Sagetatorul Nr. 745

Sãgetãtorul Nr. 745  29 noiembrie 2011  Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

Existenţa şi conştiinţa la Petre Ţuţea

Î

mi amintesc frontispiciul decorativ al Universitãþii Bucureºti, cu care s-au marcat, în urmã cu 20 de ani, funeraliile lui Petre Þuþea. Un ornament inscripþionat cu urmãtoarele cuvinte: “Români, am mai pierdut un mare român!”. Prin urmare, sâmbãtã, 3 decembrie, se împlinesc 20 de ani de la moartea lui Petre Þuþea. Filozoful a murit în dimineaþa zilei de 3 decembrie 1991. A vãzut lumina zilei în octombrie 1902, în satul Boteni, unde a copilãrit ºi a urmat o parte din cursurile Liceului „Neagoe Basarab“ din Câmpulung.

Boteniul este un sat poetic, situat între muscele; casele sunt cãþãrate pe dealuri pitoreºti, parcã într-o gravitaþie inversã, iar localnicii pretind cã el este cel mai frumos sat din judeþul nostru. Dupã doar câþiva ani de la naºterea sa, Petre Þuþea rãmâne orfan de tatã, care fusese preot. Drept care, fiind obiceiul timpului ca bãieþii orfani sã fie luaþi de armatã ºi sã fie fãcuþi copii de trupã, tânãrul Petre a fost luat de o unitate militarã din Cluj. Dupã ce a absolvit Liceul „Gheorghe Bariþiu“ din Cluj, în urma deciziei unui consiliu de militari, musceleanul nostru va urma Facultatea de Drept.

Remarcat în cercurile intelectualilor ardeleni, va fi trimis, de marele om politic A. Vaida-Voievod, sã studieze formele de guvernãmânt la Universitatea „Humboldt“ din Berlin. La aceastã universitate germanã, Petre Þuþea a studiat economia, dreptul, teologia, ºtiinþele naturii, filozofia. Între anii 1936-1939 a fost ºef de secþie în Ministerul Economiei, Biroul de publicaþii economice ºi propagandã. În 1940 a fost ºef de secþie în Ministerul Comerþului Exterior. Colaboreazã la diverse publicaþii, în special la „Cuvântul”, condus de Nae Ionescu, unde publicã articole de economie politicã. Printre ceilalþi colaboratori se aflã Constantin Noica, Mircea Eliade, Mihai Sebastian, Mircea Vulcãnescu, Radu Gyr. Este arestat de cãtre autoritãþile comuniste impuse de sovietici ºi anchetat fãrã

condamnare timp de 5 ani (19481953), apoi este arestat din nou pe 22 decembrie 1956 sub acuzaþia de uneltire contra statului. Este condamnat la 10 ani închisoare în anul 1957, apoi i se intenteazã un nou proces în 1959 ºi este condamnat la 18 ani muncã silnicã, din care executã 8 în diverse penitenciare, mai ales la Aiud.

a existenþei s-a întors, dar a rãmas indisolubil legatã de aceea a conºtiinþei, deoarece nu existã filozof de seamã care sã fi procedat la cercetarea existenþei mai înainte de a fi cãutat sã-ºi dea seama de posibilitãþile de cunoaºtere ºi de caracterul conºtiinþei noastre. Fiindcã nu numai lumea înconjurãtoare cuprinde, pentru noi, o mulþime de necunoscute, dar acestea se aflã ºi în propria noastrã fiinþã, în spiritul nostru.

Î Petre Þuþea

P

etre Þuþea mãrturiseºte cã, dintre toate ideile filozofice, douã sunt care ocupã centrul preocupãrilor sale: una este problema existenþei ºi alta este problema conºtiinþei.

Problema existenþei se leagã de întrebarea urmãtoare: care sunt fundamentele existenþei? ªi problema conºtiinþei se leagã de o altã întrebare: care sunt posibilitãþile de cunoaºtere a spiritului nostru, cât putem cunoaºte ºi ce putem cunoaºte?

De altfel, aceste întrebãri sunt esenþiale pentru oricare din marii filozofi cunoscuþi de noi. Prin urmare, au fost epoci în care prima problemã, aceea a existenþei, domina aproape singurã. Nimeni nu se întreba dacã putem cunoaºte ºi cât de mult. Pãrea un lucru de la sine înþeles cã omul are putinþa de a cunoaºte. Când însã s-au ivit primele îndoieli asupra puterilor noastre cognitive, s-a instalat altã problemã în centrul preocupãrilor filozofice: problema conºtiinþei.

Evident însã cã scopul din urmã al demersurilor filozofice este sã pricepi existenþa, nu valoarea conºtiinþei, care rãmâne un simplu mijloc. Aceastã problemã

n acest sens, foarte sugestiv este versul lui Voltaire dintr-o tragedie de-a sa, ºi anume: “Cãlãuzeºte-mã, Doamne, nu pentru cã nu cunosc ce este în jurul meu, ci pentru cã nu mã cunosc pe mine”. Aici este marea necunoscutã a vieþii noastre.

Pentru aceastã necunoscutã, care se gãseºte în însuºi interiorul spiritului nostru, filozofii ºi-au imaginat cã sufletul este un fel de oglindã care înregistreazã întocmai ceea ce este împrejur. Însã, din momentul în care conºtiinþa noastrã nu a mai fost socotitã ca o oglindã fidelã, de atunci toate ideile noastre au fost declarate subiective ºi s-a pus problema urmãtoare: oare existã corespondenþã între ideile noastre ºi lumea din afarã? ªi pentru cã dorinþa de a cunoaºte este aºa de puternicã, toþi filozofii ºi-au dat seama cã trebuie sã gãseascã o garanþie pentru ca ideile lor sã se potriveascã, aºa cum este ºi firesc, cu lumea din afarã ºi ce avem în capul nostru sã corespundã adevãrului. Acest garant era însã foarte greu de gãsit, dar filozofii au gãsit ceva foarte interesant.

Cine garanteazã, la Descartes, adevãrul ideilor noastre, cine este garant cã ceea ce gândim noi este la fel cu realitatea? Dumnezeu. La Spinoza acelaºi lucru. El afirmã cã ordinea ideilor corespunde cu ordinea lucrurilor.

Cine garanteazã? Dumnezeu, chiar dacã e vorba de un Dumnezeu conceput altfel decât la Descartes.

Armonia prestabilitã a lui Leibniz de asemeni; cine e garantul cã ideile noastre corespund cu lucrurile din afarã? Dumnezeu.

Rememorãri

Paul Everac (1924-2011) „Publicul este forul infailibil, pe care trebuie sã-l educ, adicã sã-l fac failibil. ªi mai trebuie sã ºi intru în sufletul lui prin publicitate ºi mass-media, dar sã fiu ºi puþin constant, ca sã mã descopere posteritatea.“.

- Paul Everac -

Intrarea pe scena vieþiil S-a nãscut, cu exact douã decenii înainte de 23 august 1944, „zi cu roºu însemnatã pe glie-n þarã”, precum o proslãvea liric Mihai Beniuc, poetul inseminat ideologic, zi care avea sã însemne cu roºu ºi destinul viitorului dramaturg… Aºadar, la 23 august 1924, în familia unor respectabili profesori de liceu, se ivea, pãºind cu încredere într-o lume a speranþelor cu toate comediile ºi dramele ei, lume

care, din pãcate, avea sã fie dureros sfârtecatã de tragedia unui mãcel mondial sortit sã schimbe din temelii destinul omenirii…

Locul apariþiei prolificului scriitor pe Terra este

Berkeley aduce acelaºi garant: pe Dumnezeu, cãci Dumnezeu proiecteazã direct cunoºtinþele în conºtiinþa noastrã. vident cã Berkeley mai face o reflecþie: nu tot ceea ce este în capul nostru este valabil, ci mai sunt ºi erori. Atunci care este criteriul dupã care deosebim adevãrul de eroare?

Berkeley introduce un nou criteriu ºi anume: acordul oamenilor. Sunt adevãrate acele idei asupra cãrora este de acord toatã lumea ºi sunt erori unde nu se stabileºte acordul.

Aceasta este o teorie foarte periculoasã, când ne gândim cã toate ideile ºtiinþifice de valoare au fost opera unui cap izolat, care vedea adevãrul în opoziþie cu lumea întreagã. ªi, aºa cum spune filozoful Ion Petrovici într-un eseu, „nu merge plebiscit în ºtiinþã, în politicã, poate, merge”.

Iar Petre Þuþea este atras din ce în ce mai mult de un alt filozof german, adicã de Immanuel Kant.

Acest filozof dã cu totul altã interpretare garantului ideilor noastre. El spune cã lumea înconjurãtoare nu este ceva strãin ºi independent de mine; lumea înconjurãtoare este un produs, este o creaþie a spiritului meu. Spiritul meu este acela care dicteazã legile naturii, spiritul meu organizeazã ºi legifereazã natura exterioarã. ªi, atunci, este foarte simplu: cunoºti legile naturii, pentru cã aceste legi îºi au temelia în însuºi spiritul tãu.

Toate articulaþiile naturii, marile ei aspecte, toate acestea se gãsesc în spiritul meu, care le proiecteazã în lumea din afarã. Privind lumea exterioarã, fac exact acelaºi lucru pe care îl fãcea ºi Narcis, când se uita în apã ºi se admira pe sine însuºi. Prin urmare, la Kant oare nu mai rãmâne nicio necunoscutã, niciun mister? Ba da, deoarece o mãrturiseºte însuºi Kant. Spiritul nostru este acela care clãdeºte lumea, dar materialul cu care clãdeºte, acela nu vine din spiritul nostru, îl gãseºte acest spirit în lumea din afarã. Prin urmare, iatã misterul, iatã necunoscuta reinstalatã de Kant. De altfel, el denumeºte acest necunoscut numen.

E

Muzica zilelor noastre

„Şoimul” maltez Fu, metaforic vorbind, mister Colin Attard. Gozitan de fel, a zburat din Malta tocmai la Piteºti. Aducând cu sine cântul insular. Plin de influenþe, cu rod îmbinate. Precum s-a vãzut ºi s-a auzit joia ce s-a dus. Când ne-am întâlnit, inedit, bine-venit, cu sonoritãþi din zona aceea. Strânse în lucrãri, sã zicem recente, de secol trecut. De Vella, Attard, Camilleri ºi Pace.

Compozitori din patria mumã, pe care oaspele nostru i-a tãlmãcit cu aplomb. Vrând sigur sã iºte o punte de spirit între popoare. Un pod sã dureze între culturi, prin sunetu’ muzicii viu. Molcom, învolburat, ca marea ºi viaþa ºi-a’ lor veºnice valuri. Vesel sau trist, dupã sufletu’ omului, indiferent cãrui neam aparþine acesta...

De s-ar fi-nsoþit de-o compatrioatã în efortu’ sãu, noi ne-am fi convins ºi mai abitir. Chit cã Mediana a interpretat în limba maltezã. Orchestra, în schimb, ºi-a fãcut datoria cu sârg, aºa cã „ºoimul” o mai vâna aplauze, poate, ºi-n viitor pe aci. E un dirijor temperamental, cu certe resurse. Oare cum i-ar ieºi rapsodiile mândre enesciene? Mã ispiteºte-ntrebarea, deloc alandala. Carpaþii-nfrãþindu-se astfel cu Mediterana. Tot metaforic vorbind, evident. Dar fructuos, categoric, ºi de dorit apãsat. Cãci muzica fainã graniþe n-are. În inimi sã intre oriunde, oricând, pe alese...

Adrian SIMEANU

Î

n sfârºit, nu mã voi referi aici la toþi urmaºii filozofului de la Konigsberg care l-au inflenþat pe Þuþea. Voi selecþiona între aceºtia pe Fichte.

Kant susþine cã lumea înconjurãtoare este clãditã de spiritul nostru, cu legile lui, însã materialul din care este clãditã lumea rãmâne ceva strãin, un corp aparte de acest spirit. Vine Fichte ºi susþine: nu, lumea întreagã nu este decât o proiecþie a spiritului nostru, nu este nimic strãin de spirit, nimic care sã vinã din afarã ºi sã fie recepþionat de spiritul nostru, care nu poate sã fie o oglindã deformatã, pentru cã el este creatorul unic. Lumea toatã este o creaþie a spiritului nostru ºi – adaugã Fichte – concepþia mea, cât pare ea de îndrãzneaþã, se potriveºte cu concepþia omului simplu, care nu face nici el distincþie între lumea de afarã ºi aceea a imaginilor noastre.

Aceastã lume vine din adâncurile subconºtiente, iar noi o gãsim în faþã, fãrã sã ºtim cã este opera noastrã. Iatã, prin urmare, unde îºi au rãdãcinile psihanaliza lui Freud ºi psihologia analiticã a lui C.G. Yung. Mai vine o întrebare foarte fireascã: dacã fantezia

disputat de Oradea ºi de Bucureºti, prin date biografice incerte furnizate, în „eseurile” lor, de cãtre unii istorici literari expeditivi, cu toate cã lansarea pe scena vieþii publice era incomparabil mai bine asiguratã de o Capitalã a tuturor posibilitãþilor de afirmare…

Nici originea sa etnicã n-a scãpat de pana otrãvitã a denigratorilor de profesie, incitaþi de ascensiunea fulminantã a tânãrului autor de piese de teatru; destinul scriitorului ar fi fost „asigurat” exclusiv prin originea sa etnicã de „evreu comunist”, ºtiindu-se cã evreii – ca popor ales – au atribute înnãscute, ori dobândite prin muncã ºi perseverenþã, pentru o ascensiune rapidã pe scara socialã. Întrebat de cãtre Culiþã Ioan Uºurelu despre originea sa etnicã, Paul Everac – pe adevãratul sãu nume, Petre Constantinescu, se va confesa: „Ar fi bine sã fiu un evreu comunist, bãiatul meu ar putea sã fie atunci un Tismãneanu, poate un Patapievici. Din nefericire, sunt un biet român ortodox, cu tatã închis la Piteºti

noastrã inconºtientã proiecteazã lumea din afarã, cum se face cã ceea ce vãd eu coincide cu ceea ce vede altul? Foarte simplu va rãspunde Fichte: pentru cã eurile noastre separate nu sunt decât niºte secvenþe, diviziuni superficiale ale unui eu unic ºi univesal. Acesta proiecteazã lumea exterioarã ºi noi, indivizii, o vedem ºi nu ºtim de unde vine din afarã, pe când, în realitate, este zãmislitã de fantezia creatoare a spiritului universal.

Iatã cum ºi Fichte ajunge la Dumnezeu. Fichte îºi pune o întrebare: în ce scop oare fantezia aceasta inconºtientã, cu ce intenþii proiecteazã aceastã lume exterioarã? Filozoful dã douã rãspunsuri, care sunt foarte interesante. Primul rãspuns: spiritul vrea sã se cunoascã pe sine ºi, ca sã poatã cunoaºte, trebuie sã se limiteze. Într-adevãr, ca sã poþi cunoaºte un lucru, lucrul acela trebuie sã fie perfect delimitat. Când îi atribui o însuºire, în momentul acela ai ºi exclus altele. Când spui banala frazã: creta este albã, în momentul când ai atribuit cretei culoarea albã ai exclus de la ea toate celelalte culori. Prin Gheorghe SAVU (continuare în pagina 10)

ºi mamã datã afarã din directorat… Pãrinþii m-au fãcut Constantinescu, eu m-am fãcut Everac.”.

Pseudonimul care l-a fãcut celebru pe „cel mai jucat dramaturg român al tuturor timpurilor” – Paul Everac – a fost, potrivit mãrturisirii sale, ales absolut întâmplãtor: „Un coleg de liceu, cu aplecare literarã, a inventat personajul Everac, cu care eu am încercat sã mã identific. Era o identitate echivocã…”. „Fãcut”, aºadar, de cãtre pãrinþi, Constantinescu Petre, elevul va urma cursurile primare ºi liceale la Arad, unde aceºtia erau profesori secundari; îºi va completa studiile, absolvind Facultatea de Drept [1947] ºi Filosofie [1948] de la Universitatea din Bucureºti, concomitent, angajându-se la ziarul „Curentul” ºi meditând, pe bani puþini, absolvenþi de liceu pentru admiterea în facultãþi cu profil umanistic.

Grigore CONSTANTINESCU (va urma)

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■

8

ARGEªUL

● săgetătorul

Incertitudine Spune-mi cã viaþa mea va continua sã existe, Cã (dezamãgit, însã nu ºi înfrânt) Voi trece mai departe peste trupul de gheaþã al clipelor.

Iatã, zeul somnului cu obrazu-obosit ºi neras, Iatã femeia iubitã, în vis peste trupul meu aplecându-se Ca printr-o fereastrã deschisã.

Iatã sentimentele care efemer se ascund în castelul de nisip al clipei de-acum, Iatã melancolia care târãºte cu ea mulajul de ghips al vorbelor mele, Pe care tu te prefaci cã le-auzi ºi le crezi uneori.

Iatã cuvintele rãstite care se ridicã uºor ca un abur otrãvitor, Lãsând în urmã scheletul unor întâmplãri Pe care alþii le vor îmbrãca în zdrenþe multicolore.

Iatã cum dragostea rãmasã fãrã speranþã Intrã-ntr-un lift plictisit Care, la o bãtaie de aripi, se-nalþã la ceruri greoi.

Spune-mi tu, lacrimã de cristal, Pe obrazul mirajului de gheaþã-al ideilor, Spune-mi cã viaþa mea va continua sã existe!

Iar acum, dupã ce ne-am aºezat gândurile faþã în faþã, Nerostitele noastre cuvinte pleacã spre þãrile calde, Dar cum sã ºtiu ce a fost, de vreme ce nu ºtiu ce-a rãmas?

Alexandru DUªAN

Paºi pe nisip

Acel „ceva“...

Acum douã-trei seri am participat la un concurs de talente… Nebunie mare, participanþi destui ºi emoþii cât cuprinde! Piesa pe care am cântat-o a fost una sãltãreaþã ºi destul de nepotrivitã pentru locaþia în care s-a þinut respectivul concurs: „Anyway“.

Dupã ce toþi concurenþii ºi-au terminat numerele, juriul, format din profesioniºti din toate domeniile, muzicã, teatru, dans ºi design, au deliberat. Din pãcate nu am luat niciun premiu, deºi aº fi sperat la o mai bunã impresie a numãrului meu.

Totuºi am întrebat membrii juriului, pe care din fericire îi ºi cunoºteam, ce pãrere au avut. Zic din fericire, pentru cã mi se pare de o mie de ori mai bine sã îþi fie împãrtãºitã o pãrere din partea unui om care te cunoaºte mai bine ºi care nu te-ar minþi în astfel de cazuri. Acestea fiind spuse, am fost puþin dezamãgitã de deznodãmântul poveºtii. Mi s-a spus cã teatrul este de mine, iar muzica ar trebui lãsatã pe locul doi. Recunosc, m-am simþit bine când am fost recunoscutã ca o persoanã cu potenþial artistic, însã m-aº fi aºteptat de asemenea la o pãrere mai bunã asupra felului în care cânt. ªtiu cã-i un cliºeu, dar chiar îmi place sã cânt ºi mereu încerc sã gãsesc o piesã care sã mã facã sã mã simt bine în pielea mea. Alt lucru ce m-a fãcut sã mã simt mai puþin specialã în momentele acelea a fost faptul cã mi s-a spus cã nu am acel „ceva” pentru muzicã... Vã închipuiþi cã mi-a picat faþa la propriu. Am fost supãratã, recunosc, chiar nemulþumitã la momentul respectiv. Iatã însã ce am învãþat eu din aceastã experienþã: nu vor ieºi niciodatã lucrurile aºa cum vrei (cuvântul niciodatã este folosit aici cu intenþie!). Iar pe de altã parte consider cã-i mult mai bine cã mi s-a spus acest lucru din partea unui om care încearcã sã mã înveþe de bine. Este foarte important sã ai astfel de persoane lângã tine, iar ca o încheiere pot spune cã, deºi poate nu am cea mai frumoasã voce, niciun moment nu o sã mã opresc din a face ce îmi place!

Alexandra CIOBOTARU

29 noiembrie 2011

Apoteoza singurătăţii Dacã în loc de a cârti fiece om s-ar ilumina prin focul miraculos al creaþiei, lumea ar fi dupã fagãduinþã un paradis.

Iar gândirea ºi-ar redobândi în fine condiþia paradisiacã de excelsior al omenescului.

Pentru cã, trecute prin filtrul raþionalitãþii, operele creatorilor pierd categoric ceva din inefabilul intenþiei lor originare, câºtigând prin confirmarea originalitãþii ceva din prestigiul operei deschise, anume o perspectivã de multiplicare a interpretãrilor.

De o astfel de întâmpinare a avut parte prolificul autor contemporan de cãrþi de o specie aparte privind forma discursului literar, piteºtean prin naºtere, bucureºtean prin adopþie culturalã. Cronicar muzical al postului Radio România Muzical, Adrian Georgescu aminteºte prin stil de textul suprarealist, pe care îl investeºte cu o literaritate prozasticã ce inoveazã scriitura tradiþionalã, de la care preia eclectismul perspectivei narative, efectul denotat fiind un psihologism aparent reducþionist asupra fiinþãrii, convertit în aspiraþia fausticã a cunoaºterii totale, pe baza intuiþionismului filozofico-literar propriu avangardei postmoderniste, care regãseºte explorãrile abisale propice afirmãrii ºi inovãrii discursului literar.

Dacã vom încerca o fiºã biobibliograficã asupra genezei unui atare tip de scriiturã, ne temem cã actualii critici de întâmpinare vor avea a stãrui asupra cercetãrii lor, dat fiind cã de exemplu George Irava a alcãtuit o primã ediþie criticã de format redus asupra operei lui Adrian Georgescu, la fel de stãruitoare în a zãbovi într-o cãutare unitarã de stil al unei opere funciarmente diverse tematic.

Confesiunea atipicã a unor avataruri existenþiale anunþã se pare un produs artistic potenþial capabil de vãdite interferenþe cu cele mai interesante cãutãri tematice ºi de stil din literatura contemporanã ºi din cea de totdeauna.

Pentru cã, de altfel psihologismul revine în atenþia creatorilor voluntari de

literaturã contemporanã, camuflat în mantia unui limbaj livresc, el însuºi pretext pentru o noutate absolutã în plan compoziþional, justificând proliferarea atât a producþiei literare, cât ºi pe cea a abordãrii critice.

Prezenþi la evenimentul literar al relansãrii la Piteºti a unor titluri de autor, Adrian Georgescu, scriitori din arealul literar al urbei noastre au punctat cvasireala, dar ºi virtuala semnificaþie a actului cultural ºi a fenomenului literar purtând numele Adrian Georgescu, cãruia i s-a prezis o carierã interesantã ºi durabilã sub aspectul receptivitãþii cititorilor.

Allora Albulescu ªerp descrie proza originalã a lui Adrian Georgescu ca pe una de esenþã muzicalã, cumva de o frazeologie amintind de cea proustianã, orientate cãtre improvizaþia subtilã ºi revelatoare a fluxului conºtiinþei asaltate de real, într-un fel de apoteozã a singurãtãþii morale ori metafizice a condiþiei umane. Uneori licenþios, alteori parcã sublim, autorul coboarã spre subsolul limbajului, pentru ca alteori sã îl ridice la rang de artã.

Denisa Popescu-Martin gãseºte în

cãrþile “Opera dezvãluitã”, “Sosirea spre Dumnezeu” ºi “Þãrmul” un experiment, într-o construire perpetuã, în care ar fi indicat a ne lãsa purtaþi de cuvinte, de ritualul estetic al învãluirii ºi totodatã al dezvãluirii de sine desfãºurat de cel pe care Alexandru Piru l-a numit “un clasic în viaþã”.

Poeta descoperã deopotrivã o oportunã combatere a depeizãrii de romanitatea noastrã tradiþionalã ºi de creºtinismul ortodox prin reinventarea simbolurilor, mai bine zis al aerului ori atmosferei de sacralitate, prin umplerea golurilor sufleteºti. Stilul scriiturii însuºi apare deja ca revolut, cãci sub incidenþa atâtor pierderi ºi ameninþãri existenþiale ale fluxului conºtiinþei, muzica este unicul pandant ce anuleazã efectul timpului, de trecere efemerã perpetuã. Muzica aºadar susceptibilã a se degaja din corpul viu, experimental al scriiturii, pare a fi deopotrivã suportul rezistenþei prin armonia subtilã a ceea ce, aproape imperceptibil, formeazã trama existenþei de fiecare clipã a sufletului individual, diseminat în fiinþe ºi în lucruri.

Au mai salutat apariþia noilor cãrþi poeta ºi scriitoarea Zina Petrescu, ce se întreabã dacã scriitura respectivã poate fi consideratã canonicã ºi accesibilã din punct de vedere

Primim la redacþie

Un sat martir „Nu lãsaþi sã moarã satul Poenãrei!” – aºa se intitula un articol apãrut în presa localã, apoi într-o revistã de suflet a satului Poenãrei, autor fiind prozatorul contemporan, profesorul Marin Ioniþã.

Cu prilejul întâlnirii fiilor satului, acþiune organizatã ºi susþinutã material în exclusivitate de cãtre Virgil Baciu, semnatarul articolului a fost invitat la sãrbãtoarea de suflet a poenãrenilor, prilej cu care s-a convins de frumuseþea locului ºi de importanþa evenimentului, dar în acelaºi timp s-a întristat când drumul plin de hârtoape sau „drumul iadului”, cum l-a numit pânã a ajunge în satul altãdatã „picior de Paris”, a fost dureros.

La aceastã sãrbãtoare, în luna august a anului 2011, cei prezenþi s-au bucurat de surpriza sosirii în mijlocul lor a dramaturgului Paul Everac, invitaþie de suflet a altui admirator al satului Poenãrei, academicianul Gheorghe Pãun. Dupã aprecierea frumuseþii evenimentului, seniorul dramaturgiei

lingvistic, scriitorul Mihail Ghiþescu, ce preconizeazã cã experienþa umanã, profesionalã ºi scriitoriceascã a lui Adrian Georgescu l-ar putea conduce pe acesta cãtre o sintezã importantã ca scriitor al noii avangarde, prin proza care atestã o abordare serioasã în cazul acestuia a vocaþiei sale literare.

Actorul ºi graficianul Florin Nicolescu a argumentat nevoia de scriiturã, de literaturã în general spre revigorarea conºtiinþei, acest “instinct divin” care ne diferenþiazã în cadrul umanului, conferindu-ne sens ºi demnitate. Omul teandric, omul restabilit i se pare a fi acela care va fi perceput în totalitatea evenimentelor existenþei sale, ºi nu fragmentar, viciat de context ori subiectivitate. Aºadar, ne îndreptãm spre descoperirea unui nou imperativ antropologic, original în învãþarea perceperii integratoare a elementului uman.

Lansarea aºadar a ultimelor trei volume dintr-un ciclu cu adevãrat impresionant s-a încheiat în seara de joi, 17 noiembrie a.c., la Centrul Cultural din Piteºti, sala „Ars Nova“, cu acordarea de autografe de cãtre autorul Adrian Georgescu, reîntors precum în Ithaca cu dar de slovã scrisã, pe meleagurile sale natale.

Prof. Dorina MIHAI

româneºti declara drumul de acces din ºoseaua judeþeanã pânã în centrul satului „un drum al Golgotei”.

Am adus în prim-plan aceste douã comparaþii ale unui drum puþin mai lung de o mie de metri, pentru a demonstra cã nu existã nicio pornire de a se rezolva o situaþie. Drumul iadului sau drumul Golgotei, altãdatã parte a drumului voievodal, este astãzi doar un drum plin de hârtoape, un prilej sigur de durere, toate intervenþiile fãcute cãtre edilii locali rãmânând fãrã ecou, demonstraþia situaþiei prezente fiind la îndemâna oricui.

Datoritã evenimentelor istorice ale ultimului bastion al luptei pentru libertatea noastrã – haiducii Muscelului – istorie vie a vremurilor ce le trãim, localitatea Poenãrei ar putea fi declaratã „un sat martir”. Un sat martir, dar fãrã drum, fãrã ºcoalã, fãrã cãmin cultural, fãrã un muzeu propriu, toate pânã nu demult fãcând fala satului, iar rãspunsul la întrebarea „Cu ce ne mai rãsplãteºte Domnul când fulgii de nea sosesc la Poenãrei?” va fi dat autorului versurilor: „Timpul ne-a brãzdat chipurile/Ne-a acoperit tâmplele cu ninsori/ªi nu ºtiu de vor mai creºte în grãdini ºtiutele flori“.

Cu amãrãciune în suflet semneazã fiul satului Poenãrei, Constantin SAMOILÃ

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria

Florea Petre (n. 27 octombrie 1940, Bascov, Argeº) Liceul „I.C. Brãtianu”, Piteºti (1957); Facultatea de Filologie, Universitatea din Bucureºti (1962).

Bibliotecar la Biblioteca Militarã Naþionalã din Bucureºti.

Volume reprezentative: „Târgul moºilor – o emblemã dispãrutã a oraºului Bucureºti” (1999); „Alecsandri necunoscut. Contribuþii bibliografice”, în „Memoriile Comisiei de Folclor”, tom III, 1989; „Pan Halipa ºi folclorul”, idem, tom IV, 1990; „Domnul de Rouã”, idem, tom VII, 1993 etc.

Lucrãri publicate în reviste: „Cântecul lui ªtefan cel Mare într-o nouã variantã” în „Viaþa nouã”, I, nr. 5-7, 1992; „Slujitorii bisericii ºi folclorul românesc”, în „Revista de etnografie ºi folclor”, nr. 5-6, 1996; „Preocupãri de etnografie ºi folclor la revista «Ramuri» (1905-1947)”, idem, nr. 3-4, 1997; „Folclorul în revista Fundaþiilor Regale”, idem, nr. 5-6, 1997; „Tudor Pamfile. Contribuþii bibliografice”, în „Revista de etnografie ºi folclor”, nr. 2-3, 1999 etc.

Daniela Gabriela Voiculescu (n. 27 octombrie 1969, Piteºti, Argeº) Poetã, publicistã, eseistã. ªcoala Poplarã de Artã din Piteºti, Secþia dans clasic (1978); Liceul „Zinca Golescu“ din Piteºti (1989); cursuri de specializare în informaticã.

Activitate literarã: frecventeazã Cenaclul literar „Liviu Rebreanu“ ºi Cenaclul SIND din Piteºti.

Debuteazã cu versuri în revista „Argeº“ (1989).

Colaboreazã la cotidiene ºi reviste locale cu versuri ºi

articole: „Jurnalul de Argeº“, „Viitorul“, „Observator“; „Top“, „Curierul zilei“, „Argeºeanul“, „Sãgetãtorul“ supliment literar al ziarului „Argeºul“, „Cafeneaua literarã“, „Argeº“, „Criterii literare“ etc. Volume reprezentative: „Anahata“ (2004), versuri, „Nsoromma“, poezii ºi eseuri (2007); „Mercurul filosofal“, antologie de poezii (1984-2006) (2007); „Doimea materiei“ (2007), poezii ºi eseuri, „Zeiþa de turcoaz” (2008), versuri.

Manole Prodan (n. 29 octombrie 1948, satul Prodãneºti, comuna Ioneºti, Argeº) Publicist, inginer agronom, doctor în agronomie.

Studiile liceale la Costeºti (1967). Studiile superioare – Facultatea de agronomie, Institutul Agronomic „Nicolae Bãlcescu”, Bucureºti (1972); doctor în agronomie (1987), inginer, Staþiunea de Cercetãri Agricole Teleorman (1972-1977), secretar ºtiinþific (1983-1990), cercetãtor ºtiinþific principal II, din 1990.

A publicat 34 de lucrãri ºtiinþifice, a colaborat la publicaþiile „Teleormanul”, „Agricultura României”, „Fermierul”, „România liberã”; coautor al volumului „Cercetãri agronomice în Câmpia Burnasului”, 1993.

Lucian S. Costache-Bacinschi (n. 30 octombrie 1952, Bucureºti) Profesor gradul I, lector universitar, eseist, poet, critic literar, prozator, traducãtor.

Colegiul Naþional „I.C. Brãtianu“, Piteºti (1971); Universitatea „Al.I. Cuza“, Iaºi, Facultatea de Filologie (românã-francezã), 1976.

Activitate didacticã ºi literarã: profesor titular,

Colegiul Naþional „Grigore Ghica Vv.“, Dorohoi (19761990), Colegiul Naþional „Zinca Golescu“, Piteºti (1991-1997), Colegiul Naþional „I.C. Brãtianu“ (1997 ºi în prezent); inspector ºcolar, specialitatea limba ºi literatura românã (1994-1995; 1997-2001), inspector ºcolar general adjunct (noiembrie 2006 - februarie 2007); asistent, lector universitar, francezã, Universitatea „Constantin Brâncoveanu“, Piteºti (19912001).

Debut: 1971, Premiul I pentru prozã scurtã al revistei „Argeº“. Debut traducãtor, revista „Cronica“, Iaºi, 1974. Publicã versuri ºi criticã literarã în „Convorbiri literare“, „Luceafãrul“, „Tribuna“ (Cluj), „România literarã“, „Ateneu“, „Caiete botoºãnene“, „Argeº“ etc. Secretar al Cenaclului postmodernist „Septentrion“, Dorohoi (1987-1993).

Debut în volum: „Elogiu Regelui-Poetul“, eseu bilingv (românã-francezã), Premiul oraºului francez Cholet (Franþa). Alte volume: „Soare, ochi de Dumnezeu“ (1995), „Poeþii banilor“ (2006); „Sub Ubria“ (idem), „Fantasteria“ (idem), „Miniaturi“ (idem) - versuri. În 1996 tipãreºte volumul „Français des affaires“, curs universitar. „Mihai Eminescu – Eseuri deschise. Chipul de aer ºi Chipul de lut” (2009) etc.

Distincþii: Diploma „Gheorghe Lazãr“, clasa I pentru activitatea în învãþãmânt, 2005.

Gheorghe Barbu (n. 31 octombrie 1947, comuna Sâmbureºti, judeþul Olt) Profesor universitar doctor, rector al Universitãþii din Piteºti, preºedinte al Consiliului de Administraþie al Universitãþii din Piteºti, om de ºtiinþã ºi culturã, publicist, membru al Academiei Româno-Americane de

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■

9

ARGEªUL

● săgetătorul

29 noiembrie 2011

Făt-Frumos din Teiu

Vladimir Streinu

A fost odatã ca niciodatã... A fost un tânãr nu doar frumos, ci ºi voinic ºi curajos, cu minte agerã ºi ochi pãtrunzãtori, în stare sã vadã ce se aflã dincolo de cer ºi de orice închipuire a omului de rând. A venit pe lume în al doilea an al veacului trecut, în luna florilor, pe bolta frunþii sale punând ursitoarele pecetea unei copilãrii fericite, a unei cariere cãrturãreºti, dar ºi destulã nefericire pe drumul vieþii, atât din pricina stãrii de sãnãtate, cât ºi a luptei cu forþele rãului, adicã ale diabolicului regim stalinist, instalat pe meleagurile româneºti. Anii maturizãrii sale intelectuale s-au suprapus cu ai

„ascuþirii luptei de clasã”, ai prigonirii intelectualitãþii nealiniate la politica aºa-zisului regim de democraþiepopularã, numeroase personalitãþi ale culturii fiind învinuite de „uneltire” ºi „neaderare” la dogmele staliniste. Era epoca „dictaturii proletariatului”, când trebuia nimicit „duºmanul de clasã”. A fost suspectat ºi acest personaj de basm, frumos la chip ºi la suflet, de împotrivire la ideologia comunistã, fiindcã era fiu de moºier, nãscut în comuna Teiu, jud. Argeº. Era al ºaptelea nãscut din cei nouã copii ai lui ªerban Iordache (victimã a regimului totalitar, cãruia, dupã naþionalizare, i s-a confiscat întreaga avere, smulgându-i-se pânã ºi dinþii, cu patentul, în drum spre Miliþia din Piteºti, pentru interogatoriu) ºi al Leancãi (Neacºa) din satul Negraºi, de la care copilul a moºtenit calitãþile ce aveau sã-i cãlãuzeascã paºii în devenirea intelectualã. De la mama sa învãþase folosirea unor expresii mai puþin sau deloc întâlnite în limba românã, deºi aceasta nu trecuse pragul niciunei ºcoli. Acest Fãt-Frumos era Nicolae ª. Iordache, viitorul poet, traducãtor, critic ºi istoric literar, redactor, profesor cu studii la Sorbona ºi Nancy (Franþa), schimbându-ºi numele în Vladimir Streinu, pentru

întreaga duratã a vieþii. Cu acest nume a rãmas în istoria literarã ºi în conºtiinþa celor care l-au cunoscut ori i-au fost colaboratori ºi prieteni, cum, de pildã, i-a fost pentru totdeauna reputatul critic ºi istoric literar ªerban Cioculescu. Din al sãu volum de „Amintiri” (Ed. „Eminescu“, 1981, pag. 152) aflãm cum l-a cunoscut pe Vladimir Streinu ºi de ce l-a comparat cu legendarul personaj de basm: „Ne-am cunoscut în toamna anului 1920, la seminariile profesorului Mihail Dragomirescu. Mi-a provocat acelaºi ºoc pe care l-a simþit ºi I.L. Caragiale când l-a cunoscut pe Mihai Eminescu în trupa unchiului sãu, Iorgu.

Vã amintiþi, desigur, celebrul paragraf: «Era o frumuseþe! O figurã clasicã încadratã de niºte plete mari, negre; o frunte înaltã ºi seninã, niºte ochi mari la aceste ferestre ale sufletului se vedea cã cineva este înãuntru; un zâmbet blând ºi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânãr coborât dintr-o veche icoanã, un copil predestinat durerii, pe chipul cãruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare». Colegul meu nu purta chica eminescianã din portretul de la vârsta de douãzeci de ani. Pãrul era însã ondulat, iar portul sãu mândru, cu capul sus ºi privirea deasupra noastrã, «peste veac», îi conferea acea prestanþã pe care avea s-o pãstreze pânã la sfârºit.

Asemuindu-l la fizic ºi la moral cu autorul lui «Fãt-Frumos din tei», îi spuneam Fãt-Frumos din Teiu (Teiu-

Literatura este o fecioară...

Simpozionul interjudeþean „Vasile Voiculescu, Liviu Rebreanu - varã de noiembrie“, desfãºurat, sâmbãtã, la Piteºti, a avut, pentru iubitorii de frumos, o însemnãtate aparte. La evenimentul cultural, organizat în parteneriat de trei instituþii cultural-educative (Casa Corpului Didactic, Colegiul Naþional Liceal „Zinca Golescu” ºi Liceul Teoretic „Iulia Zamfirescu”) au participat, pe lângã invitaþi speciali, numeroºi profesori de literaturã ºi elevi.

„Varã de noiembrie“ Prin aceastã activitate aflatã la a treia ediþie se aduce un omagiu celor doi scriitori români interbelici, nãscuþi în aceeaºi zi, la 27 noiembrie, dar în ani consecutivi, 1884 ºi 1885. „Ceea ce îi apropie cel mai mult este creaþia lor, Arte ºi ªtiinþe, al Societãþii Americane de Matematicã, expert al Comunitãþii Europene în Matematici Aplicate ºi Informaticã. Studii superioare: Facultatea de Matematicã, Universitatea „Al. Ioan Cuza” din Iaºi, absolvitã în 1970; cursuri postuniversitare de informaticã, în cadrul Institutului Central de Informaticã, Bucureºti (1971), de Matematici aplicate ºi Informaticã, organizat de UNESCO, la Universitatea din Bucureºti, Facultatea de Matematicã (1974-1975). În 1987 obþine doctoratul în matematicã la Universitatea din Bucureºti.

Activitate profesionalã: matematician la C.A.T.C., Piteºti (1970-1971), analist programator la Centrul Teritorial de Calcul Electronic, Piteºti (1971-1979), analist ºi lector asociat, asistent universitar (19791987), lector (1987-1991) la Institutul de Învãþãmânt Superior din Piteºti, conferenþiar la Universitatea din Piteºti, între anii 1991-1996 (în 1991, Institutul se transformã în Universitate), profesor universitar (din 1996), rector al Universitãþii (1996-2004), preºedinte al Consiliului de Administraþie al Universitãþii din Piteºti (2004-2008). Între 1998-1999 realizeazã stagii de pregãtire în Barcelona, Sheffield ºi Strasbourg. Este prezent cu lucrãri ºtiinþifice la diverse conferinþe ºi congrese internaþionale: Atena (1983, 1999), Delhi (1983), Darmstadt (1988), Belgrad, Madrid (1989), Toulouse (1991), Toronto (1992), Salonic (1988, 1993, 1995, 1997), Zürich (1994) etc. Îndeplineºte funcþiile de preºedinte la una din secþiile Conferinþei de Cercetãri Operaþionale din Salonic (1995-1997), de recenzent la Mathematical Reviews (1984), de membru al Societãþii Americane de Matematicã (din 1990), al Academiei de ªtiinþe din New York (din 1998), al Academiei Româno-Americane de Arte ºi ªtiinþe (din 1999), de expert al Comunitãþii Europene în Matematici aplicate ºi Informaticã (din 1998) º.a.

Republica Francezã i-a acordat Titlul de Cavaler al

reprezentând pentru noi, astãzi, expresia unei atmosfere faste, prelungite într-o perioadã ostilã literaturii ºi libertãþii, fie cã este vorba de Transilvania Imperiului Austro-Ungar, din care Liviu Rebreanu a emigrat, fie cã este vorba de România dictaturii comuniste, în care Vasile Voiculescu ºi-a conceput ultima parte a operei sale, Laurilor Academiei. În mai 2011, ambasadorul Austriei i-a conferit Marele Ordin de Onoare în Aur pentru merite profesionale ºi ºtiinþifice aduse Republicii Austriei.

A publicat zeci de articole în reviste din þarã ºi din strãinãtate.

Volume reprezentative: „Modele de stimulare cu aplicaþii în fiabilitate” (1992); „Modele de cercetãri operaþionale” (1999); „Bazele informaticii” (în colaborare), 1997.

Denisa Popescu (n. 31 octombrie 1967, Piteºti, Argeº) Membrã a U.S.R. (2007).

Dupã absolvirea Facultãþii de Drept din cadrul Universitãþii din Bucureºti (1995), profesoarã de ºtiinþe socio-umane la Colegiul Economic „Maria Teiuleanu” ºi la Grupul ªcolar de Industrializare a Lemnului - Piteºti (1995-1997); redactor la TV, la postul RCS, devenit Terra Sat, actualmente TVS (1997-2000); referent la Centrul Cultural Piteºti (2000-2006), redactor la revistele „Argeº” ºi „Agora”, colaborator la revista „Muntenia expres”, „Amurg sentimental”, „Trimbulinzii”, „Aripi”, „Coloana infinitã”, „Luceafãrul” ºi la suplimentul literarartistic „Sãgetãtorul” al ziarului „Argeºul”, referent, Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu” Argeº (din 2006). Poetã, publicistã, prozatoare.

A debutat editorial în 1999 cu volumul de versuri „Dincolo de ochii mei”.

N

Argeº, satul sãu natal!)”. E superbã ºi înãlþãtoare aceastã descriere, iar asemãnarea „la fizic ºi la moral” a autorului „Versificaþiei moderne” cu Poetul Naþional Mihai Eminescu echivaleazã cu toate scrierile de pânã acum despre OMUL ºi CÃRTURARUL Vladimir Streinu.

Biografii ºi exegeþii operei lui Vladimir Streinu, mai mulþi, credem, decât cei care ºi-au unit glasurile în apãrarea criticului la vremuri de restriºte, cunosc dramele sufleteºti ºi suferinþele fizice ale ilustrului critic, cunosc ºi au lãsat sã curgã fluvii de cernealã asupra contribuþiei sale la dezvoltarea limbii ºi artei literare. De aceea, prin rândurile de faþã nu am urmãrit decât sã ne împotrivim timpului, care, pe mãsurã ce trece, aºterne nemilos uitarea peste memoria celor care ar trebui sã fie nemuritori nu doar prin operele lor. Iar Vladimir Streinu a fost ºi rãmâne unul dintre corifeii ºi martirii neamului nostru, de la înãlþarea cãruia spre Clasicii noºtri trecut-au patru decenii ºi încã un an, la 26 noiembrie 2011. ªi dacã umbra tatãlui torturat i-a urmãrit multã vreme pe torþionari, poate ºi în momentele fericite ale existenþei lor, amintirea contemporanilor care l-au preþuit ºi l-au iubit pe Vladimir Streinu rãmâne ca o luminã veºnic aprinsã în mintea ºi în inima acestora.

Gheorghe MOHOR

irosindu-ºi într-un anonimat impus idealurile ºi viaþa.

Amândoi, mari scriitori, ºi-au asigurat, cum sugereazã conceptul «varã de noiembrie», o tinereþe târzie ºi de fapt perpetuã“, a spus Eugenia Zgreabãn, profesor de limba românã la Colegiul Naþional Liceal „Zinca Golescu”, coordonator al simpozionului. La reuºita evenimentului a contribuit întregul comitet de organizare, din care au mai fãcut parte: Floarea Bârlogeanu, Cristian Hoaghea, Constantin Petruþa, Surcel Mihaela, Alina Roºu, Adriana Hoaghea, Ramona Linte, Iulia Dobrin, Mariana Sbîrnea, Þintatu Comãnescu-Cremona, Carmen Dragomir, Ramona Lazarov ºi Hadrian Soare. „Literatura este o fecioarã ce-ºi întinde mâna blândã pentru a mângâia simþurile celor care se vor pierde în splendoarea ei. Cãutaþi veºnic aceastã mânã a cãrei cãldurã nu se va stinge, a cãrei candoare nu va pãli”, le-a recomandat elevilor profesoara Eugenia Zgreabãn, sufletul acþiunii.

M. NEAGOE Alte volume de versuri reprezentative: „Adamantin” (2004); „Laminaria. Catrinel” (2005); „Scheletul meu de muselinã” (2005); „Cele mai frumoase depresii” (2007).

Volum de prozã: „Buzele unui om singur“ (2010).

Marius Iulian Zinca (n. 31 octombrie 1975, Piteºti, Argeº) Membru fondator al Cenaclului literar studenþesc „Juventus”, Piteºti; membru al Cenaclului „Argeºul – 2001”, publicist, poet.

Liceul „Zinca Golescu”, Piteºti (1994); Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, Facultatea de Management ºi Marketing în Afaceri Economice, licenþa – „Turismul în þãrile emergente” (2006).

Activitate literarã: colaboreazã cu articole, versuri ºi recenzii în „Argeºul”, „Sãgetãtorul” (supliment literar al cotidianului „Argeºul”), „Curierul zilei”, „Antarg”, „Jurnalul de Argeº”, „Viitorul Argeºului”. Volume reprezentative: „Întoarcerea-n cuvinte” (2005). În volume colective: „Juveniada” (2002); „Cuvintenecuvinte” (2004); „Juveniada antologie” (2006). A contribuit la organizarea întâlnirilor „Reuniunea naþionalã a cenaclurilor literare studenþeºti”, a fãcut parte din juriul Concursului naþional de poezie „Leoaicã tânãrã, iubirea”, sub patronajul Centrului Cultural Argeº, ediþiile 2001, 2002.

Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

OTÃ: Tirajul ediþiei I a Dicþionarului biobibliografic „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului”, de Marian Stoica ºi Margareta M. Onofrei, apãrut la Editura „Argeº Press”, s-a vândut în totalitate. Se aflã în pregãtire ediþia a II-a adãugatã ºi revãzutã, care va apãrea pe piaþã în lunile urmãtoare. Cei care doresc sã-ºi rezerve un exemplar o pot face la secretariatul cotidianului „Argeºul”, la telefon 0248/217704, sau luând legãtura cu autorul Marian Stoica.

INVOCAÞIE Eminescul nostru, care eºti în Cerul Patriei, iubeascã-se numele tãu, vie România ta.

Facã-se-n voia ta, precum în sufletul tãu aºa ºi în cugetul nostru.

Poezia noastrã cea de toate zilele, dã-ne-o nouã astãzi. ªi ne iartã nouã adormirea noastrã, precum ºi noi iertãm rãutatea ºi prostia vrãjmaºilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în strãinãtate, ci ne izbãveºte de cel viclean.

Cã a ta este dreptatea, frumuseþea ºi adevãrul in saecula, Amen.

Roman FORAI

Lansare de carte Pentru noi cei plecaþi de mai multã vreme de pe meleagurile natale piteºtene, a fost o bucurie sã remarcãm anul acesta o prezenþã mai accentuatã a editurilor, autorilor de diverse genuri literare ºi a invitaþilor acestora la Târgul de carte de la sfârºitul acestui an. Deja cunoscutele edituri „Paralela 45“, „Tiparg“, „Carminis“ ºi-au rezervat standuri generoase ºi au oferit celor prezenþi apariþiile editoriale pe care au mizat. Alþi scriitori argeºeni au fost implicaþi însã în oferta editurilor din þarã. Una dintre lansãrile de carte la care am asistat cu deosebitã plãcere a fost cea a poetului Valentin Predescu, pe care unii bucureºteni încã ºi-l amintesc din perioada debutului sãu în ,,Luceafãrul”. Volumul a stârnit interesul celor prezenþi, înainte de toate prin titlul ales, ,,Persona non grata”, simbol al hãituirii trãite de autor în perioada comunistã ºi al asperitãþilor prezentului care-i lovesc de multe ori sensibilitatea.

Despre carte au vorbit editorul ºi prefaþatorul acesteia, scriitorii Robert ªerban ºi Magda Grigore.

Dacã primul vorbitor a povestit auditorului peripeþiile amuzante prin care a trecut manuscrisul la editura sa, „Brumar“ - Timiºoara, pânã la finalizarea cãrþii, Magda Grigore a fãcut un scurt portret al autorului, a vorbit despre relaþia lui cu textul ºi despre valenþele poetice identificate în versurile citite. Ea a afirmat cã preþuieºte în primul rând faptul cã Valentin Predescu seamãnã leit cu poezia lui (ceea ce la scriitorii de astãzi începe sã fie tot mai rar), fiind ,,o fiinþã onestã, de o ingeniozitate surprinzãtoare uneori, uman pânã-n mãduva oaselor, sensibil ºi mãcinat de idei mari”.

Autorul, vizibil emoþionat, ºi-a motivat activitatea scriitoriceascã, iar la întrebarea publicului de ce mai scrie poezie într-o lume ,,nebunã, nebunã, nebunã“, el a rãspuns cã ,,poezia este viaþa lui spiritualã”, iar cei care îl cunosc trebuie sã ºtie cã fãrã spiritualitate omul nici nu existã cu adevãrat.

Legaþi de tot ce înseamnã culturã în zona Argeº, le dorim scriitorilor, ziariºtilor, redactorilor darul înþelegerii ºi cât mai dese prezentãri în capitalã.

Maria ROMAN

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■

10

● săgetătorul

ARGEªUL 29 noiembrie 2011

R omanul Marii U niri „SACRIFICIUL“ de Mihail Diaconescu Romanul lui Mihail Diaconescu „Sacrificiul“ este o scriere despre un sfârºit ºi o renaºtere, sfârºitul imperiului central-european ºi renaºterea neamurilor eliberate prin jertfã din temniþa acelui imperiu.

Personajele colective ale romanului evolueazã pe o scenã de istorie crepuscularã, pe care se distribuie neamuri, cancelarii, guverne, ambasade, armate, internaþionalele politice ale epocii, pe care deja se prefigureazã fantoma unei panidei ce pare sã revinã la viaþã în zilele noastre, panideea Mitteleuropeanã.

Un roman despre zbaterea unui imperiu la ceasul scufundãrii sale, imperiul dualist austro-ungar, ºi despre þâºnirea neamurilor spre lumina renaºterii din lunga noapte habsburgivã este un fenomen aparte într-o culturã. Romanul lui Mihail Diaconescu este, de fapt, o trilogie scrisã dupã tiparul fenomenologic al tabloului pe care putem contempla cu uimire, dar ºi cu fricã, monstruoasa grandoare crepuscularã a unui imperiu.

Fenomenologia narativã a acestei extraordinare evocãri este aceea a celor trei „stepene“ care se propagã în toate: urcarea, starea ºi coborârea. „Toate câte se aflã pe lume au ºi aceste trei stepene: urcarea, starea ºi coborârea“, aºa suna meditaþia Stolnicului Cantacuzino în prorocia decesului unui alt imperiu care va ºi veni, la circa 200 de ani dupã momentul profeþiei, la acelaºi sfârºit ºi început de secol în care se stingea ºi Imperiul dualist.

Prima parte a trilogiei lui Mihail Diaconescu are acest titlu: „Iluzia“.

Cei doi tineri, Nicolae Bolcaº ºi Romulus Brad, personaje-cheie în prima parte a trilogiei, se nimeriserã sã fie martori, într-o Vienã care afiºa un peisaj sepulcral, nu doar la starea care zguduia metropola vienezã la

G „Eroism ºi jertfire peste puterile lumii gãsim mai peste tot în romanele lui Mihail Diaconsecu (....) Sunt un eroism ºi o tãrie de jertfã sub care toate puterile lumii cad ºi se spulberã.“ (Aurel Ion Brumaru, Argeº, 1987)

aflarea asasinatului dinastic, ci deopotrivã la toatã atmosfera care învãluia miºcãrile când molatice, când zguduite ale unui imperiu în ceasul asfinþitului sãu.

Cei doi aveau sub streaºina privirii o Vienã de sfârºit de ciclu, copleºitã de un toropitor mal de siecle, care contaminase ramuri întregi ale dinastiei Habsburgilor, o Vienã scãldatã în culorile unui Sezession în descompunere, al unui inconfundabil amestec al stilurilor, o Vienã care pãrea lovitã fatal de ceva din adâncurile oceanice ale imperiului, ca ºi celebrul Titanic care se scufunda, ºi el, tot atunci sub privirile îngrozite ºi perplexe ale unei lumi de sfârºit ºi de început de veac. Începuse marea desfãºurare, ceva între saga popoarelor centraleuropene ºi epopeea unei derive oceanice în noaptea imperiului dualist, deja pe jumãtate scufundat în întunericul de pe urmã.

Cititorul furat de reflexiile privind amurgul imperiului va fi surprins când, întorcând pagina cu care încheia partea I a trilogiei, va da peste titlul celei de-a doua pãrþi a romanului: „Tenebrele“.

Despre întunericul imperiului citim în aceastã parte a doua a trilogiei, ceea ce face din romanul lui Diaconescu el însuºi un roman al Sezession-ului, un tablou narativ situat între baroc ºi neoclasic, având trãsãturile celor douã mari câmpuri stilistice, pentru a mijloci evocare unei lumi de belle epoque, aºa cum va fi fost lumea acelui sfârºit ºi început de secol.

Partea a treia se intituleazã „Lumina“, o luminã a Rãsãritului, rãsãritul popoarelor, echivalând cu ieºirea din noaptea Imperiului dualist, o ieºire mijlocitã de jertã, întru confirmarea Rãsãritului celui de sus.

Ilie BÃDESCU

G „Toate demonstraþiile domnului Mihail Diaconescu dedicate unor probleme estetice implicã strãvechea ºi fundamentala problemã filosoficã a transcendenþei (...). Apare evident faptul cã întrepãtrunderea dintre teologie, metafizicã, logicã ºi epistemologie este unul dintre aspectele cele mai importante ale gândirii sale de tip dialectico-speculativ.“ (Acad. Alexandru Surdu, „Filosofie, teologie ºi esteticã în perspectiva raþiunii speculative“, 2009) G „Noica scria undeva despre «modelul Cantemir» în cultura românã, concept sub care îi aºeza pe Cantemir, Hasdeu, Iorga, Enescu ori Mircea Eliade. Cred cã într-o asemenea tovãrãºie ar trebui adus azi ºi Mihail Diaconescu (...). Pentru astfel de dreaptã aºezare pledeazã, probeazã, depun mãrturie vie întreaga-i creaþie ºi activitate.“ (Marin Diaconu, „De la exactitate, prin adevãr ºi frumos, cãtre bine ºi dreptate“, Argeº, 2002)

Unire-n iubire Ascultã gândurile cum bat sub tâmplele zãrii, cum valurile lungi ale Mãrii bat þãrmurile Pontului Euxin...

Ascultã-le... Vin pline de-albastru de mare...

Adunã-le-n visteriile minþii, aºa cum fãceau sfinþii noºtri, Pãrinþii albatroºi mereu cãlãtori peste munþi ºi dealuri de ape cereºti... Înþelege-þi gândurile alergând spre galaxiile îndepãrtate de sori sã-ntâmpine o singurã Mare Mintea ºi Logosul, ºi Duhul Vieþii, în care Mintea se revarsã mai înainte de toþi vecii, cum se revarsã peste întreaga fire zorii de aur ai dimineþii.

Adorã o singurã Mare în care Mintea ºi Logosul ºi Duhul Vieþii se unesc în iubire.

Marian I. MÃRêESCU

Existenţa şi conştiinţa la Petre Ţuţea (urmare din pagina 7) urmare, în orice afirmare se implicã ºi o excludere. Ca sã te poþi cunoaºte, trebuie sã fii limitat ºi atunci eul universal ca sã se cunoascã a trebuit sã-ºi creeze o limitã. Aceastã limitã este omul. Dar mai este ºi o a doua explicaþie pe care o dã Fichte la întrebarea: de ce fantezia spiritului nostru a creat lumea exterioarã? Pentru preocupãri de naturã moralã, rãspunde filozoful.

Ceea ce am spus mai sus reprezintã o palidã încercare de a-i surprinde ºi ideile lui Petre Þuþea, atât de mult marcate de filozofii amintiþi de mine aici. Mai este ºi un alt filozof care l-a marcat pe musceleanul nostru, ºi anume Hegel, dar despre acesta voi scrie, întrucât pe 14 noiembrie s-au împlinit 180 de ani de la moartea filozofului german. În fine, ºi Petre Þuþea îºi face din Dumnezeu garantul ideilor sale. ªi se greºeºte când se spune despre el cã este un

filozof creºtin, pentru cã el este român, creºtin, filozof, om. În aceastã ordine. Cine nu a aflat despre celebrul rãspuns al lui Petre Þuþea dat unei doamne care, se zice, cã i-ar fi cerut filozofului pãrerea despre drepturile omului?

Se spune cã rãspunsul a fost acesta: “Eu nu sunt om, doamnã, eu sunt român”. Cine l-a cunoscut, chiar ºi numai în treacãt pe profesor, ºtie cã acesta nu spunea niciodatã lucruri la întâmplare ºi nici nu cãuta exprimãrile paradoxale. Mai mult, Petre Þuþea a avut un talent genial al graiului viu, asemãnãtor cu cel al lui Socrate, fãrã sã lase o operã scrisã în urmã care sã fie mãsura ideilor sale filozofice, ca ºi filozoful atenian. Se pare cã, la Þuþea, se mai adaugã, alãturi de lipsa talentului la scris, persecuþia comunistã de a nu realiza o operã scrisã. ªi totuºi, Þuþea nu a avut talentul scrisului, nu avea darul cuvântului scris, dar avea, aºa cum am mai spus, altceva: mai întâi

G „Marea Unire ºi-a aflat în Mihail Diaconsecu un evocator la nivelul marii ei însemnãtãþi.“ (Florin Constantiniu, „Flacãra“, 3 februarie 1989)

originalitate ºi, în al doilea rând, o gândire masivã ºi sistematicã, atât de sistematicã, încât nu-i rãmânea nicio idee izolatã ºi rãzleaþã. Petre Þuþea a fost numit Socrate român ºi datoritã rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul sãu personal în orice circumstanþe, chiar ºi în închisoare. El spune cã a avut revelaþia cã în afarã de Dumnezeu nu existã adevãr. În aceeaºi ordine de idei, este foarte adevãrat ce a spus un gânditor francez cã nu numai oamenii mari îmbogãþesc istoria, dar ºi aceia care scriu istoria îmbogãþesc viaþa oamenilor mari. Mai adaugã legende despre aceºtia, dar totuºi rãmâne o micã deosebire: pe când omul mare, îmbogãþind istoria, o inoveazã, când însã se îmbogãþeºte viaþa omului mare, se pãstreazã în genere originalitatea lui. Prin urmare, Petre Þuþea a fost un meteor ºi a sfârºit ca o formulã eminescianã. El a fost ºi va rãmâne “un fulger lung încremenit”.

G „Opþiunea lui Mihail Diaconescu pentru romanul istoric vine din tradiþionalismul sãu programatic, pe de o parte, iar pe de alta din viziunea fenomenologicã a autorului, îndatoratã nu atât celei moderne a lui Husserl ºi Heidegger, cât mai degrabã celei monumental istorizante a lui Hegel (...). Pe fondul stabilitãþii tradiþionale a speciei se produce înnoirea, care nu poate fi decât un semn al modernitãþii. Astfel, tradiþionalismul diaconescian ne dezvãluie, în faptã, un neomodernism în perfectã concordanþã cu epoca.“ (Theodor Codreanu, „Mihail Diaconescu, Fenomenologia epicã a istoriei româneºti“, 2005) G „Tradiþionalistul Mihail Diaconescu a adaptat în mod original, dar a ºi negat, aruncându-le ca pe niºte lucruri nefolositoare, vechi reguli literare, modificând astfel integral modul nostru de a ne raporta la istoria transfiguratã epic. El ilustreazã acel tip de creator cu o puternicã vocaþie spiritualã, specific culturii noastre, zãmislit în condiþiile aparte ale spaþiului ºi timpului în care dureazã neamul românesc. E vorba de îmbinarea dintre erudiþie ºi artã, dintre preocupãrile pentru rigoare ale cercetãtorului ºi forþa plãsmuitoare a romancierului, dintre situarea ºtiinþificã fermã ºi trãirea sentimentalã aptã sã susþinã descoperirea lumii sub laturile ei estetice. De aceea a fost comparat cu Cantemir, Eminescu, Hasdeu, Iorga, Blaga, Crainic, Enescu, Noica ºi Mircea Eliade. De aceea creaþia lui romanescã nu poate fi evaluatã fãrã apelul consecvent la opera istoricã ºi teoretico-esteticã pe care a realizat-o. ªi tot de aceea nu numai vasta sa operã pe care a realizat-o atrage abundenþa ºi varietatea de interpretãri critice, simbolice, arhetipale sau cu conþinut teologic, ci ºi personalitatea scriitorului perceputã ca unul dintre reperele cele mai importante ale culturii noastre de azi ºi de mâine.“ (Preot prof. univ. dr.

Dumitru Radu, „Fundamentele teologice ale fenomenologiei narative“, 2005, pag. 372-373)

Festivalul „Zavaidoc“, ţesut în fir de tinereţe Hotãrât lucru, ediþia din acest an a Festivalului „Zavaidoc“ a fost þesutã în pânza vremurilor interbelice cu fir de tinereþe, prospeþimea junilor îndrãgostiþi de muzica lãutãreascã veche fiind pusã în luminã de costume populare autentice de o rarã frumuseþe. Dupã cum a apreciat directorul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Argeº, Sorin Mazilescu, în calitate de membru al juriului, „tinereþea participanþilor a fost câºtigul din acest an, fiindcã exact aceasta este calea festivalului. La aceastã ediþie, tinerii participanþi au fost cât de cât compacþi ºi în ceea ce priveºte valoarea artisticã“.

Bãlan Chelu, Ansamblul de copii „Zavaidoc“, Iulian Mutu Constantin, Gheorghiþa Nicolae, Gavril Prunoiu, Ansamblul „Doruri muscelene“, Cristina Turcu Preda, Constantin Enceanu, Ionel Tudorache, Nineta Popa, Valentin Grigorescu, Grupul „Zavaidoc“, Nuþi ºi Vasile Tapotã Lãtãreþu, Ionuþ Cîrstea, Ion Ghiþulescu ºi, nu în ultimul rând, Irina Loghin.

Regal de cântece vechi lãutãreºti Dupã cum v-am informat în ediþia precedentã, Florin Pârlan din Zimnicea, Teleorman, a câºtigat Marele Premiu, pe locul I s-a clasat o argeºeancã, Ana Maria Cârstina, din Dragoslavele, locul al II-lea i-a revenit olteanului Gabriel Lungu din Icoana, iar Raluca Burcea, din Prahova, a obþinut premiul III. Ana Maria Cârstina, colaboratoare a Casei de Culturã „Tudor Muºatescu“ Câmpulung Muscel, a cucerit juriul ºi publicul cu timbrul sãu special, aducând cu vocea consacratã a Corneliei Catanga.

Dupã cum am aflat de la directorul Liviu Florian Cioacã, argeºeanca noastrã a fost pregãtitã vocal de Liviu Iana, conducãtorul Grupului folcloric „Doruri muscelene“, totodatã ºi mentorul sãu, precum ºi de referentul Zaharia Rãdulicã.

Publicul festivalului a fost rãsfãþat ºi de recitaluri susþinute, în cele douã seri de muzicã, de Zorina

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

Regalul de cântece vechi lãutãreºti a fost încununat de o veritabilã paradã a portului popular, costumele purtate cu nobleþe de artiºti fiind care mai de care mai frumoase.

Evenimentul a fost organizat de Consiliul Local Piteºti, Primãria Piteºti, Centrul Cultural Piteºti ºi Asociaþia Culturalã „Zavaidoc“. Directorul artistic al festivalului a fost Valentin Grigorescu, iar soliºtii au fost acompaniaþi de Orchestra „Doina Argeºului“, dirijatã de Marin Mihalcea.

M. NEAGOE Foto: ªtefan BÂRLODEANU

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU