1922-1924. Petroșani 100
„1 Mai muncitoresc cu de toate”
l Sâmbătă l 27 aprilie l ora 11
Muzeul Mineritului Petroșani continuă seria manifestărilor începute în ianuarie, sub genericul „De la Iacob la Iacob”, care marchează centenarul orașului Petroșani.
Sâmbătă, 27 aprilie, de la ora 11, în cadrul manifestării devenite tradiţionale „Conferinţele de la muzeu” organizează manifestarea „1 Mai muncitoresc cu de toate”. De ce „cu de toate”? Pentru că va fi un program divers: conferinţa „1 Mai în Valea Jiului - odată și acum...” - susţinută de Marian Boboc; expoziţia de fotografii și documente interbelice „1 mai în Valea Jiului interbelică”; prezentarea volumelor „1 Mai muncitoresc în Valea Jiului” (1919-1947) și „1 Mai muncitoresc în Valea Jiului, în republicile România” de Marian Boboc și „amintiri, amintiri...”.
„Până la Primul Război Mondial, minerii din Valea Jiului au sărbătorit cu mare fast Sfânta Varvara, protectoarea minerilor. Despre această sărbătoare am publicat o carte. După 1918 până la instalarea comunismului, sindicatele social-democrate, și câţiva ani și sindicatele naţionale, au marcat, cu
mare greutăţi uneori, Ziua Internaţională a Muncii. După instalarea puterii comuniste, sărbătoarea a continuat în Valea Jiului în alt format și cu alte mesaje și lozinci. Și acestei perioade i-am dedicat un volum. Astfel că acum știm cum a fost sărbătorit 1 Mai vreme de mai bine de un secol în Valea Jiului. Din păcate, această sărbătoare a dispărut de mult în Valea Jiului. E interesant că dispariţia se petrece tocmai într-o zonă dominată politic de social-democraţi... Motivele acestei misterioase dispariţii pot constitui tema unei dezbateri – De ce nu se mai sărbătorește 1 Mai în Valea Jiului? Sărbătoarea și sărbătorirea zilei de 1 Mai contează enorm pentru cultura și istoria muncitorească a Văii Jiului.
Tragica relatare despre explozia de la Mina Aurelia din 27 aprilie 1922
Continuăm în paginile 2-3 reportajul publicat în serial în cotidianul „Lupta”, din București, începând cu 6 mai 1922. Autorul, Leonard Paukerow, se deplasează la Lupeni, la Mina Aurelia, unde pe 27 aprilie 1922 s-a întâmplat cea mai mare catastrofă minieră din Valea Jiului. Nu este un reportaj telefonat, ci un reportaj documentat, chiar foarte documentat, la faţa locului. Reporterul mărturisește că în decursul acestei documentări a adunat atâtea informaţii, încât ar putea scrie o carte. Păcat, mare păcat, că nu a și scris-o. Ca unul care am dedicat câteva cărţi exploziei de la Mina Aurelia, regret că nu am descoperit acest reportaj atunci, ca să-l inserez alături de alte relatări. Dar niciodată nu e prea târziu... Leonard Paukerow este un reporter talentat, neostenit, care, pentru a afla adevărul, fuge de relaţia oficială, bea la cârciumă cu minerii, face cunoștinţă în Casa morţii cu trupurile neînsufleţite și urâţite de explozie și flăcări ale minerilor, iar în coloniile miniere cu disperarea orfanilor și văduvelor celor uciși în mină, se întreţine cu un preot căruia, culmea!, tocmai îi murise cântăreţul bisericesc în cumplita catastrofă, consultă un expert de la altă societate minieră pentru a afla adevărul despre cauzele accidentului colectiv. Paukerow ne furnizează informaţii care ne ajută să înţelegem mai bine, dacă nu chiar mai corect, circumstanţele nenorocirii și atmosfera lugubră de la Lupeni. Lugubră? Da, lugubră, căci și titlul primului episod e: „O noapte lugubră la Lupeni”. Vă avertizez din nou că vor urma descrieri emoţionante, tragice, chiar șocante, descrieri care vă pot afecta sensibilitatea. Și vă amintesc că mâine, sâmbătă, 27 aprilie se împlinesc 102 de la catastrofă.
Marian BOBOCPrintre altele, aceasta are rolul de liant al muncitorimii, căci de 1 Mai se întâlneau muncitorii din estul și vestul Văii Jiului. Sărbătorirea zilei de 1 Mai în Valea Jiului are aproximativ vârsta orașului Petroșani... O frumoasă
coincidenţă, pe care ne bucurăm să o putem marca la centenarul orașului Petroșani la Muzeul Mineritului”, a declarat scriitorul și documentaristul Marian Boboc, muzeograf la Muzeul Mineritului din Petroșani.
Lupeni. Într-un birt, unde beau minerii, ca să-și uite necazurile și blestemul vieţii lor aspre și mohorâte, stau retras la o masă cu părintele Șandru, preotul gr. or. al comunei
Lupeni. Ce inimă de aur! Cu câtă milă și durere îţi vorbește de „bunii mei credincioși” care și-au aflat moartea în mină, de familiile rămase fără sprijin.
„De trei zile sunt bolnav de groaza celor văzute - îmi spune părintele. Să stai să privești cum cade moartă la pământ o femeie care descoperă printre morţi cei trei fii ai ei! În primul moment știa, presimţea că va avea un mort în familie, pe unul din copii. Dar trei morţi deodată? Lovitură prea cumplită. Să fii de fier și n-o poţi suporta. Și, iată, așa s-a stins o familie întreagă. Eu căutam printre morţi credincioșii mei, iar femeile cu sutele plângeau de ţi se rupea inima, și-mi strigau:
- Domnule Părinte, ce zici de pedeapsa lui Dumnezeu! Rău ne-a pedepsit și nam păcătuit cu nimica!...
- Părinte, dragă, ajută-mă, să-mi văd bărbatul, căci poliţia nu mă lasă să mă apropii!
Și se ţineau de haina mea și nu mă lăsau să plec...”
Jandarmul ucis în mină
„Am găsit printre morţi pe un fost șef de post de jandarmi. A abzis de la jandarmerie și m-a rugat să-i fac rost de o slujbă oarecare. Acum 9 zile intervenind pentru dânsul, ai fost angajat la mina Aurelia ca supraveghetor controlorul expediţiei. După șapte zile de slujbă în mină, îl scot mort de acolo.
Și fostul meu crâsnic se află printre morţi. Dar ce moarte groaznică a avut dânsul. Presiunea aerului, produs de explozie, l-a aruncat sus pe schele. Trupul lui a fost găsit lipit de zidurile de cărbuni ale minei, încât trebuia cu lopata să-l rază, să-l desprindă de acolo”.
Misterul brațelor de mort
„Când a fost scos jandarmul meu din mină, avea mâinile împreunate, ca de rugăciune, alţii ţineau braţele ridicate, ca de groază, sau de apărare, să pareze o lovitură. Orice sforţări am făcut să îndreptăm poziţia braţelor, ca să încapă în cosciug, au fost zadarnice. Erau așa de încordate braţele și
tari ca de piatră. Am legat la unii, în sicriu, mâinile cu o batistă, dar mâinile s-au dezrobit îndată din legătură aceasta”.
Recunoașterea morților după haine
Peste 30 din cele 80 de cadavre n-au putut fi recunoscute, atâta erau de mutilate, de zdrobite; ba cu faţa turtită, ba cu craniul sfărâmat, cu părul ars, cu ochii scoși, fără picioare sau braţe.
Acești morţi au fost expuși vederii publice. Dar numai minerii în viaţă au fost lăsaţi să se apropie de cadavre. Femeile au fost oprite de un cordon de soldaţi să se apropie de rămășiţele pământești - curat RĂMĂȘIŢE - ale bărbaţilor și fiilor lor.
Identitatea multora a fost stabilită numai după hainele ce-au purtat.
- Haina asta a cui a fost? striga portarul de la casa morţilor.
Și cârduri de mineri, cu sprâncenele încruntate, cercetau hainele arse, și după un moment de cumpănire izbucneau :
- Asta-i bluza Iui Popa Vasile.
- Cizmele astea sunt ale lua Gergely Ianos.
- Sunt pantalonii lui Micluţă.
- Cruciuliţa asta e a lui Wenczel (...).
ieși din ocna Aurelia, unde s-a produs catastrofa, cu fratele lui mort ducândul în spinare.
Foarte turburat, cu ochii plini de lacrimi, minerul Clemens își târa fratele mort, pe cărarea ce se deschise prin mulţime, și îi venea în minte scena zguduitoare, când regele Lear își târâie fiica lui moartă, Cornelia. Ceea ce a impresionat îndeosebi populaţia de la Lupeni e moartea fraţilor. Câte doi, câte trei fraţi au murit de aceiași moarte îngrozitoare. Popa Tudor lângă fratele Popa Vasile. Fratele August Scrobota lângă fraţii llie și Tănase Scrobota. Ion Neșelean lângă Lazăr Neșelean, Kalman Wenzel odată cu Karoly Wenzel și Rudolf Wenzel, Fazakas István odată cu Aron Fazakas. Își poate lesne închipui oricine, că îndoită, întreită a fost durerea acelor familii care își vedeau deodată trei membri smulși din rândul celor vii.
Glas de miner revoltat
Un miner, care graţie unui concurs de împrejurări extrem de favorabile, s-a văzut deodată din lucrător minerproprietar de mină - și care ar dispune în aceiași regiune de mine de fier și cărbuni, fiindcă a știut să cumpere de cu vreme întinderi de pământ, despre care era sigur că ascund bogate zăcăminte de fier și cărbuni - mi-a spus:
Și-a scos fratele mort ducându-l în spinare...
Ce înduioșătoare scenă, ce moment zguduitor a fost când minerul Clemens
În mina Aranka-Aurelia trebuia să se producă o nenorocire, fiindcă direcţia acestei societăţi de cărbuni, angajează în cea mai mare parte lucrători fără calificaţie, fără școală, fără experienţă. Ea caută nu mai braţe ieftine, producţie mare.
Vedeţi, eu am învăţat doi ani la școala
minieră (Bergschuls) din Biserica Albă, eu ca lucrător miner, m-am ţinut numai de prescripţiile legii minelor, iar nu de poruncicile direcţiei societăţii.
Legea minelor respectată, aplicată, îţi apără viaţa de miner, iar poruncile direcţiunii minelor îţi scurtează numai viaţa.
Și la Petroșani e o școală minieră, dar aci cursurile ţin numai 6 luni.
Spune d-ta, ce fel de maeștrii mineri ies dintr-o școală unde se învaţă numai 6 Iuni, totul pripit și superficial? Cel puţin doi ani de studii se cere.
De aceea la Biserica Albă, unde, de asemenea, sunt mine mari, de zeci de ani nu s-a mai pomenit o nenorocire, fiindcă în mină sunt angajaţi în cea mai mare parte lucrători cu calificaţie, cu pregătire serioasă, măeștri mineri de primul rang.
Și minerul acesta care-mi vorbi pe nemţește, din ce în ce mai aprins, mai revoltat, strigă:
- Hier aber ist eine Lumperei! Die Direktion sucht hier nur Prophit. (Aci însă e o ticăloșie! Direcţia caută aci numai profit).
Legea minelor cere ca-n fiecare ocnă să fie nu numai lămpile Wolff, ci și lampa Piller, care arde cu eter, și indică și mai precis procentul gazului metan produs în mină.
Întrebaţi direcţiunea minelor ArankaAurelia-Clara-Galiţia, dacă a introdus măcar o singură lampă Piller în această mină, ca să apere lucrătorii de asfixie?”.
Ce n-a făcut direcţiunea în interesul minerilor, asta o știm, vom arăta întraalt articol ce a făcut aceiași direcţiune ÎMPOTRIVA lucrătorilor, lucruri extrem de scandaloase.
(„Lupta”, marți, nr. 115/ 9 mai 1922)
În episodul publicat în „Lupta”, miercuri, nr. 116/ 10 mai 1922, Leonard Paukerow ia legătura cu o parte neutră, dar în cdeplină cunoștinţă de cauză –inginerul Minovici: „E o chestiune foarte importantă aceia de a se cunoaște în ce chip se poate produce o nenorocire în proporţii așa de mari ca cea din L upeni, care sunt posibilităţile accidentului, catastrofe!
De acea am ţinut să ascult și părerea
lucrătorilor și a inginerilor mineri, competenţi în materie. Dar n-am apelat la inginerii societăţii Uricani, adică de la mina unde s-a produs catastrofa ca să-mi dea explicaţii, presupunând că aceștia nu-mi vor putea face o expunere obiectivă, căci mă puteam aștepta să-mi spună și dânșii că „reiese cu precizie că nu poate fi vorba de neglijenţa organelor conducătoare ale minei”. De aceia am cerut lămuriri d-lui inginer Minovici, de la minele din Petroșani”.
Cum în cărţile mele dedicate catastrofei am publicat ancheta realizată de Inspectoratul Minier, nu are sens să încredinţăm tiparului teoria lansată de inginerul Minovici, care nu corespunde cu adevărul.
Lupeni. Urcăm dealul ce duce la Casa morţilor. Nu i se poate zice morgă, fiindcă nu este așa ceva, ci o casă mică, cu câteva încăperi, lângă spital, în care au fost înșirate cadavrele minerilor arși de vii. Intrăm întâi în Casa Cercuală a asigurărilor muncitorești. Găsim acolo pe directorul general din Sibiu al Caselor Cercuale, dr. Mărgineanu, și pe directorul regional al asigurărilor sociale din Deva dr. Adalbert Wundert. De la acesta din urmă am aflat câteva cifre edificatoare, asupra catastrofei de la Lupeni. Sunt 82 morţi. Au scăpat din ghearele prăpădului 15 mineri, dintre care 5 neatinși, 6 răniţi ușor, 4 greu răniţi. Dintre morţi după naţionalitate și confesiune, 25 sunt români, și anume 13 gr. ort. și 12 gr. catolici, 30 romanocatolici, 6 luterani, 12 reformaţi, 4 unitari, 4 greco-catolici (și cu 12, total –16 – n.r.) și un pocăit. Aceștia din urmă sunt unguri, nemţi, slovaci și ruteni. Privind morții...
Voiam să vedem morţii. Portarul vine cu cheile și ne deschide o încăpere din casa morţilor. Un coleg de teamă că înfiorătoarele înfăţișări ale morţilor îl vor urmări zile de-a rândul, refuză să intre. Noi, însă, ne apropiem de cadavrele minerilor arși de vii. Pe o dușumea murdară și neagră, zac morţii, cu hainele arse, dar cu cizmele întregi. Unul are faţa de tot neagră, cu ochii
închiși, altul are chipul bronzat, cu o dâră de sânge închegat, ochii sunt mari deschiși, de groaza clipei de exploziune. Braţele și picioarele sunt așa de întinse, zgârcite, încât ai impresia că nu sunt trupuri omenești, ci figuri de bronz de proporţii neobișnuite, scoase de pe soclu. Numai mirosul respingător ce infecta aerul din încăpere, îţi amintea că acești morţi sunt în stare de descompunere. Înclinaţi asupra cadavrelor, observăm că părţi din corpurile minerilor au rămas albe neatinse de focul din mină, și tocmai acele părţi au intrat în descompunere. Privind cu atenţiune aceste cadavre, descoperi taina unei morţi grozave. Degetele de la mâni au forme ciudate, unele prăjite de foc s-au redus la jumătate și sunt de două ori mai late, celelalte degete parcă erau legate cu niște petece care atârnă ferfeniţite. Dar cercetând mai de-aproape constaţi că nu sunt petece, ci pielea și carnea degetelor care s-a desfăcut de oase și atârnă acum. Aspectul acestor mâini vădește că bieţii mineri căutau în desperare să îndepărteze cu mâinile flăcările ce atingeau trupurile lor. Un rănit „pretențios” Intrăm în spitalul Casei Cercuale. Acolo sunt patru grav răniţi care au fost scoși din mină, cu arsuri pe tot corpul, mai ales pe faţă și pe braţe. Pe tăbliţele mici sunt înscrise numele lor: 1 Rampona Simion.., Iosif Olteanu, Anton Miclea și Aurel Grind. Pe pernele paturilor, văd capetele nemișcate ale răniţilor, cu faţa aproape toată ascunsă de încrucișarea de
bandaje. Doi din ei dorm, dar și acei care sunt treji, ţin ochii închiși de suferinţă și scot din când în când sfâșietoare dureri.
Îngrijitoarea lor, soră de caritate, are reputaţia unei femei foarte inteligente, cu cunoștinţe medicale extraordinare. A fost adusă din München. Dânsa îmi spune în ce chip poate să potolească durerile grozave ale acestor răniţi. Cu untura de porc, nesărată, unge toate rănile produse de arsuri, și zilnic fac răniţii baie.
- Cel de colo, îmi spune îngrijitoarea, arătând spre Anton Miclea, e foarte nemulţumit. Nimic nu-i place; în fiece moment vrea altceva și eu nu pot să-i dau căci are febră. Ne apropiem de acest rănit. Cu capul ridicat spre noi se roagă:
- Spuneţi-i să-mi dea carne! Supă nu-mi place! Tot supă și iar supă!
- Da, da! Ai să capeţi, îl liniștește directorul spitalului, numai să faci tot ce îţi spune medicul.
0 tragică confuzie
Luni, 1 Mai, adecă cinci zile după catastrofă, au mai fost scoase cadavre, ale minerilor Andrei Szocs și Pap Gyula. Am fost tocmai acolo, când un lucrător a recunoscut în Szocs pe cumnatul lui. Dânsul ni spunea :
— Nici nu-mi vine să spun surorei mele că a fost scos acum din mină cadavrul bărbatului ei. Căci eri la înmormântare, dânsa a crezut că vede în unul din morţii mutilaţi și transfiguraţi pe soţul ei. Și așa a plâns dânsa două zile în faţa unui mort, care nici nu era al ei... („Lupta”, nr. 118/vineri, 12 mai 1922)
Aşteptările de zeci de ani ale
O veste bună pentru locuitorii străzii Morii din Vulcan, care locuiesc pe porțiunea de pământ a acesteia, dar și pentru cei ale căror gospodării se află pe strada Griviței, drum care face legătura între Morii și strada
Decebal și care n-a văzut niciodată beton sau asfalt. Și nu greșesc deloc dacă afirm că ceea despre ce voi relata este în folosul întregii comunități a municipiului.
Informația
îi va bucura nu numai pentru cei care locuiesc pe aceste străzi, ci și pentru cei care se deplasează frecvent pe această arteră a municipiului, a cărei lungime însumează câţiva kilometri buni ţinând seama că, de la intersecţia cu Bulevardul Mihai Viteazul, strada se întinde până puţin mai sus de barajul al doilea de pe pârâul cu același nume. Indicatorii tehnico-economici
actualizaţi și a devizului general actualizat pentru obiectivul de investiţii „Modernizare str. Morii, str. Griviţei din municipiul Vulcan, judeţ Hunedoara”, aprobat pentru finanţare prin Programul Naţional de Investiţii Anghel Saligny, au fost dezbătute și supuse votului consilierilor locali în ședinţa extraordinară din dimineaţa zilei de 17 aprilie. Votul „pentru” a fost, firește, unanim. Trebuie precizat că lucrarea de investiţii finanţată prin acest program naţional se referă la porţiunea de pământ a străzii. Lucrările de modernizare la porţiunea din beton, cum se spune, se fac cu bani de la bugetul local.
Pentru ca
beneficiarii acestei lucrări de investiţii, dar și alţi cetăţeni interesaţi de ea, să înţeleagă care este parcursul unui demers pe care-l face administraţia publică locală, în vederea accesării de sume de bani din programe de dezvoltare, în cazul nostru Programul Naţional de Investiţii Anghel Saligny, trebuie neapărat făcut un istoric. Așadar, Primăria Vulcan a depus documentele solicitate prin Ghidul de încărcare a documentelor necesare întocmirii contractelor de finanţare în aplicaţia digitală a Programului Naţional
de Investiţii Anghel Saligny în conformitate cu articolul 9 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul MDLPA nr.1333/ 2021 pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 95/ 2021 pentru aprobarea Programului Naţional de Investiţii Anghel Saligny, pentru categoriile de investiţii prevăzute la art.4, alin.(1), lit.a)-d) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.95/2021 care prevede obligativitatea încărcării documentelor aferente fiecărui obiectiv de investiţii.
Odată ajunse pe platforma electronică, documentele au fost verificate de către reprezentanţii MDLPA, iar aceștia au consemnat câteva observaţii. Dumnealor le-au solicitat celor care au întocmit proiectul să noteze separat valoarea pentru indicatorul „spaţii verzi”, fiindcă lucrările privind spaţiile
verzi nu sunt cheltuieli eligibile de la bugetul de stat, valoarea pentru acest indicator se preia de la bugetul local. Cei de la MDLPA au mai menţionat că „pentru podeţe valoarea se va nota în alte capacităţi” (fără a mai completa rubrica „pod” din anexa 2.2.c), de asemenea pentru indicatorul „alte capacităţi” se vor nota în paranteză cele menţionate în adresa încărcată (ex. podeţe, accese prop, platforme de încrucișare etc)”. Totodată, cei de la minister nu au uitat să menţioneze că „revizuirea, actualizarea,
nr.1333/ 2021 și s-au reînnoit indicatorii tehnico-economici din anexa 2 aferentă obiectelor de investiţii – terasamente, strat fundaţie, strat de bază, îmbrăcăminte rutieră etc, conform valorilor prezentate în noua anexă. A fost actualizată și suma reprezentând categoriile de cheltuieli finanţate de la bugetul local pentru realizarea obiectivului. Cetăţenii, beneficiarii investiţiilor de acest gen, trebuie să știe că verificarea documentelor ajunse pe platforma electronică și returnarea
modificarea anexei 2.2.c și a devizului general se aprobă prin HCL”.
Ca atare, s-a impus, firește, modificarea documentaţiei tehnico-economice aferente obiectivului de investiţii. A fost actualizat devizul general în conformitate cu Anexa 2.1. la Normele metodologice aprobate prin OMDLPA
lor, în vederea efectuării de modificări, sunt prevăzute în OG nr.907 din 29 noiembrie 2016.
Documentul guvernamental precizează că „Devizul general întocmit la faza de proiectare, studiu de fezabilitate în cazul obiectivului nou/ mixt de investiţii și, respectiv, la faza de documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţii, în cazul intervenţiei la construcţia existentă, se actualizează prin grija beneficiarului investiţiei/investitorului, ori de câte ori este necesar”. Totodată, este obligatoriu ca, pe platforma digitală, să fie încărcată și hotărârea consiliului local. De aici necesitatea convocării unei ședinţe extraordinare de îndată în dimineaţa zilei de 17 aprilie a.c. De reţinut că finalizarea acestor proceduri a făcut posibilă finanţarea, prin Programul Naţional Anghel Saligny, a lucrărilor care se vor derula curând pe strada Morii din Vulcan. Lucrări efectuate pentru locuitorii acestei zone a municipiului și pe care ei le-au așteptat de zeci de ani.
Gheorghe OLTEANU
