Sãgetãtorul Nr. 724 5 iulie 2011 Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „NOPŢILE DE POEZIE DE LA CURTEA DE ARGEŞ” - ediţia a XV-a, aniversară (6-12 iulie 2011) 1001 POEME ·ZEI ªI ZILE
Dumitru M. Ion
- pr ogr am Miercuri, 6 iulie 2011 - Sosirea oaspeþilor strãini pe Aeroportul „Henri Coandã” ºi la Gara de Nord
Joi, 7 iulie 2011 14,00: - meridiane poetice (recital plurilingv) locul: - Sala cu Oglinzi, Palatul Uniunii Scriitorilor din România (Calea Victoriei 115, Bucureºti) - Cocktail în onoarea oaspeþilor
Argeº 18,15: - deschiderea expoziþiei de artã „Cãrþile de la Vidra * Plângând de-atâta frumuseþe” de Carolina Ilica - Coktail 19,00: - ceremonia de inaugurare a ediþiei a 15-a a Festivalului Internaþional „Nopþile de Poezie de la Curtea de Argeº” - Mesajele dlui Dumitru M. Ion, preºedinte, ºi al dnei Carolina Ilica, director artistic al festivalului - Mesaje ale unor personalitãþi argeºene, naþionale, internaþionale - Prezentarea Antologiei festivalului: POESYS 15 * ZEI ªI ZILE (volum plurilingv: românã, englezã, francezã ºi spaniolã) - recital poetic (plurilingv) - concert extraordinar de muzicã tradiþionalã (Ionuþ Cârstea, nai; Daniel Dicu, vioarã; Florin Dicu, pian) locul: - Sala Basarabilor, Muzeul Municipal Curtea de Argeº
Sâmbãtã, 8 iulie 2011 10,00: - expoziþie de artã popularã româneascã (shopping) 12,00: - vizitarea Bisericii Domneºti din
Vineri, 8 iulie 2011 11,00: - Deschiderea Expoziþiei de carte a Editurii Academiei Internaþionale „Orient-Occident” 11,00: - recital poetic - lansãri de cãrþi; autografe ale participanþilor la festival locul: - Centrul de Culturã ºi Arte „George Topîrceanu” Curtea de Argeº 18,00: - primirea oaspeþilor de cãtre ing. Nicolae Diaconu, primarul municipiului Curtea de
Duminicã, 10 iulie 2011 9,00: - excursie în Carpaþi (Pe urmele lui Vlad Þepeº/Dracula) 10,00: - vizitarea Mãnãstirii Corbii de piatrã (sec. IX) 12,30: - Plecarea oaspeþilor spre Cetatea lui Vlad Þepeº/Dracula ºi Lacul Vidraru 18,00: - recital poetic internaþional / locul: Sala Mare a Primãriei Curtea de Argeº
Luni, 11 iulie 2011
La Festivalul Internaþional „Nopþile de Poezie de la Curtea de Argeº“ - ediþia 2010
Rememorãri
ION PILLAT (VI) (1891-1945) Acolo unde-n Argeº se varsã Râul Doamnei, ªi murmurã pe ape copilãria mea, Ca Negru Vodã, care descãlecând venea, Mi-am ctitorit viaþa pe dealurile toamnei. – Ion Pillat –
„Laboratorul“ liric pillatian Susþinând, la Facultatea de litere din Bucureºti, un ciclu de conferinþe sub genericul Mãrturisiri literare, poetul Ion Pillat releva dificultatea unor evocãri autobiografice, în care stabilea similitudini cu actul disperat al unui mare chirurg francez, care se operase de cancer, singur, în faþa elevilor sãi, stovainizându-se: „Sunt nevoit sã-mi disec cu cuþitaºul tãios al autoanalizei, nici mãcar trupul, ci sufletul însuºi, partea cea mai sensibilã pe care n-o poþi anestezia cu nimic”…
Carolina Ilica
Curtea de Argeº (sec. XIV) 18,00: - recital poetic extraordinar * Poeþi din Muntenia - recital extraordinar * Umut Albayrak (Cipru) Cântece mediteraneene; Mustafa Tozaki (chitarã); Arif Ali Albayrak (luth) locul: - Sala Mare a Primãriei Curtea de Argeº
În procesul intim al creaþiei poetice, Ion Pillat a fost un inimitabil ºlefuitor de diamante lirice. „ªedea ore întregi ghemuit, scriind, cu creionul, versuri pe un caiet. Din când în când, bãtea cu mâna în aer un ritm
imaginar” – observa prietenul sãu, Horia Furtunã. Referindu-se la actul elaborãrii propriei creaþii, poetul se destãinuia: „Vã pot mãrturisi cu profundã sinceritate cã nu sunt un om care se declanºeazã imediat. Trebuie o decantare. Aceeaºi poezie are mai multe primãveri care s-au contopit într-una… «Împãcarea» am compus-o la Miorcani, cu imagini de la Florica. S-au contopit douã motive... Nu pot scrie la oraº !... Acest peisaj urban nu m-a inspirat...”. Exigent cu el însuºi, cu un dezvoltat simþ al autocontrolului, îºi recompunea o poezie din nenumãrate variante. Distrugându-ºi propriile manuscrise, poetul ascundea posteritãþii aceastã atât de solicitantã tendinþã spre perfecþiunea exprimãrii lirice. Astfel, versiunea iniþialã a unor versuri din poezia Aci sosi pe vremuri: „Da, þi-am pãrut romantic ºi poate simbolist.../ Iar eu, privind în ochii tãi limpezi de-ametist” comparatã cu cea definitivã: „M-ai
10,00: - recital poetic - Lansãri de cãrþi *Autografe locul: - Centrul de Culturã ºi Arte
Muzica zilelor noastre
Oltenii, la „Kiriac” Pe scurt, nimic nou sub soare la coralul argeºean 29, recent încheiat în aplauze vii. Cãci ºi anul ãsta s-au „duelat” în sonoritãþi alese „Preludiu” ºi „Ioan Cristu Danielescu”. Câºtigând, în opinia mea, „Elena Teodorini”. Fiindcã la suflet le-a mers tuturor pe de-a-ntregul... Bucureºtenii sunt puritatea. Fineþea perfectã, aproape. Olimpian ºlefuitã, ºi rafinat, de meºteru’ Voicu. Pe când ploieºtenii-s torent. Plini de vigoare ºi energie. Ardenþi ca Vali Gruescu. Ambii, cert, corifei în domeniu. Dar, sincer o spun ºi convins, Zamfir a fost mai dihai. Coru-i craiovean uimindu-ne crunt. Peste aºteptãri. La operã ºi operetã trudind zi de zi, se cunoaºte. Cântã impecabil. Precis, cadenþat, viguros. Rodat, dezinvolt, delicios. Creând minunat atmosfera specificã genului. Rapid atrãgând, pe loc cucerind. E meseriaº, fãrã doar ºi poate. Mortal, pur ºi simplu. Meritã-n concert sã urce pe scenã, la filarmonica loco, cu orchestra noastrã. Cu arii ºi duete celebre. Teatru’ liric din Bãnie având ºi soliºti, iar Florian dorind sã vie cu toþi pe la noi. Prevãd o searã incendiarã, aºa cã susþin cu tãrie ideea... Atât, de la mine, despre „Kiriac”. Pentru Piteºti, un festival emblematic ºi de þinutã. Gându-mi zburând deja la cântarea de galã a dirijorilor tineri de pretutindeni. ªcoliþi, onorant, întru perfecþiune, de profesor Goia. În aste zile de varã, aci, în urbea lalelelor înfrãþite cu simfonia, peren... Adrian SIMEANU „George Topîrceanu” Curtea de Argeº 12,30: - vizitarea Mãnãstirii Princiare (sec. al XVI-lea) 13,30: - ceremonia primirii de membri ai Academiei Internaþionale „Orient-Occident” - recepþie oferitã de ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului locul: - Sala Meºterul Manole (Palatul Arhiepiscopal din Curtea de Argeº) 19,00: - miting poetic internaþional - Ceremonia decernãrii premiilor Academiei Internaþionale „Orient-Occident” - Închiderea ediþiei a XV-a a Festivalului Internaþional „Nopþile de Poezie de la Curtea de Argeº“ locul: - Sala Mare a Primãriei Curtea de Argeº
ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist / ªi þi-am pãrut romantic ºi poate simbolist...”, oferã o imagine a „decantãrii” materialului liric în laboratorul intim al sufletului poetului Ion Pillat. De aceea, nu întâmplãtor, creaþia sa a fost apreciatã drept „una din cele mai impunãtoare, preþioase ºi originale simfonii ale literaturii poetice”. Relaþia: „Pillat – poezie” a fost definitã de cãtre colegul sãu de la Sorbona, I. Lugoºianu, ca o îngemãnare vitalã pentru poet: „Pentru dânsul, poezia nu era un subiect, o temã, o inspiraþie, o formã... Era o tonalitate ºi un climat: trãia în poezie, cum noi trãim în proza vieþii”… Potrivit criteriilor proprii de evaluare, lirica pillatianã prezintã coordonate ce conferã o valoare strict individualã poeziilor sale: „Toatã poezia mea poate fi redusã, în ultimã analizã, la viziunea pãmântului care rãmâne acelaºi, la presimþirea timpului care fuge mereu. Aceastã poezie a pãmântului
spiritualizat în vreme, a timpului materializat în amintire e produsul direct al vieþii trãite de mine în copilãrie”. Ion Pillat devine tot mai conºtient de faptul cã „Cine încearcã sã nu fie sincer cu propria lui inspiraþie nu poate fi poet.”. Rezonanþele sufleteºti ale copilãriei au amplitudini motivate prin mediul intelectual de la Florica, favorizat ºi de existenþa unei biblioteci „bogate mai ales în cãrþi istorice ºi geografice în legãturã cu þara ºi trecutul nostru, dar ºi în volume de literaturã francezã ºi românã”. Contactul cu marea creaþie liricã universalã îl determinã sã mediteze obiectiv la adevãrata literaturã a lumii, fiind fundamental convins cã „Dupã o anumitã vârstã, mai mult decât stelele schimbãtoare ºi trecãtoare ale modernilor, ceea ce te recheamã mereu sunt lucirile depãrtate, dar care nu pier nicicând ale marilor literaturi clasice de totdeauna.” Grigore CONSTANTINESCU (va urma)
Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■
8 ● săgetătorul ZEI ŞI ZILE de Carolina Ilica Mã aflu la Vidra, la mijloc de iunie, în satul meu natal din Carpaþii Apuseni, cu aur sub ei, ºi ascult, dinspre pãdure, cucul cântând: Cu-cu! Cu-cu! Nu-l vãd, dar ºtiu, dupã glas, ce pasãre este, aºa cum recunosc un poet dupã stilul lui. Nu-i mai vedem nici pe zei – sau nu-i mai percepem, cum nici ochii albinelor nu pot distinge culoarea roºie, deºi ea a împroºcat cu maci câmpurile cu iarbã gata de coasã ºi lanurile de grâu încã nedate în pârgã – nu-i mai vedem, dar ºtim cã ei existã (pãstraþi de memoria colectivã a atâtor popoare ºi a atâtor ºi atâtor generaþii), aºa cum Schliemann, crezând în miturile cu zei ºi oameni (repovestite în versuri de orbul Homer), a putut descoperi Troia. ªi zeii ºi muzele vor veni, chiar fãrã invitaþie, la zilele ºi nopþile de poezie de la Curtea de Argeº, ca sã-i vadã ºi sã-i asculte pe poeþii sosiþi din toatã lumea pentru a-ºi cânta, pe melodiile limbilor lor materne, poeziile, care ºi ele þin de divin. Chiar acum, prima care soseºte e tocmai zeiþa cea mai adoratã, a frumuseþii,
Afrodita Iat-o cum vine în car tras de vrãbii! Chiar toiul amiezii i-l mânã încoace. Pãrul pe umeri, în bucle sãltandu-i, Bucle desface. Iatã, cum carul pieziº, se opreºte În iarba umflatã de zbor ca o coamã! Stolul de pãsãri de-acum ostenite, Abia se deshamã. Iat-o desculþã, uitând de sandale! Pernã se pune, sub tãlpi, minta creaþã.. Braþele goale, încruciºându-se, O iau în braþã. Iat-o pãºeºte pe iarba poditã Cu fluturi ºi flori ºi polen ºi albine! Atât de încet ºi cu grijã, de parcã Se duce, nu vine. Iatã, se face un trup de vioarã, Prundul cu pietre ieºite la soare! Lungul arcuº e din fire de ape Din munþi curgãtoare. Iatã, se opreºte vrãjitã la râul Ce cântã ºi fuge de sine într-una! Ca ploaia îi curge veºmântul pe ºolduri ªi-i goalã ca luna!
ARGEªUL 5 iulie 2011
Invitaţi la Festivalul Internaţional FRANCOISE ROY (Mexic/Canada)
ROZA BOIANOVA (Bulgaria)
Draperii şi oglinzi
Metafora e un pod imposibil
I. În trupurile noastre atât de efemere, am agãþat o oglindã în care se uitau pãsãri tropicale, gazele cãutând sã evite soarele, ºi un grup de gargui cu defecte din naºtere. Mercurul se mulþumea sã reflecte acel produs zoologic al visului tãu care s-a legat de al meu (vise colective care dureazã numai o noapte: le destramã lumina zorilor, puterea celor treziþi). Aici se terminã cãlãtoria pãsãrilor, cãlãtoria noastrã, cãlãtoria cuvintelor, iar dupã noi va apãrea un orizont pentru noile pãsãri. Acea adunãturã de gazele ºi de macao ºi de pãsãri de piatrã rãmâne prinsã în reflexia oglinzii. Am fãcut-o micã ºi o port încã în buzunar. II. Ce soi de zeste ar putea oferi trupul meu ca unicã apartenenþã, perlã germinatã într-o scoicã invizibilã pe care ar putea-o deschide doar priceputele-þi mâini? Noi cunoaºtem lumina doar datoritã umbrei pe care ea o aruncã.
MINDY ZHANG (China/S.U.A.)
Lună de China Dimineaþa devreme femeile din sat dau roatã fântânii, Spalã vase, haine ºi cearceafuri, apoi grãbesc înspre casã Sã gãteascã mic-dejunul înainte de rãsãrit. Ea scoate afarã-o gãleatã cu apã, se apleacã sã spele Farfuriile – moºtenite de la mama, pentru lumânãri ºi bucate, Farfurii subþiri de China. În fiecare zi o nouã farfurie pânã-i ca luna plinã, ªi-n fiecare zi una mai puþin pânã la luna nouã, Aºteaptã întoarcerea lui cu fricã de ceea ce va afla. În fiecare noapte-amintirea se deruleazã ca un film – „Îþi place, iubito?” Sub trupul lui, ea se teme sã îi rãspundã – Dacã ar deschide gura, ar trezi visul. “Da Guo se cãsãtoreºte azi”, ºoptesc pe la fântânã. Farfuriile i se rostogolesc ca dominourile ºi se sfãrâmã. Cu nespãlatele rufe grãbeºte acasã. Toate pot fi fãcute ºi mâine. Se primeneºte, se piaptãnã, ia coºul ºi pleacã.
Iatã, cum râul cel prins între maluri, Nu poate sãri cum ar vrea s-o cuprindã! Dar sare chiar ea, de pe-un dâmb cu goruni, Cum picã o ghindã.
Timpul þopãie în faþa ei, pretutindeni în juru-i, Porumbul de la marginea drumului a crescut mai înalt decât ea.
Atât se ºi vede din ‘naltul înalt De unde chiar Zeus mãritul priveºte. Ci ea nu ia seama, cât apa o þine Pe piept ca un peºte. Iatã, pânditã-i acum ºi de-aproape De-un tânãr... numit Praxitele. Flãmând de emoþii, setos de frumos ªi hoþ de modele.
Va da buzna în nunta lui, o sã-ºi înghitã mândria, Cu amândoi ochii o sã-l vadã sãrutându-ºi mireasa, Apoi se va întoarce acasã pentru a asculta zi de zi
Iatã, aºteaptã sã iasã din unde Aceea din spumele mãrii nãscutã! Dar el împietreºte vãzand-o; doar ochii Îi fug de-o sãrutã.
Strofa
ªi iatã ºi cum, peste-o vreme, Zeiþa Zãrindu-ºi statuia, roºi de ruºine. Cãci goalã-a fost prinsã de dãlþile lui ªi-o vede oricine.
Þipãtul farfuriilor de China fãcute fãrâme.
JÜRI TALVET (Estonia) În întunecimea verdelui peren al grãdinilor Din Generalife apa curge pe-ascunse Cãrãri Iar tu, o, trãdãtorule Muccadam ben Muafa Deºi orb, ai privit puþul fãrã fund al unor Ochi negri atît de îndelung încât Þi-a fost rãpitã libertatea ºi ai închis, În sicriul dreptunghiular al occidentului, sufletul Pârâul menit ca sã curgã.
Între malurile singurului adevãr. Metafora e imposibilul adevãr Care face podul necesar. Pentru sat, metafora e Monument Din care izvorãºte ceea ce se va împlini ªi va creºte ceea ce s-a-mplinit… De fapt, Satul nu are nevoie de metaforã ªi nu are habar Nici de râu.
STEVAN TONTIC (Bosnia ºi Herþegovina)
Îţi mulţumesc, moarte Îþi mulþumesc, moarte. Doar tu îmi dai puterea Sã îndur aceastã explozie-a minunii În “viþa” mea. Doar tu, nunã. Puternic mi-e sufletul, Clar ºi decis, Muºchii mei putrezesc. De n-ai fi fost tu, În ce m-aº fi prefãcut, draga mea, Pânã-acum? Astfel sunt liniºtit, În sfârºit adunat, Singur cu mine, precum sub chipul Domnului, Încuiat în carapacea propriului trup, De care acuma mã lepãd Eu – fiul tãu, o, moarte, Eu, care te caut din ceasul naºterii mele, Predându-mã visului nefiirii.
VLADIMIR MARTINOVSKI (R. Macedonia)
Metamorfoze Nu te vãd, devin pe datã floare-a soarelui rãmasã fãrã nici un strop de soare. Fãrã litere o carte, casã fãrã nici o uºã, ploaie fãrã picãturã Contrabas lipsit de coarde, trotinetã care-n faþã-i fãrã roatã rotitoare, Ceas fãrã de limbã, stih - fãrã anticã mãsurã, Ciocolad” fãrã cacao, un pristol fãrã o cale, Fãrã dirijor orchestrã, o girafã ce gât n-are, Un condor lipsit de pene, stradã fãrã trotuare, O sculpturã fãrã cap ºi nici soclu sub picioare. Dacã nu te vãd, devin, fãrã coaja ei, o nucã O albinã fãrã parte de grãuntele de miere, Greier egoist ce-n mânã o vioarã nu apucã. Dacã tu îmi stai alãturi sunt aºa cum viaþa cere, Om obiºnuit ce ºtie cu pricepere sã-ascundã Cã a fost mai adineauri tot ce vrei ca-ntr-o osândã.
IURII ZAVGORODNII (Ucraina)
Triptic, 1 * Acestei zile nu-i supravieþuieºte Mai nimeni din noi De altfel, încã de ieri Nimeni nu mai exista.
* Tare departe ºi tare-ndelung Poate chiar pânã mâine Foºnetul paginilor va stârni Un vânt care suflã pe gene Dar eu nu îndrãznesc sã deschid ochii Deasupra celui din urmã cuvânt De pe ultima paginã * Iar apoi fragilul cristal se fãrâmã Iar apoi alba brumã cade pe frunte-n fâºii Iar apoi buzele sorb migdale amare Iar apoi tu nu mai eºti tu Neîndoielenic – Un simulacru...
RANKO RISOJEVIC (R. Sârpska, Bosnia ºi Herþegovina)
Tatăl Tatãl meu era întuneric, Cuvinte în noapte, o bobinã de vise. El nu era acolo în timpul zilei, Poate doar o privire, Uneori poate doar obosealã. Tatãl meu era o poveste, Mereu cu un alt deznodãmânt, Boabe de fasole pe masã, Un glas venind din pod înainte de culcare: Cine nu are mormânt este în viaþã! Tatãl meu era un cântec de leagãn Pentru þiglele de pe casa dãrâmatã. Mama îl purta De la masã la pat, De la inima ei la a mea.
VLADAS BRAZIUNAS (Lituania)
Potopul Dar apele tãlãzuiesc ºi îþi spalã În fiece clipã picioarele Nu e nimic nou pe lume Totul depinde de naºtere ºi de clan Focul se preface în aer Iar apa se va recicla În faþa ta ºi nu va-ntreba care-þi este dorinþa Iar pãmântul va renaºte prin foc Pãmântul mocneºte, mocneºte În timp ce infinitul e-n flãcãri Iar tu, posedat de întuneric, Admiri un þinut al ceþii Jilavele ºi fumegândele câmpuri Rãcoarea pârâului din oraºul natal Poate cã potopul acesta-i un dar de la Domnul Foc ºi luminã?
PETER VOLKER (Germania)
Iarnă la Atena Umedele furtuni ale iernii Mugesc în jurul Acropolei, Minunatã, în noapte, Miºunarea înnãbuºitoare a oraºului. Spiritele Incapabile sã le astâmpere În „Turnul vânturilor”. Oamenii o ºterg Pe alei Înspre îmbietoare taverne Redescoperindu-se ºi pe ei ªi oraºul.
Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■
9
ARGEªUL
● săgetătorul
5 iulie 2011
„Nopţile de poezie de la Curtea de Argeş“ În Agora Pisici de iarnã ºi Câini zdrenþãroºi Care schiaunã pe urmele lui Platon. O mie de scaune, Aliniate uniform, Aºteaptã Coapsele goale.
SILVIA CUEVAS MORALES (Chile/ Australia)
Un Rembetiko îndepãrtat Îmbie la dans.
Falsa bunãstare expusã. Animale moarte sacrificate În jurul gâtului de iarnã al femeilor. Oameni prãdând prin magazine, Pierduþi în gãlãgia colindelor de Crãciun Care rãzbat din lãuntru. Oameni nebuni aleargã-n jurul fântânii Cerºetori cu braþele-ntinse, O femeie de vârstã mijlocie zâmbeºte absent Fugãrind porumbeii prin piaþã. Pungaºii îºi urmãresc îndeaproape victimele Care merg cu pas grãbit. Un bãrbat plin de sânge îmi cere un foc Iar eu, de fricã, mã depãrtez Pierzându-mã în mulþime.
FATMA SHEEDI (Oman)
(O primă încercare asupra tăcerii) Pentru sânge Nostalgie pentru coastele mele pânã la capãt Shusha ºi lucruºoarele pe care noi... Cuvintele, ea ºi-a coborât garda Bãnuiala Rdaouat a decolat în cartea norocului Se roteºte, textul a fost terminat pe buze ªi extravagant în lacrimile lui spalã cazul uitãrii Detalii ºi rãnesc memoria Iar firele þes un pãianjen de casã din vis ªi clatinã dorinþele de a fi orfan Necrozã de oase ºi dornicul vierme de mãtase Iar în noaptea în care mi-a bãtut la uºã Insistat sã vadã chipul copilului drac din vis Sau cãlãtor ce tânjeºte Sau a venit ploaia Ca o salivã de la morþi. Sau convulsii de ciudatã Revoltatã cãinþã ªi mi-a rãnit demnitatea absenþã ªi gingie sângerând copac al visurilor mele cu dorinþa tãcerii ªi multe sâmbete când mama mea rogu-te Tatãl meu ºi glasu-necat Mirosul mãrii aºa cum a fost gãsit, seara amintirilor ªi deseneazã-mi locul, fãrã vreo umbrã de pãr roºcat, ºi o lacrimã
MARYAM ALA AMJADI (Iran/India)
Geneză Ci Maria Nu a rãmas virginã ªi nici hârtia aceasta. Acum, Du-te ºi adu-mi o cruce ªi o cruciadã pentru Critici.
EMAD FOUAD (Egipt/ Belgia)
Altcineva Eram un þânc Ce alergam dând cu pietre dupã porumbeii din sat Care îmi ºopteam tainele albinelor deasupra viþelor de vie ale familiei Care vânam cu douã degete fluturi pe deaupra trandafirilor Care mã jucam cu câinele vecinului, cu fluierul cioplit din trestii Frumos eram Deschizându-mi braþele sã adun lumina ªi fugeam Lovind în cãldura soarelui ca sã rãcoresc aerul Fugeam nerãbdãtor sã-mi îngrop creºtetul la sânul Prietenelor mamei mele Iar atunci când eram strigat Mã ascundeam – ca un ºoarece – între douã flori. Credeam cã sunt un profet ªi cã sunt altcineva Când am crescut Am devenit sigur de un gând de-al meu.
Spiritul Crăciunului la Puerta del Sol (Madrid)
IVAN HERÞEG (Croaþia)
Limbo Pãsãrile zboarã-n jurul picioarelor tale, iar tu le numeri Pentru eternitate, dar eu nu îmi dau seama dacã te afli deasupra Sau dedesubt, dacã mã suni sau nu, sau dacã Mã seduci doar cu sutienul din sârmã ghimpatã. Cu siguranþã, nefiind nimic sfânt în apropiere, Mersul tãu e perfect pentru cã e vid, normal. Noii mei ochi sunt globurile ghicitorilor. Acolo se-adunã decrepitele zile, Câini negri, candelabre ºi psalmi. În timp ce repet neîncetat: “Celãlalt nume al meu este Limbo Celãlalt nume al meu este Limbo...“ Cuvinte ºi poeme îþi zboarã-n jurul capului. Le citesc cu glas monoton. Cu ochii legaþi cu sârmã ghimpatã: „Violetul e culoarea diavolului. Dumnezeu e miere ºi plumb Iar eu sunt tizu-þi nebun. Tu rãmâi jazz-ul meu vulnerabil. De cealaltã parte-a furtunii.“
FIRAS SULAIMAN (Siria)
Pierdut Cu bucurie extremã, Omul pierdut se contemplã La fel ca un nimeni. Mergând alene prin betonul timpului El nu a lãsat bãnuiala Cã fructele norilor lui vor cãdea atât de repede Sau cã va apãrea gol ca un suflet revelat Înlãuntrul cãruia continente rãsturnate scurmã în noroi. Nu, nebunul pierdut în jungla de beton pare acum liniºtit Legându-ºi calul cu un curcubeu La întrarea în supermarket.
NORA ATALLA (Canada)
În nisip Sã laºi sã curgã Sã dea pest buza paharului Sã cadã în scoburi Sã bombeze torsul ªi sã vorbeascã prin resentiment Fiecare curea a fiinþei Sã se destindã sã nu se mai agaþe
Ieºirile evadeazã Prin îmbrãþiºãri De unde vin minunile Culorii fântânii Unde se duc în nisipul În care paºii se pierd Început de ecou început de rimã Minciunile tricoteazã Imperfecte priviri.
JYRKI IHALAINEN (Finlanda)
Viziune fără vise În limba hopi, nyima Înseamnã „lunã” În timp ce în tibetanã Înseamnã „soare” În tibetanã dawa Înseamnã „lunã” În timp ce în hopi Înseamnã „soare” Râurile curg invers ªi se întorc sã se înghitã Pe ele însele.
JULIO PAVANETTI (Uruguai)
Sunt oare altul atuncea când scriu? Sunt oare altul atuncea când scriu? Sau numai atunci sunt eu însumi? Când devin vulnerabil în faþa unui vers, Impresionat de vreun trop mai puternic, O vreme dispar Iar apoi totdeauna devin altcineva. Poate e voba de imaginea inversatã A propriilor mele îndoieli existenþiale, Sau poate cã eu însumi sunt cheia Fiecãreia dintre întrebãrile mele. Matriþã obositã a celor mutabile Gãsesc pe flautul din Tessalia Acele buze senzuale ale lunii Care sãrutã valea galaxiei mele. Continuu sã mã întreb dacã eu sunt cel Care scrie, sau este propria-mi naratoare Care, focoasã, cu oglinda mea se-mpreunã, Când ceasul oboseºte fãrã ore. Dupã ce furtuna poeziei trece, Eu renasc ca simpla þãrânã Eliberat de colþii asasini Care încearcã sã sfâºie dubla mea viaþã. Privindu-mi, cu mânie, celãlalt eu, Plec în cãutarea sâmburelui poeziei ªi cobor în propria-mi lume. Sau în lumea celuilalt?
ARIF ALI ALBAYRAK (Cipru)
Despre tine Cu cele nouã litere ale numelui tãu O, Delicatã floare galbenã. Dacã nu te-aº fi vãzut niciodatã ªi nu þi-aº fi atins deloc mâinile Sub briza clarã, Dacã vânturile nu mi-ar fi adus Sã simt florile tale de primãvarã, Dacã nu aº fi vãzut Pe datã Acele priviri Adânci Molatice Pline de aþâþare Dacã nu ar fi ceva Care mã face sã mã gândesc la tine,
Dacã nu te-aº fi iubit puþintel, Totuºi, Cum aº putea sã scriu Despre tine poeme?...
ISABELLE FOREST (Canada)
(Există atâta speranţă de a căra...) Existã atâta speranþã de a cãra Încât trupurile noastre, trupu-mi nu mai suportã Îngropat în asfalt Pânã sub þeastã Orizonturile se rãsucesc se aplatizeazã Curg în melasa nopþii Încã va trebui sã irump Aºteptând de undeva Sã-mi sarã la gât
RIRA ABBASI (Iran)
(Micul demon…) Micul demon nu trebuie sã se nascã, înconjurat de albii pereþi micul demon nu poate fi pãcãlit Mamã dragã! De ce sã ies din oul meu? Plutesc în apa moale ºi-n soare Am ºi eu un pãmânt alb ºi moale Pe care nu-l poþi ghici, poate m-am nãscut în þara aceasta. Mã aºteaptã oare cineva cu un revolver în mânã?
SONIA KHADER (Palestina)
În noaptea aceasta În noaptea aceasta Eu am observat o ancorã suspendatã pe lunã O lunã care abia s-a trezit Plinã de visele nopþii trecute Ea mi-a strãpuns umbra ºi a plecat, Ea mi-a îmbrãþiºat rãmãºiþele pãmânteºti Luând calea deºãrtãciunilor. Ea nu ºi-a bãut nici cafeaua, Nici pe Fairouz nu a ascultat-o. Mult m-am mai rugat în tãcere pentru ca ancora sã devinã Munte pe care sã-l tragã, înaintea plecãrii, Înspre o altã noapte. Întrebarea s-a fãrâmiþat pe buzele mele Iar eu am pãstrat tãcerea. Eu sunt aceea care ºi-a umplut capul de gândurile izvorului ªi care nu a fost provocatã de caravanele furnicilor Care mi-au invadat sângele. Eu am aºteptat Pânã când pe buzele ei au explodat cuvintele Pentru a zice Revino În noaptea aceasta, Între mine ºi el s-a interpus un sunet anume Eu am avut parte de rãmãºiþe de rouã ªi de urma gumei de mestecat mentolate Pe faþã ªi am dispãrut în dârele tãcerii Dându-i astfel de ºtire paharului Sã-mi pãrãseascã buzele. Eu sunt obositã Glasul mi-a îmbãtrânit Iar ecoul mi-a dispãrut (continuare în pagina 10)
Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■
10
● săgetătorul
(urmare din pagina 9) Eu nu-mi mai las cuvintele sã-mi strãpungã durerile Eu am dat uitãrii povestea paºilor mei Eu mi-am deschis, soarelui, porþile Eu m-am secãtuit Mai înainte de a-mi vesti golului timp Nevinovãþia Fãrã a face diferenþa dintre o fântânã ºi-un râu Þara ajunge sã fie asemeni Când flamurile ei se prefac în ospicii Pentru bâtele gata Sã mã rãstigneascã O, vremuri ale nedreptãþii Cât de mult rãu mi-aþi fãcut!
ARGEªUL 5 iulie 2011
Cãutându-ne cu grijã drumul printre ruine. Încercam cu disperare Sã ne þinem firea, dar lucrurile erau Scãpate de sub control, La miez de noapte, un iad! Vrusem doar sã schimbãm Câteva lucruri, Sã tragem cortina peste tabloul distrus… Nisipuri sãlbatice ne-au împrãºtiat semnele, fulgerul ne-a pulverizat Mesele ºi scaunele.
FEYYAZ SAGLAM (Turcia)
Strofe balcanice
YE SI (Hong Kong)
O mare sãlbaticã chiar Neagra-ne Mare Un drum istovit chiar de urme-otomane.
În Piaţa Mare Dupã zile de ploi primãvãratice ne-am trezit Într-o camerã ponositã blocatã de mobilã uzatã Fãrã un loc rãmas pentru cei treji sã trãiascã cu adevãrat, Între noi ºi grãmezile de vechi aºternuturi. Acolo împrãºtiate la vedere erau cãlãtoriile multor generaþii. Unde cauþi dupã lucrurile care îþi plac. Amintirile se evaporau; pereþii le condensau din nou. Dragonii vechi din faianþã erau foarte crãpaþi. Înconjuraþi de grãmezile de cuvinte folosite ºi gunoi Din care eram fãcuþi, ne fãceam propriile ferestre ºi uºi. În cele mai mari pieþe ne aºezam corturile fluturânde, Cu inimile noastre la fel de multe ºi de pâlpâitoare ca luminile bulevardului. Reîncepusem sã facem curat, sortând lucrurile importante, Dar rãmãsesem fãrã acoperiº ºi camera ne fusese jefuitã. Cãutasem linii noi pe care sã le trasãm pentru a ne mãsura
Din prima zi, încleºtatã de mine în acestã cetate Chiar de stirpe tãtarã o fatã Celestã, perechea de ochi - puritate.
DOLAN MOR (Cuba/Spania)
Muncitorul Am adus un târnãcop ºi o lopatã pentru a sãpa Un poem în foaie. Am trecut deja de primul Strat de gheaþã pe care-l construieºte tãcerea Pe alba hârtie. (acea lamã finã, Imaculatã). Acum sfarm pietrele, Viermii care îmi apar sub degete. Lovesc tare, lovesc în fiecare substantiv, Gerunziu sau participiu. Cuvintele par Fiicele sublime ale metalului cel mai potrivit. Deja îmi vâr picioarele-n gaurã. Pantofii se murdãresc, dar continui Lovind cu viscerele, sângele În fiecare miºcare pe care o fac. Lovesc Puternic, lovesc substantivul, adverbul, Adjectivul. Mineralele îmi sângereazã Sub tãlpi. Deja vâr picioarele, Pantalonii, dau jos chiar ºi centura . Îmi scot cãmaºa, mã dezbrac. Se lucreazã Mai bine aºa. Îmi bag burta,
Memento
Livia Popa
Unul dintre modelele mele intelectuale, Livia Popa (1936-2001), apreciatã profesoarã de limbã ºi literaturã românã, fost inspector ºcolar, ar fi împlinit la 4 iulie 2011 ºapte decenii ºi jumãtate de viaþã. O pãstrez permanent în memorie, apreciindu-i cariera didacticã, spiritul unitãþii familiale ºi al prieteniei, ataºamentul faþã de Cetate. A trecut Dincolo la 23 ianuarie 2001. Era foarte încântatã cã s-a
nãscut la 4 iulie, de Ziua Statelor Unite ale Americii. A venit pe lume în municipiul Cãlãraºi, pãrinþii argeºeni - Gheorghe ºi Cristina Petre fiind în 1936 învãþãtori ai Cadrilaterului Dobrogei. Deseori traversau Dunãrea cu bãrci vâslite de sãteni bulgari sau turci. Ulterior, familia se va stabili la Teiu, Argeº. De aici, Livia ajunge elevã la Liceul de Fete din Piteºti, astãzi Colegiul „Zinca Golescu”, absolvit în 1954 cu Diploma de Merit, ceea ce i-a conferit posibilitatea sã fie admisã fãrã examen la Facultatea de Filologie din capitalã. Studiile universitare, purtând pecetea unor figuri marcante ale spiritualitãþii naþionale, precum academicienii Boris Cazacu, Ion Coteanu, Zoe Dumitrescu-Buºulenga, Iorgu Iordan, George Macovescu, Alexandru Rosetti sau Tudor Vianu, care i-au fost profesori, le-a finalizat în 1959.
Dupã stagiul efectuat la Topoloveni, se titularizeazã chiar la ºcoala terminatã cu opt ani în urmã, devenind colegã de cancelarie, în 1962, cu mai mulþi dintre foºtii sãi dascãli. Superbã înlãnþuire de idealuri ºi de generaþii! Se consacrã preocupãrilor tutelare, întâlnind-o constant ºi în echipa managerialã a cunoscutei instituþii timp de 21 de ani. Ultima exprimare publicã, aceea de inspector la Inspectoratul ªcolar Judeþean Argeº, dateazã din etapa 1 septembrie 1983-18 aprilie 1989. De-a lungul anilor s-a bucurat de colaborarea cu universitarii Eugen Simion, viitorul preºedinte al Academiei Române, Sorin Alexandrescu, Ion Diaconescu, ªtefan Cazimir ori Yang Shunxi, originar din China. Numele Liviei Popa se intersecteazã cu mai multe iniþiative ale timpului, plasate între catedrã ºi agora: înfiinþarea Cenaclului literar „Nicolae Labiº”, noutate pentru liceul amintit (1966), marcând atunci zece ani de la moarte poetului, coleg de generaþie;
Pieptul, cele douã braþe pentru a lovi Cu forþã gaura, pentru a perfora pânã În afundul limbii, pânã la verbul noroiului. Abia mai vãd ierburi, deja nu mai sunt copaci, Nici case nici consolãri într-un crug. Suntem doar Eu si alter ego-ul meu în Capul meu. Dar nu mã descurajez, Spiritul nu îmi tremurã, loviturã durã Pânã sã mã lase muºchii ºi sã rãmânã din mine, Sub pãmânt, numai oase. Aºa, acum, fãrã cer, Pãmântul m-a acoperit precum un tavan Aºezându-se ca un monstru deasupra-mi. Dar nu obosesc, continui, muºc Cu târnãcopul ºi cu lopata moartea, pereþii, rocile. ªi astfel, singur, în groapa sub pãmânt pecetluitã, Voi aºtepta sã vinã alt poet sã loveascã La fel ca mine foaia tare, sã se îngroape din nou In poezie. Poate va gãsi cadavrul meu viu Care nu se opreºte deloc (cu târnãcopul ºi lopata rupte) Tot lovind ºi lovind versuri în van.
ANNABEL VILLAR (Uruguai)
Ochi de motan Verdele pune stãpânire Pe pupilele-þi castanii Dacã dorinþa se cuibãreºte În nemiºcatul tãu trup. Te oferi Te aduci ofrandã pe altar Lenevos cocoþat În patul nostru. Molatec, lin te laºi în voia mea, Uiþi de mine în vreme ce torci, Întreînchizându-þi ochii înºelãtori Iar o aurã de iarbã Îþi ilumineazã dinãuntru trupul. Iar când lumina de fildeº Se preface în licãr, La ora neclarã A prudenþelor minuscule Cât ºi a felinelor nebunii majuscule, Te retragi fãrã vlagã Spre strãluciri senzuale. Taci, Nu vorbi, ca sã nu trezeºti tãcerea.
organizarea unor atractive reuniuni juvenile, cu participarea scriitorilor Paul Everac, George Tomozei, Cezar Ivãnescu, Ion Popescu Gopo, Ileana Vulpescu, Romulus Vulpescu, Ileana Mãlãncioiu, Florin Mugur, Corneliu Leu; promovarea, prin referate susþinute de elevii din Argeº la sesiuni în alte centre ale þãrii, a operei autorilor din Piteºti: Marin Ioniþã, Dan Rotaru, Ludmila Ghiþescu, Ion LicãVulpeºti, Otilia Nicolescu, Ion Popa Argeºanu, Ion Focºa; implicarea în realizarea la Piteºti a primei ediþii a Zilelor culturale „Liviu Rebreanu” (1984), stabilind o conlucrare specialã cu fiica marelui romancier, Puia Rebreanu. Livia Popa este singurul cadru didactic din Piteºti care a fãcut parte din Consiliul de Conducere al Ministerului Educaþiei ºi Învãþãmântului (1973-1978), influenþând pozitiv adoptarea unor decizii referitoare la instituþiile ºcolare din Argeº - Muscel. Eseist de talent, a scris despre Mihai Eminescu,
Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro
Taie orele Lasã-þi pãrul în voie, ªi rãbufneºte liber… Cu înceatã grabã.
EWA SONNENBERG (Polonia)
Iar când sunt mare şi puternică Ca jumãtate de bãrbat ºi jumãtate de erou Îþi voi spãla chiar ºi ºosetele ªi va fi ca într-un basm Te voi lua cu mine ºi îþi voi arãta muºchii Tigri ºi crocodili uriaºi – toþi domesticiþi Naþiunile ziarele televiziunile cucerite Fãrã bomboane fãrã mici poeme Doar un zid crãpat gri opt ore pe stomacul gol Voi înceta sã scriu voi uita tot În special nebunia voi opri cursa înarmãrii Nu va mai exista nicio revoluþie din motive tehnice Va dispãrea orice urmã de dizidenþã de pe faþa pãmântului Mã voi adapta la temperaturi moderate Nu voi mai face dragoste cu adevãrul gol-goluþ îl voi trimite Spre marele necunoscut voi renunþa la atemporalitate Pentru fripturi ºi luni de miere Va fi ca un basm Voi învãþa sã înlãtur înþepãturile fãrã durere ªi fãrã efecte secundare: fãrã cerºetorie ºi fãrã artã ªi fãrã impulsul momentului Nu voi fi niciodatã învinsã chiar dacã Nu vede nimeni Voi schimba subiectul nu voi ieºi afarã Voi aºtepta sã treacã cea mai proastã postare pentru o pozã de grup Nu-mi va pãsa de tandreþe Valul mã va purta voi îndura Duhoarea umanã mã voi obiºnui voi deprinde sãmi placã Voi triumfa * Poeziile sunt preluate din volumul „1001 poeme * zei ºi zile“. Traducerea Carolina ILICA ºi Dumitru M. ION
Alexandru Odobescu, George Topîrceanu, Alexandru Philippide, Vladimir Streinu, Nicolae Labiº. Pe masa de lucru i-au rãmas consemnãrile memoriale „Aduceri aminte”, tipãrite postum (2000, 2006) prin grija soþului, profesorul universitar dr. Petre Popa, ºi a fiului lor, medicul Dan Gabriel Popa, fost senator de Argeº. Se regãsesc în toate bibliotecile importante din Piteºti sau în diferite colecþii particulare. Notificãrile identificate ulterior printre manuscrise, intitulate „Dicþionar selectiv de termeni. Artã, istorie, literaturã, religie”, sunt pregãtite acum editorial de Mihaela Fulgeanu-Matei. Respectându-i dorinþa, familia va dona o parte din biblioteca de literaturã a
Liviei Popa, mai multe documente originale, precum ºi mapele tematice cuprinzând mii de fiºe folosite la pregãtirea elevilor - Bibliotecii Judeþene Argeº „Dinicu Golescu”, ca suport pentru un viitor fond de carte personalizat. Multe exemplare se vor oferi Colegiului „Zinca Golescu” sau bibliotecii locale din Teiu. Conceptul dupã care s-a ghidat Livia Popa în activitatea cotidianã l-a identificat în „Purgatoriul” renascentistului Dante Alighieri: „Il vivere e un correre alla morte” („Viaþa este o cursã spre moarte”). Ca urmare, a dorit ºi totodatã a reuºit sã trãiascã existenþa cotidianã într-o efervescenþã demnã de „Aduceri aminte”. Prof. Renata ALEXE
● Agendã culturalã ●
„Agapă evreiască” Joi, 17.07.2011, la ora 16,00, în sala „Ars Nova“ a Centrului Cultural Piteºti, va avea loc manifestarea artisticã „Agapa evreiascã“, sub egida Salonului literar-muzical „Katharsis“ din Bucureºti ºi a Fundaþiei literare „Liviu Rebreanu“ din Piteºti.
Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU