Sagetatorul Nr. 738

Sãgetãtorul Nr. 738 11 octombrie 2011 Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

Noi puncte de vedere asupra mişcării legionare

I

storia fenomenului legionar ºi a miºcãrii legionare, ca formaþiune politicã ce a marcat adânc realitatea româneascã din perioada interbelicã, dar ºi de atunci încoace, n-a fost încã scrisã. Dupã cum n-a fost scrisã nici istoria raporturilor românilor cu bolºevismul, fenomen înscris în istoria universalã de geniul lui Lenin, care, nefiind rus nici de tatã ºi nici de mamã, a fãcut totuºi din Rusia ºi din ruºi instrumentul perfect al puterii ºi afirmãrii sale în istorie, precum odinioarã corsicanul Napoleon Bonaparte din Franþa ºi francezi.

Cu acest bolºevism ce va marca întreaga istorie universalã timp de trei sferturi de veac ºi va sfârºi în Europa ca „imperiu al Rãului”, dar n-a putut fi lichidat în Cuba de superputerea Statelor Unite ale Americii ºi continuã sã existe în Asia, fiind pe cale sã devinã „entelehia” celei mai uriaºe puteri demografice ºi economice a planetei, poporul român ºi abia întemeiata Românie Mare au început sã se confrunte încã de la primul ceas al apariþiei sale în istorie.

Astfel încât, politic, istoria României Mari cu o duratã de numai douã decenii ºi apoi întreaga istorie a românilor pânã la 22 decembrie 1989 s-a transformat în istoria confruntãrii cu aceastã giganticã realitate a istoriei universale, dupã ce pânã atunci fusese aceea a confruntãrii, timp de un mileniu, cu nãvãlirile barbare ºi timp de 588 de ani – câþi s-au scurs de la bãtãlia de la Posada pânã la 1 decembrie 1918 – a confruntãrii cu marile regate vecine catolice, ungar ºi polon (dar o confruntare ce n-a însemnat mereu înfruntare), apoi cu marea putere tricontinentalã otomanã, apoi cu imperialismele creºtine din vest ºi est, iar din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea ºi cu o nouã putere, care va deveni mondialã, dar atunci era abia în curs de constituire, dupã alte reguli decât cele înregistrate anterior de istorie. În istoria confruntãrii României cu bolºevismul se înscrie o victorie unicã în analele mondiale: singura lichidare

a unui regim comunist deja instituit, prin intervenþia externã armatã, la Budapesta în 1919. Dar ºi un rãzboi pierdut pe câmpul de luptã ºi cumplit de scump plãtit, a cãrui cauzã a devenit însã de la un moment dat a tuturor celor care s-au angajat ºi au reuºit sã împingã în neant acest „imperiu al Rãului” cu care noi continuasem sã luptãm neîntrerupt, aproape jumãtate de secol, deºi cu alte arme. ªi am avut privilegiul, iarãºi unic, de a-i proclama oficial la noi, la 22 decembrie 1989, sfârºitul. S-a dovedit imediat dupã aceea cã gestul a fost contagios în toatã aceastã parte de lume, contrar celor aranjate la Malta.

Iar într-un an s-a repetat chiar la el acasã.

Istoria miºcãrii legionare izvorãºte din acest „masiv central” al istoriei europene ºi universale, înãlþat pe hartã de uriaºul cutremur ºi de reaºezãrile tectonice din statul euro-asiatic de la Rãsãrit. Dar ºi din noua etapã înregistratã, în condiþiile „României Mari”, de confruntarea la care ne-am referit. Întrucât aceastã miºcare a devenit singura formã de organizare a rezistenþei pe ambele fronturi prin hazardul apariþiei unei personalitãþi menite sã devinã cel mai stãruitor „mit politic” din istoria noastrã modernã alãturi de Avram Iancu ºi Alexandru Ion Cuza, ea este menitã sã se impunã tot mai mult ca o temã de cercetare cu instrumentele unei ºtiinþe eliberate de alte servituþi decât obligaþia descoperirii sine ira et studio a ceea ce a fost. Pentru a înþelege mai bine ºi ceea ce se întâmplã cu noi astãzi. Iatã ceea ce va obliga pe tot mai mulþi sã caute secretul încã nedescifrat al imensei popularitãþi de care ajunsese sã se bucure în România interbelicã. Dar ceea ce va avea de spus cuvântul hotãrâtor este o realitate care se impune exploziv în momentul de faþã, ºi anume cã suprema putere în lumea actualã devine pe zi ce trece nu arsenalul nuclear ºi nici depozitele bancare, ci PUTEREA DE VIAÞÃ.

Ceea ce a profeþit Yasser Arafat atunci când a avertizat Europa ºi SUA cã arma invincibilã a lumii pe care o reprezenta este uterul femeii arabe începe sã se realizeze. Ne gãsim în momentul în care se preconizeazã cã în 12 ani 25% din populaþia Europei va fi arabã musulmanã ºi pânã la sfârºitul acestui secol Islamul ºi arabii vor face din europenii „tradiþionali” o minoritate. eja se spune cã Islamul este în Occident la ora actualã mai puternic decât Catolicismul (de protestantism nu mai aminteºte nimeni), ºi putem admite fãrã a fi paradoxali cã în profeþita „ciocnire a civilizaþiilor”, teoretizatã de Huntington ºi declanºatã de regizorii noului Pearl Harbor de la 11 septembrie 2001, victoria finalã va aparþine uterului femeii musulmane. Din care a ieºit, se pare, ºi actualul preºedinte al SUA. Hegemonia arabã începe sã covârºeascã în Franþa pe cea evreiascã, ceea ce echivaleazã cu o schimbare a însãºi axei planetei!

Ceea ce se petrece în lumea de azi nu este surprinzãtor. Islamul a fost din chiar momentul apariþiei sale pe scena istoriei universale o religie eminamente ofensivã, cu o formidabilã capacitate de impact asupra acestei istorii. Ea a lichidat într-un timp foarte scurt o mare parte din lumea creºtinã. Întreaga Africã ce dãduse pe Tertulian, Ieronim ºi Augustin ºi pe marii Alecsandrini, precum ºi o parte din Asia Micã, patria Pãrinþilor Capadocieni, a dispãrut sub diluviul islamic arab revãrsat ºi în Europa peste Peninsula Ibericã timp de ºapte secole. Forþa lui s-a reîncarnat în Imperiul Otoman, care va deveni cel mai longeviv imperiu din istorie dupã cel roman ºi bizantin ºi care în câteva decenii va lua locul Imperiului Bizantin pe restul Asiei ºi va trece la rându-i în Europa cucerind cu rapiditate Peninsula ce se va numi cu nume turcesc „balcanicã”.

Dacã acest nou uriaº val islamic se va sparge ca de o stâncã de Þãrile Române ºi nu va putea împinge

(II)

Judecã pe fiecare cu dreptate dupã faptele lui, cã de aceea eºti domn care trebuie sã fie un izvor nesecat ce dã tuturor aceeaºi apã, iar nu unora dulce, iar altora amarã.

– Neagoe Basarab –

Doamna Despina – un reazim de nãdejde Instabilitatea domniilor însoþitã de vânãtoarea continuã a pretendenþilor la tron terminatã, deseori, prin uciderea fãrã ºovãire a acestora, îl purtase ºi pe boierul craiovean Neagoe – duºman declarat al lui Mihnea Vodã cel Rãu – pe drumul de pribegie al Transilvaniei.

Pe aceleaºi cãrãri ale refugiului ardelenesc, se aflase ºi mitropolitul Maxim al Þãrii Româneºti – sârb de origine ºi nepot de fiu al ultimului despot al sârbilor, Gheorghe Brancovici, care fusese alungat de turci.

Debut la pupitru

D

Rememorãri

Neagoe Basarab (1481-1521)

Muzica zilelor noastre

Mitropolitul intrase în istoria þãrii, prin actul curajos pe care îl sãvârºise în anul 1507, la Retezani lângã Râmnic, când, cãlugãr fiind în oastea lui Radu cel Mare, se dusese în tabãra vrãjmaºã pentru a-l ruga pe domnul Moldovei, Bogdan Orbul, sã se împace cu voievodul muntean „fiind ei creºtini de acelaºi neam” ºi punându-i, apoi, sã se jure pe Evanghelie cã vor rãmâne în pace între hotarele lor. Împrietenindu-se cu posibilul viitor domn, fostul mitropolit plãnui ºi înfãptui o înrudire, prin nepoata sa, Miliþa–Despina, fiica fratelui lui, Ion

Radu ªtefan Vergatti

niciodatã la nord de Dunãre stãpânirea efectivã de la sud, cauza principalã a fost transformarea de cãtre domnii noºtri în frunte cu Mircea cel Mare ºi ªtefan cel Mare a Creºtinismului românesc în putere de viaþã a neamului, într-o forþã lãuntricã de aceeaºi naturã religioasã, într-un „fundamentalism ortodox” de care Islamul s-a lovit ºi a fost obligat sã se mulþumeascã cu ceea ce ºtim cã au fost relaþiile româno-otomane pânã în 1877.

Or, singura formaþiune politicã ce a reuºit în epoca modernã sã întrupeze, sã exprime ºi sã-ºi propunã sã salvgardeze aceastã putere de viaþã a neamului românesc (expresia îi aparþine lui Mihail Eminescu) a fost ºi a rãmas miºcarea legionarã. Pânã acolo încât a reuºit sã realizeze metamorfoza regimului comunist impus de sovietici ºi de americani în ceea ce sugera celebra butadã cu „Camarade, nu fi trist …”! etc. În mãsura în care neamul românesc nu este dispus sã accepte actuala lui condamnare la moarte ajunsã în curs de executare prin toatã clasa politicã, el va trebui sã-ºi regãseascã în întreaga sa istorie, din perspectiva impusã de aceastã realitate, ceea ce-l mai poate scoate de sub osândã ºi-i poate asigura supravieþuirea. ªi va fi constrâns sã calce cu orice risc toate tabuurile ºi sã ia act de adevãrurile

Brancovici, care deveni, astfel, soþia lui Neagoe ºi-l însoþi pe drumul spre scaunul domniei, când, la 23 ianuarie 1512, intrã victorios în Târgoviºte...

Cuplul voievodal dovedi o osmozã spiritualã rar întâlnitã: „Viaþa împreunã a acestor doi soþi care s-au înþeles ºi care s-au iubit a fost închinatã bisericii ºi artei – observa C. Gane. Protectori ai artei, Neagoe ºi Despina au strâns, în timpul domniei lor, o întreagã comoarã: evanghelii de aur, cãþui de argint, sfeºnice, cruci, inele, paftale, ceºti, toate podoabele ce se puteau culege sau face la noi sau aiurea. Dar, din câte au strâns ºi din câte au fãcut, podoaba cea mai mãreaþã a rãmas biserica Curtea de Argeº...”. Intratã în legendã pentru sublimul gest de a-ºi vinde toate bijuteriile moºtenite de la casa domnitoare a Serbiei, ca sã poatã desãvârºi lucrãrile la mãiastra ctitorie de la Argeº, Doamna Despina nu va simþi bucuria împlinirilor, deoarece, dupã ce îºi îngropã pe fiii sãi: Ion, Petre ºi Anghelina – morþi în fragedã vârstã, rãmânea vãduvã tânãrã cu un fiu, Theodosie, ºi douã fete: Stana ºi Ruxandra, care vor deveni, la rându-le, soþii de domni: Stana – soþia voievodului Moldovei, ªtefan cel Tânãr, iar Ruxandra – soþia domnului Þãrii Româneºti, Radu de la Afumaþi.

Cicã a lucrat cu meºteru’ Goia, zice-n prezentare. Rãmâne s-arate.

Cu modestie, tenacitate, efort susþinut. Precum la Ganea ºi Huang. Dac-o izbuti ºi fructuoasã truda-i va fi, aprecia-vom conform.

Pânã atunci, achiesez la pãrerea cuiva din domeniu: s-a descurcat joia trecutã. A ales inspirat un program unanim agreat. Felix Mendelssohn, de la cap la coadã.

Orchestra i-a venit în întâmpinare, ºi-au unit ºtiinþa ºi s-au ales cu aplauze vii. Semn desluºit cã Vlad Agachi a fãcut safteaua ca dirijor angajat la filarmonica loco...

Din pãcate însã, neavertizat, cãzu ºi el în capcana acusticii rele a sãlii. Neechilibrând mereu al trupei tumult cu fineþea lãutei soliste.

Astfel cã nici ãi din faþã n-au mai auzit-o în câteva rânduri, deºi ea, vioara, cânta apãsat. Vioi mânuitã de junele Alexandru Ioan Mãlaimare. ªtiut, vãzut, ascultat ºi al’dat’ la Piteºti. Neîndoielnic, promiþãtor. Încã ucenicind, norocos, la Florin Croitoru, care va concerta, de-asemenea, p-aci, în curând, cu Pautza la pult.

Le-o iau înainte, îndatã, Mihai Agafiþa ºi Suma. ªi el dascãl pe Goia avându-l, mai an. Pe portative, îmbietor, Boccherini, Dvorac, Rossini. Sper la o-mbulzealã, poimâine pe searã, cã ne-am cam împuþinat în ultimu’ timp. Nefiresc, nepermis, îngrijorãtor. Cãci datoria ne e sã þinem în viaþã bruma de culturã ce pâlpâie, totuºi, în urbe. Dându-ne întâlnire constant cu muzica lumii, sãptãmânal. Altfel, chermeze pe dale o scrie pe noi, neferice.

Adrian SIMEANU despre miºcarea legionarã. Fãrã sã facã însã greºeala de a închide ochii la erorile ei sinucigaºe. Tocmai spre a nu le repeta!

Dan ZAMFIRESCU (continuare în pagina 10)

La 15 septembrie 1521, „fericitul întru pomenire Neagoe Basarab pãrãsi – precum glãsuieºte cronica – priveliºtea lumii aceºtiia ºi se înmormânta în lãuntrul bisericii sale”, sub o lespede de piatrã, pe care este sãpatã inscripþia în limba slavonã: „† Rãposat-a robul lui Dumnezeu, Ion Neagoe voievod ºi domn a toatã Þara Româneascã ºi al Podunaviei; luna septembrie, 15 zile, în anul 7029, crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18; a domnit 9 ani ºi jumãtate. ªi rog pe cel pe care Dumnezeu va vrea sã vinã dupã noi, sã pãzeascã acest mic adãpost ºi lãcaº al oaselor mele, ca sã fie nestricat.”. Theodosie urmã la domnie tatãlui sãu pentru o perioadã extrem de scurtã: 15 septembrie – decembrie 1521, sfârºind, deºi era copil, în jocul nefast al rivalitãþii pentru ocuparea tronului: „Theodosie încã copil, pus sub epitropia lui Pârvu Craiovescu, e alungat din þarã de cãtre altã rudã a lui, Radu de la Afumaþi, ºi, fugind peste Dunãre la Constantinopol, îºi aflã acolo moartea, pusã probabil la cale de cãtre partizanii lui Radu” – consemna, în Trecute vieþi de doamne ºi domniþe, istoricul cu fermecãtor talent literar, C. Gane.

Grigore CONSTANTINESCU (va urma)

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■

8

ARGEªUL

● săgetătorul

11 octombrie 2011

Încă un argeşean în planul culturii naţionale

Indiscreţie Arareori, toamna, când ajung La casa de la þarã, Inima ºovãie; Pãºesc tiptil pe uºa din dos, Curios sã vãd cu cine-ºi petrece Singurãtatea Bãtrâna mea casã de la þarã.

La ţărm Soarele stã la apus, Þipãtul unui pescãruº învolbureazã marea, Nisipul falezei pãstreazã Trecutele urme de paºi.

Cu ochi încercãnaþi ne privim, De la mine pânã la tine E o cale atât de lungã Încât aripile cocorilor sângereazã.

Aºtept bãrcile somnambule de pescari Care-aduc obosite la þãrm Mirosul de alge al pãrului tãu.

Alexandru DUªAN

Cuvântul Pãmânt de-ntins pe pâine cum e untul L-am frãmântat în valþuri cãtre stele, Din pulberi mi-am învolburat caiele Sã-mbrac nemãrginirea cu veºmântul.

Am tors din fire pavezele grele, Care-au frânat cu arºiþã avântul, M-am aliat adeseori cu vântul Sã storc luciri din sufletele rele. ªi dacã-n ºura mea de oseminte, Tot rãzbãtând sã fulger câte-un car, Am dezbrãcat iubirea de morminte Ca cel mai ne’nsemnat misionar, Acolo-n sfera mea, printre cuvinte, Macin ºi-acum pãmântul milenar!

Constantin PÃUN

Cerşetorii S-a hotãrât de zor ca toþi cerºetorii de orice fel ºi vârstã sã fie amendaþi usturãtor.

Dacã sunt prinºi a doua oarã cu mâna întinsã, plinã ori goalã, trebuie sã se ºtie: vor merge ani buni la puºcãrie!

Aºadar, chiar cerºetorii de timp, cu mâna întinsã spre Hristos, vor fi amendaþi aspru pedepsitor, apoi vor ajunge frumos la puºcãrie!

Marian MÃRêESCU

Fiind o virtute caracteristicã doar valorilor autentice, modestia nu se poate înrudi niciodatã cu invidia, cu trufia, cu egoismul ºi vanitatea fãþarnicilor dornici a-ºi etala calitãþile (dacã le au) fãrã a lãsa altora cunoaºterea lor. Dar nici atâta modestie, încât sã te aºezi nu în faþa, ci în spatele faptelor tale, cum procedeazã prietenul meu pe viaþã ales, argeºean din Poenãrei, stabilit în Piteºti, nu mi se pare fireascã, mai ales când nu pregetã, în schimb, a scoate în evidenþã meritele colegilor de breaslã artisticã. Nu se declarã nici arhitect, nici inginer, deºi este absolvent al ªcolii Tehnice de Arhitecturã ºi Sistematizare ºi al Facultãþii de Construcþii Civile, Industriale ºi Agricole din Bucureºti, nu zice cã e artist plastic, deºi are o sumedenie de lucrãri ale genului, nici grafician, chiar dacã numeroase creaþii grafice îi „trãdeazã” talentul.

Pânã a-i dezvãlui numele, îl lãsãm pe cititorul acestor rânduri sã-l recunoascã, adãugând cã personajul nostru, de fapt o personalitate artisticã ºi culturalã, poate fi întâlnit(ã) în Corul Veteranilor „Mihai Viteazul” ºi în Corala „D.G. Kiriac”, ambele formaþiuni artistice funcþionând în municipiul Piteºti. E bariton ºi totodatã prezentatorul acestora.

Poate, cine ºtie, tocmai exagerata-i modestie ne determinã sã-l privim cu admiraþie pe acest domn stilat în cuget ºi-n cuvânt, cu înfãþiºare voievodalã, scoborâtor parcã din galeria marilor înaintaºi încãrcaþi de sentimente patriotice sau desprins din filele unui mai vechi manual de „Istorie a Românilor”, înfãþiºând chipurile voievozilor iubitori de glie ºi de neam. Dar nici scriitor nu pretinde cã este, nici jurnalist, cum observa ºi profesorul scriitor Marin Ioniþã, fãcând „predoslovia” uneia din cãrþile sale. În total, pânã acum, ieºindu-i de sub tipar editorial un numãr de 9 cãrþi – esenþe tari ºi îmbietoare în eprubete pe mãsurã, suntem bucuroºi a le enumera: „Iluzii pierdute” (2004), „Din amintirile copilãriei” (2005), „Cântând prin Europa” (2005), „Amintirile de neuitat ale copilãriei” (2006), „Grecia - leagãn al zeilor” (2006), „Drumeþind prin þarã”(2006), „Spovedanie la 70 de ani”(2008), „Corul Veteranilor «Mihai Viteazul»” (2010), „Cântând prin Europa” (2011). Din cuprinsul scrierilor sale, însoþite de încântãtoare imagini fotografice, rãzbate o neþãrmuritã iubire pentru plaiurile natale ºi de pe tot cuprinsul patriei, prilej de

Constantin Samoilã

încântare spiritualã ºi de contemplare a plaiurilor mioritice, amintind entuziasmul Suveranului Pontif, Papa Ioan Paul al ll-lea, când, în 1999, cãlcând pe pãmânt românesc, la invitaþia Patriarhului de atunci al Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, a exclamat: „Românie, þarã punte între Orient ºi Occident, punct de rãscruce între Europa Occidentalã ºi Orientalã, pe care tradiþia o numeºte cu frumosul titlu de Grãdina Maicii Domnului, vin la tine în numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ºi al Preasfintei Fecioare Maria!”.

A sosit momentul, credem, sã nu mai punem la încercare nerãbdarea cititorilor. Despre domnul Constantin Samoilã este vorba, care, prin activitãþile sale

● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ●

Cu nostalgie, despre mamă Mama a reprezentat totdeauna o generoasã temã de inspiraþie pentru poeþi. Numai scriind aceastã propoziþie ºi deodatã îþi rãsar în minte nenumãrate poeme cu titlul Mama din literatura românã sau universalã. Cu acest titlu însã, Ion Popescu-Sireteanu scrie o întreagã carte: Mama (Editura Taida, Iaºi, 2011), cu ilustraþii de Marcela Negoiescu. Unele poeme sunt în vers clasic sau în vers popular, altele în prozã, unele din anii ’80, altele recente, din 2010. Cum despre mamã nu poþi scrie programatic, la modul neoexpresionist sau postmodernist, ci doar cu nostagie, mai ales când mama nu mai existã, autorul nu se sfieºte sã fie coºbucian: „Mamã, mamã, ai plecat departe,/Stai ascunsã-n umbrã de-amintiri./Azi Ionicã îþi trimite carte/Sã mai ai de-acasã ceva ºtiri.//Toate-s cum

erau pe când te-ai dus,/Doar cã tata s-a mutat la Domnul/ªi alþi oameni de-altãdatã nu-s/Cã i-a prins pe neºtiute somnul”. De asemenea, poetul – pe aceeaºi temã – brodeazã firesc în vers popular: „Mamã, dorul meu de tine,/Ca un fur, spre ziuã vine/ªi în mine-ºi face vis/ªi-mi spune cã l-ai trimis//…/Mamã bunã, mamã sfântã,/Glasul tãu în mine cântã;/ªi mai cântã ºi mai plânge/Însã dorul nu mi-l stânge…” Într-o asemenea carte nu conteazã atât curentul în care se înscrie poezia, cât mai ales dacã poetul e sincer, artistic vorbind, dacã e autentic. În placheta de faþã, Ion Popescu-Sireteanu are naturaleþe, nostalgie fireascã, autenticitate.

Dumitru Augustin DOMAN

● Fundaþia literarã „Liviu Rebreanu” îºi va relua activitatea joi, 13 octombrie, ora 17:30, la Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu”.

Allora ALBULESCU ªERP

cultural-artistice, aduce cinstire satului natal ºi întregului judeþ argeºean. ªi nu doar atât. Din volumul de curând lansat la Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu”, intitulat „Cântãm prin Europa” (Ed. „Pãmântul”- 2011), o carte-document editatã în urma turneului efectuat în Italia, împreunã cu Corala „D.G. Kiriac”, dirijatã de cãtre reputatul George Paraschivescu, aflãm cã membrii respectivei formaþii corale pot fi socotiþi „ambasadorii cântecului românesc pentru legãturile de prietenie între popoare, a frãþietãþii dintre Biserica Ortodoxã ºi Catolicã, ai deschiderii noastre spre o Europã pe care o simþim în sufletele noastre”. Dintre inimoºii „ambasadori” a fãcut parte, cum spuneam, ºi eroul relatãrilor noastre. Întrucât Domnia Sa cocheteazã ºi cu poezia, i se potrivesc cuvintele rostite de cãtre genialul George Enescu, în 1933, în „Discursul de Recepþie”, la Academia Românã: „Poezia ºi muzica, cuvântul ºi tonul au mers mânã în mânã, adesea contopindu-se, completându-se.

Graþie cuvântului, gândirea se poate formula. Muzica, revãrsându-se în adâncimile sufletului, pãtrunde, misterios, în cele mai tãcute taine ale simþirii.

Din îmbinarea cuvântului ºi a muzicii s-au nãscut ºi se vor naºte opere divine, nemuritoare...”

Fie spre nemurire sã ajungã întreaga strãdanie a contemporanului nostru, a cãrui mulþumire, dupã cum a mãrturisit de nenumãrate ori, nu e alta mai mare, decât dorinþa de a lãsa ceva din truda ºi din harul sãu generaþiilor viitoare. Admirabilã profesiune de credinþã a unui OM demn de toatã lauda, lãudându-ne ºi noi, cu valorile argeºene, în planul culturii naþionale.

Gheorghe MOHOR

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria

NICHIFOR-CURCHI, Valentina (n. 29 august 1942, Crãsnuºeni, judeþul Orhei, Basarabia) Stabilitã la Piteºti în anul 1972. Liceul din Tecuci (1961); cursuri de contabilitate postliceale, ªcoala Popularã de Artã, Secþia picturã, Piteºti, 1975; cursuri de radiestezie din cadrul Societãþii Române de Radiestezie, Bucureºti (1997); cursuri de design vestimentar.

Salariatã la Trustul 13 de Construcþii Bucureºti. Publicã vol. „Mica Filozofie” ºi „În numele lui”, 1997; în 2005 – cartea de versuri „Ferestre spre cer”. Premii la concursurile interjudeþene de picturã (1980, 1986). Colaboreazã la publicaþii argeºene ºi naþionale.

DOMAN, Dumitru Augustin (n. 29 august 1953, ªovarna, Mehedinþi) Stabilit în Argeº din 1990.

Liceul „Emil Racoviþã” (1974).

Activitate în unitãþi economice din þarã (1974-1990). Fondator de mai multe publicaþii (1990-1999).

Redactor-ºef, revista „Calende”, Piteºti (1996-2001), redactor la revista „Argeº” (din 2005).

Naraþiuni satirice în antologii (1985, 1986). Volume reprezentative (prozã): „Sfârºitul epocii cartofilor” (1999), „Meseria de a muri” (2001), „Concetãþenii lui Urmuz” (2007). „Moartea noastrã cea de toate zilele” (2008), „Generaþia 80 vãzutã din interior”, interviuri (2010).

Membru USR, Filiala Piteºti (2006), secretar, Comitetul Director. Colaboreazã la reviste ºi cotidiene din þarã.

GRIGORE, Magda (n. 29 august 1965, Costeºti, Argeº) Membrã a Uniunii Scriitorilor din România (2003).

Facultatea de Teologie ºi Litere, Universitatea din Piteºti. Redactor-ºef „Cafeneaua literarã” (2003-2004).

Publicã vol.: „Flux ºi reflux” versuri (1997), „ªah în trei” (1999), „Identitate de tranzit” (2004), „Vânãtorul de sacru”, vol. de versuri, 2010. Colaboreazã la reviste ºi ziare locale ºi naþionale.

VÂLCEANU, Maria M. (n. 29 august 1951, Piteºti, Argeº) Liceul „Zinca Golescu”, Piteºti (1970), Universitatea din Bucureºti, Filologie, Românã-Francezã (1974).

Prof., Colegiul „I.C.Brãtianu”, Piteºti (1974). Poetã, editoare, publicistã, vicepreºedintã a Societãþii de ªtiinþe Filologice (1997), directoare a revistei „Jurnal Artistic Rebreanu” (2005), directoare a Editurii „Zodia Fecioarei”,

Piteºti, vicepreºedintã a Fundaþiei Culturale „Liviu Rebreanu”, Piteºti (1994), preºedintã a Asociaþiei Culturale „Prietenii lui Eliade” (din 2007), prof. gradul I, inspector ºcolar de specialitate, I.S.J. Argeº (2008-2009).

Volume reprezentative: „Singurãtatea ºi Dragostea” (1994), „Italia, Dragostea mea” (1996), „Poemele verii” (2004), „Studii de literaturã românã”, ediþia I, 1994, a II-a, 2005, „Antologie de literaturã pentru copii” (2006), „La bell de la nuit” (2007), „Inelul de nuntã”, versuri, 2008; „Vara Sfinþilor Arhangheli”, roman, 2008.

Participã la simpozionul „Dante Alighieri” (Roma, 1994).

Premii: Diploma „Gh. Lazãr”, 2006.

STANCIU, Florian D. R. (n. 31 august 1932, satul Gruiu, com. Aluniºu, Olt) ªcoala Medie Tehnicã de Administraþie Economicã Slatina

(1952), Institutul de ªtiinþe Economice ºi Planificare (Academia Comercialã), Bucureºti (1957).

Activitatea profesionalã: economist, U.R.C.C (Uniunea Regionalã a Cooperaþiei de Consum), Piteºti (1957-1959), ºeful Serviciului de planificare, Întreprinderea Regionalã de Transport Auto Argeº (19591975), economist principal, Trustul Petrolului Piteºti (1975-1983), Schela Moºoaia (1983-1990). Membru al Uniunii Scriitorilor din România, poet, prozator.

Colaborãri: „Viaþa studenþeascã”, „Gazeta literarã”, „Argeº”,” Calende”.

Debut publicistic: „Gazeta literarã” (1955) Debut editorial: volumul „Drumeþind prin Argeº” - reportaje (1987). Alte volume: „Recviem la crângul de salcâmi” - versuri (1993), „Spectacolul cu intrare liberã” versuri (1999), „Poemul care îºi

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■

9

ARGEªUL

● săgetătorul

11 octombrie 2011

Lector

Viaţă de dascăl autentic

„Striviţi căpuşele”, de Virginia Tudorică În toate cele 29 de poeme, cât cuprinde placheta apãrutã la Editura „Juventus Press” (2011), pulseazã inima autoarei, suferind pentru adevãr (miracolul cel mai înalt) ºi pentru dreptate. E un strigãt de trezire la realitate adresat românilor de pretutindeni, biciuiþi de vremurile ostile de azi ºi de ieri: „Nelegiuiri în þarã”, „exodul intelectualilor”, „arestãri nefondate”, „defãimãri”, „legi nerespectate”.

Românul de rând e „mãgarul” care duce în spate nenumãrate poveri ºi, mai ales, „carã sfântã dreptate”. Versurile ne amintesc de evenimentele acelui „Necunoscut” (valoare umanã, exemplu de urmat) care a îndurat ani grei de puºcãrie pentru adevãr ºi dreptate: „Nimic nu este mai înãlþãtor pentru om decât sã sufere pentru adevãr” (Iuliu Maniu). Învrãjbitorii („În câte limbi vorbeºti?”, „cãpuºele cu chip de monºtri”) s-au cocoþat pe spinarea celor oropsiþi, i-au cocoºat („Striviþi cãpuºele...”); „Licheaua din vârf a zilelor noastre/se face cã nu ºtie, cã nu aude, cã nu vede”. Se ascunde dupã vorbe deºarte, confuze: „Nimic comun cu noi nu are/cu vieþile noastre” („Treziþi-vã”). Cei de azi, ca ºi cei de ieri, comuniºtii, sunt ºi au fost puternici în vremuri de confuzie. De aceea confuzia a stat la loc de cinste, s-a amplificat. Antidotul contra zãpãcelii ºi îngenuncherii: lupta pentru adevãr, ca „Dihonia neagrã” sã nu mai tulbure viaþa oamenilor („Îngenuncheaþi”).

Suntem un popor bolnav de lene politicã, boalã ce ne prãbuºeºte în dictaturã, în totalitarism. „O poartã deschisã” ne aºteaptã, ea ne duce spre o lume a adevãrului („Urcuº”).

Virtutea speranþei ne ajutã sã adunãm „un strop de fericire”, „prefãcut în flori”, ne alungã insomniile pentru durerile oamenilor, pentru „mocirla în care ne zbatem”. „Cei din vârf... vor ºti cã ceasul le-a sunat...” („Strop de fericire”, „Când roata se învârte”).

Virtutea credinþei („Nu-þi cer”, „Sã fiu o pãdure de brazi”, „Chemare”, „Un strigãt”) ne pãzeºte de necazuri.

Dumnezeu este ajutorul nostru, ne cheamã la unire împotriva lichelelor aducãtoare de „foame ºi ger”, ne scapã de „o lume urâtã ºi murdarã”, ne aduce „clipe bune,/pâine pentru întreaga suflare”.

Dragostea, cea mai înaltã virtute creºtinã, ne alungã visul-coºmar pentru „prunci neajutoraþi” („Nesfârºit plâns”), pentru oamenii amãrâþi ºi pentru bãtrânii obligaþi sã cerºeascã „singura salvare” („Oameni ºi oameni”), pentru fãpturile înfometate, aºteptând o schimbare beneficã („Intrã strada pe fereastrã”), ne transformã gândul în flori ºi-l pune pe masã („Gând de bine”), îl ajutã pe hoinarul plecat în lume. Dragostea îl cheamã sã se întoarcã acasã cu fruntea plecatã („Sfat bun”), îi pãstreazã vii în memorie pe cei dragi, pe cel plecat dintre noi („Cândva”) ºi pe cea „cu pãrul nins de nea” („Mãicuþa mea”), ne îndeamnã la slujirea patriei („E glasul României”).

Versurile Virginiei Tudoricã sunt un îndemn la luptã împotriva ignoranþei, hoþiei, trãdãrii ºi nihilismului, minciunii, crimei ºi robiei, la trezirea din coºmar, la încredere în intelectualitatea cinstitã, la raþiune, la respectul pentru forþa legii, pentru dreptul la viaþã. Ca sã fim oameni, fãclii veºnic luminate de Dumnezeu. În sfârºit, putem afirma cu certitudine cã expunerile oratorice ale autoarei au fost alcãtuite parcã special pentru a fi grãite pe o scenã realã sau imaginarã.

Acum, la început de drum, îi urez sã se sprijine pe cel mai puternic umãr: propriul sãu umãr!

Marian MÃRêESCU

● Semnal editorial ● Semnal editorial ●

„Liceul Industrial Piteşti” A apãrut, la Editura „Argeº-Press” Piteºti, lucrarea „Liceul Industrial Piteºti”. Autorul lucrãrii, Marin Manolache, aduce în atenþie liceul care într-o perioadã era singurul de acest fel din Piteºti ºi care a funcþionat pe str. 1 Mai (în prezent b-dul I.C. Brãtianu), la nr. 44, sub aceastã denumire sau cea de ºcoalã medie tehnicã, cu profil mecanic, dând ultima promoþie în anul 1955. Discipol al primei ªcoli de Meserii din Piteºti, al cãrui act de naºtere dateazã din anul 1882 – ºcoalã care s-a dezvoltat ºi a devenit gimnaziu industrial – Liceul Industrial Piteºti a obþinut acest statut în anul 1937. Mult timp, acest liceu a fost confundat cu Liceul M.I.U. – confuzie creatã ºi de o monografie mai veche – pentru singurul motiv cã ambele licee au funcþionat în aceeaºi clãdire, fireºte, în perioade diferite. „Or – noteazã autorul – locaþia în discuþie, construitã cu multe decenii în urmã, a fost patrimoniu al însuºi Liceului Industrial Piteºti ºi numai din cauza unor decizii pripite, nefundamentate temeinic, privitoare la învãþãmântul românesc, din perioada industrializãrii galopante, a fost schimbat profilul liceului”.

Cartea se deschide cu concepte ale ilustrului reformator al învãþãmântului românesc, Spiru Haret, fost de trei ori ministru al Ministerului Instrucþiunii

Publice, prezintã „Argumentul” scrierii cãrþii, continuã cu o serie de capitole – „Contextul socio-economic”, „Continua evoluþie a ºcolii”, „Naºterea Liceului Industrial”, „Un înalt nivel al procesului de învãþãmânt” º.a., nominalizeazã directorii, profesorii, maiºtrii instructori, absolvenþii – aceiaºi existenþi în cataloagele devenite piese de arhivã.

Lucrarea – redactatã în stilul jurnalistic – lãrgeºte sfera relatãrii ºi se constituie un demers nu doar privitor la un liceu, ci este o contribuþie la prezentarea stãrii generale a învãþãmântului românesc.

Cristina MILIARE

La sfârºitul fiecãrui an ºcolar, mai exact pe 2 iunie, se serba Ziua Învãþãtorului, ziua tuturor slujitorilor din învãþãmântul românesc. Sã nu uitãm cã primul merit în educarea copiilor îl au chiar învãþãtorii, cei care le-au pus condeiul în mânã, cei care-i învaþã a scrie, a socoti, a vorbi limba româneascã curatã, precum ºi a gândi. Urmeazã firesc profesorii de gimnaziu. ªi pretenþiile cresc pânã la profesorii de liceu ºi colegiu ºi cei din învãþãmântul superior.

Altfel spus, „dacã temelia sau soldul cunoºtinþelor fiind trainice, construcþia va rezista în timp”.

Deºi acest lucru se întâmpla cu ani în urmã, dascãlii noºtri minunaþi nu au uitat vechile obiceiuri ºi au continuat sã serbeze aceastã zi, chiar dacã cei îndrituiþi s-o facã au uitat sau pretind cã au treburi mult mai importante de rezolvat. Astfel, în acest context se înscrie sentimentul bine-cunoscutei profesoare ºi scriitoare Steluþa Istrãtescu, care nu înceteazã sã trãiascã viaþa de didact, atât aplicativ, cât ºi creativ. La sfârºit de iunie, dânsa a oferit publicului piteºtean iubitor de culturã un tablou inedit al unor copii talentaþi, un dialog actoricesc ºi o echipã de dansuri, cu recuzita vestimentarã creaþie a aceleiaºi entuziaste profesoare: fracuri, jobenuri, costume specifice acestui gen de spectacol, bastonaºe miraculoase, scamatorii, dans pe sârmã – un spectacol de circ în toatã regula. Spectacolul a fost posibil ºi datoritã implicãrii entuziaste a doamnei Mariana Popa, directoarea Grãdiniþei Nr. 2, precum ºi a întregului personal al acestei grãdiniþe, a cãror contribuþie nu a fost deloc de neglijat. ªi astfel asistenþa numeroasã, formatã din pãrinþi, prieteni, profesori, elevi, a urmãrit cu bucurie ºi surprindere reprezentaþia ineditã a micilor actori încurajaþi de aplauzele ºi râsetele de veselie generale.

Surpriza a constat în repertoriul de excepþie, creaþie proprie a doamnei Steluþa Istrãtescu cu copiii acestei grãdiniþe antrenaþi de maestrul Rudi Creþu, de la teatrul din localitate. Talentul sãu de coregraf a dus la reuºita acestui minispectacol încheiat cu un reuºit dans can-can, asortat cu rochii multicolore sclipitoare ºi însoþit de glãscioarele îngereºti ale acestor copii minunaþi, spre încântarea ºi veselia generalã. Doar câteva momente ºi toate grijile ºi supãrãrile au fost date uitãrii, iar sala bibliotecii judeþene a rãsunat de voioºie ºi bunã dispoziþie.

La mijloc de august m-am întâlnit din nou cu profesoara Steluþa Istrãtescu. De data asta a fost o „Întâlnire la o ceaºcã de cafea”, la cofetãria „Theo”, unde talentatul actor Florin Dumitru a citit scurte fragmente din ultimul volum de prozã al aceleiaºi entuziaste Steluþa Istrãtescu. Asistenþa, acum formatã din membrii Clubului Profesorilor Pensionari ai Liceului „I.C.Brãtianu” ºi colegele de liceu ale organizatoarei, vrãjitã de eleganþa ºi vocea superbului actor, l-a urmãrit cu nespusã plãcere ºi încântare. O întâlnire neaºteptatã ºi nesperatã. O întâlnire în care ambele pãrþi implicate au promis sã nu fie ºi ultima. Discuþiile care au urmat nu au fost mai puþin plãcute ºi lipsite de farmec. O dupã-amiazã atât de reuºitã ºi plãcutã pe care ne-o dorim permanentã, chiar dacã minunatul invitat este actualmente director la Teatrul de Pãpuºi, unde obligaþiile îi rãpesc bunã parte din timp, iar colaborarea de acest gen devine aproape imposibilã.

Felicitãri distinsei ºi talentatei profesoare Steluþa Istrãtescu, precum ºi celor care au rãspuns cu promptitudine ºi bucurie chemãrilor ºi încercãrilor în care urmau sã fie implicaþi.

Vasile Dorin Ghilencea - Liga Scriitorilor Argeº

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului citeºte cititorul” - versuri (2001), „Pauza de prânz” - prozã (2001), „Pe cãile lui Hypnos” - „amplu poem în prozã” (2006), „ECLOGA vs MACHINA vs NIHIL”, florilegiu liric (2011).

IEREMIA DODU, Iudita H. (n. 1 septembrie 1955, CâmpeniBihor) Liceul de Muzicã ºi Arte Plastice, Piteºti (1974); Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaºi - Facultatea de Filologie, 1979.

Profesoarã, ªcoala Nr. 9 Piteºti (1980-1987); ªcoala Racoviþa de Jos (1987-1989); ªcoala Mioveni (19891995); Seminarul Teologic din Piteºti (1995-1998); Colegiul Naþional „I.C. Brãtianu”, Piteºti (1998-2008).

Redactor-ºef, revista „Seminarium” a Seminarului Teologic Liceal din Piteºti, serie nouã, redactor responsabil al Revistei catedrei de limba ºi literatura românã

a elevilor din Colegiul Naþional „I.C. Brãtianu”, Piteºti, membrã a Fundaþiei literare „Liviu Rebreanu” ºi a colectivului de redacþie al revistei „Jar”; publicã articole în „Seminarium”, în revista catedrei de limba ºi literatura românã, în revistele „Junimea” ºi „Jurnalul Artistic Rebreanu” etc.

Volume reprezentative: „Poezii”, 2002; „Evaluare prin teste-grilã”, 2005, 2007, în colaborare.

SORESCU, Vasile

lumii în perspectiva profeþiilor biblice”, 1994; „Religia ortodoxã.

Cãlãuzã pentru credincioºi”, 1995; „Omul, tainicã fãpturã”, 1997, „Formare duhovniceascã”, 2000.

GEORGESCU, Nicolae C. (n. 6 septembrie 1950, Jupâneºti – Coºeºti, Argeº) Liceul din Oneºti (1969); Facultatea de Limbi Clasice, Universitatea din Bucureºti (1973); dr. în filologie (1997).

Profesor la Raºi, lângã Lehliu (1973-1976); funcþionar, bibliograf, Biblioteca Academiei Române (19761986); redactor la revistele „Luceafãrul”, Bucureºti (1986-1989);

ºomer (dupã 1989), redactor de revistã „Sãptãmâna culturalã a capitalei” (1990); fondeazã revista „Academica” (1990-2000); conferenþiar univ. dr.

(2000-2003), prof. univ. dr. (din 2003), decan (din 2004) la Universitatea „Hyperion”; decan (din 2010) la Facultatea de Limbi ºi Literatura Românã, Universitatea „Spiru Haret”, Bucureºti.

Vol. de autor: „A doua viaþã a lui Eminescu” (1994), „Cercul strâmt.

Arta de a trãi pe vremea lui Eminescu” (1995), „Eminescu ºi editorii sãi” (2 vol., 2000), „Moartea antumã a lui Eminescu” (2001), „Mihail Eminescu: Poesii. Cu formele ºi punctuaþia autorului” (2004),

„Scenarii de istorie literarã” (2006); „Cu Veronica prin Infern I. Cartea regãsirilor, II. Cartea despãrþirilor” (2005); „Un an din viaþa lui Eminescu” (2006); „Boala ºi moartea lui Eminescu” (2007); „Scrisul ca o tainã” (2007); „Cartea trecerii. Boala ºi moartea lui Eminescu”, ed. a II-a, 2009; „Jupâneºti pe Râul Doamnei”, monografie sentimentalã în colaborare (2011) º.a.

Membru al USR (abia dupã anul 2000). Numeroase premii ºi distincþii pentru activitatea de critic ºi istoric literar (2000-2011).

Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

(n. 3 septembrie 1954, Mãlureni, Argeº) Seminarul Teologic, Craiova (1974); Facultatea de Teologie, Universitatea din Bucureºti (1979).

OTÃ: Tirajul ediþiei I a Dicþionarului biobibliografic „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Preot (din 1980), cadru didactic la Facultatea de Teologie, Universitatea Argeºului”, de Marian Stoica ºi Margareta M. Onofrei, apãrut la Editura „Argeº Press”, s-a din Piteºti (din 1997). Colaborare cu vândut în totalitate. Se aflã în pregãtire ediþia a II-a adãugatã ºi revãzutã, care va apãrea pe articole în reviste de specialitate. piaþã în lunile urmãtoare. Cei care doresc sã-ºi rezerve un exemplar o pot face la secretariatul Volume: „Figuri, evenimente ºi locuri cotidianului „Argeºul”, la telefon 0248/217704, sau luând legãtura cu autorul Marian Stoica. biblice. Dicþionar”, 1994; „Sfârºitul

N

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■

10

ARGEªUL

● săgetătorul

11 octombrie 2011

putea beneficia de forþa creatoare ºi le cãuta cu înfrigurare. Doamna de Staël þinea în mânã un obiect în timp ce vorbea, pe care-l învârtea continuu, de teamã sã nu piardã ºirul ideilor. Într-o zi, cineva luându-i obiectul din mânã, scriitoarea stãpânitã de teamã, nu a mai putut continua conversaþia. În spatele tuturor acestor manifestãri

„bãtãi ale aripilor de fluturi” or fi fost pânã în zilele noastre ºi câte vor mai fi!?

Dacã stãm sã ne gândim bine, teama este o emoþie normalã pe care o încearcã orice om în diferite momente ale vieþii. Toþi suntem curajoºi uneori ºi fricoºi alteori, sau fricoºi uneori ºi dintr-odatã dãm dovadã de curaj,

ciudate stã teama, ca o umbrã a fiinþei.

Se constatã cã teama nu se manifestã atât de mult la oamenii lacomi care se luptã pentru a avea ceea ce le prisoseºte, ci mai mult la oamenii cu firea modestã, lipsitã de trufie, la oamenii cu bun-simþ, cãrora le lipseºte ceva de care au nevoie ºi nu pot obþine: serviciul, banii, anumite lucruri, situaþii, poziþii de viaþã, simpatii sau aprecieri ale oamenilor, dragostea, femeia sau bãrbatul la care viseazã etc. Sunt ºi temeri mari apãrute mai nou: de terorism, de cataclisme, de sãrãcie, de sfârºitul acestei lumi. Se pare cã ele sunt temeri ciclice în viaþa omului, dupã cum ºi întâmplãrile s-au dovedit a avea ciclicitatea lor, cãci ceea ce este - a mai fost – chiar dacã acum îmbracã altã hainã; iar ceea ce va fi nu putem ºti! Sã ne gândim la sãmânþã - loc al începutului, permiþãtoare a transformãrii, creºterii, ascensiunii, morþii, întoarcerii la viaþã - ciclicitate distanþatã în timp ºi spaþiu, nuanþatã diferit de ceea ce a fost înainte ºi ce urmeazã a fi. Câte

depinde în ce moment suntem surprinºi sau ne surprindem, ce uºã a sufletului a fost dispusã sã se deschidã… Dar unde este hotarul normalitãþii acestor emoþii? Ce se întâmplã cu noi dacã-l depãºim? nele temeri îºi gãsesc justificarea, cum ar fi dezlãnþuirile violente ale naturii, în faþa cãrora omul se simte neajutorat. Mai sunt însã ºi schimbãrile din viaþa actualã, dorite sau nedorite, cu viteza lor acceleratã ºi care, de cele mai multe ori, nu permit repausul pentru gândire, analizare cu responsabilitate a stãrilor pe care le declanºeazã în noi aceste schimbãri. Ele pot avea repercutãri în plan psihologic ºi cu cât o schimbare este mai radicalã, cu atât mai mare este preþul plãtit. Gândul unei schimbãri poate provoca bucurie, dar ºi teamã: teama de necunoscut, teama de inadaptabilitate, de clacare, de a nu fi ajutat de puterea fizicã, teamã de a nu fi în stare sã faci faþã unei probleme pentru care nu vei gãsi rãspunsuri, teamã de situaþii de care încã nici nu te-ai izbit, dar îþi formezi

Noi puncte de vedere asupra mişcării legionare

Este de mare importanþã observaþia profesorului Vergatti cã Antonescu a pus pazã la toþi cei pe care i-a dorit feriþi de crimele legionare, ceea ce n-a mai fãcut însã cu Nicolae Iorga, deºi era cel mai ameninþat de rãzbunarea acestora. ªi cã ar fi fost suficient un telefon la ºeful gãrzii regale de la Peleº ca o parte din cei pe care-i comanda sã plece imediat în urmãrirea celui ridicat. De altfel, Zaharia Boilã în memoriile sale despre miºcarea legionarã consemna faptul cã soþia istoricului l-ar fi informat imediat, telefonic, pe Antonescu de ridicarea profesorului.

Cea mai importantã contribuþie adusã însã de aceste „puncte de vedere” priveºte implicaþiile factorilor externi în evenimentele respective, cu „revelaþia” unui document englez care consemneazã dispoziþiile de la Foreign Office ca sã se creeze haos, oricât de mult ar costa operaþia! Sã fi ajuns o parte din sumele cheltuite ºi la echipa care l-a lichidat pe Nicolae Iorga, conform celor spuse cândva de Paul Miron?

Teamă sau curaj? „Uºile pe care le închidem ºi deschidem în fiecare zi hotãrãsc vieþile pe care le trãim”.

Flora Whittemore eama ºi curajul sunt emoþii ale sufletului nostru, care se exclud, dar pot alterna. Când îþi este teamã, uºa curajului se închide; când prinzi curaj, cealaltã uºã se închide. Sunt vibraþii ale sufletului în faþa realitãþii acestei lumi ºi ca orice vibraþie au suport energetic.

Teama determinã un impact dureros asupra fiinþei noastre, cum ar fi accelerarea bãtãilor inimii, intensificarea ritmului respiraþiei, contractarea musculaturii, rãcirea trupului. Se întâmplã uneori sã dãm mâna cu cineva ºi sã ni se spunã cã avem mâinile reci… Da, sunt reci din cauza unei emoþii puternice la vederea sau întâlnirea acelei persoane, în aºteptarea sau la aflarea unei veºti plãcute sau neplãcute. În momentele în care eºti stãpânit de o emoþie, ceva tremurã în tine; sunt momente de nesiguranþã! Creierul începe sã producã substanþe care acþioneazã prietenos sau neprietenos cu trupul.

Mesagerii chimici pe care medicina îi numeºte neuro-transmiþãtori se agitã, transmit informaþia de la un neuron la altul. Descoperiþi destul de recent, în 1977, aceºti neuroni sunt de douã feluri: Mesageri ai Fericirii, care ne mobilizeazã ºi ne fac fericiþi, ºi Mesageri ai Tristeþii, care ne demobilizeazã ºi ne întristeazã. Când trãim în armonie cu noi ºi cu cei din jur, s-a dovedit cã nivelul celor douã tipuri de Mesageri este în echilibru.

Când acþioneazã cei din a doua categorie, simþim o senzaþie de gol ºi de neliniºte. Apare sentimentul de teamã, frustrare, uneori pânã la panicã. ªi ne poate fi teamã de foarte multe lucruri, un infinit de temeri chinuiesc omul: de pierdere, de boalã, de ceea ce s-a întâmplat cândva pentru a nu se repeta, sau de ceea ce se întâmplã în prezent, sau de ceea ce se poate întâmpla în viitor, cu alte cuvinte ne este teamã de viaþa însãºi. ªi plantele leºinã de fricã, ºi copacii þipã când mor, ºi animalelor le este teamã de oameni… Toate aceste frici, temeri, spaime care pãtrund în suflete greu pot fi uneori alungate. Dupã cum afirma ºi George Cãlinescu:

T

(urmare din pagina 7) rice nou pas înainte în aceastã direcþie este, de aceea, un veritabil eveniment. ªi aºa ceva poate fi calificatã apariþia unei cãrþi nu de mari dimensiuni (128 pagini), în limba românã ºi francezã, intitulatã Puncte de vedere asupra faptelor petrecute în România între 21-23 ianuarie 1941, iar în francezã (mai bine) Points de vue sur les événements déroules en Roumanie du 21 au 23 janvier 1941, aparþinând profesorului universitar dr. Radu ªtefan Vergatti.

Douã demonstraþii se fac, în mod definitiv, în aceastã carte consacratã celui mai înceþoºat moment nu doar al istoriei miºcãrii legionare, ci ºi al istoriei noastre din deceniul al cincilea al secolului abia încheiat.

Prima: spre deosebire de regele Mihai I, care a fost constrâns sã semneze un act de abdicare, regele Carol al II-lea n-a abdicat, ci a trecut

O

„Observaþia milenarã s-a fixat în proverbe…” ºi multe sunt proverbele româneºti referitoare la fricã! Unele persoane manifestã o fricã exageratã, bolnãvicioasã: „Se sperie de umbra lui”, se spune despre aceºtia. „De apã micã sã-þi fie fricã”, adicã de proºti; „La plãcinte înainte, la rãzboi înapoi”, se referã la cei fricoºi care fug de orice primejdie ivitã în cale.

Uneori teama se face simþitã alãturi de o dorinþã. Horaþiu spunea: „Cine doreºte se ºi teme”. O dorinþã puternicã poate chiar învinge teama, deschizând uºa curajului. Sau teama se poate face simþitã ca o apãrare, nelãsându-te sã acþionezi sau sã te atingi de orice, ca sentimentele tale sã nu fie rãnite. Îþi aduci aminte atunci de proverbul: „Frica pãzeºte pepenii”.

Teama o pot avea oamenii slabi, ignoranþi, dar ºi oamenii instruiþi, puternici.

Se pare cã toþi oamenii au temeri mai mari sau mai mici, în diferite momente ale vieþii. Unii, negãsindu-le justificarea logicã, le-au numit ciudãþenii, alþii - superstiþii, la baza lor stând totuºi fricile. Oameni puternici ca Iulius Caesar, Henry al II-lea, Charles al XI-lea ºi Napoleon aveau teamã de pisici, spre deosebire de Abraham Lincoln care iubea pisicile ºi cât timp a stat la Casa Albã a avut patru pisici, sau scriitorul Ernest Hemingway care avea 30 de pisici la casa lui! Maria Antoaneta se temea de stingerea unei lumânãri, crezând cã i se va întâmpla o nenorocire. Aceastã teamã i-a transmis-o ºi soþului ei, regele Ludovic al XVI-lea. Darwin tremura de groazã la vederea unui ºarpe.

Immanuel Kant în timpul prelegerilor îºi fixa privirea într-un punct lipsit total de însemnãtate ºi fãrã legãturã cu cele spuse, ca de exemplu locul în care unui student îi lipsea un nasture de la hainã ºi când studentul a venit – dupã mult timp - cu nasturele cusut, Kant ºi-a întrerupt prelegerea; i-a fost teamã cã nu se va mai putea concentra asupra expunerii. Schiller credea cã fãrã mirosul merelor putrede nu va

prerogativele regale asupra fiului sãu, ceea ce „Monitorul oficial” ºi jurnalul regelui confirmã categoric. Atunci când mareºalul Antonescu vorbea de „abdicarea” regelui în depoziþia sa de la proces, contrazicea ceea ce se publicase în Buletinul oficial. De altfel se fãcuse complice, în graba de a prelua puterea, acestei manevre regale, dupã care l-a ºi salvat de rãzbunarea legionarilor, ordonând ca trenul ce-l ducea peste graniþã sã nu fie oprit, aºa încât rafalele trase asupra lui din goanã nu l-au atins pe cel pitit în cada de baie. Din acest moment a mai vorbi de abdicarea regelui Carol al II-lea devine o aberaþie.

Tot o aberaþie se dovedeºte termenul de „rebeliune legionarã” creat tot de Ion Antonescu, învingãtor cu ajutorul lui Hitler în concurenþa pentru putere cu Horia Sima ºi miºcarea legionarã. Obligat sã se foloseascã de ea pentru luarea ºi exercitarea puterii, „mareºalul” avea

sã-i întreacã ulterior pe Carol al II-lea ºi Elena Lupescu ºi chiar pe comuniºti în încercarea de a distruge fizic miºcarea legionarã.

U

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

o imagine mentalã despre ceea ce urmeazã sã se întâmple… Cu alte cuvinte - teama unui eºec existenþial.

Omul trebuie sã fie un luptãtor în aceastã viaþã! Existã totuºi niºte graniþe care nu ar trebui depãºite, dar þinem cont de ele? Uitãm cã elasticitatea noastrã nu este infinitã, precum nici cea a pãmântului! Uitãm cã viitorul este expresia a ceva care nu s-a realizat încã ºi doar speranþa este aceea care ne poate determina sã fim încrezãtori cã se va realiza la modul dorit, favorabil nouã. Dacã nu ne este deloc teamã, se întâmplã sã încercãm mult peste limita puterilor noastre ºi sã ajungem la un rezultat catastrofal. Curajul ne însoþeºte, dar pânã unde poate creºte acest curaj? „Nimic fãrã Dumnezeu”, ar trebui sã fie deviza pentru toþi care dau dovada curajului ºi luptã pentru îmbunãtãþirea vieþii lor, a semenilor, sau pentru descoperirea „noului” în aceastã lume.

Viaþa ne-a demonstrat cã extremele sunt periculoase! Omului îi sunt atât de necesare judecata, echilibrul, mãsura! Numai astfel s-ar putea asigura liniºtea sufletelor, liniºtea acestei lumi.

De asemenea, temerile intense (extrema cealaltã) provoacã îmbolnãviri, alienãri, sinucideri.

Teama stã ca o emblemã în faþa tabloului vieþii noastre de astãzi.

Dacã analizãm, judecãm, ne rugãm pentru putere ºi curaj, ne înþelepþim – cu alte cuvinte - teama lasã loc curajului - atâta cât este necesar încrederii, iubirii sã se infiltreze prin acea fantã a sufletului, asemenea unui izvor de luminã. Se purificã gândurile din mintea noastrã, se produce o schimbare interioarã ºi ajungem sã ne bucurãm de liniºte, de seninãtate. William Shakespeare spunea: „Unde-i iubirea mare, ºi cea mai micã îndoialã în teamã se transformã.”

Potrivit Sfintei Scripturi, omul cu credinþã în Dumnezeu aflã calea pentru înfrângerea fricii ºi dobândirea curajului. Un reprezentant al Bisericii ortodoxe române spune: „Nu frica este tema Vechiului Testament, ci înþelepciunea vieþii, înþelepciunea care-l scoate pe om de sub tirania iraþionalului, spre pãmântul luminos al speranþei ºi al iubirii”.

Dacã înþelepciune vom cãuta ºi vom avea, echilibrul în viaþã vom ºti a ni-l pãstra!

Vavila POPOVICI - SUA Concluzia acestei cãrþi va rãmâne: „Situaþia a fost mult mai complexã, datoritã intervenþiei puterilor strãine.

Pe de o parte s-a dorit preluarea petrolului românesc – de cãtre Germania, pe de alta distrugerea resurselor din bazinele petroliere româneºti pentru blocarea maºinii de rãzboi a Reichului – de cãtre britanici ºi sovietici. În fine, la acesta se adaugã ºi folosirea teritoriului României ca o placã turnantã pentru acþiuni militare în sud-estul Europei.

Din tot acest joc al marilor puteri a avut de suferit tot poporul român, care era în centrul intereselor. Aici cred cã poate fi folositã foarte bine pentru a descrie soarta românilor o expresie a lui Emil Cioran: a fi înseamnã a fi încolþit”.

Cu un corectiv: a fi român înseamnã a triumfa pânã la urmã asupra tuturor celor care l-au încolþit. (În numãrul viitor: Anti-apocalipsul ºi A doua Revoluþie Ungarã)

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU