Sãgetãtorul Nr. 714 19 aprilie 2011 Pagini culturale ale cotidianului „Argeºul“ Adicã tocmai acolo unde s-a dus prin excelenþã bãtãlia pentru dejucarea programului de exterminare prin lichidarea acestei puteri sufleteºti. ista celor care au servit planul de exterminare a neamului românesc este uriaºã, deºi întocmirea ºi afiºarea ei nu se fac, din motivele ºtiute de toþi. Dar nici nu e nevoie. Destul cã aproape toate aceste nume stau scrise acum pe pietrele funerare ale celor învinºi. ista celor care au asigurat biruinþa este însã la fel de impresionantã ºi ea trebuie într-o zi întocmitã. Printre ei se aflã ºi academicianul Andrei Oþetea, al cãrui nume s-a hotãrât recent sã fie dat unuia din premiile AOªR pentru lucrãrile de istorie. ontemplând din perspectiva unei jumãtãþi de secol aceastã ultimã biruinþã româneascã, încerci un sentiment de irepresibilã milã faþã de corul de bocitoare, plãtite sã ne boceascã destinul trecut, prezent ºi viitor, spre a servi astfel cel de al doilea program de exterminare, cel cãruia îi suntem obiectiv ºtiut încã din 1985. Adicã de atunci de când istoricului Ioan Talpeº i se dezvãlui la Congresul internaþional de istorie de la Stuttgart secretul cã în viitorul apropiat „România va fi distrusã”. Ceea ce s-a confirmat – ca intenþie, dar nu s-a reuºit realizarea ei! – în 1989, când, dupã declaraþia publicã a domnului Nicolae Vãcãroiu, „România trebuia distrusã înaintea Iugoslaviei”. e peste douã decenii se lucreazã la aceastã distrugere. De data asta proiectanþii au înþeles însã ceea
Academia perenităţii spiritului românesc L C
Dan Zamfirescu
Î
n momentul celei mai sfruntate înjosiri a slujitorilor ºtiinþei ºi spiritului românesc de cãtre o putere din care cel de al doilea program de exterminare a poporului român (croit demult, în afarã ºi vizând „distrugerea României”) ºi-a fãcut servitorul ºi instrumentul, Academia Oamenilor de ªtiinþã din România a dat întregii suflãri naþionale ce se zbate în oceanul de deznãdejde în care se încearcã a fi înecatã un mesaj de speranþã atunci când nimeni nu mai credea cã aºa ceva mai este posibil. De speranþã în viitoarea noastrã renaºtere, prin acea „putere sufleteascã” din care Constantin Rãdulescu-Motru a fãcut esenþa filosofiei sale. tunci când I.V. Stalin ºi servanþii sãi au pornit la înfãptuirea primului program de exterminare a neamului românesc, cel cu care au coborât, la 15 septembrie 1944, din celebrul avion decolat de la Moscova, cei trimiºi sã-l punã în aplicare, ei
A
n-au luat în calcul, marxiºti ºi materialiºti cum erau, aceastã „putere sufleteascã” prin care neamul românesc a reuºit sã învingã succesiv toate valurile ce veniserã asuprã-i, ilustrând astfel proverbul „apa trece, pietrele rãmân” ºi eminescianul „ce e val, ca valul trece”. ã noi am reuºit nu numai sã supravieþuim, ci în modul cel mai uimitor pentru inamicii noºtri seculari sã ne ridicãm pe acest val pânã la cele mai înalte cote ale prezenþei noastre în istoria universalã, câºtigând în 22 Decembrie 1989 rãzboiul cu „imperiul rãului” a cãrui pogribanie am slujit-o la Bucureºti, rãzboi început cu prima victorie asupra lui, la Budapesta, în 1919 (românii rãmânând în istoria universalã unicul popor ce a pus capãt manu militari unui regim comunist!), ºi pe de altã parte plasând pe orbita culturii mondiale pe un Mircea Eliade ºi Emil Cioran, care împreunã cu Constantin Brâncuºi au aºezat cultura ºi arta românilor alãturi de a celor mai mari culturi de pe planetã, iatã ceea ce justificã, dându-i totodatã alt conþinut, celebra sintagmã a lui Ferdinand Lot: „O enigmã ºi un miracol istoric: poporul român” (F. Lot, Les invasions barbares et le peuplement de l’Europe. Introduction a l’intelligence des derniers traités de paix, Paris, Payot, 1937, troisième section: Une énigme et un miracle historique: le peuple roumain).
E
nigma miracolului ce a fost existenþa neamului românesc din 1944 pânã în decembrie 1989 trebuie cãutatã în aceastã putere sufleteascã (alcãtuitã dintr-un ataºament indestructibil faþã de neam, credinþa creºtinã ºi cultura naþionalã), a intelighenþiei noastre. Dar ºi a celor zece pãrþi ale aisbergului ascunse vederii: neamul românesc întreg. De el avea sã se loveascã ºi sã sarã în aer, în 24 de ore, ºandramaua împotriva naturii clãditã de Lenin ºi Stalin ºi þinutã în viaþã, cu concursul Occidentului, pânã la triumful insurecþiei naþiunilor robite, în ultimul deceniu al veacului trecut. omânii au reuºit sã punã capãt, în 24 de ore, ordinii instituite la Ialta ºi Potsdam ºi recondiþionate la Malta, tocmai fiindcã timp de o jumãtate de secol þinuserã piept încercãrii lui Stalin ºi urmaºilor sãi, pusã în aplicare deopotrivã cu servanþii lor alogeni ºi autohtoni, de a înfrânge sufleteºte acest popor. Ignorând faptul cã acest suflet îi fusese cãlit în douã milenii de confruntãri fãrã rãgaz cu diluviile ºi behemoþii istoriei. nii luptaserã în munþi, cu arma în mânã, alþii în puºcãrii, reuºind sã le supravieþuiascã ºi sã oblige puterea politicã sã le deschidã porþile în douã etape (1955 parþial ºi în 1964 deplin), iar cei mai eficienþi – totuºi – în sfera ºtiinþei ºi culturii (literaturã, artã, filozofie).
R
U
L
C
D
Muzica zilelor noastre
Mulţam, ploieşteni! S-a confirmat pe deplin cã nimerit e sã cerem sã vie ºi alte trupe de soi pe la noi. Meritu’ clar pentru asta e-al Filarmonicii „Paul Constantinescu”. Venitã c-un superconcert la Piteºti. Croit inspirat, la fix derulat. Profesionist, fãrã îndoialã. Cu Beethoven, Mozart, Ceaikovski ºi Porumbescu, în ºtime. Aleºi pe sprânceanã ºi responsabil. De oaspeþii noºtri care-i cântarã boboc. Sudat, riguroºi, exemplar arãtându-se. Nu doar cã-s membrii unei orchestre sexagenare la anu’. Cu tradiþie ºi experienþã solidã. Ci ºi cã au în frunte „locomotive”. De anvergurã-n domeniu. Oameni cu faimã ºi ºtaif. Ovidiu Bãlan ºi Gabriel Croitoru, de pildã. Tandem de vârf, pe afiº. Primu’, vivace nespus. Magnet, pur ºi simplu, la pult. Incandescent sau lin dirijând. Umblând fãrã foi în noianu’ de note. „A cincea” a dus-o-n extaz. La fel „Balada” divinã. Ori minunatul concert de vioarã ceaikovskian. Interpretat pe mãsurã de Gabi. Adicã splendid, bravisim. E straºnic omu’ la corzi, se înþelege perfect cu Bãlan ºi fac minuni c-o orchestrã ca lumea. Ne-au demonstrat impecabil cã joia trecutã reper va rãmâne în stagiunea aceasta la noi. Dar singular nu am vrea. Doar primu’ pas izbutit într-o relaþie cultural-artisticã de duratã. Beneficã ºi de þinutã. De s-o-nþelege cã-nghesuirea pe-o scenã strâmtãntr-o piaþã, la Primãrie sub geam, a unui trupe simfonice cu alta rock e neferice. Ba chiar aiurea, nepriceputã. Dãunãtoare ambelor genuri. Îndeosebi când nu-i sonorizare deºteaptã. Precum constatarãm la Simfonia Lalelelor. Amatorismu-n floare fiind, din pãcate, pe dale... Adrian SIMEANU ce nu au înþeles Stalin ºi ai lui, ºi de aceea au pierdut: cã românii nu pot fi distruºi de alþii, ci numai de ei înºiºi! nstrumentarea unei confrerii de demolatori naþionali, mânaþi ca o turmã ºi transformaþi într-o bandã de asasini prin psihologia îmbogãþirii cu orice preþ, iar preþul cel mai mare acordat fiind trãdarea ºi îngroparea propriei þãri ºi a poporului român, este ceea ce trãim noi zi de zi, ceas de ceas. Este ce ni se spune de altfel în toate felurile ºi pe toate tonurile cã ar fi rãmas din realitatea româneascã: disperarea ºi pieirea implacabilã.
I
Centenar Emil Cioran
P e culmile dis perării* (II) Sentimentul sfârºelii ºi al agoniei Cunoaºteþi senzaþia groaznicã de topire când simþi când te iroseºti ca pentru a curge asemenea unui râu, când îþi simþi anulatã propria prezenþã într-o lichidare organicã? Este ca ºi cum din tine însuþi tot ce are consistenþã ºi substanþã dispare într-o fluiditate epuizantã dupã care nu mai rãmâi decât cu capul. Vorbesc aici de o senzaþie precisã ºi dureroasã, iar nu de una vagã ºi nedeterminatã. Simþi cã din tine n-a mai rãmas decât capul; un cap fãrã substrat ºi fãrã fundament, lipsit de corp ºi izolat ca într-o halucinaþie. Nu este nimic din acea sfârºealã voluptuoasã ºi vagã pe care o încerci în contemplaþii pe marginea mãrii sau în unele reverii melancolice, ci o sfârºealã care te consumã ºi distruge. Atunci nu-þi mai convine niciun efort, nicio speranþã ºi nicio iluzie. A rãmâne tâmpit de catastrofa ta proprie,
incapabil sã acþionezi sau sã gândeºti, cuprins într-un întuneric rece ºi apãsãtor, stingher ca în halucinaþii nocturne sau singuratic ca în clipele de regret este a ajunge la limita negativã a vieþii, la temperatura absolutã, unde ultima iluzie de viaþã va îngheþa. ªi în acest sentiment de sfârºealã se va revela sensul adevãrat al agoniei, care nu este luptã din fantezie sau pasiune gratuitã, ci zbaterea vieþii în ghearele morþii cu puþine probabilitãþi pentru viaþã. Nu poþi separa gândul agoniei de cel al sfârºelii ºi al morþii. Agonia ca luptã? Dar luptã cu cine ºi pentru ce? Este absolut falsã interpretarea agoniei ca elan exaltat de propria lui inutilitate sau ca zbucium cu finalitatea în el însuºi. În fond, agonia înseamnã frãmântare între viaþã ºi moarte. Întrucât moartea este imanentã vieþii, aproape întreaga viaþã este o agonie. Eu nu numesc agonice decât momentele dramatice ale acestei lupte între viaþã ºi moarte, când fenomenul prezenþei
morþii este trãit conºtient ºi dureros. Agonia adevãratã este aceea în care treci în neant prin moarte, când sentimentul sfârºelii te consumã iremediabil ºi când moartea învinge. În orice agonie veritabilã este un triumf al morþii, chiar dacã dupã acele clipe de sfârºealã continui sã trãieºti. Unde este lupta din fantezie în aceastã frãmântare? Nu are caracter de definitivat orice agonie? Nu este ea asemãnãtoare unei boli de care nu ne mai putem scãpa, dar care ne tortureazã cu intermitenþe? Momentele agonice indicã o înaintare a morþii în viaþã, o dramã în conºtiinþã, rezultatã din ruperea echilibrului dintre viaþã ºi moarte. Ele nu sunt posibile decât în acele senzaþii de sfârºealã care scoboarã viaþa înspre minusul ei absolut. Frecvenþa momentelor agonice este un indiciu de descompunere ºi prãbuºire. Moartea este ceva scârbos, este singura obsesie care nu poate deveni voluptuoasã. Chiar atunci când vrei sã
Emil Cioran
mori, aceasta o faci cu un regret implicit pentru dorinþa ta. Vreau sã mor, dar îmi pare rãu cã vreau sã mor. Acesta este sentimentul tuturor acelora care se abandoneazã neantului. Cel mai pervers sentiment este sentimentul morþii. ªi când te gîndeºti cã sunt oameni care nu pot dormi din cauza obsesiei perverse a morþii! Cum aº vrea sã nu mai ºtiu nimic despre mine ºi despre lumea asta!
Grotesc ºi disperare Dintre formele multiple ale grotescului aceea îmi pare mai ciudatã ºi mai complicatã care îºi are rãdãcinile în disperare. Celelalte vizeazã un paroxism de naturã perifericã. Decât,
Î
n faþa acestei uriaºe maºinãrii a „distrugerii României” ºi exterminãrii neamului românesc n-a mai rãmas în picioare decât o singurã instituþie: Biserica Ortodoxã Românã. Din fericire ea s-a aflat ºi continuã sã se afle sub cârmuirea a doi oameni de staturã istoricã, la fel ca patriarhul Justinain: defunctul ºi actualul ei Patriarh. (continuare în pagina 10) Dan ZAMFIRESCU, Membru al Academiei Oamenilor de ªtiinþã din România
aceasta este important, grotescul nu e conceptibil fãrã un paroxism. ªi ce paroxism este mai adânc ºi mai organic decât acela al disperãrii? Grotescul nu apare decât în paroxismul stãrilor negative, când se realizeazã mari frãmântãri dintr-un minus de viaþã; este o exaltare în negativitate. ªi nu este o pornire nebunã înspre negativitate, în acea schimonosire bestialã, chinuitoare ºi paradoxalã, când liniile ºi contururile feþei deviazã în forme de o stranie expresivitate, când orientarea privirii e furatã de lumini ºi umbre îndepãrtate, iar gândul urmeazã ºerpuirile unei astfel de crispãri? Adevãrata disperare intensã ºi iremediabilã nu se poate obiectiva decât în expresii groteºti. Cãci grotescul este negaþia absolutã a seninãtãþii, aceastã stare de puritate, transparenþã ºi luciditate, atât de departe de disperare, din care nu pot rãsãri în primul rând decât haosul ºi neantul. Aþi avut vreodatã satisfacþia bestialã ºi uluitoare de a vã privi în oglindã dupã nenumãrate nopþi de nesomn; aþi simþit tortura insomniilor, când numeri (continuare în pagina 10)
* Fragment din „Pe culmile disperãrii“ de Emil Cioran
Tipografia ARGEªUL imprimã în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cãrþi ■ cataloage ■ calendare ■ afiºe ■ pliante ■ postere ■
8
ARGEªUL
● săgetătorul
Atitudini
Dispreţul faţă de oameni În anii de dupã aºa-zisa revoluþie din decembrie 1989 în care am crezut cu toþii, ne-am fãcut speranþe cã va fi întronatã democraþia, dupã mai mult de cinci decenii de dictaturã comunistã (care a avut, trebuie sã recunoaºtem, ºi pãrþile ei bune). Am sperat cu toþii într-o adevãratã democraþie în care Omul sã fie apreciat, stimat, ocrotit. Sloganul comunist „omul ºi nevoile sale” am tras cu toþii nãdejde cã va fi chiar pus în practicã ºi va sta la baza unei noi societãþi pentru care au murit sute de români. Pentru ce au murit? Pentru o libertate prost înþeleasã, pentru ca sã putem huli, jigni, înjura, blama, urla cât ne þin plãmânii. Pentru atât numai? Omul este dispreþuit, omul adevãrat este hulit, grija faþã de individ, respectul pentru legi au devenit niºte vorbe goale. Oamenii nu existã pentru guvernanþi, pentru aceºti „capitaliºti în cioareci”, ciocoi fãcuþi peste noapte, îmbogãþiþi miraculos, în timp record, ºi care sunt puþin sau deloc interesaþi de sãnãtatea acestei societãþi, mai bolnavã ca oricând. La propriu ºi la figurat, sloganul lor este „dacã vã convine, bine, dacã nu, sã fiþi sãnãtoºi!”. Dar oamenii mor în faþa spitalelor închise, ferecate cu lacãtele inconºtienþei care nu va rãmâne nepedepsitã. Mor oameni graþie dispreþului celor puternici. Dispreþ, nepãsare, minciunã. Cei puternici ºi bogaþi se trateazã în strãinãtate, vin de acolo sãnãtoºi ºi se apucã de „tãieri” pe calculator, conform unui principiu aplicat pe dos: „Taie de zece ori ºi mãsoarã o datã”. Dacã te opui, te fac comunist. Au fost astfel „tãiate” 67 de spitale eficiente, cu tradiþie, dispreþuindu-se astfel munca înaintaºilor care s-au îngrijit de sãnãtatea noastrã, a tuturor. Am citit cu multã amãrãciune teoria lansatã ºi datã publicitãþii, se zice, de cãtre domnul prefect Davidescu (care, probabil, a vãzut lumina zilei în Spitalul Domneºti, iar familia dânsului a beneficiat, poate, de serviciile aceluiaºi spital care a primit numele celui care a fãcut atâtea pentru a-l moderniza, doctorul Teja Papahagi). Teoria, total nefondatã, se bazeazã pe ideea cã administraþia localã ºi conducerea spitalului din Domneºti ar avea anumite interese, motiv pentru care ar fi adoptat aceastã „stare de platitudine” în faþa deciziei de transformare a spitalului care deserveºte de aproape un secol peste 50.000 de oameni în azil de bãtrâni. „Spre surpriza mea, spune domnul prefect, primarul de la Mioveni se chinuieºte mai mult decât cel de la Domneºti. Am fost informaþi cã se încearcã sã se ascundã anumite interese”. Mincinoase informaþii aveþi, domnule prefect, oamenii dumneavoastrã (fiu al acestor locuri, de altfel) vã dezinformeazã. ªtiu cã aþi luptat ºi dumneavoastrã împotriva acestei decizii, deºi culoarea politicã e diferitã, ºtiu cã nu aþi împãrtãºit decizia decapitãrii oazei de sãnãtate a þinutului celor trei vãi, deci nu mai daþi crezare acestor „panglicari”, probabil tot din Domneºti. Primarul Smãdu suferã odatã cu locuitorii, nu are odihnã, se zbate, a bãtãtorit drumurile spre Bucureºti, fãcând potecã spre birourile celor care ar trebui sã-ºi punã la muncã creierul, sã judece, sã priceapã cã unitatea sanitarã de pe teritoriul Domneºtiului este a locuitorilor de pe Valea Doamnei, Bratiei ºi Vâlsanului, 7 localitãþi care deplâng aceastã pierdere ºi întind mâna dupã un pic de sãnãtate de care sunt astfel lipsiþi prin aplicarea acestei proaste hotãrâri a guvernului. Cum puteþi afirma cã directorul a dat bir cu fugiþii? Din nou, mincinoasã informaþie. Ce aþi fi vrut, domnilor, sã nu-ºi gãseascã loc de muncã, sã aºtepte la mila nemiloºilor? Aberaþii, domnilor! ªi dacã aceste informaþii nu au fost verificate, de ce le împãrtãºiþi cititorilor ziarelor? Aveþi vreun interes? Poate cã vreþi sã le puneþi oamenii în cap acestora doi, membri P.S.D. ºi care au cele mai bune intenþii pentru sat ºi oamenii lui. Tactica este subþire, strategia este înjositoare. Nu mai putem minþi oamenii, ajunºi deja la saturaþie ºi care ºtiu ce au de fãcut. Dacã nu este aºa, domnule prefect, aveþi toate armele pentru a-i putea trage la rãspundere pe cei care s-au folosit de personalitatea dumneavoastrã în aceastã chestiune. Luptaþi, în continuare, pentru menþinerea unitãþii spitaliceºti din Domneºti, chiar ca secþie externã a Spitalului din Racoviþa. Sunteþi de-al nostru, vlãstar al Râului Doamnei. Prin fapte bune, puteþi intra în istoria acestui þinut, indiferent ce culoare politicã arboraþi. Oamenii vã vor aprecia, vã vor stima, vã vor preþui. Ce riscaþi, domnule prefect, domnule inginer Davidescu, fiu al acestor locuri, dacã v-aþi impune mai pregnant voinþa în aceastã chestiune? Prof. Ion C. HIRU
19 aprilie 2011
„Rugămu-ne Ţie” - o expoziţie cu destinaţie sacră
Premiile la Expoziþia „Rugãmu-ne Þie” Juriul, alcãtuit din specialiºti în picturã bisericeascã ºi restaurare, a hotãrât urmãtoarele distincþii:
În Vinerea Floriilor, la Galeria de Artã „Rudolf Schweitzer- Cumpãna” din Piteºti, a avut loc ExpoziþiaConcurs de Icoane „Rugãmu-ne Þie”, aflatã la a XIII-a ediþie ºi organizatã de Consiliul Judeþean Argeº, Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale (C.J.C.P.C.T.) Argeº, în colaborare cu Muzeul Judeþean Argeº ºi Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului. Anul acesta, la Naþionalã au participat 146 de icoane a 61 de Icoana desemnatã câºtigãtoare i-a reprezentat pe Sfinþii iconari din þarã, reuniþi exemplar de Constantin ºi Elena cãtre referentul C.J.C.P.C.T. Argeº, directorul Muzeului Judeþean Argeº, Spiridon preotul Cosmin Bloju. Marele Premiu C.J. Cristocea, directorul C.J.C.P.C.T. Argeº, Sorin Argeº, în valoare de 1500 lei, a fost câºtigat de Mazilescu. Corul Protoieriei din Piteºti, condus Aurelia-Florentina Cãþoi. Alãturi de Cosmin Bloju, la aceastã expoziþie au participat pãrintele de dirijorul ºi preotul Gheorghe Neacºu, a cântat la final, reîntregind atmosfera din Vinerea profesor Ion Popescu, decanul Facultãþii de Floriilor. „În urmã cu 12 ani, la sãrbãtorirea a Teologie Ortodoxã „Sfânta Muceniþã Filoteia“ 640 de ani de la aºezarea primului scaun din Piteºti, protopopul Pr. Iuliu Chiriþã, mitropolitan al Þãrii Româneºti la Curtea de Argeº, instituþia noastrã a organizat prima ediþie a Expoziþiei-concurs naþionalã de icoane «Rugãmu-ne Þie», nãscutã din dorinþa directorului Costin Alexandrescu, a profesorului Corneliu Lamba ºi a regretatului artist plastic Gheorghe Pantelie de a pune în evidenþã o artã cu adânci rãdãcini în arealul cultural argeºean – arta icoanei”, a spus Cosmin Bloju. Luminaþi de icoane, primind „un suflet ºi o inimã”, preotul Ion Popescu ne-a adresat cuvinte înþelepte despre rolul ºi importanþa icoanei în viaþa fiecãrui creºtin în vremuri de continuã desacralizare, în care riscãm sã ne afundãm din ce în ce mai mult fie în ezoterismul ºi panteismul devenit modã cu rating pe marile ecrane, fie în spectaculozitatea ridicolã la care unii actori cheamã masele... Fototext: Flavia JINGA Protopopul Iuliu Chiriþã ºi Corul Protoieriei Argeº
Muguri de aprilie Sub genericul „Muguri de aprilie“, în dimineaþa de sâmbãtã a Floriilor, la Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu“ s-a desfãºurat un program literar-muzical, care a reunit Fundaþia literarã „Liviu Rebreanu“ din Piteºti ºi asociaþiile Unesco „Iulia Hasdeu“ ºi „Meridiane socioculturale“ din Bucureºti, cãrora li s-a adãugat ºi tânãrul cenaclu piteºtean Sind JuniorRotary Club. Doamna prof. univ. dr. Crina Bocºan, preºedinta Asociaþiei Unesco „Iulia Hasdeu“, a evocat personalitatea patroanei sale spirituale, cea care se dorea a rãmâne în cultura noastrã sub pseudonimul Camille Armand, ultima descendentã a familiei lui B.P. Hasdeu:
„Existã cel puþin trei piedici majore în calea receptãrii creaþiei Iuliei Hasdeu: opera i-a fost publicatã postum, de tatãl ei, suspectat de intervenþii în text; dupã 1944 a fost Iuliei Hasdeu acuzatã cã a scris în limba francezã, nu în românã, ºi cã s-ar fi ocupat de spiritism; în prezent, o serie de scriitori, inclusiv M. Eminescu, sunt tinuþi într-un con de umbrã, din ce în ce mai puþin prezenþi în manualele ºcolare ºi nu numai“. Uniþi în jurul memoriei Iuliei Hasdeu, sub
Marele Premiu * oferit de Consiliul Judeþean Argeº, pentru icoana Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena, realizatã de Aurelia-Florentina Cãþoi din Bucureºti. Premiul I * oferit de Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului, pentru icoana Maica Domnului pe Tron, realizatã de Constantin Gheþea din Piteºti. Premiul I * oferit de C.J.C.P.C.T. Argeº, pentru icoana Sfântul Gheorghe, autor: Liviu-Florentin Dumitrescu din Alexandria. Premiul II * oferit de Muzeul Judeþean Argeº, pentru icoana Dumnezeul Rãbdãrii ºi al Mângâierii, autor: Emilia Burlacu Gusbeth din Suceava. Premiul III: * oferit de Muzeul Viticulturii ºi Pomiculturii din Goleºti, pentru icoana Iisus Pantocator, autor: Cecilia Ciºmaºu din Bucureºti. * oferit de Primãria Municipiului Curtea de Argeº, pentru icoana Maica Domnului pe Tron, autor: Marian Crângaºu din Alexandria. * oferit de ªcoala de Arte ºi Meserii din Piteºti, pentru icoana Sfântul Dimitrie, autor: Adriana Ban din Piteºti. * oferit de Casa de Culturã „Preot Ion Ionescu” din Topoloveni, pentru icoana Sfânta Treime, autor: Andreea Avram din Chitila-Ilfov.
pecetea geniului sãu, cei prezenþi la manifestare au purtat discuþii pe marginea vieþii ºi operei tinerei poete (prof. Mona Vâlceanu, Nic Petrescu, Mihai Ghiþescu, Mihai ªtefan, Cristian Muntean s.a.). Din lirica ei au recitat actorul Puiu Mãrgescu, profesoara Monica Mihaela Minescu, membrii Atelierului de creaþie ºi interpretare de la ªcoala Nr. 1 „N. Simonide“. Sub bagheta dirijoralã a profesoarei Adriana Pavel, corul bisericesc al copiilor din Asociaþia Meridiane socioculturale, coordonatã de preºedintele Cristian Muntean, a delectat auditoriul cu piese din folclorul românesc, dar ºi cu un repertoriu în limbile francezã, italianã, englezã, japonezã.
Allora ALBULESCU ªERP
Scriitori, publicişti şi folclorişti ai Argeşului Pro memoria
Gabriela M. Adameºteanu (n. 2 aprilie 1942, Târgu Ocna, Bacãu) Prozatoare, publicistã. Se stabileºte cu familia la Piteºti, unde urmeazã liceul (1956-1960). Activitate profesionalã ºi literarã: redactor, Editura Enciclopedicã (1974-1983), Editura „Cartea Româneascã” (1983-1990); redactor-ºef, revista „22” (1991); debuteazã la „Luceafãrul” (1971); debut editorial – „Drumul egal al fiecãrei zile”, roman (1975). Alte volume reprezentative: „Varã – primãvarã”, prozã (1989); „Dimineaþa pierdutã”, roman (1983, 1997); „Dãruieºte-þi o zi de vacanþã”, prozã (1979); „Întâlnirea”, prozã (2003); „Obsesia politicii”, interviuri (1995); „Cele douã Românii” (2000). Traduceri: Guy de Maupassant, „Pierre ºi Jean”, 1978, în colaborare cu Viorica Oancea; Hector Bianciotti, „Fãrã îndurarea lui Iisus”, 2003. Gabriela Adameºteanu, în prezent redactor la „Bucureºtiul cultural”, îºi lanseazã, la Piteºti, romanul „Provizorat” (iunie, 2010).
Alexandru ªerban A. Bucescu (n. 4 aprilie 1951, Baia Mare, Maramureº) Stabilit în Piteºti în 1955. Liceul Teoretic „Nicolae Bãlcescu” Piteºti (1970); ªcoala de picturã bisericeascã, patriarhia BOR (1975); ªcoala de antrenori, IEFS Bucureºti (1977); Institutul Politehnic Bucureºti, Facultatea
de Chimie Industrialã (1977-1980, studii nefinalizate); Facultatea de Drept ºi Administraþie Publicã, Universitatea „Spiru Haret”, Bucureºti (2008). Secretar, Liceul Industrial Construcþii de Maºini Piteºti (1980-1982); operator chimist, CP Piteºti (1982-1984), tehnician principal, Baza de Ateliere ºi Transporturi Bascov, Piteºti (19841993); prim-grefier, Parchetul de pe lângã Tribunalul Argeº (1993-2002); prim-grefier, Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Piteºti (din 2002). Publicã vol.: „Cazul Murasame”, roman (1996), „Rocada morþii”, roman (2000). Colaborãri: „Argeºul”, „Cafeneaua literarã”, „Societatea argeºeanã”, „Curierul artelor”, „Pentru patrie” º.a. Premii: Premiul USR pentru poezie (1986), Premiul I la consursul de povestiri poliþiste, organizat de revista „Pentru patrie”, serie nouã, a MI (1990).
Valeriu Dumitru (n. 8 aprilie 1953, Mihãeºti, Argeº) Cadru universitar, Catedra psiho-sociopedagogie, Universitatea din Piteºti; preot, membru în C.N. FICE din România, publicist. Activitate profesionalã ºi publicisticã: preot, membru în Consiliul Naþional FICE din România (1999), Societatea Naþionalã pentru Învãþãtura Poporului Român. Publicã articole ºi studii în reviste de specialitate; participã la sesiuni de
comunicãri ºtiinþifice organizate de Biblioteca Naþionalã din Bucureºti, 1990-2000. În prezent, prof. univ. dr., Facultatea de ªtiinþe ale Educaþiei, Universitatea din Piteºti.
Andrei V. Popescu (n. 12 aprilie 1948, satul Retevoieºti, comuna Pietroºani, Argeº) Profesor universitar, doctor în drept, editor, publicist, prozator. Urmeazã Liceul „Alexandru Odobescu” din Piteºti (1966) ºi Facultatea de Drept din Bucureºti (1972). Actvitate profesionalã: asistent stagiar (19711974); specializare în cadrul Universitãþii din Geneva ºi Organizaþiei Internaþionale a Muncii (1974); asistent titular (1975-1985); lector (19851990); cercetãtor ºtiinþific gradul I ºi II (19901992) la Facultatea de Drept din Bucureºti; cercetãtor ºtiinþific gradul I la Institutul Naþional de Cercetare ªtiinþificã în domeniul muncii ºi protecþiei sociale (1992-1997); conferenþiar titular la ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative (1997-1998); conferenþiar la Universitatea „Gh. Bariþiu” din Braºov (19982000); profesor universitar la Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Bucureºti (din 2000); Secretar de Stat în Ministerul Integrãrii Europene (din 2001). În 1980 obþine titlul ºtiinþific de doctor în drept, acordat de Universitatea din Bucureºti. Este membru al Asociaþiei Internaþionale a Specialiºtilor în Drept, Geneva, în Consiliul
Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■
9
ARGEªUL
● săgetătorul
19 aprilie 2011
Consemnãri
Vizita prinţului Tom Sãptãmâna trecutã, Biblioteca Judeþeanã Argeº a fost gazda unei întâlniri între lumi. Cu poezia ºi, prin poezie, cu spiritul lui Gheorghe Tomozei. Nu reuniune ezotericã, nu invocaþii din acelaºi ordin al tainei, al inaccesibilului, deºi cuvântul, propoziþia, fraza, felul în care i te dai ºi þi se dã fiecare sunet în parte, cadenþa ºi nostalgia semnelor ºi-a sensurilor au, în ultimã instanþã, o valoare egalã ºi o putere egalã cu cele ale rostirii ritualice, devin rostire ritualicã. Întâlnirea cu poetul, eseistul ºi ziaristul Gheorghe Tomozei – prinþul Tom, cum l-a rãsfãþat Nichita Stãnescu – o vreme redactor-ºef al Revistei Argeº, a fost prilejuitã de lansarea
„Obiceiuri şi credinţe la români” La numai o lunã dupã ce ne-a dat cartea „Plantele medicinale, izvor de sãnãtate”, cunoscutul publicist, culegãtor de folclor ºi maestru coregraf Constantin Stancu a publicat, în colaborare cu Vasile Panþiru ºi Gheorghe Ion Pãun, cea de-a douãzecea sa carte, „Obiceiuri ºi credinþe la români”. Apãrutã în
volumului Fragmentarium – Manuscripte, articole (‘91-’93), publicat sub egida Fundaþiei Petre Ionescu-Muscel de la Domneºti, de profesorii Ion C. Hiru ºi George Baciu. Volumul adunã file inedite de arhivã personalã – poeme, note de jurnal, simple schiþe de gând, fotografii – oferite de soþia poetului, scriitoarea Cleopatra Lorinþiu, ºi de fiul acestora, Maximilian Tomozei, în prezent artist fotograf la Paris. Extrag din cuprinsul cãrþii câteva titluri de capitole: Lumina pietrelor palide, Poeme vesele ºi triste prin cârciumi comuniste, Eminescu la puºcãrie, Eminescu ºi Cãlinescu în mistere masonice, Despre Nichita Stãnescu, Nichita ºi Tom pe o margine de stea, Tom ºi Labiº, Biblioteca poetului Gheorghe Tomozei a ajuns la Domneºti, cu speranþa cã vor deºtepta/redeºtepta interesul pentru creaþia acestui vrãjitor de cuvinte, oricare ar fi ele, cuvintele. Fiindcã marele dar, înzestrarea specialã de care a ºtiut a se folosi Gheorghe Tomozei au stat în legãturile splendide, în asocierile surprinzãtoare ºi inimitabile pe care
sãptãmâna dinaintea sãrbãtorii de Paºte, lucrarea se referã la obiceiurile ºi credinþele de peste an, explicã tainele credinþei, precum ºi sãrbãtorile religioase din fiecare lunã, pe zile, descriind vieþile ºi meritele sfinþilor sãrbãtoriþi de Biserica Ortodoxã. Cartea este interesantã ºi utilã credincioºilor, slujitorilor bisericii, dar îndeosebi tinerilor care doresc sã pãtrundã tainele credinþei. Constantin Stancu are în lucru un alt volum, despre bisericile ºi mãnãstirile importante din România. Prof. Virgiliu MARTINESCU
● Agendã culturalã ● z În sãptãmâna 18-24 aprilie 2011, membrii Fundaþiei literare „Liviu Rebreanu“ vor fi în vacanþã. z Azi, 19 aprilie 2011, la ora 18,00, la Casa de Culturã a Studenþilor, în cadrul programului „Tineri în România“, se va dezbate tema „Patimile Mântuitorului“. ªtiinþific al Colegiului Europei, Belgia, membru fondator, „Revista românã de Drept al Muncii” (2002) ºi „Revista românã de Drept Comunitar” (2003). Preocupãri literare: din 1968 publicã prozã în revistele „Luceafãrul”, „Viaþa studenþeascã”, „Amfiteatru”. Debut editorial: volumul „Muguri de foc”, prozã (1972); în 1989 – volumul „Povestiri de dragoste”.
Cristian M. Meleºteu (n. 16 aprilie 1977, Piteºti, Argeº) Facultatea de Contabilitate ºi Informaticã de Gestiune, Universitatea din Piteºti (2001); Facultatea de Management, masterand, Filologie, Universitatea din Piteºti; director, Casa de Culturã a Studenþilor, Piteºti. Publicist, poet, prozator. Debut literar: în „Sãgetãtorul”, supliment cultural al ziarului „Argeºul” (1998). Colaborãri: „Sãgetãtorul”, „Curierul zilei”, „Argeºul”, „Flacãra”, „Argeº”, „Cultura”, „Juventus”, „Steaua”. Volume de autor: „Colonia Subteranã” (2003), „Ultimul pahar de vin” (2003), „Radiografia unei zile” (2004), „Borfaºii” (2006)-prozã, „Icoana pe sticla ochelarilor” (2004) - poezie. Numeroase premii literare (2001-2004).
Liliana Aron Ene (n. 14 aprilie 1969, Sebeº, Arad) Cadru didactic univ., dr. în teologie (2006), publicistã. Stabilitã în Argeº din 1974. Prof. de religie, ªcoala Nr. 11 Piteºti, ªcoala Nr. 6 Curtea de Argeº, ªcoala cu clasele I-VIII din Valea Danului, Argeº (1992-1989); preparator univ. (19982000), asistent univ. (2000-2009), lector univ. (din
le fãcea între cuvinte de tot felul, de la cele aristocratice prin excelenþã, graþie sonului ºi semnificaþiei lor, pânã la bietele, amãrâtele, prea uzatele formule ale limbajului de lemn, de metal înnegrit, de caldarâm cãlcat fãrã milã în picioare. Prinþul Tom iubea tot ce se articula armonios sub acest soare al nostru. Pentru el nu existau cuvinte-regine ºi cuvinte-sclave. Sclavã ºi Reginã deopotrivã, limba Poeziei i se despletea ºi i se dezgolea ca unui amant priceput. Citiþi-l ºi recitiþi-l pe Gheorghe Tomozei ºi îmi veþi da dreptate. Volumul a fost lansat în sânul comunitãþii literare argeºene, de faþã fiind ºi Cleopatra Lorinþiu. A fost prezentat ºi un film scurt, de amator, realizat de prof. George Baciu, despre Biblioteca de la Domneºti a poetului. I s-au citit versurile, i s-a desenat cu buzele, prin aer, portretul. În ce mã priveºte, am avut senzaþia, preþ de câteva clipe, cã-l vãd ºi cã-l simt - deºi nu l-am cunoscut - în momentele de vibrato introduse în evocare de poeþii Virgil Diaconu ºi Dumitru M. Ion. Felicitãri ºi-o caldã îmbrãþiºare celor doi profesori de la Domneºti, Hiru ºi Baciu, care au înþeles cã misiunea lor nu începe ºi nu se sfârºeºte la catedrã. ªi fie ca într-o zi, cineva de bunãcredinþã, iubitor de literaturã ºi de poeþi, dupã cum s-a exprimat Cleopatra Lorinþiu, sã scrie cartea despre viaþa lui Gheorghe Tomozei. Denisa POPESCU MARTIN
O carte utilă Colegul de facultate ºi prietenul nostru, al meu ºi al lui Mihai Golescu, profesorul Hiru din Domneºti, ne-a semnalat în unul dintre numerele anterioare ale „Sãgetãtorului” apariþia ediþiei a II-a, revizuitã ºi adãugitã, a cãrþii „Cum vorbim, cum scriem” a profesorului Constantin Voiculescu. Îi sunt recunoscãtor autorului pentru sprijinul acordat în cariera mea pe vremea când era inspector la Învãþãmânt, dupã ce ne cunoscusem pe vremea când eu lucram în Curtea de Argeº la periodicul „Forestierul”, ca redactor-ºef, iar Domnia Sa era, ca ºi acum, profesor în oraºul Basarabilor.
2009), la Facultatea de Teologie Ortodoxã „Sfânta Muceniþã Filoteia” Piteºti. Volume: „Calenadrul creºtin ortodox cu icoane pentru anul 2004”, în colaborare; „Îndrumãtorul catehetic creºtin ortodox”, 4 vol., în colaborare (2005); „Între istorie ºi culturã teologicã”. Participã, în colaborare, la organizarea unor proiecte naþionale: „ªIPOT” (Stimularea iniþiativelor de pãstrare a obiceiurilor ºi tradiþiilor), „Biserica, ºcoala ºi comunitatea localã – împreunã pentru viitor”. Numeroase studii, articole, recenzii în periodicele de specialitate ºi în presa culturalã. Comunicãri ºtiinþifice la conferinþe, simpozioane din þarã ºi strãinãtate.
In memoriam
Gheorghe Vrabie (8 aprilie 1908, Voineºti, Vaslui – 19 iulie 1991, Bucureºti) Liceul „Codreanu”, Bârlad (1933), Facultatea de Litere ºi Filozofie, Universitatea din Bucureºti (1940), Universitatea din Berlin, unde obþine doctoratul (1943). În Berlin participã la cursurile de folcloristicã germanã, etnografie ºi etnologie ale lui A. Spamer, R. Thurnwalt ºi Sextil Puºcariu. Profesor secundar, Olteniþa (1935-1938), Dorohoi ºi Buzãu (1938-1940). Doctor al Universitãþii din Berlin, cu lucrarea
Cartea la care mã refer nu trebuie sã lipseascã din biblioteca elevilor, studenþilor, profesorilor ºi celor interesaþi sã vorbeascã ºi sã scrie corect în limba românã. Constantin Voiculescu, „un cavaler al eleganþei literare ºi al corectitudinii”, se referã la cliºee verbale, cacofonii, pleonasme, greºeli ºi abateri de la scriere, la originea ºi sensul zilelor sãptãmânii, precum ºi la alte incorectitudini în scriere, pronunþare sau vorbire. Recomand cãlduros aceastã nouã lucrare a venerabilului profesor ca un instrument sigur ºi eficient în exprimare. Prof. Virgiliu MARTINESCU, membru al Societãþii de ªtiinþe Filologice din România
„Conceptul de poezie popularã la români” (1943), profesor universitar, folclorist, critic ºi istoric literar, publicist. Publicã lucrarea „Bârladul cultural” (1938, premiatã de Academia Românã), în 1940 – „Gândirismul, istorie, doctrinã, realizãri”. Lector, Universitatea din Bucureºti, Catedra de istoria literaturii române vechi (1944-1957). Se transferã la Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã din Bucureºti, condus de G. Cãlinescu (1957-1962). Prof. de folcloristicã, Institutul Pedagogic de 3 ani din Piteºti (1962-1973), preºedintele Societãþii folcloriºtilor argeºeni (din 1970). Colaborãri: „Argeº”, „Ramuri”, „Cercetãri folclorice”, „Folclor literar”, „Revista de istorie ºi teorie literarã”, „Studii de literaturã universalã”, „Studii de istorie literarã ºi folclor”. Lucrãri reprezentative: „Bârladul cultural” (1938, premiatã de Academia Românã); „Gândirismul, istorie, doctrinã, realizãri” (1940); „Balada popularã românã” (Editura Academiei Române, Bucureºti, 1968), „Folcloristica românã” (Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1968), „Folclorul, obiect, principiu, metodã, categorii” (Editura Academiei Române, Bucureºti, 1970), „Structura poeticã a basmului” (idem, 1975), „Poetica Mioriþei” (idem, 1984). În 1987 obþine Premiul „Herder”.
Margareta M. ONOFREI, Marian STOICA
NOTÃ: Recent, la Editura „Argeº Press“ din Piteºti a apãrut volumul „Scriitori, publiciºti ºi folcloriºti ai Argeºului (de la Neagoe Basarab pânã azi)“, dicþionar biobibliografic de Marian Stoica (redactor coordonator) ºi Margareta M. Onofrei. Relaþii – la secretariatul cotidianului „Argeºul“.
The Importance of Being Earnest O vineri aparent obiºnuitã pentru unii ºi neobiºnuitã pentru alþii… În aceastã minunatã zi, cu doar câteva grade peste zero, la Colegiul Naþional Liceal „Al. Odobescu“ se deruleazã proiectul „Interferenþe culturale“, bazat pe un
Oscar Wilde
schimb de experienþã între liceenii piteºteni, reprezentaþi de elevii odobeºteni ºi colegii lor vrânceni, din Focºani. Alias: „Ia un vrâncean acasã un weekend ºi te va lua ºi el la rândul lui!“ Aº fi participat ºi eu la „alias“, dar cum mama nu-mi dã voie sã þin nici mãcar un câine acasã, am spus pas. În fine! Un astfel de proiect (la care a pus serios umãrul ºi colegul nostru Robert Corbu dintr-a X-a C) nu putea rãmâne doar pe hârtie, aºa cã trupa de actori a liceului, coordonatã de profesoarele Roxana Dumitraºcu ºi Carmen Negescu, a organizat un program artistic din care nu a lipsit o piesã de teatru din secolul al XIX-lea: The Importance of Being Earnest, de Oscar Wilde. Piesa, dupã cum mãrturiseºte chiar autorul, este „o comedie trivialã pentru oameni serioºi“. Din distribuþie au fãcut parte elevii: Alina Cârstea (Lady Bracknell), Filip Ciolcan (Algernon), Lucian Bolbea (Jack), Raluca Mocanu (Gwendolen). Lucian Dorin Bolbea, clasa a IX-a H, C.N.L. „Al. Odobescu“
Speranţa-n Înviere Vândut de Iuda Iscarioteanul, Prin strâmbã judecatã condamnat, Ce chin cumplit, batjocurã, hulire, Dumnezeiescul Fiu a îndurat! I-au pus pe umeri crucea grea ca plumbul, Cu spini încoronat-au fruntea Sa, I-au dat sã bea în loc de apã – fiere, Sub bice-ntregu-I trup îi sângera... L-au chinuit, L-au rãstignit pe cruce, Dar n-a putut sã-L stingã crima lor, Cãci Cel de Sus, Prea Bunul Sãu Pãrinte, L-a ridicat din morþi, biruitor! Veniþi ºi voi, acum, în noaptea sfântã, De Paºti, cãtre biserica din sat, Sã luãm cu toþii din altar luminã ªi sã cântãm „Hristos a Înviat!” Veniþi sã înãlþãm adânca rugã Spre Fiul ºi spre-al lumii Creator Sã dãruie speranþa Învierii ªi-acestei þãri, acestui biet popor! Cãci iudele, caiafele, tâlharii, Ne-au pus în lanþ, la sânge ne-au prãdat, Iar glia noastrã nu mai are vlagã Sã dea, ca altãdatã, rod bogat. De ani ºi ani urcãm cãtre Golgota Încovoiaþi sub crucea crudei sorþi, Nu mai avem nici lacrimi ca sã plângem, Suntem mai mult de jumãtate morþi. Tu, Doamne, Dumnezeule din ceruri, ªi Tu, Iisuse, Fiul Sãu iubit, Nu ne lãsaþi în gheara deznãdejdii, Daþi-ne semn cã nu ne-aþi pãrãsit, Cã va veni ºi ziua Învierii Acestei þãri, acuma la pãmânt, Când îi vor creºte aripi largi de vultur ªi va putea sã-ºi ia din nou avânt! Gelu OPROIU
Tipografia ARGEŞUL imprimă în policromie ■ ziare ■ reviste ■ cărţi ■ cataloage ■ calendare ■ afişe ■ pliante ■ postere ■
10
● săgetătorul
ARGEªUL 19 aprilie 2011
Academia perenităţii spiritului românesc (urmare din pagina 7) -a mai gãsit însã un ins în care pânã ºi cel care semneazã aici a vãzut multã vreme un Don Quijote luptându-se nu cu morile de vânt, ci cu adevãraþii uriaºi ai programului de ºtergere a noastrã de pe faþa pãmântului pe care-l locuim de când ne ºtim pe lume. ªi acest individ, care a ajuns sã parã o frunzã gata sã cadã nu de furtuna ce o înfruntã, ci doar la o suflare de om, a pus la cale singura enclavã organizatã cu scopul mãrturisit de a duce mai departe o tradiþie reînviatã de câþiva ani, dupã ce în repetate rânduri s-a încercat suprimarea ei: tradiþia puterii sufleteºti ºi afirmãrii românilor prin ºtiinþã de cãtre cei care o servesc. Aceºtia au fãcut dovada, în întreaga istorie a României moderne, cã pot fi, alãturi de marii oameni politici ºi de genialii literaþi ºi artiºti, desigur mai vizibili ºi mai spectaculoºi, ctitorii acelei Românii care s-a alãturat, pe vremea lui Cuza, a regelui Carol I ºi între cele douã rãzboaie, þãrilor europene de prim-plan. ªtiinþa a fost, alãturi de Biserica „popii Marina” – marele Patriarh Justinian – perpetuarea, mai feritã de controlul brutal, a spiritului creator autohton, de-a lungul unei jumãtãþi de veac de calamitare a noastrã de cãtre istorie. A fost aceea care, prin câþiva academicieni precum Alexandru Rosetti, Andrei Oþetea, George Oprescu, G. Cãlinescu ºi armata celor din
S
medicinã, fizicã, matematicã, a fãcut pentru biruinþa asupra apocalipsului adus peste noi de sfârºitul rãzboiului mondial mult mai mult decât cei care se sacrificau prin munþi crezând orbeºte cã „vin americanii” sã ne scape de ocupaþia sovieticã, ignorând cã regimul comunist fusese instaurat „de Averell Harriman cu mâna lui Andrei Ianuarevici Vâºinski” (caracterizarea îi aparþine generalului Charles de Gaulle!). storia „rezistenþei prin ºtiinþã” este epopeicã ºi eroii ei sunt toþi cei din breslele ce o alcãtuiesc. Ea va trebui sã fie scrisã într-o zi, ºi citez aici un episod pe care-l cunosc personal: când excepþionalul candidat la Facultatea de medicinã, Grigore Ghica, s-a aflat în situaþia de a nu fi primit fiindcã era fiul vestitului ºef legionar al poliþiei, aflat în închisoare încã de pe timpul lui Ion Antonescu, academicianul Teodor Burghele, care prezida comisia de admitere, a ameninþat cã-ºi dã imediat demisia dacã un asemenea element este oprit din cauza pãrintelui sãu. ªi a obþinut sã fie admis! În momentul de faþã, aceastã forþã colectivã a intelighenþiei ºtiinþifice româneºti ºi-a fãurit în AOªR mijlocul de a se organiza pentru a asigura dãinuirea noastrã ºi triumful final asupra celui de al doilea program de exterminare, pus la cale împotriva neamului românesc, dar executat, de data asta, prin cei recrutaþi chiar dintre
I
autohtoni sau „conlocuitori”. xperienþa aceasta, a distrugerii „prin noi înºine”, a mai fost fãcutã o datã: în celebra puºcãrie de la Piteºti! Acolo, executantul – executat ºi el pânã la urmã! – a fost Þurcanu. Dar regizorul întregii „experienþe” a fost Nicolschi, pe numele de împrumut. El a trãit bine mersi pânã în anii noºtri ºi l-a intervievat doamna HossuLonghin la „Memorialul durerii”. Þurcanul de azi, pus sã distrugã AOªR tocmai pentru ceea ce ea înseamnã, îl cunoaºtem. Dar – vorba aceea – nomina odiosa! eea ce s-a dovedit însã recent, cu ocazia decernãrii premiilor pe 2008 – 2009 ale AOªR, a fost cã, privatã de orice sprijin bãnesc din partea actualului guvern, Academia Oamenilor de ªtiinþã din România nu a fost decimatã, nu a putut fi îngenuncheatã, ºi cu atât mai puþin intimidatã de lãturile deversate la ordin asupra ei, de o presã pentru care singurul rãspuns adecvat a fost impunãtoarea listã a cãrþilor premiate. Premiate doar cu o diplomã frumos înrãmatã, din lipsã de fonduri. Dar fiecare asemenea diplomã cu care cei care ne-am învrednicit sã o primim ne-am dus acasã are preþul inestimabil al unui steag adus dintr-o mare victorie. Este victoria ºtiinþei româneºti asupra funebrului proiect de desfiinþare a ei, pentru ca astfel sã poatã fi lichidatã, sufleteºte întâi, biologic pânã la urmã, o naþiune întreagã.
E
C
Centenar Emil Cioran
P e culmile dis perării* (II) (urmare din pagina 7) fiecare clipã nopþi întregi, când nu mai eºti decât tu singur în aceastã lume, când drama ta este cea mai esenþialã din istorie, iar aceastã istorie nu mai are nicio semnificaþie, nici nu mai existã, când în tine cresc cele mai groaznice vãpãi, ºi existenþa ta apare unicã ºi singurã într-o lume nãscutã numai pentru a-þi consuma agonia ta, aþi simþit aceste momente nenumãrate, infinite ca ºi suferinþa, pentru ca atunci când vã priviþi sã aveþi imaginea grotescului? Este o crispare generalã, o schimonosire, o încordare de ultimele clipe, cãrora li se asociazã o paloare de cea mai demonicã seducþie, o paloare de om trecut prin cele mai groaznice prãpãstii de întuneric. ªi nu este acest grotesc rãsãrit ca o expresie a disperãrii asemãnãtor unei prãpãstii? Nu are el ceva din vârtejul abisal al marilor adâncimi, din acea seducþie a infinitului care ni se deschide în faþã pentru a ne înghiþi ºi cãruia ne supunem ca fatalitãþii? Ce bine ar fi sã poþi sã mori aruncându-te într-un gol infinit! Complexitatea grotescului rãsãrit din disperare rezidã în capacitatea lui de a indica un infinit lãuntric ºi un paroxism
de cea mai extremã tensiune. Cum ar mai putea acest paroxism sã se obiectiveze în ondulaþii plãcute de linii sau în puritate de contururi? Grotescul neagã în mod esenþial clasicul, precum neagã orice idee de stil de armonie sau de perfecþie. Cã el ascunde de cele mai multe ori tragedii intime care nu se exprimã direct, aceasta este evident pentru cine înþelege formele multiple ale dramatismului interior. Cine ºi-a vãzut figura în ipostaza grotescã nu se va putea uita niciodatã, fiindcã se va teme totdeauna de el însuºi. Disperarea este urmatã de o neliniºte extrem de chinuitoare. ªi ce face acest grotesc altceva decât sã actualizeze ºi sã intensifice teama ºi neliniºtea?
Presentimentul nebuniei Oamenii niciodatã nu vor înþelege pentru ce unii dintre ei trebuie sã înnebuneascã, pentru ce existã ca o fatalitate inexorabilã intrarea în haos, unde luciditatea nu se poate sã dureze mai mult decât un fulger. Paginile cele mai inspirate din care transpirã un
C
ei ºase autori ai studiilor componente ale volumului Mircea cel Mare – scutul Europei (volum apãrut cu binecuvântarea a patru înalþi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, dintre care trei sunt membri AOªR) au reuºit sã redea conºtiinþei româneºti adevãrul glorificat ºi impus de B.P. Hasdeu ºi de Mihail Eminescu în prima parte din Scrisoarea III, dar întors pe dos timp de un secol ºi un sfert de o istoriografie strãinã ce ºi-a fãcut vasali din câþiva mari istorici români în frunte cu însuºi N. Iorga! S-a demonstrat în acest volum, cu rigoare matematicã, faptul cã victoria lui Mircea cel Mare pe apa Argeºului („la rovini” este termenul sârbesc ce înseamnã „la ºanþuri” sau „la râpi”, devenit toponim abia în istoriografia modernã), foarte probabil la nord de Curtea de Argeº, în apropierea munþilor, a fost una dintre cele mai importante ale întregii istorii medievale europene. Ea a hotãrât aºezarea definitivã a hotarului stãpânirii otomane pe Dunãre, evitând pentru totdeauna extinderea statului de la sudul fluviului ºi peste Þãrile Române. otodatã, zãdãrnicirea programului lui Baiazid de a-ºi hrãni calul de pe altarul vechiului San Pietro (doar ovãzul este al lui Mihail Eminescu în versul celebru, programul fiind înregistrat de cronici ºi documente contemporane chiar din gura sultanului Baiazid I) a fãcut ca peninsula italicã sã nu aibã soarta creatã de acest sultan, pentru jumãtate de mileniu, peninsulei balcanice. ªi astfel sã avem Renaºterea. cesta este locul ºi rolul nostru în istoria universalã, în Evul Mediu ºi în zorii Epocii
T
A
lirism absolut, în care eºti prizonierul unei beþii totale a fiinþei, a unei exaltãri organice, nu se pot scrie decât într-o astfel de tensiune nervoasã, încât o revenire înspre un echilibru este iluzorie. Nu se mai poate supravieþui normal dupã asemenea încordãri. Resortul intim al fiinþei nu mai susþine evoluþia fireascã, iar barierele interioare îºi pierd orice consistenþã. Presentimentul nebuniei nu apare decât dupã experienþe mari ºi capitale. Ca ºi cum te-ai fi ridicat la înãlþimi prea mari unde te apucã vertijuri, începi sã te clatini, îþi pierzi siguranþa ºi senzaþia normalã de imediat ºi concret. O mare greutate pare cã apasã creierul ºi-l strânge ca pentru a-l reduce la o iluzie, deºi numai aceste senzaþii ne descoperã îngrozitoarea realitate organicã din care izvorãsc experienþele noastre. ªi în aceastã apãsare, care vrea sã te izbeascã de pãmânt sau sã te arunce în aer, apare groaza ale cãrei elemente sunt greu de definit în asemenea caz. Nu este acea groazã de moarte, persistentã ºi obsedantã care pune stãpânire pe om, ºi-l dominã pânã la sufocare, ce se insinueazã în tot ritmul fiinþei noastre pentru a lichida procesul vieþii din noi, ci o groazã cu strãfulgerãri, apãrând rar, dar intens, ca o tulburare subitã, dar care eliminã pentru totdeauna posibilitatea unei limpezimi viitoare. Este imposibil de a preciza ºi defini acest ciudat presentiment al nebuniei.
Moderne! Timp de 125 de ani el a fost ocultat de o istoriografie româneascã vasalã oarbã a tezelor a doi istorici vienezi: Alfons Huber ºi Constantin Jirecek. contribuþie esenþialã în câºtigarea „bãtãliei pentru Rovine”, adicã în scoaterea adevãrului istoric de sub un munte de incalificabile erori, a adus unul dintre cei ºase premiaþi, Alexandru V. Diþã, care ºi-a intitulat teza de doctorat în istorie Mircea cel Mare între realitatea medievalã ºi ficþiunea istoriograficã modernã (Editura Publiferom, 2000). S-a adãugat contribuþia istoricului Radu ªtefan Vergatti, recent devenit membru titular AOªR, care a demonstrat cã marele domn n-a pierdut niciodatã Dobrogea, lãsând urmaºului o þarã întreagã, de la Porþile de Fier pânã la Marea cea mare. e fapt, prin aceastã restituire a adevãrului istoric, distorsionat timp de un secol ºi un sfert, întreaga perspectivã asupra istoriei noastre medievale se schimbã din temelii, trebuind sã fie rescrisã în viitor ca o demonstraþie a capacitãþii neamului românesc de a servi Europa prin însãºi lupta sa pentru propria supravieþuire. El va servi a doua oarã aceastã Europã atunci când, în 1919, îl va împiedica pe Lenin sã ajungã nu cãlare, ci pe tancuri, acolo unde, de data asta trecând peste români, va ajunge I.V. Stalin, în 1945. a servi însã umanitatea întreagã în decembrie 1989, atunci când va schimba, precum un acar planetar, direcþia trenului istoriei universale, inaugurând la Bucureºti era postcomunismului, în loc de cea a perestroicii biruitoare
O
D
V
Ceea ce este într-adevãr îngrozitor în el rezultã din faptul cã noi presimþim în nebunie o pierdere totalã în viaþã, cã pierdem tot în mod iremediabil, deja trãind. Continuu sã respir sau sã mãnânc, dar am pierdut tot ce eu am adãugat funcþiunilor biologice. Este numai o moarte aproximativã. În nebunie pierzi ce ai specific, ceea ce crezi tu cã te individualizeazã în univers, perspectiva ta particularã ºi o anumitã orientare a conºtiinþei. Prin moarte pierzi totul, dar aceastã pierdere se face prin aruncare în neant. De aceea frica de moarte este persistentã ºi esenþialã, dar mai puþin ciudatã decât frica de nebunie. În care semiprezenþa noastrã este un element de neliniºte mult mai complex, decât teama organicã de o absenþã totalã din neantul în care ne duce moartea. ªi nu ar fi nebunia o scãpare de mizeriile vieþii? Aceastã întrebare este justificatã numai teoretic, deoarece, practic, pentru omul care suferã de anumite anxietãþi, problema apare cu totul în altã luminã sau mai bine zis în altã umbrã. Presentimentul nebuniei se complicã de teama de luciditatea din nebunie, de teama momentelor de regãsire, de revenire, când intuiþia dezastrului ar putea fi atât de chinuitoare încât sã provoace o nebunie ºi mai mare. Nu existã salvare prin nebunie, fiindcã nu existã om cu presentimentul nebuniei care sã nu se teamã de luciditãþile
Manuscrisele se primesc la redacþia ziarului „Argeºul“, b-dul Republicii nr. 88, Piteºti. Tel. 0248/217704 ºi 0248/210060 e-mail: argesul@rdspt.ro www.ziarulargesul.ro
asupra naþional-comunismelor, pusã la cale de cei care organizaserã nu numai „distrugerea României”, ci ºi a Cehoslovaciei ºi a Iugoslaviei. ªi numai primul punct nu a reuºit! ar cel mai important ºi neprevãzut eveniment (decurgând însã fatalmente din cele petrecute la Bucureºti) avea sã fie apariþia – neprevãzutã – pe hartã ºi în istorie, alãturi de „fosta Iugoslavie”, a … „fostei Uniuni Sovietice”!!! eea ce trãim noi azi este de fapt tocmai încercarea de a elimina, odatã pentru totdeauna, buturuga micã de care s-au împiedicat ºi Baiazid pornit sã ia Roma veche, ºi þarii pravoslavnici dornici de a stãpâni Roma cea nouã, ºi cei roºii, vizând sã stãpâneascã lumea întreagã în numele „internaþionalismului proletar”. Iar în ultimã instanþã, ºi convivii din 1989 de pe valurile furtunoase ale Mediteranei. ineva a primit ordin sã suprime ultima citadelã, alãturi de Biserica Ortodoxã Românã, a Puterii sufleteºti a neamului românesc. Dar la fel ca Ana Pauker, Iosif Chiºinevski ºi Nicolschi, a socotit greºit, gândind materialist ºi luând în calcul doar ce se întâmplã cu alþii, crezând cã, luându-le banii, îi va risipi ca pe puii de gãinã pe membrii AOªR. Sala arhiplinã în care s-au decernat premiile pe anii 2008 ºi 2009 ºi atmosfera, cuvântãrile þinute i-au fost rãspunsul imediat! Programele strãlucite elaborate pentru anul în curs (mã refer ºi la cel al Secþiei de ºtiinþe istorice cãreia îi aparþin) sunt rãspunsul de perspectivã. Prin urmare, sus inimile!
D C
C
eventuale într-o asemenea stare. Ai vrea haosul, dar þi-e fricã de luminile din el. Forma nebuniei este determinatã de condiþii organice ºi temperamentale. Cum majoritatea nebunilor se recruteazã dintre depresivi, este fatal ca forma depresivã sã fie mai frecventã la nebuni, decât stãrile de exaltare plãcutã, veselã ºi debordantã. Este atât de frecventã melancolia neagrã la nebuni, încât aproape toþi tind spre sinucidere, o soluþie atât de grea pânã nu eºti nebun. Aº vrea sã înnebunesc într-un singur caz. Când aº ºti cã aº ajunge un nebun vesel, vioi ºi permanent bine dispus, care nu-ºi pune nicio problemã ºi n-are nicio obsesie, dar care râde fãrã sens de dimineaþa pânã seara. Deºi doresc infinit extaze luminoase n-aº vrea nici de acestea, cãci ele sunt urmate de depresiuni. Aº vrea însã o baie de luminã caldã care sã rãsarã din mine ºi sã transfigureze întreaga lume, o baie care sã nu semene încordãrii din extaz, ci sã pãstreze un calm de eternitate luminoasã. Departe de concentrarea extazului, ea sã se asemene cu uºurinþa graþiei ºi cu cãldura zâmbetului, întreaga lume sã pluteascã în acest vis de luminã, în aceastã încântare de transparenþã ºi imaterialitate. Sã nu mai existe obstacol ºi materie, formã ºi margini. ªi într-un asemenea cadru sã mor de luminã.
Sãgetãtorul Director coordonator - Mihai GOLESCU