Sagetatorul Nr. 742

Sãgetãtorul Nr. 742  8 noiembrie 2011  Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

Când cad frunzele şi stelele...

Nu ºtiu alþii cum sunt, vorba humuleºteanului Creangã, dar eu, când vãd frunzele ºi stelele cum cad în toamnã târzie ºi rece, mã întristez la gândul cã ºi noi, oamenii, pãrãsim pomul vieþii, rând pe rând, cum ne-a fost sortit. Cunosc socratica filozofie asupra vieþii ºi a morþii, dar sincer mãrturisesc, nu aº da þuica argeºeanã pe zeama de cucutã. M-aº lãsa, mai degrabã, cãlãuzit dupã o altã înþelepciune, pe care o recomand tuturor: „Trebuie sã trãim ca ºi cum n-ar trebui sã murim niciodatã”. ªi sã luãm de la viaþã tot ceea ce ne oferã, în schimbul a ceea ce îi dãruim fiecare, cum ºi frunza, cât e verde, hrãneºte ramul ºi tulpina, dãruindu-ne ºi nouã oxigenul de care avem nevoie.

Circuitul acesta nu ar fi posibil fãrã aportul rãdãcinilor ºi seva pãmântului, motiv sã-i dãm dreptate poetului „pãtimirii noastre”, Octavian Goga: „Morþii sunt rãdãcina unui neam. Din fiecare se desprinde o fibrã de viaþã”. Ne-am putea astfel resemna când ne pãrãsesc cei dragi? Pe soclul actriþei Agepsina Macri, din Cimitirul „Bellu”, citim urmãtoarea strofã din sonetul compus de cãtre soþul acesteia, dramaturgul Victor Eftimiu: „De când te-ai dus m-a nãpãdit pustiul,/ N-aº fi crezut atâta gol sã fie./ E vanã oriºice filozofie/ Când zorile ºi-au stins trandafiriul”.

Iatã, plecarea dintre cei vii a dramaturgului Paul Everac, un Caragiale al vremurilor actuale, care a dat viaþã numeroaselor personaje înfãþiºând lumea în care trãim, cu moravurile ºi nãravurile ei, i-a marcat pe toþi iubitorii artei teatrale, în special pe admiratorii scrierilor sale. Aceleaºi regrete s-au manifestat faþã de trecerea

într-o lume mai bunã a actorului, regizorului ºi scenaristului Liviu Ciulei ºi a tuturor celor care, prin harul lor, ne-au hrãnit sufletele în momentele când vitregia vremurilor s-a dovedit insuportabilã, iar timpul i-a trimis în lumea umbrelor. ªi totuºi, numele acestor titani ai teatrului românesc, de neînlocuit pentru cultura românã, nu au fost mediatizate pe mãsura genialitãþii lor, fie din ignoranþã, din necunoaºtere, din laºitate, din egoism sau din invidie, fie din nepãsare pentru cultura unei

Paul Everac

plângã? - întrebare formulatã în editorialul cotidianului „Argeºul”, consacrat memoriei lui Paul Everac, la care rãspunde tot autorul, Mihai Golescu: „Mã tem cã nu prea mulþi, fiindcã nu doar în regimul trecut, ci ºi în acesta total democratic, dar ºi abracadabrant! - Paul Everac s-a dovedit a fi un scriitor dificil, scrisul sãu fiind comparat cu un vârf de lance dintre cele mai ascuþite. Îndreptat împotriva cui? Pãi, a celor care au cãlcat þara asta în picioare ºi si-au bãtut joc de ea, adicã a celor care au

Liviu Ciulei

þãri sãrãcite nu doar material, ci ºi spiritual. Ia sã fi fost vorba despre cine ºtie care interlop al vestitelor clanuri, despre vreun proxenet, cãmãtar ori vreun miliardar, doamne, ce emisiuni s-ar fi tras la televizor ºi ce mai articole în presa scrisã! Paul Everac a fost „doar” eseist, pamfletar, publicist, romancier, poet, excelând în dramaturgie. Nu a fost nici mãcar politician, singura lui politicã fiind scrisul. Cã aºa l-a hãrãzit Dumnezeu: sã-i demaºte pe toþi aceia care vor rãul acestui neam ce putea sã fie fericit, dacã nu ar fi fost trãdat. ªi-atunci, în afara familiei ºi a celor care au crezut în opera sa, cine sã-l

reformat-o jefuindu-i bogãþiile, vânzându-le pe comisioane grase strãinilor, demolându-i edificiile sub pretextul cã au fost ridicate în socialism, violându-i valorile, arzându-i trecutul ºi memoria, emancipând-o ºi eliberând-o de comunism pânã într-acolo încât au dus-o la sclavie. A corupþilor, a celor care au rãvãºit istoria ºi tradiþia, au spurcat limba, principiile, au scos la mezat independenþa acestei naþii. Cine crede cã exagerez eu aici nu are decât sã rãsfoiascã «file ilustre din istoria ºpãgii ºi a trãdãrii», publicate cu vreo cinci ani în urmã în volumul «Construim cu succes ELITISMUL unilateral dezvoltat»...”

Rememorãri

Neagoe Basarab (1481-1521)

(VI)

Judecã pe fiecare cu dreptate dupã faptele lui, cã de aceea eºti domn care trebuie sã fie un izvor nesecat ce dã tuturor aceeaºi apã, iar nu unora dulce, iar altora amarã.

– Neagoe Basarab –

„Izvor de educaþie moral-politicã“ (II) Învãþãturile surprind prin atitudinea manifestatã faþã de situaþia economicã precarã a oamenilor din popor, creatorii, de facto, ai venitului domniei: „Iar de-þi va mai prisosi din venitul domniei, acel venit sã nu gândeºti cã este câºtigat de tine, ci iar l-ai luat de la sãraci ºi de la aceia ce sânt sub biruinþa ta, cari i-a dat Dumnezeu supt mâna ta.“.

De aceea, spiritul de echitate trebuie sã

înlãture tendinþele acaparatoare ale unor monarhi: „Drept aceea, cum luaþi de la sãraci, aºa se cade sã ºi daþi pentru dânºii, sã le faceþi odihnã ºi pace.“.

Se formuleazã recomandãri care vãdesc o remarcabilã abilitate diplomaticã: „Rãspunsul dat solului sã fie aºa încât sã meargã în inima stãpânului solului ca o sãgeatã ascuþitã.“. În dilema: rãzboi – pace, evitarea conflictului este de preferat: „Sã nu stãm spre rãzboi !… Cãci nu ne este nouã lupta cãtre sânge ºi carne...“.

Dar ce, pe Caragiale l-au plâns lichelele, moftangiii, farsorii ºi gogomanii societãþii de atunci? – întrebãm ºi noi, cunoscând cã mai mulþi detractori decât amici a avut ºi autorul „Nopþii furtunoase”.

Altfel nu s-ar fi expatriat la Berlin, unde a ºi murit în vara anului 1912. Când, dupã lungi peripeþii, trenul a ajuns în Gara de Nord aducându-i trupul neînsufleþit, doar actorul Iancu Brezianu s-a aflat pe peron, pe o vreme ploioasã. „Lacrimile mele se amestecau cu lacrimile cerului”, avea sã-ºi aminteascã primul interpret al „cetãþeanului turmentat”, din comedia „O scrisoare pierdutã”.

Un alt articol, intitulat „Omagiu Paul Everac”, a apãrut în „Sãgetãtorul” din 25 oct. a.c., semnat de cãtre scriitorul-publicist ºi artist plastic, ing. Constantin Samoilã. Din adâncul inimii i-a plâns pe cei doi titani ai teatrului românesc îndrãgitul ºi admirabilul actor, o conºtiinþã vie a artei teatrale, maestrul Ion Focºa: „De Conu’ Paulicã mã leagã o veche ºi statornicã prietenie, alimentatã reciproc, pe parcursul anilor, ºi ea a început în primãvara anului 1959, când a poposit pe meleagurile piteºtene sã asiste la premiera primei lui piese reprezentate, «Poarta».

Apãruse, în sfârºit, încã un autor dramaturg de talent...

Rar am vãzut o ascensiune atât de rapidã, câºtigatã pe merit ºi talent. În numai câþiva ani i se joacã ºi alte piese: «Explozie întârziatã», «Ferestre deschise», «ªtafeta nevãzutã», «Simple coincidenþe», «Camera de alãturi», «Patimi», «Cititorul de contor», «A cincea lebãdã», «Viaþa ca un vagon», «Cartea lui Ioviþã» etc. Unele dintre ele erau jucate concomitent de mai

Muzica zilelor noastre

Mai multe şi variate, recent Le trec pe rând în revistã, succint. Cã nu mai e timp pentru fiecare. Mai întâi, Pautza. A doua oarã la noi, la pupitrul orchestrei. Aºa cum îl ºtim, mereu pus pe treabã. Cu „Reformata” dându-ºi mãsura. A lucrat-o brici ºi-a sunat la fel. Mãreaþã vãdit ºi impunãtoare. Cât priveºte „Jocuri IV”, un propriu concert bazat pe folclor, ni l-a tãlmãcit, cel mai nimerit, Florin Croitoru. Cu multã cãldurã ºi-ales meºteºug, pe vechea-i vioarã. Iscând ºi un bis ca de zile mari. Fin ºi iscusit, cu impact nespus. Eºti ºtraºnic, Florine, ºi vino cu Sbârcea, cu Simon ori alþii, precum ai promis...

Cronologic, trec la „Imago mundi”. Trupã din Bucale, dedatã util unei muzici vechi. Necesarã cert, cã rememoreazã.

Cântãri din alt veac, de la Cantemir pân’ la geampara. Cobzã ºi oboi, flaut ºi dairea. Ritmuri ºi sonoritãþi fain lãutãreºti. Iz oriental, patã de culoare...

Urmarã, ferice, câteva grupuri de psalþi. Din Prahova, Vâlcea, Curtea de Argeº ºi Bucureºti. Într-un concert bizantin cu rezonanþã imensã în suflet. ªi, pentru cã sala fu înþesatã de lume, un altu’ s-ar cuveni de îndatã. Fie ºi numai cu cei de la „Tropos”. Cã-s voci armonizate model de preotul Bucã. El însuºi solist redutabil, trudind cu folos în domeniu. Alãturi de un arab care-l ºi întrece: Iosif Shattani. Monah pe plai mioritic, rãscolitor în psalmii cântaþi. Am stat de vorbã cu el, ne ºtie limba-ndestul. E numai zâmbet pe chip, prietenos, cumpãnit, pe mine paf m-a lãsat. Ghiersu-i blând, tânguitor este uimitor ºi cuceritor. Divin pur ºi simplu, când oare l-om reasculta în Piteºti? Închei c-un omagiu. Adus Enescului mare la filarmonica loco. Printr-un program cameral doar cu lucrãri d-ale lui.

Interpretate combinativ de Ioana Voicu Arnãuþoiu, Manuela Giosa, Corina Rãducanu ºi Eugen Dumitrescu. Ultimii doi reamintind inspirat etern minunatele rapsodii. În versiune nu rea, de pian la patru mâini...

A fost, cum se vede, caleidoscopic ºi de urmat negreºit. La cote tot mai înalte, desigur...

Adrian SIMEANU multe teatre, bucurându-se de acelaºi succes ºi dând posibilitatea actorilor sã facã adevãrate creaþii. Pentru cã autorul a ºtiut sã fãureascã personaje vii, autentice, care nu se încurcau în probleme mãrunte, de strictã actualitate; ei atacau fenomenele care generau racilele sistemului în toate domeniile.

Dar cum se întâmplã de cele mai multe ori, succesul obþinut într-un termen atât de scurt i-a adus, pe de altã parte, invidia confraþilor, care «mârâiau» dupã fiecare premierã. Mulþi regizori de valoare s-au lãsat influenþaþi

Autorul recomanda adoptarea atitudinii ºoimului care, deºi nu se teme de vultur, spre a evita lupta cu acesta, îi rezervã o parte din vânatul sãu: „Nu fiþi ca ºi cucul care îºi pãrãseºte oul ºi cuibul, ci fiþi ca ºoimul: viteji ºi împãciuitori, care îºi apãrã cuibul ºi puii ºi ºtie sã se lupte cu vitejie, dar ºi îmbie vulturului din vânatul sãu, ca sã aibã pace. ªi domnul sã dea din visteria lui, dacã astfel poate înconjura rãzboiul.“.

Este indirect o pledoarie pentru acceptarea suzeranitãþii Porþii Otomane, considerându-se cã rãzboiul cu turcii ar fi mult prea distrugãtor pentru o þarã micã. În eventualitatea declanºãrii, însã, a unui conflict armat, superioritatea numericã a adversarului nu trebuie, în nici un caz, supraestimatã: „Iar de vor fi mulþi, nimic sã nu te înfricoºeze, nici sã te îndoieºti – cã omul viteaz ºi rãzboinic nu se sperie de oamenii cei mulþi, ci, cum risipeºte un leu o cireadã de cerbi ºi, cum omoarã un lup o turmã de oi cât de mare, aºa ºi omului viteaz toþi oamenii îi sânt într-ajutor, iar omului fricos, toþi oamenii îi sânt duºmani ºi încã ºi de ai sãi este gonit ºi batjocorit ºi hulit.”.

de acest mic grup ºi pãstrau o rezervã faþã de teatrul sãu ºi uneori refuzau sã-i regizeze piesele...”, mãrturiseºte, în memorabila-i trilogie „Ghinionul a fost norocul meu”, maestrul Ion Focºa, înfãþiºând ºi alte ipostaze ale statornicei lor prietenii, consolidatã cu ocazia punerii în scenã, în primãvara anului 2003, a piesei „Lichidarea” „o radiografie a societãþii româneºti din perioada imediat postdecembristã, tulbure ºi contorsionatã...”

Gheorghe MOHOR (continuare în pagina 10)

Învãþãturile reprezintã o tablã de legi, relevând un echilibru „specific etosului autohton“: „Iar voi sã nu cinstiþi numai pe cei care vã vor aduce veºti bune, ci sã cinstiþi ºi pre cei ce vã vor aduce veºti rele, cã aºa se cade.“.

Pe plan juridic, Învãþãturile statueazã principii menite sã asigure „domnia dreptãþii“: „Judecã pe fiecare cu dreptate dupã faptele lui, cã de aceea eºti domn care trebuie sã fie ca un izvor nesecat ce dã tuturora aceeaºi apã, iar nu unora dulce, iar, altora, amarã. La judecatã, cugetarea ta sã nu fie ºovãitoare clãtinându-se încolo ºi încoace ca trestia în vânt.”.

Autorul este adeptul – pe tãrâm filozofic – al „echilibrului existenþial“: „În lumea aceasta, omul ºade între viaþã ºi moarte…“.

Un comportament dominat de raþiune ºi nu de pasiune este recomandabil tuturor: „Trebuie ca sã poatã birui mintea ta pe vin, iar nu sã biruiascã vinul pe minte.“.

Grigore CONSTANTINESCU (va urma)

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■

8

ARGEªUL

● săgetătorul

Semnal editorial

Toamnă la Paris De câteva zile a ieºit de sub tipar, la Editura „Argeº Press”, cartea cu impresii de cãlãtorie Toamnã la Paris – de Doina Moraru-Epure ºi Monica Fãcãianu-Zodie.

Cele douã autoare considerã cãlãtoria ca fiind „bucuria miºcãrii, speranþa descoperirii ºi desfãtarea trãirii”. Parisul, cel mai minunat oraº al lumii, a reuºit sã le fascineze în aºa mod încât îl numesc „oraº al nemuririi”: „Un ziarist japonez, dorind sã facã o paralelã între Tokyo ºi Paris, a ajuns la o concluzie pe care nimeni nu o poate contesta. Capitalei Franþei i s-au atribuit cele mai multe superlative, în comparaþie cu oricare alt oraº al lumii: inegalabil. Cel mai frumos. Cel mai interesant. Cel mai romantic. O Mecca pentru artiºti, scriitori, gânditori ºi aventurieri. Un univers de oraºe într-o metropolãsimbol al capitalei lumii globalizate etc. Cu toate cã se oferã generos privirilor, are o magie aproape tulburãtoare, pe care o tãinuieºte. Nu te copleºeºte, ci are ceva dintr-o fiinþã. Întotdeauna acelaºi prin frumuseþea fãrã egal, ºi totuºi, mereu altul. De aceea, trebuie redescoperit de fiecare datã. Oraº al nemuririi Terrei.”

Scrierile acestui gen literar cãlãtoresc ºi ele, cu atât mai repede ºi mai bine cu cât redau situaþii originale, interesante. Cu atât mai mult pentru cei cu posibilitãþi financiare modeste, cartea reprezintã o... navã de voiaj.

Cine nu ºi-a dorit, mãcar o datã în viaþã, sã vadã Parisul...?

Cristina MILIARE

Capra cu trei iezi, la Muzeul Judeţean La ediþia din aceastã toamnã a Expoziþiei naþionale de artã naivã, manifestare organizatã de Muzeul Judeþean Argeº ºi Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþioanale Argeº, sub egida Consiliului Judeþean Argeº, Premiul pentru sculpturã „Din Vasilescu” a fost obþinut de Gavril Nichitean pentru lucrarea „Capra cu trei iezi”. Autorul ne-a spus cã pe 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, va deschide la Muzeul Þãranului Român din Bucureºti o expoziþie personalã cu alte personaje din poveºtile românilor, cum ar fi „Harap Alb”, Cocoºul ºi Gãina din „Punguþa cu doi bani” sau Ciobãnaºul cu fluier.

Gavril Nichitean s-a simþit atras încã de copil de frumuseþea ºi trãinicia lemnului, însã ºi-a dedicat viaþa vocaþiei sale de artist abia dupã ce a pãrãsit serviciul militar cu gradul de maior ºi dupã ce a urmat cursurile ªcolii Populare de Artã din Iaºi. Multe dintre lucrãrile sale au ajuns în colecþii particulare în nenumãrate colþuri ale lumii, fiind achiziþionate cu prilejul diferitelor expoziþii sau direct din atelier de diverse persoane din România, Franþa, Italia, Anglia, Spania, SUA, Austria, Grecia, Cipru, Germania, Coreea, Canada, Norvegia ºi Suedia.

Partidul de guvernãmânt, ironizat Pe simezele galeriei din Piteºti care gãzduieºte expoziþia naþionalã se aflã ºi câteva lucrãri de picturã naivã în care este ironizat partidul de guvernãmânt, personajele centrale fiind preºedintele României, Traian Bãsescu, ex-preºedintele Ion Iliescu, premierul Emil Boc, ministresa Elena Udrea. Situaþia politicã ºi economicã a României este subiect de inspiraþie pentru ieºeanul Calistrat Robu, unul dintre puþinii artiºti naivi români care picteazã cu mesaj social. Însã autorul este obiºnuit sã se ia... artistic la „trântã” cu puterea politicã a momentului nu de ieri, de alaltãieri, ci încã din perioada comunistã.

Fototext: M. NEAGOE

8 noiembrie 2011

La han (III) Veselã ºi petrecãreaþã era seara aceea la „Cerbul de Aur”. Muºteriii erau toþi ca unul, de parcã se ºtiau de când lumea. Nimic nu le tulbura tihna ºi hodina ceasului de dupã-masã.

Ba, câte unul se fãcea frate cu somnul, uitând cã nu e în pat ºi nepãsãtor la larma de glasuri din jur.

Pe porþile încã date de perete ale hanului intrarã zece cãlãreþi. Slugile grãbirã sã le iasã în întâmpinare. Cel care pãrea a le fi cãpetenie descãlecã sprinten ºi porni cãtre han. Era ’nalt ºi avea înfãþiºare frumoasã. Purta strai simplu, de neguþãtor deprins cu drumurile lungi. Dar era cârmuitor de þarã ºi numele lui era Mihai. Îl urma îndeaproape un bãrbat mai scurt la stat, cu faþa oacheºã ºi barba rotunjitã. Era banul Mihalcea Caragea, grec din Chios, om foarte cu credinþã Mãriei Sale domnul. Nu intrarã în sala cea mare, ci printr-o uºã dosnicã, pe care le-o deschise Toderaº Logofet.

- Bine-ai venit în casa noastrã, doamne! – îi pofti el, închinându-se adânc.

- Bine te-am gãsit! – întrunã rãspuns vodã.

Ce fac credincioºii boieri ai domniei mele?

- Te-aºteaptã, Mãria Ta. Le-am spus ce mi-ai poruncit sã le spun ºi sunt nerãbdãtori sã te vadã.

- Gând la gând cu bucurie – înflori un fir de zâmbet Mihai. Dar cine-o râde la urmã o râde mai bine!

Intrarã în odaia ferecatã pânã atunci cu un lacãt mare ºi gros.

Stela le aduse bucate ºi vin.

- Aibi de grijã la Velica, hangiþã! – îi porunci cu blândeþã vodã, punându-i în palmã niºte galbeni.

- Sã n-ai teamã, Mãria Ta – întrunã cuvânt Stela. Am tocmit slugi anume sã mã vesteascã de îndatã ce ne-o trece pragul.

- ªi oamenii?

- Cu armele gata! – dãdu încredinþare cu glas limpede.

- Atunci sã dãm cuvenita cinstire ceasului cinei, prietene.

Ne-om nevoi în urmã sã punem rânduialã ºi-n trebile politiceºti. * Caii alergau cu sârg pe drumul neted ca-n palmã. Noaptea se vãdea a fi blândã ºi îngãduitoare, cãci nici þipenie de om nu le tulbura mersul.

Cu mâna micã strânsã pe frâul calului, Velica cerceta depãrtãrile. Era prea frumoasã ºi poate prea deºteaptã pentru timpul ei. Cãci femeile acelor veacuri erau sortite trebilor gospodãreºti, iarã nu celor încurcate ºi cu primejdie. Ea n-avea stare ºi rost decât pentru asemenea învârteli. Mihai trebuia sã ºtie, Mihai trebuia apãrat. Veghea necontenitã a Velicãi îl scãpase de multe ºi-i adusese veºti de seamã. ªi-ar fi dorit-o cu el la Bucureºti ori la Târgoviºte, dar îi era folositoare la Bãlgrad ºi-n Ardeal. Ea ºtia ºi nu cerea nimic. Mare dragoste îi purta ãstui bãrbat logodit cu moartea, rob fãrã nãdejde de slobozenie schiptrului ºi norodului! Din dragostea asta se

Felicitări, d-nă Vavila!

De dincolo, de peste ocean, mai exact din Carolina de Nord (S.U.A.), poeta noastrã Vavila Popovici nu are stare, continuând sã trãiascã în sferele înalte ale poeziei. Cu acest sentiment adunã – în paginile unui volum intitulat „Poemele iubirii”, de dimensiuni considerabile – cele mai frumoase dintre poemele scrise într-o viaþã de om. Poeme cãrora le dã drumul, în zbor, cãtre sufletul cititorilor români din America ºi din România. Felicitãri pentru carte, d-nã Vavila! („S“)

nãscuse veghea. Când îl vãzuse întâia oarã era doar o copilã. ªi el era la fel. Era pribeag, dimpreunã cu maica sa Teodora, în cetatea Sibiului. O þigancã le ghicise cã într-o zi se vor iubi fãrã mãsurã. N-o crezuserã. Acum i-ar fi plãtit vorbele cu aur.

Ajunserã la han.

Simion Cãrare o ajutã sã descalece.

- Lasã caii sã pascã slobozi ºi fii gata de drum! – îi porunci Velica.

Taman atunci ieºi ºi Stela pe uºa dosnicã ºi se grãbi spre dânsa.

- Mãria Sa te-aºteaptã, doamnã – ºopti ea, luând-o înainte, ca sã-i arate drumul. Ne-a fost teamã sã nu te fi oprit ceva la Curte. Apoi, e trecut de miezul nopþii ºi la ora asta potecile sunt cãlcate de lotri.

Monica ERGAS (va urma)

Agenda culturală * Liga Scriitorilor se reîntâlneºte vineri, 11 noiembrie, la ora 10, în sala de conferinþe a Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu”. (S.I.) * Astãzi, 8 noiembrie, la ora 15.00, la Centrul Cultural Piteºti, se va desfãºura concursul de creaþie plasticã ºi literarã în limbile românã ºi englezã „Povestea unui obiect“, sub coordonarea prof. Allora Albulescu. Manifestarea este organizatã de ªcoala Nr. 1 „N.Simonide“, în colaborare cu Inspectoratul ªcolar Judeþean Argeº ºi cu Centrul Cultural Piteºti, în cadrul proiectului educaþional „ªi obiectele au povestea lor…“.

* A apãrut numãrul din noiembrie (11/12) al revistei de culturã „Curtea de la Argeº“, într-o þinutã graficã remarcabilã ºi cu o tematicã la fel de interesantã consacratã neamului Ciorãneºtilor. Spicuim din cuprins editorialul „Marii înaintaºi“ de Gh. Pãun, „De neamul Ciorãneºtilor”, de acad. Solomon Marcus, „Patul lui Procust“, de Dan D. Farcaº, „O episcopie catolicã la Argeº“, de acad.

Rãzvan Teodorescu, „O rapsodie epistolarã a culturii româneºti“, de Sanda Golopenþia, „ªcoala de la Bucureºti“, de Ana-Maria Goilav.

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria

Mariana Andrei (n. 1 octombrie 1947, Topoloveni, Argeº) Liceul din Topoloveni (1965); Facultatea de Filologie, Universitatea din Bucureºti (1970).

Profesoarã, ºcolile nr. 10 ºi nr. 16, Colegiul „I.C. Brãtianu”, Piteºti (1970-1979); cadru didactic universitar (din 1979); director, Departamentul „Eudoxiu Hurmuzaki” pentru românii de pretutindei (2000);ºef, Catedra de ºtiinþe umaniste, Colegiul Universitar de Institutori, Universitatea din Piteºti (2001); publicã studii ºi articole de specialitate în publicaþii din Argeº.

Lucrãri reprezentative: „Sinonimia frazeologicã ºi lexico-frazeologicã”, tezã de doctorat, conducãtor ºtiinþific, prof. univ. dr.

Theodor Hristea; „Frazeologia româneascã ºi frazeologia internaþionalã” (Piteºti, 1998); „Conceptul de sinonimie cu specialã referire la tipurile sinonimiei” (Piteºti, 2001); „Introducere în studiul unitãþilor frazeologice. Tipuri de unitãþi frazeologice” (idem); „Literatura românã” (Piteºti, 2001); „Literatura românã ºi literatura pentru copii” (Piteºti, 1998) etc.

Mihai M. Epure (n. 1 octombrie 1948, satul Gliganu de Jos, comuna Rociu, Argeº) Doctor în drept internaþional; jurist, diplomat de carierã; ministru de externe; scriitor, publicist, ziarist; fondatorul Societãþii Literare YASUNARI KAWABATA (1992); preºedinte, Societatea Culturalã Româno-Japonezã (din 2007); membru al Societãþii Române de Haiku Bucureºti ºi al

Cenaclului literar „Vasile Cârlova” de pe lângã Centrul Militar Naþional, deþinãtor al Ordinului Steaua României (2000); membru fondator al Fundaþiei Nipponica (1990).

Liceul „I.C. Brãtianu”, Piteºti (1966); facultatea de Drept, Universitatea din Bucureºti (1971); specializare în domeniul relaþiilor externe, doctor în drept internaþional (2000, Bucureºti) cu teza „Relaþii româno-japoneze de la începuturi pânã astãzi” (Este singurul român care a abordat o astfel de temã pentru obþinerea titlului de doctor).

Activitate profesionalã ºi literarã: ministru de externe al României (referent, secretar III, II, I, consilier) 1971-1979; ataºat cultural ºi de presã în Japonia (1979-1986); director, zona Orientul Îndepãrtat (1992-2004); ziarist (1986-1992). Anii petrecuþi în exterior, mai ales în Þara Soarelui Rãsare, i-au facilitat accesul direct la realitãþile civilizaþiei extremorientale, în general, ºi ale celei nipone, în special. A publicat urmãtoarele volume inspirate din trecutul ºi prezentul Japoniei: „Din Carpaþi pânã la Fuji” – monografie (2000); „Japonia, Ikebana de gânduri” – eseuri (1991, 2001); „Aproape de Soare-Rãsare” (2002); „Evantaie lirice” – poezie; „Dor de Sakura” (2006, 2007, 2009), roman inspirat din povestea de dragoste interzisã dintre un diplomat român la Tokyo în perioada interbelicã, membru al Academiei Japoniei, generalul Gheorghe Bãgulescu, ºi o aristocratã niponã.

Alte volume: „Eºafodul din Bosfor” – roman (1993, 1997, în colaborare); „Amurg la Paris” – roman (1997); „Melancolie de Rusalii” – roman (2003); „Destin ºi pãtimire” – eseuri (2004);

„Neamuri fãrã zestre” – roman (2007); „Samuraiul de pe Argeº” – roman (2008, 2009); „Demisia din viaþã” – roman (2010); „Terorismul internaþional” (2001). În 1990 iniþiazã retipãrirea trilogiei „Suflet japonez”, semnatã în 1939 de Gheorghe Bãgulescu.

Colaborãri: în revistele „Argeº” (debut publicistic, 1986, serial de eseuri literare, inspirate din realitãþile Þãrii Soarelui-Rãsare), „Ramuri”, „Luceafãrul”, „Tribuna” etc., în publicaþii nipone (pe teme de culturã românã).

Emilian N. Baciu (n. 1 octombrie 1926, Stroeºti, judeþul Argeº) Profesor dr. în ºtiinþe tehnice, autor de manuale ºi cãrþi de specialitate, cercetãtor, publicist, membru fondator ºi preºedinte al Societãþii Cultural-ªtiinþifice „Stroeºti-Argeº”, senator de Argeº, membru al Societãþii Inginerilor de Automobile din România etc.

Liceul Industrial din Piteºti (1949); Facultatea de Mecanizare a Agriculturii, Institutul Agronomic din Bucureºti (anul I, 1950); Institutul de Mecanizare ºi Electrificare a Agriculturii din Harkov, Ucraina (1955); Facultatea Tehnico-Economicã, Institutul Politehnic din Bucureºti (1965); cursurile programului de conducere generalã a întreprinderilor, organizat de CEPECA, Otopeni (1969); stagiu de perfecþionare profesionalã la o facultate de profil din Praga, Cehoslovacia (1976); doctorat în ºtiinþe tehnice (1984).

Activitate profesionalã, de cercetare ºi publicisticã: învãþãtor suplinitor la ºcolile din Buneºti ºi Stroeºti, judeþul Argeº (1949-1950);

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■

ARGEªUL

9 ● săgetătorul Valentin Predescu – membru al U.S.R.

8 noiembrie 2011

Ne-a cãlcat pragul, ieri, poetul Valentin Predescu, sã împãrtãºim cu el bucuria de a fi fost validat ca membru al Uniunii Scriitorilor din România. Stagiar, deocamdatã, e drept, dar timpul trece ºi se va împlini vremea pentru a fi membru plin. Important este cã i-a fost atribuitã aceastã calitate, în ciuda rezervelor, ca sã nu spunem altfel, manifestate de Filiala Argeº a U.S.R. Aºa cum am scris în „Sãgetãtorul”, poetul ºi prozatorul Valentin Predescu s-a „bucurat” de o viaþã non-conformistã – ca orice poet care se respectã, nu?! – a fost hãrþuit de Securitate, dar a supravieþuit privaþiunilor defunctului ºi actualului regim. Indezirabil pânã la Revoluþie, devenit „Persona non grata” (1988) (da, este titlul unui volum!), apucã sã tipãreascã, pe sponci, „Gustul ierburilor” (1988), „Cenuºa Sagrada” (2007), „Temniþa ºi gustul” (exil interior, 2008), literaturã de sertar.

Odatã cu vestea cã a fost validat ca membru al U.S.R., ne pune în braþe volumul „Persona non grata”, tipãrit la Editura „Brumar” din Timiºoara (ºi sponsorizat de Consiliul Judeþean Argeº), din care reproducem câteva poezii. („S“)

Veºnicul balet

Imaginea strãzii e una cu cea a ogrãzii câini cerºetori ai cosmicei seninãtãþi germinând în estetic un gust al prãzii adevãrul pierzându-se-n lãtratul din cãrþi.

Poezia este lucrul cel mai greu.

Poezia nu este un simplu danþ în pas modern ci un veºnic balet cu nesfârºite piruete.

Poezia nu este doar o ulucã ce-o tai ºi-o fãþuieºti poezia este suprema fãpturã în alergare dupã o transfigurare finiºul fericit al lemnului sculptat ºi-al pietrei sfãrâmate – praful ºi pulberea unica Nefiinþã ce poate trece în Fiinþã Duhul Sfânt – unicul Obiect în carnea cãruia cei chemaþi pot transplanta suflet ºi-n ciuda oricãror noduri ºi-a oricãror necredinþi, ºi nebiruinþi Adevãratul sculptor continuã sã sculpteze.

1. Frica S-au înmulþit câinii, da, s-au înmulþit s-au ridicat pe ziduri ºi mor în lãtrat rupþi de stãpâni, bolnavi în propriul lor mit lãnþuiþi cu belºugul într-un distant la pãtrat.

Câini dând ocol unui destin al Irealului cum dau muºtele ocol hoitului uman; în seama stãpânilor doar spinarea Mãgarului ºi câinii alergici noþiunii de ban.

Marian Stoica / Marian I. Mãrãºescu (n. 4 octombrie 1937, Ciurari, comuna Sãceni, Teleorman) Stabilit în Piteºti în 1963; studiile: primare în Ciurari (1944-1948), gimnaziale - în Roºiorii de Vede, Teleorman (1948-1951), liceale - la Piteºti, Curtea de Argeº, Bucureºti (1956), universitare - la Bucureºti, Institutul Teologic de Grad Universitar (1960), Institutul Pedagogic de 3 ani (1964), Facultatea de Filologie - Limba

Sã þi se parã casa ta urâtã sub cerbicia pragmaticilor câini... În mâna noastrã doar o bâtã ar potoli de gustibus-ul aburindei pâini.

Cerbicie

Cerbicie

inginer mecanic-ºef, G.A.S. Piatra, raionul Zimnicea-Teleorman (19551957); director, Centrul Mecanic Drãgãneºti-Vlaºca (1957-1960); director, Întreprinderea pentru Mecanizarea Agriculturii DrãgãneºtiVlaºca (1960-1970); inginer ºef, Trustul Staþiunilor pentru Mecanizarea Agriculturii Argeº (1970-1972); ºef de lucrãri la Secþia repararea automobilelor, Institutul de Subingineri din Piteºti (1972-1975), conferenþiar (1990), profesor (din 1995); ºef de catedrã (1983-1985) ºi prodecan la Facultatea de Inginerie a Institutului de Învãþãmânt Superior din Piteºti; senator de Argeº (2000); membru fondator al Societãþii Cultural-ªtiinþifice „StroeºtiArgeº” ºi preºedinte (1992-2004); inovator, inventator, cercetãtor, autor de manuale, cãrþi tehnice, numeroase articole de specialitate ºi de interes obºtesc. Este menþionat în enciclopedii ºi dicþionare de personalitãþi.

Distincþii: „Ordinul Muncii”.

S-au înmulþit câinii pe ziduri color dansaþi de-un cotoi, solistã pisica discreþi ºi galimatici cântând în cor credinþa câinelui nu-i decât Frica.

2. Pâinea Din Empireu tãcerea se emanã prin þevi de vers inox ca aburul ce-nãbuºe în sânge duhul strãpuns în gât de-un os.

Din igrasia-n text tãcerii i se duce buhul; din miezul de pâine, din friptura de mâine ce-o devorã semenul meu – frate ºi câine.

Ce scrie pe natura mea Pulpã ºi pe-a voastrã ce scrie?

E mult, e prea mult semnul egalitãþii între ce vreþi ºi ce-i al puritãþii.

Dacã versul meu ar colporta sau ar ºchiopãta voi mi-aþi strânge la piept întreagã opera ºi vers de vers mi-aþi alãpta.

De-ºi va pãstra mãreþia în câinie sã-ºi afle pieirea.

Stânga Pentru cã aci se aflã eterna inimã pentru cã aci poate ºi sufletul îºi aflã vreun loc pentru cã în stânga trupului poeziei mele natura fiinþãrii întregi oboseºte ad-hoc.

Ce vreþi? Vocaþia mea constructivã mi-aþi luat-o ca semn de mirare a poemului tot.

Ce vreþi? O inimã doar poemul are ºi-un suflet etern scãldat în lichid amniot.

Secunda M-am nãscut într-o dimineaþã la ora 7 ºi trei minute Îmi amintesc numãrãtoarea inversã a lunilor pânã în ziua dintâi a erei mele.

Trebuia ca trupul sã aibã un început dar oasele s-au strâmbat de cum m-au vãzut.

Tãcerea e drojdia ce umflã poemul sã parã ca mierea sã-ºi ridice Totemul.

Pâinea e fobosul ce-ntreþine o culpã când nimeni nu-ºi mai poate orna a sa acribie.

ºi Literatura Românã, Universitatea din Bucureºti (1968). Profesor de limba românã la ªcoala de 10 ani - Meriºani, Argeº; inspector la Comitetul Judeþean pentru Culturã ºi Artã - Argeº (19681983); profesor ºi director coordonator la ªcoala de 10 ani Meriºani (19831990); inspector ºcolar la Inspectoratul ªcolar Judeþean Argeº (1990-1997), profesor la ªcoala Nr.8 Piteºti (19902000) ºi la Universitatea RomânoAmericanã, Filiala Piteºti (1992-1995); expert metodist la C.C.D. - Argeº (1997-2000); redactor-colaborator la cotidianul „Argeºul” (2003 ºi în continuare) ºi la „Gazeta Munteniei” (2004 ºi în prezent). Poet, prozator, publicist, critic ºi istoric literar, editor, prof. I, grad didactic I, om de culturã, membru fondator ºi secretar general al Fundaþiei Române „Casa ªcoalelor”, Argeº, membru fondator al Fundaþiei Literare „Liviu Rebreanu”, Piteºti; membru al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România.

Debut în poezie: la cotidianul „Steagul roºu” - Bucureºti (1961).

Debut editorial: volumul „Sud” versuri (1977, Bucureºti). Alte volume: „Visul unui vis” – 64 de poeme, în vol. colectiv „Prier”, Editura „Cartea Româneascã”, 1988, Bucureºti, premiul Editurii „Cartea Româneascã”; „Dincolo de cortinele serii” - poeme (1994); „Iubirea florii de mai” (1995) – poeme; „Izvorul Pripãºitului” - prozã (2000), „Limba ºi literatura românã” - subiecte comentate (1997-1998) ºi alte cãrþi didactice.

„Clubul Literaţilor”

De regulã ordinul morþii ºi-al naºterii cade simetric; într-o dimineaþã la orã ºi minut numai fericirea e de-o secundã.

Vai, de ce n-am înregistrat-o când m-am nãscut...

Colaborator, vol. „Cartea Eroilor – Argeº” (1984), redactor, „Doruri spuse pe hârtie” (1970); fondator de reviste: „Vacanþa” - pentru elevi ºi studenþi; „Eco România” (în colaborare cu prof.

I. Paroºanu) - 1995; colaborator la revistele ºi cotidienele „Argeº”, „Cronica”, „România literarã”, „Luceafãrul”, „Albina”, „Îndrumãtorul cultural”, „Catedra”, „Satul natal”, „Teleormanul”, „Curierul de Argeº”, „Argeºul ortodox” º.a.

Titlul de Fiu al Argeºului, conferit de Consiliul Judeþean Argeº (2011).

Mihail M. Robea (n. 16 octombrie 1928, Mioveni, Argeº) ªcoala primarã - în Mioveni (19351942), liceul - la Piteºti, studiile universitare (1950-1954) ºi doctoratul (1978) la Universitatea din Bucureºti, Facultatea de Filologie.

Predã în învãþãmântul liceal ºi universitar, la Breaza (1954-1957) ºi Bucureºti (1959-1964); director la ªcoala Generalã - Brãneºti-Ilfov (19571959), director la Liceul „G. Cãlinescu” din Bucureºti (1959-1964). Colaboreazã la „Gazeta învãþãmântului”, „Îndrumãtorul cultural”, „Limbã ºi literaturã”, „Tribuna ºcolii”, „Revista de

Luni, 7 noiembrie, de la ora 15, în Sala de Conferinþe a Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu” Argeº a avut loc „Rotonda scriitorilor”. Acþiunea, cu caracter de unicat, a fost organizatã de Biblioteca Judeþeanã ºi Asociaþia „Literatura modernã” ºi a avut ca scop reunirea scriitorilor din Filiala Piteºti a USR (scriitori din judeþele Argeº, Dâmboviþa, Vâlcea ºi Olt), în scopul închegãrii unui dialog literar în regim de cenaclu. Au citit din creaþiile lor (în ordine alfabeticã) Augustin Doman (din volumul „Moartea noastrã cea de toate zilele”), Virgil Diaconu („Secol”), Marin Ioniþã („Kiseleff 10. Fabrica de scriitori”) ºi Aurel Sibiceanu („Priveliºtile scribului”). Deoarece se doreºte continuarea acþiunii de întâlnire a scriitorilor cu publicul cititor, a fost preferatã denumirea „Clubul Literaþilor”.

Astfel, conducerea a fost preluatã de criticul literar, preºedintele USR, Filiala Piteºti, domnul Nicolae Oprea, cel care a readus în memoria publicului zilele de început ale Filialei USR Piteºti. Deºi au lipsit din program scriitori precum Mircea Bârsilã, Cãlin Vlasie ºi George Rizescu s-au rememorat, totuºi, eforturile primului preºedinte al Filialei - poetul Cãlin Vlasie de a constitui la Piteºti o filialã a scriitorilor. În prezenþa unui public restrâns, dar avizat ºi pretenþios, ca în vremurile bune, s-au citit poeme ºi pasaje din volume de autor ºi s-au reînviat clipele de început ale vieþii literare piteºtene.

Cu acest prilej a avut loc festivitatea de primire în Filiala Piteºti a USR a noilor membri: Aurel Udeanu, Ioan Viºtea, Dumitru ªtefan Afrimescu, Allora Albulescu-ªerp, Valentin Predescu – toþi poeþi.

etnografie ºi folclor” etc. Folclorist, publicist.

Lucrãri publicate: „Basme, snoave, legende ºi povestiri populare” - folclor din Valea Vâlsanului - Argeº (1979, 3 ediþii); „Folclor poetic din StroeºtiArgeº” (1980); „Basme populare româneºti” (1986) - lucrare premiatã de Academia Românã cu Premiul Simeon Fl. Marian; „Ceramica popularã din Valea Vâlsanului – Argeº” (1987, 1990); „Basmul cu Ion Sãracul ºi Sfântul Soare - Basme populare din Muntenia” (1994); „Basme ºi legende populare româneºti” (1995); „Prozã popularã din Stroeºti-Argeº. Basme, legende, snoave, povestiri populare” (1997) º.a.

Florian Siliºteanu (n. 9 octombrie 1962, Siliºtea, judeþul Argeº) Poet, publicist, reporter, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Piteºti ªcoala Profesionalã de Ceasornicari din Arad (1984); Liceul Industrial Nr. 1, Piteºti (fãrã bacalaureat).

Activitate profesionalã ºi literarã: redactor, presa argeºeanã (din 1990), corespondent de rãzboi în Iugoslavia („Trãit ºi pãtimit bombardamentele din

Kragujevac-Serbia”, F. Siliºteanu – „Pãmânt nicãieri”, Editura „Semne”, 2008, p. 148); reporter special la cotidianul „Curierul zilei”; reporter în emisiunea lui Christian Sabbagh la Prima TV (august – septembrie 2007); colaboreazã cu versuri ºi articole în presa localã („Curierul zilei”, „Argeº” – rubrica „Din cana cu pãsãri” etc.) ºi în presa naþionalã; realizeazã diverse emisiuni ºi rubrici în media din judeþul Argeº. Debuteazã cu versuri în revista „Argeº” (1986), publicã volumele „Cearta cu umbra”, poezie, Piteºti, 1998 (debut editorial), „Meseria de martor – de la mineriadã pe frontul din Iugoslavia”, reportaj (Piteºti, 2000), „Nunta de semne”, poezie, cu o prefaþã de Adam Puslojic (Bucureºti, 2004), „Fratele meu, Dumnezeu”, poeme de dragoste (Bucureºti, 2006); „Pãmânt nicãieri”, poezie, postfaþã – Mircea Bârsilã („Pãmânt nicãieri” este cartea de maturitate a lui Florian Siliºteanu”), 2008.

Obþine trei premii naþionale pentru reportaj, altele pentru poezie; premiat de Academia de Prietenie Sârbo-Românã” (2004); fondator al „Manifestului român”, stegar al Revoluþiei noastre din 1989; membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Piteºti, din 5 iunie 2007.

Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

N

OTÃ: Tirajul ediþiei I a Dicþionarului biobibliografic „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului”, de Marian Stoica ºi Margareta M. Onofrei, apãrut la Editura „Argeº Press”, s-a vândut în totalitate. Se aflã în pregãtire ediþia a II-a adãugatã ºi revãzutã, care va apãrea pe piaþã în lunile urmãtoare. Cei care doresc sã-ºi rezerve un exemplar o pot face la secretariatul cotidianului „Argeºul”, la telefon 0248/217704, sau luând legãtura cu autorul Marian Stoica.

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■

10

● săgetătorul

ARGEªUL 8 noiembrie 2011

La mulţi ani, Mihail Diaconescu!

O îmbrăţişare scripturistică Mihail Diaconescu (n. la 8.11.1937 în comuna Priboieni din judeþul Muscel ca fiu al preotului ºi învãþãtorului Aurelian Diaconescu) a absolvit în 1960 Facultatea de Filologie a Universitãþii din Bucureºti. În 1972 a obþinut titlul de doctor în filologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaºi cu o tezã intitulatã Gib I. Mihãescu.

Prezentare monograficã publicatã în volum în 1973, în colecþia Universitas a Editurii Minerva.

A debutat în publicistica literarã în 1960. Editorial a debutat în 1963 cu romanul Visele au contururi precise. Între 1960-1964 a fost profesor de limba românã, limba latinã, logicã ºi psihologie la Liceul „ªt.O. Iosif” din Rupea, jud. Braºov. Între 1965-1985 a fost asistent, lector ºi conferenþiar, ºef de catedrã la Universitatea din Piteºti. În 1966 a înfiinþat revista literarã ºi culturalã Argeº, pe care a condus-o pânã în 1969. Este cofondator al revistelor Astra (1966), Noua revistã românã (1996) ºi Analele Universitãþii Spiru Haret, Seria Filologie, Limba ºi Literatura Românã (1999). În octombrie 2001 a reînfiinþat revista Argeº. Între 1972-1975 a fost Gastdozent (conferenþiar oaspete) la Institutul de Romanisticã al Universitãþii Humboldt-Berlin, unde a þinut cursuri, a condus seminarii ºi a îndrumat elaborarea unor teze de licenþã cu subiecte româneºti. Între 1985-1995 a lucrat în calitate de cercetãtor ºtiinþific principal la Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã „G. Cãlinescu” al Academiei Române. În prezent þine prelegeri la Facultatea de Limbi Strãine a Universitãþii „Spiru Haret” din Bucureºti. În ultimii ani a þinut, de asemenea, cursuri la Facultatea de Sociologie a Universitãþii din Bucureºti, precum ºi la Facultatea de Filologie ºi Istorie ºi la Facultatea de Teologie Ortodoxã a Universitãþii din Piteºti. În calitate de profesor universitar a fãcut parte din numeroase comisii care au acordat titlul de doctor în filologie unor eminenþi doctoranzi.

Este autorul romanelor Visele au contururi precise (1963), Culorile sângelui (1973), Adevãrul retorului Lucaci (1977), Umbrele nopþii (1980), Marele cântec (1982), Cãlãtoria spre zei (1982), Speranþa (1984), Depãrtarea ºi timpul (1986), Sacrificiul (1988), Nopþi ºi neliniºti, Pseudojurnal metafizic (2008), concepute drept pãrþi ale „fenomenologiei narative a spiritului

românesc”, pe care a teoretizat-o în Ortodoxiei (vol. I, Teologie ºi Mihail Diaconescu este membru diferite studii, eseuri, articole ºi esteticã; vol. II, Ipostazele artei), titular al Uniunii Scriitorilor din interviuri. Romanele sale au apãrut în România. pe care l-a publicat în 1996, este o numeroase ediþii. lucrare realizatã pe o largã bazã O parte din proza sa (romane ºi interdisciplinarã. El nu are o De-a lungul anilor a publicat în fragmente de romane) a fost tradusã anticipare în ºtiinþa româneascã ºi þarã ºi în strãinãtate numeroase studii, în limbile germanã, francezã, europeanã. Adoptarea metodei comunicãri, articole, cronici, recenzii englezã, rusã. dialectico-speculative, amploarea ºi eseuri de teoria literaturii, istoria Mihail Diaconescu face parte din viziunii, spiritul analitic, dar culturii, filozofia istoriei, esteticã ºi Comitetul ªtiinþific European al îndeosebi structurarea sistematicã istoria literaturii. O parte din ele au Societãþii Ad Fontes. Alle Fonti ºi integratoare a fiecãrei expuneri fost adunate în volumul Istorie ºi Dell‘Unita D’Europa aflate sub asigurã perspectiva valori (1994). patronajul Secretariatului General al transdisciplinarã a demonstraþiilor.

A prezentat comunicãri la Consiliului Europei, al preºedinþiei Ediþia a II-a revizuitã ºi adãugitã a reuniuni ºtiinþifice internaþionale acestui tratat, apãrutã în 2009, desfãºurate la Bucureºti, Berlin, cuprinde cinci capitole noi, Leipzig, Halle, Sofia, Bonn, precum ºi 112 planºe color Chiºinãu, Paris, Roma. imprimate pe hârtie cretatã, apte sã A efectuat cãlãtorii ºi stagii de ilustreze principiile teoretice studiu în arhive, muzee ºi biblioteci expuse. din Ungaria, Austria, Slovacia, Siria, Prefaþa Terra mirabilis la albumul Germania, Bulgaria, Polonia, Cehia, de artã Biserici ºi mânãstiri Belgia, Luxemburg, Franþa, Cipru, ortodoxe. Orthodox churches and Elveþia, Cetatea Vaticanului, Italia, monasteries. Romania (1998) este o Israel, Palestina, Iordania, Egipt, ilustrare a tezelor ºi demonstraþiilor Suedia. cuprinse în Prelegeri de estetica În 1996 Universitatea din Oradea Ortodoxiei. Creaþiile artistice i-a acordat titlul de Doctor Honoris realizate în istoria ortodoxiei Causa pentru întreaga sa operã româneºti sunt interpretate stilistic ºi literarã ºi ºtiinþificã. Laudatio estetic pe o largã bazã documentarã, sollemnis a fost rostitã de pãrintele comparatistã ºi teologicã. prof. univ. dr. Dumitru Abrudan, O altã aplicaþie a eminent savant ebraist, principiilor teoretice decanul Facultãþii de Romancierul, esteticianul, criticul ºi istoricul literar Mihail afirmate în tratatul Teologie Ortodoxã.

Diaconescu împlineºte azi 75 de ani. Ne îngãduim ºi noi o Prelegeri de estetica În 2011, îmbrãþiºare scripturisticã, urându-i „La mulþi ani, iubite Ortodoxiei se aflã în Universitatea din Piteºti maestre!” În imagine, momentul în care a primit din partea amplul album i-a acordat al doilea Universitãþii Piteºti titlul de Doctor Honoris Causa. monografic pe care titlu de Doctor Honoris Mihail Diaconescu l-a Causa „pentru întreaga intitulat Lainici, capodoperã a artei Republicii Italia ºi al preºedinþiei sa activitatea literarã, ºtiinþificã ºi româneºti ºi europene (2011). Istoria Consiliului de Miniºtri al Republicii teoreticã pusã în serviciul valorilor mânãstirii Lainici, arhitectura Italia.

Din societate mai fac parte reprezentative ale culturii române”. originalã de inspiraþie actuali ºi foºti ºefi de state, primLaudatio sollemnis a fost rostitã de neobrâncoveneascã a bisericii mari miniºtri, miniºtri, deputaþi, senatori, doamna prof. univ. dr. Alexandrina Izvorul Tãmãduirii, dar mai ales episcopi, mitropoliþi, cardinali, Mustãþea, decanul Facultãþii de frescele ei realizate de pictorul ambasadori, universitari, teologi, Litere.

Grigore Popescu-Muscel, una dintre istorici, scriitori, intelectuali de mare Din partea Academiei cele mai importante personalitãþi din prestigiu, cunoscuþi pentru Dacoromâne, tot în 2011, Mihail evoluþia culturii române ºi europene, promovarea valorilor creºtine ºi Diaconescu a primit titlul ºi diploma sunt discutate din perspectivele europene. Societatea organizeazã de Doctor Honoris Causa „pentru oferite de teologia dogmaticã ºi importante reuniuni ºtiinþifice întreaga activitate ºtiinþificã, liturgicã ortodoxã, istoria artei internaþionale pe tema unitãþii didacticã, pedagogicã ºi de creaþie bizantine ºi postbizantine, teoriile spirituale europene.

Participarea lui literarã”. Diploma este semnatã de estetice construite de Mihail Mihail Diaconescu la reuniunile Geo Stroe, preºedintele Academiei Diaconescu ºi critica de artã.

Comitetului ªtiinþific European al Dacoromâne, ºi de Aurel David, Societãþii Ad Fontes.

Alle Fonti Tratatul Istoria literaturii secretar.

Dell‘Unita D’Europa este deosebit dacoromane (1999) este o sintezã În 2005 a primit titlul de cetãþean de activã. ºtiinþificã cu caracter fundamental, de onoare al municipiului Brad din unicã în cultura românã ºi europeanã.

Criticii ºi istoricii literari de cele judeþul Hunedoara „pentru El constituie o noutate într-un mai diferite orientãri sunt de acord cã prestigioasa sa activitate literarã, domeniu de strictã actualitate datoritã îmbinarea specificã de date publicisticã, filozoficã ºi didacticã”. prezentãrii scriitorilor dacoromani de documentare, flux narativ plin de În 2007 a primit titlul de Cetãþean valoare universalã din secolele I-VI – tensiune dramaticã, descrieri pitoreºti de onoare al comunei Vultureºti din Aethicus Histricus, Sfântul Ioan alternând cu cele fantastice, dezbateri judeþul Argeº (este comuna unde a Cassian, Sfântul Niceta de morale, simboluri etnospirituale ºi copilãrit ºi a scris o parte din cãrþile Remesiana, Sfântul Dionisie Smeritul particularitãþi stilistice din romanele care l-au fãcut cunoscut). ºi Areopagitul, Leontius Byzantinus, lui Mihail Diaconescu au marcat Tot în 2007 a primit titlul de Ioan Maxentius ºi alþii. Aceºtia sunt profund ºi definitiv evoluþia prozei Cetãþean de onoare al judeþului Argeº incluºi în programele analitice ale artistice româneºti. „pentru întreaga activitate depusã”. cursurilor de literaturã românã pentru Tratatul Prelegeri de estetica

licee ºi facultãþile de filologie.

Volumul Antologie de literaturã dacoromanã. Texte comentate, publicat în 2003 la Casa de Producþie ºi Editurã „Corifeu”, este o completare necesarã la tratatul Istoria literaturii dacoromane.

Textele antologate ºi prezentãrile care le preced sunt în mãsurã sã demonstreze rolul catalizator al operelor literare dacoromane în timp, de-a lungul civilizaþiei umane. Prin mesajul moral ºi constanta lor creºtino-ortodoxã, aceste lucrãri poartã în lume sufletul (paideuma) poporului român încã de la începuturile sale.

Volumul Farmecul dialecticii ºi fenomenologia narativã (2001) conþine teoriile lui Mihail Diaconescu despre roman, natura specificã a epicului ºi „fenomenologia narativã a spiritului românesc”.

Ca scenarist ºi regizor de filme documentare Mihail Diaconescu a realizat serialul Dobrogea creºtinã.

Harta spiritualã în 13 episoade a câte 30 de minute fiecare. Serialul a fost difuzat la postul de televiziune România de Mâine din Bucureºti în perioada octombrie 2006-februarie 2007 (la cererea publicului unele episoade au fost difuzate de mai multe ori).

Personalitatea ºi opera lui Mihail Diaconescu sunt obiectul unor ample prezentãri în numeroase lucrãri de criticã ºi istorie literarã, precum ºi în dicþionare de autori elaborate în România ºi în alte þãri.

Cele mai importante dintre aceste lucrãri sunt volumele monografice: Gh. Bulgãr, Stil ºi artã literarã în proza lui Mihail Diaconescu (Bucureºti, 2001; ediþia a II-a, cu un Cuvânt înainte de Liviu Bulgãr, Bucureºti, 2004); Valeriu Filimon, Critica arhetipalã ºi fenomenologia narativã (Bucureºti, 2004); Theodor Codreanu, Mihail Diaconescu.

Fenomenologia epicã a istoriei româneºti (Bucureºti, 2004); preot prof. univ. dr. Dumitru Radu, Fundamentele teologice ale fenomenologiei narative (Constanþa, 2005); Ilie Barangã, Noi contribuþii bibliografice la studiul operei lui Mihail Diaconescu, cu o introducere Bibliografia ca operã, de Ion Stoica, director al Bibliotecii Centrale Universitare Bucureºti (Oneºti, 2009); Ilie Bãdescu, Drama istoricã a omului creºtin în literatura lui Mihail Diaconescu, De la sociologia literaturii la fenomenologia narativã, Contribuþii antropologice (Oneºti, 2010).

Bogdan VULTURESCU

Liviu Ciulei, „contemporanul nostru, care a dus gloria þãrii sale dincolo de Atlantic”. Ei ºi? Acelaºi destin, aceeaºi stare româneascã de superficialitate faþã de propriile valori, aceeaºi notã de amãrãciune: „...au apãrut douã, trei consemnãri minore, în timp ce pe primele pagini se lãfãiau «pipiþele» despuiate cu meritele lor de amante ale unor îmbuibaþi prin furtiºaguri.

Doamne! Ce vremuri ne-a fost dat

sã trãim!...” Ce vã miraþi, maestre?

Nu ºtiþi ce zicea nefericitul Ovidiu cãzând în dizgraþia împãratului August? „Invidia obiºnuieºte sã rãneascã pe cei vii ºi sã-i muºte pe nedrept”. Mare nedreptate se face ºi cu valorile autentice ale neamului nostru, ignorându-se faptul cã noi, încã trãitori ai lumii efemere, ne hrãnim sufletul prin creaþiile lor artistice, cum frunza-ºi hrãneºte ramul...

Când cad frunzele şi stelele... (urmare din pagina 7) Autor ºi regizor, Paul Everac, un rol principal în piesã, dar ºi în montarea scenicã îl are Ion Focºa preotul Gheorghe Orleanu, victimã a abuzurilor securistului Sava Medalion (Ion Roxin). O piesã care a stârnit admiraþie din partea celor

avizaþi sã aprecieze calitatea unui spectacol, dar scoasã din repertoriul Teatrului „Al. Davila”, dupã trei reprezentaþii, de cãtre acelaºi director care-ºi dãduse acordul punerii ei în scenã. Aceasta însã e o altã tristã poveste, privitã ca o lãsare de cortinã peste sufletul unui

actor. Dar peste prietenia celor doi maeºtri ai scenei româneºti nu s-a tras niciodatã cortina. Cu aceeaºi dãruire ºi talent portretistic, autorul istoricei monografii a unui secol de teatru românesc ne destãinuie numeroase amintiri ºi despre actorul, regizorul ºi scenograful

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU