Sagetatorul Nr. 737

Sãgetãtorul Nr. 737 4 octombrie 2011 Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“ Un minunat monument tipografic

„Cartea românească de învăţătură” „Cartea româneascã de învãþãturã” a mitropolitului Varlaam apare în cel mai greu ceas din istoria cu atâtea ceasuri grele a poporului român, spre a le da un spor de tãrie celor care se îndârjesc sã ducã mai departe ceea ce ne-a þinut în fiinþã aproape douã milenii: credinþa în Evanghelie ºi în ajutorul lui Iisus Hristos.

Aceasta ne-a fost coloana vertebralã cu care am strãbãtut prin toate încercãrile, dintre care pânã acum cea mai teribilã fusese a închinãtorilor Antihristului roºu.

Ei s-au nevoit aproape jumãtate de veac sã ni-l smulgã pe Hristos din suflete ºi minþi, pentru a-i putea astfel înfrânge pe cei rãmaºi neînfrânþi tocmai pentru statornicia lor „pe stânca tare a Evangheliei” pe care ne îndemna sã rãmânem mai departe Papa Ioan Paul al II-lea.

Neamul românesc a ieºit biruitor din încleºtarea de aproape trei sferturi de secol cu „imperiul rãului” (cum a numit preºedintele american Ronald Reagan bolºevismul), dar s-a gãsit chiar de a doua zi în faþa altui imperiu, al unuia mai rãu ºi mai primejdios, pentru care lupta cu Hristos a rãmas mai departe obsesivã, chiar dacã nu mai dispune de mijloacele împãraþilor pãgâni sau ale totalitarismelor veacului trecut, care puteau trimite pe marii teologi în faþa plutoanelor de execuþie (Stalin pe Pavel Florenski ºi Hitler pe Dietrich Bohnhoeffer), ºi în puºcãrii ºi lagãre de concentrare, odatã cu sute de mii de mãrturisitori ai credinþei creºtine. Dar excluderea oricãrei amintiri a

moºtenirii creºtine din Constituþia Uniunii Europene – construcþie exclusiv economicã ºi politicã, declaratã astfel în afara „erei creºtine” sau aparþinând uneia „postcreºtine” – este un simptom foarte clar pentru drumul ales.

Constantin Noica, au fost „Constituþia creºtinã” dupã care neamul nostru a-nþeles sã-ºi orânduiascã existenþa de când s-a ivit pe lume, dar care a dobândit atunci forma scrisã. A doua va fi – de data asta nu într-o limbã universalã de culturã, ci într-o limbã

Acest drum – trebuie sã o recunoaºtem – nu este însã de acum. „Descreºtinarea” a început în urmã cu o jumãtate de mileniu în Apus. ªi tot de atunci dateazã cartea prin care neamul românesc ºi-a notificat hotãrârea de a nu urma acest drum. Învãþãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu Theodosie, „întâia mare carte a culturii româneºti”, cum le-a numit

româneascã ce avea sã devinã unul dintre cele mai expresive idiomuri ale culturii universale – Cartea româneascã de învãþãturã a mitropolitului Varlaam al Moldovei. Faptul cã pe amândoi autorii Biserica Ortodoxã Românã de astãzi i-a trecut în calendarul sfinþilor ei este cea mai clarã mãrturie cã înþelege sã le fie moºtenitoare de drept ºi continuatoare „în

Rememorãri

Neagoe Basarab (1481-1521)

(I)

Judecã pe fiecare cu dreptate dupã faptele lui, cã de aceea eºti domn care trebuie sã fie un izvor nesecat ce dã tuturor aceeaºi apã, iar nu unora dulce, iar altora amarã.

– Neagoe Basarab –

Ascendenþe domneºti Neagoe Basarab, „Os” din „os domnesc”, a fost fiul nelegitim al voievodului Basarab cel Tânãr – zis Þepeluº, domnul Þãrii Româneºti [1477-1481], el însuºi descendent din familia domnitoare a Basarabilor întemeietori de þarã, ºi al Neagãi, viitoarea soþie a vornicului Pârvu Craiovescu.

Era – dupã cum se exprimã eufemistic istoricul Constantin Gane – „fiul din pãcate domneºti al lui Vodã Þepeluº... Numele sãu de Neagoe venea, deci, atât de la mamã-sa, Neaga, cât ºi de la bunicul Neagoi Craiovescu”.

Adoptat de cãtre vornicul Pârvu, Neagoe – din filiera Dãneºtilor a neamului Basarabilor – va fi pregãtit în tainã de Craioveºti pentru domnie.

Devenind „socotitor” (un soi de secretar) al patriarhului Nifon, Neagoe – considerat „fiul spiritual al ierarhului a cãrui învãþãturã ºi hranã spiritualã dorea întotdeauna s-o primeascã”, urcã pas cu pas scara dregãtoriilor feudale.

Ajuns vãtaf de vânãtori, alungã, în Transilvania, pe Mircea, fiul lui Mihnea Vodã cel Rãu, pe care îl învinsese lângã Mãnãstirea Cotmeana din Argeº, în februarie 1510.

Deºi este ridicat la rangul de comis, cu sprijinul Craioveºtilor, sub Vlad cel Tânãr, ascensiunea sa spre domnie fiind previzibilã, voievodul îi obligã pe susþinãtorii lui Neagoe sã jure cã acesta n-ar fi „os domnesc”, sub crunta ameninþare cã, dacã atestã o asemenea origine, vor fi pedepsiþi prin tãierea nasului sau scoaterea ochilor…

Dupã ce jurarã formal, pentru a se putea, astfel, salva, boierii Craioveºti scoºi din Divan fug peste Dunãre ºi, revenind cu oastea turceascã a paºei de la Nicopole, Mehmed-beg, îl înfrâng pe Vlãduþ la Bucureºti ºi-l decapiteazã, înscãunându-l ca domn al Þãrii Româneºti pe Neagoe Basarab în anul 1512.

Domn ºi ctitor Stãpânitor „înþelept ºi evlavios”, care îºi va adãuga, ca voievod, numele dinastiei Basarabilor, Neagoe Basarab se dovedeºte extrem de generos: „Neagoe vodã a fãcut numeroase daruri ºi îmbunãtãþiri mãnãstirilor din întreg Orientul creºtin; numele lui se pomenea în mai multe locaºuri bisericeºti, la Ierusalim, la Muntele Sinai, la Constantinopol, în Asia Micã, în Grecia ºi, mai ales, la Muntele Athos... În toate laturile, de la rãsãrit pânã la apus ºi de la miazãzi pânã la miazãnoapte, sfintele biserici le ajutora ºi multã milã pretutindeni da, ºi mai vârtos spre cei ce se înstrãinau prin pustiu, ºi prin peºtere, ºi prin schituri, fãr’ de nici o scumpete îi hrãnea ºi nu numai cãtre creºtini fu bun, ci ºi cãtre pãgâni...”.

Numele lui Neagoe Basarab este, însã, intim asociat cu biserica nepereche a neamului, Mãnãstirea Curtea de Argeº – capodoperã a arhitecturii medievale româneºti aureolatã de mitul creaþiei prin jertfã din nemuritoarea baladã a meºterului Manole –, ctitoritã de voievod între anii 1512–1517, pe locul catedralei mitropolitane zidite de Vlad Dracul.

Mãrturisirea de credinþã a voievodului cãrturar încrustatã pe lespedea pisaniei slavone de pe peretele vestic al bisericii se constituie într-un document autentic de o mare vibraþie spiritualã: „Având cãtre acest dumnezeiesc templu ºi locaº pe care l-am gãsit domnia mea ºi la Curtea de Argeº dãrâmat ºi neîntãrit ºi prin darul dumnezeiesc ºi cu îndemnarea prea curatei Maici a lui Dumnezeu, s-au deschis ochii inimii noastre ºi am hotãrât acest mai sus pomenit hram din nou sã-l clãdim ºi sã-l înãlþãm ºi sã-l întãrim ºi am dãruit sate ºi aþigani ºi bãlþi cu peºte ºi vãmi ºi vase de aur ºi de argint ºi mãrgãritare ºi pietre

duh ºi adevãr”. O dovedeºte ºi prezenþa a o seamã de înalþi ierarhi alãturi de cei care ºi-au asumat aducerea acestor scrieri în circuitul viu al valorilor cu care ne-am pãstrat fiinþa ºi identitatea ca neam.

Geniul religios al Sfântului Ierarh Varlaam a constat, pentru Mihail Eminescu, în „a face Duhul Sfânt sã vorbeascã în limba neamului românesc”.

Pentru noi, astãzi, el este chemat sã ne ajute la pãstrarea mai departe a existenþei noastre pe stânca ce s-a dovedit imposibil de luat de viiturile istoriei. Dar ºi sã participãm la cãutarea contemporanã a unei legãturi mântuitoare cu „un Dumnezeu” în care Heidegger vedea pe singurul în stare sã mai salveze o lume angajatã, altfel, într-o cursã implacabilã spre catastrofã. În urmã cu 34 de ani, în 1977, mi-am notat, din pãcate fãrã a reþine numele autorului francez ºi revista în care a apãrut („Express” sau „Paris Match”), aceastã reflecþie: „La seule et vraie grande question: comment rendre le christianisme crédible a nos contemporains”. Un sfert de secol mai târziu, în 2003, avea sã aparã la Paris cartea uneia dintre cele mai lucide ºi profunde conºtiinþe contemporane, marele istoric Jean Delumeau, carte intitulatã Guetter l’aurore. Un christianisme pour demain, tradusã ºi publicatã în 2006 ºi în limba românã, cu titlul În aºteptarea zorilor. Un creºtinism pentru mâine1. Este una dintre cele mai importante încercãri de a da un rãspuns la „marea chestiune” enunþatã în 1977!

Dan ZAMFIRESCU (continuare în pagina 8)

nepreþuite”. Deºi controversate, informaþiile în limba greacã prin care se atribuie proiectarea inegalabilului edificiu de cãtre însuºi ctitorul sãu par, totuºi, sã aibã un suport real, întrucât Neagoe Basarab fusese iniþiat în tainele arhitecturii la curtea sultanului Selim, din însãrcinarea cãruia, ar fi construit împreunã cu meºterul Manolli din Niaesia o splendidã geamie la Constantinopol, probabil, „fundaþia lui Bayazet”.

Neagoe Basarab a conceput aceastã „doinã în piatrã” a plaiurilor româneºti, conferindu-i o valoare de simbol al forþei creatoare a poporului sãu, pentru a-ºi spori prestigiul într-o lume dominatã de semiluna otomanã.

Preocupat continuu de consolidarea rolului bisericii ortodoxe – sprijin incontestabil al domniei –, Neagoe Basarab reconstrui, în aceeaºi perioadã, Mãnãstirea Snagov – „edificiu de tip atonit cu o remarcabilã decoraþie de cãrãmidã aparentã” – ºi, desãvârºind lucrãrile începute de cãtre voievodul Radu cel Mare la Mitropolia din Târgoviºte, mutã scaunul mitropolitan de la Curtea de Argeº în reºedinþa sa domneascã, iar, într-un ostrov al Oltului, la Cãlimãneºti, ctitori modesta bisericã „Naºterea Maicii Domnului”.

Din porunca voievodului, Gavriil Protul – conducãtorul comunitãþii cãlugãrilor de la Athos, invitat de Neagoe Basarab la sfinþirea bisericii de la Curtea de Argeº –, va scrie Viaþa ºi traiul sfinþiei sale pãrintelui nostru Nifon, patriarhul Þarigradului – operã hagiograficã, dar cu un pronunþat caracter politic, care constituie un panegiric al domniei lui Neagoe Basarab, privitã comparativ cu domniile voievozilor: Radu cel Mare, Mihnea cel Rãu ºi Vlad al V-lea. Prin tiradele moralizatoare ºi expresiile artistice conþinute, Viaþa patriarhului Nifon reprezintã o inspiratã operã literarã.

Neagoe Basarab s-a „osârduit” pe deplin pentru tipãrirea Evangheliarului slavon al lui Macarie, în anul 1512, convins fiind de rolul instructiv, pentru poporul sãu, al cãrþilor religioase. Dovedind un rafinament artistic de excepþie, îºi comanda podoabele pentru strãlucitoarea sa ctitorie de la Curtea de Argeº la faimoasele ateliere din Braºov ºi din Sibiu. Era de notorietate, în epocã, refuzul categoric al voievodului de a accepta improvizaþiile în artã. Astfel, deºi se declarã satisfãcut de lucrãrile anterioare ale argintarilor sibieni Johann ºi Celestin, Neagoe Basarab atacã vehement superficialitatea lui Celestin în executarea unei cãdelniþe de argint inspirate de pe modelul unui turn al cetãþii din Sibiu: „Sfârºind numitul acest lucru al nostru, nicidecum nu ne-a plãcut, fiindcã era o

Muzica zilelor noastre

Sviatlovskaia, bis!

Cum gândi, aºa fu. Ce sperai se-mplini. Cãci Valentina alese romantic. Vãdit inspirat. Cântând pe potrivã. Cuceritor peste poate.

La inimi, adânc ºi vibrant pãtrunzând. Rusoaicã de fel, acum, în Olanda. Studentã, mai an, a lu’ Liviu Prunaru, acum îi e soaþã.

Violonistã finã nespus. Umblã pe corzi cu lirism copios. Delicat ºi precis în egalã mãsurã. „Poemul” ºi „Havaneza”, ca o mãnuºã venindu-i.

Juvaere ºi ele-n tezauru’ muzicii mari. Etern, onoare fãcând artizanilor lor iscusiþi: Chausson ºi Saent Saëns. Întâia oarã cântate-n Piteºti, au cucerit pe deplin.

Rãscolitoare þâºnind din vechea vioarã Guarneri. La fix mânuitã de tânãra doamnã Sviatlovskaia.

Care, dacã-n tandem cu meºteru’ Goia, de pildã, s-ar fi aflat, concert antologic, cert, izbândea...

Pãcat cã acustica sãlii feste ºi ei îi jucã. Pãcat cã Oprea nu fuse maxim atent la treaba aceasta, deºi a deschis ceva stagiuni. Pãcat cã nimic nu se face spre rezolvarea ei cât de cât. Pãcat, mai ales, cã mulþi au lipsit. Pierzând o searã c-un farmec arar. Spasiba, Valentina, mai adã º-al’dat’ melancolie p-aci, cã ne e pe plac oricând...

Adrian SIMEANU

lucrare fãcutã ad modum ciganorum... Avem noi, în þarã, destui meºteri – preciza voievodul, la 18 decembrie 1518, în scrisoarea adresatã, din Piteºti, Consiliului municipal Sibiu – care ar fi putut sã ne facã ceva mai frumos decât ne-a fãcut acesta”...

O cronicã din perioada domniei confirmã preocupãrile artistice remarcabile ale voievodului cãrturar: „Neagoe Vodã bãtut-a însuºi cu cuiºoare un mãr de aur curat împodobit cu mãrgãritar ºi cu pietre scumpe pe o icoanã a Sfântului mucenic Gheorghe din Mânãstirea Nucet”. Voievodul se îmbrãca întotdeauna cu gust: pe mantia din brocart roºu, era cusut cu fir de aur un vultur bicefal bizantin; purta coroanã de bazileu, impunându-se, astfel, ºi prin vestimentaþie. Maximos Trivalis – poet grec de la curtea domneascã – îl socotea un „olimpian divin”...

Dincolo, însã, de imaginea „consacratã” a unui domn evlavios, Neagoe Basarab se înscrie, prin adversitatea manifestatã faþã de oponenþii sãi, pe coordonatele autoritarismului voievozilor anteriori: hotãrãºte sã fie decapitat Bogdan, intrigantul de la curte care a determinat izgonirea de cãtre Radu cel Mare a mitropolitului Nifon; îl cãlugãreºte pe logofãtul Blagodescu – împotriva voinþei acestuia –, iar, pe un boier care îºi ridicase ochii spre domnie, îl însemnã la nas, pentru a se asigura, astfel, cã îi va pieri pofta de tron… Spânzura fãrã milã pe hoþi ºi, folosind metoda atât de eficientã a tatãlui ºi a bunicului sãu, îi trãgea în þeapã pe negustorii necinstiþi. Dorea sã se ºtie, de cãtre vecinii din Ardealul pretendenþilor la domnie, cã nu acceptã intrigile lor ºi-i prevenea pe un ton ferm, ultimativ, care nu lãsa loc nici unui dubiu asupra represaliilor sale. Sibienilor le atrãgea, cu aroganþã, atenþia: „O sã vedeþi cã sânt domnitor destoinic ºi are þara aceasta domnitor”, iar, pe braºoveni, îi ameninþa la fel de tãios: „Voi face Þara Bârsei aºa, cã nu i se va mai cunoaºte nici locul !”.

Iatã, aºadar, reversul medaliei „liniºtitei” domnii a lui Neagoe Basarab, care fascineazã ºi acum prin mãrturiile unei cârmuiri înþelepte, orientate spre binele unei þãri mici, dar care impunea respect în lume, prin extraordinara capacitate constructivã a oamenilor sãi ºi prin racordarea temeinicã pe plan spiritual la Renaºterea europeanã.

Grigore CONSTANTINESCU (va urma)

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■

8

ARGEªUL

● săgetătorul

Seism sufletesc Placheta „Strigãt”, apãrutã în august 2011, la Editura „Expert” Bucureºti, într-o concepþie graficã elegantã, este semnatã de Silvia Nicoleta Marinescu, profesoarã la ªcoala Nr. 10 Piteºti, cunoscutã prin lecturile prezentate uneori în Cenaclul „Rebreanu” sau publicate în revista ºcolii. Cele 11 poeme sunt dedicate memoriei generalului doctor ªerban Marinescu, personalitate în sfera medicalã ºi nepreþuit frate plecat spre altã lume în plinã activitate. „Strigãt” se naºte din durere ºi disperare, din tãcere ºi urlet, din ardere ºi mistuire. Discursurile lirice reprezintã anumite etape ale vieþii, iar numãrul ales coincide cu data naºterii lui ªerban Marinescu.

Construite pe o idee tulburãtoare, ele ascund o viziune tragicã asupra existenþei umane - „Marea Trecere” fãcutã „La cumpãna apelor” taie adânc, dând senzaþia unei dureri de ordin fizic: „Lung geamãt adoarme sleit pe inima mea” („Pelerinul”). Actul final s-a desãvârºit lin, marcat de „o stea înºelãtoare” ce a luminat „caierul vremii”, sporind firul („Destin”). Lacrima izvorâtã din suflet primeºte atribute excepþionale: gingãºia, suferinþa, înþelegerea. Jalea, pierderea spre neant dau un sentiment al diluãrii spaþiului: „Stelele-s lacrimi din Cer,/Lacrima de durere e scânteia din arcer./E desprinderea de necunoscut,/E despãrþirea de un sãrut” („Lacrima”).

Dacã destinul e implacabil ºi îºi urmeazã drumul, timpul devine „ursuz ºi pustiu”, devorând existenþa cu rapacitate de vultur, spulberând orice speranþã. Tânguirea mutã se transformã în ardere ºi mistuire. Structurile poetice împrumutã ceva din temele majore: viaþa se continuã sub altã formã, trecerea este în altã stare („Timpul”).

Comuniunea cu Dumnezeu rãmâne singura soluþie de alinare în acest noian de suferinþã: „Din candela amurgului mocnit/Aud cum doarme satul ostenit,/Cum Ceru-ºi taie foile din Carte,/Apoi, în tainã, vine Dumnezeu/Sã-mi dea povara frunþii la o parte./O, Doamne, aº vrea sã ºtiu cu cine-s neam:/ Cu iarba, cu zefirul, cu uitarea?/ªi dacã nucul ce îmi bate-n geam/Sunt eu, copilul de demult sau... alinarea” („Rugã”).

Confesiunea devine o dispersare în macrocosmos, eul îºi cautã identitatea, rãvãºit între material ºi spiritual: „M-am desprins din adierea cucernicã a vântului,/Pe degete se odihnesc slove uitate,/Din inimã-mi curg lacrimi descãtuºate”. Stãpâneºte situaþia, echilibreazã totul, autodefinindu-se: „Vin din adâncul bulgãrelui de tinã,/Caut în slava Cerului rouã ºi luminã” („Genezã”). Devine combustie interioarã, fãrã soluþie de eliberare: „Aºa cum floarea lui se risipeºte,/Tot astfel slava mea mã mistuieºte” („Copacul”).

Strigãtul porneºte dintr-o experienþã tragicã, s-a materializat din suferinþã ºi iubire: „Se aºterne omãtul pe sufletul meu,/Ninge cu lacrimi din Casa lui Dumnezeu./Coboarã îngerii purtând scara de mântuire,/Iar rãdãcinile strâng în braþe pãmântul cu iubire”.

Imaginea contemplatã în realitate - îmbrãþiºarea fiecãrui pom din livada casei pãrinteºti, ca semn al despãrþirii - ºi-a gãsit un loc în spaþiul poetic: „Suspinã din greu pomul îmbrãþiºat,/Plânge pãmântul pe care ai cãlcat...” („Strigãt”).

Exprimarea unor senzaþii pe care dispariþia neaºteptatã a fratelui iubit le-a produs asupra autoarei atinge ipostaze lirice diferite. Plângerea este accentuatã de metafore adecvate, care formeazã efecte vizuale originale: „mestecenii din suflet” au plecat; vor da „hainã de luminã” „crucii din floare” în semn de omagiu adus celui dispãrut („Mesteceni”). Vorbeºte despre „Dansul orbului cu plete din banii uscaþi ai timpului”, despre „Strigãtul zâmbetului rãnit” („Cautã”) sau despre „Spic de grâu ºi de secarã”, „...cãrãri brumate”, „blânda luminã”, „Unda limpede”, sintagme poetice care subliniazã acurateþea versului ºi stãrile contradictorii ale poetei.

Ritmul susþinut favorizeazã transmiterea mesajului: durerea presãratã de accente dramatice în urma dispariþiei inevitabile.

Tonalitatea rãmâne elegiacã, autoarea, constantã, se gãseºte într-o dispoziþie de contemplaþie sentimentalã, de meditaþie ascunsã cu modestie ºi echilibru într-un monolog ce dã impresia de revãrsare linã, de continuitate în ciclul vieþii: „Spic de grâu ºi de secarã/Vei rãzbate renãscând,/Vântul lin în fapt de searã/Fir de iarbã legãnând” („Inscripþie pe colþ de stea”).

Renata ALEXE

4 octombrie 2011

„Cartea românească de învăţătură” (urmare din pagina 7) Acestei cãutãri a unui Creºtinism „credibil pentru contemporanii noºtri” i se contrapune, cu o forþã de ºoc ºi o varietate de mijloace imposibil de ignorat sau de subestimat, o adversitate venitã din direcþii diferite, dar având aceeaºi þintã: deposedarea credincioºilor lui Hristos de tãria convingerilor lor, destrãmarea lor sufleteascã, în vreme ce alte religii îºi proclamã cu orgoliu o superioritate de care credincioºii lor nu se îndoiesc o clipã. Într-unul din textele sale postate mai întâi pe blog ºi reunite într-un volum apãrut recent ºi în versiune româneascã, scriitorul portughez José Saramago, care ºi-a fãcut din militantismul ateu ºi anticreºtin o veritabilã identitate, scria: Dacã i-aº spune unui creºtin sau unui musulman cã în univers existã mai mult de 400.000 de milioane de galaxii ºi cã fiecare dintre ele are mai mult de 400.000 de milioane de stele ºi cã Dumnezeu, fie el Alah sau celãlalt, n-ar fi putut sã facã asta sau, mai bine zis, n-ar fi avut niciun motiv sã o facã [sub. J. S.], mi-ar rãspunde indignaþi cã pentru Dumnezeu, fie el Alah sau celãlalt, nimic nu e imposibil. Mai puþin, aº spune eu, sã împace Islamul ºi Creºtinismul ºi, odatã cu asta, sã concilieze cea mai deplorabilã dintre speciile animale care se spune cã s-a nãscut din voinþa sa (ºi dupã asemãnarea sa), mai exact specia umanã. [s.n.].

Nu existã nici dragoste, nici dreptate în universul fizic. Cu atât mai puþin cruzime. Nicio putere nu stãpâneºte peste cele 400.000 de milioane de galaxii ºi peste cele 400.000 de milioane de stele existente în fiecare dintre ele.

Nimeni nu face ca soarele sã rãsarã în fiecare zi ºi luna în fiecare noapte, chiar dacã nu se vede pe cer. Puºi aici fãrã sã ºtim de ce, nici pentru ce, a trebuit sã inventãm totul. L-am inventat ºi pe Dumnezeu, dar el nu ne-a ieºit din cap, a rãmas acolo înãuntru ca un factor al vieþii câteodatã, ca instrument al morþii aproape întotdeauna (p. 80).

Dar pentru fiecare om care vine pe lume, de la o vreme scãpând de cuþitul obstreticienilor ajunºi la noi (ºi nu numai la noi) sã depãºeascã în victime rãzboaiele, molimele ºi accidentele ºi sã fie instrumentele tragice ale exterminãrii neamului românesc, nu câte sute de mii de stele ori galaxii pot fi în univers este problema problemelor, ci dacã drumul sãu de la leagãn la mormânt, numit viaþã, i se va duce într-o lume

a lui Dumnezeu sau într-una devenitã „anticamera infernului” (dupã cuvintele acelui locuitor al Islandei pe care l-am mai citat) chiar ºi pentru cei care nu mai cred în infernul de dupã moarte.

La aceastã problemã, în termenii cãreia se pune astãzi ceea ce numim soteriologia, nicio altã religie nu deþine vreo soluþie, în afarã de religia care a fãcut din sufletul fiecãrui om o valoare mai mare decât pãmântul întreg ºi din comportamentul faþã de aproapele, criteriul suprem al judecãþii finale. „Credibilitatea Creºtinismului” îºi are izvorul în experienþa directã a celor care, în cuprinsul lui, reuºesc sã gãseascã legãtura cu ceea ce dã existenþei noastre un rost, capacitatea de a rodi ºi puterea de a trece nedoborâþi prin încercãrile la care suntem supuºi. Ea se întemeiazã pe trãirea prezenþei divine, precum þãranul român din versurile lui Tudor Arghezi: E o tãcere de-nceput de leat // Tu nu-þi întorci privirile-napoi // Cãci Dumnezeu, pãºind apropiat // Îi vezi lãsatã umbra printre boi. În câþi ºi cât a mai rãmas din acest þãran, Dumnezeu este la fel de prezent, îi însoþeºte de-a lungul vieþii de aici ºi-i aºteaptã în pragul Împãrãþiei Cerului, aºa cum ne-a fãcut sã-L trãim ºi sã-L vedem þãranul devenit întâistãtãtorul Bisericii noastre ºi autorul Cãrþii româneºti de învãþãturã acum 368 de ani, ºi cei mai mulþi dintre marii noºtri ierarhi ºi cãrturari din trecut ºi de azi ºi propovãduitorii dreptei credinþe de pe tot cuprinsul þãrii. „Credibilitatea Creºtinismului” o dau zecile, sutele, zecile de mii ºi milioanele de milioane de minuni ce li s-au întâmplat ºi li se întâmplã mereu celor care se apropie de Hristos ºi de Sfinþii Sãi cu credinþa femeii sau a sutaºului ºi cãrora El le spune cã pentru aceastã credinþã s-au învrednicit de ajutorul lui Dumnezeu, care n-a încetat odatã cu Înãlþarea Sa la cer.

Geniul religios al Sfântului Ierarh Varlaam a constat în gãsirea, încã de atunci, a unui „Creºtinism credibil” pentru toate vremurile, a cãrui speratã apariþie noi nu avem nevoie sã o „pândim” ºi nici sã-i aºteptãm zorile, întrucât îl avem ºi trãim în el de când ne ºtim. Adicã un Creºtinism al vieþii, „pentru ca lumea viaþã sã aibã ºi mai multã sã aibã”. Este acel Creºtinism de care lumea are nevoie pentru a se mântui de iadul de aici, înainte de cel din lumea cealaltã.

Odatã cu criza ce s-a instalat ºi dã semne cã nu va mai lãsa curând

(de o va mai lãsa vreodatã) o lume pe care de mult minþile lucide o vãd gonind spre prãpastie, problema de viaþã ºi de moarte pentru om a devenit în ce mãsurã mai poate sã-ºi gãseascã în el resursele de a-i face faþã, aºa cum a reuºit sã punã capãt coºmarurilor veacului abia încheiat.

Dar pentru asta este nevoie de o „restaurare a omului” în altã ipostazã decât aceea de „cea mai deplorabilã dintre speciile animale”. ªi singura religie care l-a dat pe Cel a cãrui întrupare a însemnat tocmai „restaurarea omului” (dupã cuvintele pãrintelui Dumitru Stãniloaie, cel mai inspirat teolog ortodox de la Sfântul Grigorie Palama încoace) este religia creºtinã.

Aceasta înseamnã cã de aici înainte orice încercare de-a ocoli ºi umili Creºtinismul, de a-l oculta sau de a încerca sã-l scoþi din minþile ºi sufletele credincioºilor sãi echivaleazã cu un pas cãtre catastrofa universalã ce a-nceput deja sã aparã la orizont. În aceste condiþii, publicarea Cãrþii româneºti de învãþãturã înseamnã ºi înarmarea noastrã moralã pentru a face faþã unui rãzboi pe douã fronturi: al crizei universale revãrsate ºi peste noi, ºi al programului de distrugere a României, program pus în aplicare de-a doua zi dupã prãbuºirea comunismului, dar definit astfel încã din 1985, cu cuvintele unui iniþiat care i l-a dezvãluit la Stuttgart unui istoric român ºi a fost confirmat de atunci de tot ce ni se întâmplã, inclusiv faptul cã, dupã cuvintele fostului prim-ministru al României Nicolae Vãcãroiu, „România trebuia distrusã înaintea Iugoslaviei”.

A vedea în români un popor capabil sã se ridice din nou pentru a face faþã unor situaþii-limitã, iar acum celei mai grele încercãri la care l-a supus vreodatã istoria, nu este deloc o amãgire, din moment ce toatã istoria noastrã stã mãrturie de câte ori am dovedit cã putem rãzbi din valurile care pe alþii i-au culcat la pãmânt.

Dar, în momentul de faþã, afirmarea noastrã fermã ca un popor pentru care Creºtinismul ºi Biserica Ortodoxã Românã – maica spiritualã a neamului românesc, aºa cum a numit-o Mihail Eminescu – sunt chezãºia puterii de a se împotrivi ºi a izbânzii finale constituie imperativul categoric al ceasului ºi stavila cea mai puternicã în calea a ceea ce s-a hotãrât ºi se încearcã a se face cu noi.

Tocmai de aceea, împotrivirea la înãlþarea unei simbolice Catedrale a

mântuirii neamului ia înfãþiºarea unei adevãrate isterii, revelatoare pentru raþiunile ce o provoacã.

Acestui imperativ, al supravieþuirii ºi renaºterii noastre ca neam al lui Hristos, înþelege sã-i slujeascã ºi lucrarea de faþã, menitã a însoþi de acum înainte cea mai mare carte creºtinã care s-a scris vreodatã în limba româneascã.

Am reuºit, cu ajutorul Sfântului autor din Ceruri ºi cu sprijinul moral ºi material al celor ale cãror nume le-am scris cu adâncã recunoºtinþã în fruntea ei, sã duc la capãt, într-un an (dar pregãtindu-mã pentru asta mai mult de un deceniu) ceea ce ºtiinþa româneascã n-a reuºit sã facã într-un secol. De acum înainte, Sfântul Ierarh Varlaam ne va putea fi alãturi nu doar prin rugãciunile pentru noi adresate Domnului din Ceruri, ci ºi prin cuvântul sãu, care va putea sã ajungã din nou la toþi cei dornici sã soarbã dintr-însul apa vie cu care s-au adãpat secole în ºir strãmoºii noºtri. În urmã cu 67 de ani, în alt ceas de cumpãnã ºi de pe o parte a þãrii smulsã prin voinþa „behemoþilor” (cum îi numea cu un termen biblic Nicolae Iorga pe cei care pãreau ajunºi atunci sã hotãrascã soarta lumii, dar înghiþiþi între timp de neant), pornea cel mai minunat monument tipografic ridicat vreodatã cãrþii vlãdicii Varlaam, dupã cel ieºit în 1643 din teascurile tipografiei ieºene. În prefaþa lui, episcopul Nicolae Colan al Clujului, viitorul mitropolit al Ardealului reîntregit, scria despre aceastã carte cuvintele cu care doresc sã închei: „Nu cunosc carte - afarã de Sfânta Scripturã - care sã fi dus în casa duhovniceascã a românului mai multã luminã decât Cazania mitropolitului Varlaam, trimisã la propovedanie în anul Domnului 1643”.

Fie ca, împreunã cu ea, ºi lucrarea ce o însoþeºte sã ducã în sufletele celor de azi luminã ºi tãrie!

Spre a face din toþi cei în viaþã, de la cei mai tineri la cei mai bãtrâni, urmaºii vrednici ai celor care ne-au arãtat timp de aproape douã milenii cã nimeni pe lume nu poate nimici un neam care izbuteºte sã-ºi pãstreze credinþa în Dumnezeu ºi în el însuºi. *Acest articol este postfaþa la volumul ce însoþeºte ediþia Cãrþii româneºti de învãþãturã a mitropolitului Varlaam, volum în curs de apariþie.

1 Traducere de Giuliano ªfichi, Editura Polirom.

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria

PÃTRAªCU, Viorel (n. 21 august 1946, Piteºti, Argeº) Doctor în medicinã, publicist ºi scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România, membru al Uniunii Mondiale a Medicilor Scriitori.

Studii: Liceul „Zinca Golescu”, Piteºti; Facultatea de Medicinã Generalã din Bucureºti; medic generalist, medic primar dermatolog, doctor în medicinã, membru al Societãþii Române de Dermatologie ºi al Societãþii Medicilor Scriitori ºi Publiciºti din România.

Volume de autor: „Teroriºtii sexului”, Editura „Paralela 45”, 1997; „Femei cu ochii violeþi” (idem, 1999), „Jurnal de la Filipeni” (idem, 2000); ediþia a II-a a vol. „Jurnal de la Filipeni”, cu un blitz dupã 30 de ani, (idem, 2003); „Europa ca o iluzie”

(idem, 2001), „Inventar în cer”, (idem, 2003); „De la Erevan la Cabo da Roca” (idem, 2004); „Atenþie, Europa, sosim!”, (idem, 2005); „Moara cu nenoroc” (idem, 2007), „Sindromul Santorini”, (idem, 2008); „Blestemul Împuºcatului”, (idem, 2009); „Jurnal de la Filipeni (Apostolatul unui medic în Epoca de Aur)”, Editura „Paralela 45”, Piteºti, 2010.

Despre opera ºi viaþa sa gãsim referinþe în „Dicþionarul medicilor scritori ºi publiciºti din România”; „Oameni de seamã ai Argeºului”, de Ion M. Dinu; „Personalitãþi române ºi faptele lor, 19502000”, de Constantin Toni Dârþu.

EVERAC, Paul / CONSTANTINESCU, Petru (n. 23 august 1924, Bucureºti) Liceul „Moise Nicoarã” din Arad (1942), Facultatea de Drept (1947) ºi Facultatea de Filozofie (1948) din

Bucureºti. Pe linie administrativ-juridicã, între anii 1949-1958, ocupã funcþii diverse: înregistrator, contabil, director de muzeu la Buzãu ºi Sighiºoara, ºef de protocol la Marea Adunare Naþionalã (1949-1958); dupã 1989, director general al Postului Naþional de Televiziune.

Debuteazã în „Tânãrul scriitor” (1949), cu o schiþã. Revine la prozã, în 1968, prin „Don Juan din Grãdina Icoanei”; publicã eseuri, „Reflecþii despre inteligenþã” (1967), teatrologie, „Încotro merge teatrul românesc” (1975), poezii, „Poeme discursive” (1972), piese de teatru, „Poarta” (1958), „Un fluture pe lampã” (1974), „Cititorul de contor” (1975), „Simple coincidenþe” (1964), „Camera de dincolo” (1970), „Acord” (1976); „ªedinþa balerinelor” (1978); „Teatru” (1984); „Reacþionarul” (1991); „Încotro?” – teatru (1995); „Poeme crepusculare” (1995); „Mirandor” – teatru (2001); „Repetabile violuri” (2003) – teatru etc. În 2009, vol.

„Acomodãri” – poeme, poezii, cuplete (Editura „SemnE”).

Dramaturgul Paul Everac, stabilit de câteva decenii la Podul Dâmboviþei Argeº „cautã sã pãtrundã în esenþele ºi structurile existenþei noastre” (V. Râpeanu).

CUCU, Gheorghiþa (n. Piteºti, Argeº, 27 august 1952).

Studii: Liceul „Alexandru Odobescu”, Piteºti (1970), Facultatea de Limbi Romanice, Clasice ºi Orientale, Universitatea din Bucureºti (1976).

Activitate profesionalã, ºtiinþificã ºi literarã: prof. de limba latinã la Liceul Pedagogic „Alexandru Vlahuþã” din Bârlad, completare cu limba francezã la ªcoala Nr. 8, Bârlad (1976-1977); prof. de limba francezã ºi germanã la mai multe ºcoli din Argeº (Sãpunari – Morãreºti, Gliganu de Jos, Recea, ªerbãneºti, ªcolile

nr. 6, 7, 8, 9, 14, 15 din Piteºti, 19771989); prof. titularã de limba latinã la liceele „Alexandru Odobescu” ºi „Nicolae Bãlcescu”, Piteºti (1990-1996); prof. titularã la C.N. „I.C. Brãtianu”, Piteºti (din 1996); prof. metodist la I.ª.J. Argeº, responsabil de comisie metodicã ºi de arie curricularã la C.N. „I.C. Brãtianu”, Piteºti; membrã în Comisia Naþionalã de Limbi Clasice, în Comisia Naþionalã de Evaluare a Manualelor Alternative etc.

Lucrãri reprezentative: „Ghid metodic de limba latinã” (coautor); cartea „Chipurile poetului” cu lucrarea „Poezia eminescianã de meditaþie filozoficã ºi clasicismul greco-latin” (coautor); „Gramatica limbii latine ilustratã prin maxime” (în revista „Aeterna civitas” lansatã cu ocazia organizãrii la Piteºti a Olimpiadei Naþionale de Limbi Clasice).

Alte activitãþi: membrã în Comisia Naþionalã a Concursului Naþional „Certamen Ovidianum Ponticum”,

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■

9

ARGEªUL

● săgetătorul

4 octombrie 2011

Armand Călinescu

De la culegerea de folclor la rãfuielile post-mortem

Folclor literar din Teiu-Argeş Suntem siguri cã folclorul, parte din zestrea spiritualã a poporului nostru, nu a fost epuizat, ci va fi exploatat în continuare ca un zãcãmânt preþios. Aceastã preocupare se înscrie în prioritãþile actuale ºi de totdeauna ale cercetãtorilor din domeniu, iar în sistemul de învãþãmânt este un mod de implicare efectivã a profesorului în educarea elevilor. În spiritul acestor preocupãri, prezenta lucrare este o secvenþã din investigaþiile realizate de omul de la catedrã Vasile R. Fãlcescu, împreunã cu ucenicii sãi elevi, care au strãbãtut treptele educaþionale, apreciind cã acest tip de literaturã nu este lipsit de virtuozitãþi artistice. Importanþa acestei lucrãri este cu atât mai mare cu cât nenumãrate opinii duc, dacã nu la negarea, cel puþin la ignorarea studierii folclorului, mai ales în ºcoli. Întreaga lucrare are valoarea unor vestigii scumpe ºi din ce în ce mai rare, care necesitã tezaurizare urgentã înainte de a se risipi.

Obiectivele acestei culegeri de folclor literar din comuna Teiu-Argeº fac parte din componentele actului didactic menite sã punã în valoare interactivitatea profesorelev.

Cartea amintitã ºi-a asumat misiunea de a rãspunde competenþelor privind înþelegerea ºi interpretarea folclorului de cãtre elevi, culegerea de folclor desfãºurându-se înainte de epoca actualã, ceea ce ne dã încrederea cã acþiunea nu a fost viciatã de mijloacele moderne de poluare a informaþiilor, iar micii cercetãtori nu au fost influenþaþi de materialele furnizate de internet.

Din nefericire însã, metodele de culegere a folclorului teian nu erau înþelese ºi însuºite de cãtre elevi, risipindu-se unele informaþii care ar ajuta cercetãtorul de azi sau din alte vremuri sã schiþeze cât mai exact chipul spiritual al zonei. Sunt „conservate”, în aceastã carte, 77 de creaþii folclorice care au circulat ºi încã mai circulã în spaþiul comunei, însã „micii cercetãtori” au cules din jurul casei „perlele” furnizate de familie ºi rareori din surse externe (familiei). Nu condamnãm acest lucru, dar declarãm incomplet ºi restrâns spaþiul de cercetare a folclorului. Plasarea în timp a acþiunii nu o putem deduce, deoarece lipsesc datele care ne lãmuresc în acest sens. În toatã lucrarea sunt doar douã repere de timp: anul 1962, când a fost înfiinþat un cerc de folclor în cadrul ªcolii Generale, ºi anul 2010, când

materialele au fost descoperite în arhiva personalã de catre domnul Fãlcescu, cel care semneazã cartea, ºi când doamna Marilena Licã Maºala (coautoare?) i-a sugerat sã facã o selecþie ºi sã editeze un prim volum din ele. Dacã intervenþia profesorului Vasile R. Fãlcescu, în acþiunea de culegere a folclorului, este evidentã, lipsesc totuºi metoda organizatã de lucru, cât ºi unele date despre sursele de informaþie ºi despre culegãtori, dând lucrãrii o notã de superficialitate, nelipsind însã o „Notã complementarã” cu iz de rãfuialã a autorului cu profesorul Ion Nania, fiul al comunei, decedat în anul 2009. Nota, subiectivã ºi rãutãcioasã, pune la index opera lui I.N., tocmai pe baza cercetãrilor efectuate „de micii folcloriºti” în jurul casei, bineînþeles.

Nu credem cã era locul ºi momentul acestor rãfuieli care ne obligã sã cercetãm ºi noi, în paralel, câteva observaþii pe care le face Domnia Sa în nota enunþatã mai sus.

Aºadar, nu putem fi de acord cu afirmaþia cã „cercetãrile micilor folcloriºti n-au aflat nici una dintre «legendele» publicate în 2007 în cãrticica «Legende ºi tradiþii» de prof. Ion Nania”. Cu alte cuvinte, „micii folcloriºti” au mai multã credibilitate decât un profesor recunoscut pentru însemnatele sale descoperiri arheologice, cercetãri, studii etc.

Referindu-se la aceeaºi lucrare, Vasile R. Fãlcescu mai afirmã: „...Din cele 54 de legende, peste 20 spune cã le-a învãþat de la tatãl sãu, un om simplu ºi cu câteva clase primare, pe unele când avea numai 9 ani. Ce minte!”. Cu o minimã gândire obiectivã îi rãspundem domnului V.R. Fãlcescu cã legendele pot fi auzite ºi de la o bunicã analfabetã, pe care copilul receptiv ºi captivat de conþinutul povestirilor le-a reþinut parþial ºi le-a dezvoltat ulterior, poate chiar la maturitate, completându-le ºi îmbogãþindu-le cu elemente noi, culese din alte surse, orale sau scrise. Tocmai legendele ºi folclorul nu pot fi contestate, autorul fiind de fapt creatorul colectiv ºi anonim. „Micii cercetãtori” „n-au aflat niciunul dintre descântecele ºi cântecele Rusaliilor sau Cãluºarilor despre care (I.N.) a publicat o carte în 2009 („Rusaliile-sãrbãtoare multimilenarã în spaþiul românesc”, „Editura Alean”, Piteºti, 2009) ºi nu aveau cum sã afle, fiindcã în satul Leºile nimeni, niciodatã, n-a organizat jocul cãluºului ºi nimeni n-a fost cãluºar”. Ne pare rãu,

● Lansare de carte ● Lansare de carte ● ● La finele sãptãmânii trecute, Centrul Cultural Piteºti, în parteneriat cu Asociaþia „Pro Basarabia ºi Bucovina” a lansat cartea „Surghiunul”, de Elena Postolachi, ºi a organizat Simpozionul „In memoriam Gheorghe Madan ºi Constantin Brãescu”. Dublul eveniment a avut loc în Sala „Ars Nova” ºi s-a bucurat de o largã audienþã. ● În parteneriat cu Filiala Piteºti a Uniunii Scriitorilor din România, Centrul Cultural Piteºti a prezentat, joi, publicului piteºtean cartea „(Pre)Texte”, de Sorin Durdun.

M. NEAGOE

(urmare din pagina 10) 10. Rosetti, Radu, R., Pagini de jurnal, Editura „Adevãrul”, Bucureºti, 1993 11. Samson, A.P., Memoriile unui gazetar, „Cartea Româneascã”, Bucureºti, 1979 12. ªeicaru, Pamfil, Istoria Partidelor National Þãrãnist ºi Naþional Liberal, Editura „Victor Frunzã”, 2000

domnule profesor, cã vã combatem. La semnalul acestei „note” am cãutat dovezi ale existentei cãluºarilor în cele trei sate ale comunei Teiu (Teiu Vale, Teiu Deal ºi Leºile). Iatã ce am aflat de la oamenii în vârstã din Teiu: Conþinutul ritualului nu era cunoscut decât de ceata de cãluºari ºi pãstrat secret prin jurãmânt deci, interlocutorii mei, nefãcând parte din ceatã, nu cunoºteau ritualul, dar au asistat, în copilãria lor ºi în tinereþe, la desfãºurarea acestui ritual, recunoscând combatanþii.

Martori ai vremurilor când în Teiu existau aceste cete am gãsit pe Anton Bãlescu, nãscut în 20 octombrie, anul 1935, care îºi amintea, la data de 29 iunie 2011, cã printre cãluºarii din Teiu erau Dinicã Stãnciulescu ºi Costicã al Bulii, în rolul Mutului, pe care l-am identificat sub numele de Costicã Doboº. De acelaºi Costicã al Bulii îºi mai aminteau Costicã V. Tudor, nãscut în anul 1927, 16 mai, cercetat de noi în data de 30 iunie 2011, ºi Elena Plopeanu, fostã Strãulescu, nãscutã în 1936, 1 noiembrie, cu care am discutat în data de 27 iunie 2011. Printre cãluºari, tot Costicã V. Tudor îºi aminteºte de Toma Costache, zis Toma Turbatu - vãtaf (din zona Duminiceºti, lângã Marin Tudorache), ºi de Dumitru Costescu din Leºile, iar Nicolae I. Suditu, nãscut în 18 martie, anul 1933, ne-a spus cã, în vremea sa, Mutul a fost interpretat de Costicã al Bulii, preluând rolul de la Manole Fãlcescu, tatãl lui Aristicã Fãlcescu, pentru cã acesta, fiind în vârstã, în perioada 19291935 devenise vãtaf. Un alt cãluºar a fost ºi Constantin Viºinescu, informaþie confirmatã de fiul sãu Costicã Viºinescu, zis Viþirigã, vizavi de Costicã al Bulii.

Nu insistãm cu demontarea afirmaþiilor profesorului Vasile R. Fãlcescu, dar trebuie sã apreciem în mod obiectiv cã folclorul tezaurizat în cartea „Folclor literar din TeiuArgeº” rãmâne totuºi o valoare în zestrea spiritualã a comunei, chiar dacã Domnia Sa, trecându-ºi numele pe un alt titlu de carte, nu a scãpat ocazia sã atribuie, post-mortem, câteva palme profesorului Nania.

Rãfuielile le trecem la index, în partea întunecatã a lucrãrii.

Nicolae EREMIA

1 Dumitriu, Mircea, O victimã a fanatismului, romanialibera.ro, 11 septembrie 2009.

2 Ibidem.

3 Un om indispensabil monarhiei - dupã cum îl caracteriza pe Armand Cãlinescu unul din membrii serviciului de informaþii al regelui Carol al II-lea, Ion Sin-Giorgiu, potrivit unei note informative: „(...) 8 februarie 1935; (...) amintesc Majestãþii Voastre pe Armand Cãlinescu.

Nu o fac în calitatea de prieten al sãu, fiindcã legãturile noastre sunt rare ºi întâmplãtoare. Din informaþiile pe care le deþin mi-am putut da seama cã Armand Cãlinescu joacã un rol din ce în ce mai însemnat pe lângã Mihalache. El este informatorul, consilierul ºi executorul lui Mihalache. E în acelaºi timp un sincer devotat al Tronului ºi un adversar al punctului de vedere susþinut de Maniu. Pe deasupra, e ºi un om tânãr, cult, talentat ºi înzestrat cu un foarte fin simþ politic. Îndrãznesc a propune Majestãþii Voastre sã acorde lui Armand Cãlinescu deosebitã atenþie, în credinþa cã el ar putea deveni cu timpul foarte folositor Majestãþii Voastre.” (Dumitriu, Mircea, O victimã a fanatismului, romanialibera.ro, 11 septembrie 2009).

4 Pactul de neagresiune electoralã a fost încheiat pe 25 noiembrie 1937 de Iuliu Maniu, preºedintele Partidului Naþional-Þãrãnesc, ºi Corneliu Zelea Codreanu, cãpitanul Miºcãrii Legionare, la care au aderat Gheorghe I. Brãtianu, preºedintele Partidului Naþional Liberal Gheorghe Brãtianu ºi Constantin Argetoianu, preºedintele Partidului Agrar. Pactul avea ca principal obiectiv înfrângerea guvernului în alegeri, iar partidele se angajau sã nu se atace reciproc. Deºi Maniu a urmãrit sã fereascã partidul de agresiunile legionarilor, alianþa PNÞ cu Garda de Fier a creat o adevãratã derutã în rândul electoratului, care timp de patru ani asistase la o acerbã disputã între cele douã organizaþii, acuzându-se reciproc de „trãdare naþionalã” ºi „slujirea unor interese strãine”. De altfel, mai mulþi fruntaºi þãrãniºti, printre care Nicolae Lupu, Armand Cãlinescu sau Virgil Madgearu ºi-au exprimat dezacordul faþã de linia politicã imprimatã partidului de cãtre Maniu.

Consecinþa politicã a acestei înþelegeri a fost cã Partidul NaþionalÞãrãnesc a dat girul lui Corneliu Zelea Codreanu, iar în ochii opiniei publice s-a creat imaginea cã legionarii ar putea participa la actul de guvernare.

5 Samson, A.P., Memoriile unui gazetar, Cartea Româneascã, Bucureºti, 1979 6 Pentru aceastã „trãdare”, liderii Partidului Naþional Þãrãnesc l-au exclus din partid.

7 Prima audienþã acordatã de Carol al II-lea lui Armand Cãlinescu a avut loc la 25 mai 1936. Cu acest prilej el nota: „Merg într-o audienþã de o orã la Rege. Îmi propun sã sondez sentimentele suveranului discutând problema gospodãriei administrative a guvernului ºi curentele extremiste de dreapta (...) expun apoi pericolul Gãrzii de Fier, care e formatã din elemente nepregãtite ºi care sunt instrumente de manevrã ale politicienilor. Critic metodele teroriste, care duc la rãzboi civil ºi scãderea autoritãþii puterilor în stat. Optez pentru represiune, însã aceasta n-o poate face decât un guvern nou, cu autoritate ºi rezemat pe o mare forþã popularã.”

8 Odioasa crimã nu a fost însã ºi ultima. Prima victimã fusese alt prim-ministru român, I.G. Duca, al cãrui sânge înroºise peronul gãrii din Sinaia la 29 decembrie 1933, iar cel de-al treilea premier, generalul Gheorghe Argeºanu, succesorul lui Armand Cãlinescu, sfârºea rãpus tot de legionari în noiembrie 1940, în închisoarea Jilava. În acelaºi noiembrie tragic era asasinat ºi marele savant Nicolae Iorga, care îndeplinise ºi funcþia de prim-ministru.

9 Ei au fost identificaþi ca fiind: Dumitru Dumitrescu (avocat în procesul Cãpitanului), Ion Moldoveanu (student), Ion Vasiliu (desenator), Traian Popescu-Puiu (student), Cezar Popescu, Ion Ionescu (student).

10 Rosetti, Radu, R., Pagini de jurnal, Editura Adevãrul, Bucureºti, 1993.

11 Gafencu, Grigore, Însemnãri politice, Editura Humanitas, Bucureºti, 1991.

12 Ibidem.

13 Carol II, Între datorie ºi pasiune. Însemnãri zilnice, Editura Silex, Bucureºti 1995.

14 Dumitriu, Mircea, O victimã a fanatismului, romanialibera.ro, 11 septembrie 2009.

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului desfãºurat anual la Constanþa; coordonatoare a Concursului „Lumea Romanicã”, Colegiul Naþional „I.C. Brãtianu”, Piteºti, organizat de M.E.C. ºi Uniunea Latinã; membrã în Comisia Judeþeanã ºi Naþionalã de Evaluare a Concursului „Lumea Romanicã”; preºedintã sau vicepreºedintã în comisiile judeþene la examenele de Capacitate ºi Bacalaureat; membrã în Consiliul de Administraþie al C.N. „I.C. Brãtianu”, Piteºti; desfãºoarã activitãþi artistice ºi ºtiinþifice la nivel judeþean (sesiuni ºtiinþifice de referate tematice, concursuri ºcolare ºi opþionale, excursii ºi tabere ºcolare) º.a.

Distincþii: Diplome acordate de M.E.C. (2005), Guvernul României, Fundaþia Literarã „Liviu Rebreanu” din Piteºti etc.

Participã la simpozioane naþionale: Congresul Internaþional Euroclasica (Asociaþia Internaþionalã a Profesorilor de Limbi Clasice), 2008; „Valorile româneºti

– adevãrate surse de educaþie ºi culturã contemporanã”; Universitatea din Piteºti, 2009.

STÃNESCU, Alexandra M. (n. 24 august 1944, RâmnicuVâlcea) Studii: începe ºcoala la RâmnicuVâlcea. Se stabileºte în Piteºti, unde urmeazã Liceul Nr. 2 (1961). Dupã absolvirea liceului, în acelaºi an, se înscrie la Facultatea de Matematicã, Universitatea din Bucureºti (îºi ia licenþa în 1966).

Activitatea profesionalã ºi literarã: profesoarã la Titu (din 1966); bibliotecarã la Facultatea de Matematicã, Universitatea din Bucureºti. Publicã în “România liberã” (editoriale ºi comentarii politice), colaboreazã la “Argeº”, “România literarã”, “Viaþa româneascã”, “Calende”, suplimentul literar-artistic al “Scânteii

tineretului” etc. Debut editorial: “Trei zile de anchetã”, roman poliþist (1982, Premiul Editurii “Eminescu”). Alte volume: “Regula paralelogramului” (1983), “Nu vã plecaþi în afarã” (1984), “Nevinovaþii” (1987), “Monologuri” (1989) – romane, toate scrise “cu virtuozitate, în manierã modernã sau în cea tradiþionalã” (Carmen Andraº, “Dicþionar general al literaturii române”, Editura “Univers Enciclopedic”, 2007, p. 392); “Singurãtãþi”, culgere de povestiri parabolice. În perioada 1991-1993 a locuit în S.U.A.

DUMITRU, Ion D. (n. 27 august 1937, Boteni, Argeº) Ciclul gimnazial - la Boteni; ªcoala Profesionalã pentru Cauciuc - la Braºov; ªcoala Medie Tehnicã de Marinã Comercialã ºi Liceul „Mircea cel Bãtrân” - Constanþa; Facultatea de Geografie; cursuri de limba englezã - la „Cambridge Institut”. Este membru al Uniunii Jurnaliºtilor din Bavaria (1965-1999), fondator al „Societãþii de Ajutor a Românilor din Germania” (1972), al Editurii „Jan Dumitru Verlag” (1977, München) ºi al Editurii J.D.V., SnagovBucureºti (1992).

Volume reprezentative: „Flori în furtunã”, „Forme de genocid în U.R.S.S.”, „Memorii ºi mãrturii”, „Mãrturiile supravieþuitorilor”, „Pe urmele mirajelor” etc.

Din 1964 a lucrat la Radio „Europa Liberã” din München, ºef-adjunct de secþie, pânã în 1991; crainic ºi producãtor, secretar al Departamentului românesc, pânã în 1995. Este membru fondator al Asociaþiei Scriitorilor Români ºi Germani de la München; din 2002 - membru al Institutului Român de Cercetãri Biblioteca Românã din Freiburg.

Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

N

OTÃ: Tirajul ediþiei I a Dicþionarului biobibliografic „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului”, de Marian Stoica ºi Margareta M. Onofrei, apãrut la Editura „Argeº Press”, s-a vândut în totalitate. Se aflã în pregãtire ediþia a II-a adãugatã ºi revãzutã, care va apãrea pe piaþã în lunile urmãtoare. Cei care doresc sã-ºi rezerve un exemplar o pot face la secretariatul cotidianului „Argeºul”, la telefon 0248/217704, sau luând legãtura cu autorul Marian Stoica.

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■

10

ARGEªUL

● săgetătorul

4 octombrie 2011

Restituiri

Armand Călinescu

F

iu al colonelului medic Mihai Cãlinescu ºi al Ecaterinei Gherman, Armand Cãlinescu s-a nãscut la Piteºti în ziua de 23 mai 1893.

A urmat cursurile primare, gimnaziale ºi secundare în oraºul natal, la Liceul „Ion C. Brãtianu”. Studiazã, apoi, la Facultatea de Drept ºi la Facultatea de Litere ºi Filosofie (1912-1918), din cadrul Universitãþii Bucureºti, obþinând doctoratul în drept. κi desãvârºeºte studiile la Paris, unde obþine doctoratul în economie (1921) cu teza „Le change roumain. Sa dépreciation depuis la guerre et son rétablissment”. Cariera politicã o începe de tânãr în Partidul Þãrãnesc, remarcându-se ca lider al organizaþiei judeþene PÞ Argeº. Referitor la acest aspect Pamfil ªeicaru sublinia: „Din 1919, când îºi începuse activitatea politicã, Cãlinescu a intrat în Partidul Þãrãnesc ºi cu Petre Andrei, Ralea ºi Ghelmegeanu au format aripa stângã a partidului, toþi adversari ai miºcãrii legionare. Dar din rândurile stângii naþional-þãrãniste cel mai categoric duºman al Gãrzii de Fier era Armand Cãlinescu”.

Dupã unificarea Partidului Þãrãnesc cu Partidul Naþional Român (10 octombrie 1926), Cãlinescu se numãrã printre liderii noii formaþiuni politice, fiind ales deputat în legislaturi consecutive. „El a reuºit, prin tenacitate, integritate moralã ºi competenþã, sã parcurgã o cale pe care a onorat-o cu strãlucire. A fost o carierã de stat ºi politica strãjuitã de autoritatea unei moralitãþi de excepþie, mult preþuitã de prieteni ºi respectatã de adversari.

Cariera lui parlamentarã s-a situat la cotele înalte ale celor mai bune tradiþii ale maeºtrilor oratoriei româneºti, în care logica argumentãrii se împletea meºteºugit cu avântul verbului concludent”.1 Implicându-se tot mai mult în politica de partid, în anul 1928 a fost numit prefect de Argeº. În scurt timp a fost implicat ºi în activitatea guvernamentalã. În prima parte a guvernãrii naþionalþãrãniste funcþioneazã pentru scurt timp ca secretar general la Ministerului Agriculturii ºi Domeniilor, dupã care, în a doua parte a guvernãrii, este numit în funcþia de subsecretar de stat la Ministerul de Interne.

Atitudinea sa faþã de organizaþiile care provocau dezordine în societate, în special Garda de Fier ºi Partidul Comunist, se contureazã încã din aceastã perioadã. În calitate de subsecretar la Interne s-a implicat personal în înãbuºirea grevei de la Atelierele CFR „Griviþa” (februarie 1933). La 29 aprilie 1933, Armand Cãlinescu cerea sã se adopte mãsuri drastice împotriva Gãrzii de Fier.

Astfel, el ordona Poliþiei ºi Jandarmeriei sã percheziþioneze toate sediile organizaþiilor legionare, sã confiºte publicaþiile, manifestele ºi ziarele. Orice adunãri, procesiuni, marºuri, manifestãri trebuiau reprimate. „Despre necesitatea împiedicãrii conducãtorilor miºcãrii legionare de a acþiona, Armand Cãlinescu avertiza asupra importanþei anihilãrii manevrelor oculte ºi brutale ale acestora: «Garda de Fier nu este o miºcare de masã; Garda de Fier este o miºcare de cadre ºi în ziua în care aceste cadre vor fi puse în imposibilitate de a activa, însemnãtatea miºcãrii scade.»

Armand Cãlinescu sublinia nocivitatea celor douã extremisme, de stânga ºi de dreapta, comunist ºi legionar, împotriva edificiului constituþional, democratic al României ºi

cerea mãsuri ferme pentru eradicarea lor din viaþa politicã ºi socialã a þãrii, accentuând cã «pe când miºcarea comunistã este o miºcare de mase ºi urmãreºte rãsturnarea însãºi a societãþii actuale, peste ideea naþionalã, Garda de Fier este o miºcare de cadre, care urmãreºte înlocuirea sistemului de guvernãmânt.»

Soluþia propusã de Armand Cãlinescu pentru anihilarea pericolelor generate de miºcãrile legionarã ºi comunistã constã în fortificarea instituþiilor statului, menite sã asigure liniºtea ºi securitatea cetãþenilor ºi sã menþinã ordinea publicã.

Apelul sãu cãtre parlamentari sublinia rolul acestora în întãrirea ordinii constituþionale: «(...) sã contribuiþi cu toate puterile la menþinerea ºi la întãrirea regimului democratic (...) se poate guverna normal astãzi cu instituþiile democratice obiºnuite».

Atenþionând asupra pericolelor ameninþãtoare pentru un stat de drept, democratic, apãrãtor al ordinii constituþionale, Cãlinescu sublinia primejdiile care puteau veni din partea miºcãrilor extremiste: «De altfel ce ne propun miºcãrile extremiste? Fie extremismul de dreapta, fie extremismul de stânga ne propun dictatura. Este formula care realizeazã forþa (...) dictatura nu are control ºi acceptã toate turpitudinile (...) dictatura este regula în care se pregãteºte revoluþia sau rãzboiul.»”2 La 1 iulie 1933 el redacteazã un raport ºi un proiect de jurnal al Consiliului de Miniºtri „pentru suprimarea miºcãrilor extremiste ºi a batalioanelor de asalt”, însã primministrul Alexandru Vaida-Voevod a amânat semnarea. Treptat, a devenit unul dintre oamenii politici de încredere ai lui Carol al II-lea3. Cãlinescu devine exponentul unei aºa-numite grupãri de centru din PNÞ, apropiatã de rege, care nu ezita sã critice conducerea oficialã a partidului. Un moment tensionat a fost încheierea Pactului de neagresiune electoralã.4 Mereu la curent asupra mersului treburilor politice ºi de stat interne ºi din viaþa internaþionalã, Armand Cãlinescu potrivit opiniei unui ziarist, A.P. Samson, contemporan cu acesta - cunoºtea o continuã ascendenþã în viaþa publicã a þãrii: „Acum, în 1937, dupã cãlãtoriile neoficiale ale regelui, informaþiile politice ale lui V. Madgearu aveau o ºi mai mare consistenþã, prima lui sursã fiind Armand Cãlinescu, de pe atunci în rapidã ascensiune.”5 Într-un discurs rostit în Camera Deputaþilor la 12 martie 1936, Armand Cãlinescu îºi exprima speranþa cã þara noastrã va reuºi sã-ºi gãseascã locul firesc într-o lume europeanã, a pãcii ºi securitãþii, subliniind în acest sens: „Poporul român, într-un regim de libertate, va fi cu siguranþã alãturi de aliaþii lui fireºti, lângã care a mai fost ºi lângã care a sângerat” (referire la alianþa României cu Antanta din Primul Rãzboi Mondial).

Va fi ministru la Departamentul Internelor în guvernul condus de Octavian Goga6 (2 decembrie 1937 - 9 februarie 1938), ministru de Interne în guvernul prezidat de patriarhul Miron Cristea (10 februarie – 29 martie 1938), ministru de Interne, ministrul Muncii, Sãnãtãþii ºi Ocrotirilor Sociale ad interim (pânã la 3 aprilie 1938); ministrul Educaþiei Naþionale ad interim (20 iunie – 4 decembrie 1938) tot în guvernul condus de Miron Cristea (30 martie – 31 ianuarie 1939). În cel de-al treilea guvern Miron

Cristea (1 februarie – 6 martie 1939), Armand Cãlinescu a deþinut funcþiile de vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri, ministru de Interne ºi ministru al Apãrãrii Naþionale ad interim.

La 7 martie 1939 i se încredinþeazã funcþia de preºedinte al Consiliului de Miniºtri, rãspunzând totodatã ºi de Ministerele de Interne ºi al Apãrãrii Naþionale ad interim, pânã în ziua de 21 septembrie 1939, când a cãzut la datorie victimã a asasinilor în cãmãºi verzi.

La sfârºitul lunii martie 1938 a izbucnit polemica între Nicolae Iorga ºi Corneliu Zelea Codreanu, conducãtorul Miºcãrii Legionare. Dupã ce bãtrânul profesor a sesizat autoritãþile, Codreanu a fost condamnat la 6 luni de închisoare pentru calomnie. La 30 aprilie 1938, un Jurnal al Consiliului de Miniºtri preciza: „Partidul «Totul pentru þarã», gruparea «Arhanghelul Mihail» ºi «Garda de Fier» sunt ºi rãmân dizolvate.” Însã, în acest timp, autoritãþile Ministerului de Interne au efectuat mai multe verificãri la „cuiburile” legionare, iar lui Codreanu i s-au mai gãsit ºi alte capete de acuzare, inclusiv „cârdãºie cu ºeful unei puteri strãine” ºi „uneltire contra ordinei sociale”, motiv pentru care a mai fost condamnat la 10 ani de muncã silnicã.

Rechizitoriul a fost întocmit de Armand Cãlinescu, ministru de Interne la acel moment. De fapt, Garda de Fier devenise extrem de „incomodã” pentru regele Carol al II-lea7, iar autoritãþile au gãsit diverse motive pentru a-i trimite la închisoare pe liderii acesteia. În noaptea de 29/30 noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu, împreunã cu alþi lideri legionari (printre care se numãrau Nicadorii, asasinii lui I.G. Duca ºi Decemvrii asasinii lui Mihail Stelescu), au fost asasinaþi în timp ce erau transportaþi de la închisoarea din Râmnicu- Sãrat spre cea de la Jilava.

Acest fapt a alimentat mânia legionarilor, care în perioada urmãtoare au trecut la represalii. Armand Cãlinescu ºi Nicolae Iorga erau consideraþi vinovaþi în ochii legionarilor de asasinarea conducãtorului lor.

Sfârºitul lui Armand Cãlinescu8 a venit la doar trei sãptãmâni dupã izbucnirea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. În jurul orei 14 a zilei de 21 septembrie, prim-ministrul se deplasa spre casã, într-un luxos automobil Cadillac, neblindat, în care se mai aflau ºoferul ºi o gardã de corp. În zona Eroilor, acesta a fost blocat de un alt automobil din care au coborât mai mulþi oameni înarmaþi. A urmat un schimb de focuri în care au fost uciºi ºoferul ºi prim-ministrul, în timp ce agentul de pazã a fost rãnit grav. Armand Cãlinescu, aflat pe bancheta din spate, a fost rãpus de douãzeci de gloanþe. Avea 46 de ani. Asasinii9 au fost capturaþi ºi aduºi la locul atentatului, unde au fost executaþi, iar cadavrele lor au fost abandonate în stradã.

Dupã comiterea crimei, autorii s-au deplasat la sediul Radiodifuziunii române.

Atentatul a fost sãvârºit într-o manierã asemãnãtoare unui trepidant film de acþiune cu momente de suspans al cãror rol era sã ºocheze opinia publicã de la noi ºi de aiurea. Ziarul „Universul” din 23 septembrie 1939 a relatat pe larg împrejurãrile asasinatului ºi detaliile care au decurs din aceastã faptã: „De la Ministerul Apãrãrii Naþionale maºina prim-ministrului s-a îndreptat spre str. ªtirbei Vodã ºi, traversând podul de peste Dâmboviþa, din dreptul arenei Venus, a ajuns pe noul bulevard din faþa Facultãþii de Medicinã. Aproape de colþul bulevardului Carol al II-lea o cãruþã goalã a trecut de-a curmeziºul strãzii.

Dumitru Dumitrescu, care conducea maºina ce urmãrea maºina primministrului, a tamponat atunci puternic maºina din faþã. ªoferul lui Armand Cãlinescu n-a mai putut evita cãruþa din faþã, pe care a lovit-o rupând-o în douã.

Agentul Androne s-a dat jos din maºinã sã vadã ce s-a întâmplat. În acelaºi moment a deschis portiera automobilului ºi prim-ministrul, care a voit sã coboare.

Agentul, vãzând pe cei ºase atentatori care se dãduserã jos din maºinã, a vrut sã scoatã revolverul, însã a fost împuºcat mai înainte de a putea face vreo miºcare, cãzând mort imediat. Atentatorii au tras apoi în primul-ministru, care, lovit de 20 de gloanþe în cap, plãmâni ºi torace, s-a prãbuºit din maºinã rostogolindu-se în drum. Imediat dupã comiterea atentatului, atentatorii s-au urcat într-o maºinã de piaþã, l-au somat pe ºofer sã opreascã, dupã care au plecat la postul Radiodifuziunii din str. G-ral Berthelot (...)”. Au pãtruns abuziv ºi au anunþat cu o voce în care se simþea tremurul, dar ºi triumful faptei lor abominabile: „Garda de Fier l-a ucis pe Cãlinescu! Moartea Cãpitanului a fost rãzbunatã!” Au pãrãsit apoi sediul Radiodifuziunii ºi s-au predat forþelor de poliþie. Dupã sãvârºirea asasinatului, istoricul Radu R. Rosetti îºi încredinþa gândurile jurnalului sãu personal: „Un singur lucru spun însã: revoltã, adânca mea revoltã cã în situaþia de azi s-au gãsit români care – desigur împinºi de strãini – sã fi fãcut acest fapt odios. Al doilea lucru: cu cine va fi înlocuit Armand Cãlinescu, care a pãcãtuit desigur, dar s-a învederat curajos, hotãrât ºi capabil.”10 Diplomatul Grigore Gafencu scria în lucrarea sa memorialisticã „Însemnãri politice”: „Am gãsit pe Armand întins pe stradã, cu faþa acoperitã de un ziar plin de sânge. Alãturi de trupul neînsufleþit, care pãrea mai mic, mai firav ca niciodatã, al prim-ministrului, zãcea masiv ºi ciuruit ºi el de gloanþe credinciosul agent Andrenie. În jurul lor, pe Splaiul Dâmboviþei forfotea zãpãcitã o lume care-ºi pierduse cu desãvârºire capul: ofiþeri, poliþiºti, femei ºi bãrbaþi din apropiere (...) Trupul primministrului era lãsat în praful însângerat al ºoselei, ca cel al victimei unui fapt divers, pânã la sosirea procurorului.

Numai la porunca mea s-a renunþat la aceastã sinistrã formalitate. Purtat pe braþe de prieteni, Armand, care pãrea un copil strivit printr-o loviturã fatalã, pe care încã nu ºi-o putea realiza, era aºezat într-o ambulanþã ºi dus la Spitalul Militar.” 11 Imediat, Gafencu s-a deplasat la Cotroceni ºi a fost primit de Carol al II-lea care „era alb ca ºi mine ºi, ca ºi mine, pânã la fundul sufletului tulburat.

Nu-l pot înlocui cu nimeni!... au fost cele dintâi ale lui cuvinte”12. În Însemnãrile zilnice13 ale regelui Carol al II-lea, monarhul scria în ziua de 11 aprilie 1939, atât de lapidar, dar atât de categoric despre Armand Cãlinescu: „(...) cel mai bun element ce l-am gãsit pânã acum în viaþa noastrã politicã”.

Nicolae Iorga, care peste un an avea sã cadã ºi el rãpus de legionari, scria în „Neamul Românesc” un articol cu titlul

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

„Dupã fapta de ieri, 23 septembrie 1939”: „Un om s-a jertfit pentru liniºtea þãrii sale înlãuntru ºi pentru independenþa ei politicã în afarã. El a cãzut, cum se putea aºtepta, jertfa unor fanatici cari-l urmãreau de mult, cu o vendettã de sânge. Þara va judeca dacã în împrejurãrile de faþã, cu ameninþãri, existente sau posibile, de jur împrejurul nostru, era loc pentru o astfel de sãlbatecã rãzbunare.

Ea va ºti sã se þie liniºtitã ºi sigurã faþã de orice încercare de a adãugi la aceste primejdii nenorocirea luptelor dintre noi.

Acela care s-a dus era un om de o mare inteligenþã, de o putere de lucru imensã ºi de un patriotism pe care numai un nebun l-ar putea pune la îndoialã: ultima oarã când, acum o sãptãmânã numai, l-am vãzut, el se chinuia, noaptea, cu ministrul de Externe, sã chibzuiascã felul cum am putea ieºi neatinºi din aºa grele împrejurãri ca acestea de astãzi.

Aceasta s-o ºtie oricine ºi oriunde.”

Una dintre cele mai competente ziariste ale perioadei interbelice, Geneviève Tabouis, scria în ziarul „L´Oeuvre”: „Asasinarea dlui Cãlinescu stârneºte dezaprobarea întregii lumi.”14 În zilele urmãtoare, în toate închisorile din þarã s-a desfãºurat o veritabilã campanie împotriva Gãrzii de Fier.

Represiunea a fost cruntã. Au fost uciºi peste 300 de fruntaºi legionari.

Misterul asasinatului nu a fost elucidat nici pânã în zilele noastre. Motivul principal al crimei a fost rãzbunarea pentru uciderea lui Zelea Codreanu în urmã cu 10 luni. Totuºi, de-a lungul timpului s-au dezvoltat diverse scenarii privind ºi alte implicaþii în plãnuirea asasinatului.

Odatã cu începutul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, atât Germania, cât ºi Marea Britanie aveau motive puternice pentru a dori dispariþia prim-ministrului român, adversar al fascismului ºi hotãrât sã menþinã România în neutralitate.

Pionul principal pare sã fi fost Horia Sima, noul lider al Miºcãrii Legionare, venit special din Germania pentru a supraveghea reuºita atentatului.

Armand Cãlinescu este descris de contemporani ca fiind inteligent, cult ºi energic, dar ºi ambiþios ºi oportunist.

Pentru unii - un erou apãrãtor al ordinii de stat, pentru legionari - un criminal, este una dintre figurile controversate ale istoriei naþionale pe care nu trebuie s-o uitãm niciodatã. ____________________________ Bibliografie: 1. Armand Cãlinescu, Discursuri parlamentare 1934-1937, volumul I-II, Fundaþia Culturalã „Magazin Istoric”, Editura „Quadrimpex”, 1993 2. Carol II, Între datorie ºi pasiune. Însemnãri zilnice, Editura „Silex”, Bucureºti 1995 3. Chivulescu, Nicolae, Armand Cãlinescu, om de stat ºi conducãtor de þarã, Bucureºti, Editura „Lucman”, 2005 4. Dumitriu, Mircea, O victimã a fanatismului, romanialibera.ro, 11 septembrie 2009 5. Gafencu, Grigore, Ultimele zile ale Europei, Editura Militarã, Bucureºti, 1992 6. Gafencu, Grigore, Însemnãri politice, Editura „Humanitas”, Bucureºti, 1991 7. Gheorghe, Constantin; ªerbu, Miliana, Miniºtrii de Interne (18622007), Bucureºti, Editura MIRA, 2007, pp. 262 – 266 8. Neagoe, Stelian, Oameni politici români, Bucureºti, Editura „Machiavelli”, 2007, pp. 156-158 9. Nicolescu, C. Nicolae, ªefii de stat ºi de guvern ai României (1859-2003), Bucureºti, Editura „Meronia”, 2003, pp. 306-308 George BACIU (continuare în pagina 9)

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU