Sagetatorul Nr. 752

Sãgetãtorul Nr. 752  31 ianuarie 2012  Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

Car agiale şi... „piep tănătur a s tilului”

S

e vorbeºte ºi se scrie – vorbeau ºi scriau ºi contemporanii marelui dramaturg - cu câtã rãbdare ºi trudã autorul celebrelor comedii (amare, cum ar spune doctorul Viorel Pãtraºcu) finaliza textul literar, cãutând a-ºi formula ideile cât mai concis, iar caracterele personajelor sã fie oglindite în toatã splendoarea lor. ªtia, vorba poetei Denisa Popescu, pentru care admiraþia mea e nemãrginitã, sã extragã metalul preþios din zãcãmântul inepuizabil al limbii române.

Nu întâmplãtor, la întâlnirea iubitorilor operei caragialiene, organizatã în seara zilei de 26 ianuarie a.c. sub egida Fundaþiei literare „Liviu Rebreanu” din Piteºti, prof. Vasile Ghiþescu, cunoscut posesor de documente inedite ºi cãrþi rare ale scriitorilor literaturii noastre clasice, dar ºi un bun cunoscãtor al strãlucirii unor perle literare din oceanul de cuvinte al limbii române, a ales lectura nuvelei „Calul dracului”. A fost, cum se spune, un adevãrat regal cultural, confirmându-se, cum arãta preºedintele de onoare al fundaþiei, prof.

Mihai Ghiþescu, cât de actual a rãmas Caragiale, deºi au trecut 160 de ani de la naºterea scriitorului, nãscut pe 30 ianuarie 1852. Nu mai vorbesc cât de încântaþi de eveniment au fost cei care au înfruntat rigorile iernii, sosind, din iubire pentru autorul „Scrisorii pierdute”, la Sala „Ars Nova” a Centrului Cultural din Piteºti (pãcat cã instituþia nu poartã un nume de cãrturar), unde se scriu, ca ºi la Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu”, asemenea acte culturale.

Pentru organizare, însuºi Caragiale i-ar adresa cuvinte de laudã ºi de mulþumire preºedintei fundaþiei, Allora Albulescu-ªerp, al cãrei har artistic ºi cultural ne aminteºte cã Dumnezeu a aºezat pe fiecare dintre noi la loc potrivit. A rezistat iernii chiar ºi venerabilul profesor Eduard Minasian, într-un târziu apãrând ºi frumoasa profesoarã Monica Mihaela Minescu sã recite una dintre puþinele poezii ale lui Caragiale, precum ºi cunoscutul actor ºi interpret muzical Robert Chelmuº, angajat al Teatrului „Al. Davila” din Piteºti. La sfârºitul lecturii amintitei nuvele îmi stãruiau în minte mãrturiile

N

lui Luca I. Caragiale, fiul dramaturgului, pe care le redau din volumul antologic „Amintiri despre I.L. Caragiale” (Ed. „Minerva“, 1972), alcãtuit ºi prefaþat de cãtre ªtefan Cazimir, fostul preºedinte al partidului liber- schimbist de dupã revoluþie: „Mi s-a întâmplat adeseori sã-i transcriu manuscriptele dupã primul concept. e-am gãsit totdeauna foarte citeþe, cu puþine ºtersãturi. Când i le înapoiam transcrise de mine, începea o nouã muncã, migãloasã ºi încordatã: «pieptãnãtura stilului». Le copiam iar ºi munca reîncepea. L-am vãzut astfel prefãcând de patru ori «Calul dracului». Mãrturisesc cã adeseori schimbãrile nu aveau aproape nicio valoare ºi cã opera era tot atât de perfectã la început ca ºi sub ultima formã.

I-am vorbit odatã despre aceasta ºi dânsul mi-a rãspuns: «Bine, dar tu nu-nþelegi cã, dacã azi las o micã greºealã, mâine publicul are drept sã mã huiduiascã ºi eu trebuie sã înghit?»”

L

Rememorãri

Paul Everac (1924-2011) (VIII) „Publicul este forul infailibil, pe care trebuie sã-l educ, adicã sã-l fac failibil. ªi mai trebuie sã ºi intru în sufletul lui prin publicitate ºi mass-media, dar sã fiu ºi puþin constant, ca sã mã descopere posteritatea.“.

- Paul Everac -

Din culisele unei gândiri lucidel Adulat cândva, dramaturgul, devenit sceptic, era absolut conºtient cã „Orice gloriolã se perimã. Ai fost pe scenã, e normal sã ieºi prin culise. Vine altul – dacã vine. Vine ºi o clipã în care eºti reluat, reconsiderat – dacã vine!…”.

Incitat de un reporter sã-i confirme dacã a sprijinit sistemul comunist din România, precum a fost cazul unor mari scriitori ca: George Cãlinescu, Maria Banuº, Mircea Dinescu, ori Nichita Stãnescu, evocaþi în aceastã posturã de Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, în volumul „Explorãri în comunismul românesc” [2005], Paul Everac mãrturiseºte cã a ajutat sistemul într-un mod cu totul personal „îmblânzindu-l, problematizându-l, punându-i întrebãri!…”.

Dramaturgul este extrem de agresiv cu denigratorii sãi de la postul de radio „Europa liberã”, în special cu Monica Lovinescu care îl acuza constant de „servirea cu ardoare a regimului dictatorial comunist”, pledând pro domo: „Monica Lovinescu a chibiþat, a huiduit, a aruncat cu pietre în arenã, acolo unde noi luptam cu taurul… Ea stãtea în tribunã, la adãpost, ºi fãcea gãlãgie. Stãtea dincolo de gard, la uluci, ºi clevetea. Cum era sã-mi fie simpaticã?…”.

Atitudinea de marginalizare a operei sale dramatice în contemporaneitatea imediatã promovatã de cãtre responsabili culturali orientaþi predilect spre „noua dramaturgie” stârneºte mânia motivatã a celui mai prolific autor dramatic român. Piesa Alinei Mungiu, Evangheliºtii, în care istoria ºi religia sunt aruncate la lada de gunoi a civilizaþiei umane este declanºatoare de reacþii virulente: „Când au apãrut «Evangheliºtii», primul protest, vehement, a fost al meu. Dar lucrurile au involuat cu fiecare an, iar blasfemia doamnei Mungiu s-a vãzut apãratã de domnii Ion Caramitru ºi Nicolae Manolescu. Alþi trepãduºi au ridicat

Avea dreptate Caragiale. Câte nedreptãþi n-a avut de îndurat! ªi câte merite literare nu i-au fost trecute cu vederea, refuzându-i-se dreptul de a fi primit în Academia Românã. Cine sã-l aprecieze? Cei care-ºi vedeau chipurile în oglinda scrierilor sale? „Moftangiii” de toate soiurile? Mitocanii politici? Vreun „scârþa, scârþa pe hârtie”? Stima de care se bucura din partea unor scriitori precum Vlahuþã, Goga, Delavrancea, Ion Slavici, C. Rãdulescu Motru, Coºbuc, Cincinat Pavelescu ºi a altor compatrioþi (talente autentice) nu l-a înduioºat sã nu-ºi gãseascã liniºtea, într-o altã þarã, în Germania, la Berlin, pânã la sfârºitul vieþii. e reîntoarcem însã la ceea ce scriitorul numea „pieptãnãtura stilului”. Poetul Al. Vlahuþã scria despre un Caragiale care „îºi drãmuieºte vorba cu migalã”, adãugând: „Dacã vrei sã ai înainte-þi figura dezolatã a mucenicului dus la spânzurãtoare, pune-l pe acest maestru al cuvântului sã scrie douã rânduri. Gândul cã ceea ce leagã pe hârtie rãmâne aºa pe vecii vecilor îl umple de o rãspundere straºnicã. De aceea ºi scrie cu atâta artã. Când îl citeºti pe Caragiale, ai în adevãr sentimentul desãvârºitului”.

Caragiale se confesa tuturor prietenilor despre cum trudea pe frontul creaþiei literare: „Meseria mea e sã caut expresia justã - îi spunea mai tânãrului amic I.D. Gherea. Dau de o primã formulare, o primã aproximaþie care nu mã mulþumeºte, pe urmã de alta, pânã gãsesc expresia justã. Ei, am bãgat de seamã cã acea expresie justã e totdeauna mai scurtã decât cea dinaintea ei. Prin urmare, stilul bun e totuna cu exprimarea cea mai scurtã.” ªi alþi contemporani, în amintirile lor despre autorul nemuritoarelor comedii „O noapte furtunoasã”, „D-ale carnavalului”, „O scrisoare pierdutã”, „Conul Leonida faþã cu reacþiunea”, al dramei „Nãpasta”, al celebrelor „Momente ºi schiþe”, ”Nuvele” ºi al altor scrieri, precum broºura „1907 – Din primãvarã pânã-n toamnã” ºi chiar a unei publicistici remarcabile, s-au referit la perfecþiunea stilisticã a „meºterului” Caragiale, admirându-i „meseria” de ºlefuitor al

glasuri mici. Oculta a marcat. N-o sã fiu eu mai ortodox decât Patriarhul!…”.

Situaþia realã a dramaturgiei româneºti i se pare tragicã: „Genul e în extincþie, iar piaþa e mãturatã de interese. Cei vechi ºi falnici, încã trãitori, s-au cocârjat; a apãrut în schimb un tufãriº de veleitari. Nu cred cã-ºi pun problema sã-ºi clãdeascã, ci sã epateze, sã rupã gura. Importul e în toi, se câºtigã mai bine la el. Luãm din belºug de la alþii care nu iau nimic de la noi; nici n-au ce… Guvernanþii ?… Ils s’en foutent pas mal ! (Nu le pasã prea mult !) Suntem dispuºi la toate servituþile…”.

Intentând un proces „prietenilor” Florin Cãlinescu ºi Alexandru Tocilescu care i-au lezat imaginea pentru piesa O zi din viaþa lui Ceauºescu, se declarã complet blocat de inepþia debitatã de avocatul acestora în instanþã: „De ce vede Paul Everac cã din atâþi Everaci ne-am referit tocmai la domnia sa ?…”, dar ºi de decizia justiþiei: „Instanþa i-a achitat !”.

Deºi manifestã un apetit declarat pentru regie, regretã cã nu i se mai oferã posibilitatea de a monta un spectacol, fiindcã „Acum, teatrale nu sunt ale lui tata, nici ale partidului, nici ale României, nici ale unor direcþiuni, ci ale unor combinatorioameni de afaceri–Congregaþii, cu alte interese. Iar eu sunt bãtrân…”. Se bucurã cã piesa sa Coada a avut mult succes ºi crede în viitorul literaturii româneºti, declarând cu francheþe: „Ce mã costã sã cred ?… Pentru dezamãgiri, nu prea mai am timp…”.

In genul liric, ca autor a ºase volume de versuri „în ºase decenii”, ce i se par „frauduloase pentru un meºter al construcþiei dramatice”, se considerã realizat, întrucât are „un timbru propriu ºi o problematicã a vârstei liminare…”. Întrebat „ºcolãreºte” dacã „la cãpãtâiul erudiþiei, la cãpãtâiul literar ºi filosofic” al sãu, „rolul precumpãnitor” îl atribuie lui Dumnezeu, Paul Everac recurge la un exerciþiu de logicã, precizând: „Nu fãceam bine dacã îl puneam pe Dumnezeu responsabil pentru tot ce am scris sau am fãptuit eu. Mai ales cã unele lucruri au un oarecare dinamism sau o zgândãrire lucifericã. Rãspunsul ar fi: n-am gãsit ceva mai bun de fãcut. Nici mai greu într-un fel (gândiþi-vã cã dramaturgi–meseriaºi dacã ar fi vreo sutã per total !). Cu scrisul, scapi de urticarie. Nu laºi lumea în pace, dar nici nu omori pe nimeni. Drame sunt peste tot, unele atroce. Scrisul le epureazã, le face fapt de artã. Adicã le înnobileazã.

Dãrâmãm ºi clãdim, cam asta facem. Dar nu face cam toatã lumea asta ? Scormonim, arãtãm cu degetul, întrebãm.

Rãspunsuri vin sau nu vin, dar întrebãrile bine puse rãmân.

Da, baza oricãrei culturi o reprezintã întrebãrile bine puse.”.

Opiniile sale de esenþã politicã definesc o personalitate preocupatã de realizarea unor idealuri congruente cu mesajele profund umane ale eroilor sãi „pozitivi” din dramaturgie. Manifestã o afecþiune declaratã „pentru cei umili”, convins cã „Orice scriitor român simpatizeazã pe cei mici ºi neajutoraþi, bate cu inima mai spre stânga”, precizând, totuºi, limitele unui asemenea ataºament: „dar creierul rãmâne liber !”…

O incursiune în istoria patriei pare un pretext pentru motivarea ideii bipolaritãþii libertãþii, pe care inconfundabilul Petre Þuþea o definea ca fiind „o frânghie agãþatã de cer pe care poþi urca participând la actul mântuirii tale sau poþi coborî în întuneric”.

Pentru Paul Everac, „23 August 1944 e ziua când am vrut sã ne salvãm pielea, fiindcã duºmanul devenise mai puternic decât aliatul. Am lãsat o silã, ca sã luãm alta, cãci în istoria noastrã cam nimic nu e de bunãvoie. Am scãpat de dracu’ (un drac totuºi civilizat) ºi am dat de mumã-sa. Am fãcut un armistiþiu prost, când aveam ºansa sã facem unul mai bun, mai bãrbãtesc. Am omorât conducãtorul de dreapta, ca sã vinã conducãtor de stânga ºi, în final, l-am omorât ºi pe acesta !...

Am dat mai întâi libertatea pe independenþã, apoi am dat independenþa pe libertãþi dezmãþate ºi anarhice. Ne-a mers ca lui Dãnilã Prepeleac. Am dat în brânci sã ne facem o industrie, acum am dat-o pe un sfârâiac, de deºtepþi ce suntem. Dãm mereu cu piciorul la ºiºtar, sub cuvânt cã ne „eliberãm”. Halal liberare !… Dacã vreþi sã aflaþi mai multe în problemã, citiþi

Cartea zilelor noastre

Piţuleasa S-a nãscut, a trãit ºi-a murit pe plai muscelean.

A muncit ºi-a doinit pân’ la adânci bãtrâneþi. A crescut copii, nepoþi, strãnepoþi. ªi-a cinstit satu’ cu fapta ºi ghiersu’ duios. A lãsat urmaºi care sã-i ducã haru’ vocal mai departe. Precum ºi dovezi despre el, în arhive. Nepreþuite vãdit ºi meritând a fi puse-n valoare deplin. Cãci þin, desigur, ºi ele de geniul poporului nostru, nemuritor.

De-nþelepciunea-i nemãsuratã, profundã…

Pe cât a putut, le-a dat la ivealã nepotu’ Costel.

Om cu respect cunoscut în Piteºti pentru cultura strãbunã. Scriind inspirat un op nimerit despre bunica Maria. Cea mãrunþicã la trup, da’ harnicã foc ºi veºnic cu cântu’ pe buze. Vestitã nu numa-n Nucºoara natalã. Unde-a avut ºi o cãrare a ei, existentã ºi azi nu doar ca titlu al cãrþii de faþã*.

I se spunea Piþuleasa ºi cu nesaþ am cititu-i povestea. Versu’ baladelor sale spune atâtea ºi realmente m-a fascinat. Filosofie ºi poezie întrânsu’, duium. Iar lexicu’ acelor meleaguri de vis e ºi mai dihai. E-aºa de fain în rostire cã mult mã mir de ce noi nu-l vorbim. Are-un parfum ce timpu-l înfruntã peren. Are savoare nespus ºi faptu’ cã autoru’ în file l-a strâns chibzuit e lãudabil imens. Motiv sã-l îndemn apãsat sã întocmeascã degrabã ediþie alta. Mai degajatã ºi mai fireascã, de suflet. Ca un roman biografic, nu ca un studiu-n domeniu. Cu siguranþã, Costel Cârstoiu ºtie s-o facã, având condei îndestul. Iarã Maria Cârstoiu, rapsodu’ din Slatina Nucºoarei de munte, o meritã cert. Fiindcã neamul aista român deþine nebãnuite comori. Mândre ºi demne sã fie aflate de lumea întreagã, de-a pururi…

Adrian SIMEANU *Constantin Cârstoiu, Drumul Piþulesei, Ed. „Paralela 45“, 2003 expresiei literare. Pentru cã ideile nu trebuie învãlmãºite într-un amalgam de cuvinte, dimpotrivã, trebuie sã predomine o aglomerare de idei, în cât mai puþine cuvinte, „claritatea ºi conciziunea” fiind adevãratele calitãþi ale stilului.

Gheorghe MOHOR foarte recenta mea carte «Libertatea mult aºteptatã ºi fiicele ei»”.

Proiectând România în context european, Paul Everac releva cu extremã luciditate „handicapurile certe” cu care am intrat în Uniunea Europeanã: „N-am avut în vechime Cavalerism, Renaºtere, Reformã, Iluminism, Enciclopedism, nici Clasicism, nici Burghezie înstãritã, nici Aristocraþie autohtonã; foarte puþinã viaþã cetãþeneascã, foarte târziu Constituþie ºi Parlament. Am fost mereu covârºiþi, dominaþi sau remorcaþi de alþii; ortodoxismul ne-a dezeuropenizat, turcii ºi grecii ne-au balcanizat. Ne-am sincronizat cât de cât acum 150 de ani, dar nu chiar de tot. Scãpaþi din braþele pan–rusismului comunist, ne-a luat în primire globalismul pan–american, alt Big Brother.”.

Revenind la problematica dramaturgiei contemporane, cel mai prolific autor român din slujba Thaliei remarca, în stilul „tabletelor” sale televizate, referindu-se la perspectivele teatrului românesc: „Cu actualii conducãtori, nu avem mare ºansã. Ei au desfãcut piaþa invaziei strãine în toate domeniile. De fapt, cam asta a urmãrit ºi „revoluþia”: sã vinã marfa din afarã, unde era prea multã. Sã ne înghesuie acasã, sã ne arunce peste bord de la tãrâþe pânã la filozofie. Înainte, cosmopolitismul era refulat; acum e refulat românismul. Sau, dacã nu e refulat, e marginalizat. Vine nu numai o altã dramaturgie, dar, cu ea, o altã simþire, o altã moralã, un alt fel de a concepe lumea ºi de a pune accentele, un fel al lor. Ei îºi etaleazã problemele, viciile, poftele ºi urdorile; noi venim din urmã ºchiopãtând. Dacã mai venim.

Aveam, pe „vremea mea” cincizeci de dramaturgi valizi, jucaþi; mai avem cinci ? Dacã vreþi sã ºtiþi mai mult ºi în aceastã direcþie, citiþi cartea mea recentã «Thalia Zurbaghie», dacã o mai gãsiþi.”.

O incursiune obiectivã în opera literarã a lui Paul Everac trebuie întreprinsã fãrã prejudecãþi insinuate în conºtiinþe de criticile subiective formulate de pe poziþii ideologice partizane, menite sã exagereze sau sã anuleze brutal contribuþii la procesul de îmbogãþire a dramaturgiei naþionale.

Excesul de zel al unor critici literari care, crezându-se mai „în temã” decât înºiºi autorii operelor, se erijeazã în deþinãtorii unor adevãruri absolute, deºi doar mediocritatea agresivã îi defineºte în „sentinþele” ce le cred inatacabile, este ridiculizat de cãtre dramaturgul de clasã Tudor Muºatescu într-un clasic „muºatism”: „Criticul literar: – Hai, tatã, sã-þi arãt pe unde m-a fãcut mama !”...

Grigore CONSTANTINESCU

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■

8

ARGEªUL

● săgetătorul

31 ianuarie 2012

Avangardiºtii

Cenaclu

Colocviile Argeşului Colocviile Argeºului reprezintã un proiect al Filialei Piteºti a USR care se va derula, în 2012, la Centrul Cultural, reluând o activitate pe care iniþiatoarea proiectului, scriitoarea Magda Grigore, a desfãºurat-o acum câþiva ani cu sprijinul ziarului Argeºul. Ideea a constat atunci, ca ºi acum, în dezbateri tematice cu interes larg cultural, problematizãri actuale ºi incitante la care pot participa toþi cei care deþin disponibilitatea ºi arta dialogului.

Miercuri, 25 ianuarie, colocviile au debutat cu tema (Re)sursele literaturii de astãzi. Dând curs disertaþiilor colective, consultând bibliografii selective din cei care au contribuit prin cercetãrile ºi creaþiile lor la progresul exprimãrii ºi al înþelegerii unor realitãþi, concepte, zone de creaþie etc., prin medierea propriei experienþe creatoare, câteva personalitãþi cunoscute în lumea literelor argeºene s-au întrebat care sunt cu adevãrat resursele literaturii, cum ajunge aceasta sã ofere o alternativã la împrospãtarea, aprofundarea vieþii sau pur ºi simplu o variantã la descifrarea limbajului esenþial, la percepþia sau viziunea de ansamblu asupra realitãþii ca atare.

Aºadar, Quo vadis literatura? Putem miza raþional ori intuitiv vorbind pe resursele ei? S-a vorbit despre raportul realitateficþiune, despre revendicarea de la mit, despre secolul vitezei ºi al tehnologiilor care amprenteazã implicit literatura. Fiind vorba despre o temã mai mult teoreticã, s-au adus în discuþie anumite repere fundamentale pentru spirit, în calitatea lor efectivã de surse sau de rectificatori în amplul demers al formãrii creatoare: Biblia, limba, arhetipurile, metamorfozele moderne, lucrãri mai vechi sau mai noi de teorie literarã, fenomene creatoare, istorice ori lingvistice, toate luate ca repere întru formarea unei viziuni generale asupra genezei ºi evoluþiei perpetue, complexe ºi diverse (originale) a fenomenului literar. Departe de a epuiza subiectul, vorbitorii s-au pronunþat prin prisma propriei experienþe literare asupra resurselor literaturii ca artã a cuvântului. În concertul vocilor literare, fiecare creator poate gãsi fermentul inovãrii artei sale personale. Dupã cum în originalitatea unui autor se poate regãsi forþa talentului întrucâtva în cheia frazei augustiniene care spune cã “lumea este o frazã în curs de rostire”. S-a vorbit deopotrivã de autori vechi ºi noi (M. Eliade, U. Eco etc), despre teorii, viziuni si mãrturisiri privitoare la caracterul, motivaþiile ºi esenþa actului scriiturii (ex. Paul Zarifopol: ,,Mecanizarea scrisului”, Attya: ,,Peregrinul”). Scrisul poate sã fie privit ca tabiet, ca terapie (Liliana Rus, Virgil Diaconu), poate avea implicit misiune soteriologicã, poate fi o forþã socialã (ªtefan Dumitru Afrimescu). Despre matricea grãitoare a filonului culturii populare pentru creaþia cultã autenticã s-a vorbit îndelung într-o uºoarã ºi argumentatã polemicã (Ion Popescu Sireteanu), despre literatura cu misiune civicã, formativã (Dan Gumã), despre interferenþele artei ca dezmãrginiri ale mentalitãþilor (Florin Nicolescu), toate abordãrile stârnind interesul general.

Chiar în finalul discuþiilor, Magda Grigore a deschis noi ipoteze ºi abordãri prezentând viziunea unui personaj al lui Andre Gide, din Falsificatorii de bani, relevantã pentru convingerea calitãþii cuvântului de monedã de schimb care îºi schimbã strãlucirea dupã cântecul timpului în care circulã. Întâlnirile de acest gen se vor desfãºura în fiecare lunã la Centrul Cultural din Piteºti, vizând formarea ºi informarea iubitorilor de creaþie ºi frumos de toate vârstele.

Urmãtoarea întâlnire va avea loc pe 27 februarie, iar tema va fi „Dispariþia modelelor etice”.

Prof. Dorina MIHAI

Inspiraţie de secol XXI Stau întinsã pe un ceas plutitor ºi numãr stelele sau ceasuri ce se oglindesc în cer.

Mã numãr pe mine cea de atunci, cea de acum, cea dintr-un viitor inexistent aici.

Trãiesc în atemporalitate sau timp ciclic.

Reiau fiecare miºcare la fel ca atunci, ca întotdeauna.

Doar ticãitul se schimbã: din legendarul tic-tac în versuri surde de copilã.

Scriitoare nenăscută Stau închisã într-o piersicã necoaptã aºteptând începutul verii.

Aºtept vântul sã-mi batã obrajii ºi buze hulpave sã muºte din carnea ce mã va naºte.

Pereþii între care sunt ziditã sunt aglomeraþi de poveºtile oamenilor trecuþi.

Timpul le-a transformat ideile din prezent în etern fiindcã timpul îl mãsor în pagini de carte...

Când termin un volum, povestea moare odatã cu mine.

Când îl recitesc, pare vie ca o amintire ruptã din timp, o amintire cu o prezenþã de aromã de cafea.

Stau închisã într-o piersicã necoaptã ºi privesc afarã oameni ce au evadat...

Mã compãtimesc. Îi compãtimesc.

Libertatea lor e surdã...

Libertatea mea - asurzitoare.

Maria-Cãtãlina CEAUªESCU

Şoaptele din autobuz...

Sunt în staþie, dupã o zi obositoare, aºteptând nerãbdãtor sã ajung acasã. Iatã cã soseºte ºi autobuzul. Cu toate cã e aglomerat, prefer sã stau înghesuit ºi sã ajung acasã, cãci deja simt cã îmi pierd puterile.

Nu sunt locuri libere pe scaune... Nu este o problemã pentru cã sunt obiºnuit sã cãlãtoresc în picioare, îmi pun cãºtile în urechi, dau „redare“ la melodia mea favoritã ºi analizez lumea din autobuz.

N-o pot face în detaliu pentru cã nu-i vãd pe toþi oamenii din autobuz, dar în schimb pot sã scot o cascã ºi sã ascult ce se mai discutã. Ascult doar ºoaptele din autobuz. Precum vocea unei stafii ce încearcã din rãsputeri sã se facã auzitã, aud pe cineva plângând.

Apoi mi se inundã urechile cu convorbirea telefonicã a unei fete despre un bãiat. Bârfã în toatã regula. Mai încolo aud pe altcineva vorbind cu un calm deosebit ca ºi cum ar fi în toiul fericirii ºi lumea ar fi în roz.

Brusc întorc capul spre geam ºi vãd cã mã apropii de destinaþia finalã a cãlãtoriei. Pun casca la loc, savurez versurile melodiei care se aude acum în telefon. Mintea mi se umple cu gândurile pe care le aveam înainte sã mã urc în autobuz. ªi îmi amintesc de o paradã a liceelor la care participã toate liceele din Argeº, organizatã de Consiliul Judeþean al Elevilor. Ce fete! Ce mai fete! Au dispãrut ºoaptele, dar mi-au rãmas pe ecranul memoriei fetele. Morganatice!

Salih KORALTAN

Comoara sufletească

Voluntariatul Trãim într-o lume, din pãcate, în care majoritatea dintre oameni nu ar miºca nici mãcar un deget fãrã sã aibã un beneficiu, în special unul material. Spre bucuria mea existã o mânã de oameni care sunt capabili sã meargã pânã în pânzele albe pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie, sã împingã societatea în care trãiesc pentru a-i ridica nivelul ºi fãrã sã fie obligaþi de cineva ºi mai ales ºtiind cã nu vor avea beneficii materiale.

Sâmbãtã am avut plãcerea sã fiu alãturi de câteva persoane care sunt din acel grup restrâns. Mai precis, am participat la un proiect organizat de Asociaþia Imago Mundi, la Biblioteca Judeþeanã, unde reprezentaþii asociaþiei mai sus menþionate au vorbit despre ce înseamnã sã fii voluntar, ce înseamnã sã faci voluntariat. Pentru a stimula implicarea participanþilor la viitoare acþiuni de voluntariat au fost împãrþiþi în grupe în care au avut de planificat o activitate, trasã la sorþi dintr-un plic, de voluntariat. ªi chiar a ieºit foarte bine aceastã activitate ºi sunt sigur cã de data aceasta au fost atenþi mai mult decât 27% din public ºi mai sunt sigur cã majoritatea dintre cei prezenþi se vor implica în multe alte activitãþi de voluntariat, fie organizate de asociaþiile care se ocupã de aºa ceva, fie în cadrul unitãþilor lor de învãþãmânt. Am uitat sã menþionez cã printre participanþi au fost elevi, atât de liceu, cât ºi de gimnaziu. Iar atenþia deosebitã acordatã de public este dovada, în opinia mea, cã viitoarea generaþie va avea un tineret care se va implica în numãr mare în acþiunile de voluntariat.

La ieºire, în drum spre casã am vorbit cu colega mea care se aflã printre responsabilii de reprezentarea liceului nostru la Parada Liceelor, ce va avea loc pe 11 februarie la hipermarketul Auchan, organizatã de Consiliul Judeþean al Elevilor Argeº.

Mulþumiri celor care au organizat acest proiect ºi sper ca oamenii sã se implice cât mai mult în aceste genuri de activitãþi.

Salih KORALTAN

Suntem oameni, avem parte de bucurii, dar ºi de suferinþe, de succese, dar ºi de eºecuri, iar lista poate sã continue la nesfârºit.

Dar ce rost ar avea toate aceste lucruri dacã nu ai cui sau cu cine sã le împãrtãºeºti, dacã nu ai un umãr pe care sã plângi? Suntem fiinþe sociale create pentru a trãi în grup. Singurãtatea ne ucide, se strecoarã în inimile noastre ºi se hrãneºte cu seva din noi. Atunci intervin ceilalþi. Prietenii adevãraþi, familia, persoanele iubite, care sunt alãturi de tine mereu. Simpla prezenþã a lor te face sã radiezi de fericire, pentru cã ºtii cã nu eºti singur.

Observ cum copiii, când sunt pe scenã, la prima lor serbare, îºi cautã cu privirea pãrinþii. Se uitã în salã, iar când îi observã, totul pare mai uºor. Sunt învãluiþi de curaj, iar emoþiile dispar, pentru cã ºtiu cã persoanele iubite sunt alãturi de ei. Acest lucru le dã curajul de a merge mai departe.

Aºa se întâmplã ºi în viaþa de zi cu zi. Nu ar mai fi o reuºitã Agendã culturalã dacã nu ai cu cine sã o împarþi sau dacã sufletul tãu este A apãrut revista „Argeº“ împovãrat de greutãþi ºi nu ºtii cum sã mai ajungi la liman, A ieºit proaspãtã de sub tipar, cu o superbã ilustraþie pe pagina întâi („Vânãtorii de cineva te va ajuta, iar mersul zãpadã“ (detaliu) Pieter Bruegel cel Bãtrân), revista „Argeº“, cuprinzând, tot în prima vieþii tale îºi va recãpãta din nou paginã, un Elogiu (Lucia Piþu, la 65 de ani). Spicuim din cuprins - dincolo de o echilibrul. consemnare a evenimentelor culturale din zonã - cronica întârziatã a lui Nicolae Oprea Prietenii sunt comoara cea „Prin negura existenþialã“, „Paroxismul“ atins de Liviu Ioan Stoiciu, poeziile semnate de mai de preþ a unui om, pentru cã George Anca, interviul acordat, în 2007, de Mariana ªora lui Leonid Dragomir, „Ion D. viaþa nu ar mai avea sens fãrã ei Sârbu între oglinzi paralele“ ºi „Albaºtri. Un (meta)dosar“ de Dumitru Augustin Doman, fãcând parte din ea.... „Oraºul în viziunea lui Al. Philippide“ de Mircea Bârsilã ºi... „La ce sunt bune Cãtãlina CIUCà festivitãþile în literaturã“ - chiar, la ce-ar fi bune? - de Mihai Barbu. „S“

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Jean Dumitraºcu (n. 2 ianuarie 1968, Teiu, Argeº) Publicist, editor, poet, critic ºi istoric literar, memorialist, director al Centrului Cultural Piteºti.

Activeazã în Cenaclul literar „Liviu Rebreanu” în perioada 1984-1998. Colaboreazã cu versuri la Radio Oltenia (Craiova, 1984).

Studii: Liceul „Nicolae Bãlcescu”, Piteºti (1986), Facultatea de ªtiinþe Juridice, Universitatea „Hyperion”, Bucureºti; Facultatea de Istorie ºi Filozofie, Universitatea din Piteºti (2004).

Activitate profesionalã: profesor suplinitor, ªcoala Nr. 1, Teiu-Argeº (1986-1987), salariat la Cooperativa „Muncitoarea”, Topoloveni (19881990); director Cãminul Cultural Teiu, Argeº (19901993); redactor, ºef de secþie „Argeºul” (1993-2004); director Centrul Cultural Piteºti (2004 ~).

Debuteazã ca ziarist (1992), în „Informaþia Piteºtiului”, editeazã, în 1993, revista „Ulysses” (în colaborare cu Romeo Lefter), a fost titularul rubricii de politicã la cotidianul „Argeºul”, redactor responsabil la suplimentul cultural al acestuia („Sãgetãtorul”); redactor-ºef/director al revistei „Argeº” (2001 ~), consilier editorial, revista „Trimbulinzii”, autorul numeroaselor articole (peste 10.000) ºi al cãrþilor: „Parlamentarii de Argeº. Trecut ºi prezent”, „Eminescu ºi Argeºul”, „ªi când gândesc la viaþa-mi… Confesiuni. Fragmente autobiografice.

Jurnal”, Editura „Argeº Press”, Piteºti, 2001; „Studii eminesciene” – coautor, 2003 etc.

Mai colaboreazã la „România literarã”, „Cotidianul”, „Jurnalul de Argeº”, „Muscelul”, „Argeºul ortodox”, „Calende”, „Societatea literarã” º.a.

Referinþe: Ilie Barangã, „Dicþionarul presei argeºene” (2004), Silvestru Voinescu, „O viaþã printre cãrþi”, vol. III (2004), D. Radu, „Fundamentele teologice ale fenomenologiei narative” etc.

Alecu Anada (n. 2 ianuarie 1926, cãtunul Brabeþi, satul Malu, com. Bârla-Argeº) Cursurile ºcolii primare ºi gimnaziale - în Malu; ªcoala de Arte ºi Meserii - în Miroºi-Argeº (1943); ªcoala Medie C.F.R. (1953). Epigramist, prozator ºi poet.

Debuteazã cu fabule ºi aforisme în revista „Urzica” (1969). Volume reprezentative: „Scântei feroviare” (epigrame, 1995); „De la garã la moarã” (aforisme, 1996); „Haz de necazuri” (epigrame, aforisme, dialoguri, 1996); „Zâmbete amare” (prozã, poezii - 1998); „Pãcate amãrâte” (epigrame, 1999).

Referinþe critice în volumele: Driva Fenia, Mitrana Dumitru - „Cãlimãneºti. Oameni de ºtiinþã, artã ºi culturã” – Dicþionar, Rm. Vâlcea, 1999, p.

93-96.

Cezar Marian I. Mazilu (n. 3 ianuarie 1969, Piteºti, Argeº) Scriitor, director al publicaþiei „Antarg SF”, redactor ºef adj. la revista „Muntenia Expres”, editor, preºedinte al Asociaþiei de Literaturã SF „Antarg”.

Studii: Facultatea de Electronicã ºi Telecomunicaþii, Secþia de calculatoare (1996).

Redactor ºef adj., revista „Muntenia Expres”, director, publicaþia „Antarg SF”; redactor, revista „Juventus”; senior editor, revista de culturã „Titania”; preºedinte al Asociaþiei de Literaturã SF „Antarg” (din 1996).

Volume personale: „Verbatronic” (2004); „Mulaje de Vânt” (Editura „Altum”, Piteºti, 2004); „Plânset Experimental” (idem, 2005); „Cuvinte Defazate” (idem, 2006) – prozã.

Publicã în vol. colective: „Juventiada” (Editura „Juventus”, 2002, 2006), „Titania” (Editura „Altum”, 2004), „Pupãza din Tei” (Editura „Pãmântul”, 2006).

Membru fondator al cenaclurilor literare „Antarg” (1983), „Juventus” – Casa de Culturã a Studenþilor Piteºti), membru al cenaclurilor literare „Liviu Rebreanu”, Piteºti – Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu”, „Sind”- Casa de Culturã a Sindicatelor Piteºti.

Distincþii: Premiul I, Concursul „Leoaicã tânãrã, Iubirea...”, 2003; Premiul Bibliotecii „Dinicu Golescu” din Piteºti la Concursul de poezie „Ion Pillat” (2003); Premiul special la Concursul „Leoaicã tânãrã, Iubirea...”, 2006; Premiul I pentru prozã la Concursul „Dan Meriºca”, Iaºi, 2004 etc.

Cristian Constantin Sabãu (n. 3 ianuarie 1948, Constanþa) Inginer, redactor-ºef, traducãtor, publicist.

Stabilit la Câmpulung, Argeº, în 1970, la Piteºti, Argeº, în 1977. ªcoala medie din Petroºani (1965); Institutul de Mine Petroºani, Facultatea Electronicã (1970); cursuri postuniversitare: operatori-reactori (1984) la Institutul Central de Fizicã, Bucureºti.

Ing. electromecanic, Întreprinderea Minierã Câmpulung, Argeº (1970-1977), ºef serviciu mecano-energetic (1974-1977); ing. Institutul de Reactori Nucleari Energetici, Piteºti (1977-1984), operator principal reactori (1984-1999, când se pensioneazã).

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■

ARGEªUL

● săgetătorul

9

31 ianuarie 2012

Lector

Modelul Eminescu, mai actual ca niciodată

Ofer t ele des tinului

C

unoscut cercetãtor, doctor în ºtiinþele agricole, manager, deputat ºi om de culturã, inginerul Constantin Budan, a publicat recent, la Editura „Tiparg“ din Piteºti, primul sãu volum de memorii, circumscris cu succes literaturii Argeºului contemporan. Evenimentul ne duce cu gândul la aserþiunea retorului antic Plinius cel Tânãr (62-120), care, într-o scrisoare adresatã învãþatului roman Tacitus (55120), aprecia: „Eu îi consider fericiþi pe aceia cãrora zeii le-au hãrãzit darul de a fãptui lucruri demne de scris, fie de a scrie lucruri demne de citit ºi nespus de fericiþi pe aceia care au parte de amândouã aceste daruri“.

Fãrã sã devenim prizonierii timpurilor demult apuse, opinãm cã reverberarea înþelepciunii clasicilor tradiþionali rãmâne permanent provocatoare.

Nu ºtiu dacã semnatarul cãrþii intitulate semnificativ „Ofertele destinului“, Constantin Budan, atunci când a decis sã se confeseze în scris cunoºtea triunghiul ideatic invocat mai sus. Realitatea este însã cã s-a integrat, prin realizãri profesionale ºi talent incontestabil, sensurilor majore ale travaliului generaþiei sale. Ideea se degajã încã de la pagina 3: „Am trãit - ca orice om - între oameni. Le sunt foarte îndatorat celor care m-au impresionat ºi inspirat, celor care m-au învãþat ºi susþinut, celor care m-au dojenit ºi corectat ºi mai ales celor cu care am iniþiat ºi desfãºurat acþiuni importante în numele binelui vieþii“. Cele 40 de imagini din finalul cãrþii confirmã multiplele sale preocupãri ºi conlucrarea cu semenii.

Dupã descifrarea originii transilvãnene a strãmoºilor (p. 5-9), cititorul primeºte lãmuriri referitoare la pãrinþii Dumitru ºi Ana, având 13 copii, Constantin fiind nãscut la ªuici, Argeº, în ziua de 10 februarie 1931 (p. 19).

Paragrafe interesante fac referiri la studiile liceale de la Curtea de Argeº (1947-1950) ºi în mod special la cele din Uniunea Sovieticã (p. 53-82). Absolvirea Institutului Agronomic din Krasnodar, Federaþia Rusã (1955), nu l-a îndepãrtat de obârºie, iar autocaracterizarea „am fost ºi am rãmas, fãrã cuvinte mari, un statornic credincios ºi devotat al þãrii

mele“ (p. 61) este, dupã cum îl cunoaºtem pe autor, de o sinceritate fãrã echivoc.

Capitolele „Pasul spre profesionalism“ (p. 95-110), „Înfãptuiri ºi constrângeri“ (p. 110-130), „Sub cupola ºtiinþelor agricole“ (169-230) demonstreazã cã inginerul Constantin Budan a fãptuit lucruri demne de scris.

Realizãrile plonjeazã, iniþial, în realitãþile Argeºului din 1955-1962, conferind surse documentare, cu conþinut istoric, despre organizarea piramidalã a structurilor politice ori administrative ale timpului, organizarea întreprinderilor agricole de stat, fondarea Casei Agronomului din Piteºti, reabilitarea Conacului Brãtienilor de la Florica (dupã retragerea coloanei refugiaþilor greci), strategia colectivizãrii.

Un loc aparte, de largã respiraþie stilisticã, îl ocupã, în economia memoriilor sale, contribuþia directã la elaborarea ºi realizarea Programului Regional de Dezvoltare a Pomiculturii ºi Viticulturii în Argeº (44.000 de hectare de livezi ºi 3.000 de hectare de vie, în 1963), având ca suport finanþarea statului, proiectele specialiºtilor, entuziasmul comunitar. Sunt concluzii desprinse din perioada când a condus, ca director al secþiei de profil (1960-1961), vicepreºedinte al Sfatului Popular Regional (1961-1964) ºi deputat în Marea Adunare Naþionalã (1961-1965), agricultura Argeºului.

Pe acelaºi eºichier tematic se plaseazã realitãþile sistematizate din anii cât a îndeplinit funcþia de director al Staþiunii Agro-Horti-Viticole ªtefãneºti (19641981), etapã emblematicã, dupã opinia noastrã, pentru definirea personalitãþii sale ºtiinþifice, manageriale, publice. Ca dovadã, însuºi autorul recunoaºte: „Se poate spune cã unitatea a funcþionat ca o filialã academicã argeºeanã a ºtiinþelor agronomice, un puternic centru integrat de cercetare, iniþiat ºi afirmat din pasiune profesionalã“ (p. 178). Preocupãrile domeniului l-au propulsat membru în Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (1966-1970). În 1975 obþine titlul de doctor în ºtiinþe agricole. Momentele sunt tratate riguros.

Dupã încheierea misiei la Staþiunea ªtefãneºti îl regãsim, aºa cum ne precizeazã, ºef de laborator în cadrul

Traducãtor, vol. „Federico Garcia Lorca“ (dedicat celor 75 de ani de la naºterea acestuia), Editura „Tiparg“, Piteºti (în curs de apariþie).

Colaborãri: Radio România Cultural, Bucureºti (1999-2001), Tv „Alpha“, Piteºti (2008) - redactor; „Arca“ (Arad), „Familia“ (Oradea), „Vatra“ (Tg. Mureº), „Cronica“ (Iaºi), „Ateneul“ (Bacãu), „Semn“ (Republica Moldova), revistele „Argeº“ ºi „Calende“ (redactor), „Ziarul de Argeº“, „Infoeconomic“ (redactor) º.a.

Membru al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România (din 2007).

Articolele sale au fost citite ºi traduse în Ungaria, Franþa, Norvegia, Japonia, Serbia, Italia etc.

Traian Ulmeanu (n. 3 ianuarie 1943, Buzãu) Jurnalist, redactor-ºef al cotidianului „Argeºul”, cadru didactic la Facultatea de Jurnalism a Universitãþii din Piteºti.

Studii: Liceul „Bogdan Petriceicu Hasdeu”, Buzãu (1960); Facultatea de Filologie, Universitatea din Bucureºti, Secþia limba ºi literatura românã, specialitatea jurnalisticã (prima serie postbelicã de jurnaliºti a Universitãþii din Bucureºti, 1965); în 1981 – cursuri postuniversitare, Secþia relaþii externe.

Activitate profesionalã: redactor la ziarul „Secera ºi ciocanul” (1965-1989). În 1989, în noaptea de 22/23 decembrie se afla printre fondatorii primului numãr al ziarului „Argeºul liber”; din ianuarie 1990 ºi pânã la pensionare (2005) – redactor-ºef al cotidianului „Argeºul”. A abordat toate genurile publicistice.

Debut editorial: „Introducere în jurnalismul sportiv” (2004), Editura „Paralela 45”, Piteºti, lansatã în acelaºi an la Târgul de carte

de Constantin Budan Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomiculturã Piteºti-Mãrãcineni (1981-1998), o altã unitate de elitã, la înfiinþarea cãreia a contribuit (1967).

Gândurile îi sunt mereu înnobilate de succesele din viticulturã, iar uneori rãvãºite prin atitudinea contrarã sensurilor morale pozitive exprimatã din partea unor persoane de la care nu se aºtepta.

Rãmâne, totuºi, optimist: „Nu poþi fi mare actor decât pe scena care te-a consacrat“ (p. 260, 282).

Revenind asupra conþinutului anumitor reflecþii, analize sau opinii, deseori exprimând caracter generalizator, se poate conchide cã memorialistul Constantin Budan a scris lucruri demne de citit. Ne referim, selectiv, la amãnuntele privind elita politicã din România anilor 1955-1989, incitante devenind observaþiile despre Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauºescu, Ion Gheorghe Maurer sau Elena Ceauºescu, pe care i-a cunoscut personal, ori aprecierile formulate nuanþat la adresa liderilor Argeºului, Gheorghe Cristescu, Constantin Sandu, Petre Duminicã, Gheorghe Nãstase, Ion Dincã, Ion Sârbu.

Cu multã sinceritate, fãrã prejudecatã ºi reþineri, autorul explicã resorturile sensibile de ordin strict personal, dezvãluie secrete familiale, pasiunile pentru arte, activitate didacticã, publicisticã. Surprinzãtor ori nu, inginerului doctor Constantin Budan i-a apãrut, la puþinã vreme dupã „Ofertele

Agendã culturalã

Lansare de carte n Joi, 2 februarie 2012, ora 11.00, la Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu“ Argeº, Editura „ALEAN“ vã invitã la lansarea volumului „Argeºul monumental enciclopedie patrimonialã“, de Grigore Constantinescu.

Cartea reprezintã un autentic corpus documentar al memoriei culturale definitorii pentru localitãþile din arealul etnocultural Argeº-Muscel, vizând, cu precãdere, monumentele istorice ºi de artã, dar ºi monumentele naturii. Lucrarea constituie, implicit, un instrument de lucru extrem de eficient, întrucât va direcþiona, cu certitudine, cercetãrile complexe ale unor specialiºti din varii domenii, interesaþi în descifrarea ºi aprofundarea fenomenelor de culturã ºi civilizaþie specifice aºezãrilor din actualul judeþ. n Joi, 9 februarie 2012, la ora 17.00, la Centrul Cultural Piteºti, sub egida Fundaþiei literare „Liviu Rebreanu“, va avea loc lansarea romanului „Linda“, de Ion Ladner.

„Gaudeamus” din Bucureºti. Alte volume: „Monografia F.C. Argeº” (1998); „Povestea vorbei. Mic ghid de scriere corectã”, Editura Universitãþii din Piteºti, 2005.

Dan Marian C. Gumã (n. 4 ianuarie 1962, Piteºti, Argeº) Inginer, traducãtor, poet, publicist. Bunicul sãu, Mihail Gumã, preot, a fost deportat 9 ani în Siberia (1939-1949).

Studii: Liceul „N. Bãlcescu“, actualul CN „Ion C. Brãtianu“, Piteºti (1980); Facultatea de Forajul Sondelor ºi Zãcãmintelor de Petrol ºi Gaze, Ploieºti (1987); cursuri de specializare pentru perfecþionarea ºefilor de formaþie la brigãzile de intervenþie, parcurile de producþie petrolierã, factor final de recuperare FFR ºi reparaþii capitale sonde RK (1992, Piteºti, Liceul „Pterolul“); cursuri pentru constituirea ºi dezvoltarea întreprinderilor mici ºi mijlocii constituite prin fonduri PHARE ale Uniunii Europene ºi AJOPFPS local (1999), Universitatea din Piteºti; cursuri organizate de rectoratul Universitãþii din Piteºti ºi Universitatea Val de Marnet XII pentru Administraþie ºi Dezvoltare Teritorialã, Marketing public ºi teritorial în anul 2001. Cursuri de operator IBMPC, organizate în cadrul Casei de Culturã a Sindicatelor Piteºti (2007).

N

destinului“, tot spre finalul anului 2011, volumul de versuri „Decantãri“, însumând 230 de pagini: creaþii timpuri, de maturitate ºi înþelepciune, romantice, sensibile, grave.

Aºadar, suntem invitaþi sã lecturãm, concomitent, naraþii reuºite despre realitatea ºi implicarea autorului în societatea româneascã din partea a doua a secolului XX, precum ºi inspiraþii lirice, zãmislite în magia nopþilor albe (p. 37).

Colaboratorul nostru la realizarea „Enciclopediei Argeºului ºi Muscelului“, memorialistul ºi poetul Constantin Budan, Cetãþean de Onoare al Argeºului (2008), gratulat de Academia de ªtiinþe Agricole ºi Silvice cu Diploma de Excelenþã (2009), a intrat, din 2011, în gruparea fericiþilor invocaþi la începutul acestor considerente, atât ca fãptuitor, cât ºi ca ofertant al unor scrieri pe care le recomandãm cititorilor cu multã bucurie.

Petre POPA

Activitate profesionalã: ing. stagiar, Secþia a VIII-a, Mãniceºti, SPP, Piteºti (1988-1991); ºef de formaþie, ºef de formaþie factor final recuperare, Secþia a II-a, Moºoaia, SPP, Piteºti (1991-1995); Secþia a IV-a, Cocu, SPP, Piteºti, ºef formaþie intervenþie, supervizor parcuri producþie petroliere (1995-1997); ºef formaþie parcuri producþie petroliere, Secþia I, Hinþeºti, SPP, Piteºti (19971999); prof. de limba germanã la Grupul ªcolar de Industrializare a Lemnului, Grupul ªcolar „Dacia“, Grupul ªcolar de Chimie (2004-2006), ºcolile nr.

18, 8 ºi 20 (2006-2008) Piteºti, ing. în foraj, Arpechim Piteºti (2006-2007), ing. la FERRODPAN, Arpechim Piteºti (2008-2009).

Colaborãri: publicã poezii în ziarele locale ºi în revistele de literaturã ºi culturã („Calende“ Piteºti, „Coloana Infinitului“ din Timiºoara, „Amurg sentimental“ din Bucureºti º.a.).

Nominalizat cu diplomã de merit pentru activitatea literarã de cãtre Centrul Cultural Piteºti (2002). Colaboreazã ca traducãtor de limba germanã la Societatea Auto Chassi din cadrul firmei Dacia Renault Group (2005, 2006).

Membru, Forumul Democrat German (1993-1997).

Vol. de autor, în curs de apariþie: „Templele iubirii“, versuri (Editura „Pãmântul“).

Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

OTÃ: Tirajul ediþiei I a Dicþionarului biobibliografic „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului”, de Marian Stoica ºi Margareta M. Onofrei, apãrut la Editura „Argeº Press”, s-a vândut în totalitate. Se aflã în pregãtire ediþia a II-a adãugatã ºi revãzutã, care va apãrea pe piaþã în lunile urmãtoare. Cei care doresc sã-ºi rezerve un exemplar o pot face la secretariatul cotidianului „Argeºul”, la telefon 0248/217704, sau luând legãtura cu autorul Marian Stoica.

A mai scrie astãzi ceva despre Eminescu... Ce s-ar mai putea spune, când s-au spus atâtea, când unii ºi-au dedicat viaþa încercând sã se apropie de opera ºi viaþa sa, încât s-a desprins un nou „logos” din sânul filologiei – eminescologia. În plus, de câte ori ascult vorbindu-se despre Eminescu îmi vin în minte acele versuri din „Scrisoarea I”: Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,/ Nu slãvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el. Este o teamã de impietate în acest lucru: încã unul care vrea sã arate ce mare îl vede pe Eminescu, ca ºi când el ar avea nevoie de acestã recunoaºtere, de „argument pro”.

Bineînþeles, Eminescu nu are nevoie de vreun argument. Totuºi, atunci când sinceri ne apropiem de taina Eminescu, m-am gândit cã ar fi, de asemenea, o impietate sã nu îi aducem prinosul de mulþumire pentru conºtiinþa a ceea ce suntem.

Eminescu nu a creat poporul român, dar i-a pus în luminã sufletul, i-a aºezat înainte oglinda conºtiinþei. Pe de altã parte, oricât s-ar scrie despre Eminescu, niciodatã nu se va fi spus destul.

Creaþiile care întruchipeazã valori ies din matricea temporalã marcatã de schimbãri, mode; nu se demodeazã opera lui Homer, a lui Shakespeare, Mozart, Brâncuºi etc. Aceasta se întâmplã pentru cã ele dau expresie spiritului unui popor ºi unui mod de a fi uman. Pentru cã „om” reprezintã o abstracþie. El nu poate fi întâlnit. Întotdeauna omul real aparþine unui neam, trãieºte într-o limbã, are mamã ºi tatã, se naºte într-un loc ºi timp anume, se hrãneºte cu pâine, îl frãmântã anumite întrebãri ºi suferinþe, trãieºte ºi moare. Un asemenea lucru ni l-a fãcut pe deplin înþeles Eminescu în toatã poezia sa (Eu? Îmi apãr sãrãcia ºi nevoile ºi neamul.../ ªi de-aceea tot ce miºcã-n þara asta, râul, ramul,/ Mi-e prieten numai mie, iarã þie duºman este).

Eminescu ne învaþã prin propriile exemple, nu este ipocrit. Nu una spune ºi alta face, adicã schizofrenia eticã întâlnitã în societatea româneascã, mai ales la nivelul structurii politice (Toþi pe buze-având virtute, iar în ei monedã calpã,/ Chintesenþã de mizerii de la creºtet pânã-n talpã, „Scrisoarea a III-a”). ªtim cã opera vorbeºte de la sine, se apãrã singurã, are propria intenþie („intentio operi”, cum spune Umberto Eco), dar dacã autorul ei este integru, este una cu opera ºi întruchipeazã chiar prin viaþa sa o operã, atunci ni se oferã exemplul autenticitãþii: autorul ºi opera se lumineazã reciproc. De aceea modelul Eminescu trebuie sã fie mai actual astãzi ca niciodatã, mai ales cã acum nu se poate da vina, ca pânã în ’89, pe partide, pe sistem, iar pentru orice rabat de la verticalitate vina ne revine, fie cã ne place sau nu sã recunoaºtem. În timp ce mulþi dintre scriitorii aºa-zis maturi, „împliniþi”, au chiar la o vârstã înaintatã dorinþe de mãrire ºi unul dintre cele mai importante lucruri este sã le aparã numele într-o altã ºi altã revistã, Eminescu, în 1871, la 21 de ani, era o persoanã foarte responsabilã, participând la pregãtirea unei serbãri ºi a unui congres studenþesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mãnãstirii de cãtre ªtefan cel Mare.

Eminescu este o tainã de care trebuie sã ne apropiem cu sfialã. Sunt unii care spun cã „domn’e, totuºi Eminescu nu a terminat nicio facultate, n-a avut nicio specializare...”, din care se înþelege cã ei, având o „specializare” sau mai multe, au cel puþin un dram de superioritate în faþa sa. Aprecieri ale unor resentimentari; schema lor este veche ºi ieftinã: hai sã schimbãm criteriile de apreciere, valorile, cu cele ale noastre (de fapt nonvalori). ªi problema cu specializãrile, patalamaua, decoraþiile etc. reprezintã o variaþie pe aceeaºi temã – ceva de genul: dacã nu ai vilã, maºini, funcþii ºi nu mai ºtiu ce, atunci eºti un nimeni, þi-ai irosit viaþa, nu contezi, n-ai fost în stare sã fii „descurcãreþ” (cuvânt ce ascunde multe lucruri îndoielnice). „Specializarea” lui Eminescu a fost aceea de a fi om deplin, adevãrat, ºi a fost astfel iubindu-ºi pânã la jertfã poporul, un popor care nu ºtiu dacã îl meritã. Pentru cã a face serbãri la 15 ianuarie ºi 15 iunie ºi a spune câteva vorbe ticluite despre Eminescu nu este suficient. Mai important este sã îl luãm ca model de integritate, de iubire a adevãrului.

Alexandru MÃRCHIDAN

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■

10

● săgetătorul

ARGEªUL 31 ianuarie 2012

Filosofia dialogurilor în gândir ea lui Ior dache Golescu

G

ânditor de o remarcabilã complexitate, Iordache Golescu a lãsat posteritãþii o operã vastã, care abordeazã o multitudine tematicã ºi a cãrei valoare poate fi aºezatã alãturi de aceea a marelui sãu contemporan Eliade Rãdulescu.

Instruit ºi format la ºcoala cea mai înaltã a vremii sale, ªcoala domneascã din Bucureºti, Iordache ºi-a îmbogãþit cunoaºterea ºi dezvoltat talentul ce-l vor consacra ca scriitor 1.

Mã voi opri, în aceastã succintã prezentare, numai asupra aspectului filosofic-moral al creaþiei lui Iordache Golescu. Textele acestea au fost cuprinse de autor sub titlul Cãrticicã cuprinzãtoare de cuvintele ce am auzit de la însuºi cugetul meu.

Lectura dialogurilor ne relevã ideile filosofice ale veacului al XVIII-lea îmbinate cu reminiscenþe ale basmului oriental ºi implantate în contextul discursului platonician. „Cãrticica...” a fost elaboratã de autor în perioada de început a activitãþii sale literare (deci, înainte de 1820), manuscrisul fiind redactat bilingv. Cunoaºterea perfectã a limbii vechilor greci ne conduce la certitudinea cã Iordache l-a citit în original pe Platon, argument convingãtor în explicarea fascinaþiei ºi dorinþei de mimetism platonician.

Pentru o mai clarã înþelegere a filosofiei lui Iordache Golescu se impune o scurtã prezentare a celui mai mare filosof al Antichitãþii (oare numai al ei?!), sub numele sãu adevãrat Aristocles, dar cunoscut posteritãþii sub acela de Platon.

Discipol devotat al lui Socrate, Platon ºi-a însuºit tainele metodei ce conduce la adevãr, transformând-o într-un modus vivendi. Ca ºi dascãlul sãu, Platon s-a consacrat gândului unui Frumos cu necesitate unit Binelui, Dreptãþii, toate Armonii ºi, ca atare, ipostaze ale Adevãrului. Dar, încercând sã-ºi cunoascã adâncurile, el a înþeles cã acele substraturi nu sunt ipostaze ale Virtuþii, ci o lume cu totul diferitã, o lume ce depãºeºte ºi contestã omul 2.

Etapele gândirii sale sunt prezentate în cele 2829 de dialoguri ºi câteva scrisori rãmase de la el.

Dialogurile ne pun în faþa unei desfãºurãri argumentative neobiºnuite, în stilul maieuticii socratice, ele fiind mãrturii ale unei îndelungate discuþii a filosofului cu sine însuºi.

Dupã aproape 50 de ani de activitate, el avea sã-ºi încheie „filosofarea” în acelaºi mod în care o începuse: fãrã sã ne dea o soluþie, ci mai mult argumente ºi contraargumente.

Dialogurile sale sunt autodezbateri orientate, în care staticul nu-ºi are locul.

Motorul sistemului sãu filosofic este un proces de autodisputã între cele douã tendinþe contradictorii ºi, deºi paradoxal, doar astfel se evidenþiazã impresionanta noutate de gândire a personalitãþii filosofice a lui Platon.

Despre Platon s-a scris imens. Mitul lui s-a amplificat de-a lungul celor peste 20 de secole, fiecare generaþie de filosofi raportându-se la mãreþia ºi lumina acestei flãcãri fãrã sfârºit.

R.W. Emerson, în opera sa Hommes representatif, scria: „De la Platon provine tot ce se mai scrie ºi se discutã printre oamenii de gândire. El face ravagii în rândurile originalitãþii noastre. Cu el am atins muntele din care s-au desprins toate blocurile prãvãlite.

Biblie a învãþaþilor de 22 de secole, toþi tinerii înflãcãraþi care, rând pe rând, au spus cuvinte frumoase generaþiilor refractare – Boethius, Rabelais, Erasm, Bruno, Locke, Rousseau, Alfieri, Coleridge – sunt cititori ai lui Platon, traducând în limba lor maternã, cu spirit, lucrãrile sale bune…Platon este Filosofia, iar Filosofia este Platon – în acelaºi timp gloria ºi ruºinea omenirii, întrucât nici saxon, nici roman n-au fost de folos spre a adãuga o singurã idee categoriilor sale. El nu a avut nici

femeie, nici copii ºi totuºi gânditorii tuturor þãrilor civilizate sunt posteritatea lui ºi sunt impregnaþi de spiritul sãu… Acest cetãþean al unui oraº grecesc nu are altar, nici patrie”. Un englez citeºte ºi spune: „Cât este de englez!”, un german: „Ce teutonic este!”3. În rândurile acestea însufleþite ale gânditorului american este multã exagerare, dar, incontestabil, ºi mult adevãr. Desigur cã Platon nu a fost un geniu chiar atât de cuprinzãtor încât sã epuizeze tot ce a avea sã se scrie în filosofie, astfel încât sã nu mai poatã fi vorba despre originalitate în domeniul ei. Nu încape îndoialã, însã, cã din izvorul acesta s-au inspirat nenumãrate generaþii de gânditori dintre cei mai de seamã. Dacã de numele lui Platon s-ar fi legat, în întreaga istorie a filosofiei, doar cel al lui Aristotel ºi ar fi de ajuns ca sã rãmânã glorios pentru totdeauna. sss Iordache Golescu, asemenea marilor gânditori ai vremii, îi este tributar lui Platon.

Dialogurile sale, deºi realizate în forma platonicianã, sunt creaþii originale, în care valorile umane sunt adaptate specificului românesc. Personajele provocate la discuþii polemice poartã nume tipic româneºti, limbajul lor insereazã mai puþine abstractizãri, noþiunile, concepþiile filosofice sunt definite în termeni elementari, iar pildele ºi proverbele conþin subtilitãþi adânci. Cheia dialogurilor este filosofia poporului, acel mod simplu, dar profund, de a trãi viaþa, dar nu oricum, ci doar subsumat celor mai înalte principii. „Cãrticica …”, cuprinzând patru dialoguri, se deschide cu o dedicaþie adresatã acelora care conduc popoarele, „Cãtre cârmuitorii noroadelor”. Iordache Golescu asociazã aici politicul cu filosoficul, relevând importanþa pe care o are în buna ocârmuire nu cinstea, nici bogãþia, ci „cugetul cel bun” (adicã virtutea), singurul capabil sã discearnã între bine ºi rãu.

Aceastã calitate esenþialã trebuie sã o deþinã „boierii”, acei care conduc þara, altfel poporul este pierdut.

Influenþa „platonicianã” o regãsim cu uºurinþã în Scrisoarea a VII-a, în care Platon pledeazã fie pentru ca la conducerea statului sã ajungã cei care practicã în mod consecvent ºi autentic filosofia, fie pentru ca oamenii politici sã practice cu adevãrat filosofia (scris. a VII-a, 326B) 4.

Ca o continuare fireascã a dedicaþiei, primul dialog a fost numit de Iordache O vedenie de cuget. Ca valoare filosoficã ºi artisticã este remarcabil. Teoriile sunt discutate cu vioiciune, iar ironia, al cãrei înþeles este simularea ignoranþei ºi adoptarea atitudinii opuse aceleia gândite, este caracteristica fundamentalã a scrierii. Dialogul este realizat prin metoda dedublãrii: ego ºi alter ego.

Autorul ºi cugetul sãu adoptã întrebãri ºi rãspunsuri din aproape în aproape, desfãºurând cu înþelepciune tehnica introspecþiei. Iniþiat de curiozitatea aflãrii „cu ce meserie se cârmuiesc oamenii” autorul pune în rãspunsul „cugetului” sãu zicala: „O fricã numai ºi-o nãdejde toate le ocârmuieºte” 5 Urmeazã o etalare a etapelor evolutive ale omenirii, teorii care ne conduc spre opera lui Montesquieu, Spiritul legilor.

Apar douã noþiuni care atestã o realitate: stãpân ºi slugã. Contradicþiile se adâncesc, frica nu le mai poate atenua, astfel încât se impune o nouã unealtã: nãdejdea unei lumi fericite, dincolo de viaþã. Ea, însã, este frâul pentru cei oprimaþi, nu ºi pentru bogaþi.

Dialogul ajunge, astfel, la punctul critic în care argumentul iniþial este contestat. Alter ego-ul propune, în locul celor douã imperative - frica ºi nãdejdea - pe al treilea, „cugetul cel bun”.

Conþinutul noþiunii este precizat de autor ca fiind capacitatea de selecþie între bine ºi rãu,

Iordache Golescu

fãrã ca împrejurãrile exterioare sã determine modificãri. Lucrarea poate fi asociatã, în opera platonicianã, cu Statul, Legile, Criton, Critias, Omul politic. Statul pune în valoare teoria conform cãreia viaþa societãþii ar trebui reorganizatã prin sacrificarea de cãtre indivizi a persoanei lor individuale, libere, în faþa cãreia primeazã interesul social. Aceastã teorie o gãsim adaptatã la Iordache Golescu, iar alãturi de ea apare credinþa cã ideea divinitãþii trebuie cultivatã ºi perpetuatã.

Fragmentul care descrie viaþa de apoi se evidenþiazã prin calitãþi artistice deosebite, punând în evidenþã, la modul cel mai convingãtor, talentul autorului. Iatã cum sunã textul: …„Acolo, zic, în frumuseþile raiului (c-aºa numesc ei acele locuri) judecãtorii cerceteazã faptele fieºcãruia ºi pe câþi din ei îi gãsesc cã au petrecut cu bine ºi plãcut oamenilor, în viaþa de aici, îi trimit în lãcaºurile celor cuvioºi. Acolo vezi cã pãmânturile scot cu îmbelºugare toate rodurile sale, de sineºi rodite, acolo vezi apele cele limpezi ca cleºtarul sã cure cu o frumuseþe nepovestitã, din toate pãrþile. Mai vezi grãdini ºi livezi, pline de cele mai frumoase flori, adunãri de filosofi, comedii de poetici ºi o mulþime de jocuri, în felurimi de chipuri, cu cele mai dulci cântãri, încã ºi mese-ntinse, pahare pline, de care toate acestea se bucurã ºi se-nveselesc aceia, cu mare plãcere ºi mulþumire a sufletului lor, fãr` de a simþi cea mai micã întristare. ªi timpul acolo pururi întruna ºi aceeaºi stare stã, cãci nici frig mare se simte acolo, nici vreo cãldurã nesuferitã, ci un aer curat, pãtruns de razele soarelui, suflã acolo necontenit. Acolo vezi ºi ºãderi mai prea înalte, de care se învrednicesc numai aceia ce au ascultat tainele dumnezeieºti, care taine privesc la o viaþã virtuoasã a celor sfinþiþi. Iar pe câþi din potriva vor cunoaºte cã rãu ºi cumplit au petrecut viaþa lor, îi dau în mâinilor cãznitorilor ºi aceºtia îi trec în iad, la întunecosul cel veºnic; acolo este lãcuinþa pãgânilor. Acolo vezi pe feþile lui Danaos cum se pedepsesc, cãrând apa cu un urcior gãurit; acolo vezi pe Tantal ce, în mijlocul bãlþii stând, se usucã de sete, cãci de câte ori se dã sã bea apã, fuge apa din gura lui, iar pe Titios îl vezi lungit pe pãmânt ºi mii ºi sute de corbi, ca muºtele cãzute pe el, ce-i mãnâncã ficatul i pe Sisifos îl vezi, muiat în nãduºealã, muncindu-se cu mare nevoinþã sã împingã ºi sã urce, cu capul ºi cu mâinile, o piatrã mare, sus, în vârful muntelui, unde, apropiindu-se, deodatã vezi cã piatra se rostogoleºte la vale, cu o repeziciune mare ºi într-un minut ajunge de unde o luase ºi iarãºi de iznoavã, ridicã ºi urcã piatra în sus, ºi piatra veºnic alunecã-n jos ºi aºa se pedepseºte Sisifos în veci” … 6.

Completare ºi aprofundare a primei dezbateri, dar de data aceasta cu o temã cuprinsã în esenþialele noþiuni de Bine ºi Rãu,

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

dialogul Vorbã între doi inºi pentru cuvântul cel drept se anunþã, în mod spontan, printr-o conversaþie de principiu. Cei doi interlocutori se aflã într-o opoziþie din care se desprinde contradicþia subiectiv-obiectivã. O abordare similarã o gãsim în Protagoras ºi Hippias minor. Ideea-cheie redã convingerea cã, spre a defini esenþa omului, cu trãsãturile sale bune sau rele, criteriul nu trebuie sã fie acela al practicii – prin natura ei diversã, de ordinul individualului, chiar dacã ea constã în fapte bune - ci un criteriu de ordin intelectiv, teoretic, anume acela al capacitãþii de cunoaºtere ºtiinþificã, chiar dacã deþinãtorul unei asemenea cunoaºteri ar comite, prin absurd, fapte bune 7. Sfatul final, „nu hotãrî orce de bine sau de rãu, pânã a nu-l cerceta mai întâi cu de-amãnuntul 8”, sintetizeazã expresiv înþelepciunea ºi profunzimea spiritului simplu, nesofisticat.

Pledoaria închinatã acestei noþiuni se amplificã în Cuvântul unui împãrat cãtre cel din urma lui. Atmosfera de basm oriental încadreazã acelaºi dialog socratic, în care soluþia este la început. Tâlcul convorbirii, redat prin coloratura metaforicã a proverbului românesc, este descoperit, de data aceasta, prin metoda deducþiei. Tematic, dialogul are afinitãþi cu Gorgias, în care Platon uneºte indisolubil Înþelepciunea cu principiul Binelui, al Dreptãþii, al Adevãrului ºi al Curajului. Cel care cultivã înþelepciunea astfel definitã îºi elibereazã sufletul de þãrâna trupului, gãsinduºi drumul spre singura ºi adevãrata fericire – postsepulcralã. „Cãrticica …” se încheie cu un dialog mai scurt, nu ºi mai puþin semnificativ. Tema care genereazã conversaþia dintre aceleaºi douã personaje, Dumitru ºi Gheorghe, surprinde conþinutul noþiunii de ruºine. Izvorul tematic îl constituie, probabil, Menon, una dintre scrierile pedagogice ale filosofului grec, în care se dezbate alternativa „virtutea se învaþã ori nu se învaþã?”. Dilema e falsã: ca reminiscenþã înnãscutã, ea este o condiþie prealabilã învãþãturii, dar ca prezenþã conºtientã, condiþionatã de actul educativ prin care ne-o „reamintim”, ea este ulterioarã, fiind un produs al învãþãrii 9.

Iordache trateazã doar un aspect al virtuþii, surprinzându-i caracterul relativ prin capacitatea de adaptare. Concluzia se impune: orice valoare îºi modificã conþinutul ºi semnificaþia prin raportare la un nou sistem de referinþã 10. ªi pentru cã ne aflãm într-un context axiologic, finalul trebuie sã surprindã o ultimã judecatã de valoare.

Iordache Golescu înseamnã nu numai un om politic progresist, un cãrturar ºi pasionat pedagog, ci ºi un spirit ales, cãruia nu-i erau strãine ironia subtilã ºi fineþea remarcilor, profunzimea filosoficã ºi capacitatea de abstractizare.

Dr. Filofteia PALLY 1N. Bãnescu, Viaþa ºi scrierile Marelui vornic Iordache Golescu, Ed. Neamul Românesc, Vãlenii de Munte, 1910, p. 23.

2Platon, Opere, I. Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1975, p. X. 3R.W. Emerson, Hommes répresentatifs, Paris, 1920, p.41 sq.

4Platon, op.cit., p. XXI. 5N. Bãnescu, op.cit., p. 224.

6Ibidem, p. 230 – 231.

7Platon, op. cit., p. 247.

8N. Bãnescu, op. cit., p. 247.

9Platon, op. cit., p. 257.

10N. Bãnescu, op. cit., p. 261 – 262.

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU