Sagetatorul Nr. 740

Sãgetãtorul Nr. 740  25 octombrie 2011  Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

Anti-apocalipsul şi a doua revoluţie ungară Cel mai sigur drum spre a strãbate la esenþa a ceea ce se întâmplã lumii în momentul de faþã se aflã în volumul X al Operelor lui Mihail Eminescu.

Analiza genialã a uzurii (p. 239-255) în satul moldovenesc ºi în România de atunci, precum ºi identificarea fãrã greº a creatorilor ºi beneficiarilor principali ai unui sistem aflat atunci abia în faza lui incipientã, a fost completatã, dupã aproape douã decenii, de Leon Bloy, cãruia îi datorãm un diagnostic tot genial al bolii ce zguduie acum planeta.

Este de prevãzut cã atâta vreme cât la cârma acestui nou Titanic ce ia apã pe zi ce trece – dupã ce s-a lovit de gheþarul lãcomiei ºi lipsei de scrupule în încãlcarea legilor bunei funcþionãri a finanþelor – vor continua sã fie exact aceia care au creat gheþarul ºi au pornit motoarele vasului mondial sã se loveascã de el, omenirea nu mai merge decât într-o singurã direcþie: spre apocalips. Într-o analizã pe care nu mã sfiesc sã o calific drept superioarã la tot ce s-a scris în ultima vreme pe meridianele planetei, cu excepþia celor rostite chiar de la începutul crizei de Papa Benedict al XVI-lea, primviceguvernatorul Bãncii Naþionale a României, domnul Florin Georgescu, ne-a fãcut în urmã cu exact douã sãptãmâni la „Clubul Bucureºtilor”, creat de fostul preºedinte al României, domnul Ion Iliescu, „anatomia”

crizei. Am realizat, ascultându-l, cã ne gãsim pe punctul unde satul moldovenesc eminescian a devenit satul mondial, ºi cã nu este vorba de un uragan sau de o revãrsare de grindinã, sau de o erupþie vulcanicã provocatoare de tsunami, în faþa cãreia omului nu-i mai rãmâne decât sã recunoascã idioþia lozincii „omul stãpânul naturii”. Este vorba de o catastrofã planetarã cu autori perfect ºtiuþi, dar care mai deþin încã puterea de a umple gãurile negre produse de conjuncþia între incompetenþa, iresponsabilitatea ºi crima lor premeditatã, cu banul luat din buzunarele tuturor amãrâþilor.

Celebra strigare francezã „Sauve qui peut!” a devenit în consecinþã lege universalã. Cu deosebirea cã pentru unii aceasta înseamnã escaladarea abjecþiei ºi lipsei de ultimele reþineri în ticãloºie, cum ne-a luminat mintea, ca un fulger în beznã, lichidarea ºi moartea, din pãcate penibilã, a unui dictator pânã mai ieri curtat de cei care l-au omorât azi ca sã-i ia petrolul de sub picioare. Dar care nu a gãsit, din pãcate, puterea de a-ºi strivi moral ucigaºii în clipele de pe urmã, precum perechea noastrã la Târgoviºte sau Saddam Hussein în faþa ºtreangului.

Pentru alþii însã, ea devine legitimã apãrare în faþa noilor cavaleri ai apocalipsului, cu mult mai înspãimântãtori decât cei pictaþi de Dürer. Unii o pot face la scara unui fost „imperiu al rãului” pe care cel al „mai rãului” care i-a luat locul îl

propulseazã pe zi ce trece în postura uneia dintre speranþele de mântuire a lumii din acest apocalips artizanal. Alþii o fac la infinitul mic, parcã pe mãsura propriilor lideri. Dar rezultatul este oprirea celei mai dispreþuite ºi batjocorite þãri de pe planetã, pe marginea haznalei în care se zbate deja Grecia ºi ameninþã sã alunece þãri precum Italia, Franþa ºi chiar Marea Britanie. „Pourvou que ça dourre” (cum pronunþa Letiþia Bonaparte) pânã în toamna viitoare, liderii opoziþiei vor deveni cea mai reuºitã glumã a vieþii politice postdecembriste, fãcând concurenþã „comicilor vestiþi ai ecranului” din filmele copilãriei noastre.

Lumea începe sã ia act de faptul cã fiecare este obligat sã-ºi caute în creierii proprii – dacã-i mai are! – soluþia de a supravieþui. Nu numai crizei în care am fost împinºi odatã cu toatã lumea, dar – pentru europenii din UE – ºi soluþiilor letale pentru care au optat liderii ei, analizate magistral de domnul Dinu Patriciu în „Adevãrul” din 30 septembrie. În numãrul din 3 octombrie al cotidianului „Puterea”, parcã spre a confirma cele scrise aici, cã România din fericire nu este sãracã ºi cu duhul, domnul Ionel Blãnculescu, demnitar cândva într-un post de unde se vedea foarte bine ce ne spune azi, scria cã aceastã Europã „la rãscruce de interese” „se zbate astãzi într-o situaþie dramaticã cu ieºire, nu fãrã ieºire, în

Rememorãri

Neagoe Basarab (1481-1521)

(IV)

Judecã pe fiecare cu dreptate dupã faptele lui, cã de aceea eºti domn care trebuie sã fie un izvor nesecat ce dã tuturor aceeaºi apã, iar nu unora dulce, iar altora amarã.

– Neagoe Basarab –

Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu, Theodosie Deºi paternitatea lui Neagoe Basarab asupra acestei importante scrieri parenetice din secolul al XVI-lea a fost contestatã de cãtre cercetãtorii D. Russo ºi P. P. Panaitescu, care au atribuit-o unui cãlugãr trãitor în a doua jumãtate a secolului al XVI-lea sau în secolul al XVII-lea – supoziþie infirmatã prin stabilirea apariþiei Învãþãturilor ante 1530 –, disputele dintre specialiºti au vizat redactarea integralã sau numai parþialã a operei de cãtre voievodul cãrturar al Þãrii Româneºti. În favoarea ipotezei redactãrii în întregime a Învãþãturilor de cãtre Neagoe Basarab, au pledat: Bogdan Petriceicu-Hasdeu, A.J. Iaþimirschi, Nicolae Iorga º.a.

Admit existenþa unui nucleu al scrierii aparþinând voievodului, cu interpolãri diverse

care au amplificat opera, I. Chiþimia ºi P. Nãsturel, iar O. Schiau ºi Leandros Vranoussis considerã pe voievod ca fiind „autorul moral” al Învãþãturilor, ideile sale generoase incluse în acest important testament etico-politic fiind preluate ºi prelucrate în stilul sãu specific, la solicitarea comanditarului, de cãtre un cãlugãr instruit, autohton sau strãin, din suita domnitorului.

Acceptându-se paternitatea integralã sau parþialã a lui Neagoe Basarab asupra Învãþãturilor, se admite cã scrierea a fost redactatã în limba slavonã, Leandros Vranoussis constituind o voce izolatã, prin confirmarea existenþei unui text originar în limba greacã.

O tãlmãcire în greceºte a Învãþãturilor este opera lui Manuil din Corint, contemporan cu Neagoe Basarab. Traducerea în limba românã – mult mai târzie, oricum anterioarã anului 1634 – este opera unui cãrturar cu har literar, identificat

Dan Zamfirescu

care a fost aruncatã nu de crizã, nu de recesiune, ci de clasa politicã ce o conduce, într-un mod nefericit, incompetent, interesat, inacceptabil. O clasã politicã nepotrivitã, la momentul nepotrivit”.

Iatã însã cã pe acest ecran ce pare sã confirme sentinþa dânsului cum cã România este ajunsã „la apus de speranþã”, au apãrut figura unui om ºi profilul unei þãri ce nu se mai supun schemei întunecate.

Vestea ne-a dat-o nu de mult cel care atunci când se va hotãrî sã-ºi adune în câteva volume articolele împrãºtiate ca puful de pãpãdie va contribui esenþial la redarea speranþei în viitorul unei þãri ºi unei naþii ce mai are asemenea oameni: domnul Ilie ªerbãnescu. În articolul intitulat Vã place Orbán?, din „Jurnalul naþional” de marþi 4 octombrie, domnul Ilie ªerbãnescu scria: „Ungaria a ales sã se îndatoreze spre a-ºi construi autostrãzi ºi alte elemente de

Muzica zilelor noastre

Deja trei recitaluri Da, atâtea furã de când se reluã noua stagiune. În septembrie, douã, unu’, pân-acu’, în luna de faþã. Le trec în revistã succint, rãspunzând ºi-unor îndemnuri în scopul acesta...

Astfel, Rãpciune-a-nceput cu soþii Adriana Maier ºi Marian Movileanu. Ea, la pian, va reveni cu orchestra, se zice, pe la juma’ de Gerar viitor. El, la violã, tandem coeziv ºi precis pe scenã formând. Le-a urmat, de-ndatã, „Dot. Duo”. Adicã, Matei Ioachimescu ºi George Popescu.

Primul, flautist, cântând pe la Viena. Mai fu la Piteºti, nuanþeazã fin. I-a þinut isonu’, la chitarã rece, tovarãºu’ sãu, patã de culoare recitalu’ lor dovedindu-se. Matei poate-o reveni ca solist cu trupa. Precum am propus ºi celor de joi, Andreea Butnaru, soþu-i, Florin Mitrea, ºi junele drag Ioan Mãlaimare, prin unele fire legat ºi de-al nostru oraº. Andreea a mai prestat pe la noi, la pian.

Florin, celist aºezat, de asemeni colaboreazã ades. A dovedit, bravo lui, cã e capabil sã stea ºi-n faþa orchestrei oricând. De Alexandru nu mai vorbesc. Are zdravãn potenþial ºi, dacã pe brânci o munci, va cuceri peste tot. Ei, laolaltã, sunt „Musica Viva”, în varianta la zi. S-au ocupat inspirat de Titan. I-au tãlmãcit agreabil trei jucãuºe triouri, fermecãtoare nespus. Motiv sã-i îndemn sã se apuce de „Triplu”. Ar fi o-ncercare de soi, dar o vor scoate la capãt, mi-e clar...

Pânã atunci, sãptãmâna în curs bogatã se-aratã. Mâine, sonoritãþi de marimba. Poimâine, Pautza ºi Croitoru.

Rãspoimâine, muzicã veche autohtonã. Buluc sã veniþi, oameni buni, cã ocazii d-astea nu-s întotdeauna...

Adrian SIMEANU infrastructurã. România a ales sã se îndatoreze pentru consum, construind astfel un drum care nu duce nicãieri.

Dl Orbán a vorbit chiar în România despre faptul cã vremurile în care trãim sunt unele de înfruntare între state ºi pieþe, de retractãri de la consumerismul ridicol, vremuri ÎN CARE ESTUL AR TREBUI SÃ-ªI GÃSEASCÃ PROPRIUL MODEL DE ECONOMIE ªI ACÞIUNE! [subl. n.] Ungaria

prin „slovesnicul boierin” Udriºte Nãsturel, precursor al umanismului în cultura româneascã.

Scrierea originarã în slavonã s-a pãstrat fragmentar în Biblioteca Naþionalã din Sofia.

Descoperitã abia în 1895, a fost publicatã de cãtre P. A. Lavrov în anul 1904, sub titlul Slova nacazatelnîia voevodi valaºskogo Ioana Negoia k sînu Feodosîiu în revista „Monumente de literaturã ºi artã veche” din Petersburg.

Versiunea în limba românã apãrutã parþial, în anul 1843, prin grija lui Ioan Eclesiarhul, care o reproduce dupã un manuscris aflat în Biblioteca Academiei Române, este reluatã, cu unele completãri, de cãtre Bogdan Petriceicu-Hasdeu, pentru ca, în 1910, Nicolae Iorga sã o prefaþeze, editând-o sub titlul Învãþãturile lui Neagoe-vodã (Basarab) cãtre fiul sãu, Teodosie.

Geneza operei Geneza Învãþãturilor se circumscrie spiritului Renaºterii, când acest gen literar vizând educaþia moral-politicã era de evidentã actualitate. Este un argument în plus în favoarea paternitãþii lui Neagoe Basarab – considerat un „divin olimpian” de cãtre contemporanii sãi, prin educaþia, comportamentul ºi remarcabilele împliniri ctitoriceºti, prin preocuparea permanentã pentru continuarea unei opere ce urmãrea constant consolidarea prestigiului Þãrii Româneºti.

Sursele de inspiraþie nu i-au lipsit. Numai în estul bizantino-slav, fuseserã alcãtuite: Învãþãturile lui Vasile Macedoneanul cãtre fiul sãu, Leon [sec. IX], Învãþãturile lui Theofylact,

d-lui Orbán a ales sã întãreascã statul, sã-i consolideze pe cât posibil poziþiile economice. În plinã crizã, a oprit privatizãrile, considerând cele fãcute pânã acum suficiente, a blocat penetrãrile externe în punctele nodale ºi sectoarele strategice, s-a opus programului FMI de a arunca toatã ajustarea asupra populaþiei, punând la Dan ZAMFIRESCU (continuare în pagina 8)

arhiepiscopul de Ohrida, tratatul lui Constantin Porfirogenetul – De administrando imperio, Învãþãturile lui Vladimir Monomahul cãtre fiii sãi [sec. IX], iar, în Vest, contemporanul voievodului, Nicolo Machiavelli, elabora fundamentala sa lucrare, Principele.

Operã de compilaþie – dând impresia de originalitate, prin consemnarea unor secvenþe din realitãþile autohtone: capitolul închinat oaselor mamei sale, Neaga, ºi plângerii fiului mort, Petru, considerat a fi fost resortul declanºator al compunerii acesteia de cãtre Neagoe Basarab –, Învãþãturile au impus preluarea unor pasaje ample din diverse surse religioase sau patristice care ofereau un suport ideilor vizând domenii dintre cele mai variate ale moralei, politicii, diplomaþiei, strategiei militare etc.

S-au identificat surse provenite din unele scrieri de referinþã în perioada redactãrii Învãþãturilor: Biblia (în special, Cãrþile lui Samuel, Cãrþile Împãraþilor, Cartea a doua a Cronicilor); scrieri mistico-ascetice: Umilinþa lui Simeon Monahul, Scara lui Ion Sinaitul, Dioptra lui Filip Monotropul, Cuvintele lui Efrem Sirul ºi Ion Hrisostom, Omiliile lui Ion Zlataust, Cuvintele lui Atanasie, Panegiricul sfinþilor Constantin ºi Elena de Eftimie al Târnovei, precum ºi cãrþile populare sau apocrife (Varlaam ºi Ioasaf, Alexandria, Fiziologul, Poveste despre împãratul Asa, Cãlãtoria Maicii Domnului la iad, Lemnul crucii).

Grigore CONSTANTINESCU (va urma)

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■

8

ARGEªUL

● săgetătorul

25 octombrie 2011

Anti-apocalipsul şi a doua revoluţie ungară Omagiu Paul Everac (urmare din pagina 7)

O ultimã ieºire în public a seniorului dramaturgiei româneºti contemporane a fost la Poenãrei, satul care, la 22 august 2011, a adunat, la cea de-a opta întâlnire anualã, nu numai un numãr de fii ai satului, dar ºi nume mari ale culturii, atât din þarã, cât ºi din strãinãtate.

Imensã ne-a fost bucuria când l-am vãzut, urcând pe treptele bisericii, pe marele om de culturã Paul Everac, alãturi de inegalabilul deschizãtor de drumuri noi în revoluþia tehnicã de calcul, academicianul Gheorghe Pãun. Urcau la braþ în biserica unde se desfãºura slujba de pomenire a celor care s-au jertfit în urmã cu peste 50 de ani pentru libertatea noastrã – haiducii Muscelului. În faþa altarului, seniorul ne-a vorbit nouã, celor prezenþi, despre necesitatea de a-ºi asuma destinul cu seninãtate ºi de a se pune în slujba semenilor pentru a construi un viitor pe care îl doream. Atât academicianul Gheorghe Pãun, cât ºi dramaturgul Paul Everac au fost aplaudaþi cãlduros de cei care au umplut biserica pânã la refuz, pentru a asculta cuvintele de îmbãrbãtare.

Din pãcate, doar dupã douã luni neîmplinite (19 oct. 2011) aflãm cu tristeþe cã marele dramaturg Paul Everac s-a stins din viaþã.

Nemilosul cancer l-a biruit, neþinând cont decât de „Câteva feluri de moarte” din volumul de nuvele tipãrite în cele trei volume de teatru. În ziua înhumãrii de la Cimitirul „Bellu”, în timp ce oameni de culturã ºi artã, prieteni ºi rude îºi luau rãmas-bun de la cel care a lãsat o urmã adâncã în cultura româneascã, un grup de membri ai Corului Veteranilor ºi ai Cultului Eroilor din Piteºti a poposit cu pioºenie la Podu Dâmboviþei, la casa unde Paul Everac a desfãºurat o vastã activitate culturalã ºi unde, pe proprietatea sa, dar ºi pe marginea drumului din zona Podului Dâmboviþei, a realizat împreunã cu prietenii sãi – oameni de artã – un adevãrat sanctuar cultural cu sculpturi ce reprezintã busturi ale unor mari scriitori ºi dramaturgi români, scene din poezii celebre româneºti sau lucrãri într-o manierã clasicã sau modernã.

La poarta casei, grupul veteranilor a adus un ultim omagiu seniorului dramaturgiei româneºti.

Sanctuarul cultural de la Podu Dâmboviþei va rãmâne un loc de admiraþie ºi de reflecþie pentru cel care trece prin aceastã zonã de o frumuseþe nebãnuitã.

Constantin SAMOILÃ

platã întru susþinerea ajustãrii bãncile, hipermarketurile, telecomul ºi distribuþiile energetice, toate servicii publice care fac profituri ºi în crizã ºi care nu întâmplãtor, ca ºi în România, au fost confiscate de capitalul strãin.

Ungaria s-a decis sã nu mai cânte necondiþionat în strunã multinaþionalelor vest-europene, considerând cã trebuie ºi þara sã se aleagã cu ceva din expansiunea acestora pe teritoriul maghiar”. În 1956 Ungaria, prin revoluþia ei, atât de scump plãtitã, a realizat douã lucruri. Imediat, a descoperit în faþa idioþilor din Rãsãrit ce era în realitate acea „lume liberã” care avea sã mai cauþioneze, în 1968, ºi tancurile lui Brejnev defilând pe bulevardele Pragãi. Patru ani mai târziu, în 1960, Emil Cioran în Histoire et utopie va rosti profeþia cã de va veni o zi a libertãþii pentru toþi aceºti sclavi ai Moscovei, ea va fi biruinþa ºi opera lor, ºi nu a lumii mizere în care ajunsese el cãzând ca într-un vid [imaginea îi aparþine!].

Al doilea lucru, dar care avea sã se vadã abia de-a lungul a 33 de ani, a fost „jugãnirea” imperiului sovietic.

Am folosit intenþionat termenul aplicat operaþiei asupra taurilor, deoarece dupã castrare, o vreme la ei nu se vãd urmãrile, totul pãrând mai departe normal. Dar repede podoabele falnice încep sã se strângã ºi sã se usuce.

Cã lovitura datã de Ungaria imperiului lui Stalin ajuns la apogeu nu s-a terminat cu o catastrofã ºi cu hecatomba de la Budapesta, ci cu biruinþa, în „durata lungã” a istoriei, avea sã o dovedeascã pe de o parte ceea ce a fãcut la el acasã Janos Kadar ºi pe de alta ceea ce a reuºit, chiar ºi jucând o carte foarte discutabilã, Gheorghe GheorghiuDej. Fãrã revoluþia ungarã ce i-a permis acestui Vlaicu Vodã (capabil sã se prefacã pânã în ultima clipã, când are în mânã victoria) sã-i dea marelui stãpân de la Kremlin

imaginea slugii celei mai plecate, nu i-am fi putut conduce acasã cu flori, doi ani mai târziu, pe „eliberatori” ºi nu am fi creat astfel condiþiile „Declaraþiei din aprilie 1964”, cu tot ce a urmat.

Din 1956 pânã în 1989, ungurii, românii, cehii, polonezii au început sã sape la temeliile împãrãþiei lui Stalin ºi chiar în Bulgaria lui Gheorghe Dimitrov, cel venit în raclã de la Moscova, a apãrut Liudmila Jivkova, în al cãrei „accident” ce a dus-o în cele din urmã la moarte niciun bulgar nu credea (cel puþin aºa am înþeles eu în 1985, când am stat o lunã ºi mai

bine la Sofia ºi l-am vãzut pe Gorbaciov, abia urcat în scaun, dornic sã înceapã de acolo lãrgirea perestroicii cu Todor Jivkov).

Asistãm oare la o nouã Revoluþie ungarã, de data asta în altã direcþie?

Sunt sigur cã nu vom mai aºtepta 33 de ani ca sã aflãm.

Cei care au pus la cale aceastã crizã mondialã nu au luat în considerare o nouã „glorie a naþiunilor”, cum a calificat doamna Hélène Carrère d’Encausse biruinþa din 1989 profeþitã de Emil Cioran în 1960. Au crezut cã „globalizarea” a reuºit sã le scoatã naþiunilor europene nervul vital, ca la raci, ºi

sã le facã doar bune de aruncat în apa clocotitã, spre a fi servite pe tavã „guvernului mondial”.

Ceea ce se întâmplã în Ungaria este însã o dovadã cã numai aruncând ºi „globalizarea” la coºul de gunoi al istoriei, lângã „Deutschland über alles” ºi „internaþionalismul proletar”, vom reuºi sã facem ca mult încercata noastrã Europã sã mai apuce sfârºitul acestui secol ce se anunþã, altfel, apocaliptic pentru ea, iar pentru noi l-ar putea confirma pe domnul Dinu Patriciu, care-ºi intitula articolul „Noapte bunã, þarã dragã!” (citiþi în numãrul viitor, de acelaºi autor: „Spre a treia Europã?“)

Filarmonica Piteşti - trei evenimente În aceastã sãptãmânã, Filarmonica Piteºti îºi rãsfaþã publicul cu trei evenimente muzicale, numai unul ºi unul.

Recital de marimbã Filarmonica Piteºti organizeazã în premierã miercuri, la ora 19, în Aula Universitãþii din Piteºti din bulevardul Republicii (fostul Centru de Calcul), un recital de marimbã susþinut de formaþia „Wafe Marimba Quartet” alcãtuitã din percuþioniºtii Bogdan Bãcanu, Christoph Sietzen, Vladi Petrov ºi Emiko Uchizama. Vor fi audiate melodii compuse de Astor Piazzolla, Josh Groban, Carlos Gardel, Sting, Rodrigo y Gabriela, Takatsugu Muramatsu, Rüdiger Pawassar, Johann Mattheson, Gaspard Le Roux ºi Johann Sebastian Bach.

Concert simfonic extraordinar Joi, la ora 19, Filarmonica Piteºti organizeazã un concert simfonic extraordinar cu pagini muzicale din Witold Lutoslawski, Sabin Pautza ºi Felix Mendelsohn Bartholdy, susþinut de violonistul Florin Croitoru ºi orchestra piteºteanã sub bagheta dirijorului Sabin Pautza. Preþul unui bilet este de 24 lei, elevii, studenþii,

Wafe Marimba Quartet

pensionarii, ºomerii ºi adulþii cu handicap mediu ºi uºor au reducere de 50%. Evenimentul are loc la Casa de Culturã a Sindicatelor Piteºti.

Melodii de pe vremea lui Dimitrie Cantemir Iar vineri, Filarmonica din Piteºti vã invitã tot la Casa de Culturã, de data asta sã vã hrãniþi sufletul cu un spectacol de muzicã veche tradiþionalã româneascã îmbogãþit cu proiecþii video asigurate de Cristian Stãnoiu. Începând cu ora 19, Ansamblul „Imago Mundi” aduce în atenþia publicului melodii vechi, unele fiind selectate din „Cartea ªtiinþei

Muzicii”, de Dimitrie Cantemir.

Programul va fi împletit din hore, cântece de leagãn, colinde, dansuri trace ºi alte surprize.

Oana Mariº (oboi, drâmbã), Adrian Buciu (flaute, shakers), ªtefan Barbu (vioarã, frame drum), Cãtãlin ªtefãnescu (cobzã, mandol, chitarã) ºi Daniel Ivaºcu (bendir, darbuka) promoveazã muzica tradiþionalã veche în cadrul unui turneu naþional la care Filarmonica Piteºti este partener, în perioada 8-29 octombrie. Astfel de concerte mai au loc în Bucureºti, Oradea, Satu Mare, Bistriþa, Timiºoara, Mediaº, Sinaia ºi Craiova.

M. NEAGOE

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria

Vasile Tudor (n. 11 septembrie 1933, satul Geamãna, comuna Bradu, Argeº) Licenþiat în istorie, pilot sportiv de performanþã, memorialist.

Volume reprezentative: „Alãturi de vulturi”, vol. I, 1997, volumul al II-lea, 1999; „Un nume de legendã: cpt. av. erou Al. ªerbãnescu”, 1998; „Constantin Bâzu Cantacuzino - prinþul aºilor”, 2000; „G.V. Bibescu (1880-1941), pionier al automobilismului ºi aviaþiei româneºti”, 2000; „Istoria aviaþiei româneºti” (coautor), 1984.

Octavian Ungureanu (n. 13 septembrie 1922, Corneºti-Moºteni, Gorj) Redactor-ºef, publicist, membru fondator al Societãþii Cultural-ªtiinþifice „Jaleºul” din Corneºti ºi al revistei „Crinul satelor”, al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România, al Organizaþiei Internaþionale a Jurnaliºtilor.

Liceele „Alexandru Lahovary” din RâmnicuVâlcea ºi „Dinicu Golescu” din Câmpulung, Muscel; cursuri de teoria ºi practica presei la Institutul de ªtiinþe Sociale Bucureºti (19561957); Facultatea de Istorie a Universitãþii din Bucureºti.

Debut publicistic: la sãptãmânalul „Drum

nou” din Râmnicu-Vâlcea (1951).

Redactor la ziarul local din Piteºti, apoi redactor-ºef la ziarul din Târgu-Jiu (1970-1982, anul pensionãrii). În 1982 se stabileºte în Piteºti.

Colaborãri la publicaþiile: „Ramuri”, „Calende”, „Elpis”, „Românul liber” (Londra), „Literatura ºi arta”, „Glasul naþiunii” (Chiºinãu). Este autorul mai multor comunicãri ºi studii prezentate la simpozioane, sesiuni, seminarii naþionale ºi internaþionale. În perioada 1980-2006 a publicat 10 cãrþi. Amintim volumul „Epopeea Jiului – 1916”, apãrutã cu prilejul comemorãrii a 80 de ani de la luptele din Valea Jiului.

Ion Popescu-Sireteanu (n. 13 septembrie 1934, Mãnãstioara, oraº Siret, Suceava) Lingvist, etnolog, poet, prozator.

Studii liceale la Siret, Timiºoara, Oradea (1949-1953), Facultatea de Filologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaºi (1954-1958).

Profesor în învãþãmântul preuniversitar (1958-1961), inspector ºcolar, Bârlad (19611962). Asistent universitar la Catedra de Limba Românã, a Facultãþii de Filologie, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaºi (1 septembrie 1962), lector (1972), conferenþiar (1990), profesor (1994) la aceeaºi facultate. Doctor în filologie (1976) cu teza

„Termeni pãstoreºti în limba românã”, publicatã la Universitatea „Al. I. Cuza”, în 1980, cu titlul „Contribuþii la cercetarea terminologiei pãstoreºti în limba românã”.

A þinut lecþii de dialectologie românã ºi de lingvisticã generalã cu studenþii români ºi lecþii de limba românã cu studenþii strãini.

A realizat anchete dialectale, folclorice ºi toponimice în Moldova ºi mai ales în Bucovina (a înregistrat câteva mii de metri de bandã magneticã, urmãrind folclorul zonei cercetate ºi terminologia pãstoreascã). S-a specializat în cercetarea lexicului vechi românesc, în dialectologia ºi onomastica româneascã.

A publicat peste 60 de cãrþi: antologii, ediþii, cãrþi de lingvisticã, etnologie, istorie a oraºului Siret ºi a împrejurimilor, prozã, poezie, fabule, cãrþi pentru copii, poeme în prozã, la care se adaugã sute de studii, articole, note, recenzii. A colaborat la un mare numãr de reviste ºtiinþifice, literare ºi de culturã ºi la unele ziare.

Din anul 2007 s-a stabilit la Piteºti.

Autor al antologiilor „Poezia ieºeanã contemporanã”( 1968), „Amintiri despre Eminescu” (1971), despre Sadoveanu (1973), despre Titu Maiorescu (1973, 2006), despre Ibrãileanu I, II (1974, 1976), despre Iorga (1980), despre Ion Creangã (1981, 2001), despre Liviu Rebreanu (1985).

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■

9

ARGEªUL

● săgetătorul

La han Pe culmea dealului de-i zicea Cuibul Corbului se ridica în vremea aceea zidire ’naltã, izvoditã cam cu un veac în urmã de un neguþãtor pe nume Anton, venit taman din þara ceheascã. Omul prinsese aci vad bun ºi nu mai plecase. Ba încã îºi luase nevastã ºi din pãrþile locului – pe Aniþa, vãdana cãpitanului Ioan Ciungu, retezat de turci într-o bãtãlie aprigã. Feciorul lor, Otto, se îngrijise mai departe de han, dar nu cu atâta spor ºi sârg cum o fãcuse bãtrânul lui. Acum, stãpânã era aci copila lui – o femeie tânãrã ºi iute, care se învârtea odatã pe cãlcâie ºi toate îi ieºeau dupã voie.

Se mãritase cu un nobil scãpãtat, unul de-i zicea Toderaº Logofet. Lung la stat ºi slab la minte – dupã cum umbla vorba – ºi mare iubitor de ce clipocea prin butoaie, nu era muºteriu sã-l pofteascã la masa lui ºi Toderaº sã nu se ducã.

Nimeni nu pricepea de ce se mãritase Stela hangiþa cu o aºa podoabã de bãrbat. Iarã dânsa nu se arãta dornicã a spune ce planuri avusese când se fãcuse mireasã lângã Logofet al nostru.

Despre han umblau multe vorbe. Unii spuneau cã ar mai fi fost unul aidoma la Viana.

Alþii cã ar fi bântuit de strigoi. Se mai spunea cã ar fi fost sãlaº de hoþi, iar asta chiar cu ºtirea stãpânilor.

Zidirea era frumoasã ºi se vedea de departe, cãci avea douã caturi ºi coperiº ’nalt. Un cap de cerb cu coarnele poleite fusese aºezat în partea stângã a hanului, între cele douã caturi, ca sã

25 octombrie 2011

ademeneascã din zare cãlãtorii. În curtea largã intrau cai ºi cãruþe, caleºti ferecate ori care trase de boi ºi de bivoli. Drumeþul care trecea pragul la „Cerbul de Aur” ºi-ºi gãsea loc la mesele lunge ori cel care prânzea în odaie putea cere, dupã nevoi ºi pungã, brânzã de Olanda, clapon, cocoºi de India, þipari ºi peºti de toate felurile, iepuri, carne de viþel ºi de oaie, dar nu era de lipsã nici friptura de vânat. Mâncãruri alese, cum numai la Stela hangiþa aflai. Avea ea un meºteºug anume de a le potrivi ºi nimeni nu pleca nemulþumit ori nemâncat.

*** Odaia de culcare a doamnei Velica se afla în aripa de rãsãrit a palatului. Era micã ºi doar cu o fereastrã. Loc taman bun pentru hodinã ºi pentru trebi muiereºti de tainã. Fata logofãtului Ivan Norocea din Târgul Piteºtilor era frumoasã ºi priceputã foarte la meºteºugul gândului.

Mãritiºul cu Fabio Genga, italianul cu mare

● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ●  Joi, 27 octombrie, la ora 17.30, la Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu”, în cadrul Fundaþiei literare „Liviu Rebreanu”, profesorul Vasile Ghiþescu va prezenta eseul „Umoriºti francezi de ieri ºi de azi”.

Nicolae Oprea îºi lanseazã douã cãrþi Joi, 27 octombrie 2011, la ora 14,00, la Centrul Cultural Piteºti are loc lansarea a douã cãrþi de Nicolae Oprea: Arte poetice româneºti (Editura TIPARG, 2011) ºi Poetul trivalent (Editura „Tracus Arte”, 2011). Cãrþi de criticã ºi istorie literarã, cele douã recente apariþii au ºi caracter didactic, autorul fiind profesor la Facultatea de Litere a Universitãþii din Piteºti. Evenimentul este organizat în colaborare de Filiala Piteºti a Uniunii Scriitorilor din România ºi Centrul Cultural Piteºti. (A. Opriºan)

Concert de muzicã bizantinã Protoieria Piteºti - Biroul de catehizare a tineretului, Editura Filos ºi Filarmonica Piteºti vã invitã pe 2 noiembrie 2011, ora 18,00, la Casa de Culturã a Sindicatelor Piteºti, la un frumos concert de muzicã bizantinã. Grupurile invitate sunt: - Horevma, grupul de psalþi ai Mânãstirii Turnu, Prahova, condus de dr. Cristian Boroº; - Tronos, grupul de psalþi ai Patriarhiei Române, condus de diac. Mihai Bucã; - Grupul de psalþi ai Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului, condus de diac. Codruþ Scurtu; - Grupul de maici de la Mânãstirea Bistriþa, Vâlcea.

Organizatorii îºi propun ca la urmãtoarele ediþii publicul iubitor de muzicã bizantinã sã se poatã bucura ºi de invitaþi din strãinãtate.

Intrarea este liberã.

A publicat ediþiile: George Tutoveanu, „Versuri” (1968), Ion Heliade Rãdulescu, „Scrieri lingvistice” (1973), Iuliu Cezar Sãvescu, „Scrieri” (1984), Nicolai Grãmadã, „Toponimia minorã a Bucovinei”, I- II (1996), Eugenia Aglaia Iacob, „Oameni ºi datini din Roºcanii Sucevei” (2006, în colaborare cu Silvia Popescu).

Volume reprezentative: Lingvisticã ºi etnologie: „Limbã ºi culturã popularã” (1983, 2009), „Chestionar pãstoresc” (1983), „Tezaurul toponimic al României.

Moldova”, vol. I, partea 1, partea a 2-a (1991-1992), „Cuvinte româneºti fundamentale” (1995, 2007), „Memoria limbii române”, vol. I-V (1997, 1998, 2003, 2006, 2009), „Popasuri filologice” (2009).

Istorie ºi istorie culturalã: „Siretul – vatrã de istorie ºi culturã româneascã” (1994), „Oraºul Siret ºi împrejurimile” (ºi traducere în limba englezã: „Town of Siret and its environs”) (1999), „Bucovina.

Oameni ºi cãrþi” (2005).

Beletristicã: „Pãcalã ºi ai sãi” (4 ediþii), „Fabule” (3 ediþii), poeme în prozã (4 volume), versuri (2 volume), „La porþile norocului” (2 ediþii), „Cãþeaua ºi ale povestiri”

(2010), „Oameni ºi întâmplãri din satul meu” (2002, 2010).

Premii: Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (1992), cetãþean de onoare al oraºului Siret (1994); alte premii ºi diplome.

Elisabeta I. Turcu (n. 16 septembrie 1954, Corbeni, Argeº) Interpretã de muzicã popularã, creatoare de folclor; membrã, Uniunea Compozitorilor din România, absolventã a Facultãþii de Muzicã; solistã, Ansamblul artistic al Armatei „Doina”.

Numeroase premii la festivaluri din þarã ºi strãinãtate; turnee în peste 40 de þãri; imprimãri la Radio ºi Tv.

Gheorghe Ungureanu (n. 14 septembrie 1946, Topoloveni - Argeº). ªcoala Medie Mixtã din Topoloveni (1964); Facultatea de Istorie-Filozofie, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaºi (1973).

Profesor, liceele Corbeni (1973-1974), Colibaºi (1974-1975), „Zinca Golescu” Piteºti, Real-Umanist Nr. 4, Piteºti (1975-1977), Topoloveni

trecere pe lângã Sigismund Bathory, îi adusese un herb nou, o copilã – Caterina – ºi înlesnire cãtre trebile ascunse ale voievodului Ardealului. Cã Sigismund avea minte ciudatã ºi harnicã în a ticlui lucruri viclene. Acum, în urmã, gândea cã nu i-ar sta rãu sã fie domn ºi peste Þara Româneascã, chiar dacã pe tronul de la Bucureºti ºedea Mãria Sa Mihai, cel pe care hronicile veacurilor viitoare aveau sã-l numeascã Viteazul. ªi, pentru cã nu avea cutezanþa sã porneascã singur asemenea bãtãlie asprã, cãpãtase sprijin ºi înlesmire la Stambul, la sultanul turcesc. Trimisese leterã de închinare ºi se da rob pe viaþã pãgânului dacã Luminãþia Sa se învoia sã-l ajute în astã primejdioasã lucrare. ªi împãratul turcilor îi trimisese încredinþare cã oºtirile lui vor fi la Giurgiu oricând va sã le cheme Sigismund. Cã ºi el, sultanul, plãnuia sã-l scoatã din domnie pe Mihai, cã era necredincios ºi vânzãtor. Tare se mai bucura cã voievodul de la Bãlgrad se arãta cu tragere de inimã pentru înfãptuiri de seamã ºi-l voia de prieten, iarã nu de slugã.

Slovele turcului fuseserã manã cereascã pentru zvânturatul de Sigismund. Pusese la cale pierzarea domnului valah ºi întâmplarea pãrea a-i sta alãturi. Cã avea Mãria Sa Mihai vodã un om de cancelarie care-i þinea înscrisurile ºi-i potrivea rãspunsurile cãtre capetele încoronate ale Evropei ºi cãtre alþi oameni de seamã. Îi zicea Ion Raþ ºi era un vierme spãimos ºi ticãlos, cu mare dragoste de galbeni sunãtori. De la el prinsese de veste Sigismund cã Mihai avea o ibovnicã în Ardeal. ªi aceasta era taman Velica, fata logofãtului Ivan Norocea din Piteºti ºi-a domniþei Stana, copila lui Mircea Ciobanul.

Dar ºi dânsa aflase ce plan avea el cu turcul ºi se pregãtea sã-l vesteascã pe Mihai. ªi chiar în noaptea aceea. Cãci cârmuitorul Þãrii Româneºti o aºtepta nerãbdãtor ºi cu patimã nestãvilitã într-o anume odaie dintr-un han ce-i zicea „Cerbul de Aur”. *** Stela, hangiþa, grãbea slugile sã ducã muºteriilor la mese bucatele ºi vinul. Nu aveai unde sã arunci un ac în sala cea mare ºi nici odãile nu mai erau goale. Într-una dintre ele, trei boieri petreceau fãrã grijã, înfulecând hulpav din niºte hartane de berbec cât toate zilele ºi bând din ulcele pline ochi cu vin vechi, din cel care înþeapã la limbã ºi ogoieºte gândul. Mult ar fi dat vodã Mihai sã-i aibã în mânã, cãci erau boieri vânzãtori de neam ºi de þarã. Erau logofãtul Stanciu, clucerul Vintilã ºi portarul Jipa. Slugãreau acum pe lângã Bathory, visând la ceasul binecuvântat al înturnãrilor moºiilor lor sub domnia acestuia. Dar încã nu era cu putinþã. Aflaserã de la Raþ cã Mihai ºi Velica aveau sã se întâlneascã chiar în noaptea asta aci, la han, ºi ºedeau cu iataganele gata sã loveascã, gata sã schimbe veacul ºi istoria.

Monica ERGAS (va urma)

(1977-2001). Profesor Evidenþiat în 1982, inspector general adjunct, Inspectoratul ªcolar Judeþean Argeº (2001); cadru didactic asociat la Universitatea din Piteºti (din 1999); consilier judeþean (2000); efectueazã vizite de documentare în Grecia, Cehia, Polonia, Rusia, Turcia, Ungaria, Ucraina; colaboreazã cu studii ºi articole la reviste din þarã.

Lucrãri reprezentative: „Valoare ºi serie istoricã. Problema universalului în filozofia lui Rickert ºi Xenopol”.

ªtefan T. Gãitãnaru (n. 17 septembrie 1951, Ocnele Mari, Vâlcea) Lingvist, publicist, profesor universitar doctor în litere.

Liceul „Nicolae Bãlcescu”, Rm. Vâlcea (1970-1974), Facultatea de Filologie, Secþia limba ºi literatura românã, Universitatea din Bucureºti (1970-1974).

Profesor de limba românã ºi limba latinã, liceele „Nicolae Bãlcescu”, Rm. Vâlcea ºi „Zinca Golescu”, Piteºti (1974-1977), în învãþãmântul superior (din 1977), Catedra de limba ºi literatura românã, asistent titular (1979-1990), lector titular (1990-1994), conferenþiar titular (1994-1998), ºef de catedrã (din 1995), profesor universitar (din 1998), decan al Facultãþii de Litere ºi Istorie, Universitatea din Piteºti (din 2000), doctor în litere al Universitãþii din Bucureºti (1993) cu teza „Numeralul în limba românã – studiu descriptiv ºi istoric” (îndrumãtor, profesor universitar doctor Grigore Brâncuºi), lucrare publicatã în 1993.

Alte volume de autor reprezentative: „Subiectul ºi propoziþia subiectivã” (1994), „Contextele diagnostice ale pãrþilor de vorbire” (1995), „Mic dicþionar de regionalisme” (1996), „Sintaxa frazei” (1997), „Gramatica actualã a limbii române” (1998).

Octombrie

Zina Petrescu

I Octombrie scrie pe zare Cu toc de nori grãbiþi în mers O simfonie de cocori Se-aude încet prin univers.

De undeva, prinþesa brumã Se-anunþã pentru mâine-n zori Frunze în frunze se cuprind ªi rami în rami ºi flori în flori.

Un zmeu de vânt îmi bate-n geam Galben, zbanghiu ºi-un pic hoþeºte.

Sufletul meu, de ce tresari?!

E-o-ngândurare de poveste...

II Octombrie mã trage de mânecã Sã-mi arate oameni Îngrãmãdiþi sau la rând...

Sã-mi arate cuprinsul Pe unde-a trecut vara Strigând armonia ºi visul.

Pe-aproape se aude Cãþelul pãmântului.

Latrã de foame, Ori poate de boalã.

Lumini ºi cântec Par a se duce Spre-o uºã de tainã Cu burta goalã.

III Pe cea plecatã-n octombrie O aºteaptã ºi acum jucãriile Braþul cu alint, bucuriile.

Ghiozdanul cu cãrþi ºi caiete Rochiþa, cu voal ºi paiete.

O aºteaptã ºi acum Cosânzene ªi Feþi-Frumoºi prin poiene.

Pe cea plecatã sã nu se întoarne, Cât o aºtept ºi o chem, Numai Tu ºtii, Doamne!

Zina PETRESCU

Nicolae Ioana (n. 17 septembrie 1939, Racoviþa, Argeº) Redactor, publicist, poet, prozator, traducãtor, instructor CCES. Liceul – în Piteºti; Facultatea de Filozofie, Bucureºti (1964).

Redactor, „Agerpres”, editurile „Tineretului”, „Albatros”. Debuteazã publicistic la „Contemporanul” (1960), editorilal– cu vol. „Templu sub apã” (1967), versuri. Alte volume. „Moartea lui Socrate” (1969, versuri); „Monologul alb” (1975), „Cartea de nisip” (1975); „Viaþa dupã o zi” (1975); „Amiaza melcilor” (1977); „Tabloul singuraticului” (1979); „Pavilionul”, roman (1981) º.a. „Traduceri din lirica turcã contemporanã”, antologie, în colaborare (1974, 1979).

Colaborãri: „Viaþa româneascã”, „Luceafãrul” etc. Membru al USR. Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

N

OTÃ: Tirajul ediþiei I a Dicþionarului biobibliografic „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului”, de Marian Stoica ºi Margareta M. Onofrei, apãrut la Editura „Argeº Press”, s-a vândut în totalitate. Se aflã în pregãtire ediþia a II-a adãugatã ºi revãzutã, care va apãrea pe piaþã în lunile urmãtoare. Cei care doresc sã-ºi rezerve un exemplar o pot face la secretariatul cotidianului „Argeºul”, la telefon 0248/217704, sau luând legãtura cu autorul Marian Stoica.

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■

10

● săgetătorul

ARGEªUL 25 octombrie 2011

F uncţionar public cu orice pr eţ D

e la naºtere, domnului Adilicã Boatãmare i-au plãcut jocurile mecanice. Cuie, ºuruburi, sârme de tot felul, plus satisfacþia supremã a copilului, volanul unei Dacii vechi în care doamna Suza, mama domnului Adilicã, îºi punea cloºtile pe ouã, la adãpost de uliii obraznici din zonã. ªi domnul Adilicã a crescut aºa cum cresc copiii de pe la noi, adicã, obligatoriu cel mai înalt, cel mai frumos, cel mai sãnãtos ºi cu gusturile cele mai rafinate posibil, astfel cã, la frumoasa vârstã a majoratului, în prezenþa întregii familii, inclusiv a pãrintelui Jalbã, invitat special la eveniment, a jurat pe crucea de lemn atârnatã în cuiul din sufragerie sã se facã ºofer profesionist.

Sã nu mã întrebaþi cum a trecut domnul Adilicã prin ºcoala generalã ºi prin clasele de liceu cã n-am sã vã spun nimic.

Singura care ºtie adevãrul-adevãrat ºi chinurile-chinuri impuse de nevoia absolvirii acestor ºcoli este doamna Suza Boatãmare ºi parþial domnul Tilicã Boatãmare, pãrinþii acestui minunat exemplar uman. mportant este cã Dumnezeu, în marea lui bunãtate, prezent alãturi de Pãrintele Jalbã la aniversare, l-a auzit, l-a aprobat ºi l-a ajutat, astfel cã, dupã numai ºase luni de ºcoalã cu „sânge ºi transpiraþii”, cum spunea doamna Suza, unicul bãiat al familiei Boatãmare a devenit ºofer-ºofer, adicã adevãrat ºofer, cu carnet pentru toate utilajele conduse din volan, plus propria Dacie fãcutã imediat cadou, în semn de adâncã preþuire la evenimentul absolvirii, de distinsa sa mamã, doamna Suza Boatãmare.

A venit însã Revoluþia ºi, aºa dintr-odatã, starea, onoarea ºi omenia familiei Boatãmare s-au schimbat. ªi s-au schimbat profund.

Ambiþii noi, alte gânduri, viziuni dintre cele mai îndrãzneþe.

Domnul Boatãmare ºi-a scos agoniseala ascunsã la ciorap de teama comuniºtilor ºi bine sfãtuit de doamna Suza a investit imediat într-o pensiune pe Valea Argeºului. Loc mirific, vad bun, parcã Dumnezeu în persoanã le aducea clienþii cei mai darnici... oamna Suza, femeie cu idei ºi dorinþe înalte, imediat s-a pensionat ºi a devenit pur ºi simplu doamna Suza, patroanã de drept a pensiunii abia înfiinþate. În sufletul ei mocneau de mult speranþele înavuþirii...

Singura problemã a familiei a rãmas domnul Adilicã, ºoferul.

La aºa vremuri speciale, ºoferia nu mai reprezintã pentru familia Boatãmare o mândrie ºi atunci, dupã un scurt consiliu de familie, doamna Suza a decis. „Pe Adilicã îl facem funcþionar public. Trebuie sã cucerim Prefectura cu orice chip, cu orice mijloace ºi cu orice risc! Nimic nu este mai pe sufletul nostru, mai pe potriveala demnitãþii noastre actuale decât funcþia de funcþionar public de conducere la Prefecturã. Am eu niºte informaþii cã acolo ºi numai acolo este de noi”. nsist sã aflaþi cã doamna Suza nu este o femeie oarecare ºi, mai ales, nu este o mamã oarecare. Pentru doamna Suza, viitorul lui Adilicã reprezintã mai mult decât un scop al vieþii, reprezintã însãºi raþiunea

I

D

I

Domniei Sale de a fi. ªi la capitolul „raþiune”, doamna Suza nu poate fi combãtutã de nimeni.

Gândurile neexprimate, visele trãite în somn sau în clipele de tihnã special alese fac din doamna Suza omul acþiunii totale spre unicul scop al reuºitei! Iar în aceste momente de construire a capitalismului adevãrat, unicul scop al doamnei Suza este prezentul ºi mai ales viitorul imediat al domnului Adilicã. Un viitor reclãdit pe coordonatele altor realitãþi economice în care doamna Suza este deja un „uriaº om de succes” în afacerile cu „turismul montan” din zona noastrã. ste adevãrat cã acolo unde se adunã numai fericire din când în când mai vine ºi câte un necaz!

Toatã lumea ºtie cã la pensiunea doamnei Suza, în orice fel de ciorbã servitã, clientul gãseºte, aºa ca din întâmplare, asortat sub frunzuliþa de pãtrunjel ori de leuºtean ºi câte un puiºor de vierme... De fapt, doamnei Suza Boatãmare aºa i se ºi spune prin zonã, „Doamna Vierme”...

Mã rog, sã nu fim rãutãcioºi! omnul Adilicã, pentru cã despre Domnia Sa este vorba, n-a prea înþeles la început zbaterile distinsei sale mame, dar, dupã ce i s-a explicat cu multã atenþie cã o funcþie de subprefect ar fi numai potrivitã pentru blazonul familiei Boatãmare, cât ºi pentru viitorul lui politic, a aprobat planul de „bãtaie” întocmit de susþinãtorii doamnei Suza ºi s-a hotãrât sã intre în focul marii bãtãlii pentru obþinerea acestui post indiferent de consecinþele colaterale... „Mãi bãiete, Dumnezeu, pupa-l-aº, ºi-a întors toatã faþa spre noi!

Revoluþia asta ne-a fost datã pentru ieºirea din mizerie ºi din ºoferie ºi creºterea noastrã spre aleasã domnie!

Avem bani peste tot, prin saltele, prin oalele din grãdinã, prin pernele din podul pensiunii, pe la cãmãtari, pe la tot felul de rude... Vreau sã-i folosim pentru cã ne trebuie blazoane... Dacã facem rost de blazoane bune, schimbãm lumea, înþelegi? Schimbãm lumea!” - a grãit autoritar doamna Suza Boatãmare, iar domnul Adilicã a uitat imediat de ºuruburi, de piuliþe ºi de ºoferie... rimul „hop” pe care a trebuit sã-l treacã viitorul subprefect a fost legat tot de „nenorocita asta de carte”, adicã de nevoia unor studii superioare fãrã de care accesul la o funþie aºa de importantã nu se poate face, chiar dacã eºti bãiatul doamnei Suza! ªi aºa cum era normal sã se întâmple, s-a întâmplat, adicã, într-un an, domnul Adilicã a devenit inginer cu diplomã, absolvent a douã masterate, unul în „creºterea florilor de câmp” ºi altul în „studiul direcþionãrii vânturilor montane”, dupã care, deplin satisfãcutã de „succesurile” bãiatului, doamna Suza a studiat timp de trei sãptãmâni „piaþa”partidelor politice din judeþ... rebuia gãsit imediat partidul care ºtie, vrea ºi poate sã facã din domnul Adilicã Boatãmare un subprefect al judeþului! Exact la împlinirea termenului propus, doamna Suza a anunþat în plenul consiliului de familie cã domnul Adilicã poate respira uºurat. Domnia Sa a gãsit atât partidul, cât ºi persoana care poate sã

E

facã din „minunatul bãiat” funcþionarul public dorit! Un „amendament” la primul hop ce s-a ivit la orizontul împlinirilor domnului Adilicã a fost legat de mãrimea plãþilor cerute de Partid, dar ºi de persoana influentã... ãrã nicio dificultate, domnul Adilicã a trecut cu brio acest amãnunt, mai ales cã distinsa sa mamã, Doamna Vierme, cum îi spun deja cei apropiaþi, a cotizat prompt, peste sumele cerute, atât la onorabilul Partid de guvernãmânt, cât ºi direct în buzunarele „domnului influent” din capitalã, diriguitorul Partidului din urbea noastrã.

Trecerea primului hop, cu amendament cu tot, s-a lãsat cu o chermezã pe cinste în salonul de aur al pensiunii. Invitaþii au fost numai cei care conteazã în lupta politicã ºi susþinerea domnului Adilicã pentru ocuparea postului de subprefect.

Printre mese au cântat artiºti renumiþi din zona noastrã folcloricã, iar seara s-a inaugurat ºi primul spectacol de dans la barã din pensiunea Doamnei Vierme. Succesul a fost total.

F

D

P

T

în statele funcþionarilor publici de la o primãrie ruralã... Dar toatã lumea ºtie cã un necaz nu vine niciodatã singur, astfel cã niºte nemernici de la cadrele Capitalei au observat „provenienþa” domnului Adilicã, au strâmbat urât de tot din nas ºi era gata-gata sã se întâmple o nenorocire, adicã sã se dea respingere de dosar cu cercetare penalã pentru fals în acte ºi în înscrisuri oficiale, ceea ce ar fi condus la un dezastru pentru familia Boatãmare... Numai cã tot înþelepþii lumii ne spun cã dupã o mare supãrare vine ºi o mare bucurie, nu?

Doamna Suza s-a cazat trei zile la Bucureºti, dosarul domnului Adilicã a fost retras spre legalã completare ºi imediat Doamna Vierme a fãcut un alt aranjament, de astã datã un aranjament fãcut ca la carte cu o primãrie din zona Ardealului... ªi uite aºa, fãrã sã mai observe nimeni ceva în neregulã cu dosarul domnului Adilicã, dupã alte trei zile de funcþionar public ºi cu vechime de cinci zile în partidul de guvernãmânt, fostul ºofer Boatãmare a fost numit subprefect al judeþului în locul ocupat conform legii de o persoanã calificatã... Doamna Boatãmare ºi distinsul sãu fiu au triumfat. În timp record, numai douã sãptãmâni, ºoferul a ajuns subprefect al judeþului ºi fostul subprefect a fost dat afarã. oamna Suza ºi domnul Adilicã au sãrbãtorit evenimentul la cel mai luxos restaurant din urbe. ªi de aceastã datã, invitaþii au fost pe mãsurã!

Trei zile ºi trei nopþi s-a mâncat ºi bãut ca la chefurile regeºti. Aceleaºi fete din frumoasa Bucovinã ºi-au arãtat talentul, harul ºi îndemânarea, în tip util, cu toþi invitaþii de la Bucureºti. juns la noul loc de muncã, adicã în biroul de subprefect al judeþului, domnul Adilicã s-a trezit dintr-odatã în centrul ciudat al unei dileme... În tot biroul ãla imens n-a gãsit niciun ºurub, nicio ºaibã , niciun volan. Cãrþi ºi numai cãrþi, dar ºi alea destul de ciudate! Toate erau pline numai cu legi, decrete, hotãrâri de guvern, hotãrâri ale consiliilor locale, dispoziþii ale primarilor din toate comunele judeþului. Nicio poveste cu Feþi-Frumoºi ºi Ilene Cosânzene, nimic de colorat, nimic de comentat! O supãrare adâncã l-a cuprins pe noul subprefect ºi un dor special de ducã i s-a înfipt în mijlocul inimii! „Fã, mamã, ce dracu’ sã fac eu acolo printre atâtea prostii de cãrþi?

Ce treabã am eu cu legilii, cu prostiilii alea care se spun acolo? Fã, tu ºtii unde m-ai bãgat?” Întrebãrile ºi mai ales supãrãrile domnului Adilicã nu au impresionat-o pe distinsa Doamnã Vierme! „Bã, prostule, postul ãsta mã costã deja o avere! Mama dracului te ia dacã nu citeºti, dacã nu înveþi ºi dacã nu stai, acolo, subprefect! În curtea mea nu mai intri dacã ãºtia te dau afarã, ai înþeles? Fii bãrbat ºi încearcã sã dai ordine, cã asta face un subprefect!”

Domnul Adilicã, bãiat cu educaþie, ºtie foarte bine cã poate sã facã tot ce-ºi doreºte în aceastã viaþã, cu o singurã condiþie: sã nu ignore vorbele distinsei sale mame! ªi fãrã sã mai intrãm în alte amãnunte, cu sufletul în gât, cum se spune, domnul Adilicã ºi-a fãcut curaj ºi a început sã dea

D

L

umea bunã s-a distrat pânã-n zori, câteva fete din zona minunatei Bucovine s-au ascuns, toatã noaptea, cu oaspeþii din Bucureºti în cele cinci camere de oaspeþi ale distinsei gazde. Târziu, când soarele trecuse deja de paratrãsnetul pensiunii, în fericita curte se auzeau saluturi prieteneºti ºi vorbe de mulþumire pentru cinstita gazdã, iar domnului Adilicã, femeile de serviciu din pensiune, dar ºi restul personalului i se adresau deja cu apelativul „domnule subprefect”.

Doamna Suza Boatãmare respira deja acelaºi tip de aer cu regina Angliei.

Al doilea „hop” s-a dovedit ceva mai greu de trecut. În þara asta, aºa cum ºtiþi ºi Domniile Voastre, din nefericire pentru unii, mai sunt ºi încã mai funcþioneazã din când în când niºte legi. Suntem totuºi o þarã cu statut european, membrã în toate organismele democratice din lume, þarã cu ºtaif, ce mai... in cauza acestor nenorocite de legi, domnul Adilicã nu putea accede în funcþia de subprefect dacã nu îndeplinea o condiþie înscrisã în „tembelele texte”, vorba Doamnei Vierme, ºi anume persoana Domniei Sale sã facã parte din corpul funcþionarilor publici!

Mai mult decât supãratã, doamna Suza a intervenit imediat ºi aici ºi a gãsit o formulã salvatoare. În complicitate cu un parºiv de primar, l-a cooptat pe domnul Adilicã

D

A

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

ordine, dispoziþii ºi porunci aºa cum i-a cerut distinsa mamã. Altfel spus, ºi-a intrat în post! r fi de prisos sã vã mai spunem cã, în mai puþin de o lunã, domnul Adilicã Boatãmare a ajuns un fel de „ciuca bãtãii de joc” a judeþului! ªi fãrã sã fim maliþioºi, noi îl înþelegem ºi îl compãtimim!

Cum sã rãspundã de respectarea legii în judeþ unul care toatã viaþa lui nu s-a jucat decât cu piuliþe, ºuruburi, ºaibe ºi volane de maºini? În „nemernicia” ei, presa localã l-a tocat mãrunt-mãrunt, numãr de numãr ºi zi de zi, astfel încât atât doamna Suza, cât ºi distinsul domn subprefect Adilicã ºi-au dat seama cã la Prefecturã nu este ca la ºoferie ºi în deplin consens familial au hotãrât cã ar fi mai bine ca domnul Adilicã sã plece de la Prefecturã pe motive de „incompatibilitate moralã”... cu ideile partidului de guvernãmânt! unã bine pentru presã ºi dã bine în curiculã. Pleacã omul de bunãvoie, nu este dat afarã! ªi pleacã pentru cã Partidul de guvernãmânt este incompatibil cu ideile de progres în administraþia localã, aºa cum le expune domnul Adilicã Boatãmare! Se înþelege cã banii doamnei Suza au pregãtit o retragere la fel de fastuoasã precum a fost ºi înscãunarea domnului Adilicã!

A urmat un fel de „circ” al explicaþiilor fãrã sens ºi dupã alte ºapte zile distinsul Adilicã Boatãmare s-a retras din funcþie, prin operaþiunea numitã „demisie de onoare”, primitã chiar de fostul sãu susþinãtor politic, un personaj, repet, obscur, impus pe aceste meleaguri de ºefii îndepãrtaþilor Bucureºti...

Povestea asta nu cred cã ar fi trebuit spusã dacã prin efectele sale hilare n-ar fi deranjat o seamã de oameni nevinovaþi. rimii afectaþi au fost cetãþenii acestui judeþ. Orice intrare la subprefectul Adilicã era o pierdere de timp, o jignire personalã peste care unii dintre petenþi n-au vrut sã treacã aºa de uºor! La fel de afectaþi au fost ºi funcþionarii publici din Prefecturã, oameni ºcoliþi, cu experienþã profesionalã adevãratã, obligaþi sã asculte aberaþiile ºoferului Adilicã... Afectat a fost ºi subprefectul înlocuit de domnul Adilicã, dar asta nu mai conteazã! mportant este cã, la ora la care discutãm, atât domnul Adilicã, cât ºi Doamna Vierme ºi-au gãsit liniºtea... Domnul Adilicã împuºcã broaºtele pe lacul de la Budeasa, iar doamna Suza, dupã un control financiar serios la minunata sa pensiune, a rãmas un pic reþinutã la arestul poliþiei locale pentru niºte cercetãri de amãnunt!

Noi suntem cu toþii triºti, dar ºi puþin optimiºti! Învãþãm pe pielea noastrã cum este chestia asta cu numirea pe merit în funcþii adecvate, într-o democraþie originalã ca a noastrã ºi tragem concluzii destul de sãnãtoase, în sensul cã ºi la noi este posibil sã fii numit funcþionar public cu orice preþ, dar dacã n-ai „preþ”, adicã valoare, nu te poþi menþine acolo indiferent câþi bani ai „donat” la partid sau în buzunarul binefãcãtorului tãu politic!

Este o poveste tristã, nu?

George RIZESCU

A

S

P I

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU