Sãgetãtorul Nr. 751 24 ianuarie 2012 Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“ Hora Unirii
Două principat e, un domnit or!
Dacã visul unora este sã ajungã în cosmos, eu viaþa întreagã am visat sã trec Prutul! - Grigore Vieru -
Î
n fiecare an, la 24 ianuarie, sãrbãtorim Unirea Principatelor Române, cãci faptele înaintemergãtorilor noºtri sunt cele care ne permit sã fim astãzi ceea ce suntem. ªi sã fim mândri de ceea ce suntem! Cu acest prilej ne amintim ºi de cei care au pus umãrul la realizarea ei. Ideea Unirii Moldovei ºi a Þãrii Româneºti, avansatã încã din secolul al XVIII-lea, a devenit dupã rãzboiul Crimeii (18531856) o temã de prim-plan a dezbaterii politice, atât în cele douã principate, cât ºi pe plan internaþional. Situaþia externã se arãta favorabilã: înfrângerea Rusiei ºi hegemonia politicã a Franþei ofereau un context prielnic punerii în practicã a proiectului, cu atât mai mult cu cât împãratul Napoleon al III-lea dorea un bastion rãsãritean favorabil politicii sale, care sã contrabalanseze expansiunea ruseascã. Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18-30 martie 1856) prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanþia colectivã a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunãrilor ad-hoc care sã exprime atitudinea românilor în privinþa unirii, integrarea în graniþele Moldovei a trei judeþe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea în principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizãri”. La 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Þãrii Româneºti ºi prin documentele redactate au pus bazele fuzionãrii celor douã principate. De fapt, Adunãrile ad-hoc aveau caracter consultativ ºi erau alcãtuite din reprezentanþi ai bisericii, marii
boierimi, burgheziei, þãrãnimii clãcaºe, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Române. Între þãranii fruntaºi care au luat parte împreunã cu boierii, cu episcopii ºi cu mitropolitul þãrii la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era ºi vrânceanul Ion Roatã, om cinstit ºi cuviincios, cum sunt mai toþi þãranii români de pretutindeni. Desfiinþarea hotarului de la Focºani (Vrancea) echivala cu Unirea celor douã principate ºi crea premisele punerii temeliei statului naþional unitar român. În ziua de 5 ianuarie 1859, când domnitorul Cuza a fost oaspetele oraºului Focºani, mii de oameni i-au ieºit în cale în drumul dinspre Mãrãºeºti, pe unde venea de la Iaºi. Se consemneazã cã în cinstea domnitorului s-au ridicat pe ºosea, pe uliþele pe unde trebuia sã treacã, arcuri de triumf împodobite cu verdeaþã ºi înfãºurate în pânzã tricolorã; tarafuri de lãutari cântau „Hora Unirii”, valuri de flori se revãrsau în calea domnitorului care cobora din diligenþã. Despãrþit în douã – Focºanii Moldovei ºi Focºanii Munteni – de un braþ al Milcovului, oraºul întruchipa, în acea vreme, situaþia celor douã þãri vecine ºi surori. Ajungând la hotar, unde era al doilea arc de triumf, domnitorul s-a oprit ºi a chemat la el pe cei doi soldaþi care fãceau de strajã la hotar: un moldovean ºi un muntean ºi, spunându-le cã sunt fraþi, i-a pus sã se îmbrãþiºeze. Apoi a poruncit ca fiecare sã meargã la cazarma lui ºi sã comunice comandanþilor cã de azi înainte ºi pe vecii vecilor domnitorul Principatelor Unite a ridicat gãrzile de la hotarul dintre români, de la Focºani. Însoþit de mai marii oraºului ºi de mulþimea de oameni, Cuza a mers pânã în centru, la Podul de Piatrã, unde au jucat cu toþii „Hora Unirii”. Poetul focºãnean Dimitrie Dãscãlescu scria cu acest prilej poezia „O zi frumoasã”, aºa cum a rãmas în
inimile românilor ziua de 5 ianuarie: „Azi, românul dovedeºte/ Cã-n sfârºit s-a deºteptat,/ ªi cã-n faptã vredniceºte/ Libertatea ce-a visat.” Aici, în Moldova, a fost ales în unanimitate, la 5-17 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naþionale”. eoarece în textul Convenþiei nu se stipula cã domnii aleºi în cele douã principate sã fie persoane separate, conducãtorii luptei naþionale au decis ca alesul Moldovei sã fie desemnat ºi în Þara Româneascã. Adunarea electivã a Þãrii Româneºti era dominatã de conservatori, care deþineau 46 din cele 72 mandate. În aceastã situaþie, liberalii radicali au iniþiat, prin intermediul tribunilor, o vie agitaþie în rândul populaþiei capitalei ºi al þãranilor din împrejurimi. Zeci de mii de oameni s-au aflat în preajma Adunãrii. Unul dintre tribuni nota cã poporul era gata „sã nãvãleascã în Camerã ºi sã o sileascã sã proclame ales pe alesul Moldovei“. Aºa s-a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceastã alegere fiind acceptatã în unanimitate. Era un pas important cãtre definitivarea Unirii Principatelor Române, înfãptuirii statului naþional român unitar. Impusã
D
Rememorãri
Paul Everac (1924-2011) (VII) „Publicul este forul infailibil, pe care trebuie sã-l educ, adicã sã-l fac failibil. ªi mai trebuie sã ºi intru în sufletul lui prin publicitate ºi mass-media, dar sã fiu ºi puþin constant, ca sã mã descopere posteritatea.“. - Paul Everac -
Deznodãmântul unei piese de viaþã trãite intens l Vizitându-l, împreunã cu foºtii sãi colegi de facultate, la Podu Dâmboviþei, în luna septembrie 2011, cu puþin timp înainte de moartea dramaturgului, scriitorul Artemiu Vanca – autorul trilogiei Comori – nota, pe blogul sãu, nepãrând deloc „direcþionat” de aprecierile negative ale criticilor Nicolae Manolescu ºi Alex ªtefãnescu reproduse integral: „La Amfiteatru, Paul Everac ºi soþia sa s-au întâlnit cu noi. Scriitorul ne-a povestit diverse ºi ne-a citit douã fabule, abia terminate, inspirate din realitatea româneascã. Impresia pe care ne-a fãcut-o a fost copleºitoare. La cei 87 de ani ai
sãi, scriitorul este o inteligenþã sclipitoare, un autor de talent, un povestitor plin de farmec. În prezenþa lui, nu ne-a mai pãsat de trecutul lui controversat. A contat pentru noi, exclusiv, omul de talent ºi spirit. Aºa cred cã ar trebui sã procedãm cu toþi scriitorii: sã avem în vedere exclusiv opera ºi talentul lor literar.”. O opinie de bun simþ care ar trebui sã diriguiascã atitudinea faþã de un creator care a contribuit, pe mãsura talentului sãu, la dezvoltarea dramaturgiei
sub o puternicã presiune popularã, alegerea ca domn al Þãrii Româneºti a lui Alexandru Ioan Cuza ºi-a gãsit confirmarea deplinã la marea manifestare prilejuitã de sosirea alesului naþiunii în capitala munteanã. Problema urmãtoare era recunoaºterea internaþionalã a alegerilor. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poartã ºi de Austria drept o încãlcare a Convenþiei de la Paris. Situaþia creatã în cele douã principate a determinat Conferinþele internaþionale de la Paris, din 26 martie-7 aprilie ºi 25 august-6 septembrie. La cea de a doua Conferinþã, sub presiunea evenimentelor internaþionale rãzboiul dintre Franþa ºi Sardinia împotriva Austriei fiind pe cale sã înceapã - marile puteri europene au fost nevoite sã accepte unirea înfãptuitã de români. Cuza a fost recunoscut ca domn al principatelor, recunoaºterea sa fiind limitatã numai pe durata vieþii acestuia. Alexandru Ioan Cuza, nãscut la 20 martie 1820 în Moldova, a fost primul domnitor al Principatelor Unite ºi al statului naþional România, la 5 ianuarie 1859 - ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 ºi al Þãrii Româneºti. Devenit domnitor, Cuza a dus o susþinutã activitate politicã ºi diplomaticã pentru recunoaºterea unirii de cãtre puterea suzeranã ºi puterile garante ºi apoi pentru desãvârºirea Unirii Principatelor Române, pe calea înfãptuirii unitãþii constituþionale ºi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova ºi Þara Româneascã au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureºti, cu o singurã adunare ºi un singur guvern. Dupã realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, împreunã cu colaboratorul sãu cel mai apropiat, ministru ºi apoi prim-ministru, Mihail
originale româneºti, într-o epocã în care cenzura „forfeca” tot ce displãcea urechilor deprinse sã accepte exclusiv osanale „conducãtorilor iubiþi ai partidului”… Se confeseazã constant cã s-a întreþinut exclusiv prin scris, n-a avut carte de muncã, dar, ca membru ales al Uniunii Scriitorilor din România încã din anul 1960, a primit o indemnizaþie pe viaþã ºi o pensie de veteran de rãzboi pe frontul de vest; o sursã modestã de bani o reprezentau, în ultima vreme, editorialele bisãptãmânale publicate în „Cronica românã” – context în care dramaturgul mãrturiseºte cã nu are nici calculator ºi nici maºinã de scris, considerând cã „a scrie de mânã e o voluptate!”… Epistolele sale, în genere, convingãtoare, cu tentã causticã, dar ºi elogioasã, pliate pe natura subiectului pentru care manifestã afecþiune, ori aversiune, adresate unor personalitãþi ale vieþii politice ºi culturale româneºti, precum: Ion Iliescu, Constantin Noica, Rãzvan Theodorescu, Cristian Tudor Popescu, Adrian Nãstase, Mircea Geoanã, Corneliu Vadim Tudor, Florin Piersic, Marta Petreu, Gabriela Adameºteanu, Paul Goma, Ion Caramitru, Mircea Dinescu, Augustin Buzura, Mona Muscã ºi Dan Diaconescu au fost publicate în volumul Scrisori,
de Vasile Alecsandri Hai sã dãm mânã cu mânã Cei cu inima românã, Sã-nvârtim hora frãþiei Pe pãmântul României! Iarba rea din holde piarã! Piarã duºmãnia-n þarã! Între noi sã nu mai fie Decât flori ºi omenie! Mãi muntene, mãi vecine, Vinã sã te prinzi cu mine ªi la viaþã cu unire, ªi la moarte cu-nfrãþire! Unde-i unul, nu-i putere La nevoi ºi la durere; Unde-s doi, puterea creºte, ªi duºmanul nu sporeºte! Amândoi suntem de-o mamã, De-o fãpturã ºi de-o samã, Ca doi brazi într-o tulpinã, Ca doi ochi într-o luminã. Amândoi avem un nume, Amândoi o soartã-n lume, Eu þi-s frate, tu mi-eºti frate, În noi doi un suflet bate! Vin’ la Milcov cu grãbire Sã-l secãm dintr-o sorbire, Ca sã treacã drumul mare Peste-a noastre vechi hotare. ªi sã vadã sfântul soare, Într-o zi de sãrbãtoare, Hora noastrã cea frãþeascã Pe câmpia româneascã! Kogãlniceanu, iniþiazã importante reforme interne, cele mai importante fiind: secularizarea averilor mânãstireºti (1863), reforma agrarã (1864) ºi reforma învãþãmântului (1864), care au fixat un cadru modern de dezvoltare al þãrii. ªirul de reforme iniþiate de Cuza ºi venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I au fãcut ca actul de la 1859 sã fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constituþiei promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep sã se numeascã oficial România. Cuza însã, în anul 1866, a fost obligat sã abdice; o coaliþie a partidelor vremii, denumitã ºi „Monstruoasa coaliþie”, a hotãrât Vavila POPOVICI (continuare în pagina 10)
apãrut în anul 2008. Dupã evenimentele din decembrie 1989, publicã trei volume de teatru, în care apar zece noi piese, volumele în prozã: Câteva feluri de dragoste, Câteva feluri de moarte, tomul în versuri Poeme crepusculare, eseurile: Reacþionarul, Mai are România vreo ºansã?, Breviar despre lume ºi viaþã, tabletele: La poarta din dos a Europei. Ultimele sale volume apãrute poartã titluri semnificative: Acomodãri ºi Discursul unui sceptic sceptic. Întrucât se bucurase „de prevalenþã automatã, prin decret, în teatrele româneºti”, nostalgia îl însoþeºte constant: „Cel care era jucat avea o situaþie relativ bunã. O carte de-a mea mã asigura aproape un an, o piesã îmi dãdea chiar niºte avantaje…”. Distincþiile conferite dramaturgului sunt impresionante: Premiul Ministerului Culturii [1959], Premiul „Vasile Alecsandri” de creaþie popularã, Premiul „Ion Luca Caragiale” al Academiei Române [1973], Premiul Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti [1976], Premii ale Uniunii Scriitorilor [1968, 1971, 1986 (pentru întreaga activitate)]. Grigore CONSTANTINESCU
Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■
8
ARGEªUL
● săgetătorul
24 ianuarie 2012
Avangardiºtii
Radiaţie cosmică Noaptea mi-a alunecat pe coapsã ºi râd ca o nebunã când stelele mi se rostogolesc pe piele ºi mã gâdilã. Întunericul îmi mângâie braþul ºi îmi sãrutã încet degete albastre în timp ce dorm cuminte pe pat de praf cosmic. Prin vene, îmi cântã dulce radiaþiile solare. În curând, voi muri... Dar nu voi înceta a exista aici în Universul nostru mic. Mã comprim... ajung un colaps energetic ºi îmi simt presiunea nãvãlind în mine... Sunt un punct de luminã! Mintea-mi urlã a noapte la Bâlea... vâjâie... lupi scheaunã îngroziþi în profunzimea circumvoluþiunilor de materie neagrã, din craniul meu. Devin punct ºi explodez sãlbatic în culori din sceptrul universal. Nu mai am trup... sunt radiaþie cosmicã ºi mã gândesc la tine. Acum eºti om... Mai ºtii când eram douã pitice albe, orbitând acelaºi ax? Mai ºtii când ne-am atins? Mai ºtii acea explozie supernovicã ºi noi... trimiºi departe, în dimensiuni paralele? Îmi doresc sã-þi aminteºti, dar eºti om... ºi eu radiaþie cosmicã. Am venit la tine ºi þi-am mângâiat chipul... dormeai... Am plecat. Atingerea mea... îþi distruge trupul ãsta efemer ºi... suferi împreunã cu el. Mã complac în blestemul nostru. ªi totuºi... Cum te pot iubi când sufletul meu este letal?
Pict or ul Am plecat de la locul unde am luat cina ºi-n aceastã searã de vineri. Este ultima cinã luatã aici. Mâine plec. Am stat o sãptãmânã la mare ºi nu pot sã mã plâng de faptul c-a fost urâtã, fiindcã n-a fost. Chiar simþeam nevoia de relaxare, iar nimic nu mi se pare mai relaxant decât sã stai pe plajã ºi sã te uiþi la rãsãrit ori la apus. E magnific. Sã simþi cum vântul adie uºor ºi nisipul te primeºte - rãmâi intact. Nu vrei sã strici momentul, parcã nu vrei sã-l sperii, savurezi fiecare secundã trecutã. Revenind. În drum spre hotel, am gãsit acest domn - pictor - care îºi punea amprenta asupra creaþiilor sale prin simpla miºcare a degetelor. Singura lui pensulã era un beþiºor cu un smoc mic, asemãnãtor unor fire de pãr prinse într-un moþ. Talentul sãu se vedea de la distanþã. Era un om nu foarte înalt; o geacã ºi o cârpã, ambele mozolite de vopsea, îi înveleau picioarele. Avea o faþã pe care se citea
durere. Ascundea ceva grav, dar nu m-am putut aventura mai departe, fiindcã mi se parea cã pãºesc pe un teren minat. În faþa sa, o audienþã formatã din maximum zece persoane. Toþi urmãreau atent ceea ce fãcea ºi lucrãrile sale expuse pe un perete din lemn, aflat în stânga sa. Vorbea cu privitorii destul de des ºi pãrea cã se adresa cuiva, fiindcã vorbea numai la persoana a II-a singular. Cineva se simþea, îi ºi dãduse un rãspuns. Avea momente de scurtã duratã în care se îngrijora ca nu cumva vântul sã-i rãstoarne gemuleþele ce reprezentau vitrina pentru fiecare dintre tablourile sale. Deºi vântul nici mãcar nu adia. Avea o faþã de copil, ce mã fãcea sã mã gândesc serios cã are probleme psihice. Orice copil care se apropia mai mult de tablourile sale sau de acele gemuleþe îl fãcea sã se repete disperat: “Aveþi grijã la gemuleþe, vã rog frumos, ca nu cumva sã se spargã”.
felul în care el vedea lucrurile aºternute pe pânzã. Ultimele tablouri realizate erau în alb-negru ºi parcã toate aveau acelaºi peisaj: aceleaºi pãsãri, acelaºi soare obosit ºi valuri agitate. De fapt, cum e ºi viaþa noastrã. Adrian ANGHEL
Un festin… imaculat De câte ori nu vi s-a întâmplat sã mergeþi la munte cu gândul de a vã bucura de câteva zile de vacanþã ºi sã rãmâneþi încântaþi în momentul în care vedeþi zãpada întinsã în faþa voastrã? Albul zãpezii totuºi te orbeºte ºi te binedispune! Aºa se face cã, fiind vacanþa de iarnã, am plecat la drum împreunã cu
colegii mei ºi cu doamna dirigintã într-un voiaj la Poiana Braºov. Cum era de aºteptat, la munte ningea ºi viscolea întruna, în timp ce în Piteºti simþeai cã vine deja primãvara! Nu mare mi-a fost mirarea când am vãzut zeci de piteºteni ce se îmbarcau cãtre casã în momentul în care am ajuns la hotel. Toate bune ºi frumoase, camere drãguþe (deºi nu
Vocea unei iluzii Sunt nãscutã din furtuna dezlãnþuitã în spatele sternului tãu. ªtiu ce gândeºti... ºi ar trebui sã-þi fie ruºine de ceea ce se petrece în spatele ochilor tãi aparent senini. Sunt nãscutã dintr-un tatã-Univers ºi o mamã-Timp, rezultatul fiind o combinaþie plãcutã de zâmbete reci postate pe o faþã comunã. Sunt produsul minþii tale orientate cãtre ideal. Nu exist, înþelege! Sunt o umbrã, o sinapsã prinsã greºit, o iluzie a unui tip cu cearcãne în priviri ca tine... Trãieºte, Uitatã de mine, de fata ce-þi ºoptea versuri, prin venele permanent febrile. Maria Cãtãlina CEAUªESCU
Þinea foarte mult la creaþiile sale ºi demonstra într-un fel cã numai asta îl poate scãpa de probleme. Nu am putut însã sã-mi dau seama de unde proveneau peisajele pe care le fãcea; erau într-adevãr foarte frumoase. În cinci minute un tablou era gata. Am rãmas impresionat de
meritau 4 stele), personal îngrijit ºi multã voie bunã! Cam aºa aº putea sã descriu ziua venirii noastre în poianã. Am plecat pe pârtie.... O experienþã nouã, deoarece fiind mai fricoasã de fel nu am încercat sporturile de iarnã pânã acum. Însã totul are un început! Aºa se face cã a doua zi colega mea a insistat sã mergem sã ne dãm cu placa de snowboard. Suna minunat, însã eu nu ºtiam cum sã mã dau. Într-un final am fost nevoitã sã încerc. În fond, ce se putea întâmpla? Nu sunt atât de teribilistã pentru a mã duce în vârf de pârtie sã arãt altora cã nu-i aºa greu sã te dai cu placa de snowboard. Tot exersând, în mai puþin de douã ore am stãpânit cât de cât acest sport ºi am învãþat cã nu am de ce sã-mi fie fricã. Trebuie totuºi menþionat faptul cã am fost sã închiriez placa de snowboard, dar cum eu nu aveam practic nicio idee despre acest sport am avut parte (evident) de un moment penibil. Domnul de la închirieri m-a întrebat (destul de binevoitor): „Cu ce picior?”... Iar eu i-am rãspuns: „Cu ce picior...ce?”. „Adicã, zise el, cu ce picior vrei sã ghidezi?” Iatã cã aceastã întrebare nu era pe lista de posibile
întrebãri ce-mi puteau fi adresate de cunoscãtori ai acestui sport, astfel cã i-am rãspuns cât se poate de convinsã domnului cã eu nu ºtiu sã mã dau cu placa de snowboard ºi l-am rugat sã-mi recomande dânsul o placã de snowboard pe care sã pot învãþa. Rãspunsul: „Îþi recomand sã te apuci mai întâi sã schiezi.”... Cu un altfel de rãspuns ce mai era de fãcut? Am zâmbit, puþin fals, pentru cã eram pusã într-o situaþie tare jenantã, mi-am luat placa ºi am pornit cu toate forþele pe pârtie pentru a învãþa acest sport. Nu a durat mult ºi l-am fãcut (în sinea mea, evident) pe acel domn binevoitor sã regrete cuvintele, deoarece m-am descurcat destul de bine pentru un începãtor la acest capitol. Restul vacanþei noastre a constat mai mult într-un festin de zile mari, început în jurul orei 19 în ziua de sâmbãtã, însã cum eu ºi colega mea eram singurele care au încercat ºi altceva, am avut parte de un alt fel de festin, pe drumul dintre pârtie ºi hotel, ce cuprindea o cafea de la automat, omãtul din jur ºi multã veselie. Un festin cu adevãrat... imaculat! Alexandra CIOBOTARU
Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Aristide Ionescu (n. decembrie 1921, ªtefãneºti, Vâlcea) Economist, publicist, vicepreºedinte al Filialei Argeº a Fundaþiei Culturale „Memoria“, fost deþinut politic (1949-1953). Stabilit în Piteºti în 1955. Liceul Agricol din Râmnicu-Vâlcea; Facultatea de Horticulturã; Academia de Studii Economice din Bucureºti. A lucrat la Întreprinderea „Vinalcool“ Piteºti ºi la Întreprinderea de Autoturisme Colibaºi, Argeº. Între 3 mai 1949 ºi 23 aprilie 1953 a fost deþinut politic pentru faptul cã a aprovizionat cu alimente grupul de partizani anticomuniºti din Munþii Arnota. Este autorul cãrþii „Dacã vine ora H, pe cine putem conta?“, apãrutã pânã acum în patru ediþii (1992, 1998, 2001, 2010). Iniþiator ºi realizator al simpozionului de istorie contemporanã „Experimentul Piteºti“, manifestare cultural-ºtiinþificã de þinutã ºi notorietate internaþionalã, desfãºuratã în fiecare toamnã, din 2001, în Piteºti, la care au participat personalitãþi cu renume în domeniu, din þarã ºi din strãinãtate. Asigurã anual apariþia în volum, sub titlul „Experimentul Piteºti - PERT“, a comunicãrilor prezentate în cadrul simpozionului, contribuind la conservarea ºi popularizarea unor mãrturii, studii ºi
documente de o valoare istoricã ºi politicã inestimabilã, recunoscute în toatã lumea, despre ororile din închisorile comuniste româneºti.
Constantin G. Dinu (n. 27 decembrie 1939, Boþeºti, Muscel) Profesor, gradul didactic I, biologie, publicist. Liceul „Nicolae Bãlcescu“/Colegiul „I.C. Brãtianu“, Piteºti (1957); Universitatea din Bucureºti (1962). Profesor ºi director, ªcoala Boþeºti. Volume reprezentative, în colaborare: „BoþeºtiArgeº. Pagini de istorie a unei vechi aºezãri de moºneni“ (2000); „Neamuri din Boþeºti de ieri ºi de azi“. Prezintã referate în cadrul Asociaþiei Folcloriºtilor Argeºeni „C. Rãdulescu Codin“.
Ion Topolog/ Ion D. Popescu (n. 27 decembrie 1933, satul Scãuieni, com. Berislãveºti-Argeº; acum jud. Vâlcea) Primele clase în comuna natalã; ªcoala Normalã „Andrei ªaguna”, Sibiu; Facultatea de Filologie Românã-Istorie (Universitatea „Babeº-Bolyai”, Cluj). Profesor - Liceul „ªt. O. Iosif”, Rupea-Braºov (1956-1960); secretar literar - Teatrul Muzical
Braºov (1960-1962); profesor ºi director - Liceul „Andrei ªaguna”, Braºov (1962-1996); consilier Consiliul Local Braºov (1990-2000); lector universitar - Facultatea de Filologie - Universitatea „Transilvania”, Braºov (1994-1996); secretar al Filialei Braºov a U.S.R. (1993-2000), apoi secretar adjunct (din 2000); consilier în Consiliul Judeþean Braºov (din 2000); lector universitar - Facultatea de Jurnalism - Universitatea Româno-Canadianã, Braºov (2001-2003); fondator ºi director al Editurii ºi Revistei „Dealul Melcilor”, Braºov; membru al U.S.R. (din 1975). Prozator, editor, lector universitar. Colaboreazã la revistele: „Fãclia”, „Tribuna”, „Luceafãrul”, „Gândirea” º.a. Debuteazã în ziarul „Flacãra” Cluj, cu povestirea „Prietenul meu” (1954). Debut editorial: „O parte din continent” - povestiri (1968). Alte volume reprezentative: „Torna, torna fratre” (1971); „Urmaºii lui Euclid” (1986); „Tatãl ºi fiul” (1993, Premiul pentru prozã al Asociaþiei Scriitorilor din Braºov), „Chiron” (2005, Premiul pentru prozã al Filialei Braºov a USR) - romane.
Anca ªtefania Barbu (n. 27 decembrie 1955, Piteºti, Argeº) Profesoarã de matematicã, gradul I; lector universitar, doctorand; inspector ºcolar general adjunct la I.S.J. Argeº (din iulie 2007); director
Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■
9
ARGEªUL
● săgetătorul
24 ianuarie 2012
Inv ocându-l pe Moş Ion Roată Prin mesajul ei, povestea lui Moº Ion Roatã, legatã de înfãptuirea Unirii Principatelor, rãmâne actualã în societatea româneascã, atâta timp cât aceasta este împãrþitã între reprezentanþii intereselor personale ºi de grup, adicã între cei care-ºi trag averi prin corupþie, fraudã, înºelãciune, abuz de putere, falsuri, evaziune fiscalã ºi alte ºmecherii financiare, ºi cei care, ducând povara vremurilor, nu sunt bãgaþi în seamã decât în campaniile electorale, ademeniþi cu „minciuni ºi gogoºele”, pânã când râvnitorii de putere se vãd cocoþaþi în fotoliile guvernamentale ºi parlamentare, atrãgând dupã ei Moº Ion Roatã alþi numeroºi vampiri, care se înfruptã din truda „prostitului popor”. Actul Unirii nu era înþeles de cãtre omul de rând, dacã la ridicarea pietroiului, acesta simbolizând treburile þãrii, nu punea umãrul ºi boierul, adicã tot românul de la vlãdicã pânã la opincã, fiind nedrept sã-l ridice doar cei mulþi, sãraci ºi flãmânzi. Tocmai aceastã nedreptate a stat la baza neînþelegerii între bogaþi ºi sãraci, chiar dacã, în celebra poveste a lui Creangã, s-a vãzut cã punând umãrul ºi boierul, pietroiul se poate urni fãrã probleme. Fiind povestea humuleºteanului tare actualã, trebuie sã credem cã numai un moº Ion Roatã, în Divanul ad-hoc, 1857 Parlamentul României, ar fi capabil, legumelor, al fructelor ºi a toate câte prin înþelepciunea lui, sã-i îndemne pe mai pot rodi într-un pãmânt de o toþi cei aleºi sã ne reprezinte, la o mai aleasã chibzuinþã în dezvoltarea calitate pe care alte þãri nu-l au, dar ºtiu principalei ramuri a economiei sã-i asculte glasul. La noi se jefuirã naþionale: agricultura. E uºor sã ne sistemele de irigaþii împreunã cu tot ce imaginãm „interpelarea” celebrului s-a fãcut într-o jumãtate de veac. personaj în plenul unei sesiuni Muncile agricole fiind prea scumpe, parlamentare privitoare la strângerea mii de suprafeþe agricole au rãmas de curelei de cãtre þãranul român, pe timp izbeliºte, mai uºor fiindu-le celor de crizã: „De ce sã strângem cureaua, rãspunzãtori de soarta agriculturii sã boieri dumneavoastrã, când ar putea sã aducã de pe alte meleaguri ceea ce am stea ºi pe noi, þãranii, ca pe pântecele putea ºi noi sã producem. Dar aºa Domniilor Voastre? Iaca, pãmânt e trebuie gândit? Sã trãim din traista destul, dar, pe cât este, e plin de bãlãrii strãinului, rãmânându-le întruna datori, în locul grâului, al porumbului, al mai apoi sã jucãm cum ni se cântã? florii-soarelui, al sfeclei de zahãr, al Dupã atâta amar de vreme, amintiþi-vã, domnilor, cã reformele domnitorului executiv (din 2001) al Organizaþiei PODDEVA, fondatã de Universitatea din Piteºti ºi Universitatea Paris XII; publicistã, romancierã, consilier local în Consiliul Municipiului Piteºti. Facultatea de Matematicã, Universitatea din Bucureºti (1974-1978), licenþiatã în matematicãinformaticã. Studii postuniversitare: Universitatea Paris XII, Val de Marne, Franþa (1999-2000) ºi CESI (Centrul de Studii Superioare Industriale), Paris (2000-2001); stagii de specializare în Administraþia francezã (Primãria Evreux ºi regiunea HauteNormandie, 2000-2001). Activitate profesionalã ºi ºtiinþificã: matematician, programator, Direcþia Apelor Argeº, Vedea-Piteºti (1978-1984); profesoarã de matematicã, ªcoala Generalã Hinþeºti-Argeº (19841985), Clubul Elevilor, Piteºti (1985-1989), Liceul Nr. 7, Piteºti (1989-1990); lector universitar doctorand-asociat, Universitatea din Piteºti (19892006); Grupul ªcolar Industrial Construcþii de Maºini „Dacia”, Piteºti (1990-2007); inspector general adjunct la I.ª.J. Argeº (2007-2008); director executiv, Organizaþia PODDEVA (Polul de Dezvoltare Durabilã a Vãii Argeºului, fondatã de Universitatea din Piteºti ºi Universitatea Paris XII), 2001 ºi în prezent. Participã la congrese ºi conferinþe internaþionale, susþine comunicãri la Conferinþe Balcanice de Cercetãri Operaþionale, 1988, 1995, 1997, Salonic, Grecia; 1989, Belgrad, Iugoslavia; Congresul Mondial al Matematicienilor, 1989, Berlin; Conferinþa Internaþionalã a Institutului pentru
Al.I. Cuza au dus la propãºirea þãrii, fiind cu adevãrat democratice. A construit, nu a demolat, s-a pus rãu cu boierii, mulþumindu-i pe þãrani. A ºtiut, Mãria-Sa, cã datoria e ca râia, cã înseamnã supunere...” Ne mai putem închipui cã ilustrul scoborâtor din istorie ar reaminti „aleºilor” democraþiei actuale cât de importantã a fost contribuþia nu doar a domnitorului, ci ºi a ministrului sãu, Mihail Kogãlniceanu, la îmbunãtãþirea vieþii þãrãneºti din epoca sa, ca dovadã aflându-se Legea secularizãrii averilor mânãstireºti, recuperându-se sute de moºii închinate muntelui Athos, muntelui Sinai, Alexandriei,
habsburgicã prin Carol I de Hohenzolern. Poate ne-am dus prea departe cu imaginaþia existenþei unui moº Ion Roatã în Parlamentul României, dar nu ne îndoim cã ºi, dacã ar exista, i-ar îndemna pe legiuitori sã aibã în vedere, mai mult decât orice, soarta agriculturii româneºti ºi a muncitorului din agriculturã, cel din industrie dispãrând definitiv, ca urmare a transformãrii marilor întreprinderi (fiindcã li se ziceau „socialiste”) într-un imens „morman de fier vechi”. ªi totuºi, te rugãm, eternule þãran, cã eºti moº Ion Roatã sau altul, coboarã din istorie, cã tu eºti ºansa izbãvirii noastre ºi a
Ierusalimului, Constantinopolului, unde se cãrau averi imense, în numele credinþei ortodoxe. Parlamentul abia înfiinþat avea sã aprobe ºi Legea agrarã din 1864, în ciuda opoziþiei moºiereºti, care avea sã punã la cale detronarea domnitorului Al.I. Cuza (1866), instaurând dinastia
acestui pãmânt peste care s-a abãtut nepãsarea, de parcã nu el ar asigura pâinea cea de toate zilele. Te slãvim, eternule þãran, pãstrãtor de datini ºi credinþã, om simplu,dar înþelept, simbol al permanenþei vieþii pe acest pãmânt. Gheorghe MOHOR
Agendã culturalã
n Joi, 26 ianuarie 2012, la ora 17, în Sala „Ars Nova“ a Centrului Cultural Piteºti, sub egida Fundaþiei literare “Liviu Rebreanu”, va avea loc un recital de lieduri pe versuri de Mihai Eminescu, în interpretarea sopranei Camelia Pavlenco ºi a pianistei Dorina Arsenescu. Allora Albulescu
ªtiinþele Deciziei, 1999, Atena; Conferinþele Internaþionale, 2003, 2004, Universitatea din Piteºti; Congresul Mondial al Matematicienilor Români, Piteºti, 2003; Conferinþe internaþionale în cadrul programelor Comunitãþii Europene (2000-2005) în Franþa, Anglia, Danemarca, Belgia, Spania, Austria, Bulgaria, Italia, Portugalia, Japonia. Participã la seminarii internaþionale, precum ºi la mai multe proiecte internaþionale finanþate de Comisia Europeanã. Publicã numeroase articole în limba românã ºi în limbile de circulaþie internaþionalã (francezã ºi englezã), este coordonator de stagii efectuate de studenþii români ºi francezi, având ca temã dezvoltarea zonei Vãii Argeºului. Domeniile sale de competenþã: MatematicãInformaticã; Administraþia publicã; Dezvoltarea regionalã; Management, negociere, comunicare; Relaþii internaþionale; Programe cu finanþare europeanã; Literaturã, autoare a trei romane („Drumul spre mine”, 2003; „Arc în timp“, 2004; „Dincolo de micul paradis”, 2005); ªtiinþã, coautoare a numeroase volume de specialitate (publicate în 1993-2007).
N
Distincþii obþinute: Gradaþia de Merit (I.S.J. Argeº); Diploma de Excelenþã (Asociaþia Oamenilor de Afaceri Argeº - 2004); Diploma Omul Anului 2004 (Asociaþia de Tineret Muntenia); Femina 2004, locul I, Femeia în politicã (cotidianul „Argeºul”); Femeia Universitas, 2003 (Universitatea din Piteºti); Managerul anului 2003 (CDES-Argeº).
Mircea N. Diaconu (n. 24 decembrie 1949, Vlãdeºti, Muscel) Actor, prozator, membru USR ºi Uniunea Teatralã din România; manager, parlamentar, senator de Argeº, Colegiul Unional Nr. 1 Câmpulung ºi Curtea de Argeº - PNL (din 2008). Liceul/Colegiul „Dinicu Golescu“ Câmpulung, regiunea Argeº (1967); Institutul de Artã Teatralã ºi Cinematograficã „I.L. Caragiale“, Bucureºti (1971). Actor la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra“, „Comedia“, „Constantin Nottara“, Bucureºti (din 1971); director, Teatrul „Constantin Nottara“ (din 2001). Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA
OTÃ: Tirajul ediþiei I a Dicþionarului biobibliografic „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului”, de Marian Stoica ºi Margareta M. Onofrei, apãrut la Editura „Argeº Press”, s-a vândut în totalitate. Se aflã în pregãtire ediþia a II-a adãugatã ºi revãzutã, care va apãrea pe piaþã în lunile urmãtoare. Cei care doresc sã-ºi rezerve un exemplar o pot face la secretariatul cotidianului „Argeºul”, la telefon 0248/217704, sau luând legãtura cu autorul Marian Stoica.
Adio, Maestre!... Vã amintiþi de o sintagmã romanticã, “moartea îndrãgostitã”? Cum altfel am putea simþi, dacã nu ca pe o ultimã prestaþie scenicã, de adio, plecarea dintre noi a unui devot al artei teatrale? Maestrul Ion Focºa a primit lovitura de graþie a sorþii omului pãmântesc, cum s-ar spune, “gratia plena”, adicã la o vreme la care întreaga-i carierã actoriceascã, scriitoriceascã, publicisticã stãtea sub semnul graþiei, definite ca aceea ce înseamnã a crede cã tot ceea ce a fost a fost ceea ce trebuia sã fie. Maestrul Ion Focºa era pânã nu demult o expresie a împlinirii artistice. Modest, afabil, credincios tuturor amintirilor vieþii ºi carierei sale, rãspândea în sufletele admiratorilor parfumul subtil al dragostei romanþate, nelipsind din templul artei teatrale nicio clipã, atunci când confraþii sãi se dãruiau iarãºi ºi iar sacerdoþiului veritabilei arte teatrale. Ca toþi marii oameni, era discret. Se vedea cu fiecare apariþie publicã faptul cã nu uita pe nimeni, confraþi sau marele sãu public. Avea mereu o vorbã domoalã ºi sincerã de dãruit celor apropiaþi. Slujirea Thaliei îi devenise crez; aºa încât nu fãcea deosebire între roluri ºi viaþã, pretutindeni era autentic, prin cunoaºtere ºi vorbã de duh. Acum, la plecare, ultima sa vorbã ar putea fi duiosul stih arghezian: ”Nu-þi voi lãsa drept bunuri, dupã moarte/Decât un nume adunat pe-o carte!...” Trilogia “Ghinionul a fost norocul meu”, de care actorul era mândru, este ºi va rãmâne pentru generaþiile viitoare de iubitori de teatru o carte de cãpãtâi. Nu mai puþin decât frumuseþile naturale, volutele ºi abisurile unei cariere de dragoste pentru o artã ori alta sunt fãcute spre încântarea tuturor. Gnoza nu sfârºeºte odatã cu aceastã viaþã, spunea Vladimir Losski, teologul ortodox, iar astfel putem crede faþã cu mãrturia unei imense dãruiri cã icoana stelei ce-a murit nu ºi-a încheiat cu adevãrat odiseea. Poate cã excelsiorul artei integreazã moartea ca pe nimic altceva decât ca pe o “trecere” între douã lumi ce îºi fac din vreme în vreme lotul comun de dragoste la despãrþire. Pentru cã Maestrul Ion Focºa ºi-a dãruit zâmbetul de iubire ºi speranþã tuturor îndrãgostiþilor de frumos prin arta teatralã, fiind apropiat cu precãdere de marile talente ºi nume ale scenei piteºtene ºi naþionale, s-ar cuveni ca efigia personalitãþii sale sã stãruie o vreme în reamintirea celor mulþi care gãsesc în mirajele artei teatrale limpezirea propriilor dorinþe ºi pasiuni. Datoria noastrã omeneascã, precum un foc sacru, întinde punþi de eternitate peste minunile clipelor trecãtoare. Actorul Ion Focºa a plecat dintre noi la 86 de ani spre un loc de odihnã unde amintirile sale vor reînvia ca spre a uni pe veci zilele eternitãþii cu efemera ziuã pãmânteanã. Ad honnores, Maestre! Pax aeterna! Iar pentru noi rãmâi nepreþuit! Prof. Dorina MIHAI
Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■
10
● săgetătorul
ARGEªUL 24 ianuarie 2012
Colinda şi ghicit oar ea S
ãptãmâna trecutã, la Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu”, au fost lansate douã lucrãri de importanþã judeþeanã ºi naþionalã. Evenimentul a fost organizat de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Argeº, instituþie finanþatã de Consiliul Judeþean Argeº. Ambele lucrãri sunt coeditãri ºi au apãrut în ultimele douã luni ale anului 2011. Prima, Colinde ºi obiceiuri de iarnã din Argeº-Muscel, coordonatã de Adriana Rujan ºi Costin Alexandrescu, Editura „Paralela 45” ºi Editura „Alean”, ediþia a II-a revizuitã, este o amplã antologie, la realizarea cãreia au contribuit cu cercetãri de teren membrii Asociaþiei Folcloriºtilor Argeºeni „Constantin Rãdulescu-Codin”. Cealaltã lucrare, Ghicitoarea în folclorul românesc (Editura „Alean” ºi Editura „Tiparg”), scrisã de conf. univ. dr. Adriana Rujan, este o sintezã – prin raportarea comparativã a ghicitoarei la celelalte specii folclorice, privind structura ºi mijloacele stilistice – ºi o analizã originalã asupra specificitãþii structurale ºi stilistice a ghicitoarei, înþelegere care face posibilã, afirmã autoarea, crearea de ghicitori de cãtre cei care iubesc aceste „jocuri superioare ale spiritului”. Sorin Mazilescu, directorul CJCPCT Argeº, moderatorul întâlnirii, a realizat o introducere depre rolul colindelor ºi al ghicitorilor în folclorul românesc, deci ºi despre relevanþa celor douã cãrþi lansate; de asemenea, a vorbit despre implicarea instituþiei pe care o conduce în coordonarea celor interesaþi de cultura tradiþionalã. Adrian Sãmãrescu, directorul Editurii „Tiparg” ºi preºedinte al Asociaþiei Folcloriºtilor Argeºeni „Constantin Rãdulescu-Codin”, s-a referit în special la cele douã specii folclorice în calitatea lor de acte vii – atât ghicitoarea, cât ºi colinda se performeazã – ceea ce presupune existenþa unui orizont (al comunitãþii, dar ºi al fiecãrei pãrþi implicate) de aºteptare, pe fondul cãruia se creeazã semnificaþiile ºi funcþiile lor; orizontul de aºteptare este sursa multiplelor valenþe, întâlnite de fiecare observator ºi cercetãtor al acestor specii folclorice. Prof. Costin Alexandrescu, director timp de 41 de ani al CJCPCT Argeº, cel mai în mãsurã sã vorbeascã despre activitatea de culegere ºi valorificare a folclorului în etnozona Argeº-Muscel, a þinut sã le mulþumeascã tuturor colaboratorilor la realizarea acestei lucrãri, dragi sufletului sãu, aºa cum s-a exprimat. Conf. univ. dr. Adriana Rujan, cunoscutã pentru activitatea în coordonarea, timp de peste 35 de ani, a Asociaþiei Folcloriºtilor Argeºeni, pentru strãlucita activitate didacticã în învãþãmântul superior ºi pentru calitatea lucrãrilor publicate, a precizat relevanþa colindei ºi a
ghicitorilor, temeiul reeditãrii celor douã cãrþi, oferind cititorilor ºi o cheie de lecturã a lucrãrii Ghicitoarea în folclorul românesc. Au mai luat cuvântul înv. Cezar Neacºu, din comuna Mioarele, satul Mãþãu, ºi prof. Vasile Vasile. Reeditarea Colindelor ºi obiceiurilor de iarnã din Argeº-Muscel a fost impusã de cererea cãrþii din partea cadrelor didactice ºi a elevilor care
doresc sã afle un reper de autenticitate privind colinda, mãrturie – ca ºi doina – a identitãþii românilor. Mai ales în noile condiþii ale pãtrunderii multiplelor influenþe din diverse culturi, este necesar ca un astfel de reper sã existe ºi sã fie izvor viu. Conþinutul acestui volum se încadreazã la cea de-a doua modalitate (în perspectiva lui Mircea Eliade, ale cãrui cuvinte, scrise pe coperta patru, au greutatea unui testament ºi a unei profeþii) prin care un popor dã seama de existenþa sa peste veacuri: Misiunea istoricã a unui popor se verificã prin douã lucruri: puterea de a-ºi apãra pãmântul, libertatea ºi drepturile, ºi prin capacitatea de a crea valori. Prof. Costin Alexandrescu scrie în „Cuvânt înainte” cã volumul adunã rodul eforturilor desfãºurate timp de câteva decenii de membrii Asociaþiei Folcloriºtilor Argeºeni, dar ºi piese valoroase publicate în lucrãri de referinþã aparþinând unor cunoscãtori ai fenomenului cultural tradiþional, interesaþi de creaþia popularã din Muscel ºi Argeº. Colindele, peste 500, sunt ordonate în volum dupã criteriul prezentãrii momentelor ºi practicilor în succesiunea lor realã din întregul interval sãrbãtoresc, cu observarea unor simultaneitãþi, inversiuni ori contaminãri ce
intervin în desfãºurarea lor particularã (A. Rujan, „Prefaþã”). Astfel, „momentele de culminaþie” în jurul cãrora se desfãºoarã colindatul sunt seara ºi noaptea de Crãciun, de Anul Nou ºi de Sf. Ion, între care continuitatea este marcatã de perioadele de pregãtire, de aºteptare ºi de prelungire. De asemenea, un capitol separat a fost rezervat credinþelor ºi practicilor augurale care nu figureazã în descrierea variantelor de obiceiuri. Lucrarea, apãrutã în condiþii grafice excepþionale, mai cuprinde, aºa cum reiese din rândurile de mai sus, „Cuvânt înainte” (C. Alexandrescu), o detaliatã „Prefaþã” (A. Rujan), „Bibliografie”, „Indicele performerilor”, „Indice de culegãtori”, „Indice de ocupaþii”. Foarte important de menþionat – întrucât colinda se cântã – este faptul cã fiecare colind este însoþit de notaþia muzicalã, realizatã de prof. Moise Mitulescu (coordonatorul muzical al cãrþii) ºi regretatul prof. Dorel Manea. Ghicitoarea în folclorul românesc, lansatã ºi la Târgul Internaþional GAUDEAMUS, în prezenþa a numeroºi etnologi ºi oameni de culturã, este un studiu care, prin subtila capacitate de analizã, prin volumul uriaº de efort (câteva zeci de mii de variante cercetate, bibliografie impresionantã) depus de o singurã persoanã, prin gradul de dificultate impus de permanenta raportare (din perspectivã structuralã, geneticã, funcþionalã, tematicã, stilisticã – motive, imagini, procedee) la celelalte specii folclorice, reprezintã un câºtig nepreþuit pentru înþelegerea fenomenului folcloric (ºi a ghicitoarei în special). Lucrarea dovedeºte din plin aprofundarea acestui vast
domeniu de cãtre distinsa autoare. Cartea este structuratã în cinci capitole („«Ghicitoare» ºi «cimiliturã»”, „Definiþie. Încadrarea tradiþionalã a speciei”, „Ghicitoarea ca specie folcloricã”, „Structura artisticã a ghicitorilor. Propunere de model pentru o tipologie structuralã”, „Ghidul ghicitorilor româneºti”). Dificultatea lucrãrii provine din abordarea sincronicã, dar mai ales diacronicã – modul cum funcþioneazã ghicitoarea, aflarea mecanismelor care permit consacrarea unei creaþii în aceastã specie. Totuºi, „ambiþia cãrþii” este, aºa cum spune însãºi autoarea, de a face din cititorul ei nu numai un iubitor mai avizat de folclor, în general, ºi de ghicitori, în special, ci ºi un virtual producãtor de texte, un creator competent ºi performant de ghicitori (ibidem). Valoarea artisticã a ghicitorilor, aflãm (în „Încheiere”), nu poate fi desprinsã de faptul artistic ca „gen de viaþã”, iar cercetãrile în domeniu trebuie sã aibã în vedere, printre altele, realizarea
Vinovaţi de uitare Stazã coagulatã în sânge ªi neamintirea unei candori retrase În ascunziºul memoriei. Mâine, alta Va pulsa, deschizându-ne ochii, Strãni într-o lume cândva cunoscutã, Din care am fost exilaþi În ghilotina zãvoarelor trase în urmã Sunetul acela ne înlãnþuie paºii, Ne condamnã la întrebãri, la rãspunsuri incerte, La construcþia Unei vinovãþii inventate Spre a da un sens neodihnei Ce ne umileºte destinul În stingerea nopþii, în aprinderea ei ªi nesfârºita lor aºteptare. Adriana RUJAN
unei clasificãri tipologice corespunzãtoare, pe criterii adecvate, apte sã cuprindã ºi sã conserve totodatã esenþa ghicitorilor ca formã de artã. Fineþea analizelor, informaþia ºi intuiþia doveditã de dna Adriana Rujan „ridicã aceastã creaþie popularã, cu totul redusã ca întindere, în sfera majorã a artei”, iar demonstraþia realizatã „atrage atenþia ºi stârneºte curiozitate ºtiinþificã de la capitol la capitol” (Gheorghe Vrabie). Lucrãrile pot fi achiziþionate de cei interesaþi de la sediul CJCPCT Argeº, aflat pe str. Armand Cãlinescu nr. 14, Piteºti. Alexandru MÃRCHIDAN
Două principate, un domnitor! (urmare din pagina 7) aceasta din cauza orientãrilor politice diferite ale membrilor sãi, care au reacþionat astfel faþã de manifestãrile autoritare ale domnitorului. A fost exilat ºi a trãit la Viena ºi Florenþa. A murit în 1873 la Heidelberg (Germania), dar a fost adus în þarã ºi înmormântat la castelul familiei sale de la Ruginoasa (judeþul Iaºi), apoi înhumat la Biserica „Sfinþii Trei Ierarhi“ din Iaºi. Complotiºtii au reuºit sã-ºi realizeze planurile atrãgând de partea lor o fracþiune a armatei, l-au constrâns pe domnitor sã abdice într-o noapte a lunii februarie 1866. La aceasta a contribuit însuºi Al.I. Cuza, care nu numai cã nu a luat mãsuri în privinþa factorilor reacþionari, ci, într-un discurs, s-a arãtat dispus sã renunþe la tron în favoarea unui principe strãin (fapt susþinut ºi de o scrisoare adresatã unui diplomat strãin). În fiecare an, în ziua de 24 ianuarie, sãrbãtorim Unirea, „Mica Unire” cum i se mai spune, dar fãrã de care nu am fi
putut sãvârºi faptele mari de mai târziu. Anul acesta se împlinesc 153 de ani de la înfãptuirea ei. Cu acest prilej ne amintim ºi de cei care au pus umãrul la realizare. Unul dintre aceºtia este ºi Ion Roatã, intrat în istorie ca o legendã. Cunoscut ºi sub numele de Moº Ion Roatã, a fost un þãran român, deputat în Divanul Ad-hoc ºi un susþinãtor înflãcãrat al Unirii Principatelor Moldova ºi Valahia ºi al reformei agrare din Principatele Unite Române. Se spune cã semna prin punerea degetului muiat în cernealã puntea de veacuri a neºtiutorului de carte - oficial semnând cu parafa primitã în Divanul ad-hoc, dar era înzestrat nativ cu o minte agerã ºi o judecatã dreaptã, fiind cunoscut ca un om cinstit, „cu gâdilici la limbã”, adicã spunea adevãrul fãrã menajamente, neavând „ascunzãtori în suflet”, dupã cum îl caracteriza Ion Creangã. Cinstit, cu alte cuvinte! Pentru spiritul sãu de dreptate, Ion Roatã a fost considerat de cãtre þãrani ca fiind cel mai dârz ºi mai
competent reprezentant al lor, care sã le poatã apãra interesele. A avut, se spune, o apariþie meteoricã pe scena istoricã a þãrii. Hora Unirii are o semnificaþie sfântã pentru noi românii. Citind cartea „Ultimul tren spre România” a lui Anatolie Paniº, m-a impresionat figura lui Constantin Stere, remarcabil om de culturã (jurist, profesor, gazetar, scriitor, om politic) care a trãit între anii 1865–1936, despre care îmi povesteau ºi cei din familie. Acest scriitor, în alt moment al istoriei þãrii, a cerut unirea cu România, spunând: „Fraþii mei basarabeni, a sosit clipa marii noastre izbãviri! Suntem la un pas de a ne desãvârºi libertatea! Acum ori niciodatã...” El a citit delegaþilor ruºi ºi ucraineni hotãrârea þãranilor din judeþul Hotin: „Þinând seama cã timp de 14 veacuri Basarabia a fost þinut al României, cã a fãcut parte din acelaºi neam... cerem astãzi în mod solemn în faþa lumii întregi Unirea Basarabiei cu România”. Autorul povesteºte cum
Basarabia s-a alãturat României nu prin rãzboi, ci prin conºtientã vrere, cum s-a înfiripat cea mai formidabilã horã din toate câte s-au cunoscut, cuprinzând în mijlocul ei o piaþã ºi mai apoi strãzile de jur împrejur ale Chiºinãului, horã care a þinut o noapte, cum douã zile mai târziu deputaþii basarabeni erau alãturi în parlamentul ºi guvernul României, alãturi de rege ºi reginã, hora cuprinzând de data aceasta întreaga piaþã de la Iaºi. Hora este un dans popular în Balcani, în România. Se danseazã pe muzicã cu un ritm specific, într-un cerc închis, dansatorii þinându-se de mânã, fãcând trei paºi înainte ºi unul înapoi. Se danseazã la aniversãri, diferite festivaluri ºi în spaþiile rurale; tradiþia la noi, la români, era, ca în fiecare sfârºit de sãptãmânã, þãranii din sate sã se îmbrace în costume naþionale ºi sã danseze acest dans, bucurându-se de comuniune. Sã amintim cã „Hora Unirii“, poezia scrisã de Vasile Alecsandri, a
Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro
fost publicatã pentru prima datã în 1856, în revista „Steaua” a lui Mihail Kogãlniceanu. Muzica a fost compusã de Alexandru Flechtenmacher, iar în ziua de 24 ianuarie, când s-au unit Moldova ºi Þara Româneascã, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, s-a dansat ºi s-a cântat aceastã Horã a Unirii. În minte îmi vine dialogul descris de Creangã: „…ªi Roatã se duce ºi vrea sã ridice bolovanul, dar nu poate. –Ia, du-te ºi dumneata, moº Vasile, ºi dumneata… În sfârºit, se duc ei vreo trei-patru þãrani, urnesc bolovanul din loc, îl ridicã pe umeri ºi-l aduc lângã boier. –Ei, oameni buni, vedeþi? S-a dus moº Ion ºi n-a putut face treaba singur; dar când v-aþi mai dus câþiva într-ajutor, treaba s-a fãcut cu uºurinþã, greutatea n-a mai fost aceeaºi. Povestea cântecului: «Unde-i unul nu-i putere, /La nevoi ºi la durere;/ Unde-s mulþi puterea creºte/ªi duºmanul nu sporeºte.» Aºa ºi cu Unirea, oameni buni…”
Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU