna inaugurare a Pontificatului meu. Adresez salutãri cãlduroase ºi afectuoase vouã ºi tuturor acelora care aparþin religiilor pe care le reprezentaþi. Le sunt deosebit de recunoscãtor membrilor comunitãþii musulmane pentru prezenþa lor în mijlocul nostru, ºi-mi exprim aprecierea pentru sporirea dialogului dintre musulmani ºi creºtini, atât la nivel

local cât ºi internaþional. Vã asigur cã Biserica doreºte sã continue construirea de punþi ale prieteniei cu discipolii tuturor religiilor, pentru a cãuta adevãratul bine al fiecãrei persoane ºi al societãþii în ansamblul ei. [...]

Or pacea este ºi o îndatorire în care trebuie sã se implice toþi oamenii, mai ales aceia care mãrturisesc cã aparþin tradiþiilor religioase. Eforturile noastre de a ne uni ºi de a promova dialogul sunt o contribuþie valoroasã la zidirea pãcii pe temelii solide.”

Discursul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea la audienþa acordatã reprezentanþilor Bisericilor ºi Comunitãþilor creºtine ºi ai religiilor necreºtine, 25 aprilie 2005, www.catholica.ro

3.4. MAICA TEREZA Imaginea Maicii Tereza, www.stjosephpublications.com Maica Tereza, pe numele civil Agnes Gongea Boiagi, (* 27 august 1910, Skopje, Macedonia – † 5 septembrie 1997, Calcutta, India), cãlugãriþã catolicã de origine aromânã.

Laureatã a Premiului Nobel pentru Pace în anul 1979.

Beatificatã de Biserica Catolicã în 19 octombrie 2003.

În anul 1949, Maica Tereza a devenit cetãþean indian, iar în 1950 a înfiinþat ordinul „Misionarele Caritãþii“.

Membrii acestui ordin trebuiau sã depunã jurãmântul de castitate, de sãrãcie ºi de obedienþã. Acest ordin a fost recunoscut ulterior de cãtre Papã, intrând în subordinea acestuia. Maica Tereza se ocupa în cadrul acestui ordin mai ales de muribunzi, orfani ºi bolnavi. Ea depunea însã cele mai mari strãdanii în vederea alinãrii suferinþelor bolnavilor de leprã. Astãzi, ordinului Maicii Tereza îi aparþin peste 3000 de cãlugãriþe ºi peste 500 de cãlugãri din întreaga lume.

• Clasa voastrã a fost desemnatã sã convingã cât mai mulþi oameni sã promoveze dialogul intercultural. Începeþi cu o listã de motive pentru care oamenii ar sprijini aceastã idee.

Apoi urmaþi paºii în desfãºurarea activitãþii: – Vi se anunþã tema: Promovarea dialogului intercultural – Faceþi un exercitiu de brainstorming pentru a stabili rolurile pe care le-ar putea avea oamenii care scriu despre aceasta (un adolescent, un parlamentar etc.).

– Faceþi brainstorming pentru a stabili auditoriul. Stabiliþi auditoriul pentru care veþi scrie (unui O.N.G, directorului ºcolii, unui prieten etc.).

– Faceþi brainstorming pentru a stabili forma. Gândiþi-vã la forma pe care o va lua scrierea voastrã (cerere, afiº, scrisoare etc.).

– Scrieþi. 15-20 de minute sunt suficiente.

– Prezentaþi-vã scrierile. Vã puteþi citi lucrãrile în grupuri mici, le puteþi pune pe perete pentru a le citi ºi ceilalþi sau le puteþi publica în revista clasei/ºcolii.

Felicitãri! Aþi fãcut primul pas spre dialog.

Evaluarea activitãþii va urmãri: • conþinutul expunerii: subiect clar definit, utilizarea argumentelor, planul expunerii; • calitatea comunicãrii prin: voce ºi pronunþie, gesticã/mimicã, atitudine/poziþie; • atitudinea/comportamentul prin intermediul unei liste de control; • a urmat instrucþiunile specifice activitãþii? (da/nu); • a cerut ajutor atunci când a avut nevoie? (da/nu); • a colaborat cu ceilalþi colegi pentru a realiza produsul final? (da/nu); • a finalizat sarcina de lucru? (da/nu).

115

CONSTANTIN VITANOS

MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE În condiþii istorice concrete, popoarele ºi-au exprimat viziunea proprie asupra vieþii ºi a lumii, asupra omului, formulând un sistem de valori, ºi au creat forme de culturã prin care ºi-au relevat opþiunile spirituale, idealurile, aºteptãrile, decepþiile sau refulãrile.1

Mesajul ºi suportul experienþei culturale milenare pentru o educaþie civic-democraticã.

Cadrul social-istoric al secolului al XX-lea se caracterizeazã printr-o mai puternicã afirmare a naþiunilor pe plan internaþional ºi printr-o adâncire a contradicþiilor dintre marile puteri, ceea ce a determinat izbucnirea a douã rãzboaie mondiale, rãzboaie urmate de importante mutaþii sociale ºi politice. Tot în acest secol, Europa îºi pierde predominanþa politicã ºi puterea modelatoare a civilizaþiei, a culturii universale.

Una dintre marile idei ºi descoperiri ale secolului al XX-lea o reprezintã Ecumenismul, ca încercare de refacere a unitãþii creºtine. Se aºteaptã, mai ales de la tineri, „sã se implice pe acest drum care este drumul spre un viitor creºtin mai coerent, unitar, credibil, folositor tuturor, ºi, poate, ºi societãþii vremii noastre ºi a viitorului.”2 Filosofia secolului cuprinde curente care influenþeazã puternic dezvoltarea ºtiinþei, a literaturii ºi a artei. Secolul al XX-lea a fost unul al transformãrilor uluitoare, în care progresul tehnologiei ºi al gândirii ºtiinþifice a jucat un rol proeminent. Domeniul investigaþiei ºtiinþifice este tot mai larg, cuprinzând atât structura materiei infinitezimale (a atomului), cât ºi a universului (cucerirea ºi cercetarea spaþiului cosmic). Literatura este marcatã în evoluþia ei de aspectele dominante ale istoriei, ale culturii epocii. Poezia, proza, dramaturgia realizeazã o sintezã superioarã a tradiþiei cu inovaþia ºi încearcã, în limbajul lor specific, sã dea rãspunsuri problemelor fundamentale ale omului ºi lumii contemporane. Arta este imaginea schimbãrilor sociale, a rupturilor politice ºi ideologice, a progreselor ºtiinþifice ºi tehnice, a „exploziei” gândirii cu privire la poziþia omului în societate ºi la raportul cu el însuºi (psihanaliza).

Intercondiþionarea componentelor culturii ºi influenþa lor asupra evoluþiei societãþii umane.

În anii de dupã cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial, câmpul cultural devine ºi el un teren de confruntare între influenþele rivale ale celor doi mari învingãtori ai rãzboiului. Din anii 1960, în statele industrializate se dezvoltã o conturatã criticã, de multe ori virulentã, a societãþii de consum, criticã strâns legatã de confruntãrile de idei dintre generaþii.

117

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

Mesajul civilizaþiei est-europene din veacul al XX-lea este cel al „omenescului profund ºi al inserþiei în cea mai dinamicã istorie.”

Asemenea tragediei greceºti din Antichitate, evenimentele balcanice contemporane ne transmit „un apel la smerenie ºi moderaþie”, iar problemele sud-estului Europei, ale zonei balcanice se vor soluþiona „prin înfãptuirea unei noi sinteze între Orient ºi Occident, în cadrul Europei secolului al XXI-lea.”3 Modulul Mesajul culturii contemporane cuprinde douã teme: 1. Cultura tinerilor – valori, idealuri, aspiraþii; 2. Omul în centrul globalizãrii. Ele sunt abordate ºi tratate specific, din perspectiva contribuþiei istoriei – disciplinã umanistã, dar ºi globalã, cu vocaþie în acest sens – la educaþia pentru cetãþenie democraticã: apãrarea valorilor ºi principiilor libertãþii, pluralismului, drepturilor omului ºi a domniei legii, care sunt „fundamentele democraþiei”. Desigur, toate modulele pachetului educaþional – cu argumentele, cronologiile, tabelele ºi temele lor – sunt conexate, se completeazã ºi se potenþeazã reciproc. Fiecare dintre cele douã teme ale acestui modul cuprinde mai multe nuclee (subteme), care poartã numele dat de chintesenþa sursei; nucleele însumate dau conturul ºi substanþa temei. Cronologia ºi bibliografia sunt integrate modulului, accesibile ºi focalizate îndeosebi pe specificul celor douã teme.

Evidenþiem faptul cã sursele au fost selectate în funcþie de scopul ºi obiectivele proiectului ºi ale modulului, dar, în acelaºi timp, s-a dorit ca ele sã fie accesibile direct grupului þintã – elevii – ºi sã aibã valenþe interdisciplinare. Apreciem cã sursele „vorbesc” de la sine, sunt problematice ºi invitã la interogare, reflexie ºi atitudine. O notã de originalitate este datã de relaþia complexã existentã între surse ºi aprecierile valorice referitoare la context, autor, operã. În fine, demersul nostru didactic, cu numeroase elemente de interactivitate, se constituie într-un reper pentru profesor ºi, totodatã, un îndemn pentru contribuþii originale.

1 Cf. OVIDIU DRÎMBA – Istoria culturii ºi civilizaþiei, I, Ediþie definitivã, Bucureºti, Editura Saeculum I.O., Editura Vestalo, 1998, p. 5.

2 ANTONIE PLÃMÃDEALÃ – Cuvânt înainte, în PETRU I. DAVID – Ecumenismul, un factor de stabilitate în lumea de astãzi, Bucureºti, Editura Gnosis, 1998, p. XVII. 3 GEORGIOS PREVELAKIS – Balcanii. Culturã ºi geopoliticã, Bucureºti, Editura Corint, 2001, pp. 192-193.

118

Consideraþii metodologice.

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

TABEL METODOLOGIC Tema

I. Cultura tinerilor – valori, idealuri, aspiraþii

Concepte

– Cauze ºi consecinþe – Continuitate ºi schimbare

Întrebãri cheie

– Care este relaþia dintre culturã ºi celelalte componente ale vieþii/societãþii umane în secolele XX-XXI? – Care au fost factorii (politici, economico-sociali, culturali etc.) care au influenþat cultura tinerilor?

– Care sunt valorile ºi formele de expresie ale culturii tinerilor?

– Care sunt evenimentele semnificative care indicã existenþa culturii tinerilor?

Cuvinte cheie

– – – – – – –

Democraþie pluralistã Dreptate Gulag Holocaust Idoli Învãþãminte Libertate

– – – – – –

Pace Rãzboi Toleranþã Totalitarism „Flower power” „Generaþia iubirii”

Valorile cetãþeniei democratice

– – – –

Demnitate Diversitate Drepturile omului Justiþie (Respectarea legii)

– – – –

Legalitate Libertate Solidaritate Toleranþã

Competenþe prin curriculum-ul de istorie

– Exprimarea unor opinii faþã de o operã culturalã în cadrul unei dezbateri – Recunoaºterea continuitãþii, a schimbãrii ºi a cauzalitãþii în evoluþia socialã – Identificarea aspectelor trecutului ce pot contribui la înþelegerea prezentului – Plasarea proceselor istorice într-un context istoric mai larg, românesc, european sau universal

Competenþele cetãþeniei democratice

– Receptarea criticã a informaþiilor – Susþinerea solidaritãþii ºi a coeziunii sociale – Rezolvarea conflictelor într-o modalitate non-violentã

– Cultura tinerilor – Conflict între generaþii

– Recunoaºterea ºi acceptarea deosebirii – Echilibrul între toleranþã ºi respectul valorilor ºi intimitãþii celorlalþi – Respectarea legii

Rezultate aºteptate – Elevii sã fie capabili sã evalueze consecinþele grave ale încãlcãrii democraþiei ºi ale neînþelegerii valorilor promovate de tineri – Atitudine pozitivã, democraticã faþã de toate formele de expresie culturale – Elevii sã înþeleagã ºi sã adere la mesajul esenþial al culturii universale Categorii de surse

– – – – –

Literaturã ºtiinþificã ºi beletristicã Harta Pictura Grafica Sculptura

– – – –

Fotografia Afiº/poster Presa Filmul

Metode

– Conversaþia euristicã – Problematizarea – Descoperirea – Lucrul în pereche ºi în grup („Linia valorilor”, „Metoda mozaicului”) etc.

– – – –

Dezbaterea Istoria oralã Eseul Simularea/Jocul de rol

119

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

Tema

II. Omul în centrul globalizãrii

Concepte

– Globalizare – Egalitate ºi diversitate – Individ ºi comunitate

Întrebãri cheie

– De ce globalizarea provoacã dezbateri multiple ºi profunde de idei?

– Ce se întâmplã cu statul, identitatea naþionalã ºi valorile culturale proprii?

– De ce se apreciazã cã adevãrata provocare a globalizãrii este dezvoltarea unei conºtiinþe universale?

Cuvinte cheie

– – – – –

Cetãþenie globalã Democraþie pluralistã Drepturile omului Globalizare Identitate naþionalã

– – – –

Provocare Schimbare Toleranþã Viitorul statului

Valorile cetãþeniei democratice

– – – – – –

Dimensiunea europeanã Diversitate Dreptate socialã Egalitate Libertate Nediscriminare

– – – – –

Participare Pluralism Responsabilitate Solidaritate Toleranþã

Competenþe prin curriculum-ul de istorie

– Exprimarea de judecãþi de valoare utilizând limbajul specific istoriei – Alcãtuirea planului unei investigaþii, al unui proiect, utilizând resurse diverse – Analizarea factorilor politici, sociali, economici, culturali care alcãtuiesc imaginea unei societãþi – Recunoaºterea continuitãþii, a schimbãrii ºi a cauzalitãþii în evoluþia socialã – Plasarea proceselor istorice într-un context mai larg, românesc, european sau universal

Competenþele cetãþeniei democratice

– Exercitarea drepturilor cetãþeneºti ºi a responsabilitãþilor într-o societate democraticã – Operarea cu criterii valorice pentru evaluarea atitudinilor cetãþeneºti – Identificarea ºi analiza unor probleme controversate – Identificarea modalitãþilor prin care cetãþenii, societatea civilã influenþeazã politicile publice – Recunoaºterea ºi acceptarea deosebirii

– Schimbare – Conºtiinþã universalã

Rezultate aºteptate – Elevii sã fie capabili sã evalueze critic toate consecinþele globalizãrii ºi sã opteze pentru angajarea în folosul umanitãþii – Atitudine ºi comportament în conformitate cu valorile europene ale democraþiei pluraliste, dreptãþii, egalitãþii, solidaritãþii ºi drepturilor umane – Adeziunea proactivã pentru dezvoltarea durabilã ºi pentru plasarea Omului în centrul globalizãrii Categorii de surse

– – – – – –

Literaturã ºtiinþificã ºi beletristicã Harta Caricatura Grafica Fotografia Afiº/poster

– – – – –

Metode

– – – – –

Conversaþia euristicã Descoperirea Problematizarea Dezbaterea Jocul de rol

– Lucrul în pereche ºi în grup („Linia valorilor”, „Metoda mozaicului”, „Turul galeriei”) – Istoria oralã – Eseul

120

Simboluri Presa Mãrturii orale Ilustraþii virtuale Pagina Internet

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

TABEL CRONOLOGIC Evenimente politice ºi social-economice

Culturã

– Expoziþie internaþionalã, la Paris, pentru a – S. Freud (1856-1939) – Interpretarea viselor. celebra noul secol ºi a exprima dorinþa de Ia naºtere psihanaliza, una dintre marile pace. revoluþii intelectuale ale secolului XX. – Dupã 1900, se afirmã puternic miºcarea – 1900 M. Plank (1858-1947) – Teoria cuanticã; sufragetelor. E. Pankhurst (1858-1928), unul revoluþioneazã fizica tradiþionalã. dintre principalele modele pentru – A doua jumãtate a secolului XIX – secolul emanciparea femeilor.

XX: miºcarea realistã.

1901

– G. Marconi (1874-1937) a transmis semnale radio peste Atlantic; se pun bazele comunicaþiilor radio globale.

– A. Einstein (1879-1955) – Teoria relativitãþii: punct de plecare pentru 1905 studiile referitoare la structura atomului ºi la energia nuclearã.

– Marea rãscoalã a þãranilor din România, sub deviza „Vrem pãmânt!”.

– P. Picasso (1881-1973) – Domniºoarele din Avignon; marcheazã naºterea cubismului.

1907 Picasso influenþeazã profund ºi decisiv arta modernã.

– H. Ford (1863-1947) a început sã construiascã automobilul model T, simplu, fiabil ºi ieftin; 1908 a deschis calea societãþii de consum.

– F. T. Marinetti publicã Manifestul – program al miºcãrii futuriste. Cubismul ºi 1909 futurismul ºi-au pus durabil amprenta asupra artei secolului XX. – Începuturile artei abstracte – „expresia libertãþii” – cu acuarela Compoziþie, pictatã de W. Kandinsky.

1910 – H. Coandã (1886-1972) concepe, construieºte ºi piloteazã primul avion cu reacþie. În 1934 descoperã efectul fizic ce-i poartã numele.

– Primul Rãzboi Mondial (1914-1918).

1914

– C. Chaplin (1889-1977) creeazã personajul mit Charlot.

– Intrarea României în Rãzboiul Întregirii Naþionale.

1916

– T. Tzara (1896-1963) pune bazele miºcãrii avangardiste a dadaismului.

– Revoluþia din Rusia; bolºevicii, conduºi de V. I. Lenin, cuceresc puterea.

1917

– H. Oberth (1894-1980); primul model al unei rachete cu combustibil lichid.

– 1 Decembrie, se încheie fãurirea statului naþional unitar român.

– I. Stravinski (1882-1971) – Povestea 1918 soldatului; compoziþie în care integreazã elemente de jazz.

121

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

Evenimente politice ºi social-economice

Culturã 1920

– E. Racoviþã (1868-1947) – întemeiazã biospeologia.

1922

– Le Corbusier – Cãtre o nouã arhitecturã a lumii.

1924

– A. Breton (1896-1966) – Manifestul suprarealismului.

1927

– 6 octombrie – premiera primului film vorbit: „Cântãreþul de jazz”.

– Marea crizã economicã mondialã (19291933).

1929

– B.B.C. a transmis prima emisiune televizatã din lume.

– A. Hitler devine cancelar al Germaniei; începutul Holocaustului.

1933

– B. Mussolini preia conducerea Italiei.

– I.V. Stalin preia conducerea U.R.S.S.

– Rãzboiul civil spaniol (1936-1939).

1936

– G. Enescu (1881-1955) – Oedip; premierã absolutã la Opera din Paris.

– Americanul Du Pont de Nemours comercializeazã nailonul.

– La Târgu Jiu, inaugurarea ansamblului sculptural realizat de Constantin Brâncuºi 1938 (1876-1957), cel mai vestit ansamblu din întreaga artã modernã.

– Al Doilea Rãzboi Mondial (1939-1945).

1939

– În statele Europei de Est se instaureazã comunismul (1945-1948).

1945

– Dupã 1945, în Franþa ºi SUA, dezvoltarea unei literaturi „angajate”.

1947

– Se publicã Jurnalul Annei Frank, una dintre cãrþile cele mai citite din lume.

1950

– Eugen Ionescu (1909-1994) – Cântãreaþa chealã; apare teatrul absurdului.

1951

– J. D. Salinger (n. 1919) – De veghe în lanul de secarã; a captivat tinerii din întreaga lume.

– Congresul SUA voteazã Planul Marshall.

– Rãzboiul din Coreea (1950-1953).

– A început miºcarea pentru drepturi civile în S.U.A., condusã de legendarul M. L. King (1929-1968).

– La Bucureºti (2-14 aug.), Festival Mondial al Tineretului ºi Studenþilor (30 000 de participanþi).

– Manifestãri ale începuturilor societãþii postindustriale.

– România este admisã în ONU ºi UNESCO.

– F. Crick (Marea Britanie) ºi J. Watson (SUA) descoperã structura ADN-ului. Una dintre 1953 cele mai importante cuceriri ºtiinþifice ale secolului.

1955

– A murit, la 24 de ani, actorul James Dean, star rebel ºi nemulþumit, „erou al generaþiei tinere”.

– În Ungaria, insurecþia împotriva dominaþiei – Heartbreak Hotel – primul single de top al sovietice. lui Elvis Presley (1935-1977), „regele rock – Demonstraþii studenþeºti la Bucureºti, Iaºi, and roll-ului”, model pentru milioane de 1956 adolescenþi.

Cluj ºi Timiºoara pentru îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã.

– G. Pincus (1903–1967) preparã pilula contraceptivã; din 1960, în vânzare.

– Iuri Gagarin (URSS) – primul om în cosmos.

1961 – În anii 1960 a apãrut, simultan în Europa ºi America, miºcarea pop-art.

122

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

Evenimente politice ºi social-economice – Criza internaþionalã a rachetelor (Cuba).

Culturã 1962

– SUA lanseazã primul satelit Telstar, care trimite imagini T.V. peste Atlantic.

– Încheierea Conciliului II Vatican (19621965). Dorinþã de adaptare la lumea modernã ºi de refacere a unitãþii creºtine.

1965 – Bob Dylan (n. 1941), provenit din „beat generation”, lanseazã discul Highway 61 Revisited; cântecele sale devin adevãrate imnuri ale tineretului contestatar.

– „Che” Guevara (n.1928) este ucis în Bolivia; – Oamenii de ºtiinþã descoperã efectul de 1967 serã. simbol al revoltei politice.

– Revolte studenþeºti în lume; acestea pun sub semnul întrebãrii valorile clasice.

– „Primãvara de la Praga”.

– Pe fundalul evenimentelor din `68, se dezvoltã, în Europa, un realism critic; 1968 obiectivele de angajare socialã sunt apropiate celor ale verismului.

1969

– Festivalul de la Woodstock, New York – apogeu al culturii hippy – strãbate lumea.

– G. Greer – Femeia eunuc, carte din al doilea val al feminismului; libertate ºi egalitate sexualã ºi economicã.

1970

– Despãrþirea membrilor grupului Beatles; aveau vândute 250 milioane de discuri.

– Sfârºitul rãzboiului din Vietnam (19641975).

1975

– Înfiinþarea Chartei 1977.

– Începe miºcarea anticomunistã iniþiatã de scriitorul P. Goma.

– Greva din Valea Jiului (35000 de mineri).

1977

1978

– W. Gates (n.1955) înfiinþeazã Microsoft, simbol al revoluþiei informatice.

– Primul copil inseminat în eprubetã, Louise Brown, se naºte la Manchester.

– Gdansk: crearea sindicatului Solidaritatea.

1980 – Expoziþia graffiti la New York.

– Revolta popularã de la Braºov (15 nov.).

1987

– Cad regimurile comuniste est-europene; sfârºitul rãzboiului rece.

1989

– Timothy Berners-Lee (britanic) inventeazã World Wide Web.

1992

– Compania suedezã Ericsson lanseazã primul telefon mobil digital.

– Agenda 2000 pentru o Europã mai puternicã ºi mai largã.

1997

– Oamenii de ºtiinþã scoþieni anunþã cã au reuºit sã cloneze o oaie – Dolly.

– Comunitãþile umane îºi exprimã speranþa într-un mileniu mai bun.

2000

– Se finalizeazã prima variantã a Proiectului Genomului Uman, proiect demarat în urmã cu 10 ani.

– Rio de Janeiro: Conferinþa Pãmântului.

– 11 sept. 2001: SUA declarã rãzboi terorismului.

– Semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeanã.

2001 – Summit-ul Mondial al Societãþii 2005 informaþiei, cea mai mare reuniune organizatã sub egida ONU.

123

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

I.

CULTURA TINERILOR – VALORI, IDEALURI, ASPIRAÞII

Cultura de masã este o caracteristicã a secolului XX. Presa de masã, cinematograful, radioul, televiziunea – dupã 1950 – au transformat majoritatea populaþiei în consumatoare de culturã. Începând cu mijlocul anilor '50, creºterea salariului real ºi regresul ºomajului au fãcut ca publicul jocurilor de fotbal (fotbalul devine un adevãrat liant cultural în lume), al concertelor rock, al emisiunilor de radio, al show-urilor T.V. etc. sã provinã preponderent din mediul muncitoresc. Dealtfel, odatã cu simultaneitatea ºi mondializarea informaþiilor, s-a realizat, firesc, o oarecare uniformizare a mentalitãþilor.

Epocã a protestelor tineretului ºi a „crizei generaþiilor”.

Constituirea unei culturi tinere specifice ºi foarte influente indicã o schimbare amplã ºi profundã în relaþiile dintre generaþii.

Tineretul devine un agent social independent. Radicalizarea politicã din anii '60 a aparþinut tinerilor. O culturã a tineretului a luat fiinþã la nivel global1.

Aceastã culturã a devenit „matricea revoluþiei culturale, revoluþiei în moravuri ºi obiceiuri, în modalitãþile de a petrece timpul liber, în artele comerciale, care au format din ce în ce mai mult atmosfera pe care o respira populaþia de la oraº.”2 Bluejeanºii ºi muzica rock au devenit semne ale tineretului „modern”.

Pornind din SUA, de la cultura tineretului din anii '50 – miºcarea beatnik-ilor, care a „coborât poezia în stradã” ºi propovãduia non-violenþa –, s-a dezvoltat, în anii '60, „o contra-culturã” marcatã de un sistem de valori care opunea normelor adulþilor – munca, proprietatea, statul, puterea – ºi stilului de viaþã american, concurenþei ºi urii, conformismului etc. valori ca emoþionalul, intuiþia, spontaneitatea, solidaritatea, lipsa de violenþã, toleranþa, creativitatea ºi dezvoltarea capacitãþilor proprii. Valoarea centralã se numea „iubire” ºi dãdea numele întregii generaþii – „love generation”.

Unul dintre primii idoli ai protestului adolescentin împotriva normelor ºi valorilor generaþiei pãrinþilor a fost, din anul 1955, Elvis Presley. El a impus rock and roll-ul pe plan mondial, iar genul a atins apogeul prin contribuþia grupului The Beatles.

Punctul culminant al stadiului în care starurile muzicii rock exprimau internaþional sentimentul vieþii unei întregi generaþii tinere – love generation – a fost atins la legendarul Festival de la Woodstock, New York – SUA (15-17 august 1969), care a atras, pe o pajiºte, circa 500.000 de oameni.

Concertul de la Woodstock a fost considerat „mare mesã” a culturii hippy ºi a avut un larg ecou în Europa, în întreaga lume.

124

Sistemul de valori al culturii tinerilor din deceniile VI-VIII ale secolului XX.

CULTURA TINERILOR – VALORI, IDEALURI, ASPIRAÞII

Într-o oarecare mãsurã, spiritul miºcãrii hippy a inspirat ºi experienþele comunitare ale unor miºcãri alternative, care, active, mai ales în R.F.G., la începutul anilor '80, au încercat sã inventeze „noi forme de viaþã în societate.” ªi, aºa cum „în Occidentul anilor '60 ºi '70 artiºtii au avut un rol esenþial în inventarea (s.a.) acestei noi planete – sã ne gândim doar la covârºitoarea influenþã a grupurilor rock «The Beatles», «The Rolling Stones», «Pink Floyd» etc., dar ºi a poeþilor generaþiei Beat, de pildã, […], în România ºi, probabil, în tot estul Europei, artiºtii au preluat ºi au dus mai departe, în condiþiile mult mai dure ale regimurilor totalitare, mesajul miºcãrilor din Apus”.3 Se apreciazã cã sistemul starurilor rock din anii '70 a corespuns cu risipirea culturii tineretului în nenumãrate direcþii ºi grupuri de interese – de la fanii pop la fanii punk, de la fanii motocicletelor la ecologism –, dar, desigur, fãrã forþa integrativã a miºcãrii contestatare din anii '60. Iar din anii '80 ne aflãm într-o nouã fazã în evoluþia starului rock, faza declanºatã prin rãspândirea videoclipului. Michael Jackson, superstarul mondial al anilor '80 ºi '90, are un deosebit succes.

Risipirea culturii tinerilor în direcþii ºi grupuri de interese multiple.

La periferia marilor oraºe îºi face apariþia o nouã culturã contestatarã, care se bazeazã pe miºcarea hip-hop.

Se recomandã o înþelegere, atât holisticã, cât ºi în detaliu, a acestei deosebit de importante ºi provocatoare teme – cu nucleele sale: Învãþãminte ale rãzboaielor mondiale, Nu totalitarismului!

Credem în libertate, credem în omul de lângã noi – concomitent cu abordarea în conexiune a tuturor componentelor ei ºi ale întregului modul. Aplicaþiile propuse nu epuizeazã potenþialul surselor, ci se constituie doar într-una dintre posibilitãþile concrete de punere a lor în valoare. De asemenea, este necesar sã relaþionãm permanent „Întrebarea cheie” cu „Rezultatele aºteptate”.

1 Vezi pe larg: GIOVANI LEVI, JEAN CLAUD SCHMITT (coordonatori) – Istoria tinerilor în Occident, vol. 1, Iaºi, Institutul European, 2001, pp. 22-23.

2 ERIC HOBSBAWN – O istorie a secolului XX. Era extremelor.

1914-1991, Chiºinãu, Editura Cartier, 1999, p. 346.

3 MIRCEA CÃRTÃRESCU – Postmodernismul românesc, Bucureºti, Editura Humanitas, 1999, p. 365.

125

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

1.

ÎNVÃÞÃMINTE ALE RÃZBOAIELOR MONDIALE

1.1. „EªTI UN OM CA ªI MINE”

Nimic nou pe frontul de vest, ecranizarea legendarã a lui Lewis Milestone, din anii 1929/1930, a fost primul film antirãzboi care a fãcut înconjurul lumii.

„Tãcerea se prelungeºte.

Vorbesc ºi trebuie sã vorbesc. Îi vorbesc deci lui ºi-i spun: – Camarade, n-am vrut sã te omor. Dacã ai mai sãri o datã aici, n-aº mai face-o, în cazul în care ai fi ºi tu înþelegãtor.

Dar tu ai fost pentru mine, în clipa aceea, nu un om, ci doar o idee, o combinaþie care a existat în creierul meu ºi a

dezlãnþuit hotãrârea – iar eu, din pricina acestei combinaþii, mi-am împlântat pumnalul în tine. Abia acum vãd cã eºti un om ca ºi mine. Atunci m-am gândit numai la grenadele, la baioneta ºi la armele tale – acum o vãd pe soþia ta, îþi vãd faþa, vãd asemãnarea dintre ursitele noastre. Iartã-mã, camarade! Totdeauna ne dãm seama prea târziu. De ce nu ni se repetã mereu cã voi cei de dincolo sunteþi niºte biete fiinþe la fel ca ºi noi, cã mamele voastre tremurã de teamã ca ºi ale noastre ºi cã ºi vouã ºi nouã ne e la fel fricã de moarte, cã ne aºteaptã aceeaºi mizerie ºi aceeaºi suferinþã?

Iartã-mã, camarade! Cum puteai sã fii duºmanul meu?

Dacã am arunca armele ºi uniformele acestea, ai putea sã-mi fii frate, întocmai ca Albert ºi Kat. Ia douãzeci de ani din viaþa mea, camarade, ºi scoalã-te; ia mai mulþi, cã tot nu ºtiu ce sã fac cu ei.”

Sursele secvenþei – ºtiinþifice, beletristice, artistice – au un evident ºi puternic mesaj umanitarist-pacifist. În acelaºi context, se reliefeazã cã procesul dreptãþii, potrivit legilor, nu poate fi oprit atâta timp cât asasinii – asasinii de copii! – sunt printre noi.

Erich Maria Remarque (18981970), renumit prozator german, evocã în romanele sale dramele ºi consecinþele morale ale primului rãzboi mondial. Cartea Nimic nou pe frontul de vest (1929) este recomandatã, dupã opinia autorilor volumului Cele mai cunoscute 50 de romane ale secolului XX, J. Scholl ºi U. Braun, „tuturor celor care nu au trãit aºa ceva ºi care îºi imagineazã cã este o aventurã romanticã”.

ERICH MARIA REMARQUE – Nimic nou pe frontul de vest, Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1965, pp. 241-215.

JOACHIM, SCHOLL – Cele mai cunoscute 50 romane ale secolului XX, Bucureºti, Editura Corint, 2001.

1.2. „ARMELE MELE: PANA, VIOARA ªI BAGHETA” „În timpul primului rãzboi mondial am fost obligat sã trãiesc evenimente la care nu participam. Nu mi-am slujit patria decât cu armele mele: pana, vioara ºi bagheta. Faþã de întinderea ºi grozãvia conflictului, armele acestea

126

erau prea paºnice. […].

Rãzboiul însã a dus la prãbuºirea valorilor, cât ºi a speranþelor mele: adio frumoase visuri! Cum însã trebuia sã-mi asigur traiul, în 1918 am deschis iar cutia viorii ºi, îndatã ce rãzboiul a luat

George Enescu (1881-1955), una dintre personalitãþile artistice de geniu ale secolului XX. Criticul muzical B. Gavoty (1908-1982) a publicat albume ilustrate consacrate unor mari muzicieni contemporani.

CULTURA TINERILOR – VALORI, IDEALURI, ASPIRAÞII

sfârºit, am pornit-o la drum, cutreierând din nou lumea zicându-mi: «Poate mai

târziu…». Din nefericire, mai târziu a fost anul 1939…[…].”

BERNARD GAVOTY – Amintirile lui George Enescu, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1982, pp. 78-79.

APLICAÞIE 1. Lucrând în perechi ºi apoi în grupuri mici, pe suportul cunoºtinþelor anterior dobândite, atât la Istorie, cât ºi la alte discipline, gãsiþi argumente pentru afirmaþiile din sursele 1.1-2: – „ne aºteaptã aceeaºi mizerie ºi aceeaºi suferinþã” ºi – rãzboiul a dus la „prãbuºirea valorilor”.

2. Apelând la cunoºtinþele dobândite la Istorie ºi la alte discipline de învãþãmânt, dar ºi pe cale informalã, realizaþi o dezbatere pe tema traumelor morale provocate de rãzboaie ºi a poziþiei generaþiilor postbelice faþã de acestea.

1.3. SÃ NU SE UITE… APLICAÞIE

În 1977, cu ocazia celei de-a 40-a aniversãri a tragediei de la Guernica, locuitorii oraºului basc iau parte la o manifestaþie în faþa unei reproduceri a celebrei pânze a lui Pablo Picasso. Pictura, poate cea mai cunoscutã operã de artã a secolului XX, este o vastã alegorie plinã de semnificaþii ºi de prezenþe simbolice. (Tempera pe pânzã, 354 x 782 cm, Madrid, www.terra.es)

1. Lucrând individual ºi apoi în perechi, desprindeþi mesajele transmise de George Enescu ºi de Pablo Picasso (sursele 1.2-3).

2. Lucrând în grupuri mici, listaþi – ºi argumentaþi – manifestãrile libertãþii în timp de pace ºi în timp de confruntãri violente, sângeroase.

3. Organizaþi, la nivelul întregii clase, o dezbatere pe aceeaºi temã, corelând-o cu ideile rezultate din dezbaterile anterioare.

1.4. TINERII „AU DREPTUL SÃ AFLE” 1.4.1.

Copii ca el erau duºi în lagãrele de concentrare (Fotografie din Polonia ocupatã de naziºti http://www.holocaust-education.dk/images/billeder/26543.jpg)

1.4.2. „Într-o Postfaþã inseratã la sfârºitul acestei cãrþi, Simon Wiesenthal relateazã o discuþie avutã, în septembrie 1944, cu un subofiþer SS care l-a întrebat ce ar povesti despre lagãrele de concentrare dacã, printr-un miracol, s-ar trezi brusc în America. Dupã o lungã ezitare, Wiesenthal i-a rãspuns cã ar dezvãlui adevãrul. Merz, Rottenführerul SS, unul dintre puþinii de teapa lui care nu îºi

Simon Wiesenthal (1908-2005), supravieþuitor al Holocaustului, a devenit personaj de legendã. Se apreciazã cã volumul Asasinii printre noi este o chemare la vigilenþa perpetuã, o demonstraþie a necesitãþii menþinerii conºtiinþei treze, pentru ca adormirea ei sã nu mai nascã monºtri.

127

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

pãtaserã mâinile cu sânge nevinovat, i-a spus atunci: «O sã le povesteºti adevãrul oamenilor din America. Foarte bine. Dar ºtii dumneata ce se va întâmpla, Wiesenthal? N-or sã te creadã. Or sã te ia drept nebun. Poate chiar or sã te închidã la balamuc. Cine ar putea crede aceste orori dacã nu le-a trãit?» […]. În 1965, Wiesenthal l-a întâlnit pe Alfons Gorbach, fostul

cancelar federal al Austriei, un catolic care trecuse ºi el prin lagãrul de concentrare de la Dachau. Gorbach i-a reproºat lui Wiesenthal cã redeschide «rãni vechi».

«Poate cã istoria va hotãrî dacã ceea ce fac este bine sau rãu – i-a rãspuns Wiesenthal. – Dar ºtiu cã ceea ce fac este necesar.

Aþi dori, oare, ca fiii ºi nepoþii dumneavoastrã sã ajungã la maturitate contaminaþi de

teoriile conform cãrora existã rase inferioare care trebuie exterminate ca viermii?

N-aþi dori oare ca ei sã creascã imunizaþi prin cunoaºterea adevãrului? […] Deseori stau de vorbã cu tinerii ºi ºtiu cât sunt de avizi sã afle. Ei au auzit mult vorbindu-se despre «aceste chestiuni», au citit destul. Sunt convins cã au dreptul sã afle…»“

IOAN GRIGORESCU – O cursã a justiþiei contra cronometru, în SIMON WIESENTHAL – Asasinii printre noi, Bucureºti, Editura Politicã, 1969, p. 11; 15; 21.

1.4.3.

Templul evreilor sefarzi din Bucureºti, devastat ºi incendiat de legionari în timpul pogromului din ianuarie 1941.

Apud.: Comisia Internaþionalã pentru Studierea Holocaustului în România, Documente, Ediþie îngrijitã de Lya Benjamin, Editura Polirom, 2005, foto 7.

1.4.4.

JOI, 25 MAI 1944 „Totul este pe dos. Oamenii de treabã sunt trimiºi în lagãre de concentrare, închisori, în celule izolate; e iadul pe pãmânt pentru tineri ºi bãtrâni, bogaþi ºi sãraci […].”

Anne

128

Jurnalul Annei Frank. O copilã evreicã, fugitã cu familia din Frankfurt la Amsterdam, dupã venirea la putere a lui Adolf Hitler, ºi-a þinut jurnalul în perioada 1942-1944, când a locuit într-o anexã secretã deasupra biroului tatãlui ei. Anne avea 15 ani când a murit în lagãrul de la Belsen. Jurnalul sãu, care conþine mãrturii din timpul dominaþiei terorii, a arãtat lumii o parte din ororile Holocaustului.

CULTURA TINERILOR – VALORI, IDEALURI, ASPIRAÞII

APLICAÞIE De ce credeþi cã tatãl Annei, unicul supravieþuitor al familiei Frank, a publicat, în 1947, jurnalul din ultimii ani de viaþã ai fiicei sale, care va deveni una dintre cele mai citite cãrþi din lume?

APLICAÞIE 1. Analizaþi individual ºi apoi în perechi fiecare sursã a secvenþei 1.1-4 ºi esenþializaþi-o printr-un cuvânt (sintagmã) cheie, altul (alta) decât denumirea pe care o are deja sursa.

2. Lucrând în grupuri mici, gãsiþi argumente pentru afirmaþiile cuprinse în sursele 1.4.2. – „Cine ar putea crede aceste orori dacã nu le-a trãit?” ºi 1.4.4. – „e iadul pe pãmânt, pentru tineri ºi bãtrâni, bogaþi ºi sãraci.”

3. Organizaþi, la nivelul întregii clase, o dezbatere cu tema „Învãþãmintele rãzboaielor”, în care sã cuprindeþi judecãþile tuturor grupãrilor angajate în conflict. Extindeþi dezbaterea ºi asupra practicii grave din zilele noastre, de a se folosi copii în conflictele armate din întreaga lume: „Copiii-soldaþi”. Argumentaþi-vã opinia!

SUGESTII PENTRU ACTIVITÃÞI VIITOARE Printr-o strânsã colaborare interdisciplinarã se pot realiza, pe secvenþe, mape tematice, CD-uri, casete audio-video etc., care sã fie utilizate atunci când se abordeazã domeniile de conþinut ale Istoriei contemporane. Activitatea, deosebit de eficientã, este uºuratã de existenþa unor valoroase lucrãri-reper, precum MILAN RISTOVIÆ, DUBRAVKA STOUANOVIÆ (editori) – Copiii în istorie (Secolele XIX-XX). Material didactic auxiliar pentru ºcolile secundare (Belgrad, Asociaþia de Istorie Socialã, 2001) sau JOACHIM SCHOLL, ULRIKE BRAUN – Cele mai cunoscute 50 romane ale secolului XX (Bucureºti, Editura Aquila '93, 2002): al doilea volum cuprinde o bogatã ilustraþie, exemple de ecranizãri celebre ale romanelor, recomandãri din domeniul creaþiilor muzicale inspirate de operã etc. De asemenea, se recomandã, ca alternativã metodicã, folosirea simulãrii ºi a jocului de rol în abordarea prevederilor conferinþelor de pace de dupã rãzboaiele mondiale, pentru desprinderea învãþãmintelor.

129

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

2.

NU TOTALITARISMULUI!

2.1. COMUNISMUL ªI NAÞIONAL-SOCIALISMUL: CELE DOUÃ MARI SISTEME TOTALITARE ALE SECOLULUI XX „Termenul de «totalitar» surprinde exercitarea puterii unui partid asupra maselor, prin utilizarea unor sisteme moderne, pornind fie de la adeziunea liberã, fie de la constrângere, fãrã separaþia puterilor, fãrã stat de drept ºi stat constituþional, prin teroare ºi îndoctrinare. Pretenþia totalitarismului absolut de a stãpâni viaþa individului sub toate aspectele acesteia – private ºi colective (inclusiv prin «unitatea întregului popor») –, printr-o înlãnþuire totalã de cãtre stat ºi societate, ne lasã sã

întrevedem intenþia de a crea un «om (total) nou» […].

Mijloacele de îndoctrinare au cunoscut o paralelã frapantã, mergând pânã la cultul drapelului, al conducãtorului ºi al personalitãþii. Ambele sisteme au fost supermilitarizate, au cultivat modelul urii faþã de «duºmanii poporului», «duºmanul de clasã», «rasele duºmane», «evreimea mondialã» ºi «sionism», «imperialism», «capitalism», «plutocraþie», «suboameni», «duºmani» sau «elemente duºmãnoase» […].”

IMANUEL GEISS – Istoria lumii. Din preistorie pânã în anul 2000, Bucureºti, Editura All Educational, 2002, pp. 496-497.

2.2. CULTUL CONDUCÃTORULUI 2.2.1.

V.I. LENIN în noiembrie 1917 (Secolul XX: pas cu pas, Bucureºti, Editura ªtefan ’94, 2000.)

130

Hannah Arend (1906-1975), personalitate proeminentã a gândirii socio-politice contemporane, evidenþiazã, în monumentala monografie Originile totalitarismului (1994, Humanitas): „[…]; oriunde a domnit totalitarismul, el a început sã distrugã esenþa omului” (p.7).

Imanuel Geiss (n.1931), a predat istoria modernã ºi contemporanã la Universitatea din Bremen, a publicat mai multe sinteze de istorie universalã.

CULTURA TINERILOR – VALORI, IDEALURI, ASPIRAÞII

2.2.2.

APLICAÞIE

Mulþimile îl urmeazã pe Führer (Secolul XX: pas cu pas, Bucureºti, Editura ªtefan’94, 2000.)

1. Lucrând în perechi, selectaþi din sursele 2.1. ºi 2.2.(1-2) asemãnãrile existente între cele douã mari sisteme totalitare ºi transpuneþi-le într-un tabel.

2. Brainstorming: Corelaþi cunoºtinþele voastre cu structura tematicã a ilustraþiilor pentru a desprinde câteva caracteristici ale „omului nou” pe care intenþionau sã-l creeze regimurile totalitare.

3. Aþi accepta astãzi sã participaþi, din liberã voinþã, la o manifestare ilustratã în sursa 2.2 (1-2) „Cultul conducãtorului”?

Argumentaþi-vã rãspunsul!

2.3. RINOCERII „– Unor rinoceri?

– De exemplu. Ei au candoarea ºi ferocitatea lor, amestecate.

V-ar ucide cu conºtiinþa împãcatã dacã n-aþi gândi la fel ca ei. Iar istoria ne-a dovedit îndeajuns, în cursul acestui ultim sfert de secol, cã persoanele astfel transformate nu seamãnã doar cu niºte rinoceri, ci devin rinoceri cu adevãrat. […]

Aceasta e toatã tema Rinocerilor. […]

Trebuie sã spun cã scopul piesei a fost tocmai acela de a descrie procesul de nazificare a unei þãri, ca ºi zãpãceala celui care, în chip firesc alergic faþã de contagiune, asistã la metamorfoza mentalã a colectivitãþii sale. La origini, «rinoceriþa» era chiar un nazism.”

Rinocerii lui Eugen Ionescu (1909-1994) – scriitor francez de origine românã, „emblemã” a spiritului european ºi a umanitãþii din secolul XX – este o piesã de teatru antitotalitarã, una dintre marile succese de dupã Al Doilea Rãzboi Mondial.

EUGÈNE IONESCO – Note ºi contranote, Humanitas, 1992, pp. 214-215

131

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

2.4. „TOATE ANIMALELE SUNT EGALE, DAR UNELE ANIMALE SUNT MAI EGALE DECÂT ALTELE”

Opera lui George Orwell (1903-1950) – geniul necontestat al literaturii politice – este manifestul unui cetãþean împotriva sistemului totalitar.

Ferma animalelor (1945) este o fabulã extinsã ce prezintã ascensiunea comunismului, iar O mie nouã sute optzeci ºi patru (1949) este un avertisment împotriva pericolului pe care îl aducea totalitarismul, atât de stânga, cât ºi de dreapta.

APLICAÞIE Lucrând în grupuri mici, desprindeþi din analiza surselor 2.3-4, a prezentãrilor autorilor ºi a volumelor lor scopurile urmãrite de scriitorii Eugène Ionesco ºi George Orwell prin publicarea operelor Rinocerii ºi, respectiv, Ferma animalelor.

Listaþi ºi alte opere literare care au acelaºi scop.

2.5. „O INSULÃ A ORORII ABSOLUTE” „Toatã lumea cunoaºte azi Arhipelagul Gulag. Toatã lumea mai ºtie cã, sub denumirea posibilã de Arhipelag M.A.I., el s-a întins ºi asupra României. Ceea ce n-a ajuns însã – ºi încã – la cunoºtinþa tuturor este cã în Arhipelagul românesc a existat o insulã a ororii absolute, cum alta n-a mai fost în întreaga geografie penitenciarã comunistã: închisoarea de la Piteºti. Acolo a început, la 6 decembrie 1949, o experienþã de o sumbrã originalitate denumitã reeducare (s.a.) ºi tinzând la distrugerea psihicã a individului. Experienþa

aceasta, care a þinut pânã în august 1952, întinzându-se ºi asupra altor închisori din România, a fost ºi mai acoperitã de tãcere, ºi mai înfundatã în uitare decât celelalte crime sãvârºite în închisorile din România […]

Apoi, ºi aici stã, fãrã îndoialã cheia tãcerii, victimele reeducãrii au fost nevoite sã devinã, la rândul lor, cãlãi. Or, cãlãul – chiar împotriva voinþei ºi firii lui – nu se grãbeºte niciodatã sã-ºi mãrturiseascã crimele. De-a lungul experienþei de la Piteºti, categoria martorului inocent a fost pur ºi simplu suprimatã.”

VIRGIL IERUNCA – Fenomenul Piteºti, Bucureºti, Editura Humanitas, 1990, p. 9-12.

2.6. LIMITELE DEZNÃDEJDII OMENEªTI „Ceea ce ar trebui cuprins în aceastã parte este de necuprins.

Pentru a concepe ºi a pricepe acest sãlbatic adevãr, trebuie sã-þi fi târât vieþi de-a rândul zilele prin lagãre, prin aceste

132

locuri unde, fãrã o înlesnire cât de cât, nu apuci sã supravieþuieºti nici mãcar unei singure condamnãri, cãci lagãrele au fost nãscocite pentru exterminare.

Fenomenul Piteºti, de Virgil Ierunca (n.1920), este un document de penitenciar despre experienþa „reeducãrii” prin torturã a tineretului încarcerat la Piteºti, în perioada 1949-1952; este un strigãt adresat comunitãþii internaþionale.

CULTURA TINERILOR – VALORI, IDEALURI, ASPIRAÞII

Urmarea: toþi cei ce au sorbit pânã la fund, cei ce au gustat mai din plin sunt în mormânt; ei nu vor vorbi niciodatã.

Esenþialul despre lagãrele Arhipelagului nu va fi spus de nimeni, nicicând”.

ALEXANDR SOLJENIÞÎN – Arhipelagul Gulag. 19181956. Încercare de investigaþie literarã, vol.II, Bucureºti, Editura Univers, 1997, p.6.

Alexandr Soljeniþîn (n.1918), simbolul disidenþei ruse, scrie romane de substanþã autobiograficã în care descrie ororile sistemului totalitarist ºi îngrãdirea libertãþii individului.

2.7. „ERA TICÃLOªILOR”

Monica Lovinescu (n.1923), critic literar ºi eseist, cu rezidenþã la Paris, a desfãºurat alãturi de soþul ei, Virgil Ierunca, o activitate criticã aparte – critica radiofonicã, prin intermediul postului Europa liberã. Unde scurte (4 volume) cuprind o micã parte din opera Monicãi Lovinescu.

„Cum a devenit imposibilul aproape posibil o datã cu Cel mai iubit dintre pãmânteni, unde pentru prima oarã un autor publicat în þarã dibuieºte esenþa rãului în însuºi actul «revoluþionar» ºi insistã asupra rolului torþionar al Securitãþii, rãmâne o întrebare deschisã, ºi-o pun toþi cititorii care au

smuls acest roman din librãrii (cartea se cumpãrã la negru la preþuri incredibile ºi, bineînþeles, nu este reeditatã).

Sã ne mirãm cã unii cititori ai romanului, înmãrmuriþi de aceastã trimitere a Securitãþii în boxa acuzãrii, au lansat zvonul – persistent – cã «organele» n-ar fi fost strãine de moartea

scriitorului? […] El aratã în orice caz cã nu prin povestea de iubire, ºi nu numai prin calitãþile sale estetice, Cel mai iubit dintre pãmânteni a scurtcircuitat sensibilitatea publicului din þarã. […] Marin Preda a mers cel mai departe în cartea ce meritã într-adevãr titlul pe care nu-l poartã: Era ticãloºilor.”

MONICA LOVINESCU – Posteritatea contemporanã. Unde scurte, III, Bucureºti, Editura Humanitas, 1994, pp. 132-141.

133

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

APLICAÞIE 1. Lucrând individual, apoi în perechi ºi în grup, identificaþi ºi notaþi cuvintele-cheie comune pentru toate cele opt surse ale nucleului „Nu totalitarismului!”.

2. Dupã lectura atentã a surselor 2.5-7, listaþi, într-un tabel cu trei rubrici, cel puþin douã argumente care sã susþinã titlurile surselor – „Limitele deznãdejdii omeneºti”, „O insulã a ororii absolute” ºi „Era ticãloºilor”.

SUGESTII PENTRU ACTIVITÃÞI VIITOARE Se recomandã activitãþi care sã se concentreze asupra utilizãrii istoriei orale. Un exemplu pentru constituirea de fonduri îl putem avea în volumul Copilãria ºi adolescenþa altãdatã. Tinerii de azi cerceteazã istoria de ieri – Concursul Istoria mea – Eustory, Ediþia I, 2000, volum îngrijit de MIRELA–LUMINIÞA MURGESCU ºi SILVANA RACHIERU. (A se vedea ºi volumele ediþiilor urmãtoare).

134

CULTURA TINERILOR – VALORI, IDEALURI, ASPIRAÞII

3.

CREDEM ÎN LIBERTATE, CREDEM ÎN OMUL DE LÂNGÃ NOI

3.1. „COPIII SÃ NU CADÃ ÎN PRÃPASTIE” „– Nu mai înjura. Bine, hai, spune-mi altceva. Uite, de pildã, spune-mi ce vrei sã te faci? Om de ºtiinþã, avocat, sau ce?

– Nu pot sã mã fac om de ºtiinþã. N-am nici un talent la ºtiinþã.

– Atunci avocat … ca tata.

– Avocat! N-am nimic împotriva avocaþilor, dar nu mã tenteazã, i-am zis, adicã-i o meserie frumoasã când îºi bat capul sã scape cu viaþã oamenii nevinovaþi sau alte lucruri d-astea, dar de obicei când eºti avocat nu faci lucruri d-astea. De obicei, câºtigi o grãmadã de bani ºi joci golf ºi bridge ºi-þi cumperi maºini ºi bei Martini ºi arãþi ca un om important. […]

– Te omoarã tata. Te omoarã (s.a), mi-a zis.

Dar n-o ascultam. Mã gândeam la altceva – la ceva nãstruºnic.

– ªtii ce mi-ar plãcea mie sã fiu? am întrebat-o. ªtii ce-aº vrea sã fiu, dacã aº putea s-aleg?

– Ce? ªi nu mai înjura.

– ªtii cântecul ãla: Dacã cineva prinde pe careva venind prin lanul de secarã. Mi-ar plãcea …

– E Dacã cineva întâlneºte pe careva venind prin lanul de secarã, spuse Phoebe. […]

– Am crezut cã-i Dacã cineva prinde pe careva i-am zis. În orice caz, în mintea mea am vãzut o mulþime de copii mititei jucând un joc în lanul întins de secarã. Mii de copii – ºi nimeni în jur, adicã nici un om mare, în afarã de mine. ªi eu stau la marginea unei prãpãstii ameþitoare. ªi ºtii ce fac? Prind copiii sã nu cadã în prãpastie. Vreau sã spun, când aleargã ºi nu se uitã unde merg, trebuie sã le ies în cale ºi sã-i prind. Asta aº face toatã ziua. Aº sta de veghe în lanul de secarã. ªtiu cã-i o nebunie. Dar e singurul lucru care m-ar tenta. ªtiu cã-i o nebunie. […]”

J.D. SALINGER – De veghe în lanul de secarã, Iaºi, Editura Polirom, 2001, pp. 209-210

Denumirea ultimului nucleu al temei se constituie, în fapt, într-un Motto, care trebuie completat cu titlul volumului de referinþã al renumitului filosof Karl Raimund Popper (19021994) – În cãutarea unei lumi mai bune (1998, Humanitas).

Sursele nucleului, îndeosebi conexate, au un rol însemnat în cunoaºterea, respectarea ºi promovarea valorilor ºi aspiraþiilor fiecãrei noi generaþii, a valorilor ºi aspiraþiilor umanitãþii.

Jerome D. Salinger (n. 1919) a creat un idol – Holden Coulfield, în vârstã de 16 ani – „primul star pop al literaturii universale” – care viseazã la o viaþã liberã, simplã, în mijlocul naturii, departe de toate civilizaþiile ºi de toþi „blestemaþii” de adulþi ºi lumea lor de minciuni, în care totul se învârte în jurul banilor ºi al puterii.

3.2. WOODSTOCK (15-17.08.1969): FESTIVALUL „GENERAÞIA IUBIRII” 3.2.1. dstock69.com

3.2.1.

3.2.2.

Sursa imaginilor: www.woodstock69.com

135

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

3.2.3. Miºcarea hippy. „Miºcarea hippy din SUA a lansat sfidarea societãþii industriale, înlocuind tehnooptimismul acesteia cu tehnopesimism ºi, chiar, tehnofobie, formulând chemarea «Înapoi la naturã». Chemarea conþinea nostalgia, dorul de întoarcere la cultura preindustrialã (A. Toffler). Pe acest fundal, a apãrut, odatã cu pletele, interesul faþã de astrologie,

misticism, culte orientale, secte ºi religii neoficiale, a apãrut moda «retro» cu ghetele înalte, rochiile lãlâi ºi ochelarii bunicuþei; sfidarea costumului impecabil al întreprinzãtorului industrial-bancar-comercial ºi înlocuirea lui cu o vestimentaþie care mimeazã sãrãcia; mãrgelele indiene ºi banderolele pe cap resping ghiulul de aur ºi melonul «respectabilitãþii» erei industriale.”

VIORICA RAMBA – Ecologii culturale vechi ºi noi în pragul mileniului III. Repere sintetice din istoria culturii umane, Bucureºti, All Educational, 1999, pp. 463-464.

Artiºtii spectacolului rock Hair (1968) ilustreazã stilul hippy. Hair a devenit un hit.

(Secolul XX: pas cu pas)

3.2.4. Postmodernismul ºi muzica rock „[…] Genul de naraþiune implicat în istoria ei ar putea fi urmãtorul: dupã revolta dezlãnþuitã din anii '60, muzica rock este încadratã în canoane ºi asimilatã de industria culturii în anii '70, exact în momentul în care reprezentanþii ei cei mai progresiºti pãreau sã exploreze stiluri experimentale sau parodii ale acestora asociate cu estetica avangardistã contemporanã; rezultatul este un amalgam contradictoriu, dar, s-ar putea susþine, «modernist», care încorporeazã experimentalul ºi instituþionalul. […]

136

În termeni generali, desigur, muzica rock pretinde cã este cea mai reprezentativã dintre formele culturale postmoderne. În primul rând, ea întruchipeazã perfect paradoxul principal al culturii de masã contemporane, prin accesibilitatea ºi influenþa sa, globale ºi unificatoare, pe de o parte, combinate cu tolerarea ºi promovarea pluralitãþii stilurilor, mediilor ºi identitãþilor etnice, pe de altã parte. Cu toate cã are o istorie categoric evidentã, uºor demonstrabilã, muzica rock se caracterizeazã ºi printr-o impuritate înnãscutã a mijloacelor ºi esenþei sale. Încã de la început, prestigiul

În cartea sa, Viorica Ramba a dorit sã îmbogãþeascã zestrea de valori a lumii. Dintre miºcãrile tineretului (începute în anii ’50 – miºcarea beatnik-ilor), miºcarea hippy – componentã puternicã a culturii tinerilor – a atins punctul culminant la legendarul Festival de la Woodstock.

Cunoscutul scriitor Paulo Coelho (n.1947, Brazilia) a fost adept al miºcãrii hippy. Împreunã cu muzicianul Raul Seixos „au revoluþionat scena rock-ului brazilian”.

Steven Connor, istoric ºi teoretician literar, profesor la University of London, a urmat evoluþia tipicã a studiilor literare, îmbrãþiºând, în cele din urmã, agenda mai provocatoare a studiilor culturale. De altfel, reperele tematice ale cãrþii sale Cultura postmodernã…, studiu cu excelentã valoare de ghid teoretic, pus acum pe masa specialistului român, îi lãmuresc poziþia. Un capitol este dedicat consecinþelor amplului fenomen pe care îl trãim ºi în Europa de Est. Dezbaterile noi, incluse în ediþia a II-a, au scopul nu numai de a aduce cartea la zi – prin analiza unor dezvoltãri practice ºi teoretice mai noi în domeniile dansului, muzicii, studiilor culturale, culturii generate de ciberneticã, al geografiei ºi al gândirii ecologice, precum ºi prin reflecþiile mai recente ale unor gânditori ca Jean-François Lyotard ºi Frederic Jameson –, ci, de asemenea, de a oferi câteva materiale ºi ocazii pentru abordarea acestei supracoerenþe.

CULTURA TINERILOR – VALORI, IDEALURI, ASPIRAÞII

muzicii rock a depins de forþa amalgamãrilor sale cu cultura tineretului în ansamblu; cu moda, cu stilul ºi cultura strãzii, cu spectacolul ºi arta interpretativã din creaþiile unor

artiºti, cu filmul ºi noile tehnologii ºi forme de media axate pe reproducere – exemplul cel mai recent ºi elocvent fiind video-clipurile de muzicã rock. […]”

STEVEN CONNOR – Cultura postmodernã. O introducere în teoriile contemporane, Ediþia a II-a, Bucureºti, Editura Meridiane, 1999, p. 259, 260-261.

3.3. „VÂNTUL DE LIBERTATE…” „Cãtre Sfârºitul anilor '60, totuºi, odatã cu înmulþirea traducerilor din literatura ºi critica universalã […], artiºtii, criticii ºi publicul iau cunoºtinþã, cu un oarecare decalaj temporal, de numeroase direcþii, orientãri, puncte de vedere, practicã artisticã ale vieþii intelectuale din Occident. Este epoca în care lumea vesticã se schimbã într-un ritm dramatic în jurul acelui «turning point» esenþial care a fost anul 1968, anul

intrãrii trupelor Tratatului de la Varºovia în Cehoslovacia ºi al miºcãrilor studenþeºti din Paris. Este epoca rãzboiului din Vietnam, a miºcãrilor hippy, a revoluþiei sexuale, a structuralismului ºi a romanului sud-american.

Vântul de libertate începe sã batã ºi în cultura românã: apar acum primii disidenþi ºi primele miºcãri literare ºi artistice care nu se mai inspirã din vechiul modernism interbelic […].”

Mircea Cãrtãrescu (n. 1956) este, din 1980 ºi pânã în 1989, profesor la ªcoala Nr. 41 din Bucureºti, funcþionar la Uniunea Scriitorilor ºi redactor la revista „Caiete critice”. În anul 1990 devine asistent, iar în 1991 lector la Catedra de Istoria literaturii române a Facultãþii de Litere din Bucureºti.

A debutat în 1978, în „România Literarã”. Cunoaºte succesul, dar ºi contestarea. Devine repede un lider de opinie, participând cu frenezie la afirmarea generaþiei ’80, sub stindardul, definitiv adoptat, al „postmodernismului”.

MIRCEA CÃRTÃRESCU – Postmodernismul românesc, Bucureºti, Editura Humanitas, 1999, pp. 132-133.

3.4. TINERE, TACI!

Mai 1968: Preºedintele De Gaulle ºi miºcãrile tineretului studios (Afiº manifest, Personalitãþi care au schimbat istoria lumii, 4 vol., Larousse, Bucureºti, Editura Enciclopedia RAO, 2002-2004.)

Criza din mai 1968 se înscrie într-un val de contestãri înregistrat pe plan mondial, comun tuturor þãrilor dezvoltate, care pune sub semnul întrebãrii înseºi fundamentele societãþii.

Revolta studenþilor francezi antreneazã ºi o revoltã spontanã a muncitorilor. Criza socialã dobândeºte o dimensiune politicã pentru regimul generalului Charles De Gaulle (1890-1970).

Unul dintre liderii revoltelor studenþeºti din Franþa a fost Daniel Marc Cohn-Bendit, astãzi copreºedintele grupului europarlamentar Verzii – Alianþa Liberã Europeanã.

137

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

3.5. TINERETUL „SPERANÞA LUMII”

„Tinerilor trebuie sã li se acorde dreptul de a-ºi spune cuvântul, precum ºi o putere realã de a lua hotãrâri nu numai în problemele lor, dar ºi în acelea privind întreaga activitate socialã.

Puterea impune o rãspundere sporitã a tinerilor, iar rãspunderea genereazã maturizarea. Ar fi o mare greºealã sã credem cã tineretul nu poate face altceva decât sã critice ºi sã revendice […].

Vreau numai sã spun cã tineretul protestatar nu înseamnã neapãrat o generaþie nedisciplinatã ºi în nici un caz lipsitã de idealism.[…]

Am observat apoi, cu plãcere, cã tineretul este capabil sã lãrgeascã aria solidaritãþii umane. Marile probleme privind destinele omenirii, mizeria „lumii a treia” ºi pacea internaþionalã au luat o asemenea amploare, încât cu greu putem pretinde tineretului sã aibã încredere întotdeauna în înþelepciunea generaþiei vechi.”

Urho Kekkonen (1900-1986) a fost Preºedinte al Finlandei (1956-1981); a promovat, consecvent, o politicã paºnicã, de neangajare, de menþinere a unor bune relaþii de vecinãtate.

URHO KEKKONEN – Un tineret lipsit de prejudecãþi, speranþa lumii, în *** – Mãrturii despre tineri ºi tinereþe, Anchetã internaþionalã, Bucureºti, Editura Politicã, 1970, pp. 125-126.

Imagine: www.eduskunta.fi

3.6. IDOLI AI TINERILOR 3.6.1.

În clasamentul internaþional al vedetelor care, deºi au murit, câºtigã încã milioane de dolari, Elvis ocupã primul loc – 40 milioane/an („Forbes” – 2005).

138

Elvis Presley (1935-1977) – actor ºi cântãreþ american, unul dintre cei mai celebri artiºti din secolul XX. Cunoscut ca Regele Rock and Roll-ului, a fost unul dintre primii idoli ai protestului adolescentin împotriva normelor ºi valorilor generaþiei pãrinþilor.

CULTURA TINERILOR – VALORI, IDEALURI, ASPIRAÞII

3.6.2. Bob Dylan: Sfârºitul nu-i aici (Traducerea: Florian Pittiº) „Când necazuri te doboarã ªi prieteni n-ai sã-i strigi Þine minte sfârºitul nu-i aici […]

Când nu mai ai nici vise ªi nu ºtii cum sã te ridici, Þine minte sfârºitul nu-i aici

Când oprit la o rãscruce Drumul nu ºtii sã-l prezici Þine minte sfârºitul nu-i aici

Pomul vieþii creºte mândru Unde spiritul e viu, Lumineazã ea, salvarea Cerul gol ºi cenuºiu […]”

3.6.3.

Imagineazã-þi […] „Imagineazã-þi cã nu ar mai exista proprietãþi Mã întreb dacã poþi N-ar mai exista nici lãcomie, nici foamete O înfrãþire a oamenilor Imagineazã-þi toþi oamenii Bucurându-se de aceeaºi lume…

M-ai putea considera un visãtor Dar nu sunt singurul Sper cã într-o zi vei fi alãturi de noi Iar lumea ar fi unitã”

Bob Dylan – cântãreþ provenit din „beat generation” a anilor ’50 – devine, din anii ’60, figura centralã a cântecelor cu mesaj politic. Textele cântecelor sale figureazã în toate dicþionarele de literaturã universalã.

The Beatles – legendara formaþie care a revoluþionat muzica anilor 1960; prin contribuþia lor, rock-ul a atins apogeul. Limbajul textelor era limbajul cotidian al tinerilor, care doreau sã trãiascã liberi, fãrã compromisuri.

John Lennon, autorul piesei Imagine, „simbol al inspiraþiei ºi o conºtiinþã” – este apreciat de cãtre Paul McCartney drept „una dintre personalitãþile care au marcat secolul XX”.

3.6.4.

Nadia Comãneci (n. 1961) – favoritã a publicului ºi a presei, câºtigãtoare a 3 medalii de aur ºi a primei note de 10 la Jocurile Olimpice de la Montreal, în 1976. ªi astãzi, idol al celor care aspirã spre glorie sau admirã perfecþiunea.

Nadia Comãneci ocupã locul patru în lume într-un top al celor mai importante performanþe sportive din ultimii 150 de ani („Forbes” – 2005).

3.7. FESTIVALUL STUFSTOCK ªI MESAJUL SÃU „Festivalul de muzicã rock Stufstock este un mesager. El dã muzicii dreptul sã vorbeascã în numele lucrurilor pe care le preþuim. În august 2003, în faþa scenei de la Stufstock, zeci de mii de oameni s-au alãturat apelului nostru de a salva oaza de libertate de la Vama Veche ºi 2 Mai. Mesajul concertului protest de atunci a fost auzit […]. Am

ales muzica rock pentru cã ea poate sã exprime cel mai bine lucrurile în care credem: libertatea spiritului, ocrotirea naturii, toleranþa ºi acceptarea diferenþelor dintre noi, atitudinea civicã, solidaritatea cu cei care împãrtãºesc aceleaºi valori.” În context, menþionãm cã artiºtii hip-hop iau atitudine la modul responsabil, îi învaþã pe oameni

sã gândeascã cu mintea lor. Florin Dumitrescu, textierul trupei „Sarmalele Reci”, evidenþiazã cã „tinerii de azi sunt mai dornici sã îºi afirme vocaþia contestatarã”, iar formaþia „Morometzii” cântã „România trezeºte-te!”, deoarece, afirmã „B.U.G. Mafia”, „Þinem prea mult la þara asta, aºa amãrâtã cum e”.

www.stufstock.ro/html/home.html

139

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

APLICAÞIE 1. Studiaþi, individual ºi apoi în perechi, sursele scrise ºi ilustraþiile secvenþei 3.1-7 ºi notaþi elementele fiecãrei surse care susþin denumirea ei.

2. În grupuri de trei-patru elevi, analizaþi sursele 3.1, 3.2.1-4 ºi 3.5 – inclusiv prezentãrile lor – ºi desprindeþi valori ºi aspiraþii ale „generaþiei iubirii”. Menþionaþi valorile care corespund personalitãþii voastre.

3. Tot în grupuri mici, se abordeazã, prin suportul multiperspectivitãþii, sursele 3.4. ºi 3.5. (ideile preºedinþilor De Gaulle ºi Urho Kekkonen). Concluziile sunt utilizate în activitatea finalã.

4. Corelaþi, individual, apoi în grup, valorile promovate de „Generaþia iubirii” cu cele ale Festivalului Stufstock – imagini ºi texte – ºi desprindeþi asemãnãrile ºi deosebirile. Ce gânduri ºi sentimente v-ar anima dacã aþi participa direct la astfel de manifestãri? Exprimaþi-le!

SUGESTII PENTRU ACTIVITÃÞI VIITOARE Pentru diversitate didactico-metodicã, propunem tehnica de învãþare prin colaborare/cooperare Linia valorilor, care se poate realiza prin doi paºi: a) se lanseazã întrebarea care admite mai multe perspective de abordare/soluþii posibile: Cultura „generaþiei iubirii” putea reprezenta cultura viitorului?; b) se antreneazã la discuþii toatã clasa de elevi, în dispunerea: pro – indeciºi – contra.

De asemenea, se poate solicita elevilor sã constituie fonduri de surse personale, care sã le permitã corelaþii tematice multiple. Portofoliul poate cuprinde: mãrturii legate de temã; versuri ale trupelor preferate care sã ilustreze valorile, întrebãrile, idealurile generaþiei; o cronologie a formãrii culturii tinerilor; un glosar de termeni; referate; ilustraþii; fotografii etc. De exemplu: „Momentul de rãscruce în viaþa mea a fost când, la Paris, am vãzut […] filmul cu festivalul de la Woodstock”- ARA ªEPTILICI în dialog cu FLORIAN PITTIª – Libertatea este o corabie desenatã pe un perete de celulã („Cultura”, 4-10 august 2004). Sau versurile hit-ului formaþiei „Sarmalele Reci” – „Mai bine viu decât mort”: „[…] Nu vezi cã te-au setat/ nu vezi cã te-au programat/ sã-i asculþi/ Nu vezi, eºti liber doar/ cât e lanþul pân’ la par/ nu mai mult./ Nu vezi cã nu mai vezi/ Nu crezi cã nu mai crezi/ Aflã cã poþi afla/ Strigã cât poþi striga”.

EVALUAREA SUMATIVÃ Elaboraþi un eseu, din cel puþin 700 de cuvinte, cu titlul temei: Cultura tinerilor – valori, idealuri, aspiraþii. În structura problematicã, liber stabilitã, ºi în conþinutul eseului cuprindeþi cuvinte-cheie pentru temã, cuvinte selectate din toate nucleele temei. Exprimaþi-vã critic ºi optaþi argumentat pentru o idee sau alta!

140

OMUL ÎN CENTRUL GLOBALIZÃRII

II.

OMUL ÎN CENTRUL GLOBALIZÃRII

Cercetãtori ai domeniului apreciazã cã rãdãcinile istorice ale globalizãrii economice ºi culturale actuale se regãsesc în etnocentrismul occidental; modelul occidental de societate este prezent în contextul dominaþiei coloniale ºi post-coloniale ca un model universal de urmat. Evoluþiile politice ºi dezvoltãrile culturale dupã cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial au favorizat, la rândul lor, accelerarea ritmului globalizãrii. Un nou pas s-a fãcut în momentul încetãrii Rãzboiului Rece; acceptarea aceloraºi principii – credinþa în supremaþia valorilor democratice ºi a economiei de piaþã, necesitatea luptei împotriva violenþei ºi a terorismului s.a. – de cãtre majoritatea statelor i-a determinat pe unii sã vorbeascã atât de sfârºitul ideologiei, cât ºi al istoriei.

Globalizarea, manifestãrile ºi consecinþele ei.

Specialiºti reputaþi au identificat atât aspectele problematice ale globalizãrii, cât ºi pe cele pozitive ale aceluiaºi proces.

Impunerea modelului economic capitalist, neoliberal, dupã prãbuºirea lumii bipolare (1989-1990), proces care implicã ºi impunerea unei standardizãri culturale, are drept efect apariþia unor miºcãri mondiale antiglobalizare sau de promovare a „umanizãrii globalizãrii.”

Modernitatea, în sens european ºi nord-american, marcheazã istoria lumii prin revoluþia industrialã ºi constituirea statului-naþiune, ca model politic de stat, ºi este consideratã ca reprezentând drumul pentru obþinerea libertãþii ºi dreptãþii într-un stat de drept, într-o societate mai democraticã. Se evidenþiazã cã de schimbarea paradigmei de la modernism la postmodernism se leagã ºi o modificare fundamentalã a valorilor, care permite o consolidare a viziunii etico-religioase asupra lumii. Adevãrata provocare a globalizãrii este „dezvoltarea unei conºtiinþe universale a cãrei principalã valoare sunt drepturile omului, democraþia pluralistã ºi egalitatea tuturor oamenilor.”1

Un nou sistem de valori; dezvoltarea unei conºtiinþe universale.

Dupã cum se cunoaºte, fenomenele culturale se dezvoltã într-un spaþiu al interferenþelor multiple, venite din toate direcþiile, un spaþiu numit, cu mult timp în urmã, „sat planetar”. Încât, „chiar dacã s-a aflat în spatele Cortinei de Fier, civilizaþia româneascã a ultimelor decenii n-a putut fi complet izolatã de ceea ce s-a întâmplat prin alte pãrþi. «Spiritul timpului» s-a fãcut simþit ºi la noi […]. Amintiþi-vã cã la sfârºitul anilor ’70, pe diverse cãi, ajungeau ºi la noi formule ale civilizaþiei occidentale, care evoluau atunci spre postmodernitate: cãrþi, muzicã rock, filme de un anumit tip, forme de culturã în sens larg, comportamental ºi de mentalitate, mergând pânã la detalii de viaþã concretã […]. Toate aceste lucruri, care de fapt erau simptome ale unei lumi ºi ale unei culturi, întâlneau niºte medii favorabile: erau bine primite, erau râvnite, erau arborate ca niºte semne de emancipare. […].”2

141

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

În Raportul sãu cãtre UNESCO, Comisia Internaþionalã pentru Educaþie în secolul XXI reliefeazã principalele ºapte tensiuni cu care se confruntã lumea ºi care afecteazã educaþia. Dintre acestea menþionãm: tensiunea dintre global ºi local; tensiunea dintre universal ºi individual; tensiunea dintre tradiþie ºi modernitate; tensiunea dintre nevoia competiþiei ºi grija pentru egalitatea ºanselor. În acest context, Comisia Internaþionalã UNESCO propune „patru piloni” ca temelie a educaþiei, ca o strategie care ar putea sprijini confruntarea cu cele ºapte tensiuni/provocãri ºi, evident, rezolvarea lor: 1. a învãþa sã trãim împreunã; 2. a învãþa sã cunoaºtem; 3. a învãþa cum sã acþionãm; 4. a învãþa sã fim.3 Documentele româneºti de politicã educaþionalã relevã un consens referitor la schimbãrile necesare pentru a face faþã provocãrilor mileniului trei, precum: dezvoltarea unui sistem de criterii, standarde ºi indicatori de calitate corelaþi cu cei utilizaþi pe plan internaþional; accent pe dimensiunea umanistã a educaþiei; dezvoltarea competenþelor, valorilor, atitudinilor necesare integrãrii rapide într-o societate care preþuieºte libertatea, democraþia, diversitatea, pluralismul etic ºi cultural.

Istoria, prin excelenþã, poate contribui la conºtientizarea de cãtre tineri a moºtenirii comune de idealuri ºi tradiþii politice, poate sã ofere ºi sã formeze cunoºtinþele, competenþele, valorile ºi atitudinile de care tinerii au nevoie pentru a juca un rol activ în societatea democraticã pe care o edificãm, la început de nou secol ºi mileniu.

Aceastã a doua temã – sugestiv intitulatã – se integreazã organic în modul, contribuind substanþial la definirea mesajelor sale.

Fiecare secvenþã din cadrul temei – Globalizarea ºi manifestãrile ei, Consecinþele globalizãrii, Globalizarea ºi identitatea naþionalã, Dezvoltarea unei conºtiinþe universale – adaugã noi elemente la sistemul de valori pe care îl formãm prin activitãþi curriculare ºi extracurriculare.

1 WALTER SCHWIMMER, Secretar General al Consiliului Europei, RUI GOMES (coordonator proiect) – Repere. Manual de educaþie pentru drepturile omului, Consiliul Europei, 2004, p.421.

2 ION BOGDAN LEFTER – Postmodernism. Din dosarul unei bãtãlii culturale, Ediþia a II-a, adãugitã, Piteºti, Editura Paralela 45, 2002, p. 78 ºi 320.

3 Vezi, pe larg: JACQUES DELORS (coordonator) – Comoara lãuntricã. Raportul cãtre UNESCO a Comisiei Internaþionale pentru Educaþie în secolul XXI, Iaºi, Editura Polirom, 2000.

142

Educaþia ºi globalizarea.

OMUL ÎN CENTRUL GLOBALIZÃRII

1.

GLOBALIZAREA ªI MANIFESTÃRILE EI

1.1. INTERPRETÃRI ALE GLOBALIZÃRII

În cãutarea unei noi lumi – graficã de Dominic Cernea

„1. interpretare istoricã: în raport cu dominanþa occidentalã; 2. interpretare socialã: în raport cu absenþa unui model viabil de societate, ca rãspuns la schimbãrile ºi clivajele provocate de globalizare; 3. interpretare economicã: în raport cu dimensiunea economicã ºi financiarã ºi cu impunerea capitalismului la nivel planetar; 4. interpretare geopoliticã: în raport cu hegemonia planetarã; 5. interpretare umanistã: în raport cu etica ºi demnitatea umanã;

6. interpretare ecologicã: în raport cu biodiversitatea ºi cu provocãrile de naturã ecologicã; 7. interpretare legatã de mediu: în raport cu respectarea biodiversitãþii ºi cu provocãrile de naturã ecologicã; 8. interpretare culturalã: în raport cu educaþia, cu diversitatea lingvisticã ºi culturalã, cu viziunea asupra lumii ºi cu credinþele religioase; 9. interpretare demograficã: în raport cu mobilitatea populaþiilor (migraþii).”

JOSÉ MARIN GONZALES Globalizare, neoliberalism, educaþie ºi diversitate culturalã, în LAVINIA BÂRLOGEANU (coordonator) – Identitate ºi globalizare. Actele Colocviului Internaþional „Identitate ºi globalizare”, Bucureºti, Editura Educaþia 2000+, Editura Humanitas Educaþional, 2005, p. 122.

Atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 ne-au fãcut sã înþelegem foarte bine cã împãrþim cu toþii o singurã planetã, iar pentru a trãi împreunã – pentru cã suntem o comunitate globalã – trebuie sã respectãm câteva reguli corecte ºi juste. Primul subcapitol al temei supune atenþiei/dezbaterii definiþia procesului complex al globalizãrii ºi unele forme ale acestuia. De asemenea, se reliefeazã cã evenimente recente, atât în Europa, cât ºi în alte continente, ameninþã fundamentele unei culturi a pãcii ºi a drepturilor omului. Acestea evidenþiazã necesitatea unei abordãri imediate, explicite ºi conºtiente a educaþiei pentru drepturile omului, pentru democraþie pluralistã.

JOSÉ MARIN GONZALES, de la Université de Geneve, este unul dintre participanþii de seamã la Colocviul Internaþional „Identitate ºi globalizare”, organizat, la Bucureºti, la începutul lunii iulie 2005.

Studiul sãu se construieºte pornind de la o reflecþie interculturalã asupra raporturilor dintre local ºi global ºi încearcã sã surprindã diferite aspecte ºi consecinþe ale globalizãrii. De asemenea, relevã cã unul dintre elementele-cheie ale schimbãrilor actuale este reprezentat de educaþie.

143

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

1.2. GLOBALIZAREA NU MAI ESTE DOAR PROBLEMA ECONOMIªTILOR „Termenul de globalizare desemneazã ansamblul fenomenelor prin intermediul cãrora viaþa fiecãrui locuitor al planetei este legatã, cel puþin în parte, de hotãrârile luate în afara propriei þãri ºi asupra cãrora nu are nici un control […].

Intensificarea schimburilor cu regiuni adesea îndepãrtate, delocalizarea întreprinderilor, deplasarea mâinii de lucru, liberalizarea miºcãrilor de capital sunt tot atâtea manifestãri ale globalizãrii, ale cãrei efecte, lãudate de ºcoala liberalã, sunt repuse în

discuþie de cãtre unii la cotitura secolelor al XX-lea ºi al XXI-lea […].

Ceea ce caracterizeazã în mod sigur globalizarea în acest început de mileniu este faptul cã ea a încetat sã mai fie o problemã doar a economiºtilor.

Acest fenomen, care influenþeazã nu numai comerþul, ci ºi cultura ºi sãnãtatea, face valuri.

Strategiilor firmelor multinaþionale le rãspund – atunci când nu i se opun – strategiile alternative ale denigratorilor globalizãrii. […]”.

BERNARD GUILLOCHON, cunoscut profesor de ºtiinþe economice la Universitatea ParisIX-Dauphine, autor al mai multor lucrãri despre economia mondialã, ºi-a propus sã construiascã, în volumul Globalizarea…, un portret complet al aspectelor complexe ºi contradictorii ale fenomenului multiform.

Celebra enciclopedie Larousse ne îndrumã ºi ne ajutã sã înþelegem Lumea ºi sã protejãm Planeta.

BERNARD GUILLOCHON – Globalizarea – o singurã planetã, proiecte divergente, Mica Enciclopedie Larousse, Enciclopedia RAO, 2003, p.10 ºi 66.

1.3. ADAPTÃRI ªI RÃSPUNSURI „[…] Globalizarea se referã la posibilitatea acþiunii cotidiene de a depãºi graniþele în diferite domenii ale economiei, informaþiei, ecologiei, tehnicii, conflictelor transculturale ºi ale societãþii civile. De fapt, ea implicã în acest mod ceva familiar ºi, în acelaºi timp, neînþeles, greu de conceput, care cu o forþã posibilã modificã elementar viaþa de zi cu zi, obligând la adaptãri ºi rãspunsuri. Bani, tehnologii, mãrfuri, informaþii, toxine «trec» graniþa, de parcã aceasta nici nu ar exista. κi aflã calea

pânã ºi lucruri, persoane sau ideologii, pe care guvernele ar dori sã le blocheze dincolo de hotarele þãrilor lor (droguri, imigranþi ilegali, critici la adresa încãlcãrii drepturilor omului). Înþeleasã astfel, globalizarea reprezintã moartea distanþelor; abandonarea în forme de viaþã transnaþionale, adesea nedorite ºi neînþelese sau […] acþiunea ºi (co)existenþa dincolo de depãrtãri (lumi aparent separate ale statelor naþionale, religiilor, regiunilor, continentelor).”

ULRICH BECK – Ce este globalizarea? Erori ale globalismului – rãspunsuri la globalizare, Bucureºti, Editura Trei, 2003, p. 39.

1.4. O ÞARÃ – DOUÃ VIZIUNI „[…] Globalizarea economicã nu face unanimitate, doar în lumea academicã, dar, cum e ºi

144

normal, ea devine tema controversatã în arena politicã a statelor naþionale, unde se

ULRICH BECK, universitar la London School of Economics (L.S.E.), evidenþiazã, printre altele, cã atacurile teroriste sinucigaºe de la 11 septembrie au dezvãluit lumii întregi vulnerabilitatea civilizaþiei occidentale, dar nu globalizarea este cauza terorismului.

Volumul îºi propune sã ofere o introducere în hãþiºul dezbaterilor privind globalizarea, multitudinea ei de valenþe, sensuri ºi dimensiuni arareori diferenþiate ºi îºi doreºte sã ajute la evitarea capcanelor gândirii. În prim plan se aflã o dublã întrebare: Ce urmãreºte globalizarea ºi cum poate fi ea modelatã politic?

OMUL ÎN CENTRUL GLOBALIZÃRII

confruntã douã viziuni despre felul în care þara în chestiune se va conecta la reþeaua globalizãrii, ce strategii ºi concepte trebuie sã guverneze relaþiile dintre local ºi global.

Un exemplu recent, relatat de Reuters, este cel al Finlandei, unde primul ministru ºi preºedintele þãrii au pãreri opuse pe aceastã temã. În timp ce Matti Vanhanen este partizanul unei viziuni pozitive ºi un suporter al globalizãrii, preºedintele Tarja Halonen a criticat deja globalizarea ca fiind imoralã ºi producãtoare de sãrãcie. Confruntãrile au fost

alimentate de publicarea unui raport despre rolul pe care trebuie sã-l joace Finlanda în economia internaþionalã, care recomandã mai multã deschidere faþã de exterior, modificãri ale legilor, ca bazã pentru creºterea economicã, programe sociale ºi crearea de locuri de muncã. Raportul pregãtit de un grup de specialiºti se aflã în prezent în postura de mãr al discordiei pentru partidele Finlandei, sindicate, patronat ºi alte organizaþii naþionale care încearcã sã-ºi apere interesele membrilor lor.”

Scopul site-ului www.globalizarea.com este acela de a oferi o rapidã trecere în revistã a ideilor exprimate de specialiºti români ºi strãini despre aspecte ale globalizãrii. De asemenea, se doreºte sã se declanºeze reflecþia criticã, documentatã, în rândul românilor, din þarã sau din diaspora, despre realitãþi urgente care ne afecteazã viaþa la nivel individual, dar ºi colectiv.

Social-democrata Tarja Halonen, prima femeie preºedinte a Finlandei, a fost realeasã în aceastã funcþie în ianuarie 2006.

www.globalizarea.com/globalizare-stiri.htm

1.5. GLOBALIZAREA ªI REGIONALIZAREA SCHIMBURILOR

APLICAÞIE 1. ALÉNA = NAFTA (Acordul de Liber Schimb Nord-American semnat, în anul 1994, între Canada, SUA ºi Mexic) 2. ASEAN (Asociaþia Naþiunilor din Sud-Estul Asiei, creatã la Bangkok, în anul 1967; cuprinde zece state) 3. MERCOSUR (Piaþa Comunã a Sudului, creatã, în anul 1991, de cãtre Argentina, Brazilia, Paraguai ºi Uruguai) 4. U.E. (Uniunea Europeanã s-a nãscut în anul 1950, prin voinþa a ºase state, voinþã instituþionalizatã, în anul 1957, prin Tratatul de la Roma)

Având drept suport harta ºi cunoºtinþele anterioare, explicaþi raportãrile dintre organizaþiile regionale ºi procesul globalizãrii, cu particularizarea poziþionãrii U.E.

145

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

APLICAÞIE 1. Studiaþi, în perechi, sursele 1-5 ale nucleului 1 – Globalizarea ºi manifestãrile ei – ºi notaþi principalele idei ale textelor ºi ale imaginilor, din perspectiva titlului Globalizarea ºi manifestãrile ei. a. De ce globalizarea nu este numai problema economiºtilor? Notaþi pe un poster! b. Care sunt manifestãrile globalizãrii considerate pozitive ºi care sunt manifestãrile negative? c. Menþionaþi-le într-un tabel cu douã coloane ºi exprimaþi-vã punctul de vedere! d. Recitiþi punctele de vedere ale prim-ministrului ºi ale preºedintelui Finlandei referitoare la procesul globalizãrii. Optaþi, argumentat, pentru un punct de vedere, încercând sã luaþi în considerare diversitatea de opinii existente.

2. Plecând de la imaginea 1.1. – În cãutarea unei noi lumi –, realizaþi un eseu, nestructurat, în 250 de cuvinte. Valorificaþi informaþiile din secvenþa 1 a temei, manifestând coerenþã, rigoare ºi gândire criticã, inclusiv comentarii atitudinal-valorice; titlul este la liberã alegere.

SUGESTII PENTRU ACTIVITÃÞI VIITOARE Parte din procesul deosebit de complex ºi rapid al globalizãrii, conþinutul nucleului (texte, ilustraþii), împreunã cu argumentul temei, ajutã la identificarea unor caracteristici ale contextului economic, social-politic ºi cultural-istoric al epocii. Pentru aprofundarea problemei, se recomandã, odatã cu parcurgerea bibliografiei de referinþã – atent indicatã ºi dimensionatã de profesor – selectarea, de cãtre fiecare elev, din ziare ºi reviste, din CD-uri etc., de informaþii ºi ilustraþii referitoare la manifestãrile globalizãrii, în toate domeniile vieþii umane, cu precãdere cele conexate cu zona sa rezidenþialã. Este indicat ca fiecare sursã sã fie însoþitã de comentarii valorice, critice proprii.

146

OMUL ÎN CENTRUL GLOBALIZÃRII

2.

CONSECINÞELE GLOBALIZÃRII

2.1.A. ASPECTE POZITIVE ASUMATE ALE GLOBALIZÃRII „1. Redefinirea cetãþeniei: O nouã dimensiune a cetãþeniei îºi face apariþia, care este denumitã cetãþenie globalã. Aceasta combinã conceptul tradiþional de cetãþenie, legat de exercitarea drepturilor politice ºi legale, cu obligaþii, cum ar fi votul. Într-adevãr, a fi cetãþean global în ziua de azi înseamnã a fi mai critic cu privire la ceea ce consumi ºi la condiþiile în care au fost produse bunurile ºi a fi mai conºtient de problemele globale, cum ar fi sãrãcia care afecteazã lumea, problemele de mediu sau violenþa […].

2. Creºterea mobilitãþii ºi comunicaþii mai rapide: […]

Aceasta ne dã ocazia sã împãrtãºim ºi sã învãþãm unii de la alþii ºi de la alte culturi, învãþând sã fim mai toleranþi ºi sã ne respectãm mai mult.

3. Deschiderea treptatã a graniþelor: Ar trebui sã faciliteze dezvoltarea ºi aplicarea sistemelor juridice regionale ºi transnaþionale de protecþie a drepturilor omului, care pot corecta încãlcãrile drepturilor omului. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului este un exemplu de sistem regional de protecþie a drepturilor omului eficient.”

Reputaþi specialiºti apreciazã cã globalizarea în sine nu este nici bunã, nici rea. Ea a fãcut – ºi poate face – foarte mult bine, dar, în acelaºi timp, în multe zone ale lumii, a produs – ºi produce – sãrãcie ºi instabilitate. Existã foarte multe controverse cu privire la consecinþele actuale ºi potenþiale ale globalizãrii; se identificã numeroase dileme ºi, în multe cazuri, nu existã rãspunsuri clare.

Utilizatori internet Þara SUA Japonia Germania România China

Milioane 185,5 78,0 47,1 4,9 99,8

Procent din populaþie 63% 61% 57% 22% 8%

La Summitul Mondial al Societãþii Informaþiei (Tunis, 16-18 noiembrie 2005), cea mai mare reuniune internaþionalã organizatã vreodatã sub egida ONU (23.000 de participanþi, din 170 de þãri), s-a relevat cã Internetul a devenit agentul unor schimbãri revoluþionare în toate sferele de activitate. Din pãcate, din cele ºase miliarde de locuitori ai planetei, doar un miliard beneficiazã de accesul la reþeaua informatizatã mondialã.

147

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

2.1.B. PROVOCÃRI-CHEIE ALE GLOBALIZÃRII „Reducerea suveranitãþii statelor: Dacã guvernele au din ce în ce mai puþin control asupra deciziilor-cheie care le pot afecta economiile ºi, în consecinþã, bunãstarea oamenilor, cele mai puternice companii transnaþionale, structuri interguvernamentale ºi instituþii financiare private au o influenþã din ce în ce mai mare ºi tind sã acþioneze în acelaºi mod ca ºi guvernele […].

«Concentrare asupra aspectelor economice»: Consideraþiile economice iau

locul consideraþiilor politice ºi sociale. […]

Omogenizare: Unii argumenteazã cã ameninþarea de a trãi într-o societate unicã integratã cu modele de comportament social ºi cultural standardizate ne-ar condiþiona sã mâncãm aceeaºi mâncare, sã ascultãm aceeaºi muzicã sau sã privim aceleaºi filme, indiferent unde trãim ºi care este naþionalitatea noastrã. Aceastã situaþie ar nega specificitatea fiecãrei þãri ºi ar viola dreptul nostru de a ne bucura de propriile noastre culturi.”

RUI GOMES a asigurat coordonarea proiectului ºi editarea finalã a Manualului de educaþie pentru drepturile omului (este ºi unul dintre cei opt autori), manual elaborat în cadrul Programului de Educaþie pentru Drepturile Omului al Directoratului pentru Tineret ºi Sport al Consiliului Europei. El poate fi folosit de cãtre oricine este interesat de drepturile omului, democraþie sau cetãþenie.

RUI GOMES (coordonator proiect) – Repere. Manual de educaþie pentru drepturile omului, Consiliul Europei, Institutul Intercultural, Timiºoara, 2004, p. 418 ºi pp. 420-421.

2.2.A. AVANTAJELE MCDONALDIZÃRII

„[…] Procesul Mcdonaldizãrii a evoluat extraordinar ºi pentru cã a condus, fãrã îndoialã, la schimbãri pozitive. Iatã cîteva exemple concrete: – Procurarea de bunuri ºi servicii depinde mult mai puþin decît înainte de timp sau de localizarea geograficã; oamenii pot face lucruri care înainte nu

148

erau posibile, cum ar fi sã obþinã bani sau un extras de cont la miezul nopþii. […]

– Alternative mult mai economice la bunuri ºi servicii la comandã, scumpe, deci oamenii îºi pot permite lucruri care înainte le erau inaccesibile.[…]

– Într-o lume aflatã în transformare rapidã, nefamiliarã, aparent ostilã, sistemul Mcdonaldizat este prin comparaþie un mediu stabil, familiar ºi sigur, care oferã confort. […]

– Existã o mai mare probabilitate ca oamenii sã fie trataþi egal, indiferent de rasã, sex sau clasã socialã.

– Inovaþiile tehnologice ºi organizaþionale sunt mult mai rapid ºi mai uºor difuzate prin reþele de operatori identici.

– Produsele unei culturi sunt mult mai uºor difuzate cãtre alte culturi.”

GEORGE RITZER este unul dintre cei mai cunoscuþi sociologi americani contemporani. Cartea este un bestseller, una dintre cele mai importante ºi influente cãrþi apãrute în ultimii 50 de ani, o referinþã obligatorie pentru studenþii facultãþilor de sociologie din America.

OMUL ÎN CENTRUL GLOBALIZÃRII

2.2.B. O CRITICà A MCDONALDIZÃRII „[…] De exemplu, Mcdonaldizarea a produs un numãr mare de efecte negative asupra mediului. Unul dintre ele este efectul secundar al nevoii de a cultiva cartofi uniformi pentru a produce cartofi prãjiþi într-un mod previzibil. Fermele uriaºe de pe coasta de nord-vest a Pacificului care produc acum astfel de cartofi folosesc substanþe chimice pe scarã largã. Mai mult, necesitatea de a obþine un cartof prãjit perfect presupune cã cea mai mare parte a cartofului se pierde, iar resturile se folosesc ca hranã pentru animale sau ca îngrãºãmânt. Pânza freaticã din zonã are acum o concentraþie mare de nitraþi, datoritã, probabil, îngrãºãmintelor ºi

dejecþiilor animale. Mai sunt ºi alte probleme ecologice asociate Mcdonaldizãrii industriei fastfood: tãierea pãdurilor pentru a produce hârtie pentru ambalaj, efectele nocive ale polistirenului sau ale altor materiale folosite la împachetat, cantitatea enormã de nutreþuri necesare pentru creºterea animalelor care intrã în procesul de producþie etc. […]

Astfel de critici pot fi extinse la toate aspectele lumii în curs de Mcdonaldizare. De exemplu, la deschiderea parcului de distracþii Euro Disney, un politician francez a spus cã «acesta va bombarda Franþa cu creaþii rupte de tradiþie, care sunt pentru culturã ceea ce fast-food-ul este pentru gastronomie».”

GEORGE RITZER – Mcdonaldizarea societãþii, Bucureºti, Editura comunicare.ro, 2000, pp. 29-30.

APLICAÞIE 1. Care este poziþia voastrã faþã de Mcdonaldizare?

Argumentaþi!

2. Existã în localitatea voastrã un fast-food?

Caracterizaþi-l din perspectiva avantajedezavantaje.

2.3.A. GLOBALIZAREA – PROPAGARE A BINELUI „[…] Globalizarea poate fi o forþã de propagare a binelui: globalizarea ideilor privitoare la democraþie ºi la societatea civilã a schimbat modul de gândire al oamenilor, în vreme ce miºcãrile politice produse la scarã mondialã au dus la uºurarea poverii datoriilor ºi la adoptarea tratatului cu privire la minele terestre. Globalizarea a fãcut ca sute de milioane de oameni sã ajungã la un nivel de trai superior celui la care ei sau majoritatea economiºtilor s-ar

fi gândit nu cu mult timp în urmã. Globalizarea economiei a adus foloase þãrilor care au profitat de ea identificând noi pieþe de export ºi atrãgând investiþiile strãine. Chiar ºi aºa, þãrile care au avut cel mai mult de câºtigat au fost cele care ºi-au asumat propria soartã ºi ºi-au dat seama de rolul pe care statul îl poate juca în procesul dezvoltãrii, renunþând a se mai baza pe ideea unei pieþe capabile sã-ºi rezolve singurã problemele.”

JOSEPH STIGLITZ, în prezent, profesor la Universitatea Columbia, SUA, a primit Premiul Nobel pentru economie (2001) ºi a fost prim-vicepreºedinte ºi economist-ºef al Bãncii Mondiale (1997-2000). Acordã asistenþã de specialitate guvernelor din diferite þãri ale lumii. Foarte puþini specialiºti sunt mai în mãsurã decât el sã-ºi spunã pãrerea cu privire la globalizare.

2.3.B. GLOBALIZAREA – PROPAGARE A RÃULUI „[…] Pentru milioane de oameni, însã, globalizarea nu a adus nimic. Situaþia multora chiar s-a înrãutãþit, locurile lor de muncã

fiind desfiinþate, iar traiul devenind mai nesigur. Aceºti oameni s-au simþit tot mai neputincioºi în faþa unor forþe pe

149

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

care nu le puteau controla. ªi-au vãzut democraþiile subminate, iar culturile, erodate.

Dacã globalizarea va continua sã se desfãºoare ca pânã acum, dacã noi vom continua sã nu învãþãm din greºelile noastre, acest proces nu numai cã nu va reuºi sã încurajeze dezvoltarea, dar va continua sã producã sãrãcie ºi instabilitate. Fãrã reformã, reacþia de împotrivire care s-a declanºat deja se va amplifica, iar nemulþumirea în privinþa globalizãrii va creºte. […]”

APLICAÞIE 1. Argumentaþi posibilul titlu al fotografiei: „Un copil din Asia «fabricã» renumitele mingi Nike”.

2. Susþineþi aprecierea referitoare la miºcãrile antiglobalizare cu exemple din sursele temei (2.1-2) sau din evenimentele cotidiene specifice procesului de globalizare. Listaþi ºi argumentaþi exemplele!

JOSEPH E. STIGLITZ – Globalizarea. Speranþe ºi deziluzii, Bucureºti, Editura Economicã, 2005, pp. 378-379.

APLICAÞIE 1. Studiaþi individual, apoi în perechi ºi în grupuri mici (3-4 elevi), toate sursele secvenþei 2 – Consecinþele globalizãrii – pentru a identifica ºi nota pe caiete consecinþele pozitive ºi negative ale globalizãrii. Adãugaþi efecte ale globalizãrii în viaþa de zi cu zi.

2. Ordonaþi consecinþele globalizãrii într-un tabel ºi, concomitent, realizaþi o corespondenþã a acestora cu o valoare a democraþiei pe care o reflectã sau o încalcã; tabelul va avea structura de mai jos: Componente

Consecinþe pozitive

Valoarea afirmatã

Consecinþe negative

Valoarea încãlcatã

Economicã Socialã Culturalã Politicã 3. Subdivizaþi componentele vieþii umane (în cadrul consecinþelor pozitive – negative) – ex.: politicã/reducerea suveranitãþii statelor, cetãþenie globalã etc. – ºi ierarhizaþi-le, argumentând poziþionarea prin organizarea unei dezbateri cu întreaga clasã.

4. Dupã analiza opiniilor unor reputaþi specialiºti referitoare la globalizare ºi la consecinþele ei, explicaþi poziþia lor – ºi a voastrã – faþã de omul-cetãþean ºi valorile lui în cadrul complexului proces.

5. Care este poziþia voastrã faþã de Mcdonaldizare? Realizaþi un eseu scurt, de cel mult 100 de cuvinte, în care sã vã argumentaþi punctul de vedere.

SUGESTII PENTRU ACTVITÃÞI VIITOARE Recomandãm un joc de rol: dupã studierea atentã a secvenþei II – Consecinþele globalizãrii –, împãrþiþi-vã în cinci echipe, cu urmãtoarele roluri: politicieni (putere-opoziþie), întreprinzãtori, ecologiºti, etnologi, reprezentanþi ai autoritãþii locale. Dezbateþi, la nivelul echipei, consecinþele globalizãrii. Câte un reprezentant va prezenta decizia grupului (subgrupului) pro sau contra globalizare.

Un rol deosebit în formarea atitudinilor ºi interiorizarea unor valori poate sã-l aibã realizarea de cãtre elevi a unui portofoliu cu titlul „Live 8” (LIVE AID). Dupã cum se ºtie, în data de 2 iulie 2005, peste 130 de artiºti ºi trupe solo – printre care Madonna, Elton John, Paul McCartney, Pink Floyd, Sting, U2 – au cântat în faþa a circa 1,5 milioane de participanþi la concertele organizate în oraºe mari din statele membre ale organizaþiei G8. Sub motto-ul „Faceþi din sãrãcie istorie”, cel mai mare eveniment muzical din toate timpurile (5,5 miliarde de oameni au urmãrit la T.V. concertele) a marcat debutul campaniei „Lungul drum cãtre dreptate”.

150

OMUL ÎN CENTRUL GLOBALIZÃRII

3.

GLOBALIZAREA ªI IDENTITATEA NAÞIONALÃ

3.1. REDEFINIREA ROLULUI STATULUI

http://www.iqi.ru/indexes/Globalization.gif

„[…] Democraþia este în dificultate. Cum sã-i faci pe cetãþeni sã înþeleagã metamorfoza în curs, pentru care nimeni nu i-a pregãtit, în special în Europa, unde fiecare aºtepta confortul unui stat providenþã? […]

Presiunea globalizãrii sparge monopolurile serviciilor publice. Controlul exercitat întotdeauna în istorie de cãtre puterea politicã asupra banilor, informaþiei ºi educaþiei, este inoperant. Centralismul este inadaptat experimentãrilor întreprinse de pionieri. Statul este constrâns sã-ºi redefineascã misiunile, reducându-le la esenþial. El este supus la o schimbare a dimensiunii: prea mic, nu are nici o greutate în negocieri la scarã mondialã, de unde inevitabila înmulþire a grupãrilor regionale. Dar cum sã pãstrezi identitãþile naþionale care au stat pânã acum la baza solidaritãþii cetãþenilor? Pentru a construi ce societate? Cum sã guvernezi diversitatea de tradiþii ºi interese? ªi cum sã faci sã aparã o culturã identitarã nouã, în interiorul cãror frontiere virtuale?[…]”

Ce se întâmplã cu statul, identitatea naþionalã ºi valorile cultural-spirituale?

Subminarea valorilor tradiþionale pare sã fie realã, iar orientãrile specialiºtilor sunt diferite; concepþia referitoare la natura ºi la rolul statului variazã în funcþie de ºcoli.

Filosoful YVES BRUNSWICK este preºedinte de onoare al Biroului Internaþional al Educaþiei ºi vicepreºedinte al Comisiei franceze pentru UNESCO. ANDRÉ DANZIN este de un sfert de veac consultant al Comisiei U.E., al NATO ºi al UNESCO, unde este preºedinte de onoare al programului interguvernamental de informaticã.

YVES BRUNSVICK, ANDRÉ DANZIN – Naºterea unei civilizaþii.. ªocul globalizãrii. Apud: www.globalizarea.com

3.2. ADEVÃRUL ECONOMIªTILOR ªI ADEVÃRUL POLITOLOGILOR „În miºcarea actualã a globalizãrii, deþinãtorii de capital ºi managerii par sã aibã un rol primordial. Frontierele tind sã disparã, mijloacele financiare de care dispun firmele se dezvoltã, iar deciziile politice sunt mult influenþate de situaþia economicã internã. Ponderea relaþiilor comerciale ne conduce la întrebarea urmãtoare: statul, ca materializare a opþiunilor cetãþenilor aparþinând unei

aceleiaºi naþiuni, mai este încã un actor important în relaþiile economice internaþionale?

Rãspunsul este afirmativ în mãsura în care puterea publicã hotãrãºte, prin politica sa, numeroase elemente esenþiale ale economiei naþionale ºi administreazã relaþiile externe, fie cã acestea sunt conflictuale, fie cooperante. Economiºtii privilegiazã comportamentele întreprinderilor ºi ale

BERNERD GUILLOCHON a inclus în volumul sãu Globalizarea – o singurã planetã, proiecte divergente mai multe anexe; una, foarte valoroasã, se numeºte Dezbateri – aici SUZAN GEORGE (membrã a Miºcãrii internaþionale ATTAC) ºi MARTIN WOLF (fost economist al Bãncii Mondiale ºi editorialist la „Financial Times”) îºi confruntã punctele de vedere asupra rolului statului.

151

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

consumatorilor, pe când politologii considerã cã actorul principal al relaþiilor internaþionale nu este

întreprinzãtorul, ci statul.

Adevãrul se situeazã, fãrã îndoialã, undeva între cele douã viziuni, puþin prea radicale.

Istoria ideilor economice dezvãluie existenþa unei dezbateri în toatã regula referitoare la acest punct.”

BERNARD GUILLOCHON – Globalizarea – o singurã planetã, proiecte divergente, Mica Enciclopedie Larousse, Enciclopedia RAO, 2003, p. 78.

APLICAÞIE 1. Analizaþi individual ºi apoi în perechi sursele 3. 1-2 ºi desprindeþi redefinirea rolului statului, din perspectiva funcþiilor interne ºi externe, cu implicaþii în viaþa oamenilor. Treceþi rezultatele în tabelul de mai jos: Exercitarea funcþiilor interne Exercitarea funcþiilor externe Consecinþe pozitive Consecinþe negative Consecinþe pozitive Consecinþe negative 2. Pornind de la întrebarea „Cine deþine adevãrul, economiºtii sau politologii?”, realizaþi o dezbatere.

Vã puteþi situa, fiecare dintre voi, pe una dintre urmãtoarele poziþii: pro, indeciºi sau contra.

3.3. ROMÂNII SE AFLÃ ÎNTR-UN MOMENT CRUCIAL „Orice în lumea asta se explicã mai întâi de toate prin istorie.[…] Istoria a însemnat însã, pe de altã parte, ºi cristalizarea unui anume tip de civilizaþie ºi a unei identitãþi româneºti. […]

Românii se aflã într-un moment crucial; recuperând ceea ce se mai poate recupera din trecut sau ceea ce meritã, trebuie sã construiascã ceva nou, în acord cu lumea de astãzi, ºi, cel puþin se poate spera, mai durabil ºi mai stabil. Vor reuºi oare?

Atuurile nu sînt neglijabile.[…] În plus, românii au dovedit

întotdeauna o extraordinarã capacitate de a recepta modele.

Au avut, e drept, ºi înclinarea de a le trata superficial ºi de a nu persevera în aplicarea lor.

Rigoarea, disciplina ºi perseverenþa nu au fost chiar primele lor calitãþi: este ceea ce-i separã mai profund de tipul occidental de civilizaþie.

Fãrã a-ºi pierde sufletul, românii au de fãcut, în mentalitãþi ºi comportamente, mãcar un pas spre Occident.

România are nevoie de Europa […]. Dar ºi Europa are nevoie de România.[…]”

LUCIAN BOIA – România: þarã de frontierã a Europei, Bucureºti, Editura Humanitas, 2001, pp. 269-270.

3.4. NOUA REALITATE CULTURALà „GLOBALÔ AFECTEAZà „SPECIFICITATEA”? „Europa ºi-a realizat unitatea în jurul unor valori ideologice esenþiale: democraþie, libertate, drepturile omului, pluralism, economie liberã de piaþã.

Aceastã Europã fascineazã, obsedeazã, constituie un adevãrat model, un ideal

152

pentru conºtiinþele estice.

Regimurile totalitare comuniste din Est au combãtut cu vioenþã tocmai aceste valori. […]

Ideea de «Europa» este concuratã tot mai insistent de ideea de «globalizare», cu tendinþa de a se suprapune ºi a

LUCIAN BOIA (n. 1944), universitar bucureºtean din 1967, anul când a absolvit Facultatea de istorie a Universitãþii, unde acum este profesor titular, are o bogatã operã ºi carierã internaþionalã.

Secretar general ºi vicepreºedinte al Comisiei Internaþionale de Istorie a Istoriografiei: 1980-1990; Director fondator al Centrului de Istorie a Imaginarului din 1993.

OMUL ÎN CENTRUL GLOBALIZÃRII

se impune integral. S-ar pãrea cã noua realitate culturalã «globalã» defavorizeazã profund micile culturi precum a noastrã, care ar pierde astfel,

prin integrare, „specificitatea”. În realitate, «integrarea» – adevãratã obsesie naþionalã – nu dispare, ci doar îºi schimbã conþinutul ºi mai ales mecanismul. […] În sfârºit, «Europa» se identificã tot mai mult, pentru pãtura cultivatã, cu ideea de libertate, spirit critic, democraþie ºi progres. Dupã decenii de dictaturã de extremã dreaptã ºi extremã stângã, o «evadare» în «Europa liberalã» – într-un spaþiu fãrã cenzurã, dogme, normative ºi fundamentalisme – reprezintã o condiþie nu numai de supravieþuire ºi salvare, dar ºi de progres prin realizarea gradualã în România a ideii de libertate integralã în toate domeniile.[…]”

ADRIAN MARINO (1921-2005), distins cãrturar de talie europeanã. Cartea sa Pentru Europa. Integrarea României.

Aspecte ideologice ºi culturale a devenit bibliografie obligatorie pentru orice facultate sau masterat de studii europene. El continuã o serie „europeanã” anterioarã, începutã cu Olé!

España, Carnete europene, Prezenþe româneºti ºi realitãþi europene, Evadãri în lumea liberã.

ADRIAN MARINO – Pentru Europa. Integrarea României. Aspecte ideologice ºi culturale, Ediþia a II-a, revãzutã ºi întregitã, Iaºi, Editura Polirom, 2005, p. 135; pp. 271-272 ºi p. 275.

APLICAÞIE Analizaþi sursele 3. 3-4 ºi rãspundeþi în scris la sarcinile formulate mai jos: 1. Care sunt primele calitãþi ale Occidentului european în viziunea istoricului Lucian Boia?

Putem sã ni le însuºim? Argumentaþi!

2. Consideraþi cã globalizarea culturalã nu defavorizeazã profund micile culturi? Explicaþi.

SUGESTII PENTRU ACTIVITÃÞI VIITOARE Viitorul statului ºi al specificitãþii culturale, adaptarea instituþiilor ºi a normelor tradiþionale sunt probleme fundamentale ale contemporaneitãþii. De asemenea, integrarea noastrã în Uniunea Europeanã, în cadrul larg al globalizãrii, reprezintã o condiþie de existenþã ºi de progres. Se recomandã realizarea unor mape tematice, cu denumirea secvenþei, prin investigaþii directe ºi a celor specifice Istoriei orale, cu urmãtoarea structurã: cunoºtinþe, competenþe, valori ºi atitudini.

Este bine ca alãturi de surse, variante de aplicaþii ºi extinderi sã includem multe imagini ºi hãrþi, mai ales cu dinamica procesului, a fenomenului, a evenimentului.

153

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

4.

DEZVOLTAREA UNEI CONªTIINÞE UNIVERSALE

4.1. REGÂNDIREA PROCESULUI GLOBALIZÃRII „[…] Cred cã globalizarea […] poate fi un factor al bunãstãrii ºi are potenþialul de a aduce bogãþia tuturor, în special celor sãraci. Mai cred însã cã, dacã aºa stau lucrurile, felul în care se desfãºoarã procesul globalizãrii, inclusiv acordurile comerciale internaþionale, care au jucat un rol atât de important în eliminarea acelor bariere ºi politicile impuse þãrilor în curs de dezvoltare în acest proces, trebuie sã fie radical regândit.”

Este necesar sã se rãspundã la numeroase întrebãri în legãturã cu Omul ºi viitorul sãu, cu posibilitatea de a dezvolta o conºtiinþã universalã, care sã cuprindã ca principale valori „drepturile omului, democraþia pluralistã ºi egalitatea tuturor oamenilor.” Rãspunsurile sunt necesare pentru ca generaþiile viitoare sã nu fie pedepsite de opþiunile prezentului.

JOSEPH E. STIGLITZ – Globalizarea. Speranþe ºi deziluzii, Bucureºti, Editura Economicã, 2005, p. 10.

4.2. ESTE OMENEªTE POSIBIL

„[…] Daþi-mi voie sã vã ofer o listã cuprinzând unele dintre cele mai mari rele – dupã pãrerea mea – care pot fi remediate sau ameliorate prin cooperare socialã: sãrãcia; ºomajul ºi alte forme similare de insecuritate socialã; boala ºi

suferinþa; cruzimea penalã; sclavia ºi alte forme de servitute; discriminarea socialã ºi religioasã; lipsa de oportunitãþi educaþionale; deosebirile rigide de clasã; rãzboiul […].

Nu ºtim ce ne va aduce viitorul. Însã realizãrile trecutului ºi cele ale vremii noastre ne aratã ce este omeneºte posibil. Ele ne pot învãþa cã deºi ideile sunt periculoase, noi putem învãþa din greºelile noastre cum sã le facem faþã, cum sã le abordãm critic, cum sã le îmblânzim ºi cum sã ne folosim de ele în eforturile noastre de a ne apropia încã puþin de adevãrul ascuns.”

KARL R. POPPER – Conjecturi ºi infirmãri. Creºterea cunoaºterii ºtiinþifice, Bucureºti, Editura Trei, 2001, p.473 ºi 480.

154

KARL RAIMUND POPPER (19021994), filosof ºi logician de origine austriacã, naturalizat în Anglia, este cunoscut pentru scrierile sale de filosofie politicã – „Societatea deschisã ºi duºmanii ei”, „În cãutarea unei lumi mai bune” ºi epistemologice – „Conjecturi ºi infirmãri”.

OMUL ÎN CENTRUL GLOBALIZÃRII

4.3. CETÃÞEANUL, TOLERANÞA ªI SOLIDARITATEA UMANÃ „Cetãþean este acela care se intereseazã de treburile publice, de viaþa celorlalþi, de evenimentele din oraº, adicã de «ceea ce nu îl priveºte» în mod special. Cetãþean este acela care considerã cã are dreptul ºi datoria sã participe la viaþa colectivã, sã ia parte la deciziile publice, sã-ºi manifeste voinþa în legãturã cu treburile comunitãþii.[…]

Probabil cã singura valoare în acelaºi timp religioasã, eticã ºi politicã ce pare în mãsurã sã devinã universalã este toleranþa. Ea nu desemneazã altceva decât recunoaºterea Celuilalt ca fiind Celãlalt […].

Toleranþa înseamnã recunoaºterea nu numai a existenþei Celuilalt, ci ºi a valorii sale ºi a valorilor sale.

Toleranþa este în aceeaºi mãsurã o virtute filosoficã, eticã ºi politicã. Este rodul raþiunii transculturale, al conºtiinþei universale […].

O modalitate de a defini modernitatea care este echivalentã atâtor altora constã în a analiza felul cum definim astãzi solidaritatea […]

Solidaritatea este altceva. Este felul în care modernitatea poate aplica principiul recunoscut de secole de toate religiile conform cãruia «toþi oamenii sunt fraþi». […]

«Referinþa universalã» pe care o au în vedere ºi pe care o cautã sociologii, etnologii, intelectualii ar face posibilã crearea unei comunitãþi care, sub anumite aspecte, sã înglobeze toate spiritele.”

GÉRARD LECLERC, autor de referinþã în domeniu, a studiat pentru Mondializarea culturalã… peste 225 de lucrãri. Volumul a apãrut în anul 2000, la Presses Universitaires de France.

La finalul Introducerii – De la mondializarea schimburilor la mondializarea culturalã –, reliefeazã: „De acum înainte trebuie sã aprofundãm conceptele de timp mondial (unificat), de spaþiu-lume (unic), tulburat de mutaþiile transporturilor ºi vitezei, de apariþia instantaneului ºi a comunicãrii în direct, de avioanele cu reacþie pentru pasageri ºi de comunicarea electronicã.“

GÉRARD LECLERC – Mondializarea culturalã. Civilizaþiile puse la încercare, Chiºinãu, Editura ªtiinþa, 2003, pp. 348-349 ºi 359-361.

4.4. O MODIFICARE FUNDAMENTALÃ A VALORILOR

„De schimbarea paradigmei de la modernism la postmodernism se leagã ºi o modificare fundamentalã a valorilor: de la o ºtiinþã lipsitã

de eticã la o ºtiinþã responsabilã din punct de vedere etic; de la o tehnocraþie care îl dominã pe om la o tehnologie care sã serveascã umanitãþii omului; de la o industrie care distruge mediul înconjurãtor, la o industrie care promoveazã adevãratele interese ºi necesitãþi ale omului, la unison cu natura; de la o democraþie de drept formal la o democraþie trãitã, în care sunt împãcate libertatea ºi dreptatea.”

HANS KÜNG – Das Judentum, München, Piper Verlag, 1991.

Apud: „România literarã”, Nr. 34/31 august-6 septembrie 2005 (Anul XXXVIII), p. 27.

HANS KÜNG (n.1928) a realizat – dupã opinia filosofului ANDREI MARGA – „cea mai cuprinzãtoare sintezã consacratã de un creºtin subiectului mereu crucial pentru cultura lumii civilizate, al iudaismului.”

Monografia profesorului de teologie ecumenicã al Universitãþii din Tübingen se alãturã celorlalte douã consacrate creºtinismului ºi islamului; toate trei constituie o operã din cele mai proeminente în teologia, filosofia ºi istoria culturalã a epocii globalizãrii. Textul ales se încadreazã întrebãrii: Ce vrea sã spunã termenul de postmodernism?

155

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

4.5. „ADEVÃRATA PROVOCARE A GLOBALIZÃRII” „A devenit deja obiºnuit sã vorbim despre lume ca despre un «sat mondial». Globalizarea este asociatã în general cu posibilitãþi ºi riscuri sporite pentru comerþ, cooperare ºi comunicare. Dar adevãrata provocare a globalizãrii rãmâne dezvoltarea unei conºtiinþe universale a cãrei principalã valoare sunt drepturile omului, democraþia pluralistã ºi egalitatea tuturor oamenilor.”

WALTER SCHWIMMER (n.1942) a semnat Prefaþa lucrãrii Repere… în calitatea sa de Secretar General al Consiliului Europei; este o înaltã oficialitate cu credinþã în puterea educaþiei.

WALTER SCHWIMMER – Prefaþã la RUI GOMES (coordonator proiect) – Repere. Manual de educaþie pentru drepturile omului cu tineri, Consiliul Europei, Institutul Intercultural, Timiºoara, 2004, p.9.

4.6. „EUROPA TREBUIE SÃ SE DESCHIDÃ SPRE O LUME ÎN SCHIMBARE”

„Pentru a promova libertatea, securitatea ºi prosperitatea trebuie sã culegem, nu sã respingem binefacerile globalizãrii. Europa trebuie sã se deschidã spre o lume în schimbare ºi sã se angajeze în aceste schimbãri, potrivit valorilor ºi principiilor ei. […] În condiþiile globalizãrii, rolul pe plan extern al UE devine ºi mai important. Trebuie sã continuãm sã stabilizãm

vecinãtatea noastrã imediatã, sã ne angajãm în relaþii active cu jucãtori globali existenþi sau emergenþi. O însemnãtate esenþialã o reprezintã încheierea rundei negocierilor asupra comerþului, care sã sprijine schimburi libere ºi corecte.

Trebuie sã aplicãm valorile noastre în ce priveºte solidaritatea ºi drepturile umane la scara întregii lumi. […]

UE trebuie sã se deschidã – pe plan intern – între statele membre ºi între cetãþeni ºi instituþii, iar pe plan extern cãtre restul lumii, atât cea bogatã, cât ºi cea sãracã.

Trebuie, de asemenea, sã ne deschidem, ºi aceasta are o însemnãtate crucialã, spre reînnoire ºi reformã. O Uniune Europeanã deschisã poate ºi trebuie sã fie un actor eficace în lumea globalizãrii. O Uniune Europeanã deschisã va câºtiga încrederea cetãþenilor sãi ºi va arãta cã dacã ea nu exista, ar fi trebuit inventatã.”

JOSÉ MANUEL BARROSO, în „International Herald Tribune”.

Apud: „Adevãrul”, Nr. 4738/ 27 septembrie 2005, p. 87.

156

Portughezul JOSÉ MANUEL BARROSO (n.1956) este Preºedinte al Comisiei Europene.

A fãcut primul pas important pentru carierã la sfârºitul anilor ’70, odatã cu înscrierea în Partidul Social Democrat. În anul 1993, a fost numit de cãtre Forumul Economic Mondial, „liderul global al viitorului”.

OMUL ÎN CENTRUL GLOBALIZÃRII

APLICAÞIE 1. Folosiþi dovezile incluse în cadrul surselor 4.1-6 ºi cunoºtinþele voastre anterioare, pentru a rãspunde la întrebãrile de mai jos; puteþi lucra individual, în perechi sau în grupuri. Formulaþi rãspunsuri în scris. a. Procesul globalizãrii trebuie regândit? Dacã da, de ce? Dacã nu, de ce? b. Explicaþi pe ce se bazeazã afirmaþia cã ºi unele dintre cele mai mari rele ale umanitãþii „pot fi remediate sau ameliorate”? c. Ce înseamnã, în zilele noastre, conceptul de cetãþean? Exemplificaþi prin acþiuni din comunitate! d. Cum se manifestã, în zilele noastre, toleranþa? Daþi exemple concrete din ºcoalã! e. Cum definim, în zilele noastre, solidaritatea? Exemplificaþi! f. Explicaþi de ce sunteþi de acord sau de ce nu sunteþi de acord cu aprecierea savantului Hans Küng cã, în epoca postmodernã, se modificã fundamental valorile. g. Care este adevãrata provocare a globalizãrii, în concepþia lui Walter Schwimmer? Este posibil? Argumentaþi! h. Ce roluri are Uniunea Europeanã pe plan intern ºi extern, în condiþiile globalizãrii?

2. Pornind de la conþinutul (textele ºi imaginile) secvenþei 4 – Dezvoltarea unei conºtiinþe universale – realizaþi un eseu de cel puþin 250-300 de cuvinte cu acelaºi titlu ca al temei.

Urmãriþi, în eseul vostru, structura ideaticã indicatã mai jos: a. Gestionarea schimbãrilor din „satul mondial”; b. Diversitatea actorilor globalizãrii ºi a rolurilor lor; c. Principiile ºi valorile lumii postmoderne; promovarea valorilor conºtiinþei universale; d. Uniunea Europeanã – „dacã nu exista ar fi trebuit inventatã”; e. Implicarea activã personalã în viaþa societãþii, asumarea responsabilitãþilor cetãþeneºti.

SUGESTII PENTRU ACTIVITÃÞI VIITOARE O mare eficienþã educaþionalã o poate avea „Turul galeriei” – metodã de învãþare prin colaborare, prin care elevii sunt îndemnaþi ºi susþinuþi sã-ºi exprime opiniile referitoare la soluþiile date unei probleme – sau „Metoda mozaicului”, metoda grupurilor interdependente, care promoveazã învãþarea prin colaborare ºi cooperare între elevi. Menþionãm cã ambele metode pot fi folosite în abordarea temei Dezvoltarea unei conºtiinþe universale. Pentru eseu, câte un grup de elevi poate avea ca temã de studiu unul dintre aspectele tematice indicate.

Constituirea unui Glosar de termeni din domeniul globalizãrii necesitã, de asemenea, gândire criticã cu privire la manifestãrile, cauzele ºi consecinþele globalizãrii.

EVALUAREA SUMATIVÃ Realizarea unei dezbateri cu întreaga clasã, cu tema „Omul în centrul globalizãrii”, sau a unui eseu de cel puþin 1200 de cuvinte, cu acelaºi titlu ºi cu o structurã problematicã constituitã, în principal, din titlurile secvenþelor temei. Structura problematicã poate fi constituitã ºi din problematica Aplicaþiei 1 (a-h). Dezbaterea/eseul trebuie sã evidenþieze rolul istoriei în viaþa prezentã ºi ca factor de predicþie a schimbãrilor, atitudinea pro-activã în viaþa socialã, cu asumarea responsabilitãþilor cetãþeneºti.

157

AUREL SOARE

COOPERARE ªI CONFLICT Secolul al XX-lea s-a singularizat prin extinderea opresiunilor, persecuþiilor, exterminãrilor, prin sistematizarea genocidului ºi a exterminãrii unei întregi populaþii prin înfometare organizatã, prin conceperea în teorie ºi prin realizarea în practicã a regimurilor politice de asuprire cele mai perfecþionate, care au înrobit miliarde de oameni. Totuºi, trebuie sã recunoaºtem cã tot în acest secol s-a repus pe fundamentul dãruirii umane democraþia ca valoare teoreticã ºi practicã de referinþã a unei societãþi civilizate. În acest secol, majoritatea formelor de conflict au produs în mod semnificativ o mutaþie majorã, o mare decãdere moralã, atentându-se la viaþa oamenilor lipsiþi de apãrare – civilii – din spatele frontului, nevinovaþi ºi mai ales neînarmaþi.

Aceste fapte s-au produs în momentul în care dezechilibrele cauzate de diverse orientãri politice ºi ideologice au inventat marile rãzboaie ca instrumente de bulversare a raporturilor istorice de forþã. Rãzboaiele au avut un impact deosebit asupra societãþii (tema I). S-ar pãrea cã acest fenomen continuã ºi astãzi ºi va fi ºi mâine. Dar grija cea mare a noastrã ar trebui sã fie sã-i putem convinge pe oamenii în devenire, adicã pe elevi, cã pacea trebuie sã fie starea normalã, cã ea nu poate fi o continuare a rãzboiului cu alte mijloace.

Cu toate acestea, în ultimul timp, o altã formã de rãzboi, având caracter asimetric ºi neconvenþional, terorismul (tema a II-a), a devenit un fenomen global. În orice loc de pe Terra poate apãrea ºi se poate dezvolta. El nu mai este limitat de frontierele statale.

Teroarea este un copil al corupþiei ºi al subdezvoltãrii.

Terorismul angajeazã ºi pericliteazã prosperitatea socialã.

Astãzi, lumea este divizatã complet diferit faþã de secolele trecute, în naþiuni care s-au adaptat sau nu noii economii, ºi de aceea coaliþia antiteroristã e alcãtuitã din state de pe toate continentele care dezvoltã o economie de piaþã funcþionalã. Lupta contra terorismului a redivizat ºi reorganizat lumea.

Un alt eveniment specific Europei Centrale ºi de Sud-Est a fost cãderea comunismului la sfârºitul deceniului al nouãlea al secolului trecut. În acest amplu proces istoric s-a înscris ºi România. Dupã o dictaturã comunistã care a lãsat urme adânci,

159

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

evenimentele din decembrie 1989 au creat premisele pentru ca România sã-ºi afirme vocaþia europeanã.

Integrarea europeanã ºi euroatlanticã (tema a III-a) a reprezentat pentru România – inclusiv la nivelul societãþii civile în formare ºi consolidare – modalitatea cea mai adecvatã de a-ºi asigura dezvoltarea, stabilitatea ºi securitatea.

Progresele României pe calea aderãrii în NATO-UE ne întãresc convingerea cã toate criteriile de integrare în cele douã organizaþii sunt convergente ºi se susþin reciproc, constituind fundamentul unei modernizãri ºi dezvoltãri durabile a þãrii noastre în secolul al XXI-lea.

Pentru România, aderarea la NATO ºi UE înseamnã recunoaºterea fãrã echivoc a faptului cã þara noastrã împãrtãºeºte valorile occidentale ºi cã ea aparþine definitiv civilizaþiei europene.

Toate pregãtirile pentru aderarea la cele douã organisme sunt instrumente ale accelerãrii reformelor economice ºi sociale care au ca scop sã aducã societatea româneascã pe calea stabilitãþii, bunãstãrii ºi normalitãþii.

Sursele pe care le folosim în cadrul acestui modul se referã la câteva aspecte semnificative pentru fiecare problematicã analizatã. În acest sens, limita de spaþiu ne-a impus o selecþie foarte severã a izvoarelor.

Am ales acele surse istorice care sã-i punã pe elevi în situaþia de a-ºi remodela discursul propriu despre trecutul mai îndepãrtat sau mai apropiat, având ca punct de referinþã valorile democraþiei, pãcii ºi toleranþei.

160

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

TABEL METODOLOGIC

Tema

I. Impactul rãzboiului asupra societãþilor

Concepte

– Rãzboi – Strategie

Întrebãri cheie

– Care este impactul rãzboiului asupra civililor?

– Dar asupra societãþii în ansamblul ei?

– În ce fel rãzboaiele secolului al XX-lea au generat mutaþii globale asupra statelor lumii?

Cuvinte cheie

– – – – – – –

Valorile cetãþeniei democratice

– Aprecierea demnitãþii umane – Colaborare – Consecvenþa comportamentalã în raport cu un set de valori asumate – Curaj – Toleranþã

Competenþele prin curriculum de istorie

– Analizarea factorilor politici, sociali, economici ºi culturali care alcãtuiesc imaginea unei societaþi

Competenþele cetãþeniei democratice

– Receptarea criticã a informaþiilor despre rãzboi

Rezultate

– Elevii sã fie capabili sã reflecteze asupra impactului rãzboiului asupra oamenilor

Categorii de surse

– – – – –

Afiºe de rãzboi Fotografii Istorie oralã Hãrþi Literatura de specialitate

– – – –

Metode

– – – –

Brainstorming Dezbaterea Gândiþi, lucraþi în perechi Interviul

– Investigaþia – Munca în grup – Proiectul

Colaboraþionism Cenzurã Conspiraþie Erou Mercenari Mobilizare Partizan

– Propagandã – Drepturile omului

– – – – – – –

Patriotism Raþionalizare Rechiziþie Refugiat Rezistenþã Protest antirãzboi Voluntar

– Flexibilitate ºi adaptare la schimbare – Înþelegerea, acceptarea ºi respectarea diversitãþii – Respingerea stereotipiilor – Solidaritate

Memorialisticã Presa scrisã Scrisori de pe front Statistici

161

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

Tema

II. Terorismul – o ameninþare la adresa securitãþii mondiale

Concepte

– – – – –

Întrebãri cheie

– Care este specificitatea terorismului în secolul al XX-lea?

– Cum s-a schimbat acþiunea teroristã în lumea contemporanã?

– Ce s-ar putea face pentru a dezamorsa pericolul terorismului?

Cuvinte cheie

– Antiterorism – Contraterorism

Valorile cetãþeniei democratice

– Toleranþã – Flexibilitate ºi adaptare la – Înþelegerea, acceptarea ºi schimbare respectarea diversitãþii – Aprecierea demnitãþii umane – Consecvenþa comportamentalã în – Respingerea stereotipiilor raport cu un set de valori asumate

Competenþele prin curriculum de istorie

– Exprimarea de opinii în limbajul specific istoriei – Formularea de argumente referitoare la terorism – Examinarea consecinþelor directe ºi indirecte ale acþiunii umane

Competenþele cetãþeniei democratice

– Asumarea unei atitudini de acceptare faþã de celãlalt din altã culturã sau zonã de civilizaþie

Rezultate

– Elevii sã fie capabili sã reflecteze asupra problematicii complexe a terorismului contemporan – Elevii sã-ºi formeze propriile opinii ºi convingeri privind consecinþele actelor teroriste asupra societãþii, þinând seama de drepturile omului

Categorii de surse

– Fotografii – Literaturã de specialitate – Presa scrisã

– Relatãri individuale – Scrisori – Statistici

Metode

– – – –

– Investigaþia – Munca în grup – Proiectul

162

Cult Devianþã Fanatism Fundamentalism Ideologie

Brainstorming Dezbaterea Gândiþi, lucraþi în perechi Interviul

– – – –

Ipoteza frustrãrii – Agresiuni Psihopatie Sociopat Violenþã

– Terorism – Jihad

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

Tema

III. Paºi cãtre integrare – perspectiva româneascã (NATO, Uniunea Europeanã)

Concepte

– Aquis comunitar – Aderare – Reformã

Întrebãri cheie

– Care este strategia României cu privire la integrarea în structurile europene ºi euro-atlantice?

– În ce constã procesul de modernizare internã în cazul României?

Cuvinte cheie

– – – –

Valorile cetãþeniei democratice

– flexibilitate ºi adaptare la schimbare – statutul de drept – demonetizare

Competenþele prin curriculum de istorie

– Formulare de argumente cu privire la procesul de aderare a þãrii la NATO ºi Uniunea Europeanã – Exprimarea de opinii cu privire la integrarea euro-atlanticã a României

Competenþele cetãþeniei democratice

– Asumarea criticã a unui exerciþiu de construcþie identicã ºi pragmaticã privind cauzele ºi efectele pe care integrarea europeanã ºi eurotlanticã le are asupra României pe plan intern ºi extern

Rezultate

– Elevii sã poatã formula aprecieri în raport cu procesul complex al aderãrii României în structurile NATO ºi ale Uniunii Europene – Elevii sã aprecieze complexitatea elementelor specifice de pregãtire în vederea aderãrii României la Uniunea Europeanã ºi NATO

Categorii de surse

– – – –

Metode

– Dezbatere – Investigaþia

Costuri sociale Datorie externã Descentralizare Economie paralelã

Grafice Fotografii Presa scrisã Statistici

– Structurile europene – Globalizare

– – – –

Infrastructurã Protecþie socialã Rectificare Software

– toleranþã – aprecierea demnitãþii umane – respectarea drepturilor omului

– Literaturã de specialitate – Acte oficiale – Istorie oralã – Munca în grup – Mozaic

163

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

TABEL CRONOLOGIC Evenimente istorice universale/europene

Evenimente istorice naþionale 2007 1 ianuarie (data primirii României în UE).

2005

25 aprilie – Bruxelles. România a semnat tratatul de aderare la UE.

17 februarie – reprezentanþii comisiei europene ºi reprezentanþii guvernului au 2005 lansat mecanismul de monitorizare a României pentru anii 2005 ºi 2006.

22 iulie – Egipt – Sharm el-Sheik – atac terorist.

3 februarie – tratatul de aderare pentru 2005 România a fost aprobat, fãrã dezbatere, de statele UE.

7 iulie ºi 21 iulie – Marea Britanie – Londra – 31 ianuarie – a fost finalizat proiectul de 2005 tratat pentru aderare pentru România. atacuri teroriste.

29 octombrie – Roma – a fost semnatã constituþia europeanã.

2004

10-14 iunie – alegeri pentru parlamentul european în þãrile membre UE.

2004

decembrie – Consiliul European a dat „undã verde ” aderãrii României.

1 mai – UE are în compunere 25 de state cu 454 milioane de locuitori.

2004

decembrie – România a încheiat toate capitolele de negociere cu UE (31 în total).

13 martie – Madrid – atac terorist.

2004 2 aprilie – aderarea la NATO. 2003

octombrie – aprobarea revizuirii constituþiei României prin referendum.

Consiliul European UE de la Copenhaga marcheazã sfârºitul negocierilor de aderare cu 2002 Cipru, Malta, Slovacia, Cehia, Polonia, Ungaria, Estonia, Letonia, Lituania.

1 ianuarie – unele þãri membre UE au trecut la moneda euro.

2002

26 octombrie – congresul SUA a adoptat patriot act, care vizeazã combaterea terorismului pe teritoriul SUA.

2001 18 decembrie – adoptarea în parlamentul României a strategiei de securitate naþionalã 2001 care are ca obiectiv esenþial integrarea în NATO ºi UE a României.

11 septembrie – New York (SUA) – atac terorist asupra World Trade Center.

2001

încep negocierile de aderare cu Slovacia, Lituania, Bulgaria, România, Malta.

2000

164

România a început negocierile în vederea aderãrii la Uniunea Europeanã.

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

Evenimente istorice universale/europene

Evenimente istorice naþionale

Consiliul European de la Berlin aprobã „agenda 2000” ºi o perspectivã financiarã pentru 1999 extinderea UE. 1 mai – tratatul de la Amsterdam.

1999

încep negocierile de aderare cu Ungaria, Polonia, Estonia, Slovenia, Cehia ºi Cipru. Malta 1998 îºi reactiveazã cererea de a deveni membru UE. protocolul adiþional la acordul european de 1996 asociere pentru deschiderea programului UE cãtre România.

1995 pânã astãzi – Kosovo – rãzboi sârbo-albanez.

22 iunie – România a depus cererea oficialã de aderare la UE.

1995 14 septembrie – România semneazã cu NATO – 1994 prima din sud-estul Europei– parteneriatul pentru pace.

Consiliul European de la Copenhaga aprobã extinderea UE pentru a include þãri din Europa centralã ºi de est ºi defineºte criteriile de aderare ale acestora.

1993

pânã în 1995 – rãzboi secesionist Serbia-Bosnia/Herþegovina.

1992

1 noiembrie – tratatul de la Maastricht a instituit Uniunea Europeanã.

1992

dizolvarea Tratatului de la Varºovia.

1991 acordul de comerþ ºi cooperare cu UE.

Iugoslavia se dezintegreazã.

1991

Desfiinþarea URSS-ului.

1991

Maastricht (Olanda) – se stabileºte calendarul constituirii UE; la 1 noiembrie 1992 a intrat în vigoare.

1991

Londra – se fondeazã Banca Europeanã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare.

1991

Cipru ºi Malta solicitã sã devinã membri UE.

1990

iniþierea sprijinului financiar al comunitãþii europene destinat þãrilor din Europa centralã ºi 1989 de est pentru reforma ºi refacerea economiilor lor. prãbuºirea regimurilor comuniste din Europa rãsãriteanã.

1989

1 iulie – actul unic european a instituit piaþa unicã începând cu 31 decembrie 1992.

1987

revoluþia din decembrie.

ales M. S. Gorbaciov – secretar general al PCUS. 1985

165

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

Evenimente istorice universale/europene

Evenimente istorice naþionale

teroriºti islamici asasineazã atleþi israelieni la 1972 olimpiada de la München. primãvara de la Praga – revolte ale studenþilor la Paris.

1968

pânã în 1964 – rãzboi civil în Cipru.

1963

construirea zidului Berlinului (dãrâmat în 1989).

1961 1958

revoluþia din Ungaria.

1956

14 mai – se înfiinþeazã Tratatul de la Varºovia – o alianþã militarã a þãrilor din blocul sovietic.

1955

vara – retragerea trupelor sovietice din România.

România – membrã în Tratatul de la Varºovia.

1955 10 decembrie – România – membrã ONU. crearea Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului (CECO).

1951

4 aprilie – crearea NATO.

1949 1947

pânã în 1949 – rãzboi civil grec.

abolirea monarhiei. Proclamarea republicii.

Preluarea întregii puteri de cãtre comuniºti.

1946 pânã în 1945 – rãzboiul alãturi de Germania 1941 nazistã (1941-1944) ºi de coaliþia Naþiunilor Unite (1944-1945).

1941 pânã în 1944 – Holocaustul evreilor români.

pânã în 1945 – al doilea rãzboi mondial.

1939

Anschluss. Trupele naziste anexeazã Austria. 1938 pânã în 1939 – rãzboi civil spaniol.

1936

teroarea antievreiascã ia amploare în Germania.

1935

pânã în 1939 – marea epurare sovieticã declanºatã de I. V. Stalin.

1934

30 ianuarie – în Germania începe regimul 1933 hitlerist (de extremã dreaptã – pânã în 1945). pânã în 1922 – rãzboiul civil în Rusia sovieticã.

1917

lovitura de stat bolºevicã – Lenin.

1917 1916

pânã în 1918 – primul rãzboi mondial. pânã în 1913 – rãzboaiele balcanice.

166

pânã în 1919 – rãzboiul de întregire naþionalã.

1914 pânã în 1916 – neutralitatea României.

1912

pânã în 1913 – al doilea rãzboi balcanic. pacea de la Bucureºti – 10 august 1913.

IMPACTUL RÃZBOIULUI ASUPRA SOCIETÃÞII

I.

IMPACTUL RÃZBOIULUI ASUPRA SOCIETÃÞII

Scopul realizãrii temei Impactul rãzboiului asupra societãþii este de a încuraja studiul schimbãrilor din societate, în general, ºi a celor provocate de conflicte (rãzboaie, revoluþii etc.), în special.

Tânãra generaþie – conectatã prin media ºi internet la tot ceea ce lumea a creat ºi creeazã – este deschisã apropierii între semeni, înþelegerii, schimbului rapid de informaþii, dialogului ºi colaborãrii. De aceea, este nevoie sã le formãm elevilor noºtri un spirit deschis, de încredere, dar ºi un simþ al responsabilitãþii.

Numai aºa noi vom putea rezista la presiunile din toate pãrþile asupra libertãþilor ºi drepturilor persoanei. Este nevoie de multã muncã pentru ca fiecare om sã devinã conºtient de îndatoririle sale faþã de semenii sãi. În acest mod suntem convinºi cã în lume pot coexista paºnic convingeri, opinii, religii etc. diferite.

167

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

1.

ORGANIZAÞII INTERNAÞIONALE PENTRU MENÞINEREA PÃCII ªI COOPERÃRII ÎNTRE STATELE LUMII

1.1. CARTA O.N.U. Organizaþia Naþiunilor Unite (O.N.U.) – constituitã în 1945, a conferit principiului non-violenþei statutul unei norme legale ºi a creat contextul în care aceastã normã avea sã poatã fi supravegheatã. Statutul de membru exprimã recunoaºterea multilateralã a dreptului de existenþã, completând în mod pozitiv principiul renunþãrii la orice formã de violenþã. În tipul de cooperare practicat de organizaþiile parte a Naþiunilor Unite se reflectã faptul cã non-violenþa ºi pacea

nu pot fi atinse decât prin cooperare ºi nu prin rãzboi. „Capitolul VI: Rezolvarea paºnicã a diferendelor • Articolul 33 1. Pãrþile la orice diferend a cãrui prelungire ar putea pune în primejdie menþinerea pãcii ºi securitãþii internaþionale trebuie sã caute sã-l rezolve, înainte de toate, prin tratative, anchetã, mediaþie, conciliere, arbitraj, pe cale judiciarã, recurgere la organizaþii sau acorduri regionale sau prin alte mijloace paºnice, la alegerea lor.

2. Consiliul de Securitate, când socoteºte necesar, invitã pãrþile sã-ºi rezolve diferendul prin asemenea mijloace.

• Articolul 34 Consiliul de Securitate poate ancheta orice diferend sau orice situaþie care ar putea duce la fricþiuni internaþionale sau ar putea da naºtere unui diferend, în scopul de a stabili dacã prelungirea diferendului sau situaþiei ar putea pune în primejdie menþinerea pãcii ºi securitãþii internaþionale.”

http://www.dadalos.org/uno_rom/uno-charta.htm#uebersicht#uebersicht

1.2. CARTA ONU – IDENTITATE ªI ÎNCREDERE „Prevederile Cartei ONU limiteazã libertatea de acþiune a partenerilor de conflict, obligându-i pe aceºtia sã reducã, dacã nu sã renunþe de tot la elementele de violenþã. În termeni pozitivi, influenþa realã a Organizaþiei internaþionale asupra interacþiunii dintre naþiuni este creatã în primul rând prin integrarea ei în

conºtiinþa comunitãþii, o conºtiinþã în care se reflectã contextul modificat al sistemului internaþional. Acest lucru face ca metodele de tratare a conflictelor sã devinã cu mult mai eficiente atunci când sunt instituþionalizate la nivelul Organizaþiei. Prin aplicarea practicã a acestor principii, statele se deprind cu

un anumit comportament care se transformã astfel într-o normã universal acceptatã.

Instituþionalizarea acestei norme duce mai apoi, în cazul celor care o respectã, la identitate ºi încredere, acestea înþelegându-se de pe acum ca parte dintr-un sistem comprehensiv ºi unilateral acceptat de cooperare.”

Ernst-Otto Czempiel: Friedensstrategien, Systemwandel durch Internationale Organisationen, Demokratisierung und Wirtschaft, Paderborn 1986, pp. 103-105.

1.3. CêTILE ALBASTRE „În pofida numãrului mare de contributori, greul misiunilor este susþinut de un grup de þãri în curs de dezvoltare. Primele zece naþiuni, ca numãr de militari, care participau la

168

misiuni în iunie 2004, sunt: Pakistan, Bangladesh, Nigeria, Ghana, India, Etiopia, Africa de Sud, Uruguai, Iordania ºi Kenia. Aproximativ zece la sutã din personalul care

participa la misiuni este din Uniunea Europeanã, cea mai mare contribuþie la acest procent avându-l Polonia, cu 739 de oameni, din cei peste 4.500 cât sunt în total.

IMPACTUL RÃZBOIULUI ASUPRA SOCIETÃÞII

Pânã în prezent, în misiunile de menþinere a pãcii ale ONU ºi-au pierdut viaþa aproape 2.000 de soldaþi din peste 100 de þãri. 30 % din victimele primilor 55 de ani de misiuni au murit între 1993 ºi 1995.

Unul dintre motivele pentru care în misiuni participã mai ales militari din þãrile în curs de dezvoltare este cã aceºtia par a avea o atitudine neutrã în situaþii de conflict ºi pentru o naþiune impactul psihologic este mult mai mic decât cel pe care îl au SUA sau Rusia, spre

exemplu. Teama inspiratã de o forþã strãinã prezentã pe teritoriul unui stat suveran este diminuatã dacã participanþii la misiune nu provin din þãri caracterizate ca fiind expansioniste sau imperialiste.

Un alt motiv ar putea fi ºi de ordin financiar, pentru cã ONU ramburseazã 1.000 de dolari pe lunã, plus echipamentul necesar, pentru fiecare soldat participant la misiuni.

Misiunile de menþinere a pãcii au fost considerate ca fiind de risc mare.”

Rãzboiul arabo-israelian din 1948 a fost conflictul care a determinat apariþia trupelor O.N.U. de menþinere a pãcii, supranumite „cãºtile albastre”.

„Observatorul Militar”, an XVI, nr. 25(804), 23-29 iunie 2005, p. 16.

APLICAÞIE • Formaþi grupe de câte patru elevi. Definiþi termenul de „ONU” studiind sursele 1.1, 1.2, ºi 1.3.

Prezentaþi concluziile voastre în plen. Dacã vor exista diferenþe prea mari, fiecare grupã va prezenta, în detaliu, argumentele formulate.

• Pe baza cunoºtinþelor din orele de istorie, formulaþi câte un exemplu pentru: a) Comunicare – cooperare între state; b) Conflict – cooperare între þãrile membre ONU; c) Violenþã – non-violenþã în relaþiile internaþionale.

• Din textele analizate, identificaþi care este modalitatea de rezolvare paºnicã a diferendelor dintre state.

• Elaboraþi pe grupe/individual un poster prin care sã transmiteþi o preocupare a voastrã faþã de menþinerea pãcii ºi a cooperãrii între statele lumii.

• Plecând de la surse, analizaþi rolul Consiliului de Securitate în cazul unei ameninþãri împotriva pãcii în lume ºi: – exprimaþi propria opinie despre rolul de prevenþie al acestui organism; – comparaþi textul Cartei ONU cu o situaþie de conflict realã din lumea contemporanã. Ce constataþi?

– identificaþi prevederile ce pot fi îmbunãtãþite pentru a crea un climat de cooperare internaþionalã.

• Citiþi cu atenþie sursa 1.3 ºi apoi identificaþi care sunt principalele contribuþii la menþinerea pãcii a „Cãºtilor albastre” (trupele ONU de menþinere a pãcii). Dezbateþi la nivelul întregii clase. Redactaþi un material referitor la un caz concret pe care îl cunoaºteþi, în care aceste trupe contribuie la pacea din zonã.

169

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

2.

PARTIZANI

2.1. FOTOGRAFIA CONDUCÃTORULUI UNUI GRUP DE PARTIZANI ROMÂNI

Sublocotenentul Victor Popescu, comandantul puternicului detaºament de partizani care a actionat împotriva ocupanþilor în vestul Olteniei

2.2. AFIª REALIZAT DE PUTERILE OCUPANTE PENTRU RECOMPENSAREA CELOR CARE ÎI DENUNÞAU PE PARTIZANII ROMÂNI

Ordonanþã a comandaturii germane a judeþului Dolj prin care se instituia un premiu de 30 000 lei pentru prinderea sau denunþarea lui Victor Popescu, urmãrit „pentru crime sãvârºite împotriva autoritãþilor militare germane ºi austro-ungare”

România în anii primului rãzboi mondial, vol. 2, Bucureºti, Edit. Militarã, 1987, p. 476.

2.3. PARTIZANI ITALIENI

www.lebvalcycles.com

170

IMPACTUL RÃZBOIULUI ASUPRA SOCIETÃÞII

APLICAÞIE • Analizaþi sursele 2.1, 2.2 ºi 2.3.

– Formulaþi definiþia termenului „partizan”.

– Comentaþi sursa nr. 2.3: descoperiþi situaþii surprinzãtoare faþã de „realitatea” cunoscutã de voi?

– Ce sentiment aveþi faþã de descoperirile fãcute? Schimbã acestea modul de gândire în legãturã cu lupta contra ocupanþilor? De ce?

– Aþi accepta ca în situaþia în care þara voastrã ar fi ocupatã sã luptaþi contra opresorului?

– Pe ce se bazeazã o asemenea atitudine ºi faptã? Argumentaþi-vã rãspunsul.

• Folosind cunoºtinþele de la orele de istorie, reconstituiþi contextul în care au avut loc luptele de partizani în þara noastrã în primul rãzboi mondial – sursele 2.1 ºi 2.2 – ºi în Italia celui de-al doilea rãzboi mondial – sursa 2.3.

• Organizaþi planul unei dezbateri cu tema: Contribuþia partizanilor la înfrângerea inamicului în România anilor 1916-1918.

3.

VOLUNTARI ÎN CONFLICTE MILITARE

3.1. VOLUNTARI PENTRU RECRUTARE

APLICAÞIE

Voluntari pentru recrutare în Marina Regalã a Marii Britanii în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial (S. Waugh, Ben Walsh, W. Birks, Modern World History, second edition, London, 2002, p. 305)

• Definiþi ce înseamnã „voluntar” într-un conflict militar.

• Alcãtuiþi un eseu de 250 de cuvinte, pornind de la sursa 3.1.

• Pe baza cunoºtinþelor voastre ºi a discuþiilor din orele de istorie, identificaþi ºi formulaþi cauzele care conduc un om sã se înscrie ca voluntar într-o armatã.

171

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

4.

LITERATURA DEDICATÃ RÃZBOIULUI

4.1. DRAMA INDIVIDUALITÃÞII „Fiecare îºi face datoria cum crede, murmurã Bologa drept rãspuns lui Cervenco, aºezându-se la masã faþã-n faþã cu Klapka, ºi apoi porunci soldatului: Adã-mi ºi mie ceva de mâncare!

Soldatul dispãru. Peste o clipã, Gross, puþin încruntat, zise: – Nici o datorie din lume nu-mi poate impune sã ucid pe un camarad…

– Camarad?! strigã deodatã locotenentul Varga, revoltat, sãrind în picioare. Trãdãtorii ºi dezertorii sunt camarazii d-tale?… Domnilor, vã întreceþi cu glumele! Eu, în orice caz, nu mai pot asculta nepãsãtor asemenea… asemenea… vorbe compromiþãtoare pentru un militar care mai are în suflet un pic de iubire de þarã… […] Nimeni nu osândeºte cu inima uºoarã, zise Apostol gânditor, dar când vina e evidentã, eºti silit. Cãci mai

presus de om, de interesele lui particulare, e statul!

– Nimic nu e mai presus de om! Se ridicã atunci Gross, grãbit, ca nu cumva sã-i ia cineva vorba. Dimpotrivã, omul e mai presus de orice, mai presus chiar de întreg universul! Ce-ar fi pãmântul fãrã omul care sã-l vadã, sã-l iubeascã, sã-l mãsoare, sã-l înconjoare?… Ca ºi pãmântul, universul numai prin om a devenit o realitate interesantã.

Altfel ar fi o zbuciumare sterilã de niºte energii oarbe, altfel, adicã fãrã sufletul omului. Toþi sorii universului nu pot avea altã menire decât sã încãlzeascã trupul omului care adãposteºte grãuntele divin al inteligenþei. Omul e centrul universului, fiindcã numai în om materia a ajuns la conºtiinþa propriului sãu eu, a ajuns sã se cunoascã!… Omul e Dumnezeu!”

În romanul Pãdurea Spânzuraþilor, Liviu Rebreanu surprinde drama individualitãþii, marcatã de arhetipul naþional, cam pretenþios în condiþiile participãrii la conflictul militar mondial.

Liviu Rebreanu, Pãdurea Spânzuraþilor, Bucureºti, Editura 100+1 Gramar, 2001, pp. 32-33

APLICAÞIE • Sursa 4.1 este o lucrare de ficþiune, o operã literarã cunoscutã. Pornind de la fragmentul redat, redactaþi un eseu cu titlul Drama individului în condiþiile unui rãzboi (timp de lucru: 10 minute). Apoi, faceþi schimb de lucrãri cu unul dintre colegi ºi notaþi câteva comentarii în legãturã cu ce vi s-a pãrut mai interesant sau mai dificil în eseul primit.

• Parcurgând cu atenþie textul sursei 4.1, aplicaþi algoritmul reflecþiei individuale asupra lui – ce s-a întâmplat, de ce, ce sensuri are evenimentul prezentat, ce implicaþii vedeþi etc. – ºi apoi organizaþi o dezbatere, pe douã grupe – pro ºi contra – privind suferinþa individului într-un conflict militar.

172

IMPACTUL RÃZBOIULUI ASUPRA SOCIETÃÞII

5.

DISTRUGERI PROVOCATE POPULAÞIEI CIVILE DE ARMATELE IMPLICATE ÎN CONFLICTE MILITARE

5.1. DEZASTRUL PROVOCAT DE BOMBARDAMENT ASUPRA COVENTRY, NOIEMBRIE 1940

Sursele 5.1 ºi 5.2 prezintã imagini din douã oraºe care au suferit de pe urma bombardamentelor asupra civililor. Hitleriºtii au provocat distrugeri mari britanicilor din oraºul Coventry (1940) ºi englezii au bombardat Dresda (Germania), nimicind populaþia neînarmatã germanã (1945).

APLICAÞIE

S. Waugh, Ben Walsh, W. Birks, Modern Word History, second edition, London, 2002, p. 315

5.2. DRESDA – CONSECINÞELE ATACULUI AERIAN

• Pe baza surselor date, realizaþi un reportaj de la faþa locului (Coventry – o grupã, Dresda – o grupã), plecând de la detaliile pe care le observaþi în imagini.

• Sunt aspecte surprinse în cadrul acestei activitãþi care au provocat modificãri în gândirea, atitudinea sau comportamentul tãu? Dacã da, care sunt acestea?

• Pe baza cunoºtinþelor din orele de istorie, formulaþi argumentele aduse de þãrile care au organizat bombardamentele asupra civililor.

• Credeþi cã poate fi susþinutã ºi argumentatã o asemenea modalitate de a duce un rãzboi?

Argumentaþi-vã rãspunsul.

• Daþi ºi alte exemple, din trecutul apropiat, referitoare la acest mod de intervenþie militarã asupra civililor.

PENTRU PROFESOR Oraºul a fost bombardat de aliaþi în zilele de 13 -14 februarie 1945. Bilanþul dezastrului: 135.000 morþi ºi 165.000 rãniþi din 700.000 locuitori. (http://www.legnano.org/reteciv/scuole/dresda/Nuovo/quadruplice_attacco.htm)

Pentru aceste discuþii folosiþi ºi modulul „Miºcãri de populaþii în secolele XX-XXI”.

173

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

6.

HIROSHIMA ªI NAGASAKI – EFECTELE PRIMELOR BOMBE ALE EREI ATOMICE ASUPRA OAMENILOR

6.1. PETIÞIA ADRESATà DE ªAPTEZECI DE CERCETÃTORI ANGAJAÞI ÎN CADRUL PROIECTULUI MANHATTAN (CARE AVEA CA OBIECTIV PRODUCEREA BOMBEI ATOMICE), LA 17 IULIE 1945, PREªEDINTELUI SUA – HARRY TRUMAN „Noi, subsemnaþii oameni de ºtiinþã, am lucrat în domeniul puterii atomice. Pânã de curând, am fost obligaþi sã ne temem cã Statele Unite ar putea fi atacate cu bombe atomice în timpul acestui rãzboi ºi cã singura apãrare ar fi fost un contraatac prin aceleaºi mijloace. Astãzi, o datã cu înfrângerea Germaniei, acest pericol a fost depãºit ºi ne simþim obligaþi sã spunem cele ce urmeazã: Rãzboiul trebuie încheiat rapid ºi cu succes, iar atacurile cu bombe atomice ar putea fi o metodã eficientã de luptã.

Credem, totuºi, cã asemenea atacuri împotriva Japoniei nu

pot fi justificate, cel puþin nu înainte de a da publicitãþii, în detaliu, condiþiile ce urmeazã sã fie impuse Japoniei dupã rãzboi, Japonia primind astfel o ºansã de a capitula.

Dacã un astfel de anunþ public ar da asigurãri japonezilor cã pot spera la o viaþã paºnicã în patria lor, dar Japonia ar continua sã refuze sã capituleze, naþiunea noastrã ar putea atunci, în anumite condiþii, sã se considere forþatã sã recurgã la folosirea bombelor atomice. Totuºi, niciodatã un asemenea pas nu ar trebui fãcut fãrã a se examina serios responsabilitãþile morale pe care le implicã.”

Apud, Miruna Munteanu, Hiroshima, prima bombã a erei atomice, în Dosarele ultrasecrete (supliment al ziarului Ziua), anul 8, nr. 370, 6 august 2005, p. I.

174

La 6 august 1945, oraºul japonez Hiroshima era distrus de prima bombã atomicã utilizatã în istorie într-un rãzboi. La 9 august 1945, Nagasaki, un alt oraº japonez, a fost ºi el distrus de o nouã bombã atomicã. Sute de mii de oameni au fost omorâþi în câteva secunde.

Alte multe milioane au pierit în timp, ca urmare a contaminãrii radioactive ºi a bolilor pricinuite de acestea. Cu asemenea tragedii, era atomicã a intrat în istorie ca fiind cea mai de temut perioadã pentru lumea întreagã.

IMPACTUL RÃZBOIULUI ASUPRA SOCIETÃÞII

6.2. STATUIA COPIILOR HIROSHIMEI

A fost ridicatã în amintirea elevei Sadako Sasaki care a murit, la vârsta de 12 ani, de leucemie provocatã de radiaþiile bombei atomice. Credea cã se va însãnãtoþi dacã va face o mie de cocori de hârtie (tradiþia niponã).

Când a murit, fãcuse 643 de cocori. Copiii vizitatori ai monumentului depun zilnic – în amintirea elevei – mii de cocori de hârtie.

Imagine preluatã din: Florea Þuiu, Japonia, Bucureºti, Edit. Sport-Turism, 1982, f.p.

APLICAÞIE • Sursele 6.1 ºi 6.2 relateazã, din perspective diferite, despre cea mai temutã armã de distrugere, bomba atomicã, care a schimbat percepþia asupra rãzboiului pentru totdeauna.

• Pe baza surselor de mai sus, alcãtuiþi un eseu cu titlul Înarmaþi pentru apocalipsã.

• Pornind de la drama micuþei Sadako Sasaki, realizaþi – pe 4 grupe – câte un poster în care sã arãtaþi impactul rãzboiului asupra vieþii copiilor, ºi prezentaþi-le clasei.

• Pe baza sursei 6.1, formulaþi argumentele politice ale deciziei de a folosi arma atomicã asupra oraºelor japoneze. Apoi, exprimaþi-vã pãrerea în legãturã cu ele.

175

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

7.

SOLIDARITATEA UMANÃ ÎN TIMPUL RÃZBOIULUI. HOLOCAUSTUL

7.1. AMINTIRILE DOAMNEI SARINA IONESCU „Noi am nimerit într-o aºezare, într-o localitate micã, Shargorod se numea, alþi oameni au nimerit în foste sovhozuri dezafectate, deci foarte rãu.

Nimeni nu avea timp pentru noi atunci, nici locuitorii, nici armata românã, oamenii erau în plin rãzboi ºi noi am venit pe capul lor – 50.000 de oameni într-o localitate micã.

Noi am fost ajutaþi în primul rând de cei în casele cãrora am intrat ºi faptul cã am intrat în case a fost un mare privilegiu.

Cei din Auschwitz au intrat în niºte barãci – noi am stat în niºte case, case mizerabile, dar case cu suflete de oameni în ele, ºi am fost ajutaþi de populaþia evreiascã, dar ºi de populaþia ucraineanã. Altfel n-am fi putut supravieþui fãrã mâncare, iar din Câmpulung noi am luat ceva, dar nu putea sã þinã 3 ani de zile. Deci am fost ajutaþi foarte mult, supravieþuirea noastrã a depins de ajutor ºi au supravieþuit numai cei care au fost ajutaþi. Singuri nu puteam supravieþui în nici un fel.

Într-o zi a trecut prin lagãr un pluton din armata românã, cu arma în mânã ºi cu baioneta la armã, ceea ce se fãcea numai în caz de pericol ºi era pericol pentru cã erau miºcãri de partizani. ªi din acest pluton, din armata românã la un moment dat s-a desprins un ostaº, care a venit înspre tatãl meu, ºi-a lãsat arma ºi a sãrit de gâtul lui pentru cã era un bãiat din satul «Vama» – unde am trãit noi.

Deci a fost mai importantã relaþia lui umanã cu un om pe care el îl cunoºtea, decât armata.

Era foarte periculos – ofiþerul care comanda plutonul putea sã considere cã bãiatul a fãcut un act de indisciplinã ºi reacþia normalã ar fi fost tragicã. Însã ofiþerul ºi-a dat seama cã nu era un act de agresiune nici din partea populaþiei ºi nici din partea soldatului. Deci, a fost un act de prietenie ºi cãldurã sufleteascã în mijlocul pustiului din Ucraina, în timp de rãzboi. Deci relaþiile umane nu se schimbã nici în asemenea condiþii.”

Mirela-Luminiþa Murgescu, Silvana Rachieru, Ajutã-þi aproapele.

Solidaritate umanã în comunitãþi ieri ºi azi. Tinerii cerceteazã istoria, Concursul Istoria mea – Eustory, ediþia a III-a, 2003-2004, Bucureºti, Edit. Domino, 2005, pp. 86-88.

Fragment din interviul luat doamnei Sarina Ionescu, de religie evreicã, de un grup de elevi de la Colegiul Naþional „Mihai Eminescu”, Bucureºti.

APLICAÞIE • Folosind sursa datã, precum ºi alte cãrþi pe care le aveþi la dispoziþie, alcãtuiþi o lucrare cu titlul Solidaritatea umanã în timpul rãzboiului.

Holocaustul. Prezentaþi aceste lucrãri în cadrul Zilei de comemorare a Holocaustului.

• În zona în care trãiþi, cunoaºteþi ºi alte exemple de solidaritate cu ceilalþi semeni? Dacã da, exemplificaþi printr-o prezentare scrisã, prin dovezi istorice pe care le puteþi obþine, precum fotografii, acte, jurnale, ziare etc.

PENTRU PROFESOR Arãtaþi elevilor cã valorile morale precum respectul, bunãtatea, nediscriminarea, altruismul sunt încã viabile ºi în nici o situaþie (deci, nici în rãzboi) ele nu trebuie sã disparã.

APLICAÞIE • Alegeþi, din urmãtoarea listã, valorile care ar trebui respectate în orice situaþie, inclusiv în timpul unui conflict militar: respectul, bunãtatea, discriminarea, altruismul, egoismul, generozitatea.

• Realizaþi o scenetã în care sã evidenþiaþi o anumitã valoare moralã. Cereþi colegilor voºtri sã o recunoascã.

• Documentaþi-vã în legãturã cu lista celor Drepþi între popoare din România. Alcãtuiþi o scurtã prezentare a câtorva reprezentanþi români care au obþinut acest înalt titlu acordat de statul Israel.

176

IMPACTUL RÃZBOIULUI ASUPRA SOCIETÃÞII

8.

ALT MOD DE A VEDEA PACEA

8.1. WANGARI MAATHAI Nãscutã la 1 aprilie 1940 în Nyeri, Kenia, Wangari Maathai este o luptãtoare pentru protecþia mediului înconjurãtor ºi pentru drepturile femeilor.

La 8 octombrie 2004 i s-a decernat Premiul Nobel pentru

Pace, apreciindu-i-se „contribuþia sa pentru dezvoltarea democraþiei ºi menþinerea pãcii”, considerând cã „pacea nu poate exista fãrã un mediu înconjurãtor în bunã stare funcþionalã”.

http://en.Wikipedia.org/wiki/Wangari_Maathai - 14 octombrie 2004

APLICAÞIE • Formaþi grupe de câte 4-5 elevi ºi discutaþi despre rolul pe care îl are mediul înconjurãtor în menþinerea vieþii.

• Pe baza cunoºtinþelor din orele de biologie, precizaþi care au fost mutaþiile în mediul înconjurãtor în ultimii ani.

• Alcãtuiþi o scurtã prezentare a mediului înconjurãtor al localitãþii în care trãiþi, aºa cum era în urmã cu 50-40-30-20-10 ani ºi cum este acum. Argumentaþi diferenþele.

• Folosind tehnica Gândiþi, lucraþi în perechi, comunicaþi, comentaþi textul: „pacea nu poate exista fãrã un mediu înconjurãtor în bunã stare funcþionalã”.

• Alcãtuiþi planul unui proiect în care sã identificaþi o acþiune prin care sã convingeþi oamenii sã lupte pentru pace, sã fie împotriva rãzboiului, care contribuie ºi el la distrugerea mediului.

• Identificaþi organizaþii de protecþia mediului din zona voastrã ºi oferiþi-vã voluntari pentru o acþiune pe care o iniþiazã. Începeþi sã colaboraþi cu ele.

177

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

ACTIVITÃÞI 1. Pornind de la cunoºtinþele acumulate în orele de istorie, daþi o posibilã definiþie a rãzboiului, folosind metoda brainstorming.

2. Alcãtuiþi o listã de 4-6 cuvinte cheie pentru a descrie modul în care viaþa civililor se schimbã în timpul rãzboaielor.

3. Numiþi trei tipuri de acþiuni în care se implicã un om, chiar civil, în timpul unui rãzboi.

4. Care credeþi cã a fost cel mai important motiv al implicãrii civililor în rãzboi? Folosiþi cuvinte cheie din tabelul de prezentare a modulului pentru a explica rãspunsul vostru.

5. Realizaþi un eseu cu titlul Civilii în rãzboi, utilizând cele mai reprezentative pasaje din sursele prezentate.

6. Cum puteþi argumenta, dupã pãrerea voastrã, rãzboiul, din perspectiva copiilor nevinovaþi ºi neputincioºi faþã de aceste conflicte majore?

7. Ce dovezi pro ºi contra puteþi gãsi în legãturã cu problematica menþionatã în activitatea de la punctul 8 (paginile 13-14)?

8. Descrieþi viaþa copilului din timpul rãzboiului în câteva propoziþii în care sã folosiþi ºi urmãtoarele cuvinte: îngrijorare, revoltã, speranþã, curaj, fermitate, mutilaþii, orfani, evacuaþi.

9. Realizaþi o dezbatere având la bazã afirmaþia: „Nici o datorie din lume nu-mi poate impune sã ucid pe un camarad”.

10. Gândiþi, lucraþi în perechi, comunicaþi, pornind de la urmãtoarea afirmaþie: „Rãzboiul distruge tot ceea ce e mai frumos în lume: VIAÞA LIBERÃ A OMULUI”. În urma discuþiilor voastre, alcãtuiþi un poster, în grupe de câte doi.

11. Împãrþiþi clasa în trei grupe ºi alcãtuiþi o listã cu argumente contra rãzboiului. O grupã se va ocupa de suferinþele din viaþa cotidianã, alta de crimele executate în numele unei „dreptãþii” ºi ultima de efectele economice asupra oamenilor.

12. Realizaþi un interviu cu o persoanã care a trãit în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial.

13. Realizaþi o listã a motivelor care, în timpul conflictelor militare, i-a determinat pe oameni sã-ºi pãrãseascã proprietatea, localitatea, regiunea ºi sã meargã în necunoscut.

178

IMPACTUL RÃZBOIULUI ASUPRA SOCIETÃÞII

14. Prin metoda jurnalului dublu, analizaþi una dintre sursele date. Prezentaþi apoi colegilor comentariile voastre. Timp de lucru: 15 minute.

15. Organizaþi planul unei dezbateri cu tema „De ce oamenii ajung sã se ucidã, tortureze sau degradeze moral sau fizic?”

16. Alcãtuiþi o listã cu avantajele ºi dezavantajele implicãrii femeilor în economia de rãzboi încã din primul rãzboi mondial. Comparaþi lista voastrã cu cea a colegei/colegului.

Discutaþi, apoi, deosebirile care apar.

17. Imaginaþi-vã cã sunteþi implicaþi în rãzboi. Realizaþi o povestire despre ceea ce trãiþi (soþul mobilizat pe front, copiii refugiaþi etc.). Comparaþi ceea ce aþi scris cu creaþiile colegilor. Ce concluzii puteþi formula?

18. Contribuþia deosebitã a femeilor pe front sau în spatele frontului în timpul rãzboaielor din secolul al XX-lea vã schimbã modul de gândire în legãturã cu atribuþiile femeilor?

De ce?

19. Formulaþi rolul ºi semnificaþia monumentelor ridicate în memoria celor cãzuþi în timpul rãzboaielor.

20. Aveþi în localitatea voastrã un asemenea monument? Realizaþi o prezentare a acestuia. Dacã sunt menþionate ºi nume ale celor ce au murit în rãzboaie, aflaþi informaþii suplimentare despre aceºti eroi.

21. Ce manifestãri sunt organizate pentru cinstirea eroilor?

Participaþi la aceste evenimente? În ce mod?

22. Consideraþi cã orice comemorare anualã trebuie sã aibã un caracter militar? Argumentaþi-vã rãspunsul.

23. Pe un monument funerar patriotic francez se aflã urmãtoarea inscripþie: „Blestemat fie rãzboiul.” Care este pãrerea voastrã faþã de aceastã afirmaþie? Argumentaþi-vã rãspunsul.

179

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

II.

TERORISMUL – O AMENINÞARE LA ADRESA SECURITÃÞII MONDIALE

Astãzi, lumea se confruntã cu o mulþime de ameninþãri de naturã economicã, militarã, socialã, informaþionalã etc. Un loc aparte îl ocupã terorismul internaþional, care pericliteazã mediul de securitate la nivel mondial.

De aceea, toþi cei interesaþi pentru menþinerea pãcii trebuie sã coopereze prin adoptarea unor mãsuri economice, politice, diplomatice, militare ºi ecologice care sã asigure un mediu de securitate stabil, paºnic, propice desfãºurãrii nestingherite a vieþii libere a individului. Prin urmare, menþinerea unei stãri de normalitate, a pãcii, a cooperãrii între indivizi, state, organisme internaþionale etc. este o necesitate a lumii actuale, atât de interdependentã din punct de vedere economic, politic, informaþional, cultural, militar etc.

Oamenii doresc sã-ºi desfãºoare acþiunile într-un climat de solidaritate umanã, în care drepturile omului ºi valorile democraþiei sã fie apãrate. De aceea, ori de câte ori se recurge la terorism pentru a „rezolva” unele crize din relaþiile internaþionale se creeazã disfuncþii la nivel mondial. Acest lucru face ca acþiunile teroriste sã producã efecte mult mai profunde decât cele vizibile imediat.

Dupã 11 septembrie 2001, când au avut loc atacurile de la New York, comunitatea internaþionalã a realizat cât de vulnerabilã este în faþa ameninþãrii teroriste. Un rol decisiv în descurajarea actelor teroriste îl au ºi-l vor avea mecanismele de realizare a securitãþii naþionale, regionale ºi mondiale. Succesul unor astfel de acþiuni este posibil dacã prin eforturi colective se va putea rãspunde imediat la terorismul internaþional.

Cooperarea asigurã succesul în combaterea cauzelor care genereazã terorismul, a surselor acestuia, a mecanismelor care permit organizarea unor astfel de acþiuni.

180

TERORISMUL – O AMENINÞARE LA ADRESA SECURITÃÞII MONDIALE

1.

DEMOCRAÞIA ªI TENTAÞIA AUTORITARISMULUI

1.1. NOILE TEHNOLOGII ªI TERORISMUL „Ultimele tehnologii în comunicaþii permit astfel teroriºtilor sã opereze din aproape orice þarã din lume, dacã au acces la infrastructura IT ºi aceasta afecteazã modul în care grupurile se sprijinã pe diferite forme de sponsorizare.

Datã fiind importanþa cunoaºterii în conducerea rãzboiului în reþea, nu este surprinzãtor cã teroriºtii organizaþi în reþea au început deja sã-ºi ridice nivelul de cunoºtinþe ºi abilitãþile în tehnologia informaþiei.

Astfel, posibilitãþile oferite de reþea sunt exploatate mai eficient, pentru îmbunãtãþirea imaginii ºi percepþiei publice, dezvoltãrii metodelor propagandistice de influenþare a opiniei publice, recrutãrii de noi membri ºi obþinerii de noi fonduri financiare.

Dispunând de o expunere mediaticã lãrgitã, în afara canalelor de media tradiþionale, ca televiziunea sau presa scrisã, Internetul devine o componentã

importantã a strategiei teroriste, grupurile teroriste gãsind calea alternativã idealã de a ajunge la public, adeseori cu un control mult mai direct asupra mesajului ce are ca scop final subminarea voinþei oponenþilor. Înainte de Internet, un atentat cu bombe putea fi însoþit de un apel telefonic sau fax, cãtre presã, prin care teroriºtii îºi revendicau responsabilitatea.

Acum, atacul cu bombe poate fi urmat de un anunþ pe propriul site web. Faptul cã teroriºtii au control asupra conþinutului mesajului lor oferã mai multe oportunitãþi pentru crearea unei imagini cât mai favorabile prin dezinformarea opiniei publice sau prezentarea punctelor de vedere alternative la mesajele oficiale. O prezenþã pe Internet se poate dovedi avantajoasã pentru mobilizarea unor indivizi care nu sunt afiliaþi la un grup terorist anume, dar care împãrtãºesc planurile ºi ideile acestora.”

George Rãduicã, Spaþiul virtual în confruntarea politico-militarã, în Impact strategic, nr.1-2, 2003, pp. 142-143.

APLICAÞIE • Pe baza sursei 1.1, identificaþi douã posibilitãþi oferite de societatea informaþionalã, care pot fi utilizate de teroriºti. Argumentaþi fiecare posibilitate cu câte un exemplu concret.

• Folosind sursa 1.2, precum ºi cunoºtinþele voastre, alcãtuiþi un eseu cu titlul Impactul terorismului asupra democraþiei.

PENTRU PROFESOR Pentru aceste discuþii consultaþi ºi modulul „Democraþia ºi drepturile omului”.

1.2. TERORISMUL ªI DREPTURILE DEMOCRATICE „Cea mai mare ameninþare pe care o reprezintã, astãzi, terorismul este cã apãrarea democraþiilor începe sã presupunã restrângerea drepturilor democratice ale cetãþenilor. În numele luptei împotriva terorismului, Poliþia ºi serviciile secrete încep sã

primeascã prerogative excesive.

Suspecþii pot fi reþinuþi pânã la 15 zile în arest fãrã a li se aduce o acuzaþie; agenþii pot face percheziþii la faþa locului fãrã mandate; dreptul la libera circulaþie a persoanelor începe sã fie îngrãdit, prizonierii bãnuiþi de terorism sunt trataþi,

deja, inuman. Dupã derapajele interne, democraþia trebuie sã facã, acum, faþã ºi unei teribile provocãri externe: terorismul.

Cum se descurcã democraþia?

Un model de democraþie care vrea din ce în ce mai mult sã supunã ºi din ce în ce mai puþin sã propunã.”

Daniel Uncu, Democraþia ºi tentaþia autoritarismului, în Ziua, vineri, 5 august 2005, serie nouã, XII, 3393, p.1.

181

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

2.

VIAÞA SUB TEROARE

2.1. ATENTATORII „Grupuri mici, de pânã la trei-ºapte oameni, strâns legaþi între ei prin ideologie ºi sângele pe care urmeazã sã îl verse în numele cauzei. Linii de comunicaþie electronice, conturi de poºtã electronicã folosite o singurã datã, direcþia generalã de acþiune datã de un mesaj religios, publicat de o paginã electronicã obscurã, rãspândit apoi pe întreaga planetã prin mijlocirea marilor agenþii de presã. Grupurile subterane acþioneazã de capul

lor, nu au nevoie de ordine de la un centru, sunt autonome, îºi planificã ºi duc la îndeplinire acþiunile în funcþie de directivele primite prin mesajele religioase.

Atentatorii din primul atac londonez erau crescuþi ºi educaþi în Marea Britanie.

Practic ar fi imposibil ca statul sã ºtie ce gândeºte fiecare cetãþean, iar un stat în care aceastã posibilitate ar deveni realitate nu face parte din proiectele europene.”

APLICAÞIE • Pornind de la sursa 2.1, prezentaþi douã exemple de acþiuni prin care terorismul afecteazã viaþa cotidianã.

• Imaginaþi-vã cã staþi de vorbã cu un om ce abia a trecut prin experienþa unui atentat terorist. Care ar fi prima întrebare pe care i-aþi adresa-o?

George Damian, Viaþa sub teroare, în Ziua, serie nouã, anul XII, 23.07.2005, nr. 3382, p.1.

3.

PROCESUL DEZUMANIZÃRII UNOR OAMENI ªI TRANSFORMAREA LOR ÎN TERORIªTI SINUCIGAªI

3.1. GRUPÃRI TERORISTE „Astfel, prin controlul sistemului educaþional ºi prin folosirea propagandei, liderii de state sau organizaþii pot transforma membrii ºi acestor structuri sociale în adevãrate maºini de distrugere. Un exemplu istoric al transformãrii oamenilor prin intermediul educaþiei în maºini de produs violenþa este cel al piloþilor kamikaze ºi ai oamenilor-torpilã folosiþi atât de germani, cât ºi de japonezi în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Membrii

182

APLICAÞIE cultelor religioase extremiste, dar ºi ai organizaþiilor teroriste, sunt cunoscuþi astãzi prin acest gen de comportament.

Dupã sursele de inspiraþie ºi legitimare, grupãrile teroriste pot fi: – pur anarhiste – promoveazã violenþa de dragul violenþei, ca experienþã esteticã; – inspirate religios – secte, grupãri fundamentaliste, absolutiste, milenariste sau mesianice (Al Quaida sau alte miºcãri islamiste);

• Citiþi cu atenþie sursa 3.1 ºi precizaþi trei factori care contribuie la dezumanizarea celor care executã crime împotriva semenilor.

• Descrieþi în cinci rânduri strategia de formare a teroriºtilor sinucigaºi.

• Stabiliþi principalele criterii de clasificare ale terorismului. Argumentaþi fiecare criteriu printr-un exemplu concret.

TERORISMUL – O AMENINÞARE LA ADRESA SECURITÃÞII MONDIALE

– de inspiraþie etnicã – separatiºtii kurzi ºi ETA; – de inspiraþie politicã – comuniºti, naziºti.

Aceste ideologii au câteva caracteristici comune: abdicarea de la responsabilitatea moralã, pentru o sursã exterioarã

propriei persoane, menþinerea unor atitudini ºi comportamente care valorizeazã grupul propriu în defavoarea altora ºi respingerea unor experienþe sau puncte de vedere care pot influenþa propriile puncte de vedere.“

Valentin Poponete, Terorismul – aspecte psihologice, în Revista Spirit Militar Modern, an XV, 3 (98) 2005, pp. 28-29.

4.

MENTALITÃÞI ªI EDUCAÞIE ÎN CADRUL FUNDAMENTALISMULUI ISLAMIC

4.1. MANUALUL TERORIªTILOR „Mesaj. Confruntarea cu regimurile necredincioºilor, pe care noi o simþim fireascã, nu are nimic în comun cu dezbaterile socratice, cu ideile platonice ºi cu diplomaþia aristotelianã. Aceasta ºtie numai de gloanþe, de realizarea idealurilor sale prin atentate, bombardamente ºi distrugere, prin diplomaþia tunurilor ºi mitralierelor. În trecut, ca ºi în viitor, niciodatã un regim islamic n-a fost ºi nici nu va fi fondat prin negocieri paºnice ºi cooperare cu instituþii politice.

Regimurile islamice sunt create prin cuþit ºi arme, prin cuvânt, dar ºi prin gloanþe, prin limbã, dar ºi cu dinþii.

Introducere. Aceºti tineri au înþeles cã Islamul nu constã numai în îndeplinirea unor ritualuri, dar reprezintã un sistem complet de valori care include religia ºi guvernarea,

mândria ºi djihad-ul, etica ºi relaþiile sociale, cartea sfântã ºi armele. Situaþia tragicã pe care o cunoaºte naþiunea noastrã astãzi este rezultatul îndepãrtãrii, peste tot ºi în toate timpurile, de la cãile ºi învãþãtura lui Allah. Aceastã situaþie este rezultatul dragostei copiilor Sãi pentru cele lumeºti, aversiunea lor faþã de moarte ºi renunþarea lor la djihad. (Citat dintr-un episod de viaþã a Profetului) Aceºti tineri sunt pregãtiþi pentru djihad-ul poruncit prin Coran de cãtre Allah cel mãreþ: „Împotriva duºmanului, pregãtiþi-vã sã luptaþi cu toate forþele voastre, inclusiv prin rãzboi, pânã când veþi semãna teroarea în inimile duºmanilor lui Allah, a duºmanilor voºtri ºi altor duºmani, pe care voi poate nu-i cunoaºteþi, dar pe care Allah îi ºtie”.

Manualul teroriºtilor, o lucrare de 180 pagini, a fost gãsit în luna mai 2000 la Manchester, Marea Britanie, în apartamentul închiriat de un membru al organizaþiei Al-Quaida, care este cãutat ºi astãzi. Cartea, tradusã în limba englezã, a figurat printre probele convingãtoare la procesul teroriºtilor, acuzaþi de atentatele efectuate asupra ambasadelor SUA din Kenya ºi Tanzania, din 1998.

ªtefan Aust ºi Cardt Schnibben (coord.), 11 septembrie 2001, Ziua în care lumea s-a cutremurat, Bucureºti, Edit. Runa, 2004, p. 247.

183

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

4.2. GHID PENTRU TERORIªTII KAMIKAZE „În seara premergãtoare acþiunii, trebuie sã respecþi urmãtoarele reguli: 1. Spune-þi în rugãciunile tale cã vei muri pentru Dumnezeu. Rade-þi pãrul de pe corp, spalã-te ºi parfumeazã-te.

2. Reia cu atenþie planul acþiunii, pe care trebuie sã-l cunoºti la perfecþie.

Pregãteºte-te ºi pentru situaþia în care inamicul opune rezistenþã.

3. Recitã verseturile de iertare ºi de rãsplatã, ale lui Dumnezeu, destinate martirilor, cãci ei vor merge în paradis.

4. Aminteºte-þi în aceastã noapte, noaptea premergãtoare acþiunii, cã trebuie sã fii atent ºi supus, cãci vei fi confruntat cu o situaþie grea ºi singura ieºire posibilã este de a asculta ºi a te supune în

totalitate. Repetã-þi cã este de datoria ta sã îndeplineºti aceastã acþiune, înþelegând adevãratul ei spirit, ºi fii convins cã trebuie s-o îndeplineºti. Dumnezeu spune cã tu trebuie sã asculþi de poruncile Sale ºi de ale Profetului Sãu, sã nu te opui lor, ca sã nu eºuezi.

Sã fii rãbdãtor, cãci Dumnezeu este de partea celor rãbdãtori.

7. Purificã-þi sufletul de toate sentimentele urâte pe care le aveai, ºi uitã de viaþa ta pãmânteanã, cãci tot ceea ce ai fãcut pe acest pãmânt va aparþine în curând trecutului. Este timpul acum sã faci ceea ce trebuie fãcut. Noi ne-am consumat viaþa ºi acum a venit ocazia ºi ceasul de a ne dãrui întru totul lui Dumnezeu ºi de a-l asculta.

9. Aminteºte-þi de ceea ce trebuie sã faci ºi imagineazã-te în situaþia de a fi arestat.

Dacã acest lucru se va întâmpla, asta nu va fi greºeala ta, ci doar voinþa lui Dumnezeu. Atunci El îþi va purifica sufletul ºi-þi va ierta toate pãcatele. Aceasta nu va fi decât temporar voinþa Lui. Bucurã-te deci, cãci tu vei fi cel rãsplãtit de Cel Atotputernic. Dumnezeu a promis tuturor celor care au luptat pentru EI, cã-i va înãlþa la cer.

12. Gândeºte-te la bagajele tale, la hainele tale, la cuþit ºi la tot ceea ce ai nevoie, la documentele tale de identitate, la paºaportul tãu ºi la toate documentele pe care trebuie sã le iei cu tine.

13. Verificã-þi arma înainte de a pleca, cãci vei avea nevoie de ea ca sã-þi îndeplineºti misiunea.”

ªtefan Aust ºi Cardt Schnibben (coord.), 11 septembrie 2001, Ziua în care lumea s-a cutremurat, Bucureºti, Edit. Runa, 2004, pp. 261-266.

APLICAÞIE • Analizaþi sursele 4.1 ºi 4.2 ºi apoi scrieþi un eseu de 15 rânduri, care sã reflecte, pe baza informaþilor din surse, opinia voastrã cu privire la mentalitatea teroriºtilor.

• Formulaþi trei soluþii care ar putea duce la instaurarea unui climat de respect reciproc între oameni în societatea contemporanã.

4.3. MANIFESTAREA TERORISMULUI ÎN DIFERITE STATE Marea Britanie. Armata Republicanã Irlandezã (IRA), exponentã a luptei pentru eliberarea Ulsterului, are o veche tradiþie a rezistenþei. În acest rãzboi surd, 1960 a fost marcat de o confruntare popularã în Belfast, unde protestanþii au luat cu asalt cartierele catolice. Când, în 1971, IRA a ucis un soldat britanic, Londra a trecut la

184

mãsuri speciale ºi la o veritabilã ocupare militarã a provinciei.

Atentatele au continuat, cele mai sângeroase fiind în 1972.

Abia anii 1997-1998 au adus o destindere în Ulster, unde autoritãþile de la Londra ºi Dublin au cooperat în vederea cauterizãrii acestei plãgi ce dateazã de aproape 1 000 de ani. Acum, în preajma anului 2000, în Ulster s-a instalat –

prin voinþa politicã a Londrei, Dublinului ºi Belfastului – un guvern provincial autonom.

Spania. Organizaþia separatistã bascã ETA („Patria bascã ºi libertatea”) ºi-a edificat puterea pe sentimentul naþionalist basc, care are îndepãrtate origini ºi tradiþii medievale.

Spiritul autonomist basc a fost combãtut de autoritarul guvern al lui Franco, astfel cã prima

TERORISMUL – O AMENINÞARE LA ADRESA SECURITÃÞII MONDIALE

acþiune sângeroasã a ETA s-a produs în 1968, când a fost asasinat Manzanos, un comandant de poliþie. În primii doi ani de guvernare post-franchistã, autoritãþile au încercat un dialog cu ETA. O amnistie generalã acordatã în 1977 de guvernul socialist n-a folosit la nimic. În discursul lor monocord, teroriºtii continuau sã vorbeascã de independenþã, socialism ºi ilegitimitate guvernului de la Madrid. O hecatombã de

cadavre (19 în 1979 ºi 30 în 1980) a servit ca pretext pentru tentativa de loviturã de stat din 25 februarie 1981.

Franþa. A treia miºcare teroristo-naþionalistã este în Corsica, insula unde s-a nãscut Napoleon. Paradoxul acestei realitãþi franceze este cã fenomenul terorist corsican este de lungã duratã, deºi marginal.

Corsica este o insulã departe de o patrie care nu-i este mamã, iar corsicanii au o limbã ºi o culturã localã originale.

APLICAÞIE • Elaboraþi un portofoliu despre cele trei exemple de miºcãri teroriste naþionale.

• Pe baza surselor date, alcãtuiþi o listã cu argumentele formulate de teroriºti pentru acþiunile lor. Discutaþi apoi aceastã listã.

Victor Ionescu, Veacul terorismului în: http://www.itcnet.ro/history/arhive/mi2000/curent1/mi45.htm

5.

11 SEPTEMBRIE 2001 – ZIUA CARE A SCHIMBAT RELAÞIILE INTERNAÞIONALE

5.1. ATACUL DIN 11 SEPTEMBRIE ASUPRA WORLD TRADE CENTER (S.U.A.)

National Geographic, XI, 2004, pp. 60-61.

185

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

5.2. TOTALITARISMUL RELIGIOS „Dupã 11 septembrie 2001 a devenit evidentã lupta între ideologiile democraþiei ºi cele ale totalitarismului religios, terorismul, în esenþa lui, fiind vãzut doar ca un simplu mijloc de luptã ºi nu ca o ideologie în sine. Conexiunile care ar putea fi stabilite în perspectiva conturãrii unor posibile legãturi de cauzalitate în determinarea genezei terorismului pornesc de la faptul cã încheierea celui de-al doilea rãzboi mondial a însemnat înfrângerea unei ideologii de stat, totalitariste – nazismul – de cãtre un mozaic ideologic, format atât din state

democrate, cât ºi dintr-un colos totalitar comunist. Încheierea rãzboiului rece, care a încheiat o nouã etapã în evoluþia ideologiilor, a scos practic din luptã ideologia totalitarã comunistã, nu însã ºi alte construcþii ideologice totalitare. Ceea ce este considerat de cãtre mulþi comentatori de presã ca fiind începutul celui de-al treilea rãzboi mondial (11 septembrie), a fost identificat, sub diferite formule politice sau de presã, ca având tot o cauzalitate ideologicã: resurecþia unui totalitarism religios.”

Gabriel Radu, 11 septembrie – între ideologic ºi sfârºitul socialului, în revista Sfera Politicii, nr. 100/2002, p. 65.

6.

APLICAÞIE • Organizaþi o dezbatere privind semnificaþia zilei de 11 septembrie 2001 pentru: SUA, istoria universalã ºi România.

• Identificaþi douã legãturi de cauzalitate între geneza terorismului ºi sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial.

• Redactaþi o scrisoare cãtre familia unui cetãþean care a pierdut un apropriat în atacurile de World Trade Center ºi exprimaþi-vã propriile opiniile în legãturã cu acest eveniment.

• Alcãtuiþi un portofoliu cu tema: 11 septembrie 2001, ziua care a schimbat lumea.

CUM SE COMBATE TERORISMUL?

6.1. PRINCIPIILE GENERALE ALE STRATEGIEI ANTITERORISTE „– Nu trebuie sã ne predãm teroriºtilor, ci sã fim hotãrâþi sã constrângem terorismul în cadrul statului de drept ºi al procesului democratic.

– Nu trebuie sã negociem ºi sã facem concesii, chiar în faþa celor mai serioase intimidãri ºi ºantaje.

– Sã luãm mãsuri aspre de a sancþiona statele care le oferã teroriºtilor adãpost, explozivi, fonduri, precum ºi sprijin moral ºi diplomatic.

– Sã fim hotãrâþi ca niciodatã, sã nu permitem unei intimidãri teroriste sã blocheze sau sã stopeze eforturile diplomatice internaþionale de a rezolva conflicte majore în zone cu probleme. În multe asemenea cazuri, terorismul a devenit o ameninþare serioasã a pãcii ºi stabilitãþii, iar suprimarea sa este, prin urmare, în interesul comunitãþii internaþionale.”

Ion Pleºu, Implicaþiile strategice ale terorismului, în Spirit Militar Modern, serie nouã, nr.1-2/2005, p.26.

186

TERORISMUL – O AMENINÞARE LA ADRESA SECURITÃÞII MONDIALE

6.2. COOPERAREA ÎMPOTRIVA TERORISMULUI Cooperarea rãmâne singurul instrument care face posibilã depãºirea rapidã a unor momente delicate cum ar fi cele referitoare la folosirea forþei în acþiunile antiteroriste ºi care întotdeauna va naºte dezbateri politice. O rapidã analizã a acþiunilor teroriste de anvergurã va releva cã rareori s-a recurs de douã ori la acelaºi plan de acþiune. Putem presupune cã, în viitor, terorismul, caracterizat îndeosebi prin neanticipare, nu va mai oferi argumente tot atât de convingãtoare pentru a justifica recurgerea la forþã, cum a fost cazul la 11 septembrie. Într-o asemenea situaþie, doar prin eforturi colective direcþionate se va putea rãspunde imediat, fãrã riscul de a amâna la nesfârºit

aflarea rãspunsurilor la întrebãri de genul: în ce condiþii un stat poate reacþiona cu forþa armatã la terorism?

Tot în acest mod se vor putea oferi rãspunsuri la întrebãrile legate de participarea armatelor la operaþiile antiteroriste. De regulã, competenþele legate de acest domeniu sunt atribuite în toate statele democratice poliþiei ºi serviciilor speciale. Au intrat deja în discursul obiºnuit afirmaþiile cã armatele vor fi implicate numai atunci când instituþiile amintite sunt depãºite. Numai cã toate problemele legate de participarea armatelor la operaþiile antiteroriste trebuie bine normate în legile naþionale ºi reglementãrile internaþionale.

http:// cssas.unap.ro/ro/publicaþii/cãrþi/seminarii 2003/si 1.htm

7.

APLICAÞIE • Analizaþi sursele 6.1 ºi 6.2 ºi, împãrþiþi în trei grupe, identificaþi: grupa 1 – trei principii generale ale strategiei antiteroriste; grupa 2 – douã direcþii în politica UE de combaterea terorismului; grupa 3 – douã exemple privind rolul cooperãrii în combaterea terorismului.

„TERORISMUL, RÃZBOIUL PIERDUT”?

7.1. VIOLENÞA ªI TEAMA „Dupã aproape patru ani de «rãzboi împotriva terorismului», lumea nu este «un loc mai sigur». Dimpotrivã.

Ameninþãrile au crescut exponenþial. Violenþa s-a rãspândit pe toate meridianele. În loc de mai multã securitate, avem mai multã teamã. Iar aceastã fricã riscã sã

schimonoseascã chipul lumii democratice.

Frica este cel mai mare duºman al democraþiei.

Transformã mulþimea în turmã uºor manipulabilã. Întunecã minþile, îndeamnã la intoleranþã ºi la superficialitate. ªi naºte, mereu, violenþã.”

Miruna Munteanu, Terorismul, rãzboiul pierdut, în Ziua, serie nouã, XII, 3384, din 26 iulie 2005, p.1.

APLICAÞIE Analizaþi sursa 7.1 ºi identificaþi douã cãi posibile pentru combaterea terorismului.

Argumentaþi ce rol joacã frica ºi manipularea în acþiunile teroriste.

187

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

ACTIVITÃÞI 1. Definiþi, pornind de la tehnica brainstorming, terorismul.

2. Organizaþi o dezbatere cu tema 11 septembrie 2001- ziua în care lumea s-a cutremurat. Folosiþi, cu acest prilej, portofoliul pe care l-aþi alcãtuit.

3. Alcãtuiþi o listã cu acþiunile organizaþiilor teroriste – aºa cum sunt ele înfãþiºate în sursele prezentate.

4. Împãrþiþi-vã în 4-5 grupe. Realizaþi o analizã pe grupe a fenomenului terorist, urmãrind care sunt pe continente organizaþiile teroriste în lumea contemporanã.

188

PENTRU PROFESOR Se recomandã sã se constituie un dosar al clasei în care sã fie strânse toate materialele care descriu acþiuni teroriste din secolul al XXI- lea.

PAªI CÃTRE INTEGRARE (PERSPECTIVA ROMÂNEASCÃ – NATO-UE)

III.

PAªI CÃTRE INTEGRARE (PERSPECTIVA ROMÂNEASCÃ – NATO-UNIUNEA EUROPEANÃ)

În noul context internaþional apãrut dupã modificarea ordinii mondiale bipolare de la sfârºitul deceniului al nouãlea al secolului al XX-lea, opþiunea fundamentalã de securitate a României a rezultat a fi aderarea la NATO ºi integrarea în Uniunea Europeanã. Valorile occidentale – democraþia, drepturile omului, economia de piaþã – au fost acceptate de întreaga Europã Centralã ºi de Sud-Est. Procesul de extindere a NATO ºi a UE atestã aceastã nouã deschidere a comunitãþii internaþionale spre cooperarea pentru rezolvarea problemelor uneia sau alteia dintre regiunile Europei.

Pentru România, aderarea la NATO ºi UE a devenit strategie naþionalã, principalul obiectiv al politicii externe. În 1994, România a semnat prima aderarea la Parteneriatul pentru Pace al NATO, iar în 1995 a devenit membru asociat al UE. Din aceste momente s-a vãzut clar cã cele douã procese de aderare sunt complementare.

România, ca stat democratic, stabil politic, puternic angajat în promovarea intereselor comunitãþii euro-atlantice ºi europene, poate sã aibã un rol important în zonã, în flancul sudic al continentului, în sporirea securitãþii ºi stabilitãþii în zonã.

Toate eforturile României pentru integrare în NATO ºi UE demonstreazã conexiunea justã cu realitatea ºi aratã cã demersurile României de pânã acum sunt viabile, au credibilitate ºi sunt utile revenirii noastre de jure în sistemul statelor europene democratice.

Acest nou cadru de securitate reprezintã pentru profesorii de istorie un îndemn pentru a organiza unele teme în acord cu materialele prezentate în modul, pentru a sensibiliza tinerii spre aceastã problematicã.

189

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

1. ROMÂNIA ªI INTEGRAREA EURO-ATLANTICÃ „România ºi-a propus dubla integrare în structurile europene ºi euroatlantice, iar acest lucru corespunde în teoria relaþiilor internaþionale calculului raþional al dobândirii de prestigiu, bunãstare ºi garanþii de securitate prin integrarea la Vest. Dincolo de analiza la nivelul deciziei raþionale, putem afirma cã existã ºi un nivel ideaþional ºi cognitiv de interpretare – existenþa normelor, credinþelor ºi valorilor occidentale pe care leadership-ul românesc le-a acceptat la început, posibil prin mimetism, spre a obþine avantajele asociate unui comportament exemplar, de elev silitor. Treptat, s-a produs ºi o interiorizare (socializare) a normelor sub presiunea opiniei

publice interne ºi, mai ales, internaþionale. Finalmente, clasa politicã autohtonã a ajuns sã se legitimeze prin aceste valori euroatlantice, sã le promoveze activ chiar în afara spaþiului naþional, dovada fiind dorinþa României de a impune o imagine pozitivã de «ancorã de securitate», de «exportator» de securitate, îndeosebi prin sprijinul în stabilizarea ºi democratizarea Balcanilor de Vest. Crezând în aceastã imagine, România acþioneazã în consecinþã ºi este consideratã în Occident ca factor de stabilizare regionalã ºi model de comportament pozitiv, atât în aspectele interne (problema minoritãþilor etnice, statul de drept), cât ºi în cele internaþionale.”

APLICAÞIE • Din sursa datã, identificaþi care sunt principalele obiective ale politicii noastre externe dupã 1990.

• Studiaþi, în perechi, acest text ºi arãtaþi principalele idei ale autorului ºi/din perspectiva titlului materialului.

• Alcãtuiþi douã grupe ºi analizaþi pro ºi contra afirmaþia: „România este o ancorã ºi un exportator de securitate în zonã”.

ªerban Filip-Cioculescu, NATO ca factor de transformare a „anarhiei” sistemice de la subsistemul de securitate balcanic la orientul mijlociu extins, în Revista de Istorie Militarã, XIII, nr. 2 (78), p.22.

2. ROMÂNIA ªI INTEGRAREA EUROPEANÃ „România a fost una din primele þãri din Europa Centralã ºi de Est care a iniþiat demersuri pe lângã CEE ºi Comisia CE pentru dezvoltarea de relaþii comerciale încã din anii ’70.

La 1 februarie 1993 a fost semnat Acordul European de Asociere între Uniunea Europeanã ºi Statele Membre, pe de o parte, ºi România, pe de altã parte, acord care a intrat în vigoare în februarie 1995. În data de 22 iunie 1995 a fost înaintatã cererea oficialã de aderare a României la Uniunea Europeanã.

România trebuie sã îndeplineascã cele trei criterii de aderare stabilite de Consiliul European în 1993, la Copenhaga (de unde ºi numele de «Criteriile de la Copenhaga»). Acestea sunt:

190

1. criteriul politic – instituþii stabile care garanteazã democraþia, statul de drept, drepturile omului ºi respectul pentru minoritãþi; 2. criteriul economic – o economie de piaþã funcþionalã; 3. asumarea obligaþiilor de stat membru prin preluarea aquis-ului comunitar, adoptând legislaþia comunitarã ºi existenþa capacitãþii administrative pentru aplicarea ºi urmãrile respectãrii acestei legislaþii. Dintre acestea, criteriul politic trebuie îndeplinit înainte de începerea negocierilor de aderare. Negocierile cu România au fost deschise în februarie 2000.

APLICAÞIE • Realizaþi un eseu cu titlul Drumul României spre Uniunea Europeanã: trecut, prezent ºi viitor.

• Plecând de la sursa datã, formulaþi în ce constã procesul aderãrii þãrii noastre la structurile comunitare.

PAªI CÃTRE INTEGRARE (PERSPECTIVA ROMÂNEASCÃ – NATO-UE)

Noua strategie de continuare a procesului de extindere reconfirmã prioritatea criteriului politic în începerea negocierilor de aderare ºi recunoaºterea implicitã a faptului cã satisfacerea deplinã a criteriilor economice, legislative ºi administrative va necesita, în cazul tuturor þãrilor candidate, eforturi susþinute pe parcursul unei perioade mai îndelungate de timp.

Douã instituþii ale UE sunt implicate în procesul de negociere: Consiliul Uniunii Europene, alcãtuit din miniºtrii de resort din fiecare stat membru, ºi Comisia Europeanã (respectiv DG Extindere).

Din partea României, de negocieri se ocupã Delegaþia

naþionalã pentru negocierea aderãrii României la Uniunea Europeanã, condusã de un negociator ºef, ministru delegat în cadrul Ministerului Integrãrii Europene. Existã ºi delegaþii sectoriale interministeriale, instituite pentru fiecare capitol de negociere, formate din reprezentanþi ai ministerelor ºi celorlalte instituþii ale administraþiei centrale cu responsabilitãþi în transpunerea ºi implementarea acquis-ului comunitar din domeniul respectiv. Existã 31 de capitole de negociere. În prezent, România a închis toate capitolele de negociere, la sfârºitul anului 2004.”

PENTRU PROFESOR • Recomandãm un „joc de rol”; împãrþiþi clasa în patru grupe, cu urmãtoarele roluri: politicieni, agenþi economici, pensionari ºi tineri.

• Sarcina pentru elevi: Formulaþi, la nivelul fiecãrei echipe, consecinþele integrãrii României în U.E. Câte un reprezentant va prezenta concluziile grupului întregii clase.

www.infoeuropa.ro – 26 martie 2005.

3. OPINIA PUBLICÃ DIN ROMÂNIA ªI NATO „NATO în România: dacã am intra în NATO, s-ar putea sã ni se cearã sã facem unele lucruri.

Vã rog sã-mi spuneþi dacã aþi fi sau nu de acord cu urmãtoarele lucruri: 1. Efectuarea de aplicaþii militare ale forþelor NATO pe teritoriul României.

2. Zboruri regulate ale avioanelor NATO deasupra teritoriului României.

3. Staþionarea unor trupe NATO pe teritoriul României.

4. Construirea de baze militare NATO pe teritoriul României.

5. Trimiterea de trupe româneºti în misiuni militare ale NATO. Imaginea NATO: Dacã þara noastrã ar deveni membru NATO ºi o altã þarã ar ataca România, credeþi cã NATO ar veni în ajutorul nostru?

În general, imaginea dumneavoastrã despre NATO este foarte bunã, bunã, proastã sau foarte proastã?

Serviciul militar obligatoriu: Dumneavoastrã credeþi cã în România serviciul militar trebuie sã fie obligatoriu pentru toþi bãrbaþii tineri?

Participarea în Irak: Credeþi cã România ar trebui sã participe, alãturi de SUA, într-un eventual rãzboi împotriva Irakului?

Am efectuat analize de regresie ºi corelaþie între rãspunsurile la întrebãrile cuprinse în aceste dimensiuni ºi întrebarea referitoare la încrederea în armatã. Atât românii care se tem de o posibilã agresiune militarã sau de atacuri teroriste la adresa României, cât ºi cei care nu se tem, manifestã un nivel relativ egal al încrederii în armatã.

APLICAÞIE • Identificaþi, în sursa datã, care este atitudinea românilor faþã de armatã.

• Ce alte întrebãri aþi formula pentru un sondaj de opinie referitor la relaþiile României cu NATO?

191

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

Românii care nu sunt de acord cu efectuarea de aplicaþii militare ale forþelor NATO pe teritoriul României, cu zboruri regulate ale avioanelor NATO deasupra teritoriului României, cu staþionarea unor trupe NATO pe teritoriul României, cu trimiterea de trupe româneºti în misiuni militare NATO tind sã aibã o mai micã încredere în armatã. Aceastã dimensiune ar putea explica doar 1% din variaþia încrederii în armatã.

De asemenea, românii care nu cred cã România ar trebui sã participe, alãturi de SUA,

într-un eventual rãzboi împotriva Irakului tind sã aibã mai puþinã încredere în armatã.

Acelaºi Barometru de opinie aratã cã cei care nu cred cã în România serviciul militar trebuie sã fie obligatoriu pentru toþi bãrbaþii tineri sunt mai puþin înclinaþi sã aibã încredere în armatã. În acelaºi timp, românii care sunt mândri de cetãþenia lor au mai multã încredere în armatã (+0,188), ceea ce se poate afirma ºi despre cei care ºi-ar da viaþa pentru þarã într-un eventual rãzboi.”

Valentin Poponete, Încrederea publicã în armatã, în Spirit Militar Modern/anul XV, nr. 3-4/(87-88) 2004, p. 36.

• Organizaþi grupe de câte cinci elevi ºi rãspundeþi la întrebãrile din chestionarul dat. Analizaþi-le în grupa respectivã. Decideþi care este opinia ce vã reprezintã grupa.

Raportaþi-o clasei.

• Analizaþi, în perechi, consecinþele pozitive ºi negative ale participãrii trupelor româneºti în misiuni în afara graniþelor þãrii alãturi de trupele NATO. Argumentaþi-vã rãspunsul.

• Realizaþi o dezbatere în clasã cu privire la realizarea pe teritoriul þãrii noastre a bazelor NATO. Formaþi douã grupe ºi scrieþi ideile fiecãruia pe tablã. Dupã ce aþi citit argumentele, v-aþi schimbat pãrerea iniþialã? Dacã da, explicaþi din ce motive.

APLICAÞIE

4. EXTINDEREA NATO „Procesul de extindere a NATO nu a fost asumat ca o dovadã de caritate a Vestului cãtre europenii sãraci din centrul continentului, sau ca o încercare de a repara greºelile fãcute la sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial. Nici o strategie durabilã nu se poate construi pe argumente emoþionale sau pe ºantaj psihologic. În esenþã, procesul de lãrgire a NATO este o încercare foarte complexã de reformare a strategiilor de

PENTRU PROFESOR

securitate a Europei, astfel încât ele sã-ºi dovedeascã relevanþa pentru continentul zilelor noastre. Alegerea pe care o avem de fãcut nu este între a accepta sau respinge cererile þãrilor candidate ci, mai degrabã, între a avea o Organizaþie a Atlanticului de Nord care sã se conformeze problemelor curente de securitate ale Europei sau o Alianþã care sã rãmânã îngheþatã în zilele rãzboiului rece.”

Regele Mihai I – Discurs la Institutul Regal de studii de Apãrare, în România – NATO, vol. 1, Preaderarea, Bucureºti, Editura UMC, p. 127.

• În conformitate cu tehnica „linia valorilor ” – se constituie dispunerea „pro”, indeciºi ºi „contra” pentru a se analiza întrebarea: Este extinderea NATO o caritate a Vestului cãtre Esticii sãraci?

• Analizaþi formularea: „procesul de lãrgire a NATO este o încercare foarte complexã de reformare a strategiilor de securitate a Europei”. Plecând de la aceastã idee, realizaþi un eseu despre cum vedeþi, fiecare, rolul NATO în lumea contemporanã.

5. PÃRERI DESPRE INTEGRAREA ÎN NATO „Student: Din punctul de vedere al unui student, cred cã integrarea în NATO este un factor pozitiv pentru tinerii români.

De ce? Pentru cã integrarea în structurile euro-atlantice va deschide o serie nouã de opþi-

uni ºi de noi metode de atingere a obiectivelor pentru tinerii din România. Pentru cã ei vor lucra în colaborare cu mulþi tineri din diverse domenii din þãrile integrate deja în structurile euro-atlantice.”

România – NATO, vol. 1, Preaderarea, Bucureºti, Editura UMC, p. 812.

192

APLICAÞIE • Consideraþi cã studentul intervievat are dreptate?

Argumentaþi-vã rãspunsul.

• Folosind metoda brainstorming, rãspundeþi la întrebarea: Ce este integrarea?

PAªI CÃTRE INTEGRARE (PERSPECTIVA ROMÂNEASCÃ – NATO-UE)

6. ACTUL DE CONSTITUIRE A ORGANIZAÞIEI TRATATULUI ATLANTICULUI DE NORD (NATO) – 4 APRILIE 1949 „• Articolul 1 Pãrþile se angajeazã, conform prevederilor din Carta Naþiunilor Unite, sã rezolve prin mijloace paºnice orice disputã internaþionalã în care ar putea fi implicate, astfel încât sã nu aducã atingere pãcii, securitãþii ºi dreptului internaþional ºi sã se abþinã sã recurgã în relaþiile internaþionale la ameninþarea cu forþa sau la folosirea forþei, în vreun mod incompatibil cu obiectivele Naþiunilor Unite.

• Articolul 5 Pãrþile convin cã un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor ºi, în consecinþã, sunt de acord cã, dacã are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-apãrare individualã sau colectivã recunoscut prin Articolul 51 din Carta Naþiunilor Unite, va sprijini Partea sau Pãrþile atacate, prin efectuarea imediatã, individual sau de comun acord cu celelalte Pãrþi,

a oricãrei acþiuni pe care o considerã necesarã, inclusiv folosirea forþei armate, pentru restabilirea ºi menþinerea securitãþii zonei nord-antlantice.

Orice astfel de atac armat ºi toate mãsurile adoptate ca rezultat al acestuia vor trebui raportate imediat Consiliului de Securitate. Aceste mãsuri vor înceta dupã ce Consiliul de Securitate va adopta mãsurile necesare pentru restabilirea ºi menþinerea pãcii ºi securitãþii internaþionale.

• Articolul 10 Prin acord unanim, pãrþile pot sã invite sã adere la acest Tratat orice alt stat european aflat în poziþia de a urma principiile acestui Tratat ºi de a contribui la securitatea zonei nord-antlantice, sã adere la acest Tratat. Orice stat astfel invitat poate deveni parte la Tratat, în urma depunerii la guvernul Statelor Unite ale Americii a documentelor de aderare. Guvernul Statelor Unite ale Americii va notifica fiecare Parte în legãturã cu depunerea fiecãrui astfel de document de aderare.”

România – NATO, vol. 1, Preaderarea, Bucureºti, Editura UMC, pp. 443-445.

7. EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE „A venit timpul sã elaborãm o nouã viziune în legãturã cu ceea ce poate sã facã Europa cu noii sãi membri ºi modul în care trebuie sã procedez.

Strategia pe care o am în vedere pentru gestionarea schimbãrii poate fi rezumatã în cinci teme: 1. Acþionând împreunã în Europa: este necesar sã perfecþionãm procesul de luare a deciziilor ºi trebuie sã dãm

dovadã de hotãrârea ºi voinþa politicã necesare pentru a elabora politici cu adevãrat europene într-o Uniune Europeanã extinsã.

2. Relansarea economiei europene: avem nevoie de mai multã inovaþie ºi reformã, pentru a asigura dezvoltarea, competitivitatea ºi crearea de noi locuri de muncã în cadrul unei pieþe extinse.

APLICAÞIE Pe baza acestei surse, rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri: a. Care sunt prevederile cele mai importante ale acþiunii de constituire? b. În ce constã importanþa articolului 5?

APLICAÞIE • Analizaþi cele cinci teme propuse ºi apoi formulaþi argumente pentru aceste preocupãri. Sunteþi de acord cu aceastã viziune?

Argumentaþi-vã rãspunsul.

• În ce constã viziunea României privind arhitectura instituþionalã a UE? • Evidenþiaþi rolul României în acest proces de înnoire a UE. • Alcãtuiþi un eseu cu titlul Europa toleranþei ºi a solidaritãþii.

193

AUREL SOARE • COOPERARE ªI CONFLICT

3. Construirea unei Europe mai sigure pentru cetãþenii ei: ar trebui sã folosim procesul de extindere pentru a face un salt considerabil înainte în domeniul colaborãrii pe probleme de justiþie ºi afaceri interne, oferind standarde superioare ºi o securitate sporitã.

4. Dezvoltarea parteneriatului cu vecinii noºtri din Europa: pe mãsurã ce frontierele UE se

extind, avem nevoie de o politicã de vecinãtate care sã propage prosperitatea ºi stabilitatea în jurul nostru.

5. O voce mai puternicã a Europei în afacerile internaþionale: trebuie sã fructificãm ºansa de a avea 25 de membri pentru a ne bucura de o mai mare autoritate, coerenþã ºi influenþã pe arena internaþionalã.”

PENTRU PROFESOR Se recomandã realizarea unei mape tematice – „Paºi cãtre integrarea euro-atlanticã” – prin investigaþii directe, prin strângerea de articole din reviste, ziare etc. despre noua integrare /noul val în UE, pentru o Europã a celor 27.

Extinderea Uniunii Europene. Realizãri ºi provocãri, Raport prezentat de Wim Kok Comisiei Europene (martie 2003), p.7.

8. MULTITUDINEA DE CULORI A LUMII CONTEMPORANE „Pacea, parteneriatul ºi cooperarea sunt posibile numai între cei care ºtiu cine sunt. Conºtiinþa identitãþii proprii este condiþia de bazã a oricãrei relaþii bune cu cineva.

Dacã nu ºtii cine sunt, cine tind sã devin, ce vreau, de unde plec ºi unde vreau sã ajung, relaþia mea cu lumea ºi cu cei ce mã înconjoarã va fi întotdeauna tensionatã, plinã de suspiciuni, însoþitã de un complex de inferioritate mascat de o lãudãroºenie strigatã în gura mare. Cine nu

îºi face ordine în propria fiinþã sau în casa lui încearcã sã impunã celorlalþi un fel de surogat al imaginii sale proprii despre ordine. Neîncrederea în sine ºi nesiguranþa privind identitatea proprie trezesc în mod firesc neîncrederea faþã de întreaga lume, suspectarea de intenþii rele din partea tuturor ºi mai apoi, agresivitatea, care se poate finaliza prin cucerirea de teritorii strãine sau mãcar impunerea dominaþiei proprii celor care nu o doresc.”

Václav Havel – Multitudinea de culori a lumii contemporane, discurs rostit la conferinþa „Europe’s New Democracies: Leadership and Responsability”, Bratislava, 11 mai 2001, p.4.

9. CE A OBÞINUT ROMÂNIA DIN NEGOCIERILE CU UE? „În cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeanã, România a obþinut 50 de perioade de tranziþie ºi aranjamente tranzitorii, acestea fiind cele mai multe perioade de tranziþie care au fost acordate unui stat care face

parte din actualul val de extindere. O perioadã de tranziþie înseamnã perioada dintre data aderãrii la Uniune ºi data la care respectiva þarã trebuie sã se conformeze legislaþiei comunitare într-un anumit domeniu.”

Ce a obþinut România din negocierile cu UE?, în Ziua, joi, 16 decembrie 2004, p. 6.

194

APLICAÞIE • Cum sunt definite astãzi identitatea personalã, naþionalã, europeanã? Pentru rãspunsul vostru folosiþi ºi informaþiile din modulul Dialoguri interculturale.

• Realizaþi o dezbatere pornind de la afirmaþia: „Neîncrederea în sine ºi nesiguranþa” (în maximum 200 de cuvinte).

PENTRU PROFESOR • Se recomandã realizarea unei dezbateri cu privire la aceastã temã.

• Se poate realiza o mapã cu negocierile pe care România le-a avut cu UE la cele 31 de capitole.

• Se poate realiza o prezentare schematicã a temei.

PAªI CÃTRE INTEGRARE (PERSPECTIVA ROMÂNEASCÃ – NATO-UE)

ACTIVITÃÞI 1. Organizaþi-vã în douã grupe ºi indicaþi avantajele ºi dezavantajele de care beneficiazã statele membre UE ºi NATO. Argumentaþi-vã rãspunsul.

2. Luaþi inteviuri despre percepþia faþã de integrarea noastrã în structurile euro-atlantice unor membri ai: a. autoritãþilor locale; b. profesorilor; c. elevilor.

Rezultatele vor fi prezentate cu ocazia activitãþilor din Spring Day sau a celor organizate în ziua de 9 mai.

3. Consideraþi cã drumul României spre NATO ºi UE þine seama de interesele tuturor românilor? Argumentaþi-vã rãspunsul.

4. Alcãtuiþi un mic dicþionar al integrãrii României în cele douã organisme vestice. Folosiþi ºi definiþiile din glosarul de la sfârºitul acestui modul.

5. Folosind sursele indicate la bibliografia selectivã din aceastã temã, realizaþi un concurs gen Cine ºtie câºtigã, cu tema: Voi fi cetãþean al unei Europe Unite!

PENTRU PROFESOR Organizaþi o dezbatere cu titlul „9 mai – Ziua Europei”, la care sã invitaþi mai mulþi elevi de la mai multe niveluri de învãþãmânt ºi clase. Încurajaþi-i sã formuleze opinii documentate cu privire la integrarea euroatlanticã.

6. Identificaþi trei probleme cu care zona în care trãiþi se confruntã ºi care fac obiectul integrãrii noastre în UE. Alãturi de alte persoane, încercaþi sã vã implicaþi pentru a gãsi cele mai bune soluþii pentru rezolvarea lor.

7. Editaþi un ziar ºcolar/o revistã în care tematica sã fie INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UE – 2007 ºi cereþi colegilor din ºcoala în care învãþaþi sã scrie articole, poezii, eseuri, interviuri etc.

8. Rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri: a. În ce constau beneficiile României dupã integrarea în UE? Argumentaþi-vã rãspunsurile. b. În ce domenii credeþi cã au fost realizate unele compromisuri? c. Cunoaºteþi unele prevederi din negocierile noastre cu UE? d. Intraþi pe site-urile www.infoeuropa.ro ºi www.mie.ro ºi citiþi ultimele informaþii privind integrarea României în UE. Comunicaþi aceste date ºi colegilor, în clasã.

195

VALENTIN BÃLUÞOIU

DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX Problematica democraþiei ºi a drepturilor omului este una foarte complexã în lumea contemporanã. În numeroase zone din lume a sporit siguranþa vieþii de zi cu zi a oamenilor; raporturile între autoritãþile statului ºi cetãþeni sunt reglementate; viaþa unui om a devenit cea mai preþioasã valoare; lupta pentru puterea politicã se desfãºoarã acum la urnele în care cetãþenii îºi depun voturile ce exprimã opþiunile lor politice; cei învinºi în aceste „bãtãlii” electorale nu se mai tem pentru viaþa lor. Pentru a se ajunge la aceasta, a fost nevoie de un efort constant care a durat foarte mult, începând de la apariþia primelor coduri de legi scrise ºi de la „inventarea” de cãtre vechii greci a conceptului de democraþie.

Deºi secolul al XX-lea reprezintã perioada din istoria omenirii în care principiile legate de democraþie ºi de respectarea drepturilor omului s-au impus într-o mare parte a lumii, acelaºi veac a cunoscut numeroase încãlcãri ale drepturilor omului. Acestea au fost comise în þãrile în care au fost instaurate regimurile totalitare. Dimpotrivã, în statele în care democraþia de tip liberal s-a impus ºi în care drepturile omului sunt protejate prin lege ºi aplicate de autoritãþi, a crescut prosperitatea cetãþenilor, precum ºi gradul lor de participare la rezolvarea problemelor comunitãþii.

De aceea, în demersul nostru am abordat tema „Democraþie liberalã ºi totalitarism”. Într-o mare parte din þãrile lumii, anumite categorii ale populaþiei, defavorizate din punctul de vedere al drepturilor politice ºi al statutului lor social, ºi-au îmbunãtãþit statutul. Între acestea se numãrã ºi femeile. Dacã la începutul secolului trecut femeile nu aveau nici mãcar drept de vot, astãzi ele joacã un rol din ce în ce mai important în viaþa politicã, economicã, socialã, culturalã. Cu toate acestea, o problemã pe care societatea modernã n-a rezolvat-o pe deplin este cea legatã de egalitatea între bãrbaþi ºi femei. Un concept utilizat în ultima vreme este cel de egalitate de gen. Termenul de gen „se referã la diferenþele sociale între femei ºi bãrbaþi care sunt învãþate ºi care se schimbã în timp”1.

Acest capitol îºi propune sã asigure asumarea de cãtre elevi a ideii de egalitate între genuri, cum trebuie acþionat pentru atingerea unui ideal de grup, precum ºi o atitudine de respingere a discriminãrilor pe criterii de sex. Toate aceste procese ºi evenimente sunt prezentate în tema „Schimbarea statutului femeii în societate”. Tema este importantã, având în vedere faptul

197

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

cã în curriculum nu se abordeazã în detaliu problema rolului femeii în societate ºi evoluþia statutului acesteia. În acelaºi timp, însã, Europa este scena unui proces unic în istorie, care constã în integrarea unor þãri, între care ºi România, în Uniunea Europeanã. Unul dintre pilonii funcþionãrii actuale ºi viitoare a Uniunii Europene este tocmai respectarea drepturilor omului, precum ºi adoptarea sistemului democratic în þãrile membre. Aceasta este prezentatã la tema „Integrarea europeanã ºi drepturile omului”.

Sursele selectate, evident, nu pot acoperi toatã complexitatea ºi vastitatea subiectelor luate în discuþie.

1 Florentina Bocioc, Doina Dimitriu, Roxana Teºiu, Cristina Vãileanu: Gender Mainstreaming, Metode ºi instrumente, Ghid practic pentru abordarea integratoare a egalitãþii de gen, Editura Neva, Bucureºti, 200, pag. 13.

198

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

TABEL METODOLOGIC

Tema

Democraþie liberalã ºi totalitarism

Concepte

– Democraþie – Totalitarism – Drepturi ale omului

Întrebãri cheie

– Ce consecinþe au asupra drepturilor omului regimurile politice democratice, respectiv totalitare?

Cuvinte cheie

– – – –

Valorile cetãþeniei democratice

– Respectul pentru drepturile ºi libertãþile omului – Responsabilitate cetãþeneascã

Competenþele prin curriculum-ul de istorie

– Exprimarea unei opinii în limbajul specific istoriei – Formularea de argumente referitoare la un subiect istoric – Construirea de afirmaþii pe baza surselor ºi formularea de concluzii relative la sursele istorice

Competenþele cetãþeniei democratice

– Exercitarea drepturilor ºi responsabilitãþilor cetãþeneºti într-o societate democraticã – Aprecierea demnitãþii umane – Respectarea legii

Comunism Democraþie liberalã Ideologie Libertate

– Naþional-socialism – Partid politic – Toleranþã

Rezultate aºteptate – Sã evalueze critic consecinþele pe care le-a avut nerespectarea drepturilor omului – Asumarea responsabilitãþii cetãþeneºti – Consecvenþa comportamentului în raport cu un set de valori asumate Categorii de surse

– Literaturã ºtiinþificã – Presa – Surse orale

– Tabel statistic – Fotografii – Filme documentare

Metode

– – – –

– – – –

Brainstorming Turul galeriei Dezbaterea Interviul

Mozaicul Jocul de rol Conversaþia euristicã Eseul

199

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

Tema

Schimbarea statutului femeii în secolul XX

Concepte

– Schimbare

Întrebãri cheie

– De ce ºi cât de mult s-au modificat atitudinile oamenilor în ceea ce priveºte drepturile femeii?

Cuvinte cheie

– – – – – –

Valorile cetãþeniei democratice

– Toleranþã – Înþelegerea, acceptarea ºi respectarea diversitãþii

Competenþele prin curriculum-ul de istorie

– – – –

Exprimarea de opinii în limbajul specific istoriei Utilizarea surselor de istorie oralã Identificarea aspectelor trecutului ce pot contribui la înþelegerea prezentului Recunoaºterea ºi acceptarea perspectivelor multiple asupra faptelor ºi proceselor istorice

Competenþele cetãþeniei democratice

– – – –

Susþinerea solidaritãþii ºi a coeziunii sociale Rezolvarea conflictelor într-o modalitate non-violentã Recunoaºterea ºi acceptarea deosebirii dintre genuri Aprecierea demnitãþii umane

Discriminare Dubla responsabilitate Egalitate Feminism Gen Non-violenþã

– – – – –

Sex Sufragetã Drepturi politice Statut social Statut economic

– Flexibilitate ºi adaptarea la schimbare – Respingerea stereotipiilor

Rezultate aºteptate – Eliminarea discriminãrilor datorate diferenþelor de gen – Consecvenþa comportamentului în raport cu un set de valori asumate – Aprecierea contribuþiei femeilor la funcþionarea societãþii ºi la progresul acesteia Categorii de surse

– Literaturã ºtiinþificã – Presa – Surse orale

– Fotografii – Filme documentare – Paginã web

Metode

– Dezbaterea – Conversaþia euristicã – Lucrul în perechi

– Brainstorming – Interviul – Mozaicul

200

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

Tema

Integrarea europeanã ºi drepturile omului

Concepte

– Integrare – Drepturi ale omului

Întrebãri cheie

– Ce prevãd principalele tratate ºi documente în legãturã cu problema drepturilor omului?

Cuvinte cheie

– – – – –

Acquis comunitar Cele patru libertãþi Eurosceptic Tratate europene Valori europene

Valorile cetãþeniei democratice

– – – –

Toleranþã Înþelegerea, acceptarea ºi respectarea diversitãþii Flexibilitate ºi adaptarea la schimbare Respingerea stereotipiilor

Competenþele prin curriculum-ul de istorie

– Exprimarea de opinii în limbajul specific istoriei; utilizarea surselor de istorie oralã – Recunoaºterea ºi acceptarea perspectivelor multiple asupra faptelor ºi proceselor istorice

Competenþele cetãþeniei democratice

– Acceptarea diferenþelor culturale între oameni – Exercitarea drepturilor de cetãþean român ºi european – Respectarea legii

Rezultate aºteptate – Elevii sã fie capabili sã-ºi asume responsabilitãþile de cetãþean român ºi european.

– Elevii sã-ºi asume o atitudine ºi un comportament în conformitate cu valorile europene ale democraþiei pluraliste, dreptãþii, egalitãþii, solidaritãþii ºi drepturilor omului.

Categorii de surse

– Literaturã ºtiinþificã – Surse orale

– Fotografii – Paginã web

Metode

– Dezbaterea – Interviul – Brainstorming

– Eseul de cinci minute – Conversaþia euristicã

201

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

TABEL CRONOLOGIC Istorie universalã

România

– Înfiinþarea, în Marea Britanie, a Uniunii Naþionale a Societãþilor pentru Dreptul de Vot al Femeilor (NUWSS) condusã de Milicent Fawcet.

1897

– Acordarea pentru întâia oarã a Premiilor Nobel.

– Înfiinþarea Uniunii Sociale ºi Politice a Femeilor (WSPU), condusã de Emmeline Pankhurst.

1901

– Marie Sklodowska Curie (1867-1934) este prima femeie care a primit Premiul Nobel (fizicã); ea va fi primi un al doilea Premiu Nobel în 1911.

1903

– Baroneasa germanã Bertha von Suttner (1843-1914) este prima femeie care primeºte Premiul Nobel pentru pace.

1905

– Scriitoarea suedezã Selma Lagerlof este prima femeie laureatã cu Premiul Nobel pentru literaturã.

1909

– Izbucnirea primului rãzboi mondial.

– Dreptul de vot este acordat femeilor din URSS, Austria ºi Suedia.

– Modificarea celui de-al nouãsprezecelea amendament al Constituþiei SUA: femeile capãtã drept de vot.

202

1910

– Înfiinþarea Societãþii Ortodoxe Naþionale a Femeilor Române, preºedintã Alexandrina Cantacuzino.

1912

– Elisa Leonida Zamfirescu devine prima femeie inginer de pe glob în urma absolvirii Academiei Regale Tehnice din Berlin.

1914 1916

– Intrarea în primul rãzboi mondial a României.

1917

– Moartea, în timpul bãtãliei de la Mãrãºeºti, a Ecaterinei Teodoroiu, „Ioana d’Arc a românilor.”

1917-1918

– Înfiinþarea, de cãtre Calypso Botez ºi alte feministe, a Asociaþiei pentru emanciparea civilã ºi politicã a femeilor române.

1918

1920

– Desãvârºirea statului naþional român prin unirea României cu Basarabia, Bucovina ºi Transilvania.

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

Istorie universalã

– Femeile din Marea Britanie primesc dreptul de vot.

– Dreptul de vot este acordat femeilor din Franþa ºi Italia.

România 1923

– Constituþia României le exclude pe femei de la exercitarea drepturilor electorale.

1926

– Începe publicarea cronicii familiei Hallipa de Hortensia Papadat Bengescu, care, alãturi de Liviu Rebreanu, este consideratã întemeietoarea romanului modern românesc.

1928 1938

– Noua Constituþie a României acordã drept de vot femeilor.

1941

– România intrã în al doilea rãzboi mondial.

1944-1945 1945

– Olandeza Francina (Fanny) BlankersKoen obþine patru medalii de aur la JO de la Londra. Astfel, atleta olandezã a devenit prima mare vedetã femininã din istoria sportului.

– Adoptarea de cãtre Organizaþia Naþiunilor Unite a Decaraþiei Universale a Drepturilor Omului.

1948

– 9 mai – Anunþarea planului ministrului de externe francez Robert Schuman de constituire a Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului (CECO).

1950

– 18 aprilie – Este semnat Tratatul de la Paris pentru constituirea CECO, de cãtre Belgia, Franþa, Germania, Italia, Luxemburg ºi Olanda.

1951

– 25 martie – Sunt semnate tratatele care instituie Comunitatea Europeanã a Energiei Atomice (EURATOM) ºi Comunitatea Economicã Europeanã (CEE) de cãtre ºase þãri – Belgia, Franþa, Germania, Italia, Luxemburg ºi Olanda; tratatele de înfiinþare sunt cunoscute sub numele de Tratatele de la Roma ºi au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

1957

– Punerea în vânzare a pilulei contraceptive (SUA).

1960

6 martie – Instaurarea regimului comunist în România.

203

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

Istorie universalã – Betty Friedan publicã The Feminine Mistique (Mistica Femininã), lucrare fundamentalã a miºcãrii feministe contemporane.

România

1963

1965

– Nicolae Ceauºescu devine conducãtorul României comuniste.

1966

– Decretul privind interzicerea întreruperilor de sarcinã.

– 1 ianuarie – Marea Britanie, Danemarca ºi Irlanda devin membri CEE. – Apare primul volum din Arhipelagul Gulag de A. Soljeniþîn.

1973

– Anul internaþional al femeii.

1975 1976

– 18 decembrie – Convenþie asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare a femeilor, adoptatã de Adunarea Generalã ONU.

1979

– 1 ianuarie – Aderarea Greciei la CEE.

1981

– Ianuarie – Aderarea Spaniei ºi Portugaliei la CEE.

1986

– 1 iulie – intrã în vigoare Actul Unic European, care adaugã cooperarea politicã celei economice.

1987

– Cãderea regimurilor comuniste în Europa (Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, RDG).

1989

– 7 februarie – semnarea Tratatului Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht).

1992

– Adoptarea Criteriilor de la Copenhaga.

– 1 ianuarie – Suedia, Finlanda ºi Austria devin membre ale UE. – Declaraþia ONU pentru eliminarea tuturor formelor de violenþã asupra femeilor.

1993

1995

– 1 ianuarie: Lansarea monedei unice europene în 11 state europene (Franþa, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Irlanda).

1999

– 7-11 decembrie: Consiliul European de la Nisa. Semnarea Tratatului de la Nisa.

2000

204

– La JO de la Montreal, Nadia Comãneci obþine prima notã de 10 în istoria concursurilor de gimnasticã sportivã.

– Cãderea regimului comunist în România.

– Abrogarea Decretului privind interzicerea întreruperilor de sarcinã.

1 februarie – acordul de asociere a României la Uniunea Europeanã.

– Iunie – România depune cererea de aderare la Uniunea Europeanã.

10-11 decembrie, Consiliul European de la Helsinki decide sã deschidã negocierile de aderare cu încã ºase þãri candidate: Bulgaria, Letonia, Lituania, Malta, România ºi Slovacia.

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

Istorie universalã

România

– 1 mai: Ziua Extinderii. 10 þãri aderã la Uniunea Europeanã (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria).

– Americana Linda Buck, keniana Wangari Maathai ºi austriaca Elfriede Jelinek câºtigã Premiul Nobel pentru medicinã, pace ºi literaturã.

17 decembrie – la Consiliul European de la Bruxelles, România a primit confirmarea politicã a încheierii negocierilor de aderare la Uniunea Europeanã.

– 29 mai: Franþa respinge prin referendum ratificarea Tratatului Constituþional.

– 1 iunie: Olanda respinge prin referendum ratificarea Tratatului Constituþional.

2004

2005

25 aprilie, preºedintele Românei,Traian Bãsescu, a semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeanã (Luxemburg).

205

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

I.

TOTALITARISM ªI DEMOCRAÞIE LIBERALÃ

Termenul de democraþie liberalã se referã la sistemul politic caracterizat prin pluripartidism, alegeri libere, garantarea drepturilor, a libertãþilor cetãþeneºti ºi economie de piaþã. „Guvernarea în Occident dupã cel de-al doilea rãzboi mondial a evoluat cu mai mult succes. Sistemul democratic a fost peste tot în ascensiune ºi a adus cu el o mai mare influenþã pentru clasele muncitoare, femei, rasele neeuropene ºi statele mici. Procesul agitat al dezbaterilor ºi deciziilor deschise a produs o dezvoltare economicã uriaºã ºi mai eficientã decât economiile de comandã din Est ºi a îmbunãtãþit standardul de viaþã al marii majoritãþi a populaþiei… Nici o democraþie occidentalã n-a purtat rãzboi împotriva alteia”1, se spune în Enciclopaedia Britannica. Acest concept, cel de democraþie liberalã, este aºadar strâns legat de acela de apãrare a drepturilor omului, garanþie a pãcii ºi prosperitãþii. Aceasta înseamnã, în acelaºi timp, asumarea de responsabilitãþi din partea cetãþenilor. Tocmai prin încãlcarea drepturilor omului, regimurile totalitare au produs mari suferinþe propriilor lor cetãþeni.

1 Encyclopaedia Britannica 2001, De Luxe Edition CD-Rom, articolul Liberal Democracy.

206

TOTALITARISM ªI DEMOCRAÞIE LIBERALÃ

1.

O DEFINIÞIE A DREPTURILOR OMULUI

1.1. WICHARD WOYKE (ED.), HANDWÖRTERBUCH INTERNATIONALE POLITIK, BONN 1994 „Drepturile omului sunt drepturile proprii tuturor oamenilor, care îi protejeazã pe aceºtia de eventualele abuzuri ale statului ºi care sunt etern valabile, neputând fi limitate de nici un stat. Încã de pe vremea luptei împotriva absolutismului, ele au fost considerate a fi drepturi «înnãscute» ºi «inalienabile». (…) La baza drepturilor omului ºi a drepturilor fundamentale se aflã demnitatea umanã, dreptul la liberã dezvoltare a personalitãþii, egalitatea în faþa

justiþiei ºi tratamentul nepreferenþial, libertatea religioasã ºi de conºtiinþã, libertatea de expresie, a presei, a informaþiilor ºi a educaþiei, libertatea de întrunire ºi asociere, libertatea circulaþiei, libertatea profesiei ºi a muncii, inviolabilitatea domiciliului, garantarea proprietãþii ºi a dreptului de moºtenire, dreptul la azil ºi petiþie, precum ºi drepturi legale, ca de exemplu garanþia cã nimeni nu va fi arestat în mod nejustificat (…).”

http://www.dadalos.org/rom/Menschenrechte/grundkurs_1.htm

2.

APLICAÞIE • Pornind de la o definiþie a conceptului de drepturi ale omului, examinaþi sursa 1.1 ºi rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri: • Precizaþi instituþia care poate încãlca drepturile omului.

• Enumeraþi cinci dintre drepturile omului.

• Daþi exemple de documente din perioada luptei împotriva absolutismului (secolul al XVIII-lea) care definea drepturile omului drept „înnãscute” ºi „inalienabile”.

PRINCIPALELE DEOSEBIRI ÎNTRE SISTEMELE POLITICE DEMOCRATICE ªI TOTALITARE

2.1. O SOLUÞIE LA PROBLEMELE UMANITÃÞII? „Marxismul rãspunde la toate întrebãrile ºi propune soluþii tuturor problemelor care distrug umanitatea din cele mai vechi timpuri. Aceastã schimbare grandioasã pe care o

dorim este la îndemâna noastrã; oamenii îºi pot schimba condiþiile de viaþã ºi, prin aceastã schimbare, însuºi omul va fi transformat.”

(Heda Kovaly)

Sursa 2.1 oferã o explicaþie în legãturã cu extinderea comunismului.

Jean François Soulet, Istoria comparatã a statelor comuniste din 1945 pânã în zilele noastre, Polirom, Iaºi, pag. 13.

207

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

APLICAÞIE • Precizaþi trei probleme cu care s-a confruntat ºi se confruntã omenirea ºi în ce domenii.

• Precizaþi posibile soluþii pentru rezolvarea acestor probleme. Realizaþi un joc de rol. Clasa sã fie împãrþitã în patru grupe: cei ce iau deciziile (oameni politici), reprezentanþi ai opiniei publice ºi ai societãþii civile, oameni de afaceri, ziariºti. Discutaþi la nivelul fiecãrui grup soluþiile pe care grupul respectiv le oferã la problemele umanitãþii. Un reprezentant al fiecãrui grup va prezenta soluþiile descoperite.

2.2. LEGEA PRIVIND ASIGURAREA UNITÃÞII PARTIDULUI ªI STATULUI „Germania, decembrie 1933:

Partidul [nazist] este «legat inseparabil de stat».”

Geoff Layton, Germania: Al treilea Reich 1933-1945, All, Bucureºti, pag. 63.

2.3. CONSTITUÞIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA, 1965 „Art. 3. În Republica Socialistã România, forþa politicã

conducãtoare a întregii societãþi este Partidul Comunist Român.”

http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_1965.php

APLICAÞIE • Menþionaþi regimurile politice totalitare ale secolului al XX-lea.

• Studiaþi sursele 2.2 ºi 2.3 ºi rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri: câte partide asigurau conducerea statului în regimurile totalitare?; pornind de la rãspunsul la întrebarea anterioarã, descrieþi alegerile din acele state: a) libere; b) controlate. (alegeþi o singurã variantã)

2.4. PUBLICAÞIA LIGII PROFESORILOR NAÞIONAL-SOCIALIªTI DESPRE IDEOLOGIA NAZISTÃ (1937) „Naþional-socialismul este o ideologie a cãrei pretenþie de valabilitate este totalã…

Tineretul german nu trebuie sã se confrunte – precum se întâmpla în epoca liberalã cu aºa-zisa obiectivitate – cu problema alegerii dacã doreºte sau nu sã creascã în spiritul

materialismului sau idealismului, nazismului, al religiei sau al ateismului, ci trebuie format în mod conºtient în conformitate cu principiile recunoscute ca valabile ºi juste ºi care s-au dovedit a fi astfel: conform principiilor ideologiei naþional-socialiste.”

Geoff Layton, Germania: Al treilea Reich 1933-1945, All, Bucureºti, pag. 98.

APLICAÞIE Pe baza surselor 2.4 ºi 2.5, prezentaþi principalele mijloace cu care este exercitatã puterea într-un regim totalitar. Descrieþi relaþia dintre cetãþeni ºi autoritate pe care o descriu aceste surse.

2.5. PREFAÞÃ A UNEI CÃRÞI DE FILOSOFIE DIN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST DIN ROMÂNIA „Însuºirea materialismului dialectic ºi istoric constituie o condiþie indispensabilã pentru formarea unor cadre cu o temeinicã pregãtire, cu un mod de gândire dialectic ºi cu un

larg orizont cultural, cu o viziune filosoficã adecvatã asupra implicaþiilor socialumane ale specialitãþii pentru care se pregãtesc ºi cu o înaltã conºtiinþã revoluþionarã.”

Filosofie, manual universitar, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1985, pag. 4.

208

TOTALITARISM ªI DEMOCRAÞIE LIBERALÃ

2.6. REZULTATUL ALEGERILOR DIN MAREA BRITANIE, 1950 Partidul Laburist Conservator Liberal Naþional Liberal Comunist Naþionalist Irlandez Laburist Irlandez Independent Laburist Independent Conservator Independent Sinn Fein (alt partid irlandez) Plaid Cymru (Partidul Þãrii Galilor) Liberal Independent SNP (Partidul Naþional Scoþian) Anti-Partition (Partidul Ligii Irlandeze) ILP (alt partid numit Independent Laburist)

Voturi Locuri 13266176 315 11507061 282 2621487 9 985343 16 91765 0 65211 2 52715 0 50299 0 26395 0 24732 0 23362 0 17580 0 15066 1 9708 0 5084 0 4112 0

APLICAÞIE • Studiaþi sursa 2.6 ºi argumentaþi rolul partidelor politice într-un sistem politic de democraþie liberalã.

• Precizaþi o caracteristicã a sistemului politic britanic în comparaþie cu cel românesc, în urma studierii compoziþiei parlamentului din Regatul Unit.

• Numãrul de partide ºi ideologii este limitat?

Argumentaþi rãspunsul.

http://www.nationmaster.com/encyclopedia/UK-general-election,-1950

APLICAÞIE Studiind sursele 2.2-6, identificaþi trei deosebiri dintre sistemele politice de democraþie liberalã ºi cele totalitare.

3.

SISTEMUL TOTALITAR COMUNIST ªI RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI

3.1. ISTORIE ORALÃ: CUM ERAU RESPECTATE DREPTURILE OMULUI ÎN ROMÂNIA COMUNISTÃ 3.1.1.

Carte poºtalã pe care este înscrisã adresa firmei lui Pãun Petre, care a fost naþionalizatã de cãtre regimul comunist. Se poate citi: Atelier mecanic ºi turnãtorie de fontã Petru Pãun.

„Tatãl meu, Pãun Petru, a avut trei ateliere: un atelier la Chiºinãu, un atelier mecanic ºi turnãtorie de fontã la Turnu Mãgurele (atelierul acela era de reparaþii capitale de ºlepuri pe Dunãre) ºi aici în Craiova o turnãtorie de fontã. Atelierul din Chiºinãu a fost obligat sã-l pãrãseascã odatã cu venirea ruºilor. Celelalte ateliere le-a pierdut cu ocazia naþionalizãrii din 1948. Ceea ce am vãzut eu, copil fiind, au fost aºa-zisele

Sursele 3.1.1-5 se referã la modul în care unele drepturi ale omului erau respectate de regimul comunist din România.

209

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

procese verbale (prin care se constata cã au fost confiscate ustensilele, maºinile-unelte ºi tot ce avea el în dotarea atelierului de la TurnuMãgurele), scrise pe o hârtie ordinarã, pe o hârtie din asta de maculator, de mânã, deci fãrã antet, cu niºte semnãturi care sunt indescifrabile. El a fost anunþat de fratele lui, care

era în relaþie cu comuniºtii, cã aceºtia intenþionau sã-l aresteze, ba mai mult decât atâta, cã aveau de gând sã-i punã viaþa în primejdie. I s-a spus sã pãrãseascã de urgenþã oraºul TurnuMãgurele cu ce poate sã ia mai repede ºi sã se ducã undeva în þarã, lucru pe care l-a ºi fãcut.”

APLICAÞIE Studiaþi sursa 3.1.1.

• La ce drept al omului se referã sursa?

• Identificaþi trei abuzuri comise de stat împotriva lui Pãun Petre.

Mãrturie a profesorului Dan Pãun, intervievat de autorul acestui modul, martie 2005.

3.1.2. „În perioada când eram la Colegiul Naþional «Carol I», care pe vremuri se numea Liceul «Nicolae Bãlcescu», eram în clasa a IX-a, tata a fost arestat pe o perioadã de un an, un an ºi ceva, pentru niºte motive care dupã aceea s-au lãmurit: e vorba de un accident de muncã, soldat cu moartea unui muncitor ºi în care tata n-a avut nici o vinã. Când a fost eliberat nu s-a dat nici o explicaþie, nu s-au adresat nici

scuze (probabil cã nu se practicã asta), menþionându-se cã este exonerat de orice fel de vinã.

Tata povestea cã înainte de a fi eliberaþi, deþinuþilor li se fãceau injecþii cu niºte substanþe care-i buhãiau ca sã se creadã cã o duceau acolo ca-n paradis. În celulã erau gratii de fier în loc de podea ºi pe dedesupt curgea apã, condiþii propice pentru instaurarea unui reumatism din acela vârtos.”

APLICAÞIE Studiaþi sursa 3.1.2.

Precizaþi ce drepturi ale lui Petre Pãun au fost încãlcate?

Mãrturie a profesorului Dan Pãun, intervievat de autorul acestui modul, martie 2005.

3.1.3. „Mi-aduc aminte cã eram pus în dificultate: ce sã declar în legãturã cu ce-a fost tata înainte de 23 august 1944? ªi, în mod invariabil, am fost sfãtuit, asta e realitatea, cã nu-mi trecea mie prin cap sã spun, cã a fost muncitor sezonier, lucru pe care l-am declarat în mod permanent.

Aºa am putut sã acced la Colegiul Naþional «Carol I», în perioada în care aveau prioritate copii de muncitori ºi þãrani.

Ceilalþi care aveau altã origine

(«nesãnãtoasã») era mai greu sã ajungã aici.

Dar ceea ce este interesant este cã, în perioada în care tata a fost reþinut pentru cercetãri, mie mi s-a scãzut nota la purtare. Am vãzut asta ulterior când m-am uitat pe Diploma de Maturitate (Bacalaureat) ºi am rãmas stupefiat când am vãzut cã pentru o vinã pe care eu n-o aveam s-a procedat la penalizarea mea. Acest fapt m-a durut ºi mã doare ºi-acuma.”

Mãrturie a profesorului Dan Pãun, intervievat de autorul acestui modul, martie 2005.

210

APLICAÞIE Studiaþi sursa 3.1.3.

• Din ce motiv a fost nevoit Dan Pãun sã nu spunã adevãrul în legãturã cu ocupaþia tatãlui sãu? În caz cã ar fi spus adevãrul, ce risca Dan Pãun?

• Care ar fi reacþia voastrã dacã vi s-ar scãdea nota la purtare din cauze care n-au nimic de a face cu comportamentul vostru la ºcoalã?

• Cunoaºteþi cazuri asemãnãtoare în ºcoala voastrã, de scãdere a notei la purtare din motive care nu sunt în legãturã cu comportamentul elevilor?

TOTALITARISM ªI DEMOCRAÞIE LIBERALÃ

3.1.4. „Partea cea mai delicatã este cã dupã naþionalizare ºi pânã prin 1954 i s-au refuzat [tatãlui autorului acestei mãrturii] angajãrile cu duratã nedeterminatã, spunându-i-se

cam peste tot cã «sã se ducã la Tito ºi sã-i dea el de lucru, pentru cã aici în þarã a fost exploatator de muncitori, ºi ca atare, nu este indicat sã lucreze cot la cot cu oamenii muncii.»”

Mãrturie a profesorului Dan Pãun, intervievat de autorul acestui modul, martie 2005.

3.1.5. „Socrul meu fusese, în tinereþe, un adept al colectivizãrii în agriculturã. «Întovãrãºiþi-vã ºi o sã mâncaþi jimblã!», le spunea el consãtenilor. Dupã o vreme, însã, lucrurile n-au mai mers bine. Oamenii îi spuneau: «Nea Gicã, unde este jimbla pe care ne-ai promis-o? » De aceea, socrul meu a cãutat soluþii, nu numai în agriculturã, dar ºi în alte domenii (de exemplu în învãþãmânt).

Criticile adresate regimului, precum ºi mãsurile despre care credea cã sunt necesare, le

trimitea lui Paul Niculescu Mizil (nu ºtiu de ce, dar avea încredere în Mizil). Pentru a nu fi depistat, trimitea scrisori din Caracal (domiciliul lui era într-o comunã situatã la circa 90 km de Craiova). El punea acele scrisori direct în vagonul poºtal. În acest mod, a trimis mai multe scrisori lui Paul Niculescu Mizil. Securitatea l-a depistat.

Securiºtii au venit într-o zi ºi au percheziþionat casa. L-au luat pe socrul meu ºi l-au interogat. De asemenea, vecinii din stânga ºi din dreapta au fost interogaþi de Securitate.”

APLICAÞIE Studiaþi sursa 3.1.4.

• Indicaþi pasajul din text care atestã încãlcarea de cãtre autoritãþi a drepturilor omului.

• Despre ce drept al omului este vorba?

APLICAÞIE • La ce drept al omului se referã sursa 3.1.5?

• Ce instituþie a statului l-a descoperit ºi anchetat pe autorul mãrturiei de la sursa 3.1.5?

Mãrturie a lui V.S., intervievat de autorul acestui modul, februarie 2005.

3.2. CEL MAI GRAV ACCIDENT NUCLEAR DIN ISTORIE „În aceastã noapte Cernobâlul ascunde douã secrete mortale.

Primul este o eroare fatalã în design-ul reactorului pe care inginerii nu o cunosc… Cel de-al doilea secret se referã la omul cu putere de decizie.

Trecutul lui Anatoli Diatlov este marcat de însãºi tehnologia pe care cautã sã o domine… Dar inginerul ºef adjunct Anatoli Diatlov ignorã deliberat sfaturile primite de sus asupra modului de derulare a testului… E omul partidului care încearcã sã facã lucrurile ca la carte, dar ºtie cã în acest domeniu regulile ºi realitatea adesea nu corespund… Reactorul s-a oprit acum complet. Diatlov ia decizia fatidicã.

– Tu ai fãcut reactorul sã se opreascã, idiotule! Ridicã nivelul, acum! Scoate imediat tijele de control!

Pentru a ridica nivelul… echipa a fost nevoitã sã scoatã din reactor toate tijele de control. Tijele de control sunt acceleratorul ºi frâna reactorului nuclear… Dacã sunt ridicate, nivelul energiei creºte rapid. Dacã sunt scoase, inginerii îºi pierd capacitatea de a mai apãsa pe frânã.

– Am întârziat destul din cauza unor cretini ca voi… Cât despre tine, dacã nu vrei sau nu poþi sã faci ce þi se cere, pe viitor nu mai e cazul sã ai aceastã problemã.

Ai priceput? Dã-te din calea mea! Tregub, preia controlul!

La 26 aprilie 1986 a avut loc cel mai grav accident nuclear din istorie la Centrala atomoelectricã de la Cernobâl, în fosta URSS. Sursa 3.6 descrie momentul care a dus la declanºarea catastrofei.

APLICAÞIE • Indicaþi pasajele din sursã care aratã dominaþia autoritãþii politice asupra competenþei profesionale.

• Identificaþi douã motive care l-au îndreptãþit pe Diatlov sã ia „decizia fatidicã”.

• Precizaþi douã motive ale dezastrului nuclear.

211

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

Revolta oamenilor a fost înãbuºitã. Tregub ºi Achimov au ridicat nivelul de energie al reactorului… Echipa din cabina de control avea toate motivele sã se supunã.

Un inginer nuclear are o meserie de prestigiu, bine plãtitã. Ei ºi familiile lor

locuiesc în oraºul alãturat, Pripiat. Au magazine bine aprovizionate, o ºcoalã ºi un parc de distracþii. Nimeni nu vrea sã îºi piardã postul, pentru cã ºi-ar pierde apartamentul ºi ar ajunge altundeva, probabil în vreo centralã de prin Siberia.”

Documentarul realizat de Discovery: Channel Dezastrul de la Cernobâl, 2004.

APLICAÞIE Intervievaþi-i pe pãrinþii voºtri în legãturã cu comportamentul populaþiei din România în perioada în care s-au fãcut simþite efectele dezastrului nuclear de la Cernobâl. Scrieþi un eseu de zece rânduri despre modul în care au acþionat aceºtia în acea perioadã.

3.3. A FI RESPONSABIL ªI A ACÞIONA PENTRU PROTECÞIA MEDIULUI La sfârºitul anilor ’70, campaniile oamenilor simpli au dat rezultate în toatã lumea occidentalã. În Germania, Miºcarea Ecologistã a câºtigat atâþia adepþi, încât a intrat în politicã. Legislaþia introdusã în Europa, Japonia ºi Statele Unite a avut un efect vizibil. Mediile

industriale au început sã-ºi facã publice rezultatele. „Cazanele de la centrala ICI din Billingham, care întrebuinþau 3000 t cãrbune zilnic, acum consumã gaze naturale nepoluante. Fumul, dioxidul de sulf, reziduurile de pietriº ºi praf au fost eliminate”.

Documentarul BBC, Secolul oamenilor, episodul Planeta în primejdie

APLICAÞIE • Precizaþi cel puþin douã dintre cauzele introducerii unei legislaþii pentru protecþia mediului în Europa occidentalã, SUA ºi Japonia.

• Precizaþi douã argumente pentru care fiecare cetãþean, prin propriul comportament, trebuie sã contribuie la protecþia mediului.

• Condiþiile de aderare la UE impun ºi respectarea unor clauze referitoare la mediu. În România, acestea nu se pot respecta în totalitate. În consecinþã, România va plãti penalitãþi cãtre UE. Realizaþi o dezbatere pe tema protejãrii mediului cu referire la necesitatea menþinerii sau închiderii unitãþilor economice poluante.

3.4. ESTE FOLOSIREA FORÞEI MILITARE O MODALITATE PENTRU INTRODUCEREA DEMOCRAÞIEI ÎN LUMEA CONTEMPORANÃ? „Folosirea forþei militare pentru promovarea cauzei democraþiei ºi libertãþii e unica garanþie a unei stabilitãþi reale ºi a unei securitãþi de duratã. Într-o lume în care rãul este încã foarte vizibil, principiile democratice trebuie sprijinite cu forþa în

toate formele sale: politicã ºi economicã, culturalã ºi moralã ºi, da, câteodatã chiar militarã.

Orice campion al democraþiei care promoveazã principiile, dar nu le aplicã în forþã, nu poate face mare lucru în viaþa popoarelor oprimate.”

Secretarul de stat american Condoleezza Rice, extras dintr-o cuvântare þinutã la Universitatea Princeton, octombrie 2005. Lumea, nr. 11/2005, pag. 23.

212

Sursa 3.4 descrie o modalitate prin care se încearcã introducerea democraþiei liberale în lumea contemporanã.

TOTALITARISM ªI DEMOCRAÞIE LIBERALÃ

APLICAÞIE • Sunteþi de acord cu afirmaþia cã pentru promovarea democraþiei este, uneori, necesarã utilizarea forþei? Argumentaþi.

• Sunteþi de acord cu formula „rãu foarte vizibil”? Stabiliþi prin dezbatere ce înseamnã aceastã formulã ºi încercaþi sã identificaþi minimum douã exemple, în concepþia voastrã, de „rãu foarte vizibil” în lumea contemporanã.

APLICAÞIE •Realizaþi un interviu cu o rudã sau o cunoºtinþã în legãturã cu modul în care i-au fost respectate drepturile omului ºi completaþi tabelul de mai jos: Înainte de 1989 Dupã 1989 Nu i s-au încãlcat drepturile omului Nu i s-au încãlcat drepturile omului Drepturi electorale Dreptul de a alege ºi de a fi ales Dreptul de asociere Dreptul de asociere Libertatea cuvântului Libertarea cuvântului Dreptul la muncã Dreptul la muncã Dreptul la învãþãturã Dreptul la învãþãturã Libertatea conºtiinþei Libertatea conºtiinþei Alt drept Alt drept • Dupã aceea, confruntaþi rezultatele celorlalþi colegi într-un tabel de forma: Înainte de 1989 Nr. de persoane cãrora nu li s-au încãlcat drepturile omului Nr. de persoane cãrora li s-au încãlcat drepturile electorale Nr. de persoane cãrora li s-a încãlcat dreptul de asociere Nr. de persoane cãrora li s-a încãlcat libertatea cuvântului Nr. de persoane cãrora li s-a încãlcat dreptul la muncã Nr. de persoane cãrora li s-a încãlcat dreptul la învãþãturã Nr. de persoane cãrora li s-a încãlcat libertatea de conºtiinþã Nr. de persoane cãrora li s-a încãlcat un alt drept

Dupã 1989 Nr. de persoane cãrora nu li s-au încãlcat drepturile omului Nr. de persoane cãrora li s-au încãlcat drepturile electorale Nr. de persoane cãrora li s-a încãlcat dreptul de asociere Nr. de persoane cãrora li s-a încãlcat libertatea cuvântului Nr. de persoane cãrora li s-a încãlcat dreptul la muncã Nr. de persoane cãrora li s-a încãlcat dreptul la învãþãturã Nr. de persoane cãrora li s-a încãlcat libertatea de conºtiinþã Nr. de persoane cãrora li s-a încãlcat un alt drept

• Examinaþi rezultatele din cele douã coloane ºi arãtaþi în ce perioadã s-au respectat mai bine drepturile omului.

• În momentul catastrofei nucleare de la Cernobîl, câteva mii de militari ºi lucrãtori au fost mobilizaþi ºi puºi sã îngroape în beton reactorul care explodase. Cea mai mare parte dintre cei care au lucrat au murit din cauza bolilor incurabile cauzate de radiaþii. Ei nu au ºtiut, în momentul în care au primit misiunea, cã se duc la moarte. Argumentaþi faptul cã regimul comunist a realizat, în acest caz, o încãlcare a drepturilor omului. Dacã da, despre ce drept/drepturi este vorba?

• Realizaþi o dezbatere cu tema: „A fost corect sã se salveze câteva sute de mii/milioane de oameni prin sacrificiul a câtorva mii, care nu au ºtiut cã vor muri?” Cum credeþi cã s-ar fi rezolvat/ar fi trebuit sã se rezolve aceastã situaþie într-un sistem democratic? Redactaþi un eseu de o paginã în care sã formulaþi opiniile voastre în legãturã cu cauzele pentru care drepturile omului sunt încãlcate într-un regim totalitar.

213

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

PERSONALITÃÞI Alexandr Soljeniþîn, scriitor ºi istoric sovietic. S-a nãscut în anul 1918 în localitatea Kislodovsk, în regiunea Munþilor Caucaz. A luptat în al doilea rãzboi mondial în armata sovieticã, fiind de douã ori decorat. Între 1945-1953 a fost internat în lagãre de concentrare, fiind autorul unei scrisori în care îl critica pe Stalin.

Deºi, în urma detenþiei, s-a îmbolnãvit de cancer la stomac, s-a vindecat. A scris mai multe lucrãri literare în care denunþa atmosfera apãsãtoare impusã de regimul totalitar din Uniunea Sovieticã. În 1970 a primit Premiul Nobel pentru literaturã, iar în 1974 a pãrãsit Uniunea Sovieticã. În 1973 a apãrut primul volum din faimoasa lucrare Arhipelagul Gulag, o remarcabilã operã în care reconstituia, pe baza unui material documentar vast, condiþiile inumane de detenþie din timpul regimului stalinist. În lucrãrile sale ulterioare, Soljeniþîn a militat pentru revenirea la tradiþiile specific ruseºti ºi pentru evitarea copierii automate a modelului occidental. A fost reabilitat ºi a revenit în Federaþia Rusã în 1994 (dupã dezmembrarea Uniunii Sovietice).

Andrei Saharov (1921-1989) a fost un mare om de ºtiinþã ºi un activist pentru drepturile omului. Pasionat de activitatea de cercetare în domeniul fizicii ºi cosmologiei, a lucrat în domeniul armelor nucleare. Este considerat a fi pãrintele bombei cu hidrogen sovietice, testatã cu succes în anul 1953. A atras atenþia asupra primejdiei reprezentate de cursa înarmãrilor nucleare. În 1970, împreunã cu alþi doi disidenþi sovietici (Valery Chalidze ºi Andrei Tverdokhlebov) a întemeiat la Moscova Comitetul pentru Drepturile Omului. Împreunã cu soþia sa, Elena Bonner, a activat pentru democraþie ºi apãrarea drepturilor omului prin articole, apeluri, interviuri, demonstraþii etc. Împotriva sa, la ordinul guvernului sovietic a fost declanºatã o campanie de presã; mai multe scrisori deschise, unele semnate de membri ai Academiei Sovietice de ªtiinþã, îi denunþau activitatea. Activitatea lui Andrei Saharov, dusã pentru respectarea drepturilor omului în Uniunea Sovieticã, a fost recompensatã în 1975 prin acordarea Premiului Nobel pentru pace. În 1979 a protestat public împotriva rãzboiului dus de URSS în Afganistan. A fost exilat la Gorki (1980-1986). Acolo ºi-a continuat activitatea, în ciuda faptului cã majoritatea cetãþenilor sovietici nu-i cunoºtea eforturile sau, pur ºi simplu, îl considera un trãdãtor. În timpul guvernãrii lui Mihail Gorbaciov a fost rechemat din exil ºi a fost ales în Congresul Deputaþilor Poporului (Parlamentul sovietic) ca reprezentant al unei forþe de opoziþie.

Vaclav Havel, scriitor ºi unul dintre liderii vieþii intelectuale din rãsãritul Europei, s-a nãscut la Praga în 1936. A studiat la un colegiu tehnic (1955-1957). ªi-a continuat studiile la Academia de Artã din Praga, pe care a absolvit-o în 1967. A debutat ca autor de teatru în 1963. Dupã zdrobirea „Primãverii de la Praga” (1968),

214

Alexandr Soljeniþîn (http://mk29.image.pbase.com/u47/di mitrisokolenko/large/33960668.WAS 0002.jpg)

Andrei Saharov (http://www.bacjrr.org/gallery/lemkhi n/sakharov_big.jpg)

TOTALITARISM ªI DEMOCRAÞIE LIBERALÃ

Havel a scris piese de teatru în care aducea critici regimului comunist. În 1977 a fost unul dintre fondatorii organizaþiei pentru apãrarea drepturilor omului, Charta 77. În urma activitãþii sale, Havel a fost în mai multe rânduri arestat ºi întemniþat de cãtre autoritãþile comuniste. În noiembrie 1989 a fundat o organizaþie de opoziþie, Forumul Civic. Dupã cãderea regimului comunist, a fost ales preºedinte al Republicii Federale Cehe ºi Slovace (1989). Dupã destrãmarea acestei republici ºi apariþia Republicii Cehe, a fost ales preºedinte al acesteia din urmã (1993). Havel a contribuit într-o mãsurã deosebitã la restabilirea democraþiei în þara sa. A militat pentru reconcilierea cu Germania ºi aderarea Cehiei la NATO ºi Uniunea Europeanã.

Cornel Chiriac (1941/1942-1975). Tânãrul Cornel Chiriac a fost pasionat de muzicã, rock ºi jazz. În timpul studiilor liceale a redactat de unul singur o revistã de jazz; textele erau scrise de mânã, iar pozele, decupate din reviste strãine (poloneze mai ales) erau lipite. Cele 20 de reviste au fost trimise celor mai reprezentativi muzicieni de jazz din România (între care Johnny Rãducanu). Acest tânãr ardea prin muzicã ºi pentru muzicã! A urmat cursurile facultãþii de Limba Englezã a Universitãþii Bucureºti ºi a fost angajat la Radio România, unde a fost autorul celei mai faimoase emisiuni muzicale, Metronom. Atunci publicul din România a luat cunoºtinþã de muzicieni precum Jimi Hendrix sau Bob Dylan. În calitatea sa de redactor la Radio, a ajutat cel mai faimos grup din România, Phoenix, sã se lanseze.

Emisiunea Metronom a avut un succes enorm, însã regimul comunist considera cã muzica promovatã pe calea undelor de Cornel Chiriac era subversivã. Când a difuzat la radio piesa Beatles-ilor Back in USSR, imediat dupã înãbuºirea Primãverii de la Praga, emisiunea sa a fost scoasã din programele radio. Din acest motiv, Cornel Chiriac a fost nevoit sã pãrãseascã þara, având în bagaje doar înregistrãrile grupului Phoenix. A fost angajat de Radio Europa Liberã, unde a continuat sã difuzeze emisiunea Metronom. Pe calea undelor, tineretul din România a putut sã asculte o altfel de muzicã decât cea agreatã de regimul comunist: Pink Floyd, Rolling Stones, Yes… „Pentru el, cel puþin la fel de important ca muzica, a fost întotdeauna fenomenul social, revolta ºi nemulþumirile din care þâºneau aceste cântece ºi care erau perfect oglindite adeseori în textele folosite. Cornel era, dupã cum ºtiþi, o enciclopedie a muzicii pop moderne, unul dintre cei mai buni cunoscãtori ai ei. Un om care o înþelegea perfect, fiindcã îi înþelegea rãdãcinile, ºtia de unde vine, îi împãrtãºea setea de libertate ºi pace, oroarea de rãzboi ºi brutalitate.” (Noel Bernard, directorul postului de radio Europa Liberã). În emisiunea sa, Cornel Chiriac milita pentru libertatea de exprimare, pentru arta adevãratã, necenzuratã! Emisiunea sa era ascultatã cu sufletul la gurã nu numai în România, ci ºi în alte þãri ca Italia, Olanda, Ungaria, Cehoslovacia, Anglia, Bulgaria…

Acest mare campion al libertãþii cuvântului a fost asasinat (nu se ºtie încã în ce împrejurãri ºi dacã regimul comunist de la Bucureºti a fost implicat) în 1975, înainte de a împlini 34 de ani!

Vaclav Havel (http://www.ilexikon.com/images/2/2 c/Vaclav_Havel.jpg)

Cornel Chiriac (http://www.radio3net.ro/halloffame/ index.php?cx)

215

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

II.

SCHIMBAREA STATUTULUI FEMEII ÎN SECOLUL AL XX-LEA

Lupta împotriva discriminãrilor de orice fel constituie un important obiectiv al educaþiei pentru cetãþenie democraticã. De aceea, se impune analiza modificãrilor intervenite în statutul femeii în secolul al XX-lea. Timp de mii de ani, femeile au avut un statut social inferior celui al bãrbaþilor, acesta fiind caracterizat prin lipsa de drepturi politice, economice etc. În 1706, Mary Astell se întreba: „Dacã toþi bãrbaþii s-au nãscut liberi, cum se face cã toate femeile s-au nãscut sclave?” În 1791, sub impresia Revoluþiei franceze ºi a Declaraþiei drepturilor omului ºi ale cetãþeanului, Olympe de Gouge redacta Declaraþia drepturilor femeii ºi ale cetãþeniei, în care revendica egalitatea pentru femei. În secolul urmãtor a apãrut ºi s-a dezvoltat miºcarea feministã, care milita pentru acordarea de drepturi femeilor, între care dreptul de vot; acest din urmã drept a fost principala þintã a primei etape din istoria miºcãrii feministe, care s-a încadrat între anii 1848-1914. Noua miºcare feministã (începând cu anul 1969) s-a desfãºurat în contextul miºcãrilor tineretului de la sfârºitul anilor ’60. Femeile au luptat pentru dreptul de autodeterminare ºi asupra propriului corp (legalizarea avorturilor), egalitatea în muncã (muncã egalã-salarizare egalã, accesul la toate meseriile, recunoaºterea muncii desfãºurate în gospodãrie ºi de creºtere a copiilor). În consecinþã, a apãrut o legislaþie prin care discriminarea soþiilor a fost eliminatã. În aceste condiþii, femeile au dreptul sã-ºi aleagã numele de familie, în acordarea custodiei copiilor se are în vedere binele acestuia, divorþul se acordã fãrã ca una din pãrþi sã fie consideratã vinovatã etc. Existã legi care protejeazã angajatele însãrcinate etc. În special în þãrile nordice ale Europei se vorbeºte chiar despre un „feminism de stat”. În schimb, în alte zone ale Europei (ºi în România) femeia continuã sã aibã un statut inferior, provocat de menþinerea unor mentalitãþi tradiþionale, fiind prezent conceptul de „feminizare a sãrãciei.”

Recunoaºterea drepturilor femeii este legatã de activitatea unor militante precum Clara Zetkin, Simone de Beauvoir, Betty Friedan, Khalida Messaoudi º.a.

216

SCHIMBAREA STATUTULUI FEMEII ÎN SECOLUL AL XX-LEA

1.

DE CE ªI CÂT DE MULT S-AU MODIFICAT ATITUDINILE OAMENILOR ÎN CEEA CE PRIVEªTE DREPTURILE FEMEII?

1.1. EGALITATE? „Hortensio: Biondello, Te du, s-o rogi pe scumpa mea soþie Sã vin’-aici numaidecât… …………………………………………………….

Ei, unde mi-e soþia?

Biondello: Vã trimite rãspuns cã poate-aþi pus la cale-o glumã, Nu vrea sã vie. Roagã sã vã duceþi La dânsa.“ Shakespeare: Îmblânzirea Scorpiei, V, 2

1.2. PETRUCHIO: ÎÞI PORUNCESC, „Acuma, Catarina, sã le spui Acestor îndãrãtnice femei, Ce datorii au faþã de bãrbaþi.

Caterina: Bãrbatul þi-e stãpân ºi pãzitor, E viaþa ta, e capul tãu, þi-e domn… …………………………………………………………

Deci fiþi la locul vostru, e mai bine; ªi mâinile, aºa cum se cuvine, Le-ncruciºaþi în semn de ascultare, ªi cereþi-le soþilor iertare, Iar dacã soþul meu îmi porunceºte, Îndeplinesc, pe loc, tot ce pofteºte…“ Shakespeare, Îmblânzirea Scorpiei, V, 2

APLICAÞIE • Care dintre situaþiile descrise în dialogurile din piesa lui Shakespeare sunt în concordanþã cu idealul de egalitate între femei ºi bãrbaþi?

• Modificaþi unul dintre citatele shakespeariene într-un fel care sã ilustreze egalitatea dintre bãrbaþi ºi femei.

217

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

2.

OBÞINEREA DREPTURILOR POLITICE

2.1. VOTURI PENTRU FEMEI

Caricaturã dintr-un ziar al militantelor pentru acordarea dreptului de vot femeilor (sufragete) din Marea Britanie, 1913. (http://www.learningcurve.gov.uk/brit ain1906to1918/g3/cs1/g3cs1s6.htm)

La începutul secolului al XX-lea, în Anglia s-a desfãºurat o intensã activitate pentru acordarea dreptului de vot pentru femei.

Activistele pentru acordarea dreptului de vot se numeau sufragete. Sufragetele au recurs la modalitãþi extreme de a atrage atenþia asupra acordãrii dreptului de vot pentru femei: legarea cu lanþuri de clãdirile publice, arderea cutiilor poºtale etc. Poliþia a operat arestãri, unele sufragete au fost bãtute ºi hrãnite cu forþa atunci când acestea intrau în greva foamei în închisoare.

În România, miºcarea feministã a militat pentru acordarea dreptului de vot ºi îmbunãtãþirea statutului economico-social al femeii. Modalitãþile prin care aceste cerinþe au fost promovate: întemeierea unor asociaþii feministe (Liga femeilor – 1894, Unirea Culturalã a Femeilor Române – 1915, Asociaþia pentru emanciparea civilã ºi politicã a femeilor române – 1918 etc.), editarea de publicaþii feministe (Femeia românã, Românca, Viitorul româncelor, Drepturile femeii, Revista noastrã etc.), redactarea de articole în presã, memorii etc. Personalitãþi care au ilustrat miºcarea feministã din România: Sofia Nãdejde, Adela Xenopol, Ecaterina Arbore-Ralli, Ella Negruzzi, Eugenia de Reuss Ianculescu etc.

APLICAÞIE Examinaþi cu atenþie sursa 2.1.

• Ce semnificaþie are ceasul din imagine?

• Explicaþi semnificaþia siluetelor de femei din ce în ce mai mari care se aliniazã de la stânga la dreapta.

2.2. ÎNTRE PARTICIPAREA LA VIAÞA PUBLICÃ… „D-na directoare a revistei [Eugenia de Reuss-Ianculescu] a þinut o documentatã conferinþã despre «Dreptul de vot al femeii».

Dupã o introducere ºtiinþificã în care aratã necesitatea ca femeia sã ia parte la activitatea ºi îndatoririle de cetãþeancã,

aratã cã toate reformele de înaltã ordine moralã – ocrotind cãminul, familia – sãvârºite în alte þãri de femeile care au dreptul de a fi eligibile la comunã ºi parlament. […]

Conchide cã pentru a împrimãvãra obiceiurile noastre electorale, pentru a

întrona dreptatea ºi legalitatea pentru propãºirea ei ºi a neamului, pentru a aduce reale foloase practice societãþii, pentru a forma conºtiinþa cetãþenilor, e necesar ca femeia românã sã devinã cetãþeanã eligibilã ºi alegãtoare.”

DREPTURILE FEMEII, anul I, nr. 10, decembrie 1912, pp. 20-21 ªtefania Mihãilescu: Emanciparea femeii române, Antologie de texte, vol I, 1815-1918, Editura Ecumenica, Bucureºti, 2001, pag. 409.

218

SCHIMBAREA STATUTULUI FEMEII ÎN SECOLUL AL XX-LEA

2.3. …ªI OBLIGAÞIILE FAMILIALE! „Sã ºoptim femeii ºi sã-i repetãm melodios, duios ºi cu voce captivantã de sirenã: familia, familia, familia. Sã-i ºoptim ºi sã o atragem în lãcaºul sfânt nu pentru ca sã o martirizãm, dupã cum sirenele prin dulceaþa cântecelor lor atrãgeau navigatorii la þãrm pentru ca sã-i sfâºie ºi sã-i

mãnânce, ci pentru ca sã o îmbiem la farmecele vieþii de interior, la farmecul de a trãi gospodãrind, nãscând, alãptând, crescând ºi cultivând copii în bune ºi sãnãtoase condiþiuni morale, intelectuale ºi fizice ºi secondând bãrbatul în activitatea lui practicã sau intelectualã (…)”

George D. Nedelcu, Sugestiuni sociale. Decãdere moralã – Educaþiune. Feminismul – Familia – Femeia, Bucureºti, Imprimeria Fundaþiei Culturale – Principele Carol”, 1925, p. 26 http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/ciupala/discursuridesprefemeie. htm#_ftn10

APLICAÞIE Ce poziþie exprimã sursa 2.3? Este ea favorabilã acordãrii de drepturi femeii sau nu? Argumentaþi rãspunsul. Pornind de la sursa 2.3, redactaþi un text care sã exprime punctul de vedere opus.

APLICAÞIE Studiaþi sursele 2.2, 2.3 ºi rezolvaþi urmãtoarele sarcini: 1. Enumeraþi cel puþin trei argumente în favoarea acordãrii dreptului de vot pentru femei.

2. Precizaþi cel puþin un motiv dat de adversarii acordãrii dreptului de vot femeilor.

3.

STATUTUL ECONOMICO-SOCIAL ªI PROFESIONAL AL FEMEII ÎN PRIMA JUMÃTATE A SECOLULUI AL XX-LEA

3.1. DESPRE STATUTUL FEMEII ÎN FAMILIE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA „Am cunoscut familii în care pânã ºi bijuteriile ºi banii femeii erau depuºi pe numele bãrbatului, cu credinþã cã Ea moare înainte. Întâmplarea a fãcut altfel. Noroc de testament care era reciproc, aºa cã femeia a plãtit numai taxe mari de

moºtenire pentru o avere care era a ei… bine cã a fost aºa ºi nu au venit rudele sã-i ia toatã averea… Dar cazuri când femeia sub frica revolverului a dat iscãliturã cã nu are nici o zestre… deºi fusese din belºug dotatã?”

Eugenia de Reuss Ianculescu, „Drepturile femeii”, anul I, nr 7, iulie 1912, pp. 4-9 ªtefania Mihãilescu: Emanciparea femeii române, antologie de texte, vol I, 1815-1918, Editura Ecumenica, Bucureºti, 2001, pag. 401.

219

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

3.2. DREPTUL DE A ALEGE O MESERIE „Anul trecut, dupã cum se ºtie, cererea D-nei Negruzzi de a fi admisã în baroul avocaþilor, în þarã, dupã ce a fost admisã de marea majoritate a avocaþilor din localitate, în urma unui proces fãcut de minoritatea adversã, a fost respinsã de Casaþie. […] Avocaþii pãrþii adverse ºi-au fãcut cât au putut de bine datoria; dar e aºa de greu sã pledezi pentru o cauzã pierdutã! Argumentarea lor era, fireºte, slabã. Ziceau, bunãoarã, cã femeilor nu le poate acorda, dreptul de avocat, «fiindcã avocatura e o funcþie socialã, nu ca medicina, ori profesoratul etc.»! argumentare în care se vede confuzia de termeni: cãci, ce e aceea «funcþie socialã»? ºi întrucât nu sunt medicina ºi profesoratul funcþiuni sociale?;

ziceau apoi, cã nu poate Curtea de Casaþie sã hotãrascã aici, ci Parlamentul trebuie sã facã o lege expresã, deoarece intenþia legiuitorului n-a fost sã admitã ºi pe femei a fi avocaþi… Dar legiuitorul din urmã al acestei chestiuni (d. Miºu Antonescu) trãieºte, ºi fiind întrebat care i-a fost intenþia, a rãspuns cã el este pentru ca femeia sã fie avocat, ca ºi alþi jurisconsulþi apreciaþi… Mai ziceau cã… nu ar fi frumos ca femeile sã pledeze, cã poate ar veni îmbrãcate în costume nepotrivite… sau cã ar ajunge în conflict cu bãrbaþii lor, fiind mãritate, cãci în virtutea puterii maritale, ele trebuie sã cearã mai înainte autorizarea de la dânºii ca sã pledeze, ºi dacã ei n-ar vrea sã le-o dee?…”

Iaºi, 27 martie 1915

Ella Negruzzi (1876-1948), avocat ºi publicist, a fost prima femeie din România care a obþinut dreptul de a exercita meseria de avocat.

Eleonora Stratilescu, „UNIREA FEMEILOR ROMÂNE”, anul VII, nr.

3-4, martie 1915, pp. 174-178 ªtefania Mihãilescu: Emanciparea femeii române, antologie de texte, vol I, 1815-1918, Editura Ecumenica, Bucureºti, 2001, pag. 475.

3.3. LORENA WEEKS, ANGAJATÃ ÎNTR-O COMPANIE DE TELEFONIE DIN SUA „Operatoarele lucrau tot timpul.

Eu lucram în douã schimburi, ca sã mã pot ocupa de copii dupã amiaza. Începeam munca la ora 11, plecam la ora 14, îi luam de la ºcoalã ºi le dãdeam sã mãnânce, dupã care mã întorceam la muncã la ora 19.

Era greu. Abia dupã 17 ani am primit jumãtate de zi liberã de Crãciun. Mã uitam la tehnicieni ºi mã gândeam cã ºi eu pot face asta. Erau mai bine plãtiþi, aveau un program mai bun ºi aº fi vrut sã muncesc ºi eu acolo.”

documentarul BBC Peoples’Century, episodul Half the People (1970)

APLICAÞIE Studiaþi sursa 3.3. Ce concluzie puteþi desprinde în legãturã cu statutul profesional pe care îl aveau femeile în comparaþie cu bãrbaþii? Analizaþi urmãtoarele aspecte: – programul de lucru; – salarizarea; – accesul la diversele funcþii ºi meserii.

APLICAÞIE Examinaþi sursele 3.1, 3.2 ºi 3.3. Arãtaþi câteva forme în care s-a manifestat statutul social ºi economic al femeilor în prima jumãtate a secolului al XX-lea.

220

SCHIMBAREA STATUTULUI FEMEII ÎN SECOLUL AL XX-LEA

3.4. DESPRE CÃSÃTORIE ÎNTR-O FAMILIE EVREIASCÃ DIN TRANSILVANIA, ÎNAINTE DE CEL DE-AL DOILEA RÃZBOI MONDIAL „E o zi caldã de primãvarã. Îmi fac lecþiile în sufragerie. Prin fereastra deschisã, aud deodatã vocea tatei. Discutã cu vecinul Schmuel Adlerstein, tatãl Magdei, prietena mea de cincisprezece ani. Vecinii noºtri sunt oameni mai în vârstã, au deja copii cãsãtoriþi.

Magda, copil fãcut la bãtrâneþe, e singurul care încã mai stã cu ei. Discutã despre fetele lor.

Vecinul povesteºte cã a hotãrât deja viitorul Magdei, aºa cum a fãcut ºi cu fiicele mai mari.

Peste doi ani, când terminã ºcoala, se va mãrita cu David, bãiatul altor vecini. David se pregãteºte sã devinã medic.

Nenea Adlerstein nu crede cã va fi o problemã, întrucât el e

om înstãrit, aºa cã fiica lui va avea zestre mare. Familia Adlerstein este printre cele mai bogate din oraº. Au o fabricã de textile care merge foarte bine ºi locuiesc într-o casã mare, cu mulþi servitori. Aºa cã vecinul îºi permite sã-ºi «cumpere» un ginere cu educaþie aleasã…

Vecinul mai spune cã a vorbit deja cu nenea Fischer, tatãl lui David, ºi i-a spus cã, dacã se încheie cãsãtoria, el le asigurã o casã de cãrãmidã în centrul oraºului, dotatã cu tot ce trebuie unui cabinet medical.

Tatãl Magdei crede cã, în felul acesta, ambele familii vor face o afacere foarte profitabilã ºi cã tinerii nu ar avea de ce sã se împotriveascã.”

Heidi Fried s-a nãscut ºi a copilãrit în Transilvania. A fost printre puþinii evrei supravieþuitori ai Holocaustului. În 1944 a fost deportatã împreunã cu familia ei la Auschwitz de cãtre naziºti. A fost mutatã în diferite lagãre de muncã, având norocul sã fie eliberatã de trupele britanice în primãvara anului 1945.

Heidi Fried, Pendulul vieþii, Editura Vremea XXI, Bucureºti, 2004, pp. 57-58.

APLICAÞIE Analizaþi sursa 3.4. Lucraþi în grupe de 4-5 elevi.

– O grupã redacteazã o scrisoare din partea personajului Magda Adlerstein, adresatã celei mai bune prietene; – o grupã redacteazã o scrisoare din partea personajului David Fischer, adresatã celui mai bun prieten; – o grupã redacteazã o scrisoare din partea familiei Adlerstein cãtre rude, prin care le anunþã evenimentul cãsãtoriei fiicei lor cu David Fischer; – o grupã redacteazã o scrisoare din partea familiei Fischer, adresatã rudelor, prin care este anunþat evenimentul cãsãtoriei fiului lor David cu Magda Adlerstein; – o grupã redacteazã un articol scris de un ziarist, prin care se relateazã acelaºi eveniment al cãsãtoriei dintre David Fischer ºi Magda Adlerstein.

La final, grupele îºi prezintã concluziile întregii clase.

3.5. ªI FEMEILE AU FOST VICTIMELE HOLOCAUSTULUI! „Începând din 1933, din Germania au fost exilate aproximativ 150000 de evreice ºi, din 1941, au fost omorâte aproape o sutã de mii de evreice germane ºi aproximativ

trei milioane de evreice de altã origine; lor li s-au adãugat mai multe sute de mii de femei ale rromilor ºi un numãr necunoscut de femei slave.”

Sursa 3.5 se referã la situaþia femeilor evreice, care au îndurat Holocaustul, ºi a altor femei aparþinând raselor considerate „inferioare” de cãtre ideologia nazistã.

Gisela Bock, Femeia în istoria Europei, Editura Polirom, Iaºi, p. 262.

APLICAÞIE Menþionaþi motivul care a justificat, în concepþia naziºtilor, tratamentul aplicat femeilor evreice, rome, slave etc.

221

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

4.

EVENIMENTE CARE AU CAUZAT SCHIMBAREA STATUTULUI FEMEII

4.1. AFIª DIN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RÃZBOI MONDIAL („ROSIE NITUITOAREA”) APLICAÞIE Priviþi cu atenþie imaginea alãturatã (4.1): • În ce þarã a fost fãcutã imaginea?

• Ce reprezintã imaginea?

• Descrieþi înfãþiºarea ºi atitudinea personajului din imagine.

• Care este motivul pentru care acest poster a fost fãcut?

• Precizaþi modificãrile de statut pe care le indicã aceastã fotografie ºi care sunt posibilele schimbãri în mentalitatea oamenilor din acea perioadã.

• Examinaþi tabelul cronologic ºi stabiliþi ce alte evenimente sau inovaþii medicale au cauzat schimbarea statutului femeii în secolul al XX-lea.

APLICAÞIE Accesaþi adresa de internet http://www.learningcurve.gov.uk/onfilm/1906to1918.htm. Vizionaþi filmul Women making munitions (Femei fabricând muniþii). Descrieþi imaginile vizionate ºi precizaþi douã consecinþe ale primului rãzboi mondial asupra statutului femeii în perioada interbelicã.

222

SCHIMBAREA STATUTULUI FEMEII ÎN SECOLUL AL XX-LEA

5.

MODALITÃÞI PRIN CARE FEMEILE AU ACÞIONAT PENTRU A CUCERI DREPTURI

5.1. RITA HENDRIX, PARTICIPANTÃ LA FONDAREA GRUPULUI DOLAMINA, AL MIªCÃRII FEMININE „În America ºi-au ars sutienele.

Miºcarea feministã a început.

Dacã ele pot, putem ºi noi aici, în Olanda. Pentru a ne face publicitate, am folosit televiziunea ºi radioul.

Acþiunea era o premierã ºi a fost receptatã în mii de case.

Eram atât de prost organizate…

Nu aveam birou, telefon sau cont în bancã. Într-o lunã, numãrul de membre a ajuns la 3-4000. Eram 18 la început. A

fost incredibil. Aveam zile în care organizam acþiuni. Am protestat la primãrie la o cãsãtorie. Una dintre probleme era faptul cã femeile erau acostate. Bãrbaþii fluierau femeile ºi le vorbeau urât, speriind femeile pe stradã.

Ne-am gândit sã le plãtim cu aceeaºi monedã. Era nostim.

Eram tinere, entuziaste ºi credeam cã vom schimba lumea.”

Sursa 5.1 descrie o modalitate de acþiune civicã prin care femeile au izbutit sã câºtige unele drepturi.

documentarul BBC Peoples’Century, episodul 1979 Half the People

APLICAÞIE Accesaþi pagina de internet http://www.learningcurve.gov.uk/onfilm/1906to1918.htm. Daþi click pe filmul Emily Davidson Killed (Emily Davidson ucisã). Descrieþi imaginile vizionate ºi indicaþi o modalitate de acþiune pe care o consideraþi acceptabilã.

6.

MODIFICÃRI APÃRUTE ÎN STATUTUL FEMEII DIN ROMÂNIA ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST ªI ÎN PERIOADA POST-DECEMBRISTÃ

6.1. STATUTUL A DOUÃ GENERAÞII DE FEMEI DIN ROMÂNIA Un interviu: Numele celui care a luat interviul: Valentin Bãluþoiu Numele celui intervievat: TB Vârsta intervievatului: 67 Ocupaþia intervievatului: pensionarã.

Data interviului: 11 octombrie 2004

Întrebare: Mama dvs. a trãit înainte de cel de-al doilea rãzboi mondial. Ce studii a fãcut?

Rãspuns: Mama era bunã la carte. Mi-aduc aminte cã îi plãcea mult sã citeascã. N-a putut sã facã însã decât patru clase, deoarece nu avea posibilitãþi sã-ºi continue studiile.

Î: Ce ocupaþie a avut mama dvs?

R: Familia mea locuia în mediul rural. Aveam pãmânt mult. S-a mãritat ºi a fãcut ºapte copii. Avea în grijã o gospodãrie grea. Gãtea, spãla pentru toþi, avea grijã de copii, se ocupa de grãdina de lângã casã, muncea ºi pe câmp

223

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

alãturi de tata ºi de copiii mai mari. Aceasta era viaþa unei femei de la þarã înainte de rãzboi.” Î: Unde aþi lucrat dvs. ºi ce meserii aþi avut?

R: Am trãit vremuri grele dupã rãzboi. Aº zice cã am avut ghinionul sã trec prin douã perioade de tranziþie: una dupã rãzboi ºi alta în ziua de astãzi.

A trebuit sã-mi câºtig pâinea de micã. În 1953 (aveam 16 ani), am plecat la oraº, unde am urmat ºcoala profesionalã.

Am învãþat o meserie care pânã atunci nu era accesibilã femeilor. Am devenit strungãriþã. În clasa mea, cu mine au învãþat, cred, încã vreo 27 de colege. Era o modã atunci ca femeile sã practice

meserii pe care înainte le fãceau doar bãrbaþii. Am lucrat câþiva ani într-o fabricã de maºini agricole. Sã ºtiþi cã fãceam faþã, eram la fel de bunã la locul de muncã precum bãrbaþii. Dupã ce m-am mãritat ºi am avut un copil, am fost promovatã în secþia de proiectare. Am fost desenator copist, apoi am fãcut liceul la seral (se fãcea carte, nu glumã, la seral). Am avansat; am fost, rând pe rând, desenator tehnic, desenator tehnic principal, proiectant, proiectant principal. Cred cã eram foarte bunã în meseria aleasã. Eram plãtitã la fel ca ºi colegii bãrbaþi din birou. Împreunã cu mine lucrau alte patru colege ºi vreo 19 bãrbaþi.”

Sursa 6.1 se referã la situaþia femeilor din România în perioada interbelicã, atunci când cea mai mare parte a populaþiei þãrii trãia în mediul rural, ºi la viaþa unei femei dupã instaurarea în România a regimului comunist.

APLICAÞIE Credeþi cã mai existã domenii rezervate doar bãrbaþilor? Alcãtuiþi o listã a domeniilor în care numãrul bãrbaþilor angajaþi este mai mic decât cel al femeilor ºi notaþi în scris posibilele cauze ale acestei situaþii.

6.2. MÃRTURIE A UNEI EMINENTE PROFESOARE, PRIMA FATÃ CARE A FÃCUT PARTE DIN LOTUL OLIMPIC AL ROMÂNIEI LA OLIMPIADA INTERNAÞIONALÃ DE MATEMATICÃ (1965) „Când am fãcut parte din lotul olimpic de matematicã nu m-am simþit discriminatã.

Echipa era formatã din 5 bãieþi ºi o fatã, eu. Fiindcã pe vremea aceea (la 18 ani) eram foarte timidã ºi emotivã în relaþiile cu oamenii, mi-a prins bine faptul cã am fãcut parte dintr-o echipã «masculinã», cu care am comunicat normal. În faþa problemelor de concurs, nu conta cã eºti fatã sau bãiat.

Ceea ce m-a ajutat pe mine mereu a fost faptul cã în faþa problemelor grele (nu numai de matematicã) reuºeam sã-mi canalizez emoþiile transformându-le în forþã. Mã enerva puþin faptul cã se menþiona mereu, ca o curiozitate, faptul cã, pentru prima oarã, din echipa României la matematicã, face parte o fatã. Am reuºit sã dovedesc cã nu asta conteazã.

224

Eram 6 concurenþi din România în luptã cu alte þãri. Am reuºit toþi 6 sã obþinem câte o medalie, iar punctajul meu a fost cel mai bun din echipã.

Reuºita a fost importantã pentru mine, pentru încrederea pe care eu însãmi o cãpãtasem; cã pot sã fac ce îmi propun, chiar dacã e greu. În timpul studiilor am trecut printr-o întâmplare cam dureroasã pentru mine. M-am cãsãtorit în timpul facultãþii ºi în anul IV am nãscut primul copil. Unul dintre profesori, pe care de altfel îl respect, m-a þinut minte probabil ca pe fata care a fãcut un copil, altfel nu se explicã faptul cã la un examen important a crezut de cuviinþã sã mã „ajute” tratându-mã cu o indulgenþã jignitoare. Mi-a pus o singurã întrebare, penibil de uºoarã, ºi… nota 9. Dacã s-ar fi

APLICAÞIE • Descoperiþi un motiv pentru care prezenþa unei fete în echipa olimpicã de matematicã a României era consideratã o curiozitate.

• Luaþi interviuri mamelor, rudelor ºi cunoºtinþelor voastre femei în legãturã cu experienþele de discriminare prin care acestea au trecut sau trec la locul de muncã.

• Care este sfatul pe care autoarea rândurilor alãturate le dã fetelor/femeilor pornind de la propria experienþã de viaþã?

SCHIMBAREA STATUTULUI FEMEII ÎN SECOLUL AL XX-LEA

întâmplat asta acum, aº fi protestat, cerând sã fiu examinatã normal ºi corect ºi sã mi se punã nota meritatã. Dar atunci nu am fost în stare sã reacþionez. Probabil însã cã aceastã întâmplare m-a determinat sã-mi schimb felul de a fi, sã devin mai puternicã,

sã nu mai dau voie sã mi se întâmple niciodatã ceva asemãnãtor. În carierã nu am simþit niciodatã vreo discriminare.

Cred cã femeile sunt discriminate dacã permit sã fie discriminate. Nu trebuie sã permitem.”

Relatare a unei profesoare de matematicã de la o ºcoalã de prestigiu din România, intervievatã de autorul materialului în 25 octombrie 2004

6.3. DOUÃ GENERAÞII DE FEMEI ÎN ROMÂNIA (ANII ’60) APLICAÞIE Observaþi basmaua pe care o poartã bunica. În societatea tradiþionalã româneascã, dupã mãritiº, o femeie era obligatã sã poarte capul acoperit. Observaþi în ce situaþii se mai poartã astãzi basmaua. Aflaþi de ce.

225

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

6.4. ELEVI LA O ªCOALÃ PROFESIONALÃ DIN ROMÂNIA ÎN ANII ’70.

ELEVII ACESTEI CLASE ÎNVÃÞAU STRUNGÃRIA APLICAÞIE Observaþi proporþia dintre fetele ºi bãieþii din clasã. Ce schimbare în statutul femeilor din România ilustreazã aceastã sursã?

6.5. DECRETUL PRIVIND INTERZICEREA ÎNTRERUPERILOR DE SARCINÃ – 29 SEPTEMBRIE 1966: „Având în vedere cã întreruperea cursului sarcinii reprezintã un act cu grave consecinþe asupra sãnãtãþii femeii ºi aduce mari prejudicii sporului natural al populaþiei, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:

Art. 1. – Întreruperea cursului sarcinii este interzisã. […]

Art. 7. – Efectuarea întreruperii cursului sarcinii în alte condiþii decât cele prevãzute în acest decret constituie infracþiune ºi se pedepseºte potrivit dispoziþiilor Codului penal.”

Bogdan Murgescu (coordonator): Istoria României în texte, Editura Corint, Bucureºti, 2001, pp. 386-387.

6.6. BISERICA ORTODOXÃ ROMÂNÃ – ÎMPOTRIVA AVORTULUI ªI A ORICÃROR PRACTICI CONTRACEPTIVE „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române interzice cu fermitate avortul, chiar dacã sarcina a apãrut în urma unui viol, dar ºi orice metodã contraceptivã, fie medicamente sau sterilet, apreciind cã oprirea în evoluþie a sarcinii în orice fazã reprezintã pruncucidere.

Avortul ºi toate practicile avortive sunt pãcate grele pentru cã: prin ele se ucide o fiinþã umanã ºi se împiedicã

procesul firesc al procreãrii fiinþelor omeneºti. În plus, este afectatã demnitatea femeii ºi prezintã riscul mutilãrii trupului femeii, al îmbolnãvirii ºi morþii premature a mamei ºi a femeii tinere care nu trebuie redusã la nivelul de obiect al plãcerii bãrbatului, nu trebuie batjocoritã ºi umilitã în ceea ce este specific, anume feminitatea ºi calitatea sa de mamã”, se apreciazã în documentul remis

Ziarul Gândul, 8 iulie 2005, pag. 3

226

de Biroul de Presã al Patriarhiei la sfârºitul lucrãrii Sfântului Sinod al BOR, reunit în 5 ºi 6 iulie, Reºedinþa Patriarhalã. Înalþii Prelaþi semnaleazã cã, „în orice fazã ar fi produs, avortul rãmâne pruncucidere; prin el încãlcându-se porunca divinã «Sã nu ucizi» (Ieºire 20,13) ºi este cu atât mai grav, cu cât constituie uciderea unei fiinþe umane aflate în imposibilitatea de a se apãra.”

SCHIMBAREA STATUTULUI FEMEII ÎN SECOLUL AL XX-LEA

APLICAÞIE Sursele 6.5, 6.6 se referã la o lege introdusã de regimul comunist din România.

• Ce motive sunt aduse pentru justificarea acestei legi?

• Credeþi cã aceastã lege a fost bine primitã de cãtre femei? În legãturã cu aceastã problemã, chestionaþi pe pãrinþii sau pe bunicii voºtri.

• Existã ºi alte modalitãþi de evitare a unei sarcini nedorite?

• Luaþi interviuri pãrinþilor, bunicilor, profesorilor sau prietenilor de familie ºi puneþi întrebarea: Care au fost consecinþele asupra femeilor a Decretului privind interzicerea întreruperilor de sarcinã?

• Consideraþi cã atitudinea BOR este corectã? Argumentaþi rãspunsul.

• Problema avortului afecteazã ºi pe bãrbaþi? Motivaþi rãspunsul.

6.7. MÃRTURIE A UNEI FEMEI PATRON „Sunt pe apele mele, mã asigur pentru zilele respective, dar viaþa mea de familie nu este.

Te gândeºti numai cã trebuie sã achit factura respectivã, aia

trebuie plãtitã, aia trebuie plãtitã. Unde sã gãsesc marfa respectivã cât mai ieftinã ca sã obþin adaosul…? Nici aºa nu este bine.”

Valentina Marinescu, Valentina Procopie, Accesul femeilor pe piaþa muncii, The Gallup Organization Romania, Edit.ro, 2004, pag. 51.

6.8. INTERVENÞIA ÎN ªEDINÞA CAMEREI DEPUTAÞILOR A DEPUTATEI PAULA IVÃNESCU, 4 MARTIE 2003 „În acest moment, femeile din aceastã þarã constituie marja majoritarã a sãrãciei, existând deja un concept sociologic, care se numeºte «feminizarea sãrãciei». 80% din ºomerii cronici, cei de lungã duratã, care nu sunt cuprinºi în nici un fel de statisticã, sunt de fapt femei, care sunt trecute de vârsta de 40 de ani, de care, se pare, nimeni nu mai are nevoie în aceastã þarã. Situaþia lor este dramaticã, sunt mame, sunt soþii, sunt femei care sunt în toatã puterea ºi împlinirea vârstei, dar care nu mai sunt acceptate pe piaþa muncii.

De asemenea, din cauza sãrãciei ºi a condiþiilor existente, chiar ºi înainte de ’89, fenomenul de destrãmare a familiei se accentueazã pe zi ce

trece ºi tot mai multe familii rãmân cu un singur pãrinte.

Acele familii monoparentale, din care 80% sunt conduse ºi susþinute de femei.

Avem, de asemenea, problema femeii care este la început de drum, a adolescentei, a tinerei, care, de foarte multe ori, nu gãseºte calea pentru a-ºi împlini însuºirile, pentru a-ºi croi un drum în viaþã, conform celor pe care le doreºte ºi le-ar putea face ea cel mai bine.

Avem problema femeii vârstnice, care, dupã ce a îngrijit o familie, a îngrijit pãrinþi, ajunge în situaþia de a fi muritor de foame, muritor din lipsã de sãnãtate, muritor din lipsã de cãldurã. ªi ne mor bãtrânii, pãrinþii, bunicii cu zile.”

APLICAÞIE • Studiaþi sursa 6.8.

Descrieþi conceptul de „feminizare a sãrãciei” în România în zilele noastre.

• Cunoaºteþi situaþii precum cele descrise în sursa 6.8?

Descrieþi o astfel de situaþie.

http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=5389&idm=1&idl=1

227

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

APLICAÞIE Sursele 6.7-8 se referã la situaþia actualã din România.

• Care dintre situaþiile descrise în sursele 6.7, 6.8 consideraþi cã sunt definitorii pentru situaþia femeii din România zilelor noastre?

• Cunoaºteþi situaþii ale unor femei realizate din punct de vedere social ºi profesional? Descrieþi o astfel de situaþie.

APLICAÞIE • Pe baza surselor 6.1-8, identificaþi ºi precizaþi unele schimbãri apãrute în statutul femeii în România dupã cel de-al doilea rãzboi mondial.

• Redactaþi mai multe propoziþii care sã conþinã motive pentru care femeile au întâmpinat obstacole în lupta pentru câºtigarea drepturilor, de exemplu: Locul femeii este la cratiþã.

• Ce trebuie sã facã un grup de cetãþeni pentru a obþine anumite drepturi cuvenite (alegeþi oricâte variante doriþi): 1. Sã aºtepte ca drepturile sã le fie acordate; 2. Sã utilizeze violenþa; 3. Sã acþioneze prin intermediul petiþiilor cãtre guvernanþi, prin articole de presã, emisiuni radio-TV, mitinguri ºi demonstraþii de protest non-violente etc.

• Studiind sursa 5.1 arãtaþi prin care din modalitãþile enumerate mai sus au acþionat adeptele miºcãrii feministe din þãrile dezvoltate în anii ’70-80 ai secolului trecut.

• Imaginaþi-vã cã la alegerile prezidenþiale din România, în turul al II-lea, participã un bãrbat ºi o femeie. Care ar fi criteriul dupã care aþi vota un anumit candidat?

1. Sexul candidatului 2. Partidul din care candidatul preferat face parte 3. Calitãþile personale ale candidatului la preºedinþie.

• Argumentaþi-vã opþiunea sub forma unui discurs electoral pe care sã-l prezentaþi colegilor.

• Realizaþi o scurtã cercetare pe marginea modificãrii statului femeii în România, luând un interviu mamei, mãtuºii, bunicii sau altor persoane de sex feminin din familia voastrã. Notaþi informaþiile obþinute în tabelul de mai jos: Generaþia bunicii

Generaþia mamei

Generaþia mea

Unde trãia/trãieºte: mediul rural/urban Studii Ocupaþie/slujbã Îmbrãcãminte Timp liber Comparaþi rezultatele cercetãrilor voastre. Centralizaþi rezultatele într-un tabel de forma: Generaþia bunicii Generaþia mamei Generaþia mea Numãr de persoane intervievate Mediul rural Mediul urban Neºcolarizate Absolvente de studii generale Absolvente de studii medii Absolvente de studii superioare Ocupaþie/slujbã în agriculturã Ocupaþie/slujbã în industrie Ocupaþie/slujbã în servicii Funcþii de conducere

228

SCHIMBAREA STATUTULUI FEMEII ÎN SECOLUL AL XX-LEA

APLICAÞIE • Ce concluzie puteþi desprinde din tabel în legãturã cu evoluþia statutului femeii?

• Alegeþi din lista urmãtoare exemple de încãlcare a drepturilor femeilor (se aleg acele exemple care se aplicã numai femeilor): •violenþa în familie, •preferinþa arãtatã bãieþilor, •încãlcarea dreptului la educaþie, •încãlcarea dreptului la muncã, •egalitatea în faþa justiþiei ºi tratamentul nepreferenþial, •încãlcarea libertãþii religioase ºi de conºtiinþã, •încãlcarea libertãþii de expresie, •încãlcarea libertãþii presei ºi a informaþiilor, •încãlcarea libertãþii de întrunire ºi asociere, •încãlcarea libertãþii circulaþiei, •încãlcarea libertãþii profesiei ºi a muncii, •încãlcarea inviolabilititãþii domiciliului, •violul, •încãlcarea garantãrii proprietãþii ºi a dreptului de moºtenire, •încãlcarea dreptului la azil ºi petiþie, •traficul de persoane.

• Indicaþi, utilizând tabelul cronologic, documente internaþionale care protejeazã drepturile femeilor.

• Daþi exemple de discriminare pe considerente de sex, întâlnite în clasa voastrã. Cum ar fi trebuit sã acþionaþi pentru eliminarea acestora?

229

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

PERSONALITÃÞI Elisa Leonida Zamfirescu (1887-1973), prima femeie inginer din lume. S-a nãscut în anul 1887 la Galaþi. A urmat ºcoala primarã la Galaþi ºi studiile medii la vestita ªcoalã Centralã din Bucureºti. A vrut sã devinã inginerã încã de pe bãncile liceului, dar nu a fost admisã la ªcoala de Poduri ºi ªosele, deoarece aceastã instituþie nu primea decât bãieþi. Totuºi, a studiat la Academia Regalã Tehnicã de la Berlin (1909-1912), unde a fost primitã condiþionat, în mod excepþional. Aici a obþinut diploma de inginer în anul 1912, fiind prima femeie inginer din Europa ºi chiar din lume. A lucrat ca ºefã a laboratoarelor la Institutul Geologic al României timp de mai bine de 40 de ani (1920-1963). A elaborat metode noi de analizã cu ajutorul cãrora a avut contribuþii excepþionale la cunoaºterea resurselor minerale ale þãrii.

Elisa Leonida Zamfirescu (www.csc.matco.ro/elisa.html)

Maria Cuþarida Crãtunescu (1857-1919), cea dintâi româncã doctor ºi doctor în medicinã, ºi-a început studiile elementare ºi secundare în România, iar bacalaureatul ºi l-a dat la Zurich; a urmat cursurile facultãþii de medicinã de la Zurich ºi din Montpellier, iar în 1883 ºi-a susþinut teza de doctorat la Paris.

Reîntorcându-se în þarã, în 1885, dã consultaþii gratuite la spitalul „Filantropia” din Bucureºti, unde a funcþionat ca medic secundar (1893-1895), devenind ºefa serviciului de ginecologie. Între 189598 este medic de întreprindere la Fabrica de tutun ºi chibrituri din Bucureºti (cu peste 2000 de muncitori printre care multe femei). În 1897 organizeazã societatea „Leagãnul”, care urma sã înfiinþeze o creºã ºi un cãmin de zi, dar în urma conflictului cu comitetul de conducere se retrage ºi înfiinþeazã societatea „Materna”, destinatã îngrijirii copiilor nevoiaºi.

Smaranda Brãescu (1897-1948), recordmena mondialã absolutã.

A fost o remarcabilã personalitate, datoritã cãreia în strãinãtate s-a vorbit cu admiraþie despre România. La vârsta de 31 de ani a realizat primul salt cu paraºuta, în Germania, ºi a primit brevetul de paraºutist. România era astfel a patra þarã din Europa care avea o paraºutistã brevetatã (dupã Franþa, Cehoslovacia ºi Elveþia). La 28 octombrie 1931 a sãrit cu paraºuta de la 6000 de metri, bãtând recordul mondial de femei. La 19 mai 1932, sãrind de la 7233 de metri, în Statele Unite, Smaranda Brãescu a devenit recordmenã mondialã absolutã. Acea extraordinarã performanþã a fost depãºitã abia în 1951, tot de un român, cãpitanul Traian Demetrescu-Popa, care a realizat un salt de 7250 de metri. În anii urmãtori, Smaranda Brãescu s-a afirmat ca pilot. În timpul ultimului rãzboi mondial a luptat pe frontul de est, într-o unitate sanitarã de aviaþie. Dupã rãzboi, în 1946, a semnat, alãturi de alte personalitãþi, un memoriu în care protesta împotriva falsificãrii alegerilor de cãtre comuniºti. Datoritã acestui fapt a fost condamnatã la doi ani de închisoare, dar autoritãþile comuniste nu au reuºit sã o gãseascã, fiind ascunsã de oameni cu suflet.

230

Smaranda Brãescu (ro.altermedia.info/images/Smaranda _Braescu.jpg)

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

Prima Tosca. Haricleea Hartulary (1860-1939) a fost numitã Darclée de cãtre marele compozitor francez Camille Saint-Saens.

Nãscutã la Brãila, a fost una dintre cele mai vestite soprane ale epocii sale. A fost prima interpretã a faimosului rol al Toscãi din opera cu acelaºi nume compusã de Giaccomo Puccini (1900). Între prietenii marii cântãreþe române s-a numãrat un alt mare compozitor, Leoncavallo.

Haricleea Hartulary (www.operanb.ro/history_opera.htm)

Betty Friedan s-a nãscut în anul 1921. Deºi a beneficiat de o educaþie aleasã (a absolvit în 1942 Colegiul Smith ºi dupã un an Universitatea California din Berkeley), dupã ce s-a mãritat a renunþat la slujbã. Nemulþumitã de aceastã viaþã, a scris o carte faimoasã, apãrutã în 1963: The Feminine Mystique (Mistica femininã), în care arãta cã femeile sunt discriminate, militând pentru un nou statut al femeii în societate.

Betty Friedan (http://www.equalrightsamendment.o rg/images/friedan.jpg)

231

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

III.

INTEGRAREA EUROPEANÃ ªI DREPTURILE OMULUI

Integrarea europeanã reprezintã unul dintre cele mai importante fenomene pe care le cunoaºte continentul nostru. Dacã iniþial procesul urmãrea, în primul rând, eliminarea pericolului unui nou rãzboi, ulterior s-au evidenþiat numeroase avantaje ale creºterii cooperãrii între statele europene. Prosperitatea statelor membre ºi rolul din ce în ce mai important pe care instituþiile europene l-au jucat în viaþa economicã ºi în relaþiile internaþionale au atras un numãr din ce în ce mai mare de membri ºi au adâncit procesul de integrare. În zilele noastre, sute de milioane de oameni sunt cetãþeni ai statelor membre ale Uniunii Europene; viaþa cotidianã a acestora este influenþatã de deciziile organismelor supranaþionale de la Bruxelles ºi Strasbourg. Fundamenul integrãrii l-a constituit respectarea unor valori, în prim plan fiind cele legate de drepturile omului ºi de respectarea demnitãþii umane. Aºa cum se arãta în preambulul Declaraþiei universale a drepturilor omului, adoptatã la 10 decembrie 1948, respectarea drepturilor omului constituie o garanþie a pãcii ºi cooperãrii internaþionale, deci ºi a reuºitei fenomenului de integrare europeanã. Informaþii suplimentare legate de aceastã temã se întâlnesc în prezentul material în modulele Cooperare ºi conflict – tema Paºi cãtre integrare (perspectiva româneascã – NATO-UE) ºi Mesajele culturii – tema Globalizarea.

Semnarea Tratatului de la Roma, 25 martie 1957. (http://content.answers.com/main/content/wp/en/thumb/b/b8/300pxRometreaty.jpg)

232

Primii paºi în direcþia integrãrii europene s-au realizat în 1951 prin unificarea industriei cãrbunelui ºi oþelului. A luat astfel naºtere Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului (CECO), în urma semnãrii Tratatului de la Paris (1951) de cãtre ºase state europene. Aceleaºi state au întemeiat Comunitatea Economicã Europeanã (Piaþa Comunã, CEE) ºi Comunitatea Europeanã a Energiei Atomice (EURATOM) prin semnarea Tratatului de la Roma, 25 martie 1957. În acest mod au luat naºtere Comunitãþile Europene (CECO, CEE, EURATOM).

INTEGRAREA EUROPEANÃ ªI DREPTURILE OMULUI

1.

DREPTURILE OMULUI ÎN TRATATELE ªI DOCUMENTELE EUROPENE

1.1. ÎNFIINÞAREA COMUNITÃÞII ECONOMICE EUROPENE „Art. 1. Prin prezentul tratat, Înaltele Pãrþi Contractante instituie între ele o Comunitate Economicã Europeanã.

Art. 2. Comunitatea are ca misiune, prin instituirea unei pieþe comune ºi prin apropierea treptatã a politicilor economice ale statelor membre, sã promoveze în întreaga Comunitate o dezvoltare armonioasã a activitãþilor economice, o creºtere durabilã ºi echilibratã, o stabilitate crescândã, o creºtere acceleratã a nivelului de trai ºi relaþii mai strânse între statele pe care le reuneºte.

Art. 3. În vederea realizãrii scopurilor prevãzute la articolul 2, acþiunea Comunitãþii presupune, în condiþiile ºi în conformitate cu termenele prevãzute de prezentul tratat: (a) eliminarea, între statele membre, a taxelor vamale ºi a restricþiilor cantitative la intrarea ºi ieºirea mãrfurilor, precum ºi a oricãror altor mãsuri cu efect echivalent; […] (c) eliminarea, între statele membre, a obstacolelor care stau în calea liberei circulaþii a persoanelor, a serviciilor ºi a capitalurilor…”

APLICAÞIE Examinaþi cu atenþie sursa 1.1.

• Indicaþi trei motive pentru care a fost fondatã Comunitatea Economicã Europeanã.

• Ce drept al omului este menþionat în Tratatul de la Roma? (Pentru a rãspunde la ultima întrebare, revedeþi sursa 1.1. de la tema Totalitarism ºi democraþie liberalã din cadrul acestui modul.

Tratatul de la Roma, 25 martie 1957 http://www.ier.ro/Tratate/11957E_ROMA.pdf

1.2. TRATATUL DE LA MAASTRICHT ªI CETÃÞENIA EUROPEANÃ „Articolul 8 (1) Se instituie cetãþenia Uniunii. Este cetãþean al Uniunii orice persoanã care are cetãþenia unui stat membru.

(2) Cetãþenii Uniunii se bucurã de drepturile ºi au obligaþiile prevãzute de prezentul tratat.

Articolul 8a (1) Orice cetãþean al Uniunii are dreptul de liberã circulaþie ºi de ºedere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitãrilor ºi condiþiilor prevãzute de prezentul tratat ºi de dispoziþiile de aplicare a acestuia. […]

Articolul 8b (1) Orice cetãþean al Uniunii, care îºi are reºedinþa într-un stat membru ºi care nu este resortisant al

acestuia, are dreptul de a alege ºi de a fi ales la alegerile locale din statul membru în care îºi are reºedinþa, în aceleaºi condiþii ca ºi resortisanþii acelui stat…

(2) Fãrã a aduce atingere dispoziþiilor articolului 138 alineatul (3) ºi dispoziþiilor adoptate pentru aplicarea acestuia, orice cetãþean al Uniunii care îºi are reºedinþa într-un stat membru ºi care nu este resortisant al acestuia are dreptul de a alege ºi de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru în care îºi are reºedinþa, în aceleaºi condiþii ca resortisanþii acelui stat.”

Tratatul de la Maastricht, 7 februarie 1992 http://www.ier.ro/Tratate/11992M_Maastricht.pdf

Tratatul de la Maastricht (Tratatul Uniunii Europene) stabilea o Uniune Europeanã, ceea ce semnificã creºterea gradului de integrare politicã a statelor membre. Prevederile Tratatului de la Maastricht au fost completate de cele ale Tratatului de la Amsterdam (1997).

APLICAÞIE Studiaþi sursa 1.2.

• Numiþi calitatea menþionatã pentru cetãþenii statelor din Uniunea Europeanã în cadrul Tratatului de la Maastricht.

• Comparaþi aceastã calitate cu drepturile acordate la nivel naþional.

233

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

1.3. TRATATUL DE LA AMSTERDAM ªI CETÃÞENIA EUROPEANÃ „La articolul 8, alineatul (1) se înlocuieºte cu textul urmãtor: (1) Se instituie cetãþenia Uniunii. Este cetãþean al Uniunii orice persoanã care

are cetãþenia unui stat membru. Cetãþenia Uniunii nu înlocuieºte cetãþenia naþionalã, ci o completeazã.”

Tratatul de la Amsterdam, 2 octombrie 1997

APLICAÞIE Examinaþi sursa 1.3 ºi rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri: Dacã România va fi membru al Uniunii Europene, un cetãþean român va deveni cetãþean al Uniunii Europene? Va mai beneficia, în acest caz, de cetãþenia românã?

Presupunând cã un cetãþean român are domiciliul la Roma, de ce drepturi se va bucura el? (utilizaþi sursa 1.2).

1.4. CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UE „Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene este structuratã în 6 capitole – Demnitatea, Libertãþile, Egalitatea, Solidaritatea, Cetãþenia ºi Justiþia (existând ºi un al VIIlea titlu: Dispoziþii generale care reglementeazã interpretarea ºi aplicarea Cartei) – cuprinzând în total 54 de articole care definesc valorile fundamentale ale Uniunii Europene ºi drepturile civile, politice, economice ºi sociale ale cetãþeanului european.

Primele capitole ale Cartei sunt dedicate demnitãþii umane, dreptului la viaþã, dreptului la integritatea persoanei, libertãþii de exprimare ºi libertãþii de conºtiinþã. În capitolul

Solidaritatea sunt introduse drepturi sociale ºi economice, precum: dreptul la grevã, dreptul salariaþilor la informaþie ºi consultãri, dreptul de a avea atât viaþã de familie, cât ºi viaþã profesionalã, dreptul la protecþie socialã ºi la serviciile sociale din interiorul Uniunii Europene, protecþia sãnãtãþii. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene promoveazã, de asemenea, egalitatea între sexe ºi introduce drepturi, precum protecþia datelor, interzicerea practicãrii eugeniei ºi a clonãrii fiinþelor umane, dreptul la un mediu protejat, drepturile copilului ºi ale persoanelor în vârstã sau dreptul la o bunã administrare.”

Sursa 1.4 se referã la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, unul dintre documentele de mare importanþã ale UE.

http://www.civica-online.ro/cetatenie_europeana/ cetatenie_europeana.html

1.5. DREPTURI ALE OMULUI ªI… FOTBAL! „Pânã în anul 1995, conform reglementãrilor UEFA, fiecare echipã putea avea un numãr de maxim 3 jucãtori strãini în echipã. Aºa s-a format celebra tripletã olandezã de la AC

234

Milan: Gullit – Van Basten – Rijkaard. În 1992, Bosman, un jucãtor olandez anonim, îºi câºtigã în instanþã dreptul de a munci în Uniunea Europeanã în mod liber ºi neîngrãdit de

graniþe. Ca urmare a acestui fapt, orice jucãtor din þãrile Uniunii Europene putea sã joace la oricare echipã fãrã a mai respecta legea impusã de UEFA. Pus la colþ de instanþã,

INTEGRAREA EUROPEANÃ ªI DREPTURILE OMULUI

forul continental s-a vãzut în postura de a elimina aceastã restricþie, pãstrând totuºi o limitare a numãrului de jucãtori extracomunitari în lotul fiecãrei echipe. În urma acestui fapt, în câþiva ani s-au format adevãrate superechipe alcãtuite practic din cei mai buni jucãtori ai planetei,

existând echipe care la un moment dat aveau jucãtori reprezentând 15 sau chiar 18 naþiuni. În momentul de faþã, fiecare federaþie naþionalã decide numãrul de jucãtori extracomunitari admiºi în lot sau numãrul de jucãtori strãini admiºi pe teren (în cazul þãrilor din afara Uniunii Europene).”

Sursa 1.5 ne prezintã un caz particular în care legislaþia Uniunii Europene a impus respectarea unui drept al omului încãlcat pânã în 1995 de regulamentele Uniunii Asociaþilor Europene de Fotbal (UEFA)

Claudiu Baban, UEFA, o jumãtate de secol, în Gazeta de Maramureº, 13 iunie 2005.

APLICAÞIE • Ce drept garantat de statele aparþinând Uniunii Europene era încãlcat prin interdicþia aplicatã de UEFA unei echipe de fotbal de club dintr-o þarã membrã a UE, de a avea mai mult de trei jucãtori strãini?

• Cãrei categorii de jucãtori i se aplicã limitarea numãrului lor într-o echipã de club aparþinând unei þãri dintr-o þarã membrã a UE?

2.

VALORILE EUROPEI UNITE

2.1. SEMNAREA TRATATULUI DE INSTITUIRE A UNEI CONSTITUÞII EUROPENE

Semnarea la Roma, în Palatul Conservatorilor (Sala Horaþilor ºi Curiaþilor), a Tratatului de instituire a unei Constituþii Europene (29 octombrie 2004). (www.museicapitolini.org/ en/eventi/evento_cost…)

ªefii de stat ºi de guvern ºi miniºtrii afacerilor externe ai þãrilor membre ºi þãrilor candidate au semnat Tratatul de instituire a unei Constituþii europene (29 octombrie 2004).

Constituþia trebuie sã înlocuiascã tratatele pe baza cãrora funcþioneazã Uniunea Europeanã.

Tratatul va intra în vigoare când va fi adoptat de þãrile semnatare. În Franþa ºi Olanda, Constituþia europeanã a fost respinsã prin referendum, ceea ce înseamnã cã, cel puþin deocamdatã, aceastã Constituþie nu va funcþiona.

235

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

2.2. VALORILE EUROPENE ÎN CONSTITUÞIA EUROPEANÃ „[…] Uniunea se bazeazã pe valorile respectãrii demnitãþii umane, libertãþii, democraþiei, egalitãþii, statului de drept ºi a respectãrii drepturilor omului, inclusiv drepturile persoanelor aparþinând minoritãþilor.

Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizatã prin pluralism, nediscriminare, toleranþã, justiþie, solidaritate ºi egalitate între bãrbaþi ºi femei.[…]”

APLICAÞIE Examinaþi sursa 2.2 ºi precizaþi valorile europene înscrise în textul Proiectului de Constituþie europeanã.

Tratat de instituire a unei Constituþii pentru Europa, Partea I, Titlul I, Art. I-2

3.

CONDIÞIILE PE BAZA CÃRORA UN STAT ESTE PRIMIT ÎN UNIUNEA EUROPEANÃ.

PARTIZANI AI INTEGRÃRII ªI EUROSCEPTICI

3.1. CRITERIILE DE LA COPENHAGA (1993) „Pentru a deveni stat membru, o þarã candidatã trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiþii: – Instituþii stabile care sã garanteze democraþia, statul de drept, respectarea drepturilor omului ºi protecþia minoritãþilor.

– O economie de piaþã funcþionalã, precum ºi

capacitatea de a face faþã presiunilor concurenþiale din piaþa internã.

– Capacitatea de a-ºi asuma obligaþiile de stat membru, inclusiv adeziunea la obiectivele politice, economice ºi monetare ale Uniunii Europene.”

http://www.infoeuropa.ro/jsp/page.jsp?cid=6422&lid=1

3.2. PÃREREA UE DESPRE RESPECTAREA CRITERIILOR DE LA COPENHAGA ÎN ROMÂNIA „România continuã sã îndeplineascã criteriile politice pentru a deveni Stat Membru.

România a fãcut paºi importanþi în continuarea reformei sistemului judiciar pentru a-i asigura o mai mare independenþã, precum ºi cãtre îmbunãtãþirea situaþiei libertãþii presei, restituirii proprietãþilor, protecþiei minoritãþilor ºi a copiilor. Cu toate acestea, mai sunt

236

necesare eforturi semnificative pentru continuarea reformei administraþiei publice, punerea efectivã în practicã a reformei sistemului judiciar ºi intensificarea luptei împotriva corupþiei, în special a celei la nivel înalt. În ce priveºte drepturile omului ºi protecþia minoritãþilor, sunt necesare eforturi suplimentare pentru îmbunãtãþirea situaþiei persoanelor cu dizabilitãþi ºi

INTEGRAREA EUROPEANÃ ªI DREPTURILE OMULUI

boli mentale. În ceea ce priveºte cerinþele economice aferente statutului de membru, România continuã sã îndeplineascã criteriul unei economii de piaþã funcþionale.

O punere în practicã serioasã a programului propriu de reforme structurale îi va permite sã facã faþã presiunilor concurenþiale ºi forþelor de

piaþã din cadrul UE… România a fãcut progrese substanþiale în alinierea legislaþiei interne la legislaþia Uniunii Europene ºi va fi capabilã sã-ºi îndeplineascã obligaþiile de Stat Membru al Uniunii începând cu momentul aderãrii dacã va accelera pregãtirile într-o serie de domenii…”

România. Raport de monitorizare 2005. Rezumat http://delegatie.infoeuropa.ro/Concluzii_RO.pdf

APLICAÞIE Examinaþi sursa 3.2 ºi rezolvaþi sarcinile urmãtoare: 1. Sintetizaþi, într-o frazã, opinia exprimatã de cãtre Uniunea Europeanã cu privire la îndeplinirea criteriului politic de cãtre România.

2. Cunoaºteþi personal exemple despre încãlcarea drepturilor omului în România în aceastã perioadã? Daþi un exemplu.

3.3. PÃRERILE EUROSCEPTICILOR „Românii se dau în vânt dupã UE, dar habar n-au ce vor plãti în schimbul împlinirii acestui vis. Societatea româneascã suferã de obsesia integrãrii, cetãþenii de rând sunt ameþiþi cu dezbateri politice savante ºi neinteligibile, iar presa suferã de psihoza sclavului obedient, speriat sã nu supere pe cineva… Pentru Marea Britanie, contribuþiile anuale la bugetul UE înseamnã o uriaºã cheltuialã ºi o secãtuire a resurselor naþionale…

Parlamentul britanic îºi pierde autoritatea ºi puterea de a apãra interesele populaþiei… În general, acum, parlamentele europene acceptã decretele de la Bruxelles, nãscocite de o administraþie elitistã, asupra cãrora nu au nici un fel de putere. Þãrile membre sunt în permanenþã nãpãdite de un «rococo legislativ» (inclusiv în ce priveºte curbura acceptabilã a bananelor ºi castraveþilor) care se dovedeºte atât costisitor, cât ºi demoralizant, dar ºi fatal pentru mulþi dintre micii întreprinzãtori. Patru legi din cinci, ce se pun în aplicare în Marea Britanie, provin de la Bruxelles. Regulamentul UE stipuleazã, în mod emfatic, cã

oficialitãþile nu au voie sã þinã cont de interesele þãrii lor de origine, legislaþia europeanã primând… În domeniul monetar, introducerea euro înseamnã delegarea conducerii economiei naþionale cãtre Banca Centralã Europeanã […]

De altfel, Bruxelles vrea sã «sovietizeze» naþiunile europene, creând o Europã a regiunilor, ceea ce va facilita controlul asupra popoarelor.

Din acest motiv, ºi nu din altul, toate miºcãrile independentiste sau separatiste ale unor etnii locale sunt activ sprijinite de Bruxelles (dupã principiul divide et impera, la care se adaugã varianta nouã corupe ºi vei conduce…). UE are mai multe ºanse de reuºitã decât fosta Uniune Sovieticã.

Deoarece, cu ajutorul marilor corporaþii monopoliste, va da oamenilor «ce vor ei»: hranã din belºug (de calitate proastã, dar frumos ambalatã, majoritar produse pe bazã de zahãr, grãsimi ºi arome sintetice, gen Coca-Cola sau Mc’Donalds), produse farmaceutice care sã facã omului viaþa mai suportabilã, telenovele, muzicã imbecilizantã, sporturi de spectator, animale de

Existã un numãr de cetãþeni ai statelor membre ale Uniunii Europene care nu sunt de acord cu apartenenþa þãrilor lor la UE. Aceºtia sunt numiþi eurosceptici.

O parte din argumentele lor sunt prezentate în sursa 3.3.

Aici termenul de „rococo legislativ” se referã la mulþimea de legi ºi reglementãri pe care statele din UE trebuie sã le aplice.

237

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

companie ºi acces la orice fantezie sexualã. Cine ar mai avea chef de „revoluþie”, beneficiind de toate acestea?

Individul se poate retrage

într-un cocon în care poate exista singur (clasicul individualism occidental), toate nevoile sale fiind asigurate de UE ºi de stat…”

Mariana Bell, UE – o nouã Uniune Sovieticã?, în Lumea, nr. 5/2005, p. 39.

APLICAÞIE • Citiþi fragmentul „Românii se dau în vânt dupã UE, dar habar n-au ce vor plãti în schimbul împlinirii acestui vis. Societatea româneascã suferã de obsesia integrãrii, cetãþenii de rând sunt ameþiþi cu dezbateri politice savante ºi neinteligibile, iar presa suferã de psihoza sclavului obedient, speriat sã nu supere pe cineva…”. Argumentaþi-vã în scris poziþia pro sau contra acestui punct de vedere.

• Analizaþi afirmaþia „Pentru Marea Britanie, contribuþiile anuale la bugetul UE înseamnã o uriaºã cheltuialã…” Formulaþi o opinie în legãturã cu ce implicã pentru orice stat membru al UE (inclusiv pentru România) apartenenþa la Uniune.

• Recitiþi afirmaþiile de mai jos: „…parlamentele europene acceptã decretele de la Bruxelles, nãscocite de o administraþie elitistã, asupra cãrora nu au nici un fel de putere.” „Patru legi din cinci, ce se pun în aplicare în Marea Britanie, provin de la Bruxelles.

Regulamentul UE stipuleazã… cã oficialitãþile nu au voie sã þinã cont de interesele þãrii lor de origine, legislaþia europeanã primând…” „În domeniul monetar, introducerea euro înseamnã delegarea conducerii economiei naþionale câtre Banca Centralã Europeanã”. Redactaþi un eseu de o jumãtate de paginã în care sã argumentaþi în ce mãsurã aceste situaþii se vor aplica ºi în cazul României.

• Consideraþi cã afirmaþia „Deoarece, cu ajutorul marilor corporaþii monopoliste, va da oamenilor «ce vor ei»: hranã din belºug (de calitate proastã, dar frumos ambalatã, majoritar produse pe bazã de zahãr, grãsimi ºi arome sintetice, gen Coca-Cola sau Mc’Donalds), produse farmaceutice care sã facã omului viaþa mai suportabilã, telenovele, muzicã imbecilizantã, sporturi de spectator, animale de companie ºi acces la orice fantezie sexualã” corespunde realitãþii?

Argumentaþi rãspunsul.

3.4. UN INTERVIU Î. Care au fost urmãrile integrãrii europene asupra þãrii dvs., Irlanda?

R. Pãrerea generalã este cã aderarea Irlandei la Uniunea Europeanã a fost beneficã pentru þara mea din urmãtoarele motive: a. Infrastructura (ºoselele, autostrãzile) a cunoscut o dezvoltare enormã. Dezvoltarea infrastructurii a fost plãtitã cu banii europeni. Aceste fonduri au contribuit la eradicarea ºomajului. Spre exemplu, ºomerii din micile oraºe erau utilizaþi pentru amenajarea unor spaþii verzi de o parte ºi de alta

238

a acelor drumuri construite atunci. Cu aceleaºi fonduri au fost reabilitate clãdiri publice (cum ar fi ºcolile, centrele comunitãþii etc.). Consider, totuºi, cã modernizarea ºi dezvoltarea infrastructurii este avantajul cel mai mare de care s-a bucurat Irlanda. Deoarece, dupã infrastructurã, urmeazã toate celelalte. b. O altã consecinþã importantã, din punctul meu de vedere, a fost accesul la pieþele europene. Cea mai mare parte a comerþului þãrii noastre era susþinut cu Marea Britanie.

Dupã integrare, produsele

irlandeze au intrat pe pieþele internaþionale fãrã intermediarii britanici. În acest mod s-a redus dependenþa economicã faþã de Marea Britanie, ceea ce a contribuit la afirmarea identitãþii naþionale irlandeze în marea familie europeanã. Astfel, noi n-am mai fost percepuþi ca provincie britanicã. Un moment important în acest sens l-a constituit ziua de 1 mai 2004, când zece noi state au fost integrate în UE; ceremonia de aderarea a avut loc la Dublin, capitala Irlandei; atunci am fost în centrul atenþiei, deºi

INTEGRAREA EUROPEANÃ ªI DREPTURILE OMULUI

þara noastrã este micã (are mai puþin de 4 milioane de locuitori). c. Înainte de aderare, ramura economicã de bazã era agricultura. Astãzi, deºi agricultura continuã sã fie o ramurã importantã, economia se bazeazã pe tehnologia înaltã ºi servicii. Fermele familiale constituiau coloana vertebralã a economiei irlandeze. Micile oraºe ºi satele erau pline de fermieri care duceau laptele la centrele de achiziþie a diferitelor firme. În acele localitãþi erau un numãr foarte mare de mici magazine de unde fermierii îºi cumpãrau totul: mâncare, unelte, haine etc. Astãzi, aceste magazine au dispãrut. Ceea ce a mai rãmas este „pub”-ul, cârciuma, care constituie o reminiscenþã culturalã a vechilor vremi.

Dacã vrei sã cumperi ceva, te urci în maºinã ºi te duci la oraº, unde gãseºti ceea ce vrei. Înainte de aderare economia era concentratã în micile localitãþi, astãzi nu mai este aceeaºi situaþie. Astãzi, majoritatea populaþiei lucreazã în oraºe, deoarece fermele familiale au dispãrut într-un timp scurt. Înainte vreme, o fermã avea 20 de vaci, astãzi fermele au minim 100 de vaci.

Micile localitãþi nu sunt altceva decât localitãþi-dormitor. d. Pentru prima datã în istorie, irlandezii nu mai imigreazã. Din contrã, Irlanda primeºte imigranþi. Dacã prin tradiþie, în Irlanda a existat o singurã culturã, în zilele noastre, marile oraºe, în special Dublin (ca ºi Corke, Limmerick, Waterford), au devenit cosmopolite. În urmã cu câteva decenii, unul dintre membrii vestitului grup irlandez Thin Lizzy avea tatãl brazilian, ceea ce atunci reprezenta un fapt neobiºnuit. Astãzi, o astfel

de situaþie este consideratã normalã. Acum 20 de ani, negrii în oraºe ca Limmerick erau arãtaþi cu degetul. Astãzi, nu e neobiºnuit sã ai la firmã colegi spanioli, germani, polonezi, români etc. În Dublin am vãzut un magazin polonez etc. Î. Ce ne puteþi spune despre eventualele atitudini anti-UE care se manifestã în Irlanda?

R. În ultimii ani au crescut sentimentele anti-UE dupã semnarea Tratatului de la Nice (2002). La început, Tratatul a fost respins, abia a doua oarã a fost aprobat prin referendum.

Cãror fapte se datoreazã aceastã atitudine? Sunt mai multe explicaþii: una ar fi cã irlandezii sunt dezgustaþi de corupþia ºi de birocraþia de la Bruxelles (asta este imaginea pe care funcþionarii europeni de la Bruxelles o au în rândul cetãþenilor). Altã explicaþie ar fi aceea cã existã percepþia cã politicienii care nu au izbutit în Irlanda au ajuns la Bruxelles.

De exemplu, am avut un bun ministru de finanþe, care neputând ajunge prim ministru, întrucât accesul îi era barat de un alt politician foarte popular în þarã, în consecinþã, a ajuns sã aibã un post important la Bruxelles. La fel s-a întâmplat cu mai mulþi politicieni care, în luptele din propriile partide n-au sprijinit pe învingãtor ºi astfel nu mai aveau posibilitatea sã avanseze.

Imaginea despre ei este cã sunt oameni care au nevoie de un salariu bun, de putere, de care nu mai pot beneficia în propria þarã. O altã cauzã ar mai fi cã, de puþin timp, Irlanda dã mai mulþi bani la Uniune decât primeºte ºi acest fapt nu-i încântã pe contribuabilii irlandezi, care au uitat cã au beneficiat la rândul lor de fonduri consistente europene.

Joe O’Mahony, cetãþean irlandez, 13 ianuarie 2006.

Sursa 3.4 este un interviu luat de autor unui cetãþean irlandez ºi exprimã percepþia unui om obiºnuit asupra consecinþelor pe care integrarea europeanã l-a avut asupra Irlandei (care a aderat la CEE în 1973).

Vezi modulul Miºcãrile de populaþii în secolele XX-XXI

239

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

APLICAÞIE • Argumentaþi cu douã informaþii din text dacã cel intervievat este partizan al aderãrii þãrii sale la UE sau un eurosceptic.

• În ce domenii ar putea, dupã pãrerea voastrã, sã utilizeze România experienþa irlandezã în domeniul integrãrii europene? Consideraþi cã este posibil ca România sã repete experienþa Irlandei? Argumentaþi în scris.

• Ce motive au provocat în Irlanda creºterea sentimentelor ºi atitudinilor anti-UE? Care motive sunt comune cu acelea întâlnite în sursa 3.3?

APLICAÞIE • Realizaþi propriile voastre interviuri pãrinþilor, prietenilor, rudelor, în care sã puneþi urmãtoarele întrebãri: Care este stadiul îndeplinirii de cãtre România a criteriilor de la Copenhaga? Ce aºteptãri aveþi de la integrarea României în Uniunea Europeanã?

• Confruntaþi rãspunsurile primite de voi cu rãspunsurile colegilor de clasã.

• Care sunt propriile voastre aºteptãri relativ la aderarea României la Uniunea Europeanã?

• La sfârºit, realizaþi un tabel de forma: Aºteptãri pozitive

Aºteptãri negative

• Alcãtuiþi apoi un tabel de forma: Aºteptãri pe termen scurt

Aºteptãri pe termen lung

• Realizaþi o dezbatere pornind de la întrebarea: Sunteþi de acord cu aderarea României la Uniunea Europeanã? Participã toþi elevii clasei, care se aranjeazã în trei grupuri: partizanii aderãrii la UE, indeciºii ºi euroscepticii. Reprezentanþii grupului partizanilor aderãrii ºi cei ai euroscepticilor furnizeazã argumente pentru opþiunea lor. La sfârºit, indeciºii vor stabili care argumente au fost mai convingãtoare.

240

INTEGRAREA EUROPEANÃ ªI DREPTURILE OMULUI

PERSONALITÃÞI Nicolae Titulescu (1882-1941). A fost o excepþionalã personalitate a diplomaþiei româneºti în perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale. S-a nãscut la Craiova. A urmat cursurile celei mai vestite ºcoli din oraº, Colegiul Naþional „Carol I”, pe care l-a absolvit cu media maximã. A fost premiant de onoare al faimoasei ºcoli din Craiova. A urmat Facultatea de drept la Paris, pe care a absolvit-o cu brio, susþinându-ºi ºi doctoratul. Îmbrãþiºând cariera universitarã, a fost profesor de drept la universitãþile din Iaºi (1907) ºi Bucureºti (1909). A intrat în politicã, fiind ales deputat în Parlamentul României (1912). A îndeplinit funcþia de ministru de finanþe (1917, 1920-1921). A participat la Conferinþa de Pace de la Paris, ca reprezentant în delegaþia României. Numit delegat permanent la sesiunile Societãþii Naþiunilor (1920-1936), a fost ales de douã ori consecutiv (1930, 1931) preºedinte al Societãþii Naþiunilor. A îndeplinit funcþia de ministru de externe al României (1927-1928, 1932-1936). În activitatea sa, Nicolae Titulescu a fost un mare apãrãtor al pãcii ºi al intereselor României. Prin ideile privind „spiritualizarea frontierelor” în scopul intensificãrii cooperãrii între popoarele continentului nostru, Titulescu poate fi considerat un pionier al ideii europene.

Jean Monet (1888-1979). Alãturi de alt francez ilustru, Robert Schuman, poate fi considerat unul dintre pãrinþii Europei unite.

A prezidat, imediat dupã terminarea ultimului rãzboi mondial, comitetul care a realizat planurile de modernizare ºi reechipare a industriei franceze („Planul Monet”). A jucat un rol de seamã în elaborarea „Planului Schuman”, în urma cãruia a luat naºtere Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului (CECO), fiind primul sãu preºedinte. În 1956 a organizat o fundaþie care milita pentru ideea Statelor Unite ale Europei. Dupã moarte, osemintele sale au fost transferate în Panteonul din Paris, locul care adãposteºte rãmãºiþele celor mai iluºtri fii ai Franþei. Despre personalitatea lui Jean Monet, unul dintre diplomaþii iluºtri ai secolului al XX-lea, Henry Kissinger, scria: „Puþini oameni au jucat un asemenea rol în istoria lumii.”

Robert Schuman (1886-1963). Este considerat unul dintre fondatorii Uniunii Europene. În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial a participat la miºcarea de rezistenþã din Franþa împotriva ocupantului german. Dupã rãzboi, a îndeplinit funcþiile de ministru de finanþe (1946) ºi prim-ministru în guvernul Franþei. Activitatea cea mai intensã a dus-o în calitate de ministru de externe în guvernul francez (1948-1952). În aceastã calitate a lansat vestitul „Plan Schuman” în data de 9 mai 1950, prin care s-a declanºat procesul de unificare a Europei. Ziua de 9 Mai este sãrbãtoritã drept Ziua Europei.

Nicolae Titulescu (http://domino.kappa.ro/guvern/diver se.nsf/toate/ist_ilustrata/$file/75.jpg)

Jean Monet (www.proeurope.org/ eu_founders.html)

Robert Schuman (www.proeurope.org/ eu_founders.html)

241

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

Alcide de Gasperi (1881-1954). A fost un mare om politic italian.

Dupã primul rãzboi mondial a fondat Partidul Popular Italian (1921). S-a remarcat ca un adversar al fascismului. A fãcut parte din miºcarea de rezistenþã în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, fiind unul dintre fondatorii Partidului Democrat Creºtin Italian, care a devenit cea mai importantã forþã politicã a Italiei postbelice. În calitate de ºef al guvernului italian (1945-1953), a militat pentru realizarea unei federaþii de state democratice europene. A contribuit la formarea Consiliului Europei ºi a Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului (1951).

Konrad Adenauer (1876-1967). A fost unul dintre cei mai importanþi oameni politici germani de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. S-a remarcat ca primar al oraºului Köln (19171933). A fost închis într-un lagãr de concentrare de naziºti în anul 1944. În calitate de lider al Partidului Creºtin-Democrat, a ajuns cancelar al Republicii Federale a Germaniei (1949). În timpul guvernãrii sale, Germania occidentalã a devenit membru fondator al Consiliului Europei (1949), al Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului (1951) ºi al Comunitãþii Economice Europene (1957).

Alcide de Gasperi (www.proeurope.org/ eu_founders.html)

Konrad Adenauer (www.proeurope.org/ eu_founders.html)

242

VALENTIN BÃLUÞOIU • DEMOCRAÞIA ªI DREPTURILE OMULUI ÎN SECOLUL XX

SUGESTII METODOLOGICE La sursa 2.6 profesorul poate realiza o dezbatere cu clasa în legãturã cu problema votului uninominal, problemã atât de actualã în dezbaterile politice din þara noastrã ºi prin introducerea cãruia se sperã în reformarea clasei politice româneºti. Sistemul politic englez se bazeazã pe faptul cã statul este împãrþit în circumscripþii electorale. Candideazã câte un reprezentant de la fiecare partid ºi independenþi, scrutinul fiind câºtigat de cel care ia mai multe voturi în circumscripþia respectivã („câºtigãtorul ia tot”). În acest caz este vorba de scrutinul majoritar, care se deosebeºte de cel proporþional (care este aplicat astãzi în România) ºi prin aceea cã numãrul de locuri în parlament nu este proporþional cu numãrul de voturi (aceasta este anomalia care se cere a fi identificatã de elevi). În acelaºi timp, într-o circumscripþie electoralã, alegãtorul nu voteazã un partid, ci o persoanã (care aparþine unui partid sau altuia); aºadar, întâlnim votul uninominal. Se poate realiza o dezbatere cu clasa în legãturã cu avantajele ºi dezavantajele celor douã sisteme electorale (cel proporþional ºi cel majoritar). Clasa se poate împãrþi în grupe care vor avea ca sarcinã sã stabileascã ce sistem electoral preferã. Concluziile se pot introduce într-un tabel de forma: Sistem proporþional Avantaje Dezavantaje

Sistem majoritar Avantaje Dezavantaje

Se poate împãrþi clasa în mai multe grupe; o grupã studiazã sursele (2.2), (2.3), o alta sursele (2.4), (2.5), a treia sursa (2.6).

Fiecare grupã extrage concluziile la care a ajuns în legãturã cu sursele analizate ºi apoi se informeazã reciproc. Pe baza informaþiilor astfel obþinute se rezolvã sarcina constând în identificarea unor deosebiri între sistemele politice democratice ºi cele totalitare. Aceastã metodã (Mozaicul) poate fi utilizatã ºi în legãturã cu alte surse din material.

Exerciþiul de deschidere a temei privitoare la schimbarea statului femeii, bazat pe citatele din „Îmblânzirea scorpiei” este de „încãlzire” ºi de realizare a unei atmosfere de bunã dispoziþie în clasã. Veþi avea surprize plãcute atunci când elevii vã vor prezenta textele modificate, astfel încât sã reflecte egalitatea dintre bãrbaþi ºi femei.

Sursele din material se pot utiliza la diverse lecþii, în special cele aparþinând clasei a X-a, istoria secolului al XX-lea. În legãturã cu metodele utilizate, în afarã de cele din tabelul de la începutul modului, se recomandã oricare dintre cele descrise în modulul „Miºcãri de populaþii în secolele XX-XXI”, secþiunea Sugestii metodologice.

243

GLOSAR DE TERMENI Acquis comunitar – totalitatea textelor cu caracter juridic emise de cãtre Curtea de Justiþie Europeanã, dupã 1962, ºi aflate în vigoare. El include legislaþia europeanã, precum ºi ansamblul politicilor ºi instituþiilor create pentru a asigura aplicarea, respectarea ºi dezvoltarea corespunzãtoare ºi continuã a acestei legislaþii. Termenul face referire directã la drepturile ºi obligaþiile statelor Uniunii Europene. Înainte de a adera la Uniune, orice stat candidat trebuie „sã accepte acquis-ul comunitar”, adicã „sã accepte Uniunea aºa cum este ea”. Ca urmare, el va transpune legislaþia comunitarã în legislaþia naþionalã.

Antiterorism – mãsuri defensive luate pentru prevenirea terorismului.

Asimilare – proces de integrare a unor indivizi într-o societate, astfel încât individul devine asemãnãtor membrilor societãþii, renunþând la deosebirile semnificative pe plan cultural, social ºi moral.

Azil – loc în care gãseºti adãpost în caz de pericol. A oferi azil înseamnã a asigura protecþie, într-o altã þarã, persoanelor care sunt în pericol în propria þarã.

Azilant – persoanã care are dreptul de a cãuta azil ºi de a beneficia de azil în altã þarã, din cauza persecuþiilor la care este supusã în þara sa.

Cetãþenie europeanã – termen care se referã la faptul cã orice persoanã, având naþionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene, este, în acelaºi timp, ºi cetãþean al Uniunii Europene.

Colaboraþionism – sprijinul acordat de indivizi sau de forþe politice din cadrul unei naþiuni ocupate pentru forþele de ocupaþie.

Colonizare – termen care desemneazã transformarea în colonie a unui teritoriu sau a unei þãri.

245

ISTORIA SECOLULUI AL XX-LEA ªI EDUCAÞIA PENTRU CETÃÞENIE DEMOCRATICÃ

Comunicare interculturalã – termen care se referã la competenþa cognitivã – capacitatea de a cunoaºte cultura ºi limba celui cu care se intrã în contact, istoria, instituþiile, concepþiile asupra lumii, credinþele, normele, regulile de relaþionare; competenþa afectivã – disponibilitatea de adaptare interculturalã prin capacitatea de a folosi empatia; competenþa operaþionalã – capacitatea de a te comporta într-un anumit fel, de a experimenta conduite interculturale pozitive.

Culturã – termen care desemneazã apartenenþa fiecãrui om la un mediu cultural. Acesta constã în obiceiuri, tradiþii, simboluri, valori, limbã ºi alte forme de comunicare.

De asemenea, reprezintã modul în care învãþãm sã gândim, sã ne comportãm ºi sã acþionãm.

Decolonizare – proces socio-economic, specific epocii contemporane, care constã în destrãmarea sistemului colonial ºi obþinerea independenþei de cãtre fostele colonii.

Deportare – trimiterea forþatã a unei persoane într-o regiune îndepãrtatã, ca mãsurã represivã.

Discriminare – politicã prin care un stat sau o categorie de cetãþeni ai unui stat sunt lipsiþi de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate. Discriminarea poate fi de naturã economicã sau rezultat al intoleranþei ºi rasismului. „Discriminare pozitivã” – termen care se referã la acþiunea pozitivã, referindu-se la acordarea unor drepturi suplimentare comunitãþilor dezavantajate de practici discriminatorii anterioare.

Dubla responsabilitate – termen care face referire la faptul cã intrarea femeilor pe piaþa muncii nu le-a degrevat pe acestea de obligaþiile pe care ele le au în mod tradiþional, în raport cu sfera privatã.

Egalitate – termen care desemneazã respectul reciproc faþã de identitatea personalã ºi culturalã a fiecãruia. Se doreºte o atitudine ºi un comportament egal faþã de fiecare persoanã, astfel încât fiecare sã participe pe deplin în societate.

Egalitate – principiu conform cãruia toturor oamenilor li se recunosc aceleaºi drepturi ºi li se impun aceleaºi îndatoriri.

Emigrare – termen care desemneazã miºcarea de migrare, care se realizeazã dintr-o þarã cãtre exterior.

Erou – persoanã care se distinge prin vitejie ºi prin curaj excepþional în rãzboaie sau într-o situaþie deosebitã.

246

GLOSAR DE TERMENI

Etnicitate – termen care desemneazã o caracteristicã culturalã, care leagã un grup anume sau grupuri de oameni unii de alþii. Este utilizat deseori drept sinonim pentru minoritãþi.

Etnie – termen care desemneazã modul cum sunt definiþi sau diferenþiaþi oamenii, ca membri ai unui grup, ca urmare a caracteristicilor fizice sau culturale comune. Este utilizat, de asemenea, cu sensul de reper pentru un sistem de credinþe, valori, practici, împãrtãºit de cei care se percep pe ei înºiºi ca membri ai unui grup.

Etnocentrism – atitudine a unui grup cultural de a se plasa în centrul atenþiei ºi de a minimaliza valorile altor grupuri.

Etnocentrismul transformã regulile particulare în norme universale, desconsiderând valorile celorlalþi, judecând totul de la nivelul valorilor specifice.

Eurosceptic – termenul este utilizat frecvent ºi desemneazã o persoanã ostilã integrãrii europene ºi „scepticã” faþã de Uniunea Europeanã ºi obiectivele acesteia.

Fanatism – Ataºament faþã de o convingere politicã, credinþã religioasã, însoþit de o totalã intoleranþã ºi faþã de opiniile oamenilor ºi normele etice, sociale ºi civile.

Feminism – miºcarea socialã care susþine egalitatea în drepturi a femeii cu bãrbatul în toate sferele de activitate.

Fundamentalism – termen referitor la persoanele care îºi dedicã viaþa promovãrii fundamentelor religiei lor.

Gen – concept care se referã la aspectele sociale, culturale ºi psihologice legate de bãrbaþi ºi femei în contexte sociale particulare.

Gherilã (Guerilã) – formã de acþiune armatã, care considerã revolta ca fiind opusã terorismului, cu toate cã foloseºte ºi metode teroriste. Desemneazã ºi o organizaþie revoluþionarã care opereazã deschis în þãrile mai puþin dezvoltate.

Grup cultural – ansamblu de indivizi care au aceleaºi origini, obiceiuri, stil de viaþã. Grupul îºi structureazã un sentiment al identitãþii ºi posedã o limbã proprie.

Grup etnic – grup de persoane care se identificã ºi este identificat de ceilalþi în baza diferenþelor culturale ºi lingvistice.

Imigrant – individ care a pãrãsit þara de origine ºi se aºeazã într-o þarã de primire.

Imigrare – sosirea într-o þarã pentru stabilirea statornicã.

247

ISTORIA SECOLULUI AL XX-LEA ªI EDUCAÞIA PENTRU CETÃÞENIE DEMOCRATICÃ

Integrare – proces de încorporare a indivizilor în societate pentru participarea activã la viaþa societãþii de primire, fiind toleratã menþinerea unor deosebiri semnificative, de exemplu: culturale, sociale, morale etc. Acest termen este folosit în opoziþie cu cel de asimilare.

Intifada – revolta palestinienilor, care a început în octombrie 1987, împotriva ocupaþiei israeliene, din zonele de pe malul de vest al fluviului Iordan ºi din fâºia Gaza.

Jihad – termen din limba arabã, care desemneazã „rãzboi sfânt”.

Doctrina jihad este invocatã, în prezent, pentru a justifica rezistenþa, inclusiv actele teroriste, pentru a combate regimurile „ne-islamice” sau pentru descoperirea inamicilor externi ai Islamului, precum sunt etichetate, de cãtre unele state, Israelul ºi Statele Unite.

Lingua franca – limba acceptatã, în vederea comunicãrii, de cãtre persoane sau grupuri umane, care au limbi materne diferite, de exemplu folosirea limbii franceze sau engleze în diplomaþie.

Mercenar – persoanã angajatã într-o armatã strãinã ºi care, pentru bani, presteazã orice fel de servicii militare.

Migrant – individ care migreazã fie în interiorul unei þãri, fie dintr-o þarã în alta, pentru a se instala.

Migraþie – deplasarea unui individ dintr-o regiune în alta sau dintr-o þarã în alta pentru a se instala.

Migraþia provocatã de globalizare – variantã foarte modernã a migraþiei economice – fiind legatã de multiplicarea reþelelor economice, mediatice ºi culturale. Aceastã deplasare antreneazã ºi migraþia cadrelor de conducere, cu o înaltã calificare, specialiºti cu un alt statut decât cel al oamenilor care cautã un loc de muncã mai bine plãtit decât în þara de origine.

Migraþia în spaþiul virtual – tip foarte modern de nomadism din epoca contemporanã, urmare a dezvoltãrii tehnologiei comunicaþiilor, a Internetului în special.

Migraþia etnicã – deplasarea oamenilor din þara în care locuiesc, care este de cele mai multe ori ºi þara în care s-au nãscut, cãtre þara cu aceeaºi origine etnicã ºi/sau religie.

Migraþia provocatã de colonizare ºi decolonizare – variantã a migraþiei forþate, consideratã însã un tip de sine stãtãtor, deoarece intervin ºi motive etnice, culturale, economice etc.

Este provocatã de decolonizare, procesul prin care, dupã al doilea rãzboi mondial, ºi mai ales în anii 1960-1970, fostele colonii ºi-au redobândit, prin diplomaþie sau forþã, independenþa.

248

GLOSAR DE TERMENI

Migraþie internã – pãrãsirea unei unitãþi administrative a unei þãri, spre exemplu departament sau judeþ, pentru a se stabili într-o altã unitate administrativã.

Migraþie forþatã – migraþie provocatã de cauze care nu þin de libera voinþã a individului, cum sunt diferite tipuri de persecuþii, rãzboaie etc.

Mobilizare – acþiune de convocare de urgenþã a persoanelor combatante la unitãþile militare, în vederea rãzboiului.

Mujahedini – termen ce îi defineºte pe luptãtorii musulmani din cadrul Jihad-ului, cât ºi numele mai multor grupãri politice ºi paramilitare, cum ar fi Afganii Mujahideeni.

Naþionalism – ideologie care creeazã ºi susþine ideea de naþiune ca un concept al identitãþii comune a unui popor. Conform acestei teorii, pãstrarea nealteratã a identitãþii ºi glorificarea propriei naþiuni reprezintã valori fundamentale.

Naturalizare – proces prin care se acordã cetãþenia unei persoane de altã naþionalitate. Este ºi un instrument de integrare a grupurilor de imigranþi în þãrile de primire. Legea asupra naturalizãrii poate prevedea, dupã caz, simplificarea procedurilor pentru anumite grupuri de imigranþi, de exemplu: copiii imigranþilor.

Naþionalitate – termen ce desemneazã relaþia legalã, oficialã care existã între o persoanã ºi un stat. Persoana devine subiectul jurisdicþiei statale chiar dacã nu se aflã pe teritoriul statului respectiv.Termenul trebuie distins de termenul de cetãþenie.

Nonviolenþã – doctrinã social-politicã ce neagã necesitatea violenþei ca mijloc de acþiune politicã.

Partizan – membru al unui detaºament de luptã, care acþioneazã în timp de rãzboi contra inamicului, în spatele frontului.

Pãrinþi fondatori – termen care desemneazã câteva personalitãþi, între care Robert Schuman ºi Jean Monet, care, dupã al doilea rãzboi mondial, s-au gândit sã reuneascã popoarele Europei, astfel încât acestea sã trãiascã în bunã înþelegere ºi într-un climat de pace durabilã. Pe parcursul deceniilor urmãtoare, visul lor a devenit realitate, punându-se bazele instituþiilor europene.

Prejudecãþi – opinii ºi atitudini nefondate, legate de un individ sau de un grup social, care îl prezintã într-o luminã nefavorabilã. Prejudecata cuprinde credinþe personale ºi judecãþi de gândire, care permit aprecieri nedrepte din partea altor grupuri sociale, deseori ducând la discriminare.

Deºi legile nu pot elimina prejudecãþile, ele pot interzice comportamentele ºi practicile discriminatorii bazate pe prejudecãþi.

249

ISTORIA SECOLULUI AL XX-LEA ªI EDUCAÞIA PENTRU CETÃÞENIE DEMOCRATICÃ

Rasism – termen care desemneazã o teorie, care afirmã cã specia umanã este subîmpãrþitã în rase, unele fiind inferioare altora. Aceastã teorie pe care ºtiinþa modernã o combate, dovedind-o falsã, ramâne totuºi fundamentul unor grave fenomene de intoleranþã, în special faþã de strãini.

Rechiziþie – mãsurã excepþionalã prin care o instituþie a statului sau a puterii ocupante obligã pe cetãþeni la cedarea unor bunuri pentru nevoile frontului sau ale armatei.

Refugiat – individ care, din diverse motive, ºi-a pãrãsit þara de origine. Conform legilor azilului, poate face cerere pentru a i se acorda statutul de refugiat.

Segregaþie – formã extremã de discriminare naþionalã, etnicã, religioasã, rasialã etc.

Rezistenþã – miºcare popularã de eliberare desfãºuratã în timpul rãzboiului contra unei armate de ocupaþie.

Solicitant de azil – persoanã de altã naþionalitate care, din diferite motive, ºi-a pãrãsit þara de origine, pentru a gãsi adãpost în altã parte ºi a cãrui cerere de azil nu are încã rãspuns din partea þãrii de primire.

Spaþiul Schengen – termen care desemneazã un teritoriu fãrã graniþe interne, în interiorul Uniunii Europene. A fost iniþiat în 1985, când cinci state: Franþa, Germania, Belgia, Olanda ºi Luxemburg au convenit sã renunþe la controalele de identitate care se fãceau la frontierele lor comune. Spaþiul Schengen s-a extins treptat, incluzând acum toate statele Uniunii Europene, plus Islanda ºi Norvegia. În prezent, acordul face parte integrantã din tratatele Uniunii. Marea Britanie ºi Irlanda nu participã totuºi la acordurile privind controalele la frontierã ºi vizele.

Stat – comunitate politicã organizatã, ocupând un anumit teritoriu, având instituþii proprii ºi dispunând de suveranitate.

Stat naþional – concept care se referã în mod obiºnuit la un stat, în care o singurã naþiune este consideratã dominantã. De obicei, i se asociazã termenul de stat unitar.

Stereotip – imagine prefabricatã a unui grup de oameni. Aceastã imagine este, de obicei, bazatã pe informaþii false sau incomplete. În general, stereotipurile sunt negative.

Sufragetã – partizanã a miºcãrii femeilor din Anglia de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea, care milita pentru obþinerea dreptului de vot pentru femei.

250

GLOSAR DE TERMENI

ªanse egale – concept care asigurã lipsa oricãrei atitudini sau a unui comportament necorespunzãtor ºi care ar putea acþiona în detrimentul oricãrei persoane, din cauza unor factori irelevanþi, cum ar fi: culoarea pielii, originea etnicã, sex, orientare sexualã, religie, deficienþe etc.; aplicarea conceptului permite fiecãrui adult sau copil sã aibã acces la servicii ºi sã participe în societate în mod egal.

Terorism – folosirea violenþei împotriva unor non-combatanþi.

Desemneazã actele de violenþã destinate sã transmitã, prin teamã, teroare, un puternic mesaj politic ºi religios ºi care au drept scop fie câºtigarea simpatiei unui segment de populaþie, fie provocarea unei þãri sã acþioneze, sã ia anumite decizii pripite.

Toleranþã – respectarea, acceptarea ºi aprecierea diversitãþii culturale.

Voluntar – persoanã care intrã în armatã din dorinþa de a lupta sau înainte de a fi împlinit vârsta armatei prevãzutã de legile statului.

Xenofobie – sentiment sau comportament ostil faþã de strãini.

Glosarul a fost structurat de cãtre Mihai Manea.

251

BIBLIOGRAFIE GENERALÃ • James Adams, Urmãtorul – ultimul rãzboi mondial, Bucureºti, Editura Antet, 1988.

• Gabriel Almond, Sidney Verba, Cultura civicã: Atitudini politice ºi democraþie în cinci naþiuni, Bucureºti, Editura Du Style, 1996.

• Gabriel Andreescu, Naþiuni ºi minoritãþi, Ed. Polirom, Iaºi, 2004.

• Antonio Lobo Antunes, Întoarcerea caravelelor, Ed. Humanitas, 2003.

• Armata românã 1941-1945, Bucureºti, Ed. RAI, 1996.

• Raymond Aaron, Democraþie ºi totalitarism, Ed. All, Bucureºti, 2003.

• Asociaþia foºtilor deportaþi în Bãrãgan, Fotomemoria unei deportãri, Bãrãgan, 1951, Ed. Mirton, Timiºoara, 1995.

• Ph. Aries, G. Duby, Istoria vieþii private. De la primul rãzboi mondial pânã în zilele noastre, vol IX, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1997.

• Zygmunt Bauman, Globalizarea ºi efectele ei sociale, Bucureºti, Ed. Antet, 1996.

• Livia Bârlogeanu, Identitate ºi globalizare. Actele Colocviului Internaþional „Identitate ºi globalizare”, Bucureºti, Ed. Educaþia 2000+, Ed. Humanitas Educaþional, 2005.

• Cezar Bârzea, Educaþia pentru cetãþenie într-o societate democraticã: o perspectivã a educaþiei permanente, Consiliul Europei, Strasbourg, 2000.

• Ulrich Beck, Ce este globalizarea? Erori ale globalismului – rãspunsuri la globalizare, Bucureºti, Ed. Trei, 2003.

• Lya Beniamin, Comisia Internaþionalã pentru Studierea Holocaustului în România. Documente, Iaºi, Ed. Polirom, 2005.

253

ISTORIA SECOLULUI AL XX-LEA ªI EDUCAÞIA PENTRU CETÃÞENIE DEMOCRATICÃ

• Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria secolului XX, vol. 1-2, Bucureºti, Ed. ALL, 1998.

• Samuel Blackburn, Oxford. Dicþionar de filosofie, Bucureºti, Ed. Univers Enciclopedic, 1999.

• Gisela Bock, Femeia în istoria Europei, Ed. Polirom, Iaºi, 2002.

• N. P. Bogdãneºti, În cãutarea Paradisului, Ed. Politicã, Bucureºti, 1978.

• Lucian Boia, România: þarã de frontierã a Europei, Bucureºti, Ed. Humanitas, 2001.

• Vyvyen Brendon, Primul rãzboi mondial, Bucureºti, Ed. All, 2003.

• Dumitru Brusalinschi, Deportaþi în Bãrãgan, Ed. Agora, Cãlãraºi, 2001.

• David Brownstone, Irene Frank, Enciclopedia rãzboaielor din anul 100.000 î.Hr. pânã în prezent, Cluj-Napoca, Ed. Lider, Ed. Luceafãrul, 2005.

• Ion Budunescu, Terorismul – fenomen global, Bucureºti, Ed. Politicã, 1997.

• Kaya Bulent, Une Europe en evolution – Les flux migratoires au 20e siècle, Éditions du Conseil de l’Europe, 2002.

• Gheorghe Buzatu, România ºi marile puteri (1939-1947), Bucureºti, Ed. Enciclopedicã, 2003.

• George Cãlinescu, Istoria literaturii române, Bucureºti, Ed. Minerva, 1982.

• Carol Cãpiþã, Laura Cãpiþã, Tendinþe în didactica istoriei, Piteºti, Ed. Paralela 45, 2005.

• Mircea Cãrtãrescu, Postmodernismul românesc, Bucureºti, Ed. Humanitas, 1999.

• P. Centlivres, Les defits migratoires, Neuchatel, 1998.

• D. Chansel, L’Europe à l’ecran: le cinema et l’enseignement de l’histoire, Editura Conseil de l’Europe, 2000.

• Michel Chaliand, Atlas des migrations, Paris, Editions Du Seuil, 1994.

• Steven Connor, Cultura postmodernã. O introducere în teoriile contemporane, Bucureºti, Ed. Meridiane, 1999.

254

BIBLIOGRAFIE

• Cristina Corciovescu, Bujor T. Rîpeanu, Secolul cinematografului. Micã enciclopedie a cinematografiei universale, Bucureºti, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1989.

• Cronologia universalã, Larousse, Bucureºti, Ed. Lider, 1996.

• Cristian Delcea, Psihologia terorismului – cine devine terorist ºi de ce?, Bucureºti, Ed. Cartimpex, 2003.

• Jacques Delors, Comoara lãuntricã. Raport cãtre UNESCO al Comisiei Internaþionale pentru educaþie în secolul XXI, Iaºi, Ed. Polirom, 2000.

• Dicþionarul explicativ al limbii române, Bucureºti, Ed. Univers Enciclopedic, 1998.

• Dana Diminescu, Visibles mais peu nombreux les circulations migratoires roumains, Paris, 2003.

• Dorling Kindersley, E-enciclopedia. Marea carte a cunoaºterii.

Enciclopedie cu un website dedicat ºi cu 1000 de link-uri de ultimã orã, Bucureºti, Ed. Litera Internaþional, 2005.

• Ovidiu Drâmba, Istoria culturii ºi civilizaþiei, vol. 1-10, Ediþie definitivã, Bucureºti, Ed. Saeculum I.O., 1998.

• Enciclopedie de istorie a lumii, Oradea, Ed. Aquila’93, 2004.

• Enciclopedie de istorie universalã, Bucureºti, Ed. All Educational/ Novara, De Agostini, 2003.

• Enciclopedie de filozofie ºi ºtiinþe umane, Bucureºti, Ed. All Educational/ De Agostini, 2004.

• F. Falcone, A. Sette, Ussama bin Ladin – Teroare în Occident, Bucureºti, Ed. Alfa, 2002.

• Teodor Filip,Teroriºtii printre noi, Craiova, Ed. Obiectiv, 2002.

• Mihai Floca, Forþele de elitã ale lumii, Bucureºti, Ed. Militarã, 1999.

• Augustin Fluierea, Manualul Uniunii Europene, Bucureºti, Ed. Actami, 2001.

• Hedi Fried, Pendulul vieþii, Ed. Vremea XXI, Bucureºti, 2004.

• Anna Frank, Jurnalul Annei Frank (12 iunie 1942-1 august 1944), Bucureºti, Ed. Tineretului, 1959.

• Francis Fukuyama, Sfârºitul istoriei, Ed. Vremea, Bucureºti, 1994.

255

ISTORIA SECOLULUI AL XX-LEA ªI EDUCAÞIA PENTRU CETÃÞENIE DEMOCRATICÃ

• Bernard Gavoty, Amintirile lui George Enescu, Bucureºti, Ed. Muzicalã, 1982.

• Imanuel Geiss, Istoria lumii. Din preistorie pânã în anul 2000, Bucureºti, Ed. All Educational, 2002.

• Ernest Gellner, Naþiuni ºi naþionalisme, Ed. Antet/CEU, Bucureºti, 1997.

• Un ghid pentru tinerii români. Ce este Uniunea Europeanã, Bucureºti, Ed. Est, 2001.

• Dinu C. Giurescu, Istoria României în date, Bucureºti, Ed. Enciclopedicã, 2003.

• Rui Gomes, Repere. Manual de educaþie pentru drepturile omului, Timiºoara, Consiliul Europei, Institutul Intercultural, 2004.

• Bernard Guillochon, Globalizarea – o singurã planetã, proiecte divergente, Bucureºti, Larousse, Ed. Enciclopedia RAO, 2003.

• Eric J. Hobsbawm, O istorie a secolului XX. Era extremelor.

1914-1991, Chiºinãu, Ed. Cartier, 1999.

• Eric J. Hobsbawm, Naþiuni ºi naþionalism din 1780 pânã în prezent. Program, mit, realitate, Ed. Arc, Chiºinãu, 1997.

• Mary Hollingsworth, Arta în istoria umanitãþii, Bucureºti, Ed. Enciclopedia RAO, 2004.

• Michael Howard, Rãzboiul în istoria Europei, Timiºoara, Ed. Sedona, 1997.

• Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizaþiilor ºi refacerea ordinii mondiale, Bucureºti, Ed. Antet, 1998.

• Instituþiile Uniunii Europene, Bucureºti, 1999.

• Vasile Iosipescu, Rãzboaiele locale ºi panoplia zeului Marte, Bucureºti, Ed. Militarã, 1985.

• Roland Jacquard, În numele lui Osama bin Laden, Bucureºti, Ed. RAO, 2004.

• Joël Kotek, Pierre, Rigoulot, Secolul lagãrelor, Bucureºti, Ed. Lucman, 2005.

• Geoff Layton, Germania: Al treilea Reich 1933-1945, Ed. All, Bucureºti, 1997.

• Gerard Leclerc, Mondializarea culturalã. Civilizaþiile puse la încercare, Chiºinãu, Ed. ªtiinþa, 2003.

256

BIBLIOGRAFIE

• Ion Bogdan Lefter, Postmodernism. Din dosarul unei „bãtãlii” culturale, Ediþia a II-a adãugitã, Piteºti, Ed. Paralela 45, 2002.

• Giovanni Levi, Jean-Claude Schmitt (coordonatori), Istoria tinerilor în Occident, vol. 1-2, Iaºi, Institutul European, 2001.

• Monica Lovinescu, Posteritatea contemporanã. Unde scurte, III, Bucureºti, Ed. Humanitas, 1994.

• Nicolae Manolescu, Literatura românã postbelicã, vol. 1-3, Bucureºti, Ed. Aula, 2001.

• Valentina Marinescu, Valentina Procopie, Accesul femeilor pe piaþa muncii, The Gallup Organization Romania, Edit. ro, 2004.

• Adrian Marino, Pentru Europa. Integrarea României, Ediþia a II-a, revãzutã ºi întregitã, Iaºi, Ed. Polirom, 2005.

• Mãrturii despre tineri ºi tinereþe, Anchetã internaþionalã, Bucureºti, Ed. Politicã, 1970.

• ªtefania Mihãilescu, Emanciparea femeii române, antologie de texte, vol I, 1815-1918, Bucureºti, Editura Ecumenica, 2001.

• Sorin Mitu, Geneza identitãþii naþionale la românii ardeleni, Bucureºti, Ed. Humanitas, Bucureºti, 1997.

• „Monitorul Oficial”, sept. 2000, dec.2001 • John Naisbitt, Patricia Aburdene, Anul 2000 Megatendinþe, Bucureºti, Ed. Humanitas, 1993.

• Victor Neumann, Neam, popor sau naþiune, Ed. Curtea Veche, Bucureºti, 2003.

• Vasile Paul, Conflictele secolului XXI. Proiecþii în spaþiul strategic, Bucureºti, Ed. Militarã, 1999.

• Vasile Paul, I. Pãcurariu, Rãzboiul mileniului trei, Bucureºti, Ed. D.B.H., 2001.

• Personalitãþi care au schimbat istoria lumii, 4 vol., Larousse, Bucureºti, Ed. Enciclopedia RAO, 2002-2004.

• John Pinder, Uniunea Europeanã. Foarte scurtã introducere, Ed. All, Bucureºti, 2003.

• Georgios Prevelakis, Balcanii. Culturã ºi geopoliticã, Bucureºti, Ed. Corint, 2001.

• Viorica Ramba, Ecologii culturale vechi ºi noi în pragul mileniului III. Repere sintetice din istoria culturii umane, Bucureºti, Ed. All Educational, 1999.

257

ISTORIA SECOLULUI AL XX-LEA ªI EDUCAÞIA PENTRU CETÃÞENIE DEMOCRATICÃ

• Erich Maria Remarque, Nimic nou pe frontul de vest, Bucureºti, Ed. Pentru literaturã, 1965.

• John D. Salinger, De veghe în lanul de secarã, Iaºi, Ed. Polirom, 2001.

• Joachim Scholl, Cele mai cunoscute 50 romane ale secolului XX, Bucureºti, Ed. Corint, 2001.

• Hagen Schulze, Stat ºi naþiune în istoria europeanã, Ed. Polirom, Iaºi, 2003.

• Secolul XX – pas cu pas, Bucureºti, Ed. ªtefan ’94, 2004.

• Alexandr Soljeniþîn, Arhipelagul Gulag. 1918-1956. Încercare de investigaþie literarã, vol. I-II, Bucureºti, Ed. Univers, 1997.

• Vasile Simileanu, Asimetria fenomenului terorist, Bucureºti, Ed. Top Form, 2003.

• Robert Stradling, Sã înþelegem istoria secolului XX, Bucureºti, Ed. Sigma, 2002.

• Jean-François Soulet, Istoria imediatã, Bucureºti, Ed. Corint, 2000.

• Jean François Soulet, Istoria comparatã a statelor comuniste din 1945 pânã în zilele noastre, Ed. Polirom, Iaºi, 1998.

• Joseph Stieglitz, Globalizarea. Speranþe ºi deziluzii, Bucureºti, Ed. Economicã, 2005.

• Alex ªtefãnescu, Istoria literaturii române contemporane 1941-2000, Bucureºti, Ed. Maºina de scris, 2005.

• ªtiinþa ºi tehnica secolului XX, Oradea, Ed. Aquila’93, 2000.

• Sergiu Tãmaº, Dicþionar politic. Instituþiile democraþiei ºi cultura civicã, Ed. Academiei Române, 1993.

• Rãzvan Theodorescu, Culturã ºi civilizaþie europeanã, Bucureºti, Ed. România de Mâine, 2003.

• Anne-Marie Thiesse, Crearea identitãþilor naþionale în Europa.

Secolele XVIII-XIX, Ed. Polirom, Iaºi, 2000.

• Paul Treanor, Structures of Nationalism, Sociological Research Online, 1997.

• Frevert Ute, H. G. Haupt, Omul secolului al XX-lea, Iaºi, Ed. Polirom, 2002.

258

BIBLIOGRAFIE

• Constantin Vitanos, Didactica Istoriei. Educaþie pentru cetãþenie europeanã, în „Studii ºi articole de istorie”, Bucureºti, LXX/2005, p. 173-178.

• Simon Wiesenthal, Asasinii printre noi, Bucureºti, Ed. Politicã, 1969.

• Xenopoliana, Postmodernism, postcomunism, postistorie, Iaºi, II, 1994, No. 1-4.

• Joseph Yacoub, Terorismul, Bucureºti, Ed. Omega, 2001.

SITE-URI WEB • http://lists.econ.utah.edu/pipermail/a-list/2001-October/016428.html • http://www.nationalismproject.org/ • http://www.fordham.edu/halsall/mod/modsbook17.html • http://web.inter.nl.net/users/Paul.Treanor/plana.html • http://www.wikipedia.org/wiki/Nationalism • http://plato.stanford.edu/entries/nationalism/ • http://www.socresonline.org.uk/2/1/natlinks.html • http://www.lse.ac.uk/collections/ASEN/ • http://www.historyteacher.net/APEuroCourse/WebLinks/WebLinks-EuropeanNationalism.htm • http://www.gmu.edu/academic/pcs/jorgens.html • http://www.wisc.edu/nationalis • http://www.splcenter.org/teachingtolerance/tt-index.html • http://www.europa.eu.int/comm/employment_social/fundamental_rights/index_en.htm • http://www.stop-discrimination.info/ • http://www.unhchr.ch/html/racism/00-religion.html • http://www.diversity-in-europe.org/ • http://www.coe.int/T/E/human_rights/Ecri/3-Educational_resources/ • http://www.coe.int/t/E/human_rights/ecri/ • http://www.discoveringdiversity.org • http://www.unesco.org/tolerance/declaeng.htm • http://www.discoveringdiversity.org/documents/tp1.pdf • http://www.eurominority.org/version/en/ • http://www.ecmi.de/ • http://www.evidenclincamera.co.uk • http://www.hiperhistory.com • http://www.internationalposter.com • http://wwwworldwar1.com/tgws/tgws2.htm • http://www.historyplace.com/worldwar2/timeline/ww2.htm • http://www.csis-scrs.gc.ca • http://www.ict.org.il • http://www.inteligenceonline.com • http://www.specialoperations.com • http://www.sri.ro • http://www.terrorism.com • http://www.terrorism.org • http://www.infoeuropa.ro • http://www.nato-forum.com • http://www.dtic.mil • http://www.nato.int

259

ISTORIA SECOLULUI AL XX-LEA ªI EDUCAÞIA PENTRU CETÃÞENIE DEMOCRATICÃ

• http://www.natonews.com • http://www.naa.be • http://www.fas.org • http://www.saclantc.nato.int • http://www.nc3nato.int • http://www.act.nato.int • http://www.infoeuropa.ro • http://www.globalizarea.com • http://www.unesco.org • http://www.wikipedia.com • http://www.unhcr.ch/french/teach/faims.htm • http://www.gov.nb.ca/hrc-cdp/f/ditesnon.htm#racisme • http://www.britishpathe.com • http://www.dadalos.org/rom/ • http://www.ier.ro/Tratate • http://www.infoeuropa.ro • http://www.learningcurve.gov.uk • http://www.unhchr.ch/udhr/lang/rum.htm • http://www.unine.ch/fsm • http://www.cnrr.ro • http://www.iom.int, www.iom.ro • http://www.savethechildren.save

Bibliografia a fost restructuratã de cãtre Mihai Manea.

260