Revista Altfel nr 7 Arad by Revista Altfel.

Eda Beauty Experience tratamente şi servicii de ultimă generaţie, într-o nouă locaţie

Salonul Eda Beauty Experience este cel mai mare salon de remodelare corporală din Arad, un loc în care clientela are parte de experienţe unice. Serviciile salonului îmbină estetica cu medicina, iar diagnosticarea este primul pas. Deschis în martie 2014, salonul Eda Beauty Experience foloseşte ultimle inovaţii în materie de aparatură în terapii non – agresive. Salonul satisface cele mai exigente cerinţe în materie de înfrumuseţare. Despre noua locaţie, tratamentele şi paleta de servicii oferite de salonul Eda Beauty Experience Arad ne-a vorbit Lucia Barath, managerul salonului, într-un interviu oferit Revistei Altfel. Începând din luna ianuarie, salonul şi-a schimbat locaţia. Unde este această locaţie şi cu ce diferă faţă de cealaltă? Noua locație a salonului este pe strada Academia Teologica, numărul 4 . Odată cu mutarea am adus o gamă mai largă de servicii de înfrumusețare, de la remodelare corporală, facială, îngrijirea parului, machiaj şi îngrijirea unghiilor . Care sunt cele mai eficiente tratamente? Toată gama noastră de tratamente este eficientă, atât pentru slăbit / înfrumuseţare, cât şi pentru recuperare medicală. De asemenea, punem mult preţ pe diagnosticare. Cu ce tip de tehnică vine Eda Beauty Experience Salon? Salonul nostru dispune de cea mai nouă tehnologie în materie de înfrumuseţare şi remodelare corporală, cu aparate aprobate de FDA.

Cum se îmbină estetica şi medicina în tratamente? În primul rând, în centrul nostru se face o fişă de tratament prin care stabilim dacă clientul sau clienta este apt (ă) din punct de vedere medical să recurgă la un tratament de înfrumuseţare sau de ameliorare fizică. Ce tipuri de abonamente avantajoase propuneţi clientelei? În fiecare sezon avem o listă de pachete promoţionale la care pot apela clienţii, iar dacă clientul doreşte anumite tratamente, se poate face un pachet personalizat, cu un discount aferent. Serviciile salonului nu se adresează doar sexului frumos. De ce pot avea parte bărbaţii care aleg un salon cu acest profil? Bărbaţii pot beneficia de tratamente faciale, corporale, masaje, electrostimulare şi epilare definitivă. Ce fel de afecţiuni se pot ameliora sau chiar trata prin tratament sau masaj? În materie de remodelare corporală se poate trata complet celulita, se scade în greutate şi centimetri iar prin anumite proceduri faciale se poate trata acneea, semnele bătrâneţii,

petele, guşa dublă şi se pot ameliora ridurile. Prin masaj therapeutic se ameliorează afecţiuni ale coloanei, întinderi, contracture, inflamaţii articulare şi muscular. De asemenea, se pot trata diverse probleme de spate, de la nivelul şoldului, afecţiuni reumatismale şi tulburări ale circulaţiei sanguine la nivelul mâinilor şi picioarelor. Care este paleta de servicii pe care o oferă Eda Beauty Experience? Avem o paletă largă de servicii, tratamente profesionale şi tehnologii de ultimă generaţie, atât pentru slăbire cât şi pentru înfrumuseţare facială. De asemenea, în paleta noastră de servicii avem și epilare definitivă cu lumină intens pulsantă (IPL Nanno Elite 300), atât pentru zone corporale cât şi pentru zone faciale.

CUPRINS travel

Sri Lanka - part 3

Bucuria de a călători

Parisul - o plăcere nevinovată de toamnă )

cariera

Spiritele libere poartă blugi sau costum?

OAMENI ALTFEL 25

Virgil Iuga – viața întrun “Carusel”

Vizi Imre - un trubadur al vremurilor noastre

Secrete bine păzite cu... Edith Torony

Andrei Ciobanu

lifestyle

eLIBERează-te!

Cum evităm să “aruncăm la coș” o relație de cuplu, dacă ea poate fi reparată?

lifestyle

Cum şi unde am simţit-o

1 an Altfel

Ce fac oamenii obișnuiți atunci când se află sub presiunea de a se conforma

fashion

Un barbat pe zi

Editorial: Take me North

Chic cucerește Asia

health &beauty

Sănătate și fitness: de data aceasta, este personal.

lunar 92

Descoperiri științifice

Horoscop

Carte

FOOD 88

Negrese

AUTO 90

Debutanţii anului 2018

Film

echipa altfel arad redactor șef Cristina Sabău editor șef Mihaela Livia Popa editors fashion editors Ancuța Ciortea Photo Buboi Popa Rareș Ciprian Suărășan Man’s style Paul Micșa Travel Brigitta Saszet Basil Mureșan Lifestyle Corina Huțan Aliona Tcaci Aurelia Marcoane HEALTH & BEAUTY Raluca Bașu AUTO Daniel Batrin CARIERă Aurel Rusu CRITICS CARTE & FILM Andreea Iulia Toma Ella Jebelean SALES arad@citestealtfel.ro 0723 563 558

Contact Un proiect creat de

disomedia creativityunleashed redactor șef general Sorana Ionescu sorana@citestealtfel.ro general creative director Diana Ghiba diana@citestealtfel.ro digital content editor Ciprian Roman ciprian@citestealtfel.ro

Tipar realizat de:

Aleea Dej, nr. 5, Arad Email: arad@citestealtfel.ro Online: www.citestealtfel.ro Facebook: www.facebook.com/citestealtfel Publicitate: arad@citestealtfel.ro 0723 563 558 Colaborare & parteneriate: arad@citestealtfel.ro

Altfel este o publicație Diso Media. Toate drepturile rezervate. Revista și articolele publicate sunt protejate conform legii privitoare la copyright. Este interzisă reproducerea, copierea, transmiterea electronică sau prin orice alte mijloace a conținutului revistei fără permisiunea scrisă a Diso Media. Redactorii revistei sunt responsabili pentru conținutul articolelor. Fotografiile modelelor care apar în revista Altfel au rol strict vizual. Altfel nu își asumă sub nici o formă implicarea modelelor respective în subiectele articolelor pe care le ilustrează. Imagini: dollarphotoclub / freepik / fotolia / iStock / shutterstock

ISSN 2359 – 862X

s r o t i ed

S K C PI

Muzică: Kovacs - My love. Vocea ei mi se imprimă direct pe suflet. Am descoperit-o anul acesta și o ascult obsesiv.

f 2017

Best o

Carte: Lăstarul meu de portocal, de Jose Mauro de Vasconcelos - pentru că e cartea cea mai adorată de mine, e cartea pe care o recomand de fiecare dată şi e cartea care m-a impresionat cel mai mult. E despre viaţă, copilărie, inocenţă, durere.

www.citestealtfel.ro

Mâncare: Trebuie să încercaţi Home Fresh. Un concept nou în Timişoara care face din gătit o plăcere. Suni la ei, comanzi ce preferi din meniul lor săptămânal şi primeşti un pachet cu tot ce ai nevoie pentru cină. Şi când spun tot, mă refer la tot. Porţionat, aranjat, tu nu trebuie decât să urmezi instrucţiunile. Et voilà!

App: MAPS.ME. M-a salvat din multe situații de… rătăcire. Îți trebuie internet doar cât să downloadezi harta de care ai nevoie. După aceea, poți folosi aplicația fără a fi conectat la net.

Serial: Ultimul serial pe care l-am văzut a fost Rick and Morty și am rămas impresionată de originalitatea, umorul și inteligența prin care a fost creat.

The Handmaid’s Tale - e un serial nebun. Nebun de bun! Realizat după cartea cu acelaşi titlu, scrisă de Margaret Atwood în 1985, serialul explorează diverse teme tangenţiale cu subjugarea femeii. Nu îţi voi divulga prea multe, în afara faptului că e o distopie care te pune serios pe gânduri.

Carte: Lean In de Sheryl Sandberg - COO-ul Facebook-ului, Sheryl știe despre ce vorbește în cartea ei despre feminism, putere și menținerea echilibrului între carieră și familie.

trăiește altfel

travel | text: Basil Mureșan - The globetrotter

a k n a L i r S

part 3

n Sri Lanka există un loc minunat (nu că aș fi găsit vreunul mai puțin minunat), dedicat elefanților. Este situat într-o rezervație naturală din localitatea Pinnawela. Acest orfelinat a luat ființă în anul 1975 din iubirea și dorința unor oameni de a salva viețile elefanților ce dispăreau pentru că nu aveau hrană, se pierdeau de turmă sau se îmbolnăveau. Pentru că aceste animale au

nevoie în permanență de apă și adoră să se joace în acest mediu, orfelinatul este construit chiar pe lungimea râului Maha Oya. Orfelinatul a fost amenajat astfel încât animalele să fie îngrijite și protejate. Toți elefanții care ajung aici sunt pui găsiți singuri în junglă și care, dacă nu ar fi aduși în acest sanctuar, nu ar avea nicio șansă de supraviețuire. În cele mai multe cazuri mamele acestor pui fie au murit de vreo boală, fie au fost ucise de animale de pradă.

Îngrijitorii parcului au ocazia de a observa inclusiv femelele gestante de elefanți, primul pui s-a născut aici în anul 1984, iar între anii 1985 și 2015 s-au mai născut alti 70 de pui. Orfelinatul din Pinnawela deține în momentul de față cea mai mare turmă de elefanți în captivitate din lume. Am adorat acest loc pentru că am putut să mă plimb printre elefanți, să îi admir în mediul lor natural, să îi hrănesc. Pentru mine a fost o experiență unică să stau

trăiește altfel

travel în fața unui animal atât de masiv și de blând. Nu pot spune că animalele sunt ținute în condiții extraordinare, dar acesta cred ca este un fapt cu care m-am obișnuit. Bineînțeles că este și extrem de dificil să poți îngriji o turmă atât de mare. În schimb, indiferent de cum arăta locul, am putut să văd căldură în ochii elefanților, nu am simțit tristețea adâncă pe care o avea elefantul de la grădina zoologică. Aici animalele se simt libere să facă tot ce își doresc, dar în același timp nu pot depăși granițele parcului. Mi-am continuat drumul către Dambulla, ultimul punct al călătoriei mele în Ceylon. Dambulla este unul dintre marile orașe ale Sri Lankăi, fiind localizat în centrul țării. Este un centru religios și un important centru istoric, datorită dovezilor arheologice descoperite aici, care atestă vechimea civilizației singaleze. Aici se află cel mai mare și mai bine conservat complex de temple în peșteri din Sri Lanka. Stânca în care se află aceste temple se înalță la 160 de metri deasupra reliefului din jur și, deși sunt peste 80 de peșteri în zonă, cele mai importante atracții se află concentrate în cinci dintre aceste peșteri. În interiorul templelor se află aproximativ 160 de statui ale lui Buddha, dar și ale regilor din Sri Lanka sau zeilor budiști. Și aici, în templele din stâncă, sunt și statui ale zeilor hindu, Vishnu și Ganesh. Drumul până la peșteri, deși destul de obositor, oferă o panoramă superbă. Am zărit chiar și Fortăreața de pe stâncă pe care urma să o vedem ulterior. În zona peșterilor există urme de civilizație încă din secolele 7 înainte de Hristos, însă picturile și statuile datează din secolul unu. Spre deosebire de alte temple budiste, acestea nu au fost abandonate, ci îngrijite și renovate constant. Întregul ansamblu este parte a siturilor UNESCO din 1991. Mânăstirea de aici este funcțională și este cel mai vechi edificiu religios din Sri Lanka. Fiecare dintre peșteri are câte un element central care să îi dea 14

www.citestealtfel.ro

unicitate. Peștera Regelui Divin este reprezentată de statuia înaltă de 14 metri a lui Buddha. Peștera Marilor Regi include peste 16 statui ale lui Buddha stând în picioare și 40 de statui ale lui Buddha stând așezat. Credincioșii depun ofrande și la statuile zeilor Saman și Vishnu, dar și ale regilor locali, Vattagamani Abhaya și Nissanka Malla, regi care dau și numele acestei peșteri. Prin tavanul peșterii picură un izvor despre care se spune că ar avea puteri tămăduitoare. Picturile în tempera de pe pereții peșterii datează din secolul 18 și înfățișează scene din viața lui Buddha. După ce am vizitat minunile de la Dambulla, ne-am îndreptat către Pollonaruwa, sau capitala antică a Sri Lankăi. Deși nu a servit drept capitală decât două secole, din secolul 11 până în secolul 13, Polonnaruwa, similar complexului de temple de la Angkor Wat din Cambodgia, este asociată de oameni cu perioada cea mai înfloritoare a țării. Multe statui, clădiri și obiecte artistice care sunt admirate astăzi de turiști datează din acea perioadă. În secolul XIII, Sri Lanka a fost invadată de mercenarii din sudul Indiei care au mutat capitala, iar Polonnaruwa a fost abandonată junglei. Centrul orașului, numit Quadrangle sau Patrulaterul, este cel mai sfânt loc al întregii Polonnaruwa. Zidurile sale sunt puternic decorate cu lei, lotuși și tot felul de vietăți, intrările sunt “păzite” de cobre, nagaraja. A urmat apoi Lankatilaka, unul dintre cele mai bizare monumente

pe care le-am întâlnit. Ei o numesc casă, dar de fapt nu sunt decat niște ziduri, înalte de vreo 1516 metri, în interiorul cărora stă aproape strivită o statuie masivă a lui Buddha, care nu are cap. Gal Vihara este o suită de patru statui ale lui Buddha, sculptate în granit de artiști necunoscuți, fiind unele dintre cele mai frumoase opere ale artei din Sri Lanka. Zona dimprejurul Polonnaruwa, împărțită de parcurile naționale Minneriya și Kaudulla, oferă o atracție cu totul diferită de cea a templelor și a statuilor lui Buddha. Este una dintre cele mai bune zone unde puteți zări în mediul lor natural celebri elefanți ai Sri Lankăi, atracție disponibilă în special spre finalul sezonului uscat. Cele două parcuri sunt conectate printr-un așa-numit “coridor al elefanților”, pe care animalele îl folosesc pentru a trece dintr-un parc în celălalt. După ce am văzut toate acestea, rămân, totuși, cu amintirea mării. Nervoasă, caldă, superbă. Cu apusurile acelea, extinse pe trei ore, cu soarele care devine, încet, o minge portocalie care se îneacă în mare. Cu jungla și fluviul și izul acela de mâl, cu crocodili și leoparzi și varani. Cu extraordinarul curry de flori de banan. Cu arhitectura absolut nebună, mai nebună decât circulația. Cu istoria și civilizația și arta. Și, mai ales cu oamenii. Extraordinari, blânzi și adevărați. Sri Lanka mi-a furat inima. Iremediabil.

travel | text: Saszet Brigitta Andrea - brigittacalatoreste.ro

Bucuria de a călători

ncercând să deslușesc tainele călătoriilor și cum acestea au devenit cu adevărat o artă, am realizat că întreaga noastră existență este o călătorie... una presărată cu lecții, bucurii, greutăți, momente speciale și nu o fugă continuă din punctul A spre punctul B... viața este o înșiruire de clipe. Am constatat că a călători nu înseamnă doar a explora locuri noi sau a învăța despre diverse culturi ale lumii; nu înseamnă doar răsfăț și relaxare, aventură sau o modalitate de petrecere a timpului liber. Astăzi, călătorim din diverse motive - printre care divertismentul sau pentru că avem șansa ca locul de muncă să ne ducă în diverse locuri ale

lumii, dar la originea călătoriilor noastre stă, de fapt, o nevoie elementară a omului: aceea de a supraviețui. Omul a migrat din cele mai vechi timpuri fie pentru a găsi hrană, fie pentru a evita războaie sau calamități naturale. Odată cu descoperirea mijloacelor de transport, aerul, marea sau uscatul nu au mai fost o piedică în a călători, ceea ce mă face să cred că dintotdeauna călătoriile au fost, pe lângă o necesitate, o modă și o artă. Cu 2000 de ani înaintea lui Hristos, în India și Mesopotamia se făceau călătorii în scop comercial, portul Lothal fiind destinația sumerienilor și a celor de pe valea Indului. Ca formă de agrement, cea mai veche formă de călătorie o putem regăsi în Babilon unde

exista un muzeu de antichități, deschis publicului larg. Mai apoi, în Grecia, Herodot este primul care descrie experiențe turistice din diverse zone ale Mării Mediterane. Grecii erau mari călători spre locurile în care existau temple dedicate zeilor spre a le aduce ofrande sau pentru a participa la diverse festivaluri religioase. Romanii, mari călători, preferau ca destinații Troia, Sicilia sau Rodos. Odată cu Renașterea, tinerii au fost încurajați să călătorească pentru a-și continua studiile sau a dobândi noi cunoștințe, așadar pe lângă călătoriile educative apar și cele de plăcere. Secolul al XX-lea a adus cu el dezvoltarea tehnologiilor și a modurilor de călătorie, astfel destinațiile se diversifică și trăiește altfel

travel turismul ia amploare, ajungând la ceea ce înțelegem astăzi prin acest concept, noi având astfel posibilitatea de a alege orice punct de pe globul pământesc și de a porni în explorarea acestuia. Revenind la rolul călătoriilor, uneori avem nevoie să plecăm undeva pentru a ne regăsi, reinventa sau pentru a ne dezvolta personal. Cred că atunci când ne părăsim zona de confort pe care o numim “acasă” avem oportunitatea de a afla foarte multe lucruri despre noi. Putem afla că suntem niște firi curioase, gata să exploreze necunoscutul și să se arunce în gol în fața unor noi provocări. Putem realiza că viața este o continuă mișcare și evoluție și să profităm de acest lucru. Putem afla că unele drumuri sunt cu adevărat inițiatice. Putem descoperi bucuria de a explora noi destinații, culturi, noi gusturi sau trăiri. Putem găsi răspunsuri la întrebări sau chiar liniștea mult căutată. Experiența călătoriilor ne poate îmbunătăți calitatea vieții, făcându-ne mai toleranți, mai sensibili, mai atenți la cei din jurul nostru. Călătoriile ne dau senzația libertății absolute de mișcare, de gândire, de acțiune. Călătoriile ne permit să renunțăm la idei preconcepute și să ne deschidem noi oportunități de cunoaștere sau înțelegere. Destinațiile alese ne definesc personalitatea și nevoile. Eu vă invit să fiți călători și nu turiști, atât prin minunata lume care ne înconjoară cât și în propriile vieți și să realizați cât de norocoși suntem că timpurile în care trăim sunt unele în care care “acasă” nu înseamnă neapărat o țară, o limbă sau un oraș anume… Revenind la călătorie ca o artă, definiția spune că termenul artă desemnează orice activitate care se bazează pe cunoștințe, exercițiu, percepție, imaginație și intuiție. Se poate concluziona, astfel, că și călătoria poate 20

www.citestealtfel.ro

Cred că atunci când ne părăsim zona de confort pe care o numim “acasă” avem oportunitatea de a afla foarte multe lucruri despre noi. deveni o artă, mai ales acum în secolul vitezei, al informației și al internetului. Dacă strămoșii noștri trebuiau să descopere într-un mod complicat și riscant minunata lume în care trăim, noi avem incredibila șansă de a fi la un click distanță de toate frumusețile lumii. În ziua de astăzi nu se mai pune

călătorind în destinații pe care le-am mai vizitat în trecut, am realizat că citatul lui Marcel Proust: „adevărata călătorie de descoperire nu înseamnă a căuta noi peisaje, ci a privi totul cu alți ochi” este just... Destinațiile rămân aceleași, noi suntem cei care evoluăm, descoperim și ne redescoperim.

problema cum ajungi într-o destinație, ci care colț de lume să-l alegi. Arta constă în a alege destinația, a descoperi ceea ce ni se potrivește, a explora, a deveni conștienți de ce și cum călătorim, de ceea ce vrem să simțim și să trăim. Anul acesta,

Îmi doresc ca anii ce urmează să ne umple inima și mintea de călătorii făcute cu suflet și din suflet și să realizăm că suntem cu toții o operă de artă.

Ibis Style Arad Fabrica de momente magice și-a deschis atelierele

ntr-un furnicar industrial, în care oamenii funcționează că niște furnicuțe bine organizate și motivate, focusate pe sarcinile zilnice, există un străjer, calm, înalt și drept – drept dovadă rigla supradimensionată care îl decorează. Un fel de oază de liniște și refugiu în acest perpetuum mobile în care oamenii produc vagoane, componente automotive, 22

www.citestealtfel.ro

cabluri. Un hotel... dar care și-a asumat un rol important: acela de a spune o poveste. Nu una oarecare, ci povestea unui oraș, a Aradului. Inima Aradului bate în el, pentru că Hotel Ibis Style Arad își trage seva direct din împrejurimi. Este primul hotel de acest gen din România și a fost creat și conceput întrun stil inconfundabil având la bază combinația perfectă între trecutul, prezentul și viitorul orașului. Din această perspectiva, Hotel Ibis Style Arad

reprezintă noul, dar veghează ca un oracol bătrân de când lumea care poartă semnele trecutului, iar magia care îi curge prin vene te plimbă în timp și spațiu. Revoluție... un cuvânt asociat în general cu durere și suferință... Uităm de însemnătatea pozitivă a cuvântului, iar aici cu siguranță vorbim de o revoluție care marchează progresul. Și aici, a și inspirat, întrucât orașul Arad, ca centru de manufactură a prosperat și a fost marcat profund de revoluția industrială. Ibis aduce un omagiu acestui oraș muncitor și în cele 72 de camere primitoare și spațiile comune decorate modern, a introdus un amestec delicios de texturi, culori vibrante, interioare industriale, forme, care te poartă într-o lume cu totul altfel. E drept, Ibis te pregătește încă din exterior, expunându-și sfidător liniile curate și drepte, dar nimic nu te poate pregăti pentru surprizele din interior. Aici spiritul tehnologiei dansează cu arta, iar designul modern devine povestitorul. Intrând în acest hotel, accepți un rol într-un joc... acela de a descoperi referirile la moștenirea orașului Arad. E un joc interesant... o dată ce ai pășit pragul, te duce înapoi în secolul 19, unde ești întâmpinat de fotografii istorice făcute în locații industriale și fabrici, apoi un ceas mare și valizele patinate de timp, atent așezate, te duc cu gândul la o gară de modă veche, și chiar simți că vrei să îți scoți batista pentru a flutură un “rămas bun” celor de afară. Apoi pornești aventura în lumea Ibis Styles Arad și observi cum designul modern este mângâiat și îndulcit de accentele istorice: birouri de recepție din beton, corpuri de iluminat customizate din conducte și mobilier rafinat. Culori vibrante – galben, verde, violet și căldura elementelor din lemn aduc viață în acest cadru, mai ales în restaurantul hotelului, denumit în mod foarte

ingenios π-LE (adică PILE) și care beneficiază de o bucătărie urbană cu tendințe gourmet care va atenta la papilele tale gustative cu artilerie grea și delicioasă. Cireașa de pe tort constă într-o servire impecabilă, asigurată de un personal atent la clienți, politicos, săritor și profesionist. Într-un final ajungi în cameră, fiecare spunând povestea unei fabrici care a stat la baza dezvoltării orașului: Fabrica de Zahăr, Fabrică de băuturi Zwack, Uzina de textile Arad ( UTA ), fabrica Marta... mai departe nu spunem, pentru că am încălca regulile jocului și trebuie ca tu singur să descoperi ce mai știe oracolul acesta despre Arad. Hotelul este generos și la capitolul “muncă” pentru că aici putem găsi “ateliere” speciale care constau în 3 săli de conferințe și o sală multifuncțională, care poate fi folosită atât pentru întruniri mai mari, cât și pentru evenimente. L-am întrebat pe Flavius Bălaj, mastermind-ul conceptului acestui hotel, de ce Ibis Styles Arad cu iz industrial? “Din trei branduri hoteliere propuse de către Accor pentru locația noastră, am considerat că Ibis Styles este cel mai potrivit. Nu numai pentru că era o provocare, fiind primul de acest gen din România, ci și pentru conceptul de design pe care Ibis Styles îl presupune, și anume un design pe o temă aleasă. Noi am ales tema industrială și au fost o serie de coincidențe care au dus la alegerea acestei teme. Am vrut să oferim Aradului un hotel, să fie al lui, al orașului și cum Aradul are o puternică istorie industrială am considerat că este un punct forte pe care acesta îl are și pe care putem să îl integrăm în hotel. O altă coincidență este situarea acestui hotel pe Calea Aurel Vlaicu, stradă care a avut de-a lungul istoriei cele mai multe fabrici și uzine, multe dintre ele funcționând și acum. Și nu în ultimul rând, vecinătatea cu noua zonă industrială a Aradului, ne determina să ne uităm nu numai spre trecut ci și spre viitorul

acestui oraș.” Hotelul Ibis Styles Arad emană magnetism prin trăsăturile sale aparte, atmosfera unică, combinația de stil și confort, prin imagistica expusă în diverse locuri ale hotelului. Interioarele hotelului sunt un amestec jucăuș de funcționalitate și echilibru, obținute dintr-o alchimie perfectă de energie pozitivă și vibrații creatoare, fiind astfel un loc ideal atât pentru relaxare cât și pentru muncă, aducând un nou suflu pe piața hotelieră din Arad. Nici exterioarele nu sunt lăsate la voia întâmplării, totul fiind prins într-un plan unitar, plin de farmec. Astfel, oracolul nostru va primi o mantie sub forma unei grădini multifuncționale de 3500mp, cu terasă, care va îmblânzi exteriorul hotelului, iar coroana va consta într-o sală de evenimente situată la etajul 9 al hotelului. O terasă în aer liber va marca un loc unde petrecerile pe timp de vara vor fi de neuitat și inegalat, unde te poți simți prins între două lumi: într-o parte orașul zbuciumat, iar în cealaltă, câmpia noastră dragă, spintecată de autostradă... Trăim într-o lume în care amestecăm ce e dur cu ce e blând… dualitatea este peste tot în jurul nostru. Acum, avem ocazia de a profită de contraste în doze concentrate și savuroase. Caută să vezi cu ochii tăi

această lume încărcată de istorie, noutate, metal, lemn, iz de rugină și parfum de materiale fine, caută să intri într-o lume a contrastelor, a profesionalismului și a respectului față de vizitatori, alege Hotel Ibis Styles Arad fabrica de momente magice.

trăiește altfel

lifestyle | realizat de: Corina Hutan - Cafeneaua Dezvoltării

Virgil Iuga viața într-un “Carusel”

ste un muzician foarte cunoscut în România, membru al Uniunii Compozitorilor din România, compozitor și interpret de mare valoare. Primul contact cu muzica l-a avut la cinci, ani când mama sa l-a dus la cursuri de pian. De-a lungul timpului a făcut parte din mai multe formații, printre care și Carusel, despre care spune că a fost apogeul traiectoriei sale în domeniul artistic. Vorbim despre Virgil Iuga, a cărui carieră și viață au fost marcate de orașul Arad, oraș în care are rădăcini puternice.

Pentru început, vreau să ne întoarcem puțin în timp și să povestim despre originile tale, despre rădăcinile tale. M-am născut în Arad, mama mea este nemțoaică, a fost în lagăr la ruși, în Bombas, mai exact, a avut o tinerețe nefericită iar tatăl meu a fost un moț get-beget, din comuna Vârfuri și mi-a transmis mie, ca unicul băiat, dragostea de pământ, de glia strămoșească și, în general, de tot ce este frumos în țara noastră. Cum a fost copilăria ta? Eu am copilărit în perioada stalinistă, grea, în anii ‘50 – ‘60. Am prins perioadele foarte grele ale tinereții părinților mei și ale

tinereții mele, ca și copil, dar sigur că am avut o copilărie fericită. Eram cu toții săraci, dar a fost frumos. Nu vreau să mă plâng. Ce năzbâtii făceai? Trăgeam cu praștia și spărgeam geamurile vecinilor. Eram întotdeauna mustrat de mama, nemțoaică în adevăratul sens al cuvântului. Cine ți-a insuflat pasiunea pentru muzică? Părinții tăi aveau legătură cu domeniul artistic? Da, sigur. Mama, dacă nu intervenea războiul, se pregătea pentru Conservatorul din Viena, voia să fie soprană. Nu a reușit să facă asta, din păcate. Pe mine,

trăiește altfel

când am împlinit vârsta de cinci ani, m-a dat la cursuri de pian după care am început să studiez la Școala Populară de Arte din Arad. Ce a urmat? Știu că te-ai înscris la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj

Nu m-au interesat facultăţile şi nici Conservatoarele, ci banii. Aveam concepţia că trebuie să câştig bani şi să ridic nivelul de trai al familiei mele. Napoca dar nu ai terminat. Am fost la Cluj şi, cu avântul tineresc de atunci, de la 20 de ani, visam să studiez pian - jazz. M-am dus la directorul de la Conservator şi am întrebat de catedra de jazz şi dânsul mi-a spus să mă liniştesc dacă nu vreau să am probleme. La vremea aceea jazz-ul nu era foarte bine văzut. Am întrerupt studiul după doi ani pentru că nu mă interesa să devin profesor de muzică cine ştie pe unde şi să fiu plătit prost. Nu m-au interesat facultăţile şi nici Conservatoarele, ci banii. Aveam concepţia că trebuie să câştig bani şi să ridic nivelul de trai al familiei mele. Acum, că am ajuns la muzică, aş vrea să vorbim despre traiectoria ta. Ştiu că ai activat în mai multe formaţii de-a lungul timpului. 26

www.citestealtfel.ro

Am început din liceu, cu formaţia Andromeda, prima pe care am întemeiat-o, cu care am amintiri foarte frumoase, după care a urmat formaţia Carusel, care a fost apogeul carierei mele. Am trecut prin foarte multe „aventuri” muzicale cu ei. Am pornit de la rock şi am ajuns, în anii ‘80 – ‘81, la jazz – rock, un stil de muzică mult mai elevat. În vremea aceea am colaborat cu toate formaţiile şi artiştii mari din România. Amintesc aici Sfinx, Dan Andrei Aldea, Roşu şi Negru şi mulţi alţii. Am încercat să nu facem niciun compromis din punct de vedere muzical. Mă refer aici la texte, ținând cont că era perioada comunistă şi eram cenzuraţi. Acesta a fost şi motivul pentru care nu am scos niciodată un disc. Aveam totul pregătit dar, din cauza textelor, secretarul de partid de la Electrecord ne-a refuzat. Ce modele „de afară” aveaţi? Am pornit de la Beatles şi Rolling Stones. Cam tot ce se întâmpla afară era demenţial, în ziua de azi nu mai există aşa ceva. Elvis şi Tom Jones m-au influenţat foarte mult. Toţi eram „flămânzi de muzică”. Ascultam foarte multă muzică bună. Ce părere ai despre ce se întâmplă acum pe piaţa

muzicală românească? Ceea ce mă scoate pe mine din minţi este cântatul fals. O persoană care cântă fals trebuie eliminată. Falsul în muzică e ca un cancer. Apoi, să te numeşti artist înseamnă să compui, să îţi faci textele. Nu poţi să vii să spui că tu ai compus un text când eşti agramat şi habar nu ai. Consider că o vină pentru tot ce se întâmplă o are şi societatea românească, care a permis ca muzica să fie „pe gratis”. Fiica ta, Claudia Iuga ţi-a moştenit talentul. Ai fost de acord ca ea să urmeze o carieră în domeniul artistic, în muzică? Nu, am fost complet împotriva carierei ei în muzică. Asta pentru că am ştiut foarte clar şi, mai apoi a recunoscut şi ea, culisele unei soliste, ce sacrificii trebuie să facă o solistă pentru a ajunge sus, pe podium. Mă refer aici la mârșăviile pe care trebuie să le suporte o femeie în lumea culturală, la compromisurile pe care trebuie să le facă.

oameni altfel | realizat de Cristina Sabau

Vizi Imre

un trubadur al vremurilor noastre Vom începe prin a te întreba cine este Vizi Imre, omul? E o întrebare grea la care nu știu ce să răspund. Sunt un om (prea) sincer, nonconformist, călător, gourmand cu un soundtrack original. Cine a fost Vizi Imre înainte de Vocea României și cum i-a influențat viața apariția la show-ul de televiziune? Te-ai gândit că vei avea așa succes? Eu trăiesc clipă la propriu. Nu pot ține ranchiună pentru că mă enervez și mă calmez în 3 minute. Asta înseamnă că nu m-am așteptat la nimic de la Vocea României. Trăiam fiecare moment pe măsură ce venea. Însă cu VR mi s-au deschis aproape toate ușile industriei muzicale din România. Ai umblat și ai cântat pe străzi prin mai multe țări din Europa, un adevărat trubadur al timpurilor noastre, cum a fost această viață și care a fost reacția oamenilor? Reacția a fost pozitivă sau nu a fost reacție. Asta e frumusețea cântatului pe stradă. Oamenii nu sunt obligați să te asculte. Ai avut un turneu prin mai multe orașe, Aradul fiind

ultimul, cum a fost acest turneu? Mi-a depășit așteptările. Nu aveam nici o așteptare și am fost foarte plăcut surprins de cum a fost primit acest concept și abia aștept să mă întorc pe drumuri. Dar stai să vezi ce a ieșit după. Doar atât zic. Care a fost ideea de bază a ultimelor tale spectacole? Care e reacția publicului la astfel de spectacole? Am vrut să demonstrez că nu trebuie să cânți coveruri pe bani mulți la cluburi sau evenimente plătite din banii primăriei că să poți trăi din muzică. Sunt oameni care ar da bani să audă muzică originală în prima audiție iar când conceptul este pay what you want, ei sunt și mai generoși. Mi-a ieșit. Sunt bucuros și recunoscător. Cum e să fii artist în România? La fel ca orice alt domeniu, cu mai multă dezordine și junglă ca în alte țări. Din muzică se poate trăi la fel ca din orice altceva. Ai de făcut sacrificii mai mari dar merită pentru că dacă iubești ceea ce faci nici nu mai simți că lucrezi. Ce pregătești pentru viitor? Albumul la care căutăm

sponsori și 3 single-uri. Dar toate la timpul lor. Cum ți-a plăcut la Arad și la Tucano Caffee? Mi-a plăcut la nebunie. A fost un show interactiv în care m-am simțit ca într-un cerc de prieteni. Am înțeles că ai lansat o melodie nouă la Arad. Poți să ne povestești puțin despre ea. Nu e mult de povestit. Piesă este simplă. E jazzy pentru că așa am simțit-o. Dar mesajul este cel mai important mai ales la noi în țară: zâmbește. Piesa s-a născut după ce am observat că la noi oamenii sunt încruntați aproape tot timpul. Când vin acasă din alte țări observ diferența asta de atitudine și mă deranjează. Desigur, putem să zicem că vai ce greu e la noi, dar e alegerea noastră cum reacționăm la factorii aceștia externi. Cu același efort cu care te încruntezi poți să și zâmbești. Ai un mesaj pentru cititorii Altfel? Zâmbiți mult. Veți trăi mai mult!

trăiește altfel

Spiritele libere poartă blugi sau costum?

tunci când spunem „om de afaceri”, cu toții ne imaginăm un bărbat îmbrăcat în costum bleumarin cu cămașă albă și cravată în dungi, mergând hotărât-ușor-grăbit, și ținând într-o mână servieta, într-o mână un pahar mare cu cafea, și cu cealaltă mână telefonul la ureche, angajat într-o conversație despre contracte importante și decizii urgente. Stai! Am zis prea multe mâini? Asta pentru că uneori, avem impresia că un om de

www.citestealtfel.ro

afaceri este un fel de Superman, cu multe puteri extraordinare. Mai mult, avem așteptarea ca un om de afaceri să aibă un stil propriu vestimentar, care să îi reflecte spiritul și personalitatea sa. Drept urmare, unii aleg din prima costumul și îl poartă tot timpul, în timp ce alții îl folosesc doar ocazional. Adesea, observăm că vestimentația este corelată cu activitatea principală: dacă are o funcție de conducere sau de vânzare, este foarte probabil că va alege o ținută formală sau aproape formală (costum sau cămașă + pantaloni); în schimb

dacă are un rol creativ în cadrul businessului, ne așteptăm să îl (o) vedem purtând blugi, tricouri, bluze lejere, etc. Din punctul meu de vedere, întrebarea nu e cine are curaj să se îmbrace în blugi, ci mai degrabă cine are curaj să treacă de la costum la blugi. Pentru că de regulă, faci mișcarea asta după ce ai ajuns la un anumit nivel de valoare și de încredere în tine. De cele mai multe ori, un om de business (în egală măsură bărbat sau femeie) care a renunțat la costum nu mai are atât de multe lucruri de demonstrat, este conștient de

carieră | text: aurel rusu - www.aurelrusu.ro

Antreprenorii se îmbracă pe măsura publicului lor țintă pentru că așa le este mai ușor clienților să se identifice cu ei.

valoarea lui și este încrezător în forțele proprii. Vezi exemplul lui Steve Jobs, Mark Zuckerberg, Elon Musk și alții. Oamenii de afaceri care au scos din uz costumul sunt acei curajoși care au trecut la etapa următoare. Ei au spart tiparele și au mers dincolo de ținuta formală, pentru că ei au deja un renume și își permit să meargă cu fruntea sus la orice eveniment, fără să își facă griji legat de cum ar putea să le fie imaginea afectată – pentru că imaginea lor e deja definită și stabilă. Antreprenorii se îmbracă pe măsura publicului lor țintă pentru că așa le este mai ușor clienților să se identifice cu ei. Nu e nici o mirare că marea majoritate a fanilor lui Zuckerberg se îmbracă în blugi și tricou, așa cum face Mark. Mergând pe aceeași idee, să-l luam de exemplu pe Lorand Soares Szasz: tot timpul când vine la conferințe zici că e proaspăt scos din cutie: costum, cravată, zâmbet, totul e acolo unde trebuie să fie. Asta pentru că produsele lui se adresează oamenilor la fel ca el, care se îmbracă toată ziua la costum și

cu cravata la gât. Pe de alta parte, aceia care sunt faimoși pentru că se îmbracă doar cu tricou gri și blugi (Zuckerberg) fac asta pentru că au ajuns suficient de faimoși cât să își permită extravaganța asta, și mai ales pentru că au înțeles că dacă elimină timpul alocat deciziei despre îmbrăcat, câștigă mai mult timp de gândire pentru afacerea lor - ceea ce e de admirat. Și eu mi-am propus la începutul anului, să îmi aranjez hainele pentru a doua zi, de cu seara. Îmi iese mișcarea asta cam odată la două zile; deci am o rată de succes de aproximativ 50%. Toți oamenii de afaceri au spirit liber, pentru că fix acest spirit liber i-a scos din zona de confort și i-a pus pe drumul antreprenoriatului. Atunci când ești la început de drum, costumul este o uniformă, o armă, un must-have care transmite mesajul că ești serios, că ești pe bune, că you mean business! Ok, poate nu chiar un costum cu cămașă și cravată, dar măcar cămașă, blugi, pantofi – altfel nu te ia nimeni în serios. Teorema asta depinde și de mediul în care îți desfășori afacerea: de

fapt tu trebuie ca nou venit să te aliniezi la tendințele majorității. În articolul acesta, ne referim la majoritatea mediului de afaceri, unde costumul este o cerință clară. Dar, dacă ai un business unde înveți copii să înoate, este de așteptat ca tu să vii la bazin îmbrăcat în trening, nu în costum. Sau dacă ai un business cu activități outdoor (teambuildinguri, drumeții, etc), este de așteptat să te prezinți echipat în bocanci și să te dai jos dintr-o mașina 4x4 autentică. Din punctul meu de vedere, trecerea prin etapa „costum” este obligatorie. După aceea, rămâne de văzut dacă îți place și rămâi acolo, sau dacă mergi mai departe la următorul nivel: dressing down a bit. Dar, așa cum am mai spus, pasul acesta are sens doar atunci când ai deja un nume și o reputație care nu mai depinde de felul cum te îmbraci. Eu, deși nu sunt (încă) un om de afaceri, prefer ținutele smart-casual în marea parte a timpului, mai ales când merg la birou. Nu îmbrac un costum de 3 piese, dar port întotdeauna pantaloni chino cu cămașă și sacou/cardigan - așa mă simt cel mai bine. Dar tu? Cum te îmbraci când mergi la serviciu? Spune-ne și nouă, sau lasă-ne un mesaj la adresa redacției www.citestealtfel.ro/contact. trăiește altfel

oameni altfel | realizat de: aliona tcaci

Secrete bine păzite cu...

Edith Torony

“C

uloarea este pentru Edith Torony un instrument indispensabil de reprezentare: intensă până la strălucire, uneori chiar electrică, poate fi transparentă, diafană sau umbrită de tensiuni; vie, dezinvoltă, fixează, delimitează și unifică, analizează ori abstrage, nuanțează, valorează, transmite sau sugerează.” (Dr. Doina Păuleanu, critic de artă, Directorul

www.citestealtfel.ro

Muzeului de Artă Constanța) Forme atipice, un haos ordonat, mesaje ascunse, mesaje directe și foartă multă atenție pentru detalii. Lucrările lui Edith Torony, artistă timișoreancă, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, șochează, instigă, vorbesc. Iată ce am aflat, stând de vorbă cu ea. Când și cum a început pasiunea ta pentru pictură? Am crescut în atelierul tatălui meu, fiind și el artist, așa că mereu am văzut albume de artă, l-am văzut pictând și am trăit

zilnic în mirosul de terebentină... Poate la început, fiind copil, l-am imitat doar, abordând aceleași teme tratate de el în câteva schițe și tempera. Tot trecutul meu este legat de pictură, făceam și bradul în atelier, miam construit chiar și o casă din cutii de detergent acolo, deci era un fel de safe zone, așa cum a rămas și acum de altfel. Pe la 13-14 ani am început să lucrez pentru prima oară în ulei și cred că de aici a început totul de fapt. Cea mai mare dezamăgire a mea a fost că nu s-a putut înființa secția de pictură de la liceul de arte, neavând destui candidați, așa că am ales grafica. Pictam acasă și uneori mă ceream de la școală ca să vin să lucrez. Abia în facultate am studiat pictura și am simțit cu adevărat că îmi aparține, sau că îi aparțin... și abia atunci am ajuns să apreciez că am studiat grafica. Care este cel mai mare obstacol de care te-ai lovit de când ai decis să mergi pe acest drum? Dar cea mai mare satisfacție? Eu sunt singurul meu obstacol, nu îmi vine în minte ceva mai greu decât propria incapacitate de a crea, momentele în care oricât te-ai chinui nu poți scoate nimic și din care se nasc niște frustrări enorme... și de aici vine răspunsul la a doua întrebare, clar cele mai mari satisfacții vin din materializarea unui proiect, sau din nașterea unei idei interesante. Numai că aceste satisfacții durează puțin, nu pot trăi din trecut, trebuie mereu să îmi demonstrez că pot altceva poate mai bun, că nu mă repet și că trebuie să continui. Ce faci când nu pictezi? Ce alte pasiuni mai ai? Când nu pictez acumulez. Am o pasiune mare pentru fotografie, cărți și filme, dar am impresia că nu este destul timp să fac tot ce îmi doresc. Ai avut de curând o expoziție la București Junkyard Symphony. Care este

oameni altfel

povestea proiectului, mesajul? Da, am avut. Expoziția a avut loc la galeria Senso din București și a venit ca invitație după ce începusem deja să colaborăm. În seria Junkyard Symphony continui să studiez același spațiu de la periferia orașului Timișoara unde locuiesc, pe care îl explorez din 2012 prin

concordanță cu schimbările la care a fost supus spațiul, în urma extinderii orașului și a populării zonei, fiind tot mai accesibil omului, au început să apară reziduuri din plastic, sintetice, de la ambalaje strălucitoare și colorate, până la tuburi de plastic, fire de curent inestetice, stâlpi și sârme, tot felul de

Eu sunt singurul meu obstacol, nu îmi vine în minte ceva mai greu decât propria incapacitate de a crea, momentele în care oricât teai chinui nu poți scoate nimic și din care se nasc niște frustrări enorme...

diferite mijloace: fotografie, manipulare digitală sau pictură. În perioada 2013-2014 am studiat în acest spațiu jgheabul, ca element care se regăsește în aproape toate lucrările din seria Vertical Absorption. Pe măsură ce am pus punct acestei serii, în

obiecte care începeau să îmi atragă atenția, tot ce era aruncat sau nu se integra. Deși pornesc de la același spațiu real, existent și apropiat mie, îl transform în funcție de anumite întâmplări, de tot ceea ce colectez pe parcursul zilelor. De unde și numele de

„junkyard”, un fel de Recycle Bin al memoriei, al inconștientului, uneori indescriptibile aceste elemente, cărora nu le găsesc sensul, proveniența... Un fel de arheologie personală sub forma unui peisaj haotic, populat cu tot felul de obiecte pe care le respingem, de care nu mai avem nevoie, reprezentări abstracte, alteori cu origini în figurativ, întotdeauna la limită. O frumusețe aparentă a tot ce e reziduu, al ambalajului atrăgător, dar lipsit de conținut. Un spațiu dezolant, invadat de tot ce nu ne mai trebuie, de care nu ne scăpăm ușor. Începând cu cele două lucrări sub titlul Party Is Over din 2015, ce reprezentau resturi lăsate de oameni pe malul mării, după ce aceștia s-au simțit bine, am mers mai departe cu același subiect în seriile Periphery of Memory, trimițând astfel simbolic către o dimensiune psihică și ajungând treptat la seria Junkyard Symphony, odă haosului, a reconstrucției, a recompunerii, reducând totul la un loc de joacă reciclat, o lume second-hand specifică timpurilor noastre, de care nu ne mai putem dezice. În ce măsură crezi că este influențată arta de digital și cum crezi că va evolua acest lucru în timp? Nu de mult am început și vreau să realizez o mini serie de schițe pe tabletă, deci cred că digitalul ne influențează, ne acaparează și eu nu văd nimic rău în asta. Avem acces rapid la informații și la o grămadă de instrumente ce pot fi folosite în scopuri creative. Oriunde te uiți vezi artiști care folosesc medii noi sau se ajută de ceva digital, indiferent de rezultatul final. Totuși mediile tradiționale nu cred că vor dispărea prea curând, își au frumusețea lor, iar diversitatea asta e foarte mișto. Ce planuri de viitor ai? Nu îmi plac planurile de viitor.

trăiește altfel

lifestyle | text: Anca Gabrian, Miss Allegra

eLIBERează-te!

una ziua, suflet frumos! Da, nu te uita peste umăr, mă adresez ție, cel sau cea care citește aceste rânduri. Sper din tot sufletul că știi și simți că ești un suflet frumos, minunat, cald... un spirit unic, deosebit, dar mai ales, LIBER! Sper că știi că tu ești cea mai importantă persoană din viața ta și îți ești dator cu ceea ce este mai bun pentru tine. Îmi doresc să conștientizezi că un spirit ca al tău trebuie să își cunoască valoarea și astfel să nu lase voci exterioare să îl facă să se îndoiască de el. Știu că e mult probabil să nu mă crezi, suflete, atunci când îți spun eu cu certitudine cât ești de frumos. Știu asta pentru că și eu am uitat uneori, mai ales – m-au convins alții să uit, dar copilul din mine s-a zbătut atât de tare să nu fie sufocat de preconcepții și stereotipuri, încât a răzbit! A învins și vin aici, înaintea ta, să îți amintesc ca ai în interiorul tău un copil incredibil de inocent, bun, cald, vioi, jucăuș, iubitor de viață, curios... nu e voie să îl mai ascunzi. Lasă-l să iasă, să se manifeste, pentru ca tu să redevii tu, cel care ești atunci când lumea nu te subestimează, nu cere să fii altceva, nu îți propune compromisuri care te îngenunchează. Este posibil că anumite evenimente sau persoane te-au rănit în copilărie și cu siguranță în diverse în diverse momente

www.citestealtfel.ro

ale vieții tale ai decis că e mai bine să te protejezi, cu ziduri și măști, mai mult sau mai puțin frumoase. Nu îți pot descrie sentimentul pe care îl am când reușesc să întrevăd copilul neastâmpărat, bun și vulnerabil în spatele unei măști, de multe ori dură... Da! Oricât de dură și respingătoare ți-ai făurit masca, copilul ascuns cu grijă acolo e mereu frumos! Ești o comoară, nu uita asta! Ai putea să mai lași oamenii să te descopere. Iubește copilul, iubește-te pe tine și eliberează-te! E primul pas înspre a fi un spirit liber, ceea ce ești, de fapt, și să conștientizezi că e posibil să-ți fi pus chiar tu jugul, acceptând etichetele puse de alții. Așa că îți recomand să redescoperi cine ești, mai ales în urma cizelării pe care au adus-o diverșii

factori cu care te-ai intersectat de-a lungul vieții, uită-te în interiorul tău și lasă lacrimile să purifice comunicarea ta cu tine, să vindece rănile pe care le-au lăsat alții, iartă, înțelege și mergi mai departe. Trecutul aparține timpului trecut și acum e momentul să te ancorezi în prezent, să te bucuri de fiecare moment, de fiecare rază de soare, picătură de ploaie și zâmbet care vine înspre tine. Fii îngăduitor și răbdător cu tine, acultă-ți vocea interioară și nu pe cele din exterior. Cu un mic zâmbet în colțul gurii te îndemn să lași zeul sau zeița ta interioară să crească și să se manifeste, să te convingă de forța care zace în sufletul tău. Cineva tânăr dar înțelept, mi-a dat o lecție de viață când mi-a atras atenția că mă las afectată

de spusele și părerile celor din jur. Viața ta este ca o foaie de hârtie, mi-a spus, este a TA și numai tu ai dreptul să decizi ce va scrie pe hârtia ta... nimeni altcineva. De asemenea tu decizi pe cine lași să pună etichete pe hârtia ta, pentru că ce e scris acolo, greu mai vine jos în cazul în care nu e bun. Și uite așa am conștientizat că eu, la fel ca mulți alții, permit altora să îmi murdărească foaia de hârtie, așa că am decis că e nevoie să fac o curățenie generală. Și te asigur că nu e ușor, dar funcționează încet și sigur. Începe să îți spui că te iubești, în fiecare dimineață, în fața oglinzii și de fiecare dată când îți amintești... fă-o cu convingere și crede-o cu tărie. Conștientizează-ți calitățile și defectele, fii realist și subiectiv, nu lăsa părerea altora să te afecteze, decât cu bucurie, dacă e bună. Ei nu știu cum e să fii tu, nu au umblat în pantofii tăi, nu au trăit ce ai trăit tu, nu au gândirea și emoțiile tale, așa că nu au nici un drept să îți atribuie caracteristici, și mai rău, să te judece. Imaginează-ți că te curtezi, că

vrei să te căsătorești cu tine, comportă-te ca un îndrăgostit cu tine însuți și vei ajunge la starea necesară eliberării tale. Prin urmare, fă ce face un îndrăgostit: fă-ți complimente, ieși în oraș, în natură, plimbăte, remarcă tot ce e în jurul tău și constată ce simți, apreciind, inspirând până în adâncul ființei senzațiile, aerul, mirosul, culorile, zgomotele. Realizează că ești o parte importantă a acestei lumi. Fă ceea ce îți place, nu te mai înfrâna... dansează, cântă, călătorește, fă un curs de fotografie, pictează, scrie, fă sport, caută pasiunea din tine și rupe ritmul rutinei zilnice cu momente plăcute, dedicate ție și bucuriei tale. Folosește parfumul acela scump, pe care îl ții doar pentru ocazii, aprinde lumânările alea frumoase, poartă hainele alea bune, nu mai lăsa pe mai târziu ceea ce e bun, pentru că se vor deprecia, iar tu meriți ceea ce e mai bun, ACUM. Când ieși afară din casă salută soarele, ține capul sus, uită-te în ochii oamenilor pe lângă care treci și zâmbește... un zâmbet și o vorbă bună vor

face minuni pentru cel care le primește. Dansează în ploaie, fă ceva ce nu ai mai făcut niciodată, fă acte de bunătate aleatoare, lasă artistul din tine să iasă la suprafață, exprimă-te după cum cântă sufletul tău. Petrece mai mult timp cu familia, cu prietenii tăi, cu oamenii cu care vrei să împărtășești acele momente, scoate nasul din rețelele sociale și interacționează viu, organic, privește-i în ochi, râzi, vorbește, jucați-vă jocuri de societate, comunică liber, spune-le ce simți, deschide-te! Amintește-ți că nu trebuie să faci ceea ce fac alții, pentru că ești unic și pentru că tu poți face orice vrei tu! Aceasta e condiția: să vrei. Îți doresc să vrei să ieși din zona de confort – să o și faci, urmând să te bucuri de minunile care te așteaptă în afara ei! Să fii fericit, să râzi, să iubești și să trăiești ca un spirit liber! Miss Allegra

www.citestealtfel.ro

oameni altfel | realizat de: diana ghiba

)

Multiplele personalitati , ale lui

Andrei Ciobanu photographed by Cristina Ivașcu

Andrei Ciobanu a cunoscut succesul atât pe scenă, ca stand-up comedian, cât și ca om de radio. Dar ceea ce l-a propulsat cu adevărat în atenția tuturor a fost prima și foarte controversata lui carte, Suge-o Ramona. A urmat și a doua carte, Suge-o Andrei, iar anul acesta ne-a pregătit încă o surpriză majoră. Află toate detaliile chiar de la el, din interviul de mai jos.

Cine este Andrei Ciobanu si cum ai ajuns sa faci stand-up? Andrei Ciobanu este un băiat care s-a născut în Suceava acum 28 de ani și jumăte, care a vrut să devină fotbalist, dar mama lui nu... mama lui voia să facă canto... și a făcut și fotbal și canto. După, s-a dus la facultate la Cluj (la fără taxă că a învățat bine). Și a făcut facultatea la Cluj și în timpul ăsta s-a apucat și de stand-up; văzuse el pe net când a apărut stand-up-ul la noi, pe Teo, Vio și Costel și nu știa exact la ce se uită, și a învățat glumele lor și le zicea prietenilor și mureau toți de râs. -------La Cluj s-a întâmplat să văd o preselecție pentru trupa de umor, Comedica. M-am dus acolo și am trecut prin 3

preselecții (zici că intram în NATO nu într-o trupă de umor). Am luat preselecțiile și am devenit noul membru al trupei. Amuzant este că ei căutau o femeie. Acuma nu știu dacă am fost eu atât de bun încât au zis: “bă îl luăm pe ăsta chiar dacă noi căutăm o femeie” sau am fost eu mai efeminat și au zis “las’ bă, merge și ăsta”. Am terminat facultatea și voiam să fac stand-up. Adică miar fi plăcut să fac asta dar nu știam că se poate face bani din stand-up, că eu nu luam bani pe spectacole; mă rog… spectacole e mult spus... pe alea 5 minute cât urcam eu pe scenă. Am zis totuși că mă duc la București sămi încerc norocul. Am deschis un show cu Teo, Vio și Costel unde m-au remarcat și mi-au zis că

le place de mine că sunt foarte bun și că ar trebui să merg mai departe cu toată treaba asta. Așa am ajuns la București. Cum a ajuns “Suge-o Ramona” de la o postare pe pagina ta, la o carte în print? Daaa, habar n-am. E foarte interesantă toată treaba asta; adică și acum mi-e greu să cred și să conștientizez tot ce s-a întâmplat. Eu am postat pe Facebook ceea e în momentul ăsta primul capitol, și povestioara aia s-a făcut virală. Țin minte că pe vremea aia aveam vreo 8000 de like-uri la pagină și de la 8000 de like-uri am crescut foarte mult. Și toți oamenii îmi lăsau comentarii: “Păi și mai departe, ce s-a întâmplat? Ce a făcut Ramona? Care-i faza?” Și pentru

de la Masterchef la Mastermind

trăiește altfel

“

La un moment dat mi-a scris chiar Ramona un mesaj în care îmi spunea să povestesc anumite faze. După ce am postat mesajul ei, parcă totul a luat-o și mai razna, cumva oamenii și-au dat seama că e o poveste reală și nu o fabulație a imaginației mele. 42

www.citestealtfel.ro

oameni altfel că eu știam ce s-a întâmplat mai departe… am scris. La un moment dat mi-a scris chiar Ramona un mesaj în care îmi spunea să povestesc anumite faze. După ce am postat mesajul ei, parcă totul a luat-o și mai razna, cumva oamenii și-au dat seama că e o poveste reală și nu o fabulație a imaginației mele. Următorul pas a fost să caut un loc online unde să pun toate “capitolele”. Mi se părea că pentru cineva care intră pentru prima dată pe pagina mea de Facebook totul era fără sens. Și așa am descoperit Wattpad. Trebuie să recunosc că nu m-am uitat niciodată în statistici să văd dacă textele mele sunt citite, dacă am comentarii și așa mai departe. După câteva luni, când am aruncat un ochi mai în detaliu, am văzut că până în momentul acela, 800 de mii de oameni îmi citiseră cartea. Îți dai seama că nu mi-a venit să cred… aproape un milion de oameni. Toți cititori unici. În foarte scurt timp au început să curgă cererile unei cărți care să poată fi ținută în bibliotecă și recitită. La început i-am direcționat pe toți pe site, nu înțelegeam de ce ai da bani pe o carte care e gratis online! Dar până la urmă am zis, fie... hai că fac o listă cu oamenii care ar vrea cartea, vorbesc cu o tipografie și să plătească fiecare costurile de producție. Partea cea mai interesantă a fost când lista mea a început să sară de 2000 de oameni. Mi-am dat seama că mă depășește situația și cred că nici nu era legal să vând de capu’ meu 2000 de cărți. Așa am ajuns să vorbesc cu o editură. Au făcut oamenii 5 mii de exemplare, să fie, să nu trebuiască. Am anunțat într-o zi de vineri că a ieșit cartea… luni nu mai exista nici una pe piață. De aici a explodat totul… cartea a devenit bestseller și eu autor. Cum a fost experiența lansărilor de carte? Experiența lansărilor a fost

inedită pentru că n-a fost ca o lansare de carte obișnuită. Mă sunau librăriile: “domne’ hai să faci la noi” și eu eram conștient că nu puteam să fac lansarea într-o librărie, pentru că “Suge-o Ramona” nu e o carte obișnuită, nu e o carte care să-ți schimbe mentalitatea, care să te facă să vezi lucrurile altfel, sau o carte care să te învețe ceva; e o lectură ușoară pe care o citești și te simți bine, râzi și, bineînțeles, cred eu, te regăsești. Adică toți cei care au citit-o s-au regăsit în câte o părticică din carte. Am analizat toate variantele și, având în vedere că eu mă duceam prin țară cu spectacole, m-am gândit că ar merge să le combin. Spectacol de standup cu lansare de carte. A fost o experiență super faină. Așa mi-am dat seama cât de mulți oameni și-au dorit să aibe un exemplar al cărții semnate. A fost oarecum și o campanie de fidelizare, zic eu, totul învelit într-o atmosferă relaxantă care, de obicei, începea cu un monolog apoi o sesiune de Q&A. Ai ales cumva să mergi în stilul tău și te-ai asigurat că oamenii chiar își doreau să fie acolo…. Da, da. Adică să nu vină că erau în trecere… După cum știm, Ramona este o persoană reală, evident a citit cartea. Ce părere are ea despre portretizarea ei în carte? Cu Ramona cea reală (că nu o cheamă Ramona în realitate), n-am mai vorbit de ceva vreme. Ne-am întâlnit ultima oară când am fost amândoi acasă de Paște, înainte de lansarea cărții, când încă totul era la nivel de postări pe Facebook. Am stat la povești, am râs, am glumit. Totul a fost ok, a fost chiar încântată de idee, mai ales că era și ea conștientă că în mare așa a fost totul. Lucrurile s-au schimbat în momentul în care a fost publicată cartea. Cred că ea are impresia că eu am făcut niște miliarde frumoase…

îți dai seama că nu a fost nici pe departe așa. Ramona, dacă citești asta, să stai liniștită, în România nu se fac bani din cărți. Până la urmă nu ai nici un feedback de la ea legat de carte? Știu că-i plăcea și se amuza când era jumătate de carte pe net; după aia n-am mai vorbit niciodată, nici despre asta, nici despre altceva. Și Anemona? Cu Anemona a fost foarte amuzant. Datorită cărții am început din nou să vorbim. O perioadă lungă de timp am pierdut legătura cu ea. Nu aveam Facebook-ul ei pentru că nu o găseam, nu îi știam numele real. Dar, o fană a poveștii era din același oraș cu Anemona și am aflat de la ea numele ei real (oraș mic, aceeași generație toată lumea cunoaște pe toată lumea) și Facebook-ul ei. Primul lucru pe care i l-am zis a fost scurt și la obiect: “hei, nu știu dacă ai văzut, dar eu am scris povestea noastră… mă rog, o parte din ea și aș vrea să știi asta de la mine” și i-am lăsat link. Mi-a răspuns după 12 ore… 12 ore în care eu am stat tot panicat. Feedback-ul ei a fost neașteptat. Mi-a zis că am făcut-o să plângă de cât de frumos am scris… și acum are ambele volume acasă, semnate. Cred că am făcut o treabă bună în încercarea mea de a ascunde identitatea personajelor din cărți. Apropo de asta, ce părere ai despre oamenii care s-au pus să le caute pe Ramona și pe Anemona, adică te așteptai la efectul ăsta? Sincer să fiu, nu. Îmi aduc aminte că aveam o prietenă pe Facebook pe care o chema Anemona și care era din Arad și la un moment dat mi-a scris că îi pare rău dar ea o să-mi dea unfriend. Și când am întrebat-o ce s-a întâmplat, mi-a zis că nu mai suportă, că o sună într-una oameni să o întrebe dacă ea este Anemona lu’ Ciobanu. Au fost și oameni dubioși care mi-

au căutat foaia matricolă din liceu (aparent sunt online… doar timp să ai să cauți). Și au luat la căutat toate Ramonele din generația mea și mi-au trimis lista cu ele să le spun care din ele este cea reală. Țin minte că i-am răspuns că nu știu dacă să fiu impresionat sau să sun la poliție :). Și mai sunt și o grămadă de persoane care mă întreabă obsesiv dacă povestea este sau nu reală. Eu sincer nu cred că treaba asta ar trebui să aibe vreo relevanță. Tu ai citit o carte care ți-a plăcut sau nu. Atât. Cât la sută e realitate și cât ficțiune? Undeva la 70% în ambele volume este real. Dar cum spuneam, nu cred că treaba asta ar trebui să aibe vreo relevanță. Dacă afli că nu e reală, chiar dacă inițial ți-a plăcut cartea, nu o să-ți mai placă? Povestește-ne puțin despre controversele legate de Suge-o Ramona. Care controverse? Despre care dintre controverse să-ți vorbesc? Ce critici ai primit cel mai des? Că e un jeg de carte. Nu am nici o problemă cu criticile, să ne înțelegem, și de cele mai multe ori mi le asum, atât timp cât sunt argumentate. Nu am susținut nicio dată că sunt scriitor și nici nu o fac. Știu despre cărțile mele că sunt o lectură ușoară, relaxantă și nu am zis niciodată că ele tratează nihilismul și curentele romantismului. Sunt mulți oameni care nu înțeleg că în orice domeniu există stiluri și genuri. De exemplu, nu toate filmele bune trebuie să fie drame sau horror. Mai sunt și acele “comedy junk” care nu sunt capodopere dar sunt pentru nopțile în care vrei ceva ușor, să te relaxezi la un film care să nu trezească în tine prea multe întrebări existențiale, pe care să-l iei așa, ca atare, cu fabulațiile lui. Așa e și în cazul de față. Nu toate cărțile trebuie să

“

Experiența lansărilor a fost inedită pentru că n-a fost ca o lansare de carte obișnuită. Mă sunau librăriile: “domne’ hai să faci la noi” și eu eram conștient că nu puteam să fac lansarea într-o librărie, pentru că “Suge-o Ramona” nu e o carte obișnuită, [...]; e o lectură ușoară pe care o citești și te simți bine, râzi și, bineînțeles, cred eu, te regăsești. Adică toți cei care au citit-o s-au regăsit în câte o părticică din carte. trăiește altfel

oameni altfel fie Shakespeare, Nietzche sau Schopenhauer… mai e nevoie și de câte o lectură ușoară din când în când, amuzantă și relaxantă. Și eu consider că cele pe care le-am scris eu, asta sunt. Au dat și explicație? Cei care au susținut că e un jeg? Da. Că e o rușine pentru literatură... cum să faci glume despre Hitler în carte? Cum să vorbești așa? Cum ai ales titlul? Titlul s-a ales singur. Inițial, când era totul doar o poveste pe net, se numea Povestea Ramonei. Dar, având în vedere că fiecare capitol se termină cu Suge-o Ramona… Prea repetitiv să nu fie titlu. Crezi că e o strategie bună pentru un scriitor să ofere online, gratis, o mare parte din conținut și după aceea să printeze? Nu. Așa s-a întâmplat la mine, pentru că eu nu am pornit pe acest drum cu ideea unei cărți în minte. La mine totul a pornit de la niște postări pe Facebook, care au luat amploare. Din volumul II, de exemplu, nu am pus nimic pe net Dacă ai lua-o de la capăt și cu Suge-o Ramona…? Nu știu cum ar fi. Pentru că până la urmă aici e cumva vorba de un cerc vicios. Dacă eu nu scriam acele postări pe Facebook, nu se ajungea la nici o carte. Până la urmă, mulți au cumpărat cartea pentru că știau despre ce e vorba și pentru că le-a plăcut ce au citit în online. Altfel, prin metoda clasică, e cam greu. În primul rând, dacă nu ești un scriitor consacrat e foarte greu să găsești pe cineva care să te publice. Apoi, mi se pare la fel de greu să convingi cititorii să te cumpere. Cine ești tu să îți citească povestea? Cred că reclama din gură în gură e foarte bună în cazul de față. Iar dacă tu poți să-ți faci un blog și în ciuda tuturor informațiilor pe care le găsim azi pe “toate gardurile”, reușești să aduci oameni acolo în locușorul tău, 44

www.citestealtfel.ro

să te citească, atunci cred că se merită să publici. Chiar azi m-a întrebat cineva: “Câți bani ai făcut din Suge-o Ramona? Că vreau să știu dacă merită să mă apuc de scris”. Dacă asta e prima ta întrebare, atunci nu ar trebui să te apuci de scris. Ce ne poți spune despre volumul 2? Despre Suge-o Andrei. Cu ce e diferit? E foarte diferit. În primul rând, Suge-o Andrei nu mai e scrisă din perspectiva unui puști de 17 ani, e scrisă din perspectiva bărbatului de 25 de ani. Atunci când mă întreabă lumea care e mai bună, Andrei sau Ramona, ca să explic cel mai bine, îmi imaginez că Suge-o Ramona e ca primul apartament pe care trebuie să ți-l cumperi. Și strângi bani din toate părțile și strângi cureaua și faci multe sacrificii, pe când Suge-o Andrei mi se pare că e ca momentul ăla când ajungi să ai bani și îți permiți o mobilă și finisaje scumpe, un pian chiar. La Suge-o Andrei, știam că va fi o carte, am știut de la început cum va fi structurată, am urmat un plan pe care mi l-am făcut înainte, știam cum începe și cum se termină. La Suge-o Ramona a fost totul cum a venit, pe bâjbâite. Ramona e mai mult o adunătură de postări care se legau unele de altele. Mie mi se pare că e mult mai bine scrisă Suge-o Andrei. Ce așteptări ai de la suge-o Andrei? Sincer? Nu am nici o așteptare. Nu am avut nici la prima, nu am nici la a doua. Ce m-a interesat pe mine a fost să scriu cât mai bine și să portretizez personajele cât mai corect. Și sper, bineînțeles, că le place oamenilor. Atât. Din research-ul meu am văzut că urmează o ecranizare după Suge-o Ramona. E adevărat? Da, este. Cum s-a ajuns la asta? Adică, postare pe Facebook, carte, ecranizare... Încă de când am publicat Suge-o Ramona, au început să

vină cererile de ecranizare din mai multe părți. Și de fiecare dată când discutam cu prietenii mei despre asta le ziceam că eu voi accepta o ofertă de film doar dacă aceasta vine din partea Cristinei Iacob. De ce? Pentru că știam că ea face filme comerciale, iar Suge-o Ramona este o carte comercială. Întâmplarea a fost că eram la dentist într-o zi când mi-a sunat telefonul… număr necunoscut. Cum nu puteam răspunde am trimis un mesaj: “Nu pot răspunde acum, sms vă rog”. Mi-a răspuns scurt și la obiect: “Sunt Cristina Iacob și vreau să vorbim”. Am sunat-o imediat după ce am ieșit de la dentist iar negocierea a durat fix 7 secunde. Ne-am văzut în seara aia, mi-a zis în mare cam ce ar vrea ea să facă. Am făcut și eu ca George R. R. Martin să îmi fac o idee despre cât de mult cunoaște ea din carte. I-am pus o întrebare la care nu ar fi știut să răspundă dacă nu ar fi citit cartea . Mi-a răspuns și am bătut palma. M-a mai întrebat câți bani vreau, eu am întrebat-o cât dă (până la urmă nu era atât de mult despre bani, cât îmi doream destul de mult să văd lucrul ăsta întâmplânduse). Am terminat filmările, iar anul acesta vom vedea filmul în cinematografe. Super, de abia așteptăm! Și eu! Cum e viața la Kiss Fm? Viața la Kiss este grea și frumoasă. De ce grea și de ce frumoasă? Trezitul ăla nenorocit. Și nu atât de mult trezitul, că până la urmă te obișnuiești cu el... La ce ora sunteți în studio? La 6. Deci, lucrurile stau în felul următor. Noi suntem în studio în momentul în care s-a dat drumu la emisiune și nu trebuie doar să fim acolo, cât trebuie să fim super vioi. Îți dai seama că uneori nu ai chef, alteori te doare măseaua sau poate ai băut și tu o bere, sau poate 10. Ideea e că tu trebuie să fii plin de energie, indiferent de situație. De asta

trăiește altfel

oameni altfel sunt grele diminețile. Mi-e mi-a luat ceva vreme până să mă obișnuiesc. Trebuie să vorbești tare, articulat, să se înțeleagă fiecare cuvânt. Dar, în același timp, cred că mulți ascultători tocmai de aia ne ascultă, pentru că suntem foarte “true” și de cele mai multe ori nu mă ascund atunci când mi-e somn sau efectiv nu am chef de emisiune. Cât e organizat din tot ce faceți acolo, cât planificați și cât e spontan? Păi, ca în mai toate emisiunile care se respectă, totul e organizat și planificat. Noi știm exact despre ce vom vorbi. Nu prea îți permiți să dai drumu la microfon și vezi tu ce iese. Știm subiectele, le alegem cu o seară înainte. Și mai e o chestie. La orice radio există ceasul… la ora aia trebuie să intre reclamele, la ora cealaltă trebuie să intre știrile. Totul trebuie să se întâmple la fix. Niciunde nu se face: “Hai să dăm drumu la cameră și vedem noi ce iese”. E destul de multă muncă în spate. Mulți au impresia că e ușor, că stăm doar câteva ore acolo și gata, jobul nostru s-a terminat. Și oarecum mă bucur că las impresia asta, înseamnă că mi-am făcut bine treaba. Atât în standup cât și la radio și în multe alte domenii este foarte multă muncă în spate. La noi, e o întreagă echipă cu care lucrăm pentru matinal, pentru piese, pentru parodiile noastre, pentru filmulețe... Cum vă vin ideile pentru parodiile respective? Uneori e suficient să ascultăm o piesă și să ne vină ideea, alteori ne gândim că ne-ar plăcea să facem ceva cu Smiley, de exemplu. Luăm legătura cu el, îi propunem niște scenarii, alege ce îi place și dăm drumu’. 46

www.citestealtfel.ro

Ați avut vreo reacție negativă la parodiile astea? De la cine? De la oameni sau de la artiști? De la artiști Nu. De la oameni? Eee, îți dai seama că pe Youtube sunt oameni care comentează. Stand-up comedian, scriitor, om de radio. Dacă ar trebui să alegi una singură, ce ai alege? Care crezi tu că te reprezintă cel mai bine? Stand-up, clar. Eu și acum mă consider un comedian care pe lângă asta mai face și alte lucruri. Și la radio e tot ca la stand-up, doar că mai elaborat, mai organizat, mai planificat. Cartea e scrisă tot ca la un stand-up… Să ne înțelegem, îmi place tot ce fac. La partea cu scrisul, îmi place libertatea pe care mi-o dă și faptul că nu sunt legat de un loc anume sau un orar anume. La radio îmi place super mult că intru în contact cu tot felul de oameni, ca și cum aș avea 2 milioane de prieteni, îmi place schimbul de idei care se face aici. Ce alte planuri de viitor ai? Vreau să plec într-o vacanță, nu am mai fost în una de 5 ani de zile. Aș mai vrea și o operație la nas, pentru că am deviație de sept și nu pot să respir și mi-ar plăcea să găsesc un doctor bun care să facă asta fără să mă doară ca dracu’. Mi-ar plăcea să-mi găsesc timpul să sărbătoresc toate cele realizate până acum. Transmite-le un mesaj cititorilor Altfel. Păi e foarte simplu, să fiți altfel. Că altfel tot timpu e bine.

Quiz Dacă ai primi un elefant unde l-ai ascunde? Pe pian în bucătărie. Într-un singur cuvânt, cum ai descrie internauții? Mulți. Care este cel mai inutil talent al tău? Pot să-mi pocnesc nasul. La ce film crezi că ar trebui neapărat făcută o continuare? Nu știu la ce film ar trebui făcut un sequel, dar eu cred că ar trebui făcut un film după serialul Friends. Ultimul lucru pe care l-ai mâncat este, de acum încolo, singurul lucru pe care mai poți să-l mănânci vreodată. Cât de curând o să mori? Niciodată :)). Am mâncat Lava Cake înainte să vin aici. Deci o să fiu foarte gras.

trăiește altfel

lifestyle

text: Aurelia Marcoane Psiholog și Psihoterapeut aurelia.marcoane@yahoo.com

Cum evităm să “aruncăm la coș” o relație de cuplu, dacă ea poate fi reparată?

nainte de a intra în inima acestui subiect aș dori să precizez două aspecte. Primul este faptul că acest articol este destinat cuplurilor care s-au format pe baza sentimentului de iubire reciprocă și pe valori și credințe comune. Aceste cupluri au fost funcționale însă, odată cu trecerea anilor, au apărut diverși factori precum rutina sau micile neînțelegeri inerente, lucruri

www.citestealtfel.ro

care au transformat relația întruna mai puțin armonioasă. Iar al doilea aspect este acela că e necesar ca ambii parteneri să își dorească să “repare” ceea ce simt că s-a “deteriorat” în timp. Aflându-se în acest impas, în mintea celor doi apare întrebarea: “mai are sens să fim împreună sau mai bine ne despărțim, pentru că uite și alții s-au despărțit și și-au refăcut viața!?” Ei bine, poate veți spune că

trăim într-o lume în continuă mișcare, în care nimic nu mai e durabil și nu avem decât să ne adaptăm cerințelor ei. Vedem în jurul nostru că relațiile se schimbă precum garderoba în noul sezonul și ajungem să credem că așa e viața. Vreau însă să vă contrazic puțin pe cei care gândiți astfel și să vă spun că ASTĂZI, singurul loc care ar trebui să ne ofere siguranță, liniște, căldură, înțelegere, iubire și armonie ar trebui să fie tocmai relația noastră de cuplu. Partenerul nostru, cel pe care l-am ales cândva să îl iubim, ar trebui să fie persoana care ne cunoaște cel mai bine și căreia să îi împărtășim toate gândurile bune și rele. Și înainte de a “arunca la gunoi” relația actuală să vă gândiți de două ori. Și să vă mai gândiți la un aspect deosebit de important, acela că atâta timp cât nu schimbi lucruri la tine, poți schimba câți parteneri vrei, că vei ajunge în același punct. Pentru că în general, așa suntem construiți, să atragem ceea ce suntem astăzi. Deci, nu întâmplător astăzi suntem cu o anumită persoană sau poate suntem singuri. Cu toate acestea, dacă revenim puțin la relația de cuplu care în prezent nu mai e satisfăcătoare, întradevăr e destul de greu să “repari” ceva ce odată s-a “stricat”, mai ales dacă acele “fisuri” au lăsat răni emoționale adânci, DAR nu imposibil! Așa cum spuneam mai sus, acest

lucru este posibil doar în cazul în care ambii parteneri își doresc asta și DOAR în situația în care fiecare dintre cei doi este dispus să schimbe cu adevărat (nu doar din vorbe) comportamentele care au condus la conflict, neînțelegere, stări de rău. Este demonstrat faptul că dacă doar unul dintre cei doi parteneri își dorește să continue iar celălalt nu, relația nu mai poate fi resuscitată. De aceea este important să știi ce vrei și să vorbești deschis cu partenerul tău pentru a afla ceea ce își dorește și el cu adevărat. Astfel, dacă aveți aceste informații și simțiți că aveți pentru ce lupta, sunt câțiva pași simpli care pot schimba în bine atmosfera de cuplu: Reamintiți-vă de momentele în care ați pornit la drum împreună, ce vă aducea atunci fericire și încercați să retrăiți acele momente povestindu-le împreună sau chiar mergând în locurile în care v-ați cunoscut și unde a început relația voastră de iubire. Gândiți-vă care sunt lucrurile care v-au legat iar dacă în prezent ele au rămas aceleași, înseamnă că relația are mari șanse să fie “resuscitată”. Reamintiți-vă acele lucruri. Identificați comportamentele care vă deranjează la celălalt, discutați-le pe un ton nonacuzator și încercați să găsiți împreună soluții pentru rezolvarea lor. Spre exemplu, folosiți expresia “mă deranjează comportamentul tău în situația x” și nicidecum să îi spuneți “ești prost, cum să faci așa ceva?”. După ce ați identificat comportamentele deranjante, treceți la acțiune! Schimbați ceea ce vă face rău vouă sau relației. Altfel, rămâneți la stadiul de vorbe și discuții și vă învârtiți în același cerc vicios. Dacă aveți copii împreună, este necesar să fiți cât se poate de sinceri, maturi, deschiși și dornici de a repara relația de cuplu într-un timp relativ scurt,

pentru ca micuții să nu simtă tensiunile dintre voi și să fie mai târziu afectați direct de ele. Stabiliți împreună un termen până la care vă angajați să faceți anumite schimbări. În situația în care vă doriți să reparați relația dar nu reușiți singuri să relaționați astfel încât să readuceți armonia în prim plan, apelați la un psihoterapeut. Acesta vă poate ajuta să “negociați” și să stabiliți anumite limite peste care să nu mai treceți pentru a evita să mai ajungeți în situații de conflicte minore care ulterior adunate și cumulate, se vor rostogoli ca un bulgăre de zăpadă peste amândoi. În Statele Unite există un tip de psihoterapie pre-maritală care tocmai asta face: ajută cuplurile să se pregătească pentru ceea ce înseamnă viața de familie. Și la noi, psihoterapeuții pot face asta dacă le solicitați sprijinul. O relație de cuplu este formată din două persoane și nu va funcționa din inerție dacă nu veți depune eforturi și nu veți face mici concesii de ambele părți. Dar sigur, pentru asta, este necesar ca principalul obiectiv să fie binele relației voastre. Dorința de a iubi și de a fi iubit aparțin de ființa noastră. Iubirea ne dă de cele mai multe ori sentimente superioare dacă reușim să o cunoaștem și să o întreținem. Ne oferă multă profunzime, siguranță și căldură. Pe scurt, suntem fericiți, ne simțim împliniți și avem o stare interioară de bine atunci când ea există. E nevoie însă să fim capabili să identificăm corect sentimentele noastre și dacă e vorba despre sentimentul de iubire, să fim conștienți că el nu dispare la prima ceartă. Însă, pentru a identifica corect ceea ce simțim, este nevoie mai întâi să ne cunoaștem pe noi, să ne conștientizăm și acceptăm limitele, calitățile și defectele și să știm foarte bine ce ne dorim cu adevărat: o relație de dragul de a avea o relație și a fi

în rând cu lumea sau de teama de singurătate, ori o relație cu adevărat autentică, în care fiecare vine cu bune și rele, fără să ascundă sub preș defectele, fricile, emoțiile sau gândurile negative?! Dacă te afli în situațiile de mai sus, fie că ai o relație pe care vrei să o repari, fie că ai o relație superficială, din diverse motive, cu siguranță îți dorești o relație autentică, frumoasă, armonioasă. Iar pentru asta este nevoie: · Să nu te amăgești că poți avea o relație ok atâta timp cât tu ești nemulțumit de tine și de viața ta. Partenerul vine ca o completare a ta, nu pentru a estompa rănile și fricile tale; · Să te cunoști mai bine (dezvoltarea personală în câteva ședințe de psihoterapie te poate ajuta mult); · Să scapi de teama de singurătate pentru a nu mai sări dintr-o relație în alta până la epuizare dar cu același rezultat prost (tot cu ajutorul psihoterapiei vei afla de unde vine frica aceasta de singurătate); · Să afli ce îți dorești cu adevărat și cum arată pentru tine partenerul de viață potrivit (cel ideal sau perfect nu există); · Să schimbi comportamentele care nu îți fac bine și nu te ajută în drumul tău evolutiv; · Să fii conștient că fiecare experiență a avut rolul ei și să vezi ce ai învățat de acolo; · Să ai răbdare și încredere că după toată această muncă cu tine, va apărea și partenerul potrivit ție.

trăiește altfel

storia noastră Totul a pornit din pasiunea pentru cafea și din dorința de a oferi consumatorilor o cafea italiană, 100% extraordinară! Cafeaua Mokador își are originile în cele mai bune plantații din lume. Varietatea Arabica, cea mai prețuită și delicată, este selectată din plantațiile care se întind peste zone tropicale de munte la o altitudine de cel puțin 900 de metri, din Columbia, Guatemala și Costa Rica. Varietatea Robusta este selectată din plantații din Africa și Asia. În 2015, Mokador Caffe a luat naștere cu scopul de a aduce pe piața din România o cafea italiană de calitate superioara. Ca importator și distribuitor oficial al brandului Mokador în România, Mokador Caffe oferă produse pentru cafenele, restaurante și uz casnic sub formă de: amestecuri espresso (boabe, capsule, cialde), băuturi

www.citestealtfel.ro

calde, creme reci, echipamente și delicatese. Noi credem că nu există nici o scuză pentru o cafea de proastă calitate! Ghidați de acest gând suntem motivați să promovăm brandul de cafea Mokador și nu numai. Misiunea principală a firmei este de a-i ajuta pe clienți să atingă excelența în ceea ce privește ofertele de cafea, de a-i ghida în selecția celor mai potrivite aparate și tipuri de cafea, ținând cont de nevoile fiecăruia și de a le oferi consultanță pentru menținerea acestora. Ne dorim ca Mokador să devină cel mai de încredere și respectat brand de cafea din România, datorită originii și calității sale garantate! Promovăm acest brand de cafea pentru că avem doar produse de top cu o calitate mult superioară față de alte cafele și produse de pe piață. Avem un produs care a luat trei ani la rând medalia de aur pentru cel mai bun espresso, are certificare pe gust,

ambient plăcut, care îți pune la dispoziție rețea wireless și o gamă bogată de băuturi calde. Locația noastră poate să găzduiască evenimente, prezentări de produse, având un design special creat pentru a pune în valoare produsele pe care le comercializăm. În timp ce showroom-ul nostru te aşteaptă pentru prezentarea și comercializare produselor, în același spațiu poți bea o cafea sau poți savura băuturi calde din meniul nostru. Fă-ne o vizită pe Calea Radnei! Te așteptăm cu drag să ne cunoaștem !

iar dacă nu știați, modalitatea de fabricare a cafelei Mokador este diferită față de alți producători: -cafeaua este achiziționată o singură dată pe an, iar acest lucru oferă constanță în gust. -bobul de cafea se curăță de pielița exterioară, astfel este eliminată posibilitatea de a provoca arsuri/acid în urma consumului. -prăjirea celor două tipuri de boabe de cafea are loc separat. -față de uscarea cu apă care modifică greutatea și volumul boabelor de cafea, folosită de marea majoritate a producătorilor, boabele de cafea Mokador se usucă la aer, acestea păstrându-și greutatea și volumul. Pentru a-și atinge scopul, compania este formată din oameni tineri și dinamici, plini de energie, motivați și ghidați de dorința de a crea un nou trend pentru domeniul cafelei din România. Activitatea echipei Mokador Caffe este definită în jurul unor valori bine definite

care demonstrează seriozitatea și gradul de responsabilitate a acesteia: - Autenticitate - Calitate - Profesionalism - Rafinament - Diversitate - Creativitate Locația noastră din Arad, Calea Radnei, nr. 184, este o inspirație și un prilej de relaxare pentru oricine dorește să petreacă minute prețioase savurând o cafea bună! De-a lungul rafturilor magazinului, brandurile reprezentative din Italia precum Mokador, Foodness, Fonte Tavina, Esperia, etc. ilustrează diversitatea portofoliului nostru, care oferă produse și aparate pentru toate genurile de locații. Aveți posibilitatea de a interacționa cu produsele noastre, de a observa calitatea lor și de a cunoaște povestea noastră. Este un loc în care îți poți realiza întâlnirile într-un trăiește altfel

opinie

Cum şi unde am simţit-o

Foto: Paul Adrian Chis

realizat de: corina sfia www.sfia.ro

m ascultat s f a t u r i l e primite care sunau cam la fel: “Fii relaxată, fii atentă, nu fi speriată. O să-ţi placă!”. Teoretic, învăţămintele lor trebuiau să îmi fie de folos, să mă pregătească. Şi unele chiar au fost. De câtva timp îmi tot propusesem să încerc. Era vremea. Îmi iau pe mine o

www.citestealtfel.ro

rochiţă vaporoasă, mă fardez, mă aranjez, respect tot ritualul feminin de care ţii cont în cel mai mic detaliu atunci când vrei să transformi o zi normală din calendar într-una care ştii că va rămâne marcată într-un fel de eternitate a ființei tale. Trec la fapte. Pregătită şi hotărâtă cobor cu liftul cele şapte etaje care, de data asta, au părut mai lungi decât distanţa Timişoara – Constanţa (cu trenul). În minte aveam

aceeași întrebare: “Cam cât de greu poate să fie?” Deja transpirată, intru în maşină, mă lipesc de scaun, stau cuminte şi ascultătoare. Eram eu împreună cu cel căruia îi acordam creditul că ştie mai multe decât mine şi va avea grijă să nu păţesc ceva. Fâstâceam cuvintele, îmi muşcam buzele. După o scurtă introducere urmată de o linişte greoaie, trec la acţiune. Apoi am simţit-o. Acolo, pe scaunul din faţă al unui Logan. Am simţit-o cu frică, cu transpiraţie şi fără strop de plăcere. N-a fost cum mi-am imaginat, dar, zic eu, este o reacţie normală pe care ştiu că au mai avut-o şi alţii. Am făcut o pauză, am invocat toate pretextele posibile şi am refuzat vreo altă lecţie de iniţiere. Timpul te face să uiţi, aşa am uitat şi eu, iar după câteva luni, am mai încercat o dată. Am

simţit-o apoi într-un Ford din care m-am şi dat jos imediat. Nu ştiam cum şi ce ar trebui să fac, lucrurile nu-mi erau explicate cu calm. M-am enervat! Concluzia era evidentă: “Eu sunt de vină, chiar nu mă pricep”. Câteva luni mai târziu, prinsesem curaj şi încredere că pot. Mi-am spus, în gând, că trebuie să încerc. Aşa înveţi! Mai dezinvoltă în gesturi şi fapte am început să simt plăcerea. Din toamnă până în primăvară s-a întâmplat cu regularitate. Am simţit-o întrun Audi. Am simţit-o în BMW. Ca toată lumea, am mai simţit-o într-un Duster. Am simţit-o într-un Fiat, am simţit-o într-o Skoda. Am simţit-o peste tot, am simţit-o în toate felurile, însă cel mai bine am simţit-o într-un Mercedes. Am simţit-o, ohh, daaaa! LIBERTATEA. La început am simţit-o amestecată cu teamă,

atunci când am testat maşinile tuturor celor care aveau încredere în mine şi, evident, CASCO. Acum, când calc frâna, când pun piciorul pe ambreiaj şi când apăs uşor acceleraţia, am un sentiment. Este acea stare pe care o resimţi când ieşi din infinitul sens giratoriu în care te învârţi zi de zi şi pleci doar tu, singur, liber la drum întins. Şi îţi este suficient. Este sentimentul care se amplifică cu fiecare kilometru pe care îl parcurgi către acea autonomie deplină negăsită de GPS pe nicio hartă din lumea asta. Pentru că Libertatea se află în tine, la intersecţia cu Dorinţa, în locul în care există cel mai frumos sentiment pe care îl poţi avea atunci când te îndrepţi spre punctul acela Genial. Spre Independenţă.

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

lifestyle

1 an

altfel Cum a trecut un an ALTFEL?! A trecut ca și cum ar fi fost o clipă. O clipă de bucurie, de trăiri intense, de stări diferite, de originalitate, de nebunie. ALTFEL, în primele 12 luni de viață, a însemnat Provocare, a însemnat Asumare, a însemnat Cucerire. Nimic din toate acestea nu ar fi fost ALTFEL fără o echipa frumoasă, formată și închegată pe tot parcursul acestui an în care ne-am cunoscut, am învățat unii de la alții, am făcut primii noștri pași, la început timizi, dar mai apoi din ce în ce mai încrezători. Am muncit, ne-am asumat și în final am cucerit și am câștigat. Ce?... Inimi, încredere și sprijin. Ale cui?! ale voastre: cititorii, colaboratorii și toți cei care ați dat credit unui proiect nou, de suflet, care a reușit să

Multumim, Locatie : Ibis Style Hotel Vestimentatie: Arina Varga, NousMode, Vali Ciobanu Accesorii: Anca Rat, You Boutique Make-up : Diana Rus Hair style : Gina Iuliana

aducă strălucire într-un peisaj hăituit de banalitate și rutină, în care cititorul nu reușea să își imagineze cum ar arăta o revistă de lifestyle și fashion în Arad. Să fii ALTFEL înseamnă să faci față tuturor provocărilor, presiunilor și deadline-urilor, dar şi să râzi şi să fii pozitiv. Să fii ALTFEL înseamnă să cunoști persoane noi, caractere diferite, care acceptă să împărtășească cu tine o parte din experiența, talentele și aptitudinile care le-au dus pe culmile succesului. Să fii ALTFEL înseamnă să trăiești diferit, să-ți porți pașii spre orizonturi noi, destinații necunoscute, descrise în cele mai îmbietoare cuvinte, care să te lase să visezi măcar pentru o clipă că ai cucerit lumea. Să fii ALTFEL înseamnă să guști

din savoarea și intensitatea vieții și să ai curajul să exprimi în cuvinte și imagini ceea ce te definește pe tine ca om, ca personalitate. Să fii ALTFEL înseamnă să-ți asumi stilul, corpul și să dai tu culoarea, originalitatea, tonul și atitudinea potrivită ținutelor și modului în care apari. Să fii ALTFEL înseamnă să fii tu însuți. Tot ce am descris aici s-a întâmplat în acest an cu repeziciunea acelui moment unic pe care îl simți atunci când înveți să te cunoști pe tine cu adevărat, în care încetezi să te supui unor norme și reguli impuse și începi să te transformi cu adevărat în ceea ce ești… adică ALTFEL!

A trecut 1 an. Un an Altfel. De data asta nu vom mai vorbi noi, ci vom lăsa pe alții să vorbească despre noi. O publicație glossy cu conținut de calitate, exact genul de revistă care lipsea pieței arădene. Faptul că o găsești oriunde, în cafenele, restaurante, în saloane de înfrumusețare, săli de fitness și nu numai, fac din ea o revista foarte îndrăgită pe care o citești din scoarță-n scoarță de fiecare dată când "o prinzi în mâna". Dacă ești un brand pe piață locală, și nu numai, e un “must” să fii prezent în #Altfel. Așadar, dacă vrei să fii altfel, citește #Altfel. La mulți, mulți ani, plini de creativitate, evenimente frumoase și conținut de calitate. Daniela Faur - Medlife Genesys O echipa creativă cu o viziune „out of the box” asupra Aradului și o revista care cuprinde spiritul arădenilor de la clasic la extravagant și la tot ce se găsește între acestea. Este întotdeauna o plăcere să facem parte din filele poveștii voastre. La mulți ani plini de culoare și de idei fresh, #Altfel, ne vedem dimineață la cafea! Vali Cioban - Chic Revista Altfel m-a cucerit de la prima privire. Apoi am parcurs-o pagină cu pagină. Mi-au plăcut rubricile, aranjarea în pagină, fotografiile. Nu m-am gândit mult când am dorit ca proiectul emisiunii Îmi place, emisiune care se difuzează pe postul de televiziune Tv Arad, să pornească cu Altfel! Când îmi place un proiect primul lucrul este că vreau să îl integrez în muncă mea. Revista Altfel are un aer fain, de vacanța, de zile frumoase, de călătorie. Cred că o revista are nevoie de aceste ingrediente iar revista Altfel le are pe toate. Dorința mea este de a mai colabora cu voi, dragii mei, să realizăm un material din background, acolo unde camera de filmat poate surprinde muncă, entuziasmul, implicarea! Mă bucur că sunt alături de voi! Oana Zoldi - TV Arad

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

Istoric. Rafinat. Actual. Gourmet Picasso Restaurant & Boutique este o proprietate în centrul Aradului, la 350 de metri de Teatrul Clasic “Ioan Slavici”, care cuprinde o unitate de cazare clasificată la patru stele şi unul din cele mai spectaculoase restaurante din vestul ţării. La Restaurantul Picasso este pus în valoare de tot ce înseamnă decor, ambient, reţete unice în cadrul bucătăriei, prin implicarea şi dăruirea managerului şi Chef Salvo Lo Castro, un om dinamic, cu o experienţă de peste 14 ani în bucătăria mediteraneană, care ne-a povestit ce înseamnă Picasso Restaurant & Boutique Hotel.

www.citestealtfel.ro

Cum a pornit totul, de la idee până la implementarea conceptului? După o experienţă de 30 de ani în toată lumea am decis să deschid Restaurantul Picasso în Arad, cu ideea clară de a pune preţ pe profesionalism şi calitate. Picasso este un loc unde atmosfera rafinată şi elegantă înrămează excelenţa bucătăriei italiene, într-un cadru deosebit şi intim, cu bucate de înaltă clasă. Cum poziţionezi specificul Restaurantul Picasso în contextul pieţei restaurantelor din Arad? Pasiunea noastră este transformarea viziunii gastronomice de înaltă calitate, în reţete contemporane care amintesc de aromele tradiţionale, specifice Italiei. Dorim să ne impresionăm clienţii cu bunătăţi specific italieneşti, de la pizza, paste şi bruschete la tiramisu şi pana cotta, însoţite de cele mai bune vinuri, espresso-uri şi alte băuturi alcoolice sau non-alcoolice. Cei care ne trec pragul se pot bucura de un meniu special, creat din ingrediente atent selecţionate, mereu proaspete, rezultatul fiind pe măsură: un gust rafinat care satisface şi cei mai exigenţi clienţi. Ştim că, în cadrul restaurantului, pot fi organizate şi diverse evenimente. Cei care doresc şi alte servicii trebuie să ştie că putem onora solicitările prin colaborare cu firme terţe specializate. Personalul restaurantului îi ajută la alcătuirea meniului, în funcţie de bugetul şi de necesităţile fiecăruia precum şi aranjarea şi decorarea cu stil a sălii restaurantului. Ce aduce nou Restaurantul Picasso în Arad? O noutate mare pentru Arad este faptul că, începând cu acest an, pregătim carnea, peștele și legumele într-un cuptor Josper, adus direct din Spania. Acest cuptor oferă o savoare unică şi păstrează frăgezimea şi suculenţa cărnii preparate la temperaturi ridicate, atent monitorizate.

trăiește altfel

lifestyle

text: Aurelia Marcoane Psiholog și Psihoterapeut aurelia.marcoane@yahoo.com

Ce fac oamenii obișnuiți atunci când se află sub presiunea de a se conforma?

n facultate m-am î n d r ă g o s t i t de psihologia socială datorită profesorului care o preda. Era pe-atunci și decanul Facultății de Sociologie și Psihologie din cadrul Universității de Vest și avea un soi de har de a transmite studenților săi mesaje în adevărata lor profunzime. Când am auzit pentru prima dată de la acest profesor că “oamenii nu sunt ceea ce sunt,

www.citestealtfel.ro

ci ceea ce societatea îi face să devină”, am avut o revelație. Mi-a plăcut această frază, am rezonat cu ea și am început să identific punctual situații, chiar și din propria-mi viață, care pot fi explicate de “teorema” de mai sus. Astfel am găsit multe răspunsuri la comportamente umane care aparent nu aveau nicio explicație logică. Despre ce este vorba de fapt? Gândiți-vă de câte ori ați fost puși în situația de a lua o decizie

și instinctul vă spunea una, iar rațiunea altceva? Știu, de multe ori… pentru că, din acest punct de vedere, întreaga viață este despre căutarea echilibrului între rațional și emoțional. Însă cum vă explicați situațiile în care luăm o decizie, fie pe baza instinctelor și a emoțiilor, fie pe baza rațiunii, iar ulterior, decizia finală e total opusă pentru că cineva sau ceva ne-a influențat, conștient sau inconștient, manipulat, într-un mod autoritar sau sub presiune? La locul de muncă, la școală, sau în societate? Acest fenomen se numește conformism. Ce este conformismul și cum poate acționa asupra noastră fără măcar să conștientizăm? Este tendința membrilor unui grup de a-și schimba opiniile, percepțiile și comportamentul sub influența normelor grupului din care fac parte. Psihologul american Solomon Asch a efectuat în 1956 un experiment prin care le testa participanților exactitatea percepției vizuale, prin recunoașterea unei linii care se potrivește ca lungime cu cea etalon. După ce au fost prezentate între 6 și 12 mostre de linii, unde complicii au indicat linia potrivită, la ultima mostră, toți complicii au indicat o linie evident diferită ca lungime de

cea etalon. Astfel, în jur de 32% dintre răspunsurile subiecților au fost conformiste, iar 60% dintre subiecți s-au conformat măcar o dată. Pe scurt, de exemplu, dacă tu ai o părere despre un anume lucru iar alte 10 persoane spun exact contrariul, vei ajunge să le

Psiho-sociologul de origine americană Leon Festinger, a identificat și el două surse majore ale presiunii către uniformitate. Primul se referă la realitatea socială și al doilea la locomoția grupurilor. Acesta susține o teorie foarte interesantă care spune că atunci când un individ

îi aduceau pe deținuți la stadiu de depersonalizare. Gardienii au fost capabili să facă rău pentru că știau că e doar un experiment și nu trebuie să aibă remușcări. Când ne conformăm în viața de zi cu zi? În întâlniri publice, în spații publice;

Gândiți-vă de câte ori ați fost puși în situația de a lua o decizie și instinctul vă spunea una, iar rațiunea altceva? Știu, de multe ori… pentru că, din acest punct de vedere, întreaga viață este despre căutarea echilibrului între rațional și emoțional. dai dreptate din tendința de a te conforma grupului dar și pentru că ajungi să îți pui la îndoială propriile capacități de analiză. Factorii care influențează conformismul · Relația și tipul interacțiunii dintre indivizi (asemănările dintre indivizi favorizează conformismul); · Statusul în cadrul grupuluiun statut ridicat scade probabilitatea conformării (dacă în cadrul grupului ocupi o poziție inferioară, există tendința de a te conforma superiorilor); · Natura răspunsului- când răspunsul este public crește probabilitatea conformării (în cercul restrâns de prieteni poți da aproape orice răspuns însă în public vei analiza de două ori înainte de a verbaliza orice); · Gradul de dificultate al sarcinii- cu cât este mai mare cu atât este mai mare conformarea; · Compoziția grupului- femeile se lasă mai ușor influențate decât bărbații; · Mărimea grupului- maximul conformității se atinge la grupuri de 3-4 indivizi; · Unanimitatea- dacă individul nu este singurul care are o părere diferită, scade considerabil probabilitatea conformității.

nu are un obiectiv de bază pentru a determina validitatea credințelor sale, el este dependent de realitatea socială, adică de judecata altor persoane. Efectul Lucifer Efectul Lucifer, numit după îngerul favorit al lui Dumnezeu, care a căzut din grațiile sale, este o teorie care descrie cum oamenii buni pot face lucruri oribile. În cartea cu același titlu, psihologul Philip Zimbardo explică complicația de elemente care face posibil ca oamenii buni să îi rănească pe alții. Un element cheie al Efectului Lucifer este dezumanizarea care se produce atunci când unii oameni sunt văzuți mai puțin uman și care nu merită compasiune. O altă componentă importantă a Efectului Lucifer e dorința de a te conforma. Când alții în jurul tău fac lucruri rele, e foarte probabil să ajungi să le faci și tu din dorința de a te integra. Concret, în experimentul lui Zimbardo au fost aleși mai mulți studenți care au fost împărțiți aleator în două grupe: prizonieri și gardieni. Aceștia trebuiau să își asume, timp de câteva zile, aceste roluri. Cei din rolul de gardieni au ajuns să le facă prizonierilor fel de fel de torturi psihologice care

În orice grup în care suntem în minoritate; Una din nevoile noastre este de a avea sentimentul că aparținem unui grup și de aceea ajungem să ne conformăm regulilor acelui grup; În societate, de exemplu, există reguli nescrise la care ne conformăm din teama de a nu fii judecați sau neacceptați. Pe scurt: · Persoanele sănătoase mintal, în circumstanțe deosebite, pot deveni agresive pentru că mediul joacă un rol esențial în comportamentul uman. · Oamenii nu sunt ceea ce sunt ci ceea ce societatea îi face să devină. · Efectul Lucifer ridică o întrebare fundamentală cu privire la natura umană: cum este posibil ca oamenii obișnuiți, cei medii și chiar cei buni să devină făptași ai răului? · În viața de zi cu zi ne conformăm în orice întâlniri publice, în spații publice și în orice grup în care suntem în minoritate, din nevoia de apartenență și acceptare.

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

fashion

#unbărbatpezi Text: Paul Sergiu Micșa Accesorii: Anca Ratz Photocredits: Dușan Mereniuc și Rareș Buboi-Popa

ici nu am început bine anul 2018 că deja în capitalele modei s-au lansat noile colecții, a n u n ț â n d tendințele vestimentare ale anului. Am observat că marile case de modă au adoptat acest an un trend puțin mai incomod pentru unii dintre noi, cu multe imprimeuri și haine hiperdimensionate. Creatorii de haute couture par să considere că tivul pantalonilor până la gleznă este un trend demn de menținut. Schimbarea este adusă formei, în acest an ieșind pantalonii slim pentru a face loc celor evazați, care bineînțeles, au tivul până la glezna. Dacă anul trecut am avut multă culoare în vestimentația masculină anul acesta se merge pe culori terne sau non culori, predominând diverse tonuri de maro, negru și gri. Creatori ca Valentino, Dolce Gabbana, Versace, Armani,

Louis Vuitton au ales să aducă în atenție fie ținute monocrome, apropiate stilului clasic, fie să folosească imprimeuri. Anul acesta, imprimeurile sunt de inspirație barocă, cu diverse motive florale, culori specifice epocii, chiar picturi pe textile, aplicate pe îmbrăcăminte. A dispărut ca accesoriu papionul, fiind înlocuit de o fundă, hiper dimensionată și de inspirație barocă. În materie de pantofi se poartă, de asemenea, încălțămintea mare, cu talpă cât mai lată și vârf rotund sau pătrat. Am încercat să fac un mic rezumat a ceea ce marile case de modă au lansat anul acesta în colecțiile haute couture. Dar să ne întoarcem la noi și la ce ne definește ca stil vestimentar. Nu mai discutăm de modă și tendințe... aș vrea să folosim termenul stil. Acest cuvânt vine din fiecare dintre noi și vă sfătuiesc din nou să renunțați să copiați cu fidelitate ce lansează

marii designeri și să începeți să va definiți un stil al vostru, care să vă reprezinte personalitatea. În anul care a trecut v-am dezvăluit câteva accesorii și piese vestimentare la modă care se potrivesc stilului meu și pe care se pot purta în diverse ocazii. Am vrut să vă arăt că nu e nevoie să ai foarte multe haine pentru a putea să îți construiești câteva ținute și să îți definești un stil propriu. Anul acesta va propun o analiză în detaliu a diverselor obiecte vestimentare și o abordare mai amănunțită a componentelor necesare în garderoba unui bărbat modern, preocupat de imaginea sa. Înainte de a încheia, doresc să va mulțumesc pentru că până acum ați fost altfel, că ați învățat alături de mine cum să fii un bărbat unic și ne vedem în curând cu o rubrica nouă. Va aștept cu drag pe pagina Un bărbat pe zi de pe Facebook .

trăiește altfel

take me north photographed by Cristina IvaČ&#x2122;cu model Denisa Zsifkov MUA Ioana ViČ&#x203A;ionesc styling & coordonare Andreea Micle asistent George Regep

www.citestealtfel.ro

Jacheta Andreea Plesa - 700 lei Pulover Bershka Pantaloni Magazin Genai, Kapa Center - parte dintr-un compleu - 339 lei complet Cercei Amazing Jewelry, Iulius Mall - 120 lei Ceas argint Amazing Jewely, Iulius Mall - 270 lei Inele Amazing Jewelry, Iulius Mall - reduse la 137 lei fiecare

trÄ&#x192;ieČ&#x2122;te altfel

www.citestealtfel.ro

Sacou Magazin Genai, Kapa Center - parte dintr-un compleu - 339 lei complet Pantaloni Magazin Up, Kapa Center - 79 lei Lant model geometric Amazing Jewely, Iulius Mall - 215 lei Lant lung, Amazing Jewelry, Iulius Mall Inele Amazing Jewelry, Iulius Mall - reduse la 137 lei fiecare

trÄ&#x192;ieČ&#x2122;te altfel

Blana Magazin Genai, Kapa Center - 299 lei Cercei Amazing Jewelry, Iulius Mall - 120 lei

www.citestealtfel.ro

trăiește altfel

www.citestealtfel.ro

Palton Andreea Plesa - 1000 lei Maieu Magazin Up, Kapa Center - 71 lei Pantaloni Magazin Up, Kapa Center - 79 lei Inele Amazing Jewelry, Iulius Mall - reduse la 137 lei fiecare Ceas Amazing Jewelry, Iulius Mall - 270 lei Plic Andreea Plesa - 350 lei

trÄ&#x192;ieČ&#x2122;te altfel

www.citestealtfel.ro

Pantaloni Magazin Genai, Kapa Center - 149 lei Esarfa Magazin Up, Kapa Center - 63 lei Maieu Magazin Up, Kapa Center - 71 lei Vesta Andreea Plesa - 500 lei Inele Amazing Jewelry, Iulius Mall - reduse la 137 lei fiecare Ceasuri Amazing Jewelry, Iulius Mall - 270 lei Plic Andreea Plesa - 350 lei Geanta Andreea Plesa - 400 lei

trÄ&#x192;ieČ&#x2122;te altfel

fashion | realizat de Ancuţa Ciortea

Asia Chic cucerește

Pătrundem, din nou, într-o după amiază frumoasă de martie, în showroom-ul cunoscutului designer arădean, Vali Cioban, încercând să obținem câteva impresii din minunata călătorie a echipei Chic pe continentul asiatic, o lume deosebită ca și cultură, religie, rasă, obiceiuri, o incursiune în timp, dacă vreți, în care parcă noaptea se îmbină cu ziua și din care atunci când revii simți ca și cum ai reușit să cucerești o fărâmă din viitor. A.C. Cum a venit această minunată ocazie de a vizita

www.citestealtfel.ro

și pregăti un show de modă pe continentul asiatic și cum a fost primită de întreagă echipa Chic? V.C. Totul s-a întâmplat atunci când am primit invitația de a realiza un show inedit de modă la Topul Firmelor Arădene cu peste 50 de piese vestimentare prezentate, unde au fost invitați atât actori, dansatori, modele profesioniste, dar și la început de carieră, cât și personalități arădene. În cadrul discuțiilor avute cu domnul președinte al Camerei de Comerț și Industrie

Arad, Gheorghe Seculici, acesta a rămas plăcut impresionat de activitatea noastră pe plan internațional și așa a venit propunerea de a reprezenta România pe continentul asiatic, în orașul Changsha, regiunea Hunan, în cadrul unui târg foarte important, pentru a promova produsele româneșți. Echipa Chic a primit foarte bine această invitație și a privit-o, de ce nu, ca pe o nouă și deosebită provocare. A.C. A necesitat mult timp pregătirea acestui show, alegerea modelelor, după ce criterii au fost alese piesele vestimentare prezentate? V.C. Ca timp efectiv, am fost presați puțin de deadlineul stabilit și a trebuit să ne organizăm foarte repede și foarte bine dar, după cum știm cu toții, chiar dacă sub efectul adrenalinei efortul depus este mult mai mare, rezultatele sunt pe măsură, mai ales atunci când există o bună conexiune și unitate a echipei. În ceea ce privește modelele, organizatorii acestui eveniment au ales patru fete din cele zece propuse de noi: Lavinia Ichim, Ancuța Ciortea, Anamaria Foltean și Roberta Talabă, acestea

având experiența necesară și atitudinea potrivită pentru colecțiile prezentate în cadrul show-ului. Am avut pe scenă patru tipologii diferite... stilul glamour, stilul fashion, stilul androgin dar și acea divă asumată care emană siguranță, putere, feminitate. Repetițiile și fitingul s-au desfășurat aici în Arad și am mai avut o repetiție generală la locul desfășurării show-urilor. Ținutele au fost alese astfel încât să se potrivească perfect cu fiecare model în parte și să sublinieze trecerea de la stilul retro la viitor, specific colecției Timeless. Ultimele patru ținute au avut și acea amprentă autentic românească făcând parte din colecția Contrast prezentată în cadrul Paris Fashion Week și pe care ați putut să o regăsiţi și în paginile revistei la momentul lansării ei. A.C. Vorbește-ne puțin despre show-ul propriu zis: ai fost mulțumită de condițiile de organizare, de make-up, ți-au fost puse la dispoziție toate cele necesare ca totul să iasă perfect? V.C. Referitor la organizare, au făcut tot posibilul să fie la nivelul așteptărilor noastre, s-au ocupat și de promovarea evenimentului cu puțin timp înainte ca delegația arădeană să ajungă în China, astfel că am avut parte de o primire deosebită. Show-ul a ieșit foarte bine așa cum ne-am imaginat, nefiind un eveniment exclusiv de fashion ci mai mult un intro de promovare al brandurilor româneșți pe piața asiatică. A.C. Care a fost reacția publicului ? V.C. Reacția publicului și a celor din organizare a fost una extraordinară. Modelele și au intrat perfect în rol reușind să capteze atenția celor prezenți atât prin modul cum au purtat ținutele cât și prin ceea ce a însemnat partea de spectacol a defilării propriu zise. A urmat apoi prestația Dj-ului arădean,

Bogdan Iorgovan, care a încheiat seara și care a reușit să cucerească publicul prezent dovedind, încă o dată, că românii știu să se facă auziți și apreciați în lume prin talentul și calitățile lor artistice. Să nu uităm că pe tot parcursul prezentării au rulat videoclipuri de prezentare ale colecțiilor Chic realizate în decorul urban al Aradului și nu numai, promovând astfel

frumusețea acestui oraș. A.C. Care a fost reacția presei care a participat la acest eveniment? V.C. Au fost prezente numeroase posturi de televiziune și publicații locale și regionale de succes care au preluat “la cald” reușita acestui show, năvălind pe scenă la propriu și pozând fiecare piesă vestimentară și model în parte. trăiește altfel

A fost organizată și o ședința foto ad-hoc pe străzile frumos luminate din Changsha cu toate cele patru ținute cu specific românesc, care au impresionat în mod deosebit. A.C. Cum ți s-a părut cultura asiatică, ai reușit să găsești o sursă de inspirație în locurile vizitate, din experiența trăită acolo?

www.citestealtfel.ro

V.C. Cu toate că a fost foarte scurt popasul nostru pe acest continent, am reușit să găsesc sursa de inspirație în modul lor de a trăi, profunzimea gândirii lor și rapiditatea cu care reușesc să pună totul în aplicare, cu alte cuvinte “gândesc în milenii și trăiesc în clipe”. M-a impresionat mult tot ce am vizitat și am experimentat acolo astfel încât

am și pornit o colecție inspirată din tradiția și obiceiurile lor. A.C. Ce părere ți-a făcut târgul pe care l-ai vizitat, pavilionul românesc? V.C. Târgul mi s-a părut enorm de mare, standul românesc foarte frumos amenajat, sper ca în anul care urmează să fie și mai mulți expozanți români pentru că asta a fost și unul din scopurile deplasării noastre acolo. Puterea de cumpărare este foarte mare și, pentru a putea pătrunde pe piața lor, e nevoie de un nivel de producție foarte ridicat. A.C. Te-ai gândit să faci pe viitor chiar un show tradițional românesc la un astfel de târg ? V.C. Sigur că da, aceasta a fost și propunerea pentru anul viitor, vom reveni cu o echipa mult mai

mare și vom pregăti un show memorabil. A.C. Există o diferență mare între moda europeană și cea de pe continentul asiatic? V.C. Diferențe există chiar și de la un oraș la altul deci, fiind vorba de continente și culturi diferite, putem remarca o diferență de stil, dar deschiderea lor la tot ce vine nou și calitativ din Europa este destul de mare. A.C. Câteva planuri de viitor, impresii, dacă vei mai merge în China? V.C. Trebuie să recunosc că nu aveam pe lista de destinații China la începutul anului trecut dar, așa cum îți mărturiseam mai devreme, îmi plac provocările și a fost o experiență foarte frumoasă și de bun augur. A.C. Îți mulțumim frumos și te rugăm să transmiți un

mesaj cititorilor revistei. V.C. Așa cum foarte bine o spune și titlul revistei le transmit cititorilor să aibă curajul de a fi ei înșiși și să rămână la fel… adică ALTFEL!

trăiește altfel

health & beauty | realizat de: Cristina Sabau

www.citestealtfel.ro

Sănătate și fitness: de data aceasta, este personal

nțelegem atât de bine. E greu acolo. Poate că încrederea ta a fost înfrânta. Poate că ți-a fost strivit respectul de sine. Poate că s-au așteptat la prea mult de la tine. Dar cum vei ști ce poți face din nou, dacă nu încerci, măcar? Ceea ce spunem este că a sosit timpul să renunți la durere, să redevii ceea ce vrei, să iei taurul de coarne și să găsești un antrenor personal. Desigur, vor există întotdeauna îndoieli. Cheltuielile pot fi greu de justificat, antrenamentele sunt intense și trebuie să accepți ideea că atât de mult entuziasm față de burpe și salturi de tip squat nu este ceva ciudat. Dar nu poți renunța de îndată ce merge mai greu, mai ales când există atâtea beneficii pe care le puteți culege după. Vorbim despre programele de pregătire adaptate pentru tine și stilul tău de viață, planuri pentru mese hrănitoare, sfaturi și tehnici pentru a maximiza efectele antrenamentelor și pentru a depăși sau preveni leziunile musculare. Alte subiecte abordate vor fi metodele de motivare, și desigur, responsabilitatea antrenorului de a se angaja să te sprijine pe toată durata acestei mici “torturi”. De aceea te ajutăm să începi pe drumul către sănătate și fitness, cu cele mai bune ponturi de la cei mai buni formatori personali din Arad.

health & beauty

Cheveresan Eduard Aș vrea să începem cu a povesti câte ceva despre tine. De cât timp eșți pasionat de sport și de sănătate, în general? Când ai decis să devii antrenor de fitness? Mă numesc Chevereșan Eduard, am 26 de ani, practic sport de performanță de 16 ani (12 fotbal după care m-am dedicat fitnessului). Am început cariera de antrenor după o accidentare la fotbal, care m-a nevoit să mă retrag din această activitate și am decis să parcurg o carieră nouă în postura de Antrenor Personal. Care este stilul tău de viață? A existat un motiv anume care te-a determinat să adopți acest stil de viață. Stilul meu de viață era și a rămas unul de sportiv, iar din momentul în care am decis să devin antrenor am început să fiu mult mai disciplinat decât eram înainte, pentru că este nevoie să fiu un exemplu pentru cei care apelează la mine. Unul dintre motive era faptul că provin dintr-o carieră de sportiv, iar eu nu pot să fiu închis într-un birou de exemplu fără a depune mult efort fizic. Ai o filosofie a felului în care antrenezi/ o metodă aparte pe care o abordezi când antrenezi sau a felului în care tratezi clienții? Ce te diferențiază de alți antrenori? Nu pot să spun că am o filozofie anume, merg pe principiul de disciplină și voință. Fiecare antrenor are un anumit fel de a antrena și comunica, eu sunt mai sever de fel dar și glumeț în 84

www.citestealtfel.ro

același timp. Care crezi că e problema cea mai mare cu care se confruntă actualmente antrenorii personali? După părerea mea, cea mai mare problema a antrenorilor sunt clienții “sezonieri” sau

cei ce nu ascultă informațiile transmise de către antrenori. Crezi că obținerea unei diplome de Antrenor Personal poate fi un factor determinant pentru a “cerne” antrenorii? O diplomă de antrenor de fitness sau orice altceva legat de

lifestyle nu îți garantează și un succes în acea carieră. Diplomă este abecedarul fiecăruia, mai departe depinde de implicarea și documentarea cât mai amplă a fiecăruia. Ne poți da câteva sfaturi pentru a menține vie motivația? Care crezi că sunt factorii principali? Unul dintre sfaturile după care mă ghidez și eu este să menții în permanență o concurență față de ține însuți. Astfel, pentru a menține motivația acolo unde trebuie să fie, este important să ai un mod de viață echilibrat și o alimentație corespunzătoare. Ce element crezi că e cel mai important pentru sănătatea noastră fizică și psihică? Alimentația sau sportul? Sau ambele? Ai mai adăuga și altceva în “mix”? După cum spuneam și în răspunsul precedent, principalul factor al fitnessului este alimentația, după care mișcarea și felul în care acționăm în fața stressului, o pierdere a controlului oricăruia dintre cei trei factori putând duce la activarea bolilor. Dacă toate aceste puncte sunt controlate, poți duce un mod de viață sănătos. Ce îi poți spune unei persoane care nu a rezistat tentației și se simte foarte dezamăgit și demotivat? Persoanelor care nu au găsit motivația potrivită sau au rămas dezamăgite de lipsa imediată a rezultatelor, le recomand să nu se dea bătute la prima sau a două încercare, ci să continue până când rezultatele vor deveni vizibile iar motivația va fi tot mai puternică pe parcurs ce va continuă. Mi-ai putea da un exemplu de client care a obținut rezultate spectaculoase? Da, aș putea. Una dintre clientele mele care avea o viață sedentară și fără vreun plan organizat pe partea de fitness, a reușit să slăbească în jur de

20 de kg într-un interval de timp de aproximativ 4 luni, iar pe urmă a reușit să se mențină. A început la 92 de kg, a ajuns la 72, iar pe parcurs am mai scăzut aproximativ 5 kg, corpul începând să modifice din grăsime înspre o tonifiere (musculară). Această se obține mult mai greu, corpul limitânduse, deoarece apar momente de stagnare, impunându-se schimbarea după un anumit timp a exercițiilor . Spune-ne cum arată, în linii mari, o zi obișnuită din viața ta, o zi din viața unui antrenor personal. O zi obișnuită din viață mea începe dis de dimineață și se sfârșește seară, cu un somn bine meritat după o zi lungă și plină de încercări noi. Nu e plictisitoare deloc, ba chiar aș face schimb de experiențe cu cei care spun că o viață de antrenor personal e foarte ușoară. Care sunt obiceiurile tale alimentare? Ai cumva vreo slăbiciune culinară căreia nu îi rezișți?

Alimentația mea este una bazată pe foarte multă carne, fără grăsimi prea multe. Consum în principal pui sau peste (dar uneori corpul cere și anumite grăsimi), garnituri de legume atât fierte sau crude, salate din care ne luăm energia și să nu uităm de importantă fructelor din care ne luăm zahărul, iar așa zisul cheat day se aplică o dată pe săptămână. Bineînțeles, corpul are nevoie și de așa ceva - câte puțin din fiecare. Cu toate astea am o slăbiciune pentru paste și prăjiturile făcute acasă. Ce ai spune unei persoane care dorește să înceapă o viață echilibrată și să facă sport? Pentru persoanele care nu au început să-și echilibreze viața prin alimentație și sport le voi transmite, că știu din proprie experiență că ceea ce se poate întâmpla este să arate din ce în ce mai bine și să se simtă mult mai bine în corpul lor, adică în “casa” în care vor locui toată viața.

trăiește altfel

health & beauty

Sebastian Țepurică Aș vrea să începem cu a povesti câte ceva despre tine. De cât timp ești pasionat de sport și de sănătate, în general? Când ai decis să devii antrenor de fitness? Numele meu este Țepurică Sebastian, sunt antrenor personal, preparator fizic și instructor fitness. Mănânc sport pe pâine de aproape 18 ani. Am practicat diferite sporturi complexe de echipă sau individuale: handbal, atletism și rugby, performate la nivel înalt. Toate la un loc m-au ajutat să aprofundez și să asimilez o grămadă de informații care sunt extrem de importante pentru a fi antrenor personal. La bază stă psihologia, fiind necesară când lucrezi direct cu o persoană, deoarece pachetele de exerciții sunt creeate ținând cont de nivelul de intensitate și dificultate potrivite pentru client, urmărind obiectivul, dar și cu beneficii conexe, reparând unele probleme posturale, de exemplu. Astfel, programul de sport este adaptat corpului persoanei, dar adresat mentalului, acționând din interior către exterior pentru că cea mai mare bătălie este la nivelul mentalului. Pentru mine meseria asta este ca o artă - lucrând cu omul îți pui la încercare răbdarea, atenția (cel mai mic detaliu este important), imaginația (vizualizând corpul peste 3 luni, de exemplu), făcând planul de antrenament și munca efectivă. A lucra individual cu o persoană este o artă pentru 86

www.citestealtfel.ro

că fiecare om este diferit, asta fiind o provocare, dar mai ales o responsabilitate enormă, iar fără o pasiune dusă la extrem nu prea iese exact așa cum trebuie la final. Îmi place când văd cum omul își schimbă mentalitatea, atitudinea, încrederea în sine

în urma antrenamentelor, stilul de viață alimentar, înțelegând cât de important este echilibrul interior pornind de la nutriție până la exerciții fizice. Pentru anul 2018 plănuiesc să particip la concursuri de Men’s Psihique.

Care este stilul tău de viață? A existat un motiv anume care te-a determinat să adopți acest stil de viață? Stilul meu de viață este că un ritual dictat de disciplină și organizare. Fiecare pas este calculat dinainte. Sunt sportiv de profesie și consider că nu poți avea rezultate și nu poți fi un om echilibrat fără organizare și disciplină. Ai o filosofie a felului în care antrenezi/ o metodă aparte pe care o abordezi când antrenezi sau a felului în care tratezi clienții? Ce te diferențiază de alți antrenori? Modul meu de abordare se bazează foarte mult pe psihologie, care diferă de la om la om, fiecare fiind unic. Nu am un tipar pe baza căruia abordez antrenamentul, mă adaptez după stilul de viață și modul de gândire al fiecăruia. Caut mereu punctul de unde pleacă motivația, mai bine spus butonul care îi declanșează acel declic mental. Diferit m-ar face informațiile pe care le am făcând sport de performanță și ocazia de a fi lucrat în trecut cu niște oameni ai sportului de talie mondială, diferiți preparatori fizici, antrenori fitness, antrenori de diferite sporturi. Cea mai mare calitate a mea cred că este răbdarea când vine vorba de a lucra cu omul. Obțin rezultate foarte bune cu modalitățile mele puțin mai diferite de interacționare cu fiecare client în parte. Care crezi că e problema cea mai mare cu care se confruntă actualmente antrenorii personali? Da, aici este un subiect destul de neplăcut pentru că foarte mulți care doresc să profeseze în meseria asta nu știu ce înseamnă să lucrezi cu un om, că încrederea lui este total în

mâinile tale, la fel și sănătatea, iar dacă nu ești destul de pregătit îl poți distruge. Nu este o meserie care trebuie tratată cu superficialitate pentru că un antrenor practic intră în viață omului pentru a face ordine când vine vorba de alimentație. îl supui la un disconfort atât mental cât și fizic și trebuie să fii pregătit pentru orice reacție și să îi poți răspunde constructiv și să îl faci să conștientizeze că este nevoie să depășească acel moment. Crezi că obținerea unei diplome de Antrenor Personal poate fi un factor determinant pentru a “cerne” antrenorii? Nu, asta este o problema în ziua de azi, când meseria de antrenor personal este în top 3 cele mai utilizate meserii și ies pe bandă rulantă certificatele, dar asta nu înseamnă că acel certificat te face să fii un antrenor personal. Antrenor te face stilul de viață în lumea sportului, informațiile pe care le dobândești în urmă unei cariere în lumea sportului. Practic trebuie sa fii născut pentru asta și aici vine diferența între antrenori, cu plusuri, calități, atitudine, moduri de abordare. Ne poți da câteva sfaturi pentru a menține vie motivația? Care crezi că sunt factorii principali? Este simplu, trebuie doar să fi mereu în competiție cu tine zilnic, să vrei să fi mai bun azi decât ieri. Ce element crezi că e cel mai important pentru sănătatea noastră fizică și psihică? Alimentația sau sportul? Sau ambele? Ai mai adăuga și altceva în “mix”? Totul este alimentație, de la nutriție pleacă totul, dar o alimentație corectă fără sport nu este același lucru și nu îți aduce un organism perfect funcțional, trebuie să existe un

“mix” între ele. Ce îi poți spune unei persoane care nu a rezistat tentației și se simte foarte dezamăgit și demotivat? I-aș spune să privească totul altfel, să o treacă la pierderi, să învețe din greșeală, prost a două oară nu va mai fi și mândria sus! Mi-ai putea da un exemplu de client care a obținut rezultate spectaculoase? O clientă a slăbit 32 de kg, altă clientă 29, alt client 27, depinde de obiectiv. Spune-ne cum arată, în linii mari, o zi obișnuită din viața ta, o zi din viața unui antrenor personal. O zi obișnuită din viață mea, nu este foarte complicată dar este foarte bine organizată, la ora 8 dimineață am primul client apoi am prima pauză la ora 15 când îmi fac eu antrenamentul meu. Reîncep să antrenez de la 16:30 până seară la 21. Merg acasă, îmi gătesc mâncarea pentru a două zi, 4 mese în caserole, pentru că micul dejun îl mănânc acasă dimineață iar ultima masă când ajung după programul de la sală, acasă. Care sunt obiceiurile tale alimentare? Ai cumva vreo slăbiciune culinară căreia nu îi reziști? Alimentația mea e simplă, 5-6 mese dintre care doar micul dejun și cină diferă. Mai trișez și eu, recunosc și una dintre slăbiciunile mele - uneori, seara după sală mănânc câteva bucăți de pui crispy bune. Ce ai spune unei persoane care dorește să înceapă o viață echilibrată și să facă sport? Totul este mental, tu îți înveți obiceiurile și doar de tine depinde cum arăți la exterior, pornind de la alimentație până la stilul de viață și modul de gândire.

trăiește altfel

food

negrese

www.citestealtfel.ro

ai nevoie de • Jumătate de pachet de unt; • O cană de zahăr; • 2 ouă • O lingură de extract de vanilie; • 100 gr de cacao • 150 gr de făină • Un praf de sare • Un pliculeţ de praf de copt

pentru glazură • 3 linguri de unt la temperatura camerei • 3 linguri de cacao • O lingură de miere • O linguriţă de extract de vanilie • O cană de zahăr pudra

Preparare 1. 2.

3. 4. 5.

Mai întâi, adu cuptorul la o temperatura de 175 de grade. Tapetează apoi o tavă de dimensiuni medii cu ulei (sau unt) şi făină. Într-o cratiţă mare topeşte jumătatea de pachet de unt apoi ia de pe foc şi adaugă zahărul, ouăle şi extractul de vanilie. Amestecă bine până se omogenizează compoziţia. Adaugă apoi cacaoa, făina, sarea, praful de copt şi încorporează-le uşor. Pune compoziţia în tava tapetata în prealabil. Lasă blatul la cuptor pentru 25-30 de minute. Ai grijă să nu îl laşi prea mult la cuptor. Ca să faci glazura, amestecă untul la temperatura camerei cu cele trei linguri de cacao, miere, extractul de vanilie şi zahărul pudră. Amestecă până se omogenizează compoziţia. Pune negresele la congelator cât încă sunt calde. Poftă mare!

trăiește altfel

auto | editor: Bătrîn Daniel - turatiiscrise.ro

Debutanţii anului 2018 Cu toate că abia a trecut prima lună din acest an, Salonul Auto de la Detroit ne-a rezervat câteva lansări demne pentru acest an. De fapt, maşinile despre care o să citiţi în rândurile următoare reprezintă legende în sine, fiind îmbunătăţiri şi reinterpretări ale unor modele devenite cult, în timp.

Mercedes Benz G-Class

Probabil cel mai cunoscut model Mercedes Benz şi totodată cel mai longeviv, masivul şi pătrăţosul G-Class, a văzut în 2018 cea mai importantă schimbare a sa în cei aproape 40 de ani de carieră. Germanii au păstrat reţeta câştigătoare, iar asta înseamnă că G-ul 2018 nu vine cu un design radical schimbat. Totuşi în materie de G-uri, acesta este cel mai „rotunjit”. Dacă exteriorul este tipic pentru designul anilor ‘70, interiorul este adus în prezent. Clienţii îşi doreau mai mult spaţiu şi mai mult confort de la G-Class, aşa că noul model vine cu

Ford Mustang Bullitt

O altă maşină legendară, este Ford Mustang Bullitt. Această ediţie a fost făcută celebră de Steve McQueen, care a condus prima generaţie Ford Mustang în pelicula Bullitt din 1968. Actorul a spus atunci despre acel Mustang verde că este „effortlessly cool”, deoarece nu avea toate emblemele şi logo-urile Ford sau Mustang, ci doar o culoare specială şi un schimbător de viteze în forma unei bile de biliard. Aceste detalii au fost restilizate şi pentru noul Mustang Bullitt, făcând un omagiu maşinii de acum 50 de ani. Noul model dispune de 475 de cai putere cu 15 mai mult decât un Mustang GT şi vine echipat bineînţeles, doar cu transmisie manuală. Pentru cei care au spus că facelift-ul noului Ford Mustang nu a adus beneficii stilistice, înseamnă că nu au văzut cum arată noul Bullitt. 90

www.citestealtfel.ro

o caroserie mai lată şi o planşă de bord foarte luxoasă, inspirată de la modelele limuzină. Chiar dacă din punct de vedere estetic, G-Class parcă a devenit mai „soft”, germanii ne spun că noul model este chiar mai capabil decât precedentul, dar şi mai confortabil pe şosea. Au revizuit suspensia, direcţia, motorizările şi capacităţile offroad. Noul G-Class nu a părăsit tronul niciodată, iar acum promite să fie cel puţin încă 40 de ani, acel offroader de lux pe care îl ştiam.

Range Rover SV Coupe

Deocamdată acest model nu a fost încă prezentat în toată splendoarea sa, dar oficialii britanici ne-au spus că modelul va debuta la Salonul Auto de la Geneva. Deci îl vom vedea luna viitoare. Poate că un SUV Coupe de dimensiuni mari, nu îşi mai are rostul în preferinţele clienţilor de astăzi, dar să nu uităm că prima generaţie Range Rover a fost construit doar în caroserie cu două portiere. Şi a fost aşa 11 ani, până când a doua generaţie a venit, opţional cu 4 portiere. În afară de ultimul model, toate generaţiile au avut o caroserie coupe, fie în producţie, fie concept. Sunt destul de puţine detalii despre noul SV Coupe, dar aşa cum îi spune şi numele este construit de divizia Special Vehicle de la Land Rover, iar toate creaţiile lor sunt extrem de apreciate. Vor exista doar 999 de bucăţi Range Rover SV Coupe, iar după toate informaţiile primite, acestea îşi vor găsi locul cel mai probabil prin garajele şeicilor.

Ciudăţeniile

lunii

Dacia Logan Premium

Încă din 2004, atunci când a apărut, Dacia Logan a vrut să fie cea mai accesibilă maşină nouă de pe piaţă. Ţelul iniţial a fost ca preţul de bază să fie 5000 de euro, dar aproape nimeni nu şi-a dorit acea variantă. Astfel, în timp, Dacia Logan a primit în standard sistem electronic de stabilitate, climatizare automată sau chiar ecran de infotainment cu touchscreen. Probabil că un Logan Premium şi-ar pierde esenţa, nu pentru asta a fost construit, dar un artist şi-a imaginat cum ar arăta berlina românească cu faruri LED, jante cromate şi un interior cu elemente Mercedes Benz. Trebuie să recunoaştem că nu arată rău deloc.

Ştim cu toţii că Bugatti Chiron este cel mai impresionant automobil construit până în prezent. Nu doar datorită performanţelor, dar şi a modului în care acesta este asamblat. În niciun loc nu se face rabat de la calitate excepţională, nici dacă vorbim de etrierele frânelor. Bugatti testează un etrier făcut din titan şi printat 3D. Dacă acesta se va regăsi pe actualul model sau pe unul din viitor, vor fi cele mai mari bucăţi de titan din lume, printate 3D.

trăiește altfel

1 O pereche de sisteme de AI creată recent poate diagnostica bolile de inimă şi cancerul pulmonar mai precis decât doctorii umani. Acestea au, aşadar, potenţialul de a salva miliarde de dolari, alături de nenumărate vieţi, dacă sunt adoptate la scară largă.

Ţesutul muscular funcţional a fost creat în premieră din celule stem. Noua realizare ar putea fi utilizată în diferite domenii şi ar putea reprezenta un nou tratament pentru persoanele cu diferite afecţiuni musculare.

www.citestealtfel.ro

Un virus injectat direct în fluxul sanguin ar putea fi utilizat pentru tratarea persoanelor cu tumori cerebrale agresive, sugerează rezultatele unui nou studiu.

Pentru a rezolva problema smogului din China, cercetătorii au testat lângă oraşul Xian un nou turn care absoarbe praful nociv. Acesta a reuşit să reducă poluarea aerului cu 15%.

Cercetătorii au descoperit un neuron gigantic care acoperă creierul şi poate reprezenta prima explicaţie fizică pentru apariţia conştiinţei.

Cercetătorii au creat un nou catalizator care poate recicla dioxidul de carbon în plastic şi poate duce la sfârşitul emisiilor nocive ale gazului cu efect de seră.

descoperiri

Pentru prima dată, savanţii de la Indiana University School of Medicine au creat folicule de păr din culturi ale celulelor stem. Noul studiu a presupus experimente pe şoareci realizate în laborator.

10 Primul om criogenat ar putea fi readus la viaţă în următorii 10 ani.

stiintif ice

5 Un metal preţios poate revoluţiona industria combustibililor printr-o inovaţie uimitoare şi poate duce la sfârşitul erei combustibililor fosili.

Oamenii care levitează pot deveni o realitate datorită unei noi invenţii. Un grup de cercetători de la Universitatea Bristol au folosit undele acustice pentru a ţine particulele în aer, arătând că procedura este posibilă şi pentru obiectele mai grele decât undele sunetului.

6 Ruşii doresc să construiască primul hotel de lux în spaţiu.

Pentru prima dată, medicii au efectuat un al doilea transplant de faţă pe acelaşi pacient.

trăiește altfel

horoscop februarie - martie 2018

Berbec Ce îți rezervă noul an? Ei bine, un lucru e clar, așteaptă-te la perioade de instabilitate și turbulențe, combinate cu o creștere pe plan personal. Nu-i o combinație tocmai rea mai ales pentru semnul care știe să fie perseverent indiferent de situație.

Leu Cu soarele strălucind mai mereu lângă tine, e anul în care atenția și iubirea sunt sub lumina reflectoarelor. Dar nu te culca pe o ureche, deoarece conflictul soare-lună de la începutul lunii februarie îți va umbri puțin abilitățile de a lua deciziile corecte. Tot ce trebuie să faci în această perioadă este să lași dramatismul de-o parte. Acesta e momentul în care poți arăta lumii că poți să alegi drumul corect chiar dacă ești tras în alte direcții.

Taur În ceea ce privește anul 2018, un lucru e sigur: vrei să cucerești lumea. Nimic nu te va opri din atingerea țelurilor tale, așa că atunci când soarele va străluci asupra semnului tău, la finalul lunii aprilie, vei deveni mai focusat, mai determinat și mai sigur pe tine și pe propriile forțe.

Fecioara Testul tău în anul 2018 va fi să găsești echilibrul perfect între muncă și joacă. Și vei avea suficiente oportunități să faci asta dacă nu le vei ignora, bineînțeles. Luna plină ce îți va vizita semnul la începutul lui martie îți va evidenția importanța legăturii dintre corp și minte și, sperăm noi, acest lucru îți va aduce niște importante concluzii în fața ochilor.

Gemeni Să spunem lucrurilor pe nume… atunci când vine vorba de povestit, nimeni nu te întrece. Vorbele le ai mereu la tine și nu ți-e frică să spui franc ceea ce gândești. Comunicarea este centrul anului 2018 pentru tine. Dorința ta de a spune tot ce ai pe suflet trebuie, totuși, temperată puțin, deoarece supărând persoanele nepotrivite poate avea efecte negative de lungă durată.

Balanţă După cum îți zice și semnul, îți place să trăiești în echilibru și faci asta fără prea multe eforturi. Din fericire pentru tine, 2018 te va pune față în față cu mai multe situații în care să te folosești de farmecul tău atât în favoarea ta cât și în avantajul celorlalți.

Rac Interiorul tău moale este ceea ce te definește în general, dar 2018 este plin de oportunități pentru ca tu să arăți lumii că ai un exterior destul de dur. Atunci când razele soarelui intră în semnul tău, la finalul lunii iunie, e momentul oportun să lași în spate părțile dureroase ale trecutului tău. Chiar nu trebuie să te învinovățești pentru tot. Unele lucruri nu sunt făcute să funcționeze indiferent de cât de mult încerci.

Scorpion Oricine te cunoaște poate spune despre tine că îți ți cărțile bine ascunse, iar lucrul acesta este prea puțin probabil să se schimbe în 2018. Dar când Mercur se va intersecta cu Pluto, vei afla cu siguranță multe secrete pe care nu va trebui neapărat să le spui mai departe. Folosește informațiile într-un mod în care îți va fi ție benefic și nu într-un mod în care vei face rău altora.

www.citestealtfel.ro

Săgetător Te uiți la viață ca și la o mare aventură, iar 2018 te va duce pe culmi înalte (la figurat și cine știe, poate chiar la propriu). Oricum, printre călătoriile tale din jurul lumii, fă-ți puțin timp să reflecți la tot ce te-a învățat experiența asta de nomad.

Capricorn Viața ideală, în deviza ta, conține structură, disciplină și multă muncă. Îți place foarte mult să culegi roadele muncii tale. Dacă continui pe drumul acesta bătătorit de multă muncă, vor fi prea puține lucruri pe care să nu le realizezi.

Vărsător Felul tău ciudat dar în același timp fermecător de a fi te face un invitat popular pe la petreceri, dar vei avea tendința să iei legăturile personale cu prea puțină seriozitate. Una dintre sarcinile tale foarte importante ale anului 2018 este să te adâncești mai mult emoțional, deoarece ce vei găsi în interiorul tău te va surprinde cu siguranță dar îți va da și o satisfacție de neimaginat.

Peşti Ești un semn zodiacal foarte empatic, ai tendința să faci totul pentru alți și prea puțin pentru tine. Fă din 2018 anul tău, deoarece meriți să îți acorzi aceeași atenție pe care o acorzi celor din jurul tău.

cultură | carte | text: andreea iulia toma - andreeaiuliatoma.blogspot.ro

Lupul de stepă de Herman Hesse

Dacă tot vorbim despre spirite libere, m-am gândit să vă recomand un roman deloc facil, dar care concentrează drama interioară a omului care alege să-și trăiască viața sfidând reperele și normele epocii în care a fost condamnat să se nască și să trăiască și care se zbate să afle sensul existenței. Povestea îl are în centru pe Harry Haller, un singuratic, un inadaptat la timpurile în care trăiește, dezgustat de tot ceea ce îi oferă societatea. Te poți regăsi în gândurile sau ideile sale sau îl poți considera un nebun, fără a-i înțelege dedesubturile minții, caz în care lectura nu va fi chiar plăcută și nicidecum ușoară. Eu însă am rezonat destul de mult cu acest personaj inedit, iar cartea mi s-a părut încântătoare, cu toată bogăția de idei pe care o găzduiește, sau poate tocmai de aceea. Multiplele referințe

www.citestealtfel.ro

filosofice, literare și muzicale conferă și mai multă densitate textului. Atmosfera este adesea misterioasă, încărcată de simboluri și măști, iar centrul obscurității sale îl reprezintă Teatrul magic, loc în care Harry tânjește să ajungă din clipa în care află de existența acestuia. Oniricul îmbracă în mantia sa personajele, iar granița dintre real și imaginar devine tot mai subțire, pe măsură ce evenimentele se derulează. Lumea superficială din exterior este respinsă cu vehemență de către acest „lup de stepă”. Romanul lui Hesse explorează singurătatea, izolarea de această lume, îndemnându-te să începi propria căutare de răspunsuri. Este o carte menită parcă să provoace, să zdruncine convingeri și, mai ales, să te lase plin de întrebări.

cultură | carte | text: andreea iulia toma - andreeaiuliatoma.blogspot.ro

cărți pentru nonconformiști...

de la nonconformiști

Literatura are privilegiul de a putea înfățișa orice, fără a fi supusă unor reguli. Este adevărat că mulți scriitori țin cont de normele morale, sociale etc. și își așează gândurile într-o manieră cuminte, ce respectă tipare sau convenții scrise ori nescrise. Din fericire, nu toți procedează astfel, spre deliciul celor care înțeleg literatura nu doar ca o expresie dulceagă a realității ori a imaginației, ci drept un mod de a te expune pe tine sau lumea înconjurătoare fără restricții, fără ambalaje dichisite și frumos colorate. Pentru că viața, de cele mai multe ori, nu este roz. Astăzi voi aborda câteva dintre acele cărți care vorbesc despre o viață „altfel” decât cea prezentată în „celelalte” cărți – frustă, vulgară, lipsită de bun simț sau măsură... așa cum este ea. Pentru mine, ”The King” este Bukowski, despre care știu că v-am mai vorbit și cu alte ocazii, dar nu mă sfiesc a vi-l recomanda din nou, mai cu seamă dacă vă doriți o lectură cu adevărat nonconormistă. Puteți alege orice carte a sa și orice gen pe care l-a abordat: fie că e vorba de roman, proză scurtă sau poezie, Charles Bukowski rămâne același genial nonconformist, supărat pe viață, dar iubind-o totuși cu patimă, trăind intens și fără prejudecăți în mijlocul sărăciei condimentate cu sex și alcool cât încape. Mi-au plăcut povestirile

sale – „Povești despre nebunia obișnuită”, „Dragoste la 17,50$”, „Notes of a Dirty Old Man”, „Burning in water, drowning in flame”, romanele și mai mult – „Poșta”, „Hollywood”, ”Șuncă pe pâine”. Mai am câteva pentru că nu am vrut să epuizez tot întrun an. Jeanette Walls șochează cu volumul autobiografic „Castelul de sticlă”, din care am citit până acum jumătate, în limba engleză. De pe coperta a patra a traducerii apărute la Editura Art, aflăm: „Castelul de sticlă este povestea adevărată și tulburătoare a unei familii nonconformiste pentru care aventura, spiritul liber și traiul neîngrădit de reguli inutile sunt mai presus decât confortul unui cămin tipic.” Iar relatarea te poate cutremura, cu atât mai mult cu cât știi că nu e o ficțiune. Traiul nomad, în afara regulilor societății, are și ceva fermecător, chiar dacă de multe ori înseamnă și mizerie sau lucruri ce nouă ne-ar putea părea revoltătoare. Copiii familiei Walls sunt învățați să se descurce singuri. Spre exemplu, la 3 ani, Jeanette fierbea singură crenvuști. Era plină de zgârieturi și de arsuri pentru că nimic nu îi era interzis și avea posibilitatea să descopere lumea prin propriile experiențe. Interesantă carte. Un alt celebru nonconformist este Oscar Wilde care și-a șocat contemporanii atât prin

scrierile sale, cât și prin modul în care a ales să-și trăiască viața: comportamentul său, părul lung sau vestimentația sa au reprezentat tot atâtea motive pentru a stârni dezaprobarea acestora. Vă recomand „De profundis”, o epistolă scrisă de Wilde în închisoare, adresată iubitului său, lordul Alfred Douglas. Relațiile homosexuale sunt un subiect controversat și astăzi. Vă puteți închipui cum erau ele privite în secolul al nouăsprezecelea. Oscar Wilde a sfidat normele vremurilor în care a trăit, iar orientarea sa sexuală a fost cea care l-a aruncat pentru doi ani în închisoare. Incursiunea în lumea literaturii spiritelor libere nu ar fi completă fără Jack Kerouac și al său roman „Pe drum”, reprezentativ pentru Generația Beat. Cartea prezintă America anilor ‘50 și ai săi tineri dornici de libertate și de adevăr, chiar dacă pentru a le atinge trebuie să recurgă la mijloace neconvenționale. Libertinajul, vagabondajul sunt doar o parte dintre aceste mijloace. Personajele lui Kerouac își trăiesc clipa cu maximă intensitate și acest lucru pare să fie singura regulă a vieții lor. Alți nonconformiști ai literaturii (și nu numai) pe care aș vrea să vi-i amintesc sunt Irvine Welsh, cu al său „Trainspotting” sau Kurt Vonnegut, cu romanele și povestirile sale vizionare.

cultură | film | realizat de: alexandra-elena jebelean

nonconformismul în cinematografie: Lars von Trier

ititorii noștri fideli își amintesc, poate, de interviul pe care ni l-a acordat Stellan Skarsgard acum câțiva ani. El este unul din actorii care lucrează în mod repetat împreună cu Lars von Trier,

unul dintre cei mai apreciați, dar și controversați regizori, în prezent, la nivel mondial. De la „Breaking the Waves” (1996) și până la „Nymphomaniac” (2013, 2014), Skarsgard nu a lipsit niciodată pentru prea multă vreme din operele lui Von Trier. Nouă ne-a spus așa: „Sunt mândru de tot ce am făcut cu Lars von Trier, pentru că atunci

când lucrezi cu el nu ştii niciodată la ce să te aştepţi- ştii doar că va fi ceva diferit şi că va fi ceva foarte personal. Cred că în oricare ramură a artei, latura personală este cea mai importantă. Dacă faci ceva generic sau doar încerci să mulţumeşti mulţimea, îşi pierde din identitate şi devine neinteresant. Dar dacă pui amprenta personală pe acel lucru şi încerci să transpui cum vezi tu viaţa, societatea, lumea- atunci devine interesant.” Poate chiar de aici izvorăște nonconformismul lui von Trier: din hotărârea, naturalețea și, uneori, brutalitatea cu care acest artist expune unei lumi întregi problematici cu tentă deosebit de personală. „Nymphomaniac”, de exemplu, a fost un proiect deosebit de controversat, pe care nu toți au reușit să-l guste, cu care nu toți s-au putut identifica (ceea ce este de înțeles, dar asta nu-l face mai puțin valoros). „Nymphomaniac” este pledoaria regizorului danez pentru o societate lipsită de tabuurile care au legătură cu preferințele sexuale ale individului. Această pledoarie o realizează în vederea faptului că un număr îngrijorător de oameni se confruntă cu repercusiuni grave, în urma respingerii societății. Cu

siguranță, von Trier s-a gândit la urmări precum alienarea socială, depresia (vă amintiți „Melancholia”?), incapacitatea de exprimare (atât pe plan sexual, cât și pe plan social, în general), și, nu în ultimul rând, chiar sinuciderea. El explorează fără teamă cele mai întunecate dedesubturi ale naturii umane, cu tot cu (sau chiar, în special cu) deviațiile ei. Pentru Lars von Trier, însă, ele nu sunt deviații, iar aceasta este lecția pe care acest regizor remarcabil intenționează să ne-o dea. Skarsgard continuă astfel: „ [...] universul lui Lars este unul foarte special şi am învăţat să mă adaptez metodelor lui, ceea ce înseamnă fără instrucţiuni ci doar a încerca diverse lucruri...” Realizăm, așadar, că nu doar „pachetul în formă finală” este nonconformist când vine vorba de opera lui Lars von Trier. Regulile „lumii de afară” sunt lăsate deoparte atunci când se lucrează la unul dintre filmele sale, încât actorii sunt liberi să se exprime, conturând astfel mult mai bine și expresiv personajele pe care le interpretează. Un alt regizor care adoptă o metodă similară (deși, în practică, foarte diferită) este David Lynch. Dacă vizionați sau citiți interviuri cu actorii care apar în filmele lui (asemeni lui Von Trier, Lynch lucrează în mod repetat cu anumiți actori), veți observa că aceștia descriu colaborările ca fiind ceva cu totul deosebit, nemaiîntâlnit de ei. „[...] cu Von Trier este diferit… este un prieten, jucăm împreună, ne distrăm”, mai spune Stellan Skarsgard. În vreme ce unii dintre regizorii criptici ai vremii noastre sunt acuzați de nonconformism de dragul nonconformismului, în cazul lui Lars von Trier, acesta vine de la sine. Pe lângă scenarii originale și o regie excepțională, opera lui este marcată și de naturalețea cu care se desfășoară procesul de

lucru. Libertatea oferită fiecărui artist implicat în aceste proiecte contribuie masiv la rezultatul ieșit din comun, întrucât multe perspective și moduri de exprimare se reunesc în câte o producție pe care n-o vom uita, cu siguranță, prea curând. De-a lungul carierei sale, Lars von Trier a abordat o sumedenie de problematici cu care oamenii se confruntă, fie la nivel individual, fie la nivelul integrării într-o întreagă societate. Câteva exemple ar fi: problematica religiei și influența acesteia asupra societății în „Breaking the Waves”, depresia în „Melancholia” și „Antichristul”, preferințele și nevoile erotice în „Nymphomaniac” și așa mai departe. Metafora mea preferată, dintre cele realizate de von Trier în filmele sale, este cea a depresiei în „Melancholia”. Într-o manieră diferită de tot ceea ce am văzut până acum, „Melancholia” introduce publicul în lumea omului suferind de această condiție psihică extrem de dificilă. Se creează astfel impresia dilatării timpului și a spațiului, întrucât ele dobândesc o altă semnificație și sunt resimțite în alt fel de către omul deprimat. În momentul

creării acestui film, von Trier observase că în societate se discuta cu mare dificultate despre slăbiciunile psihicului uman, precum și despre bolile care pot surveni în urma acestor slăbiciuni. Așa cum anumite laturi ale sexualității umane sunt considerate a fi tabuuri, iar Lars von Trier le-a scos la suprafață în „Nymphomaniac”, depresia înfățișată în „Melancholia” funcționează adesea în cadrul societății ca o realitate ascunsă, mascată, chiar reprimată în unele cazuri. Astfel, prin filmele sale, regizorul danez ne forțează să dăm ochii cu realități pe care le evităm, dar care ar deveni mai suportabile (și mai surmontabile) odată ce societatea (ca întreg) ar cădea de acord să le accepte și să le vadă. Riscând nenumărate controverse, Lars von Trier expune lumii întregi realități de care aceasta se eschivează, fără îndoială, pentru a încuraja un prim pas spre un mediu social mai tolerant, mai educat în ceea ce privește aceste probleme, și nu în ultimul rând, mai empatic.