Sagetatorul Nr. 719

Sãgetãtorul Nr. 719  31 mai 2011  Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“

Ziua Copilului Prin naºtere acoperim o infimã parte din absenþa lumii; prin dispariþie lãsãm loc liber unei alte prezenþe.

1 Iunie. Zi de varã. Zi în care se sãrbãtoreºte aceastã minunatã perioadã a vieþii pe care o numim copilãrie. Este Ziua Copilului, ziua copiilor noºtri nãscuþi din dragoste de viaþã, fiinþe gingaºe care vin pe lume, aprind ºi întreþin în noi acel foc al iubirii. Primul surâs gingaº, primul cuvânt rostit, prima strângere de mânã sunt gesturi care ne fericesc ºi care nu se uitã toatã viaþa. ªi-apoi farmecul atâtor întrebãri puse de ei… În aceastã zi soarele va strãluci ºi îngeri din cer vor coborî sã mângâie copiii lumii întregi, sã-i iubeascã pentru puritatea sufletelor, pentru frumuseþea trupurilor lor fragede, fiindcã ei sunt binecuvântaþi de Dumnezeu. „Lãsaþi copiii sã vinã la Mine ºi nu-i opriþi, cãci a unora ca aceºtia este împãrãþia lui Dumnezeu”, a spus Iisus. „...ªi, luându-i în braþe, i-a

binecuvântat, punându-ºi mâinile peste ei” (Marcu 10:14-16).

Fiecare copil dãruit nouã de cãtre Dumnezeu este frumos, este curat sufleteºte, cere protecþia ºi dragostea pãrinþilor; fiecare copil venit pe lume ne aduce fericirea.

Sufletul unui copil este ca o grãdinã în care cresc întruna flori divers colorare ºi parfumate.

Purtat în braþele pãrintelui el se simte ca într-un Paradis; legãnat de braþele mamei, are parte de cele mai frumoase vise. Mângâiat apoi, îmbrãþiºat, sãrutat, sfãtuit, încurajat, copilul creºte frumos. ªi parcã vãzându-i cum cresc, ºtim mai bine pentru ce am venit pe aceastã lume, ºtim mai bine ce avem de fãcut, iubim mai mult

viaþa, viitorul ne surâde ºi o putere se naºte în noi, în lupta cu greutãþile vieþii.

Sã le dorim sã creascã frumos precum plantele-n lumina soarelui, cu credinþã în Dumnezeu, cu dragoste pentru pãrinþii care le-au dat viaþã, cu dragoste de timpul ºi spaþiul în care le-a fost hãrãzitã naºterea ºi în care au crescut. În aceastã zi sã devenim ºi noi copii, sã le facem ziua frumoasã, sã se

De Ziua Copilului

Un copil deosebit lansează o carte deosebită Mâine, 1 iunie, la ora 13,00, la Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu“, va avea loc lansarea cãrþii „Ultimele stãpâne ale timpului“, a elevei Ioana Dicu, din clasa a X-a, de la Colegiul Liceal „Zinca Golescu“ din Piteºti. Autoarea – fiica cunoscutului medic Dumitru Dicu, de la Spitalul de Pediatrie din Piteºti, ºi a d-nei Tania Dicu, de la Oficiul Registrului Comerþului – vã invitã sã-i fiþi alãturi la acest eveniment deosebit din viaþa ei: lansarea primei sale cãrþi.

Ioana Dicu

Rememorãri

ION PILLAT (1891-1945) Doamnei, ªi murmurã pe ape copilãria mea, Ca Negru Vodã, care descãlecând venea, Mi-am ctitorit viaþa pe dealurile toamnei.

– Ion Pillat –

Origini; orizonturi existenþiale În constelaþia liricã a Argeºului, s-a înscris, cu strãluciri de luceafãr, numele poetului Ion Pillat.

Coborâtor prin tatãl sãu, moºierul ºi parlamentarul Ion N. Pillat, din strãvechiul neam rãzãºesc din Drãceni-Fãlciu al Pillateºtilor pomeniþi de eruditul voievod Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae, poetul se simþea moldovean prin sânge. Destinul avea, însã, sã uneascã în pruncul care se nãºtea în Bucureºti, la 31 martie 1891 pe stil vechi, aceste rãdãcini moldoveneºti cu cele ale unui alt arbore viguros, înãlþat din trecutul de glorie al Þãrii Româneºti, neamul

Brãtienilor, originar din Argeº, mama poetului, Maria, fiind, „pe scara vârstei”, a doua fiicã a lui Ion C. Brãtianu.

De la Brãtieni, sângele molcom moldovenesc i se va încãlzi la vatra tradiþiilor strãbune ºi „pãstorul de oameni”, bunicul sãu, „cununat cu moartea ca-n basmul Mioriþei” în acelaºi an în care poetul se nãºtea, îl va fi însufleþit ºi pe el, aºa cum „a însufleþit pãmântul, pãtrunzându-l, ca sãmânþa, cu iubirea sa de þarã”.

simtã înconjuraþi de atenþie, veselie ºi dragoste.

Copilãria este partea cea mai frumoasã a vieþii, când uimirea ºi miracolul însoþesc toate clipele copilului, dar trece repede, lãsând cele mai frumoase amintiri. Copilãria este regatul în care nu moare nimeni, spunea cineva, deoarece copilul, în naivitatea ºi optimismul sãu, nu conºtientizeazã actul morþii, micile lui spaime ºi înfiorãri sunt cele în descoperirea naturii.

Lucian Blaga credea despre copilãrie cã este „inima tuturor vârstelor”. Aceastã afirmaþie are conotaþie filozoficã: din fiecare vârstã a omului nu ar trebui sã lipseascã germenele copilãriei, asemuit cu acel organ – inima, cãruia i se atribuie cea mai intensã activitate, dar ºi perceperea simþirilor, a emoþiilor ºi care-l determinã pe om sã mãrturiseascã ceea ce simte.

Oamenilor de multe ori le e teamã sã-ºi dezvãluie sentimentele, emoþiile ºi le ascund. Emoþia este ceea ce omul manifestã în afarã, cuvântul provine din limba latinã, „emovere”, însemnând „miºcare dinlãuntru în afarã”.

Copilul nu ascunde, el mãrturiseºte simþirea. Fãrã inimã omul nu poate trãi, este mort, fãrã a fi ºi copil în toate perioadele vieþii, nu poate fi un om cu adevãrat viu. Cel puþin aºa înþeleg eu cugetarea lui Lucian Blaga.

Din punct de vedere religios, cunoaºtem cã Iisus a iubit copiii. Iubea firea lor copilãreascã, zburdãlnicia, sinceritatea, lipsa de prefãcãtorie. Cuvintele articulate ale copiilor erau ca o muzicã în urechile Sale ºi-i înviorau inima atunci când era abãtut din cauza vicleniei,

Deºi bucureºtean prin naºtere, Ion Pillat aparþine, potrivit destãinuirii sale din volumul Mãrturisiri, altor orizonturi existenþiale: „Dacã trupeºte m-am nãscut la Bucureºti, sufleteºte sânt produsul corcit al dealului de la Florica, al podgoriei din preajma Argeºului piteºtean, cu stepa ondulatã din marginea Prutului, cu pãmântul negru de la Miorcanii Dorohoiului.

Aceste douã priveliºti, în care mi-am petrecut copilãria, au fost patria mea adevãratã.”.

O incursiune efectuatã, cu un motivat orgoliu familial, prin arborele sãu genealogic, stabilea ascendenþele paterne moldoveneºti: „Pillãteºtii au o origine botoºãneancã. La Botoºani, avea casã bunicul meu, Nicu Pillat, frate cu generalul Pillat, care a jucat un rol în detronarea lui Cuza ºi care, în timpul rãzboiului de la 70 a combãtut în rândurile armatei franceze… Vodã Cantemir, printre familiile de boieri moldoveni, ºi nu greci, citate în Descrierea Moldovei, numãrã ºi pe Pillãteºti…”. O asemenea referire, care conferea o aurã istoricã originii sale este abordatã nu din veleitarism „aristocratic”: „N-o spun ca sã trag vreo mândrie deosebitã dintr-o originã eventual boiereascã, dar ca sã stabilesc faptul

Muzica zilelor noastre

Zarzuelă, la Piteşti A fost ideea lu’ Silviu. Omu’ cu programele la filarmonica loco. Consultant artistic Deaconescu. Care ºi-a adus aminte de Vicente Lleó. ªi-a lui zarzuelã. Veche de un veac. „La corte de Faraón”. Parodie, cicã. Satiricã, sigur. Un caz cu nãcaz de amor, ca subiect. Cu Lota, José, Putifar, ca eroi.

Printre piramide, în antichitate. Pãþanii cu haz. Cu tâlc, de asemeni. Valabil ºi azi. Amestec de comedie, revistã ºi operetã. Un vodevil popular, tras ºi pe peliculã la un moment dat. Cu, printre alþii, Banderas, în distribuþie...

La noi, cu Andra, Diana, Adina. Marius, Robert, Mihai. ªi alþii, din coru’ mai an scos din schemã. Cântând ºi jucând fiecare dupã puteri. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Le-a þinut isonu’ numa’ un pian. Creând, nimerit, atmosferã de cabaret. Refrene lejere ºi-oleacã de teatru. Când în spaniolã, când în româneºte. Nu lucrate brici. Þinute, însã, ispititoare, la doamne. Coapse dezgolite, aluzii erotice. Din nefericire, nu rafinament. Treabã însãilatã. Nu pusã la punct. Nu de dat pe spate. De preþ, nicidecum. De divertisment ºi nimic mai mult.

Patã de culoare ºi atâta tot. Motiv sã afirm, cârcotaº, da’ legitim: mai bine s-aducem pe cei pricepuþi realmente la astea. Ori sã facem simfonice lux, cã doar orchestrã avem.

Cãci improvizaþia nu-i la-ndemâna oricui. Select ca sã iasã, cum e de dorit...

Adrian SIMEANU fãþãrniciei, rãutãþii oamenilor cu care venea în contact. Iisus spunea cã oamenii maturi trebuie sã fie precum copiii: „Adevãrat zic vouã: De nu vã veþi întoarce ºi nu veþi fi precum pruncii, nu veþi intra în împãrãþia cerurilor. Deci, cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împãrãþia cerurilor” (Matei 18:3-4).

Sã ne iubim copiii în aceastã zi, dar ºi în toate zilele noastre, sã-i fericim, fiindcã copilãria este scurtã, maturitatea vine cu problemele ei mari, grele, uneori dureroase, dar în acelaºi timp frumoase ºi interesante; apoi vine vremea când reflectãm asupra tot ce rãmâne în urma noastrã:

cã neamul pãrintesc avea legãturi cu pãmântul Moldovei”. Argumentul decisiv invocat de poet era cã bunica paternã, Agripina Pillat, fusese nãscutã Cantemir…

Pe linie maternã, neamul Brãtienilor îi va amalgama spiritul moldovenesc cu cel muntenesc ºi oltenesc: „Bunicul meu din partea mamei era Ion Brãtianu. Bunica mea, Caliopy (de unde, diminutivul ce i-a rãmas de Pia) era nãscutã Pleºoianu din Râmnicul Vâlcii. Din partea mamei, sânt argeºean ºi oltean de-o seamã…”. O statisticã sui-generis efectuatã de poet vizând „dozarea sângelui”: „1/2 moldovean, 1/4 muntenesc, 1/4 oltenesc” nu i se pare, totuºi, edificatoare; de aceea, mãrturisirea apartenenþei sale la spaþiul de culturã moldovean nu poate fi infirmatã prin dovezi „sanguine”: „Deºi am copilãrit mai mult pe Argeº, în familia mamei, ºi locuiesc la Bucureºti, m-am considerat ºi mã consider moldovean, bine înþeles, mai ales, ca temperament poetic ºi ca tendinþã generalã a firii mele adânci.”.

Afectivitatea temperamentalã faþã de Moldova reflectatã, de altfel, în opera sa liricã, nu a fost influenþatã, exclusiv, prin originea paternã. Un aport consistent în devenirea sa liricã

Copilãrie, ecou lung, / prelung repetat, mereu regretat... / Unde sunteþi dimineþi ale copilãriei / când totul pãrea învãluit în mister? / Unde sunteþi zile ale copilãriei, / lipsite de griji ºi nevoi?/ Unde sunteþi seri ale copilãriei / când priveam stelele / dorind sã le-nþeleg pâlpâirea?/ Unde sunteþi nopþi ale copilãriei / când îngerii se grãbeau/ sã-mi închidã pleoapele,/ sã-mi vegheze somnul?/ Unde eºti copilãrie,/ nevinovãþie, bogãþie de timp?/ Acum, timpul ameninþã cu degetul,/trupul refuzã discret prietenia, / îndoiala ºi nesiguranþa / traverseazã clipele rãmase...

Vavila POPOVICI - SUA

revine descendenþei materne: „Bunicãmea Pia (Calyopia) Brãtianu – o femeie cu totul superioarã în ce priveºte caracterul ºi felul cum ºi-a crescut copiii” a constituit, potrivit confesiunii sale, un model comportamental: „Figura ei seninã – scrie Pillat – am evocat-o de mai multe ori, în «Aci sosi pe vremuri» ca ºi în «Capela» (pandant al «Mormântului» din ciclul «Florica»).

Forþa anteicã a spaþiului natal a fost, declarativ, minorã: „Bucureºtii – mãrturiseºte poetul – n-au lãsat afarã de frumuseþea nostalgicã a grãdinei Ciºmigiului (poezia «Ciºmigiu de toamnã») sau de viziunea vreunei bisericuþe aproape rurale de mahala («Biserica de altãdatã»), nici o altã urmã în versurile mele”.

Venirea pe lume a nepotului în casa de pe Calea Dorobanþilor nr. 6 din Bucureºti avu loc, din pãcate, într-o vreme în care fãclia vieþii lui Ion C. Brãtianu era greu încercatã de vântul necruþãtor al morþii. Bunicul se regãsi, totuºi, în entuziasmul general familial ºi-i telegrafie din vila sa de la Florica: „Sã trãieºti, sã faci fericirea pãrinþilor tãi ºi sã rãspunzi aºteptãrilor noastre”.

Grigore CONSTANTINESCU (va urma)

Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■

ARGEªUL

● săgetătorul

8

31 mai 2011

La rampã

Concursul „Gheorghe Popescu-Judeţ”, ediţia a XI-a Constantin Pãun

Epigrame Criza Criza asta „mondialã” (ªi vedeþi cât e de grea...)

Cade ca o tencuialã; Direct pe spinarea mea!

O fi crizã?!

Nu-i o crizã „mondialã” ªi la noi n-ar fi deloc, Ci e o cãpãtuialã A miniºtrilor lui Boc?!

Efecte Criza vine pe pãmânt (ªi nu intru în detalii), Dar ne face nouã vânt Când se-mbogãþesc „ºacalii”.

Hoþii Furã-ai noºtri ageamii Miliardele cu sacul (Le iau de la FMI...), Dar au speriat pe dracu’.

Popor român Popor român, ca-ntr-un consemn, Te-au pus într-un costum de lemn ªi-acum cu greu îþi duci amarul: Ce ºtie Popey Marinarul?!

Prostia Prostia, lucru de mirare, O vezi la orice idiot, Da-n România mi se pare Cã strãluceºte sus de tot.

Victorie Am scãldat-o ce-am scãldat-o ªi ne-am abonat la NATO, Cã încep sã se-ntrevadã Câinii cu covrigi în coadã.

Remanenþã Cei de astãzi la putere Nu pot sã priceapã încã Cã ºi dac-ar face miere Tot „rechinii” o mãnâncã.

Non multa, sed multum – adevãr care se potrivea ºi în cazul manifestãrii culturale programate în ultima sâmbãtã a „Florarului” 2011: Concursul judeþean al ansamblurilor folclorice ºi al formaþiilor de dansuri populare de copii ºi tineri „GHEORHE POPESCU-JUDEÞ”. Se derula în Casa de Culturã „Preot Ion Ionescu” din Topoloveni (director: Emil Antohi).

La întrecerea folcloricã nu veneau nici prea multe formaþii (20), nici participanþi localnici. Dar, oricum, ea întrunea pe deplin criteriul calitãþii – faima dansului argeºean a fost reprezentatã cum se cuvine.

Au venit ansambluri ºi formaþii din Bârla („Floricica”); Boteni („Argeºelul”); Brãduleþ (fete); Cãlineºti („Murguleþul”); Cicãneºti („Tãmãºelul”– copii); Corbeni („Craii munþilor”); Costeºti („Mugurelul”); Galeºu („Datini pãstoreºti”); Lunca Corbului („Tigrii Carpaþilor”); Mioveni („Plai de dor”); Mozãceni-Deal (formaþia Cãminului Cultural); Topoloveni („Ciuleandra” – copii); Þiþeºti (formaþia ºcolii); Ungheni („Trandafirul din Ungheni”); Valea Danului („Ciobãnaºul”); Valea Iaºului („Mândruliþa”); Vlãdeºti („Bratia”) ºi Ansamblul „Dorul” – tineri ai C.J.C.P.C.T. Argeº. „Disputa” se dovedea cu totul exemplarã. Juriul era format din cunoscãtori ai folclorului argeºean (maeºtri coregrafi, specialiºti, folcloriºti ai C.J.C.P.C.T. Argeº) care au judecat valoarea concurenþilor prin prisma prevederilor din regulamentul pus la dispoziþia lor cu destul timp înainte ºi a valorii acestora – evoluþia scenicã. Nu s-a întâmplat nicio abatere de la corectitudine, în aºa fel încât, dupã evoluþia dansatorilor în sala cochetã a casei de culturã, putem declara: * Repertoriul ºi nivelul interpretativ au respectat filonul extrem de bogat al miºcãrii coregrafice repezentative pentru zona etnofolcloricã Argeº-Muscel; * Ne fãcea plãcere sã constatãm bogãþia jocului folcloric în mediul rural ºi în localitãþile urbane înscrise în competiþia

purtând numele vestitului cunoscãtor al dansului popular argeºean Gheorghe Popescu-Judeþ, originar din BeleþiNegreºti; * S-a înfãptuit un mare pas al saltului aºteptat de la amatorism cãtre profesionalism în ce priveºte ansamblurile artistice („scenariu”, desen coregrafic, miºcare pe scândura întrecerii, cursivitatea suitelor, miºcarea suavã sau sãltãreaþã, evoluþia mereu demnã, respectându-i pe spectatori, încadrarea într-un timp de înþeles, frumuseþea „ieºirilor”...); * Altoirea dintotdeauna a pasului de horã, sârbã, alunel, „mânioasã”, unguricã sau de doi, cu acei pe care îi presupun joiana, tãrãºelul, cãþeaua, raþa, murguleþul, foiºoreanca, aducãtoare de frumuseþi nestinse în peisajul autentic dansului propriu satului racordat mereu la autentic; * O evaluare superioarã specificã

jocului de luat în seamã în zona de sud adus pe scenã de fetele din Mozãceni-Deal, de interpreþi din Bârla, Costeºti, Lunca Corbului ºi Ungheni; * Pentru sârgul dovedit în pregãtirea ºi desfãºurarea concursului, ne simþim onoraþi numindu-i pe instructorii formaþiilor ºi ansamblurilor participante: Emil Antohi (Topoloveni); Ionela Bãjan (Ungheni); Cristi Cãlin (Costeºti); Petricã Cãlugãru (Mozãceni-Deal); Georgeta Cerbureanu (Brãduleþ); Vasilica Chiþu (Cicãneºti); Alexandru Constantinescu (Lunca Corbului); Voicu Dumitrescu (Bârla); Dãnuþ Florea (Valea Danului); Vasile Grecu (Cicãneºti, Valea Danului); Ion Ionescu (Galeºu-Brãduleþ); Nicu Ionescu (Bârla); Mihail Mãgureanu (Boteni); Andrei Melesiandru (Cãlineºti); Cãtãlin Oancea (Piteºti); Ionuþ Pepenel (Þiþeºti); Marcel Pepenel (Lunca Corbului); Dragoº Constantin Stroe (Vlãdeºti); Ionela Ungureanu (Þiþeºti); Luminiþa Viºoiu

Dumitru Augustin Doman ºi revista „Argeº“ – premiul „Convorbiri Literare“ În perioada 26-28 mai, la Iaºi s-a desfãºurat a XV-a ediþie a Festivalului „Zilele Convorbiri Literare“, cu un program foarte bogat: colocviul „Emil Botta, prinþ al melancoliei”, colocviul „Mihai Ursachi ºi Cezar Ivãnescu, poeþi orfici”, conferinþa susþinutã de Cristian Tudor Popescu: „Politicã, prozã ºi propagandã în filmul românesc“, recitaluri poetice etc. Manifestãrile s-au încheiat cu festivitatea de premiere. Printre laureaþi, Ileana Mãlãncoiu (pentru Opera Omnia), Cristian Tudor Popescu (Excelenþã), Doina Uricariu (prozã)… La secþiunea reviste culturale, premiul a revenit lui Dumitru Augustin Doman ºi revistei „Argeº“. (A.O.)

Constantin Samoilã

Sunt destui postaþi mai sus Ce se-nchinã la Apus, Dar destui eu am zãrit Cã fac cruci la Rãsãrit!

Cândva La locuinþa mea de veci, Când voi pleca, lãsând oraºul, Din când în când aº vrea sã treci, Sã simt aproape îngeraºul.

Proiect de epitaf Am fost în lume ca un sfânt ªi toatã viaþa mai mult solo, Acuma plec pe sub pãmânt Cã poate sunt femei ºi-acolo...

Constantin PÃUN

În aceastã sãptãmânã, Filarmonica Piteºti organizeazã un concert simfonic cu pagini muzicale din Mozart ºi Beethoven. Solistul, Vlad Dimulescu, are rãdãcini în Argeº, la Vlãdeºti.

Vlad Dimulescu a susþinut numeroase concerte în majoritatea centrelor muzicale ale þãrii, colaborând cu dirijori de renume din þarã (Iosif Conta, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Emil Simon, Mircea Cristescu, Emanuel Elenescu, Ilarion Ionescu-Galaþi, Ludovic Bacs, Petre Sbârcea, Ovidiu Bãlan, Richard Oschanitzky) ºi din strãinãtate (Eduard Serov, Peter Fanger, Jing Wang, Daisuke Soga, Bruno Martinotti, Gudmundur Emilsson, Tateo Nakajima, Juan Jose Olives, Enyo Ferraris, Massimiliano Caldo, Roberto Salvalaio).

Fiind laureat al multor concursuri naþionale ºi internaþionale, a concertat în România, Polonia, Italia, Germania, Spania, Portugalia, Grecia, Bulgaria. Vlad Dimulescu a editat un CD cu muzicã de Enescu, Chopin ºi Brahms ºi a publicat cartea „Belcanto în pianistica chopinianã”.

Pentru joi, la ora 19, orchestra simfonicã a Filarmonicii Piteºti, dirijorul Alexandru Ganea ºi pianistul Vlad Dimulescu propun publicului meloman urmãtorul program: W.A. Mozart – Uvertura la opera Flautul fermecat KV 620, L.v.

Beethoven – Concertul pentru pian ?i orchestrã nr. 4 în Sol major op 58 ºi W.A. Mozart – Simfonia nr. 36 în Do Major KV 425 Linz. Concertul are loc, ca de obicei, la Casa de Culturã a Sindicatelor Piteºti.

M. NEAGOE

● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ● * Astãzi, 31.05.2011, la ora 18.00, la Casa de Culturã a Studenþilor, în cadrul proiectului „Tineri în România”, va avea loc un spectacol realizat de copii pentru copii – „Suntem viitorul României!” - în regia lui Robert Chelmuº. Intrarea este liberã. * Joi, 2.06.2011, la ora 17,30, la Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu”, sub egida Fundaþiei literare „Liviu Rebreanu”, se va desfãºura programul literar-muzical „Flori din grãdinile copilãriei”, cu participarea membrilor „Atelierului de creaþie ºi interpretare” de la ªcoala Nr. 1 „Nicolae Simonide”. * Duminicã, 5 iunie 2011, la ora 20.00, în cadrul aceluiaºi proiect, va avea loc un spectacol artistic în aer liber, în parcul din faþa Primãriei, dedicat Zilei Mondiale a Mediului.

Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria

Rãscruce de vânturi

(Corbeni) ºi Dorin Vizitiu (Boteni).

Juriul a hotãrât acordarea urmãtoarelor premii: * Marele Premiu „Gheorghe Popescu-Judeþ”, oferit de Consiliul Judeþean Argeº, Ansamblului folcloric „Dorul” – tineri al C.J.C.P.C.T. Argeº (maestru coregraf: Cãtãlin Oancea); * Premiul pentru cel mai bun ansamblu de copii, acordat de C.J.C.P.C.T. Argeº – Ansamblului „Trandafirul din Ungheni” (instructor: Ionela Bãjan); * Premiul pentru cel mai bun ansamblu de tineri, acordat de C.J.C.P.C.T. Argeº – Ansamblului „Mugurelul”din Costeºti (instructor: Cristi Cãlin); * Premiul pentru cel mai bun ansamblu de maturi, acordat de C.J.C.P.C.T. Argeº – Ansamblului „Floricica” din comuna Bârla (instructori: Nicu Ionescu ºi Voicu Dumitrescu); * Premiul special, oferit de Casa de Culturã „Preot Ion Ionescu” din Topoloveni – Ansamblului folcloric „Argeºelul” – juniori din Boteni (instructori: Mihail Mãgureanu ºi Ionela Rujan); * Premiul special, oferit de Ansamblul profesionist „Dorul” al C.J.C.P.C.T. Argeº – Ansamblului folcloric „Tãmãºelul” – copii din Cicãneºti (instructori: Vasile Grecu ºi Vasilica Chiþu); * Premiul special, oferit de C.J.C.P.C.T. Argeº – Ansamblului folcloric „Datini pãstoreºti” din Galeºu-Brãduleþ (instructor: Ion Ionescu); * Diplomã de merit, oferitã de Asociaþia folcloriºtilor argeºeni „Constantin Rãdulescu-Codin” – formaþiei de cãluºari a Cãminului Cultural din Bârla (instructori: Voicu Dumitrescu ºi Cosmin Creþu).

Prof. Constantin CÂRSTOIU

Pagini muzicale din Mozart şi Beethoven

(n. 18 mai 1938, satul Poenãrei, comuna Corbi, Argeº) Inginer constructor, pictor, redactor, memorialist.

Studii: Liceul Teoretic din Curtea de Argeº; ªcoala Tehnicã de Arhitecturã, Bucureºti; Facultatea de Construcþii, Bucureºti.

Activitate profesionalã: inginer constructor la Întreprinderea Construcþii ºi Trust Construcþii, Piteºti; Trust Lucrãri Speciale ºi Trust Construcþii, Bucureºti; Trust Construcþii Argeº; Direcþia Tehnicã, Consiliul Judeþean Argeº; S.C. Sara Cora S.R.L., Piteºti.

Preocupãri cultural-artistice: membru al Cenaclului „Liviu Rebreanu”, Piteºti; membru al Cenaclului de artã plasticã „Ion Andreescu” ºi al Coralei „D.G. Kiriac”, Casa Sindicatelor, Piteºti.

Participã la expoziþii personale ºi de grup cu lucrãri de artã plasticã, la concertele Coralei „D.G. Kiriac” prezentate în þarã ºi strãinãtate.

Volume reprezentative: „Cântând prin Europa” (Piteºti, 2005), „Amintirile de neuitat ale

copilãriei” (Piteºti, 2006) – prozã memorialisticã.

Este redactorul cãrþii „Iluzii spulberate”, de Eugen Cecil Samoilã, secretar general de redacþie al revistei „Poenãrei – strãbunã vatrã natalã”.

Horia Zilieru/ Gheorghe M. Iancu (n. 21 mai 1933, Racoviþa, Argeº) Liceul Pedagogic din Câmpulung, Muscel, Facultatea de Filologie din Iaºi (1955). Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Debuteazã publicistic în revista „Albina” (1947), editorial-1959 („Fluierul”, versuri).

Alte volume: „Florile cornului tânãr” (prefaþãOtilia Cazimir, Bucureºti, 1961), „Orfeu îndrãgostit”, versuri, EPL, 1966, aflat la baza antologiei „Alcor”, Edit. Tineretului, 1967), „Iarnã eroticã” (1969), „Oglinda de ceaþã” (1979) º.a..

Secretar general, revista „Iaºul literar”, secretar general, redactor-ºef adjunct, „Convorbiri literare” etc.

Premiul Asociaþiei Scriitorilor din Iaºi (1967, 1974, 1979), Premiul „M. Eminescu” al Academiei (1980).

Referinþe critice: Al. Piru, „Istoria literaturii române”…, Edit. „Univers”, Bucureºti, 1981, Eugen Simion, „Dicþionar de literaturã românã”, coordonator Dim. Pãcurariu, Edit. „Univers”, Buc., 1979, Mircea Zaciu, M. Papahagi, Aurel Sasu, „Dicþionarul scriitorilor români”.

Cãlin H. Vlasie (n. 21 mai 1953, Buzãu) Studiile liceale (1972) în Piteºti, universitare în Bucureºti, Facultatea de Filologie-Istorie, Secþia pedagogie-limba francezã. Profesor defectolog, ªcoala Ajutãtoare Tâncãbeºti (Snagov), Centrul de Logopedie Piteºti (19801982), psiholog-logoped, Laboratorul de Sãnãtate Mintalã Piteºti (1982-1990). Participã la Cenaclul literar al revistei „Amfiteatru”, membru fondator al „Cenaclului de Luni” (1977), scoate revistele „Calende”, serie nouã (1991) ºi „Paralela 45”, creazã editurile „Calende” (1991), „Didactica nova” (1992), „Vlasie” (1993) „Paralela 45” (1994).

Debuteazã în revista „Argeº” (1971). Debut editorial: „Neuronia” - versuri („Biblioteca Argeº”, nr. 2, 1981, Piteºti) reluatã în „Caietele debutanþilor 1980-1981” (Edit. „Albatros”,

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■

9

ARGEªUL

● săgetătorul

31 mai 2011

Ultimul număr În satul meu veneau þiganii cu Ursul.

Era un fel de teatru ambulant, iar Ursul era personajul principal care „interpreta” cel puþin trei momente speciale.

Primul moment era un fel de dans în doi, adicã dansul þiganului cu Ursul... Erau paºii primei pãrþi din Ciuleandra. Ciuleandra bãtutã la tobe...

Momentul al doilea þinea de inteligenþa Ursului ºi era un fel de „numãr personal”... Ursul cerea ceva, fãcea niºte semne spre þigan, þiganul se prefãcea cã nu prea ºtie ce vrea Ursul, pânã când þiganca îºi lua basmaua de pe cap ºi o aºeza pe burta Ursului, legatã în banderolã.

Era momentul când publicul, adicã noi toþi, ducea palmele spre buzunare ºi cãutam bãnuþii aºezaþi acolo tocmai pentru o astfel de ocazie...

Era, aºa cum se ºtia din bãtrâni, momentul când Ursul se prezenta singur sã-ºi primeascã o primã platã pentru mãiestria sa artisticã...

Toþi oamenii, bãtrâni, tineri, femei, copii, aºezam cu grijã bãnuþii în baticul þigãncii.

Ursul ne privea pe fiecare, preþ de câteva secunde, se pleca uºor în faþa fiecãruia ºi pleca mai departe.

Al treilea moment era cu siguranþã cel mai aºteptat de public.

Era aºa-zisul moment al „adevãrului” ºi al „suferinþei”. De data aceasta, þiganul se plimba câteva minute printre spectatori, se prefãcea cã îi consultã de anumite boli imaginare, dupã care, aºa ca la o comandã numai de el ºtiutã ºi ordonatã, Ursul venea ºi punea laba pe unul dintre cei aflaþi în public.

Sigur cã de fiecare datã cel atins de Urs era acelaºi personaj, adicã un alt þigan, unul ceva mai solid, mai arãtos ca „stãpânul” Ursului,

unul care avea un fel de cocoaºã pe partea dreaptã a spatelui.

La atingerea Ursului, þiganul începea de regulã sã þipe de fricã spre marea satisfacþie a celor din împrejur, dar avea grijã sã se ducã într-un cerc desenat imaginar de Stãpânul Ursului ºi acolo sã se aºeze în genunchi, aºteptând fie „îndurarea” Ursului, fie sã cearã mila þiganului-stãpân... Imediat urma scena aºa-zis violentã, ce mie îmi crea mereu o imensã fricã ºi de fiecare datã începeam sã plâng.

Ursul îi aplica cu eleganþã o labã þiganului îngenuncheat, þiganul se lungea pe spate, iar Ursul se urca tacticos pe spatele þiganului...

Aceastã scenã n-ai cum s-o uiþi ºi n-ai nici cum s-o povesteºti dacã nu te-ai aflat acolo, s-o trãieºti efectiv.

Pe spatele þiganului cu cocoaºã, Ursul îºi începea cel mai elegant dans pe care l-am vãzut vreodatã interpretat de animalele pãmântului. „Roatã, roatã, Martinele”, þipa þiganul Stãpân ºi Ursul fãcea niºte piruete de-o eleganþã greu de povestit. „Hai-da sus, hai-da sus”, mai zicea þiganul ºi Ursul fãcea paºi ridicaþi, desena niºte cercuri prin aer de credeai cã toatã viaþa lui n-a fãcut altceva decât sã danseze Cãluºul... „Uºurel, uºurel”, mai zicea þiganul ºi Ursul îºi punea labele peste cocoaºa þiganului „martir” lungit pe iarbã, în aplauzele noastre ºi în þipetele comice ale partenerului de dans.

Dupã aceste trei momente urma un fel de salut militãros pe care-l executa tot Martinel cu laba dreaptã dusã ceremonios la bot de ziceai cã a fãcut cel puþin trei ani numai instrucþie militarã.

Martinel era minunea noastrã cea de toate zilele...

Despre el vorbeam o jumãtate

de an pânã sã fie adus de þigani în sat ºi tot despre el vorbeam urmãtoarea jumãtate de an dupã ce pleca din sat. În ziua când au venit ruºii sã ne dezrobeascã de sub prietenia cu nemþii ºi ne-au adus fericirea comunismului, Martinel s-a îmbolnãvit.

Nimeni nu a ºtiut sã ne spunã cum s-a îmbolnãvit Martinel ºi nimeni nu a vrut sã comenteze motivele acestei îmbolnãviri...

L-am vãzut toþi copii satului, l-am cercetat ºi l-am atins cu degetele peste botul înfierbântat, în semn de prietenie ºi aleasã dragoste.

Ne privea pe toþi cu tristeþe, mormãia cu oarecare teamã, bãtea cu labele din faþã aerul din jur...

Ceva se întâmplase cu el, nu mai voia sã asculte comenzile þiganului ºi nici nu mai saluta militãreºte aºa cum ne obiºnuise în ultimii zece ani...

Ivan Ivanici, locotenentul rus care tocmai se mutase în casa noastrã de trei zile ºi voia sã asiste la dansul Ursului, i-a dat poruncã þiganului sã-l facã pe Martinel sã joace...

Toþi eram în jurul Ursului.

Toþi îi ceream sã-ºi facã „numãrul” , sã-i arate rusului ce fel de urs minunat este, ce dansuri ºtie, cum rãspunde el la auzul muzicii bãtute din tobe...

Martinel continua sã ne priveascã la fel, cu tristeþe, cu oarecare supãrare, poate chiar cu o încrâncenare greu de explicat...

Supãrat cã Ursul nu rãspunde în niciun fel vorbelor sale, þiganuldresor l-a atins cu biciul peste

● Agendã culturalã ● Agendã culturalã ●

Lansãri de carte

„Rotonda plopilor aprinºi“

* La Biblioteca „Ion Ionescu-Gion“ a Colegiului Naþional „I.C. Brãtianu“ Piteºti, profesorul Lucian Costache va lansa, mâine, 1 iunie, de la ora 12, cãrþile: „Mathilde ºi Fata din grãdina albastrã“, „Piano forte“ ºi „Miniaturi III“, prezentate de lect. univ. dr. Adrian Sãmãrescu. * În sala de recepþie a restaurantului „La Dolce Vita“ (incinta ziarului „Argeºul“), joi, 2 iunie, la ora 18, va avea loc lansarea volumului „Ultima mamã“, semnat de medicul Tiberiu Stãnescu ºi tipãrit de Editura „Argeº Press“.

Bucureºti, 1981).

Alte volume: „Laborator spaþial” - poeme SF (1984), „Întoarcerea în viitor” (Bucureºti, 1990), „Un timp de vis” (Bucureºti, 1993), „Poezie ºi psihic” (Piteºti, 2003), „Neuronia/Neuronie” (ediþie bilingvã româno-francezã, Piteºti, 2003).

Colaborãri: „Argeº”, „România literarã”, „Luceafãrul”, „Amfiteatru”, „Vatra”, „Orizont”, „Familia”, „Calende”, „Ateneu”, „Caiete critice”, „Interval”, „Paralela 45”, „Contrapunct”.

Preºedinte fondator al Filialei Piteºti a USR, membru fondator ASPRO. Poet, publicist, editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Prezent în numeroase antologii din þarã ºi strãinãtate, poeziile sale sunt traduse în englezã, francezã, germanã, spaniolã, italianã, sârbã. Obþine o seamã de premii naþionale ºi internaþionale pentru vol. sale ºi pentru editura sa, „Paralela 45” din Piteºti.

Constantin N. Dominte (n. 23 mai 1944, Meriºani, Argeº) Liceul „Dragoº Vodã”, Câmpulung Moldovenesc (1962), Universitatea din Bucureºti, Facultatea de Limba ºi Literatura

Sub acest generic, în memoria mitropolitului Bartolomeu Anania, scriitorul vâlcean Ion Barbu a iniþiat prima ediþie a Salonului Naþional de literaturã „Rotonda plopilor aprinºi”, desfãºurat între 11-13 mai la Rm. Vâlcea. Alãturi de invitaþii din Basarabia – acad. Mihai Cimpoi, acad. N. Dabija, Ucraina – poetul Vasile Tãrâþeanu ºi Bucureºti – poetul George Astaloº, publicistul Ion Andreiþã, prozatorul Neagu Udroiu, din Piteºti au participat poetele Daniela Voiculescu ºi Maria Diana Popescu.

Românã (1967), specializarea în lingvisticã ºi semioticã la Universitatea din Urbino, Italia (1971). Doctor în filologie (Univ. din Bucureºti, 1984), prozator, lingvist.

Preparator, asistent la Catedra de lingvisticã generalã a Facultãþii de Limba ºi Literatura Românã, Universitatea din Bucureºti (1968-1978), asistent la Catedra de limbi ºi literaturi romanice, clasice ºi orientale (1970-1984), lector suplinitor (1984-1991), lector titular (din 1991) la Catedra de limba românã, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureºti, lector de limba românã la Université de Provence (Aix-Marseille), Franþa.

Publicã studii ºi articole în „Limbã ºi literaturã”, „Analele Universitãþii Bucureºti.

Limbã ºi literaturã românã”, „Studii ºi cercetãri lingvistice”, „Limba românã”, „Cahiers roumanie de linguistique”, „Balcan Studies” (Grecia), „Analele ºtiinþifice ale Universitãþii “Al. Ioan Cuza””, „Dimineaþa”,

Pe marginea unei gnoze prozo-poetice ironist-fantezistfeministe

labele din faþã.

Era pentru prima datã când l-am vãzut pe Martinel lovit pentru ceva ce nu voia sã facã.

Lumea a început sã strige la þigan, cã nu e bine ce face, cã Ursul trebuie lãsat în voia lui ºi cã ar fi mai bine sã încerce sã-l înduplece cu vorba bunã... Þiganul parcã turbase. A continuat sã-l loveascã cu biciul peste corp, peste faþã...

Locotenentul rus a scos pistolul ºi a tras spre soarele de jar ce rãmãsese ºi el uimit ºi pironit locului, în centrul Cerului.

Atunci am auzit ºi eu cum sunã glonþul ruºilor. ªi tot atunci, în câteva clipe, fãrã ca cineva sã patã interveni, Ursul s-a aruncat peste þigan...

L-a luat în gurã ºi l-a aruncat în mulþime. Locotenentul rus ºi-a dat seama de pericol ºi ºi-a îndreptat pistolul spre Martinel.

Speriaþi, ne-am aºezat toþi în faþa Ursului ºi, pânã sã-ºi dea seama rusul ce se întâmplã, Martinel plecase deja în crângul des al pãdurii din apropiere.

Nici noi nu ne-am dat seama când a fugit Martinel în pãdure...

Acela a fost ultimul numãr al Ursului Martinicã în satul nostru ºi tot atunci ne-am despãrþit definitiv de þiganii veniþi sã ne distreze cu Ursul.

Povestea lui Martinicã o mai ºtiu câþiva bãtrâni din sat, dar nu vor s-o mai spunã...

Nimeni nu mai crede cã aºa ceva s-a întâmplat în satul nostru ºi nimeni nu-ºi mai aminteºte de dansurile acelea duse la perfecþiune de Ursul Martinicã.

Nici mie nu-mi vine sã cred cã lumea aceea a existat... ºi totuºi, dacã aþi ºti Domniile Voastre ce dor cumplit mã apucã uneori când mã gândesc la lumea aceea cu Martinicã ºi þiganii lui...

Doamne, ce dor mã apucã...

George RIZESCU

„Literatorul”, „Tribuna României”, „Noi, tracii” (Roma), „Contemporanul”, „România literarã”, „Albina” (1982-1985).

Lucrãri reprezentative: „Balkana Antologio”, volumul I, „Rumana Antologio” (Zagreb, Iugoslavia, 1990, colaborare cu I. Nagy), „Poveºti bucovinene” (Bucureºti, „Coresi”, 1994).

Colaborãri la volume colective: „Studii ºi materiale cu privire la formarea cuvintelor în limba românã” (vol. IV, red. Al. Graur ºi Mioara Avram, cap. „Sufixul erie în limba românã”, 1967), „Sistemele limbii” (red. I. Coteanu ºi Lucia Wald, cap. „Exprimarea relaþiilor spaþiale ºi temporale prin propoziþii în limba românã”, idem, 1970), „Antologie de istorie a lingvisticii româneºti” (1987), „Comunicãrile Hyperion”, coord. prof. dr. docent Dim. Pãcurariu, 1992-1994, colaborator.

Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA

NOTÃ: Recent, la Editura „Argeº Press“ din Piteºti a apãrut volumul „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului (de la Neagoe Basarab pânã azi)“, dicþionar biobibliografic de Marian Stoica (redactor coordonator) ºi Margareta M. Onofrei. Relaþii – la secretariatul cotidianului „Argeºul“.

În toate domeniile creaþiei ori ale cercetãrii se afirmã viguros interferenþele. În mãsura în care putem extrage din ele soluþii noi în vederea optimizãrii cunoaºterii ºi a propriului spirit creator, interferenþele ne apar ca primordiale ºi autentice acte de culturã ºi creaþie. „A scrie înseamnã a invita spiritul la dans înainte de a intra în borhotul sentimental” aserta scriitorul filozof Gabriel Liiceanu.

Literatura naþionalã precum cea universalã a încadrat pe mulþi autori drept „minori” (vezi desemnarea ca atare a lui Emil Cioran de cãtre Mircea Eliade, ori mai înainte vreme a lui Calistrat Hogaº ca „un minor mare”).

Altfel, teoreticienii literaturii desemnau ca „minorat” incapacitatea de a se servi de propria inteligenþã. Mergând pe firul definiþiilor riguroase, inteligenþa ar începe prin „a nu confunda punctele de vedere”. Dar, precum în cazul oricãrui ascendent râvnit de toþi, cum ar putea fi oare rezonabil sã „izolãm” spre a o „mãsura” inteligenþa din ansamblul complex al creaþiilor de tot felul? Spiritul, adeseori asimilat intuitiv unei romantice provincii fericite, este în fapt o lume a diversitþãþii subtile ºi „foisonnante” de entitãþi creatoare. În aceastã Arcã umanã efemerã a spiritului nemuritor aspirã sã intre fiece creator, fiind de-a dreptul oþios sã-i refuzãm aceastã legitimã aspiraþie, revelatorie a umanitãþii sale. Credem cã din perspectiva acestei aspiraþii eminamente umane trebuie sã decriptãm „figura fundamentalã” a oricãrui spirit creator, fie el desemnat ca minor, câtã vreme nu pãcãtuim, supunându-ne argumentelor inteligenþei, câtã vreme spiritul doarme.

Parodia, fantezia, ironia, adorabile plãsmuiri momentane ale proverbialului „luth fremissant” care este prin creaþie ºi destin fãptura femininã, ne descoperã pluralitatea infinitã a ipostazelor feminitãþii, de multe ori, precum just, argumentat ne-o dezvãluie criticii de specialitate, într-o femeie se ascunde un gânditor.

Feminismul ºi viguroasa sa carierã literarã comportã aºa precum vom fi putut vedea ºi acele voci „minore” ce se opresc la o anumitã „franjã” din realitatea existenþei feminine, revelând-o în accente particulare într-o formulã nouã, originalã, reductibilã prin analogie fie la un slogan, fie la o prejudecatã, fie la acele universalii ce structureazã atât gândirea teoreticã, cât ºi pe aceea creatoare.

Joi, 26 mai, la sala „Ars Nova” a Centrului Cultural Piteºti, într-o atmosferã de propice rezonanþã intelectivã, în prezenþa membrilor Cenaclului „Liviu Rebreanu”, Gabriela Zãvãlaº Anghel, celebratã ca o prezenþã originalã, de vocaþie deopotrivã literarã, umanã ºi publicisticã, a cules aprecierile elogioase cu ocazia relansãrii volumului colectiv de versuri ºi prozã „Katharsis”, antologie a cenaclului literar-muzical omonim, ale poetei ºi profesoarei Allora Albulescu ªerp, ale criticului ºi profesorului Eugen Cojocaru, oaspete de seamã gãzduit la Piteºti de cãtre scriitorul, profesorul ºi publicistul de mare talent Gheorghe Mohor, ale scriitorului ºi profesorului preºedinte de onoare al Cenaclului „Liviu Rebreanu”, Mihail Ghiþescu, decanul de vârstã ºi totodatã campionul cunoaºterii ºi susþinerii tuturor membrilor talentaþi ce s-au perindat de-a lungul vremurilor prin Cenaclul a cãrui istorie o poate reda cu lux de amãnunte delicate ºi savuroase, spre întreþinerea ºi perpetua reaprindere a focului sacru al creaþiei artistice.

Spre ilustrarea recitativã a stilului literar amintind de acea voyance cãutate de poeþii simboliºti ori suprarealiºti francezi, însã într-o notã parcã voit minorã ºi ironistã de genul atmosferei create de un Jules Laforgue, tânãra ºi talentata actriþã Armanca Serac a încântat publicul prin lectura artisticã a prozei poetice „Planeta Oniria”, frustã ºi vivace fantezie marca Gabriela.

Recreatã din crâmpeie de impresii subiective ºi imagini întreþinute de cunoaºterea la sursã a originalei sale inspiraþii, figura unicat a pandantului provincial al diversei postmodernitãþi de mare interes ºi notorietate literare, a pledat ca un spirit de mare disponibilitate pentru activism literar ºi devoþiune faþã de adevãr ºi creaþie, perpetuu destin faustic al fiinþei umane.

Prof. Dorina MIHAI

Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■

10

● săgetătorul

ARGEªUL 31 mai 2011

sau intelectuale. Cum s-o numim altfel decât stãpânire de sine, putere de reflecþie, dorinþã de armonie ºi bucurie?

BUCURIE şi... Î „Invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare cã se bucurã egalii noºtri.“ Aristotel

V

iaþa noastrã este un amestec de frumos ºi urât, iar noi suntem înzestraþi cu calitãþi ºi defecte. Dacã am putea privi sufletul nostru aºa cum ne privim trupul, am putea vedea toate acestea, dar fiindcã suntem privaþi de acest drept, obligaþia noastrã este de a le descoperi ºi a lucra pentru dezvoltarea calitãþilor ºi diminuarea defectelor. Nu în zadar au strigat de-a lungul timpurilor filosofi ºi teologi „Cunoaºte-te pe tine însuþi!”. Numai prin autocunoaºtere ne putem modela viaþa spre bine. Nu este un lucru uºor de a te cunoaºte pe tine însuþi, fiindcã multe sunt ascunse în sufletul nostru ºi multe tindem sã le ascundem, dar trebuie încercat. Unii dintre semeni se supraapreciazã, alþii se subapreciazã.

Trebuie sã ºtim cum suntem în realitate, sã cãutãm cântarul din sufletul nostru, sã vedem ce avem de pus în balanþã ºi pe baza unor reale capacitãþi sau defecte sã putem a ne schimba, a adopta în final un comportament plãcut nouã, plãcut celor din jurul nostru, plãcut lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, un mod mai profund al înþelegerii poate duce la ascensiunea sufletului aici, pe pãmânt. Mi-au plãcut afirmaþiile unui Sfânt într-una din cãrþile sale: „Dacã vrei sã ajungi la libertate prin revoluþie, fã mai întâi revoluþie în tine însuþi; ºi te vei încredinþa apoi cã toate celelalte revoluþii sunt de prisos. Dacã vrei sã ajungi la libertate prin rãzboi, porneºte mai întâi rãzboi împotriva ta însuþi; ºi dacã vei duce acest rãzboi la bun sfârºit, atunci te vei convinge cã toate celelalte rãzboaie sunt de prisos.” vedea ceva frumos ºi a dori sã distrugi doar pentru cã nu poþi obþine acel frumos nu e o atitudine pe care s-o putem accepta. Sã vezi cã celãlalt are ºi este mai presus de tine, sã abandonezi lupta cu tine însuþi, sã

A

nu vrei sã-þi cunoºti calitãþile ºi sã te bucuri de ele, sã nu le fructifici ºi sã începi a-þi transforma frustrãrile în invidie nu este o soluþie rezonabilã.

Eºti „mic” de staturã, de exemplu, ºi nu te împaci cu ideea cã nu mai poþi creºte. În loc sã te opreºti la admiraþie pentru cel înalt, parcã îþi vine sã-i retezi capul! Uiþi cã de multe ori „esenþele tari se þin în sticluþe mici”, îþi neglijezi calitãþile, uitând cã Dumnezeu a dat talanþi fiecãrui om, important fiind sã le conºtientizezi, sã le poþi dezvolta ºi sã nu le „îngropi”. acã stãm ºi ne gândim bine, invidia începe cu dorinþa de a avea ceea ce de fapt nu poþi sã ai, nu poþi sã fii sau sã devii.

Nu vrei sã vezi cã ai alte calitãþi

D

Aºa procedeazã ºi astãzi mulþi ºi aruncã cu „pietre” în semeni, pietre fiind ºi vorbele urâte sau strigãtele disonante, bârfa, clevetirea, defãimarea, dispreþul, privirea duºmãnoasã, lovirea fizicã. nvidia este o boalã de care suferã mulþi, dar ca orice boalã, nefiind geneticã, ea poate fi lecuitã. Este o problemã de mentalitate, de stilul în care vrei sã-þi trãieºti viaþa în urma autocunoaºterii, a educaþiei pe care þi-ai format-o sau ai primit-o, a experienþei pe care ai dobândit-o.

Nu poþi trãi toatã viaþa ghidându-te dupã proverbul „Sã moarã capra vecinului!”. Oamenilor din jurul tãu le poþi expune frustrãrile; se poate gãsi o soluþie pentru a te debarasa de acea frustrare, înainte de a ajunge la invidie. mintesc noua viziune asupra alegerii conducãtorilor: Sunt excluºi cei duri, egoiºti,

I

A

n data de 29 aprilie a avut loc un eveniment deosebit, plin de strãlucire, nunta Prinþului William cu fata din popor Catherine Middleton, o nuntã de poveste, cu prinþi, prinþese, regi, regine, cavalerie ºi haine de paradã strãlucitoare. Acest eveniment a fãcut din Londra centrul atenþiei lumii întregi. Am urmãrit cu sufletul la gurã întregul eveniment.

Mesaje de susþinere ºi de felicitare au fost adresate cuplului princiar din momentul anunþãrii acestei cãsãtorii, dovezi ale iubirii, admiraþiei, respectului din partea poporului. Uralele ºi aplauzele care au însoþit traseul cuplului au fost de asemenea dovezi ale bucuriei.

Cerul a fost limpede, albastru, soarele a luminat hainele divers colorate ale invitaþiilor, binecuvântând parcã acest eveniment, oamenii au fost senini, rãbdãtori, iar sãrutul mirelui ºi al miresei în balconul reginei a fost un gest spontan de iubire, fãcut cu modestie, eleganþã, un simbol al

...INVIDIE (însuºiri) ºi nici sã accepþi cã ai defecte pe care trebuie sã le corijezi pentru a te înãlþa; o teamã, o nesiguranþã apare în sufletul tãu, cã nu vei reuºi sã atingi acel ideal, nu ºti sã alegi drumul, te încãpãþânezi, te înciudezi, te înveninezi ºi încerci sã-l distrugi pe cel pe care începuseºi, poate, prin a-l admira; demolezi singur sau îi antrenezi ºi pe alþii în acþiunea distrugãtoare; alteori din laºitate transferi cu abilitate acþiunea altora, dupã ce i-ai înveninat, ºi „ scoþi castanele din foc cu mâna altuia”, cum s-ar zice.

Biserica noastrã exemplificã viaþa Sfântului ªtefan, întâiul mucenic al Domnului Iisus, invidiat de farisei pentru înþelepciunea sa ºi harul vorbirii, condamnat la moarte prin lapidare (ucidere cu pietre). Invidiat a fost ºi Iisus Hristos, dat pe mâna lui Pilat ºi în final rãstignit pe cruce.

invidioºi ºi acceptaþi oamenii generoºi, energici care ºtiu sã-ºi modereze energia, fapt care s-ar datora educaþiei, oameni cu comportament modest, nobil, oameni care sã asculte ideile celorlalþi ºi împreunã cu ei sã ia decizii. ªtim foarte bine ce s-a ales cu omenirea atunci când a fost condusã de oameni orgolioºi, invidioºi care ºi-au impus punctul de vedere prin forþã. Astãzi se vorbeºte despre o calitate necesarã conducãtorilor, cea a Inteligenþei emoþionale, adicã a înþelegerii ºi gestionãrii propriile emoþii, a înþelegerii celor din jur, a creãrii de relaþii armonioase la toate nivelele, a putea face faþã stresului ºi frustrãrii, a fi flexibil ºi adaptabil la schimbare. Aceastã competenþã emoþionalã se spune cã este mai importantã decât abilitãþile tehnice

unirii, dãruit unul altuia, dar ºi lumii întregi. Iar în momentul în care Prinþul i-a pus inelul în deget, cred cã fiecare dintre ei au purtat în gând visul de dragoste, dorind ca el sã nu se stingã niciodatã, fiindcã acest vis este esenþa vieþii de familie, fãrã de care viaþa nu ar avea niciun farmec. „ªi a luat-o de mânã ºi parcã-i citeam gândurile frumoase: „Te voi duce în lumea mea, vom cãlãtori în lumina soarelui ºi-i vom adãuga noi raze; te voi duce acolo unde nu ai mai fost, unde nici nu ai visat sã ajungi vreodatã ºi îþi voi spune cuvinte pe care nu le-ai mai auzit; te voi învãþa sã mergi alãturi de mine, sã fim amândoi la bine ºi la rãu…”

Dumnezeu sã le cãlãuzeascã paºii ºi sã rãmânã veºnic la fel de îndrãgostiþi! Sunt convinsã cã mulþi tineri care au vãzut acel sãrut vor

încerca sã-l imite! Multor tineri, în acele momente, li s-a transmis acest vis frumos al cãsãtoriei! Totul a fost înãlþãtor! Nespus de frumos!

Regina Elisabeta a II-a a avut parte de aceste binemeritate momente de bucurie la onorabila sa vârstã. mediat au apãrut diverse articole ºi comentarii, unele elogioase, altele în care oamenii, uneori sub anonimat, ºi-au exprimat invidia. Ei nu au înþeles cã doar din punct de vedere spiritual suntem toþi egali, cã toþi meritãm iubire ºi toþi trebuie sã învãþãm sã o dãruim ºi sã o primim fãrã condiþii; cã trebuie sã acceptãm în sufletele noastre aceastã stare materialã diferenþiatã; cã putem crea egalitatea pornind de la gândul cã eu ºi celãlalt suntem la fel de importanþi ºi demni, fiecare cu poziþia ºi rostul sãu în aceastã viaþã.

Deosebirea nu trebuie sã alimenteze neînþelegerea, ci sã susþinã pacea ºi toleranþa. „Talanþii” nu ne sunt distribuiþi în mod egal.. Dumnezeu ne explicã raþiunea împãrþirii acestor daruri : „Eu împart virtuþile atât de diferit încât nu dau totul fiecãruia, ci unuia una, altuia alta. (...) Unuia îi dau mai ales iubirea, altuia dreptatea, altuia smerenia, altuia credinþa vie. (...) ªi aºa am dat multe daruri ºi haruri de virtute, spirituale ºi vremelnice, într-o diversitate atât de mare încât nu am împãrtãºit totul niciunei persoane, pentru ca voi sã fiþi obligaþi astfel la caritate unii faþã de alþii. (...) Am voit ca oamenii sã aibã nevoie unii de alþii ºi sã fie slujitorii mei în împãrþirea harurilor ºi darurilor primite de la mine”. Dacã nu ar fi aºa, ar mai avea viaþa farmecul diversitãþii? Sã ne bucurãm deci pentru tinereþea celor cãsãtoriþi, pentru frumuseþea lor, pentru buna organizare ºi transmitere a evenimentului, pentru evlavia lor în faþa Altarului Bisericii, sã dorim o viaþã fericitã cuplului princiar ºi sã sperãm în acea fericire! Închei spunând cã invidia este un pãcat de care trebuie sã ne pãzim, sã nu-i deschidem uºa, ºtiind cã rãul îºi cautã cu ºiretenie uºi de intrare.

Biblia ne vorbeºte despre cele ºapte pãcate de moarte: mândria, invidia, iubirea de arginþi, desfrânarea, lãcomia pântecului, trândãvia ºi mânia: „Invidia este prietenul Satanei; invidiosul se hrãneºte cu nefericirea aproapelui sãu.”

Vavila POPOVICI – SUA

I

Is t oria în capit ala aut omobilului r omânesc Lucrãrile Consiliului de Conducere a Societãþii de ªtiinþe Istorice din România, desfãºurate la Mioveni – Argeº (27-29 mai), au reprezentat un moment important în activitatea acestui forum al istoricilor români ºi în reorganizarea filialei judeþului Argeº.

Condiþiile excelente de cazare (Hotel „Grandis Apulum”) ºi de desfãºurare a activitãþii principale (sala Casei de Culturã Mioveni, excelent decoratã cu exponate de istorie ºi steagurile naþionale în diverse epoci istorice) sunt rodul sprijinului

ºi cooperãrii mai multor factori locali de decizie.

Prezenþa unor istorici valoroºi precum Ioan Scurtu, Nechita Adãniloaie, Bogdan Teodorescu, Bogdan Murgescu, Mihai Cotenescu, ªtefan Trâmbaciu, Spiridon Cristocea, a preºedinþilor unor asociaþii precum col. (r.)

Marius Balaban (Cultul Eroilor), George Rotaru (Vexilologie), a unor oameni de vazã din conducerea Consiliului Judeþean ºi din Mioveni a dat greutate manifestãrii.

Iatã câteva cuvinte ce meritã a fi reþinute: Florin

Tecãu, vicepreºedinte al Consiliului Judeþean, membru fondator ºi onorific al Filialei Argeº a SSIR: „Istoria ºi tradiþiile pot scoate în relief trãsãturile argeºenilor.”; Ion Georgescu – primarul Mioveniului: „Ne bucurãm de prezenþa unor oameni valoroºi în capitala automobilului.

Vrem sã facem cunoscut oraºul Mioveni ºi prin istorie.”; profesorul Nichita Adãniloaie, citându-l pe Iorga: „Profesorul de istorie trebuie sã fie un om plin de viaþã ºi de poezie.”; prof. Horia Dumitraºcu, Craiova: „Avem cea mai puternicã filialã (70 de

membri), editãm «Historica».

Ce le oferim tinerilor profesori? Carnete de membru cu liberã intrare în unele muzee europene (Franþa, Italia). Trebuie sã facem parteneriate ºi demersuri pentru sprijinirea istoriei la Minister.”; prof. Nichita Adãniloaie: „Filiala Argeº a avut oameni valoroºi: prof.

Matei Iulian, preºedinte, a primit ºi o medalie, prof. Paul Dicu, secretar, prof. Ion Nania, prof. Radu Virgil, ultimul preºedinte, pânã la reorganizare.”; col. (r.) Marius Balaban: „Trebuie sã ne pãstrãm identitatea naþionalã.”

Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro

Dezbaterile au avut un fir cãlãuzitor: sprijinirea tinerilor, demersuri pentru parteneriate, pentru o bibliotecã virtualã de istorie cu acces gratuit, încurajarea cercetãrii inclusiv prin revista societãþii, „Studii ºi articole de istorie”.

Istoricii au avut parte ºi de momente recreative – excursie la Muzeul Etnografic „Prof. Constantin Nãstase”, organizat în Cula Racoviceanu, vizitã la Mânãstirea Curtea de Argeº, unde s-au interesat de mormintele lui Carol II ºi Elenei Lupescu, excursie la Muzeul „Nicolae Bãlcescu”,

unde a fost albumul de documente „Din tezaurul arhivelor vâlcene”, cuprinzând câteva diamante din totalul de peste 20.230 volume ºi periodice deþinute de instituþia vâlceanã aflatã la a 60-a aniversare. Autori: D. Andronie, D. Garoafã, G. Rotaru. Cu Bãlcescu în suflet ºi mistuitorul lui dor de România, ne-am întors la Piteºti sã prindem trenurile noastre, trenurile istoriei, noi, cei uniþi întru istorie, într-o familie de istorici.

Prof. drd. Constantin VÃRêCANU, vicepreºedinte Filiala Argeº a SSIR

Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU