Ziarul de Mures nr 459

www.ziaruldemures.ro Unde-s trei, puterea universitară se lasă aşteptată Anul VIII, nr. 459 16 pagini, PREȚ: 2,99 lei Apare săptămânal, 4 - 10 iulie 2011

Instituţia ITM-ului n u este bau b au

FONDATOR: AURELIAN GRAMA

Vântul schimbării bate tot mai tare.

Rafalele ameninţătoare ale viitorului au şi început să roiască peste ţărişoara noastră scumpă. pagina 10

pagina 7

După ce a terorizat sănătatea românească cu „reformele” sale, acest Robespierre al României şi-a pierdut capul

Tăierea capului sfântului Cseke T

De când conduc din umbră destinele sănătăţii româneşti mi s-a urcat la cap. Da de cât să cadă al meu, mai bine îl scurtăm pe al lui Attila. Şi aşa nu crede în Allah şi ajunge în Iad.

Cauza morţii: lipsa unei îngrijiri medicale adecvate datorate închiderii celui mai apropiat spital de locul accidentului. Deci cred că pot spune că a fost sinucidere....nu-i aşa măi băieţi?

Dacă îi străpungea cineva inima îl put eam salva cu un transp lant...Da dacă mă gâ ndesc bine el e cel care mi-a închis Institut ul şi l-aş fi lăsat să moară în chinuri.

Eu vă zic doar un banc: Un tip îi zice unei prostituate „Ţi-am dat bani falşi draga mea”.

La care ea răspunde: „Tu să fii sănătos”. Cam aşa o să fie şi sistemul după dispariţia mea: în moarte clinică

După modelul Franţei secolului al XVIII-lea, cei mai renumiţi medici mureşeni l-au decapitat pe cel care i-a transformat în bătaia de joc a societăţii. Cel puţin în visele lor cele mai intime.

Escaladarea cu patine a normelor de la „Weekend” Complexul de Agrement „Mureşul”, această oază de divertisment a municipiului, are începând de joi un nou regulament de organizare şi funcţionare. Adio sărit în bazin, adio „datul în bărci” a băieţaşilor obraznici. Bun venit amenzi pentru „excaladarea toboganului” şi alte cât şi mai câte. Iubitorii de role trebuie să-şi caute al loc de promenadă pentru că la „Weekend” e interzis. Să nu mai vorbim de colace, saltele sau alte chestiuni gonflabile pe care nu le putem spune aici.

Prima închisoare militară din armata română

pagina 5

Arhivele - în cazul de faţă cele mureşene - abundă de informaţii interesante, chiar inedite în cele mai multe cazuri. Uneori, căutând asiduu şi tenace anumite date pentru documentarea unui subiect aflat în cercetare, descoperi cu totul întâmplător alte informaţii cu totul aparte. Cum ar fi spre exemplu, date relevante despre înfiinţarea primului batalion disciplinar (închisoare militară) din armata română pe cale de comunizare.

pagina 13

2

Anul VIII, nr. 459 | 4 - 10 iulie 2011

din balcon ţi-am cântat o serenadă

Amendă pentru săritul de la balcon?

Merg la şedinţele Consiliului Local de prin martie 2004. Cu indulgenţă “am” două mandate. Însă cred că vreau să demisionez. De ruşine. Pentru că desăvârşirea actului admi­ nistrativ implică regres spre evul mediu. Şi e doar începutul. Pentru cei ce nu ştiu încă organizarea modulară a celebrei săli de şedinţe 45 a fost modificată. Rezultate: trei tipuri de scaune diferite pentru consilieri, şefi de direcţii, sau instituţii; lipsă microfoane fixe; lipsă sistem electronic de vot; lipsa spaţiului pentru primirea media sau a cetăţenilor care ar dori să participe la şedinţele, de altfel pu­ blice. Mai pe româneşte: aspectul unei săli dintr-o bodegă dărăpănată, dintr-o comună uitată de civilizaţie, vot cu mâna ridicată şi exilarea presei într-un spaţiu impropriu pentru documentare, ilustrare, în care nimeni nu s-a deranjat să mai instaleze o boxă. Nu insist pe aberaţia economiei la hârtie – bani pentru

Dansul din buric sau ciorba de peşte, destinaţiile preferate ale edililor locali

Aleşii locali din Târgu Mureş nu se satură de plimbări. An de an ei preferă plajele însorite sau pârtiile friguroase, în locul frumosului oraş al trandafirilor. Pe aceşti aleşi îi auzi în conferinţe sau şedinţe cum zeifică această urbe care în scurt timp va ajunge oraş turistic. Avem „Weekend”, Platou, Mureş, Cetate, Centru istoric etc. Degeaba! Aleşii preferă în continuare deplasările prin străinătate.

Mai ales cele plătite din bani publici. Prin Turcia la Guzelcamli sau prin Ungaria la Baja. La festivaluri tradiţionale, peisaje feerice şi dansuri din buric sau la gustoasele preparate de peşte de pe malul lacurilor ungureşti. Dacă tot vor cu dinadinsul să plece noi nu avem ce le face. Dar când se ascunde şi numele celor care pleacă, deja situaţia miroase a ceva. Văs punem noi a ce: excursie cu familia pe bani publici.

Paşcan se promovează prin Wizz Air

Al nostru prefect-poet Marius Paşcan devine din ce în ce mai inventiv în ceea ce priveşte promovarea personală, mai ales de când şi-a cam anunţat candidatura pentru şefia Consiliului Judeţean Mureş.

Ultima găgăriţă găsită de reprezentantul apolitic al guvernului în teritoriu a fost să-şi facă reclamă în revista ce se distribuie în avioanele companiei low cost Wizz Air. Unde al nostru prefect apare în costum popular, vorbind despre judeţ şi posibilităţile lui turistice. Ce bine ar fi pentru el dacă şi străinii ar avea drept de vot în România. Sigur ar ajunge şi el preşedinte.

multiplicarea dosarelor pentru presă. Măcar unii jurnalişti parcurgeau documentaţia pentru a şti ce votează cei care pe urmă nu ştiau să-şi explice votul. Până aici cred că distinşi domni care comandă în instituţia cheie pentru viaţa oraşului s-au supărat deja. Nu aveţi de ce. Nu critic aici persoane. Istoria va demonstra, decanta şi proclama statut de vreun fel pentru cei care transformă oraşul, prin fapte. Însă mai presus este relevanţa şi prestanţa unui for legislativ. Ai cărui membri mai au puţin şi vor ţine şedinţele în jurul focului, la Platoul Corneşti iarna, şi pe iarbă la Weekend vara, la un mojito. Ori în cort la Gallery într-o sâmbătă. Sau poate ne oprim. Şi, urgent, sala CL poate fi modernizată adecvat mileniului III. Până atunci, suntem de acord ca şedinţele să fie organizate în sălile de conferinţă ale hotelurilor ce pot asigura infrastructura necesară: locuri, so-

norizare, aparatură de proiecţie şi votare, aer condiţionat, centru de afaceri care să multiplice documente pentru toată lumea. Şi nu mai votaţi stimaţi domni bancuri de genul interzisului săritului în bazine. Cum se aplică asta? Sare domnul Bretfelean în apă după adolescent, îl imobilizează la adâncimea potrivită, îi dă două bastoane să se înveţe minte şi apoi la mal îi taie chitanţa?

Aşa?! Şi nici accesul cu rolele nu era cazul să-l interziceţi prin vot. Până în 7 noiembrie, accesul din orice zonă cu rolele până la Complexul Mureşul e un calvar din cauza pavajului execrabil ca aspect estetic şi impact asupra încălţărilor de orice tip. Aşa că să nu decideţi vreo amendă şi pentru cazul în care vreun jurnalist cade în cap de la balcon încercând să vadă cine ce votează. Se poate amenaja sala 45 şi altfel. Succes.

Ionuţ OPREA

Nadeş revine în civilizaţie Comuna Nadeş este una dintre puţinele localităţi din judeţul Mureş care a primit finanţare din fonduri europene pe Măsura 322 privind „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale”. Finanţarea, în mare parte, a venit din „vina” tânărului edilul din localitate care s-a încăpăţânat să viseze la binele localităţii pe care o păstoreşte.

Aşa că luni 27 iunie, consilierii locali din comuna Nadeş au adoptat în unanimitate, în cadrul unei şedinţe ordinare, proiectul de hotărâre ce viza „însuşirea contractului de execuţie lucrări încheiat între Comuna Nadeş şi SC Licasir Trust SRL, din Baia Mare în vedere implementării proiectului Canalizare menajeră cu staţie de epurare în comuna Nadeş, alimentare cu apă potabilă în comuna Nadeş, modernizare reţea stradală în localitatea Nadeş, reabilitare şi modernizare aşezământ cultural în localitatea Nadeş, comuna Nadeş, judeţul Mureş”. Valoarea contractului finanţat din fonduri europene este de 8.616 milioane de lei plus TVA. „ Sperăm că lucrările vor începe pe la jumătatea lunii iulie şi că ele vor fi terminate până la

jumătatea anului viitor”, a declarat primarul Ivan Erhardt Laszlo.

Licitaţia a fost contestată fără succes

La licitaţie au participat trei firme, iar în urma câştigării contractului de către SC Licasir Trust SRL, SC Izorep SRL a contestat la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) procedura de licitaţie. Consiliul a analizat şi apoi a respins contestaţia făcută de firma locală de construcţii: “CNSC respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de SC IZOREP SRL, cu sediul în municipiul Târgu Mureş, strada Gh.Doja, nr.76, judeţ Mureş, în

Bilete mai scumpe pentru transportul în comun

După nici 9 luni de la ultima majorare a tarifelor pentru transportul în comun, aleşii locali din Târgu Mureş au decis joia trecută să crească din nou preţul biletelor. Astfel târgumureşenii vor plăti 2 lei pentru o călătorie, în loc de cei 1,8 lei pe care îi achitau până acum. De fapt, acest preţ a fost cerut de conducerea Asocierii Siletina şi Transport Local încă din luna septembrie a anului trecut. Atunci consilierii locali nu au fost de acord, considerându-l prea mare pentru perioada prin care trecem.

Acum, când o altă serie de scumpiri s-au abătut asupra românilor, suma este rezonabilă. Nu ştim cum calculează, dar noi le dăm o notă de 2 la aritmetică.

La festivalul de anul acesta nu o să o mai las pe Edita să-mi i-a faţa. Tre’ să mai strâng ceva voturi nu de alta da stau prost în sondaje. Faza cu poeziile nu prea o mers. Poate cu muzică populară reuşesc ceva! Ce zici măi Adalbert?

Stai li niş noi to tit Marius ic t cu d oamn ă... fier m a de ergem . Nu d alta d e a primit fonduri am de la ea....n de la u tine

Prefectul Marius Paşcan şi primarul din Aluniş Kocis Adalbert nu prea sunt compatibili....electoral vorbind

contradictoriu cu autoritatea contractantă COMUNA NADEŞ, cu sediul în localitatea Nadeş, strada Principală nr. 343, judeţul Mureş şi dispune continuarea procedurii de atribuire”.

Ionel ALBU Măsura 322 se încadrează în Axa III – „Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale şi are ca obiective: îmbunătăţirea infrastructurii fizice de bază în spaţiul rural; îmbunătăţirea accesului la servicii de bază pentru populaţia rurală; creşterea numărului de sate renovate; creşterea numărului de obiective de patrimoniu din spaţiul rural”.

3

Anul VIII, nr. 459 | 4 - 10 iulie 2011

sus în deal, e o casă

Reabilitare termică în forţă Autorităţile locale din Târgu Mureş vor să facă reabilitarea termică din oraş cu orice preţ. Aşa că au votat în ultima şedinţă o hotărâre ce viza subvenţionarea de la bugetul local a lucrărilor de la 11 blocuri din oraş. Cât ne va costa şi cum este cu totul altă problemă. Pe unii bani pe alţii mansarde. Că şi aşa sunt la modă.

După ce guvernul Boc a hotărât să nu mai acorde subvenţii pentru reabilitarea termică a blocurilor din oraş cică din cauza „unor constrângeri privind resursele bugetare”, municipalitatea a hotărât să continue lucrările din forţe proprii. Aşa că a preluat cota parte de 50% pe care ar fi trebuit să o plătească „Ministerul Dezvoltării Regionale” a lui Udrea. În total costurile suportate de edili se ridică la frumoasa sumă de 5.537.003 lei. Adfică 1,4 milioane de euro. Şi asta fără cele 20% ale locatarilor.

Ce se ascunde în spatele hotărârii

După ce s-au hotărât să dea o mână de ajutor guvernului, incapabil să asigure partea de bani cuvenită, municipalitatea din Târgu Mureş mai face un act “caritabil”. “Propunem a se aproba preluarea cheltuielilor corespunzătoare cotei ce revine MDRT, precum şi a unei părţi din cota-parte de 20% ce revine proprietarilor, aşa cum prevede art.14 alin.(1) lit.a, din O.U.G nr.18/2009, conform valorilor prevăzute în anexă, pentru 11 blocuri de locuinţe din Municipiul Târgu-Mure”. Se arată în expunerea de motive a proiectului. Cu alte cuvinte, autorităţile se oferă să le preia costurile suportate în mod normal de locatari. În proiect însă nu se precizează că în schimbul acestui „ajutor” cei de la primărie vor construi mansarde. Pe care le vor valorifica cu sume mai mari decât valoarea izolării termice. Ce mai...afacere nu glumă!

Asociaţiile de proprietari şi Primăria

Mai multe asociaţii de proprietari, în frunte cu Asociaţia nr. 1 au fost asigurate de edili că li se va face izolaţia termică fără nici un cost din partea

proprietarilor. Oamenii au început să strângă semnături, au organizat şedinţe, i-au asigurat pe oameni că totul va fi bine. Au omis însă să le spună că „gratuitatea” îi va costa mansardarea blocurilor în care locuiesc. „Pentru blocurile reabilitate în cadrul Programului proprietarii de apartamente plătesc o cotă-parte de 20 % din costurile de execuţie, cotă-parte care poate fi cofinanţată din bugetul local, cu aprobarea consiliului local în situaţiile în care proprietarii de apartamente îşi dau acordul pentru mansardarea imobilului”, se arată într-un răspuns remis redacţiei de reprezentanţii Primăriei Târgu Mureş. Asta după ce îi asigurase pe preşedinţii de asociaţie că nu se pune vorba de aşa ceva.

Chestiuni de echitate

Un alt aspect care ar trebui discutat este cel al echităţii acestei hotărâri luate de edili. Nu este co­ rect ca toţi locuitorii oraşului să plătească din buzunarele lor (taxe şi impozite) pentru bunăstarea termică a unor târgumureşeni. Reabilitarea unor blocuri nu este o problemă de interes public, dimpotrivă este o chestiune strict privată a proprietarilor reprezentanţi de asociaţii. E ca şi cum primăria mi-ar renova 50% din apartament fără nicio retribuţie din partea mea. Cei 50% pe care autorităţile locale s-au grăbit să le pună în locul guvernului puteau fi folosiţi pentru rezolvarea unor probleme generale: şcoli, străzi, sănătate.

Afacere bună pentru Primărie

Asta este întrebarea care ne macină acum! Unul dintre răspunsuri ar fi că cei de la Primărie vor cu tot dinadinsul ca locuitorii celor 11 blocuri să o ducă mai bine la iarnă. Al doilea care ne vine prin minte se referă la interesele unor firme din construcţii din oraş care au nevoie de contracte grase ca de aer. Care vor construi şi mansarde cu bani puţini pe care mai apoi le vor vinde la preţuri bune.

Albeta Ionescu

Autorităţile locale din Târgu Mureş vor să reabi­liteze termic 11 blocuri din oraş cu 1,4 milioane de euro.

UG nr. 18/2009 privind cresterea performanţei energetice a blocurilor de locuinte.

Art 14 (1) Prin excepţie de la prevederile art. 13, autorităţile administraţiei publice locale pot asigura, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie, pe lângă cota de 30%: a) preluarea parţială sau integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie corespunzătoare cotei de 20% ce revine asociaţiei de proprietari. Autorităţile administraţiei publice locale pot hotărî cu privire la măsurile aplicabile în vederea recuperării sumelor avansate pentru acoperirea cotei de 20%, pe baza mecanismelor proprii stabilite de acestea; b) preluarea parţială sau integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie corespunzătoare cotei proprietarului/ proprietarilor din blocul de locuinţe aflat/aflaţi în imposibilitate de a asigura sumele ce îi/le revin.

Vălureni...locul în care aruncăm cu gunoi Cea mai apropiată localitate învecinată cu Târgu Mureşul este satul Vălureni. Localitatea, nu foar­ te mare a devenit în ultimii ani o locaţie foarte căutată de speculanţii imobiliari. Mai ales când s-a auzit că Consiliul Judeţean Mureş va face o mare investiţie în zonă. Şi de atunci, localnicii nu au mai avut linişte şi pace. Să vedem şi de ce...

Idilicul sat Vălureni, aparţinând de comuna Crişteşti se află la nici un kilometru de cartierul Mureşeni din Târgu Mureş. Fapt care îl face practic o periferie a oraşului. Aici, CJ Mureş a hotărât construirea unei staţii de transfer, sortare şi compostare a deşeurilor. Nu ştim încă cine i-a informat, dar înainte să fie făcută publică locaţia finală, un grup de „antreprenori imobiliari” au cumpărat de la localnici terenul pe care urmează să se construiască respectiva staţie.

Cineva a „răsuflat” anumite informaţii de interes public. Aşa că Virag Mihai şi Kundi Stefan (primul consilier local în Cristeşti iar celălalt avocat), au achiziţionat în anul 2008, 4 hectare de teren în Vălureni, cu 40 de eurocenti/mp. Câteva luni mai târziu, aceştia au vândut terenul municipalităţii din Târgu-Mureş, la preţul de 9 euro/mp. Pro­ fitul celor doi, realizat doar cu câteva semnături: 340.000 de euro. „În urma unei hotărâri de consiliu local care a fost scoasă în 30 octombrie anul trecut (nr. 2009), preţul a fost de până la maxim 12 euro, comisia de negociere reuşind să ajungă

la 9 euro pe metru pătrat”, declara viceprimarul Claudiu Maior în 2010. Potrivit agenţilor imobiliari, valoarea tranzacţiei este una umflată, preţul real pentru un teren agricol extravilan din mediul rural fiind de sub 1 euro/mp.

Oamenii nu vor staţie de sortare

Aleşii locali din Târgu Mureş au votat joia trecută un proiect ce viza exproprierea unui teren de 3.371 mp pentru construirea unui drum de acces la staţia de sortare. Ca şi în trecut, o delegaţie de oameni din Vălureni au venit la şedinţă să le ceară aleşilor locali să nu voteze hotărârea. Ruga lor a fost însă în van. Drumul se va face. La fel

lvarea n rezo u p o are r Eu p inorit mei m cuiesc. le b o r p l Se inutu ne din Ţ milioa 2 m e im n e v e Aduc d ezi şi in h i. c r a de ajorit noi m

Autorităţile judeţene s-au îngrămădit să-l „perieze” pe reprezentantul Chinei în României venit în vizită pe plaiuri mureşene. Poate poate ies ceva investiţii care să aducă şi voturi!

Oare nu era mai bine cu chinezul ăsta preşedinte. Că aveam mai multe autostrăzi decât drumuri judeţene la cât de rapid lucrează.

Ce zici? Te bagi?

Denes Iren o directoare de la DGFP Mureş extrem de înfocată, când este vorba de culoarea părului

şi staţia de sortare. Localnicii din Vălureni s-au şi organizat. Asociaţia „Pro Veritas” are 13 membrii fondatori, dar oricine poate deveni membru în cadrul acesteia. Preşedintele asociaţiei, Csegzi Attila, consideră că doar aşa îşi pot face au­ zite vocile vălurenii în încercarea acestora de a stopa amplasarea staţiei de transfer a gunoiului menajer în staul lor. „Nu ne ascultă nimeni. Ne-au cumpărat terenurile aproape pe gratis şi acum o să ne construiască un depozit de gunoi lângă ce ne-a mai rămas”, ne-au declarat revoltaţi după şedinţa de CL de joia trecută membrii asociaţiei.

Albeta Ionescu

„Şi cum ziceam...blondele sunt cam proaste, brunetele prea comune, şatenele nu mai zic. Aşa că am ales roşu aprins. Măcar nimeni nu o să mă mai confunde. Doar toţi îmi plătiţi taxe şi impozite....ce-mi plac glumele mele!

Paşcan micul Băse al Mureşului

Al nostru mult-iubit prefect Marius Paşcan a hotărât să iasă din anonimatul ce la caracterizat în ultima perioadă. Şi uite aşa a început să arunce cu diferite informaţii în timpul Colegiului Prefectural pe care cu onor îl conduce. După mult timp, în care a filozofat profund asupra problemelor sociale ale judeţului, Paşcan a aflat unde este buba. „Consider că, încet-încet ne transformăm într-un stat social şi am avut de anul trecut demarat prin Inspectoratul de Muncă o verificare privind felul în care Primăriile alocă bani pentru asistenţa socială. Într-o fază preliminară a raportului eram informat că aproape 40% dintre beneficiarii de asistenţă socială, giraţi de unele primării, nu întrunesc condiţiile legale”, a fost declaraţia reprezentantului guvernului în teritoriu. Cu alte cuvinte principalii vinovaţi pentru secarea bugetelor naţionale, judeţene sau locale sunt amărâţii de asistaţi sociali care mint ca să îmbuibe pe nedrept cu bani publici.

Contrazis de Bretfelean

În plină şedinţă de Consiliu Local Târgu Mureş, vicele Claudiu Maior nu a fost aprobat de şeful Poliţiei Locale, Valentin Bretfelean. Totul a pornit de la o intervenţie a consilierului Sebastian Pui care a cerut amânarea unei hotărâri ce vizează alocarea unor locuinţe de serviciu pentru anumite persoane rămase încă necunoscute şi a unui apartament pentru un punct de lucru al Poliţiei Locale, într-un bloc social din Valea Rece. Pui a afirmat că în Valea Rece există un post al localilor, suficient să asigure ordinea şi liniştea zonei. Viceprimarul s-a ridicat foc şi pară şi l-a atacat dur pe alesul libe­ ral: „dacă tăceaţi filosof rămâneaţi.

Nu cunoaşteţi situaţia. Secţia din Valea Rece este desfiinţată şi noi de aceea vrem să facem acest punct de lucru”. După afirmaţia edilului, Bretfelean a luat cuvântul pentru a explica situaţia existentă. „Actualul sediu în care funcţionează Poliţia Locală din Valea Rece se va închide în curând”, a afirmat fostul sereist.

Ups! Acum pe cine să mai credem?

Ori secţia e închisă de mult ori se va închide în curând? Că noi nu mai înţelegem nimic!

PCM rămâne fără sediu din grija lui Bakos

Aleşii UDMR din Consiliul Local Târgu Mureş mor de grija colegi­ lor întru o etnie de la Partidul Civic Maghiar. De exemplu, Bakos Le­vente, fost viceprimar în mandatul trecut i-a reproşat executivului Primăriei faptul că le-a repartizat un sediu insalub pecemiştilor mureşeni. „Se aprobă repartizarea spaţiului in suprafaţă 23,38 mp, în imobilului situat în str. Liviu Rebreanu nr. 1, demisol pentru Partidul Civic Maghiar” se arăta în hotărâre. „Nu este normal să le dăm un spaţiu la subsol. Eu zic să amânăm proiectul pentru şedinţa următoare. Între timp executivul va găsi o soluţie mai bună”, a afirmat Bakos.

Nu ştim dacă celor de la PCM nu le convine locaţiea. Dar ei vor mai trebui să plătească cel puţin încă o lună chirie în actualul spaţiu de pe str. Aurel Vlaicu. Dacă nu se va mai amâna încă o dată.

Acestea sunt bârfe şi trebuiesc luate ca atare.

4

Anul VIII, nr. 459 | 4 - 10 iulie 2011

sus, sus, sus, la ursus, sus!

McKenzie, Ursus: „Mă văd director de marketing la McLarren!”

“Nu suntem împotriva sportului, dar în actuala criză, nu e o prioritate finanţarea salariilor jucătorilor pe mii de euro.”

Ionela Ciotlăuş, preşedintele PNL Târgu-Mureş „Dacă ar fi să apreciez joaca absurdă cu regionalizarea nu ar trebui decât să mă repet faţă de declaraţia mea de rândul trecut în care am susţinut că de fapt este o jucărie, o bombă, o cacealma a preşedintelui Băsescu.”

Alexandru Petru Frătean, preşedintele PSD Mureş „Am purtat discuţii cu cetăţenii (din Pogăceaua – n.r.) care mi-au solicitat să candidez şi aceştia vor avea de ales în 2012 între un dublu licenţiat şi un recidivist.”

Mihai Vartolomei, preşedintele organizaţiei de tineret a Partidului Conservator Mureş „În condiţiile în care doamna Lokodi a dorit să deschidă ceva gheretă împreună cu colegii din Harghita şi Covasna la Bruxelles şi PSD a anunţat că îşi retrage consilierii judeţeni din Consiliu propunând colegilor din USL să se meargă inclusiv până la retragerea tuturor consilierilor USL şi eventual la dizolvarea CJ, doamna Lokodi de supărare nu a mai participat la instalarea gheretei.”

Cornel Brişcaru, secretarul executiv al PSD Mureş “Este un lucru onorant că Ambasada (Sloveniei – n.r.) şi-a dat acordul pentru acest Consulat dar aş vrea să se solicite acestuia, sigur în cel mai diplomatic mod, o serie de explicaţii pentru ce vor folosi spaţiul.”

Bakos Levente, consilier local UDMR “Şase comisari vor trebui să plece, dar nu aşa că va face cineva o listă cu cei care vor pleca. Se organizează o testare la Cluj.”

Valeriu Baziotis, comisarul şef al Gărzii Financiare Mureş „Nu putem compara mediul rural din România cu mediul rural din Europa. Infracţionalitate în mediul rural în România este mai mare şi mai diversă.”

Akos Mora, preşedintele Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică Mureş „Fără să supăr pe alţii, brandul Târgu-Mureşului nu-l dă teatrul sau “Petru Maior”, este dat de medicină şi de aceea eu vreau să menţin steagul medicinii sus.”

Constantin Copotoiu, rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş „USL-ul care a arătat, în primul rând, că există o alternativă la această brambureală administrativă pe care o trâmbiţa preşedintele României Traian Băsescu şi, pe de altă parte, această amânare a cam arătat cine este şeful coaliţiei, adică cei de la UDMR.” Ciprian Dobre, preşedintele PNL Mureş „Noi propunem să-i acordăm domnului Funeriu premiul „Marian Vanghelie” şi titlul de „violator şef al limbii române.”

Silviu Morariu, prim vicepreşedintele PC Mureş “Eu replici la Brişcaru nu dau.”

Doru Oprişcan, preşedintele PDL Târgu-Mureş

Mi-a dat acum un sms Băsescu.

Zice să mergem în Panonia noastră că Ţinutul e a lui.

Ce zici Hunore... îi drăcui şi eu sau mai răbdăm?

Dacă te aştepţi, cunoscând bancurile despre zgârcenia scoţienilor, ca Grant McKenzie, vicepresedintele Ursus în România, să fie un... zgârcit... la vorbă, te înşeli amarnic.

Nu ştiu cum e în privinţa banilor, încă nu ne interesează. Am discutat cu el despre câten lună şi-n stele şi am aflat pasiunile sale principale: maşinile şi femeile. Am vorbit, apoi, despre visele sale, despre succes şi insucces. Toate acestea udate şi de ploaie dar şi de bere. Cea pe care o promovează el cel mai mult.

Reporter: Cum se vede succesul de la “înălţimea” tinereţii dumneavoastră?

Grant McKenzie: Succesul este ceea ce crezi tu că e succes pentru tine! Pentru unii, a avea succes înseamnă să ai un soţ sau o soţie bună lângă tine, apoi, poate, să fii tată, sportiv sau orice altă meserie care-ţi place.

Pentru mine a avea succes este a fi manager, a face lucrurile să me argă bine. „Succesul” meu înseamnă ca Ursus să crească în ceea ce priveşte impactul brandului asupra oamenilor. Mă simt foarte norocos că pot conduce destinele unui brand uriaş!

Rep.: Ce vă doreaţi să deveniţi când eraţi mic?

G.Mc.K.: Hmm... Când eram mic... Am vrut să mă fac şofer de raliu, să particip la curse de Formula I, să conduc o maşină puternică.

Rep.: Ca şi Andrew Hamilton?

G.Mc.K.: Nu chiar pe stilul lui, mai degrabă ca Jason Button, care are un stil mai liniştit, mai calm de condus. Dar, din nefericire, nu am fost aşa de bun. Ca atare, am urmat universitatea şi de la vârsta de 19 ani am ştiut ce vreau să devin: director de marketing.

Mi se părea aşa de frumos, de atrăgător acest domeniu.

Rep.: Care a fost cel mai mare şi mai frumos vis al dumneavoastră?

G.Mc.K.: Cel mai mare şi stabil vis al meu a fost să pot contribui cu ceva, prin ceva anume la dezvoltarea societăţii, să pot să-i motivez prin ceea ce fac pe cei din jurul meu. Visam să aduc ceva nou în ceea ce fac, să simtă că prezenta mea alături de cei cu care eram, într-un moment al vieţii mele, este benefică pentru întreaga comunitate.

Rep.: Cum arată femeia visurilor dumneavoastră?

G.Mc.K.: Nu cred că am doar un singur „tipar” de femeie în minte. Am mai multe caracteristici ale femeii ideale. Dar cea la care mă gândesc, la modul ideal, ar trebui să fie o persoană de încredere, inteligentă şi cu mult simţ al umorului. Cred că spiritul umorului nu e aşa de important într-o relaţie. Poate ţine o zi două, o săptămână, două. Ceea ce contează este, de fapt, să fie inteligentă. Apoi ar trebui să practice un sport, pentru a fi mereu în formă.

Rep.: V-ar plăcea ca femeia ideală să bea cu dumneavoastră o bere Ursus?

G.Mc.K.: Oooh, yes! Mi-ar plăcea să bem bere împreună şi să ne simţim bine.

Rep.: Care a fost cel mai mare insucces pe care l-aţi avut?

Loţi stai liniştit că a tras şi el ceva la măsea şi nu tastează bine. A omis doi de “nu”.

Vroia să zica “să nu mergem în Panonia noastră” şi “că Ţinutul nu e al lui”. Aşa mai vii de acasă

Cei doi şefi ai udemereului care negociază de zor viitorul comunităţii maghiare nu mai ştiu ce să se facă cu problemele bahice ale preşedintelui. O zi vrea alta ba!

Grant McKenzie, vicepresedintele Ursus în România G.Mc.K.: Dacă mă gândesc bine am avut câteva eşecuri în cariera mea. Destul de mari dar nu de proporţii îngrijorătoare, dramatice. Am să mă exprim un pic plastic pentru a vă vă răspunde la întrebare. Dacă îţi place să conduci şi nu ieşi cu maşina în decor, probabil nu conduci destul de repede, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Înseamnă că nu te mişti foarte repede şi rămâi undeva la mijlocul plutonului. Însă nici dacă îţi” buşeşti” maşina nu e bine, căci aceasta e dovada că ai pierdut controlul maşinii. Eu niciodată nu am lovit „maşina” în cariera mea dar am avut câteva ieşiri în decor. Adică am lansat unele produse care nu au mers, ceva campanii de publicitate care nu au fost tocmai cele mai inspirate.

Cea mai mare dezamăgire personală pe care o am e că nu am reuşit să învăţ limba spaniolă foarte bine, după doi ani de stat în Spania. Şi desigur o altă dezamăgire a mea este că nu vorbesc româneşte. Pot înţelege foarte multe cuvinte, vorbesc un pic ceha şi spaniola. Dar încep să cunosc din ce în ce mai multe cuvinte româneşti.

Rep.: Unde vă vedeţi peste zece ani?

G.Mc.K.: Mi-ar plăcea să fiu director de marketing la o companie mare, poate undeva în Statele Unite ale Americii sau Australia, Africa. Vreau în continuare să călătoresc să cunosc echipe mari, branduri renumite. Aş vrea să lucrez, dacă ar fi posibil, în sport, mai exact în Formula I. Mă văd un director de marketing la McLarren. Ar fi super.

Rep.: Care e cel mai scump lucru pe care vi l-aţi cumpărat vreodată?

G.Mc.K.: După cum vedeţi sunt un pasionat de maşini. Mi-am cumpărat un Porsche

care m-a costat o avere, după aceea m-am hotărât să-mi cumpăr o casă, dar mai bine mi-aş fi luat numai casa (vă dau un sfat: nu vă cumpăraţi mai întâi maşină şi apoi casă, ci invers) căci a costat, aşa cum vă spuneam, foarte mult. A fost cel mai prostesc lucru pe care l-am făcut.

Rep.: Dacă aţi fi nevoit să mergeţi pe o insulă pustie, numiţi-mi trei lucruri pe care le-aţi lua cu dumneavoastră...

G.Mc.K.: Cred că primul lucru pe care l-aş lua cu mine ar fi un I Pad, conectat la internet, prin care aş putea descărca şi încărca de pe net multe cărţi, aş lua ceva lemne să fac un foc, deoarece nu sunt un om prea îndemânatic, apoi multă bere Ursus. În rest nu ştiu acum pe moment ce aş mai lua cu mine. Cred că ceva care să-mi folosească în situaţia aceea de urgenţă în care m-aş afla.

Rep.: Dacă aţi vrea să vă stabiliţi undeva, care ar fi ţara unde aţi dori să trăiţi?

G.Mc.K.: Acum mă gândesc la România.

Dar pe viitor cred că aş alege China. Asta chiar ar fi o mare aventură. Apoi poate Japonia. Oricum, aş alege un spaţiu cu o încărcătură culturală foarte mare. Aş vrea să mă duc într-o ţară estică, îndepărtată.

Rep.: Care este personalitatea care v-a influenţat cel mai mult în viaţă?

G.Mc.K.: Am fost norocos să am multe persoane în jurul meu care m-au influenţat, într-un mod sau altul. Poate să pară un răspuns ciudat petru dumneavoastră dar una dintre ele a fost mama mea. Mama mea a fost una dintre acele femei puternice (şi la propriu şi la figurat) scoţiene, cu păreri foarte puternice. A fost profesoară de sport. În anii ’60, când nu era aşa de obişnuit pentru o femeie să aleagă o asemenea carieră profesională, mama m-a încurajat şi pe mine în sensul acesta, de a mă apuca de sport. Dacă o cunoaşteţi pe mama jucătorului de tenis Andy Murray poate vă puteţi da seama ce înseamnă o mamă scoţiană. Ea l-a influenţat enorm de mult pe tenisman să aleagă acest sport şi îl susţine şi acum cu foarte mare putere. Are o mare influenţă asupra lui. Deci şi în mama mea am avut un „manager” foarte bun, când aveam 22-23 de ani. În studenţie, când vindeam cărţi, ea a fost cea care m-a îndrumat spre a deveni manager, căci mi-a spus că am talent în această meserie. De atunci am muncit mult să îmi dezvolt aceste calităţi. Toată lumea îmi spune că muncesc foarte mult şi asta cred că este cheia succesului. Ea mi-a descoperit acest talent şi înseamnă mult pentru mine acest lucru.

Rep.: Ce cuvinte româneşti cunoaşteţi?

G.Mc.K.: „Ce faci?”, „Şmecher”, „fiţe”, „bine aţi venit”, „bună ziua”, „muzica românească”...

Rep.: Şi multe înjurături, bănuiesc...

G.Mc.K.: Sunt prea politicos să vi le spun pe toate...

Rep. Oook... Vă mulţumesc...

G.Mc.K.: Şi eu, la revedere...

A consemnat Florin Lazăr

Domnu’ Vanghelie să ştiţi că şi pe la noi s-au practicat ejaculările astea. De când a ajuns Cornel în partid parcă ne-am cam înjumătăţit!

Ce-o să ne facem?

Mă, Olteanule, zi şi tu cum stă treaba cu ejacularea pe la Tăureni. Că pe mine ăştia m-o cam pus la eprubetă. Da sper că o să se facă ceva însămânţare artificială cu mine!

Primarul Ovidiu Oltean i-a explicat lui Vanghelie cum stă treaba cu ejacularea de la Tăureni

5

Anul VIII, nr. 459 | 4 - 10 iulie 2011

facerea focului e facerea de bine

Ce consulatul meu Escaladarea cu patine a normelor de la „Weekend” vrea Bakos!

Eu nu ştiu foarte bine ce înseamnă Consulatul ăsta onorific aşa că vă rog să le cerem cât putem de politicos să ne explice sau să-i verificăm cumva ca să pricep şi eu Consilierul local Bakos Levente nu se are cu diplomaţia de când mu mai merge în schimburi de experienţă prin Turcia

Ambasada Republicii Slovenia din Bucureşti a solicitat Primăriei Târgu Mureş alocarea unui spaţiu adecvat în vederea deschiderii Consulatului Onorific al Republicii Slovenia de la Târgu Mureş.

Astfel, executivul a iniţiat un proiect de hotărâre în acest sens propunând Consiliului Local repartizarea unui spaţiu care a fost aprobat de consilieri.

Nimeni nu a comentat. Numai consilierul local UDMR Bakos Levente a solicitat ca cei de la Consulatul Onorific să justifice modul în care vor utiliza spaţiul. „Este un lucru onorant că Ambasada şi-a dat acordul pentru acest Consult dar aş vrea să se solicite acestuia, sigur în cel mai diplomatic mod, o serie de explicaţii pentru ce vor folosi spaţiul.

Aş stabili nişte repere cu foarte multă eleganţă”, a spus acesta. În replică, secretarul municipiului a explicat că în asemenea situaţii Primăria nu poate face verificări. „Când vorbim de ambasade şi de consulate noi nu putem să mai facem verificări”. Un consulat onorific seamănă cu un ONG. Chiar şi aşa rămâne un consulat. Poate domnul consilier local ar trebuit să fie mai interesat de persoanele cu care ar putea stabili contacte prin intermediul acestui Consulat decât de verificarea activităţii. Nu de alta, dar nu ar strica nişte parteneriate cu oraşe din Slovenia, ţară care a ieşti de sub cortina de fier mult mai bine decât noi. Stabilirea de repere cu multă eleganţă poate fi făcută şi chiar trebuie făcută, dar fără a se lăsa impresia, aşa cum a făcu domnul Bakos probabil datorită problemelor cu limba română, că municipalitatea doreşte o „verificare a activităţii”. Oare fac slovenii treburi consulare în spaţiul pe care îl vor primi, sau nu?

Lex Tetrix

Back in time cu CNS Eu vreau numai Scaunul Mureş în Ţinutul Secuiesc. La noi e cu scaune domnule nu cu judeţe şi altele Izsak Balazs, acest Che Guevara al secuilor din România vrea ruperea judeţului Mureş

Consiliul Naţional Secuiesc, acest vajnic apărător al graniţelor istorice pe care nu le mai recunoaşte nimeni, nu poate fi mulţumit cu una cu două atunci când vine vorba de reorganizare. Nem PDL, Nem UDMR, spune Izsak Balazs, preşedintele CNS. Conferinţele de presă ale celor de la CNS aduc mereu lucruri interesante în discuţie. După ce ne-am lămurit cu Ţara Invizibilă a Minoritarilor, care este invizibilă pentru simplu fapt că nu există, am ajuns la reorganizare şi la veşnica frustrare a Ţinutului Secuiesc. Izsak Balazs nu este de acord cu varianta prezentată de UDMR potrivit căreia judeţele Mureş, Harghita şi Covasna ar face parte din acelaşi „mega-judeţ”.

Liderul CNS susţine că varianta propusă de colegii de la UDMR nu ţine cont de faptul că numai o parte a judeţului Mureş a aparţinut Ţinutului Secuiesc. Astfel, CNS ar dori ca judeţul Mureş să fie rupt în două pentru realizarea separaţiei etnice corecte. „Nu suntem de acord. Problema principală este tocmai diferenţa dintre Scaunul Mureş (Secuimea a fost organizată în trecut în unităţi administrative denumite scaune, desfiinţate în 1867 de monarhia austro-ungară - n.r.) şi judeţul Mureş. Judeţul nu a fost niciodată şi nu a aparţinut (în întregul său - n.r.) Ţinutului Secuiesc, doar o parte a judeţului Mureş. Scaunul Mureş unde într-un singur bloc trăieşte majoritatea maghiarimii din judeţul Mureş, peste 60% din populaţia Scaunului Mureş este de naţionalitate maghiară şi păstrează tradiţii secuieşti”, a arătat Izsak. Traducerea, după modelul „soţia ambasadorului” ar suna cam aşa: noi nu vrem ca UDMR, noi vrem ca noi pentru că noi suntem cei 200 de secui înregistraţi. Soarele va răsări, cartoful va creşte mai bine şi apa va fi cristalină dacă ne rupem de tot şi revenim la o structură de pe vremea lui Pazvante.

RO, stimaţi membri CNS scrie şi la dumneavoastră în buletin, acolo unde se face vorbire despre cetăţenie.

Lex Tetrix

Complexul de Agrement „Mureşul”, această oază de divertisment a municipiului, are începând de joi un nou regulament de organizare şi funcţionare.

Adio sărit în bazin, adio „datul în bărci” a băieţaşilor obraznici. Bun venit amenzi pentru „excaladarea toboganului” şi alte câte şi mai câte.

Consilierii locali au aprobat completarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Serviciului public Administraţia Complexului de Agrement şi Sport „Mureşul”. Pentru bun început programul de funcţionare a fost modificat pentru accesul în Complex percepându-se tarif de intrare între orele 7.00 şi 19.00, cu excepţia zilelor de luni. Desigur Regulamentul proaspăt completat instituie o serie de măsuri absolut necesare. Iată câteva exemple, în mirobolanta formulare a celor care au pregătit proiectul de hotărâre.

Pentru început este obligatorie folosirea duşului înainte de intrarea în bazine. Apoi se interzice săritul în bazine, aşa că folosiţi scările că de aceea sunt puse acolo nu ca elemente de decor. Se interzice accesul în bazine al persoanelor, cu plăgi deschise, boli dermatologice. Se interzice jocul cu mingea pe plaja din jurul bazinelor şi în alte locuri cu excepţia terenurilor de sport.

Se interzice accesul şi plimbarea în incinta complexului pe patine cu rotile. Se interzice accesul în bazine cu bărci sau saltele pneumatice. O grămadă de chestiuni logice şi de bun-simţ care ar trebui, poate, să vină de la sine nu să fie necesar să fie interzise expres.

Datul prin barcă şi amenzile pentru facerea focului

După cum spuneam mai sus este cât se poate de normal să existe reguli clare care să le impune concetăţenilor noştri un anumit comportament atunci când frecventează o asemenea zonă de agrement. Totuşi, nu am înţeles unele norme prevăzute în regulamentul adoptat de Consiliul Local. De exemplu, în ceea ce priveşte regulile ce trebuie respectate atunci când se închiriază ambarcaţiuni. Aşadar se interzice „transbordarea persoanelor în

Cel mai probabil poliţia locală va patrula pe marginea bazinelor pentru a legitima instant pe cei care îndrăznesc să sară în bazin. Nu uitaţi cărţile de identitate sunt plastifiate şi pot fi purtate la slip

ambarcaţiuni în timpul navigaţiei” şi este obligatorie „navigarea în poziţie şezând”.

Acum datul în bărci, nu ştiu sincer ce piraţi ar putea să se ocupe de diverse transbordări. Dar apreciem că la „navi­ garea în poziţie şezând” edili locali explică procedura: „se interzice statul în picioare în timpul navigării”. Ca orice regulament şi cel în discuţie prevede o serie de sancţiuni.

Cu acest prilej vă aducem la cunoştinţă că „facerea focului în incinta C.A.S.M, indiferent de combustibili (lemne, cărbuni etc) sau scop”, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 40 şi 80 de lei. Aceeaşi sancţiune se aplică şi pentru „excaladarea toboganului de la bazinul cu tobogan cu încălţăminte, patine, etc, sau folosirea acestuia de către persoanele de peste 14 ani”, precum şi „practicarea patinajului în bazinele de îmbăiere în perioada de conservare şi îngheţ al acestora”. Noi înţelegem că gramatica limbii române permite unora să inventeze noi cuvinte ca şi „excaladarea” de mai sus. Dar nu înţelegem cum am putea escalada un tobogan, ambele variante fiind corecte, cu patinele şi nici cine ar vrea să facă vreun foc la „Weekend” unde e full de terase cu mici şi tot ce vrei. Nici chiar un foc de semnalizare nu cred că e cazul.

Lex Tetrix

„Lapsusul” lui Brişcaru şi ghereta de la Bruxelles

Pe modelul uite ghereta, nu e ghereta, Cornel Brişcaru, secretar PSD îşi arogă victorii inexistente. Astfel, acesta crede cu tărie că Lokodi Edita Emoke nu a mai participat la „Biroul Ţinutului Secuiesc” de la Bruxelles pe motiv că PSD ar fi ameninţat că-şi retrage consilierii judeţeni. Se pare că atunci când schimbi culoarea politică în funcţie de direcţia în care bate vântul pierzi din vedere aspectele esenţiale. Printre acestea şi faptul că CJ Mureş nu a primit niciodată vreo invitaţie oficială de a participa la Biroul cu pricina. Nici nu s-a pus vreodată problema vreunui proiect de hotărâre care să implice CJ Mureş în acţiunea respectivă. Mai verificaţi datele înainte să vă arogaţi victorii iluzorii.

Adios locuri cu taxă, adios!

În stil pur românesc de Camera Deputaţilor a trecut tacit un proiect de lege care prevede desfiinţarea locurilor cu taxă la universităţile de stat. Astfel, dacă proiectul va trece tacit şi de Senat, universităţile vor dispărea de pe faţa învăţământului românesc, precum genurile din cunoştinţele gramaticale ale ministrului Funeriu. Vorba târgului spune că măsura ar fi necesară în vedere creşterii calităţii învăţământului superior românesc. Ce nevoie mai avem de şcoli înalte şi doar nu trebuie să aibă toată lumea facultate. Pe modelul băsescian, avem nevoie de chelneri, strungari şi pantofari, nu de cvasi-intelectuali.

Achiziţionaţi locuri de veci

Primăria municipiului Târgu Mureş are în faţă o problemă mortală, putem spune. În urma crizei se pare că cimitirul Remetea a devenit neîncăpător prin urmare Consiliul Local a aprobat achiziţionarea unei suprafeţe de 142 de metri pătraţi de teren adiacent locului de veci. Probabil persoanele nevoiaşe vor beneficia în curând de locuri de veci subvenţionate de la Primărie dacă renunţă la asistenţi personali sau la ajutoarele sociale pe care le primesc. Ar putea fi un mod interesant de degrevare a cheltuielilor la bugetul local.

6

Anul VIII, nr. 458 | 27 iunie - 3 iulie 2011

mere cu pere prm?

20 de ani de piaţă cu PeReMere Pe 20 iunie, în timp ce România se afla, ca şi astăzi, în convalescenţa unei reorganizări administrativ-teritoriale de tipul plicului trei în unu’, ordin primit din străinătate de Băsescu tot “la plic”, după cum ne-a mărturisit vizionarul tricolor Funar, Partidul România Mare a împlinit 20 de ani de existenţă tumultuoasă.

Conform unor surse interioare PRM, Mama Omida, Elodia şi Taraful din Gheorgheni, membrii Organizaţiei Decedaţilor din PRM s-ar fi întâlnit cu câteva zile înainte de aniversare în Cimitirul din Târgu Mureş, lângă 3 mormintele ungureşti care ţin de Biserica Reformată, pentru a da pe gât câteva păhărele de ulei ars în cinstea anilor scurşi. Dintr-o regretabilă greşeală, uleiul li s-a scurs, la rândul lui, pe lângă buzele reci, asemeni celor 20 de ani de PRM, picurând pietrele de mormânt-monument şi iscând a doua zi reacţiile colegilor mai vii ca niciodată din UDMR, filiala Mureş. În cadrul festivităţii de aniversare, grupului înălţaţilor la ceruri din Partidul România Mare li s-au alăturat şi foştii PSD-işti PRM-işti George Pruteanu şi Adrian Păunescu, Vadim să-i ierte, care au organizat momente culturale inedite. De exemplu, în aplauzele fantomelor PRM, Pruteanu a început să corecteze greşelile de ortografie şi de punctuaţie de pe mormintele Cimitirului, dar şi să românizeze numele străine de pe pietrele funerare pe care le-a găsit cu lumâna­ rea. După acest moment emoţionant, cireaşa de pe colivă a fost festivitatea organizată de Păunescu, maestru dirijor al Cenaclului Flacăra. Sursele noastre FUNAbRe ne-au povestit că la această aniversare din cimitir a participat însuşi duhul lui Ceauşescu, muza iubită a marelui poet înflăcărat, şi că ar fi aplaudat prestaţia PRM cot la cot cu câinii securişti care bântuiau prin cimitir.

Mai vii, dar nu cu mult, colegii lor din PRM Mureş

Eu pe la Mediu o Păduri m duc bine . ai sunt, Combina cotizeaz tele ă, autor izaţii înc trebuie. ă mai Cum o m ai duci tu ?

Vai, mă i Pe să mă m ti da, nu mai şt iu ce ai fac. Z i-i tre să p ună o vo lu’ Loţi că pentru m rbă bun ă ine. Ora blocheaz njaţii ăşt şi ă toate ia îmi lu c r ăril ceva ca tsunamiu e....mai l din Japonia

Peti Andras şi David Csaba, doi consilieri locali care au ajuns pe cai mari prin ministerele de la Bucureşti

i-au urat lui Vadim, prin preşedintele filialei, Constantin Amza, să ajungă-n fruntea ţării, bănuind că rererealegerea sa în fruntea Partidului România Mare nu ţine cât alegerea ca preşedinte în România mică: “Filiala PRM Mureş, Vă felicită cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea Partidului România Mare şi de când aţi fost ales şi reales în funcţia de Preşedinte al P.R.M. Vă dorim să aveţi sănătate şi aceiaşi (sic!) putere de luptă pentru apărarea Poporului Român şi a Interesului Naţional, iar la viitoarele alegeri anticipate să fiţi ales în funcţia de Preşedinte al României şi PRM să revină, în forţă, în Parlamentul României şi să ajungă în Guvernul României. La mulţi ani!”.

I-am ura şi noi, la aniversarea de 20 de ani, lui Vadim să se mai stropească şi pe el cu apă, nu numai pe alţii, din când în când ca să realizeze că n-o să ajungă preşedinte nici două decenii de-acum înainte şi că mai bine pentru ţară s-ar face pompier, dacă tot îi place să se joace cu apa şi cu focul.

Oana Capustinschi

Măi Bologh aşa ceva nu se mai poate. Păi ori suntem la guvernare ori nu suntem. Ce ne tot hărţuiesc ăştia de la ANI de parcă suntem infractori? Şi mai ales ce caut eu la CRU dacă nu sunt membru UDMR?

Băi Barczi eu cred totu şi că ăştia din PDL nu ne plac deloc. Pe m ine nici cei din UDMR nu mă au la suflet!

Subprefectul apolitic Barczi Gyozo şi consilierul judeţean Bologh Josef nu prea înţeleg cum funcţionează coaliţia de guvernare. Ei pe noi sau ei cu noi?

7

Anul VIII, nr. 458 | 27 iunie - 3 iulie 2011

unde-i mureş(an) nu-i tocmeală!

Mureşan: „Instituţia ITM-ului nu este bau bau” După ce a lucrat ani de zile în mediul privat, a ajuns la şefia Inspectoratului Teritorial de Muncă Mure. Juristul Andrei Mureşan a decis să coordoneze activitatea de la stat, similar cu ritmul impus în mediul privat. Mai ceva ca la Tracia Trade. Numirea sa în funcţie a coincis pe undeva cu apariţia noului Cod al Muncii, fapt pentru care şi activitatea de control pentru depistarea muncii la negru a fost una intensă.

Reporter: Cum se împacă un om care a lucrat până acum în mediul privat cu birocraţia dintr-o instituţie de stat cum este ITM-ul?

Andrei Mureşan: Încercăm să minimalizăm birocraţia, dar pe de altă parte, venind din mediul privat, pot să spun că văd lucrurile altfel. Chiar mai dinamic. Deci, chiar vreau să gestionez activitatea aici şi randamentul oamenilor, după aceleaşi principii după care se subordonează fiecare om care acţionează în mediul privat. Adică să am performanţă cât mai mare pe fiecare angajat.

Rep.: Ce şi cine v-a recomandat pentru această funcţie?

A.M..: Sincer, activând în mediul privat timp de aproape şase ani la ultimul loc de muncă, ajungi în carieră la un moment dat unde la un anumit angajator mai mult de atât nu poţi să faci. Pentru că eşti pe nivelul maxim. Şi intervine o anumită monotonie sau plafonare. Şi efectiv am văzut anunţul postat şi pe site-ul ANFP şi am zis hai să încerc o nouă etapă în viaţă. Cât va dura, nu ştiu. Dar vă spun cu toată sinceritatea că atâta timp cât îmi fac treaba pe principiile pe care le am şi pe lege, merg înainte. Când nu, m-am tras deoparte.

Rep.: Aveţi vreo apartenenţă politică sau sunteţi neutru din acest punct de vedere?

Având în vedere că şefiile de deconcentrate sunt numite politic.

A.M.: Apartenenţă politică nu am. Am afinităţi politice ca orice cetăţean al României.

Nu cred că există cetăţean în această ţară care să nu aibă o minimă afinitate politică.

Evident am afinitate politică către PDL, care din păcate a rămas singurul partid care face politică de dreapta în România.

Rep.. După ce aţi fost numit în funcţia de inspector şef al ITM Mureş aţi pus accent mare pe activitatea de control. Care au fost motivaţiile?

A.M.: Aşa este. Lumea poate nu a înţeles.

Din păcate şi anumite persoane din această instituţie nu au înţeles. Inspectoratele, prin lege, au ca obiect principal de activitate controlul. Activitatea aceasta trebuie să vizeze modalitatea în care angajatorii respectă legea, îşi protejează angajaţii şi drepturile lor.

Iar acest gen de acţiuni nu poate fi gestionate de la un birou. Şi am şi spus-o: 90% din activitatea ITM trebuie să aibă loc în teren.

Rep.: Oarecum a coincis venirea dumneavoastră şi cu apariţia noului Cod al Muncii, fapt pentru care aţi demarat aceste controale într-un ritm mai amplu. Ar fi fost la fel şi dacă nu era intrat în vigoare noul Cod al Muncii?

A.M.: Controalele oricum ar fi avut loc. Noul Cod al Muncii este acelaşi Cod al Muncii cu îmbunătăţiri, pentru că nu a fost abrogat şi votat altul. Dar este doar conjunctura care într-adevăr, mie ca persoană mi-a ajutat foarte mult. A fost o coincidenţă fericită venirea mea cu intrarea în vigoare a acestui Cod

al Muncii, dar oricum controalele ar fi avut loc, pentru că activitatea în teren în sine era la pământ în momentul în care am preluat instituţia.

Rep.: Activitatea lăsa de dorit?

A.M.: Nu activitatea lăsa de dorit. Rezultatele lăsau de dorit.

Rep.: Şi aţi reuşit să o modelaţi după bunul plac?

A.M.: Am reuşit până acuma în proporţie de 80% să o modelez nu după bunul plac, ci după cum ar trebui să fie normal. Şi vreau să spun că am reuşit lunar, cu acelaşi număr de personal, să avem activitate dublu ca număr şi ca sumă de bani colectate la bugetul de stat, faţă de perioada anterioară.

Rep.: În multe locuri aţi depistat munca la negru. Ce măsuri aţi luat?

A.M.: În multe locuri am depistat muncă la negru şi în multe locuri vom depista muncă la negru. Sancţiunile sunt mult mai dure odată cu intrarea acestor noi reglementări, sancţiunile contravenţionale sunt de la 10.000 lei până la 20.000 lei şi inclusiv pasibil de închisoare pentru persoane care angajează mai mult de şase angajaţi la negru. Toate societăţile, inclusiv instituţii care au fost prinse cu muncă la negru, muncă fără forme legale au fost sancţionate contravenţional, fără nici o excepţie.

Rep.: Ce vor păţi administratorii firmelor SC Distribuţie Încasări Documente DID SRL cu 168 angajaţi la negru, SC Rapid Carpat Curier SRL cu 492 angajaţi la negru si SC AT FEZO SRL cu 78 de angajaţi la negru? Riscă cineva închisoarea?

A.M.: Nu. Norocul lor a fost că faptele lor au fost constatate după intrarea noii legislaţii în vigoare, dar raporturile de muncă la negru, dacă poţi să le numeşti aşa, au început în momentul în care era în vigoare vechea legislaţie. Au fost sancţionaţi pe vechea legislaţie care era în vigoare în momentul în care ei au comis fapta. Există o mare diferenţă între momentul în care este comisă fapta şi când este identificată şi sancţionată.

Iar fapta este sancţionată raportat la timpul când a fost făptuită. Dacă nu mă înşel, acea firmă de distribuţie a fost sancţionată cu amenda maximă care era prevăzută la acea vreme, de 100.000 lei. Au şi contestat în instanţă şi până la soluţionare au cerut suspendarea executorie a amenzii şi, chiar sunt mândru de colegii de la juridic care au reuşit în instanţă să înlăture suspendarea.

Rep.: De ce sunt doar câteva firme care au fost descoperiţi cu peste şase angajaţi la negru în timp ce marea majoritate au doar unu sau doi? Se evită cumva eventualele dosare?

A.M.: Noi avem nişte planuri comune. Asta nu este o fobie, este o chestie care place mult la public. Se evită anumite dosare, se merge numai la anumite persoane. Nu. La fel programele de activitate în control se fac

1000 de lei amendă marca RFV Energy

Dacă locuieşti într-un apartament debranşat de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice, dar prin casa ta mai trec conducte ce furnizează căldură la vecinu’ trebuie să-ţi plăteşti facturile pentru cota parte de încălzire comună. Săptămâna trecută RFV Mureş Energy şi municipalitatea au aprobat proiectul de hotărâre prin care, nerepartizarea de către asociaţiile de proprietari a cotei părţi din consumul de energie termică a părţilor comune din condominiu şi către proprietarii sau deţinătorii legali ai spaţiilor deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie termică se constituie contravenţie şi se

Parol că o să controlez la fel de corect Tracia Trade. Numai să nu-mi blocheze maşină că va fi vai de mama lor. Mai rău ca în „300”.

Andrei Mureşean, noul şef al ITM Mureş se laudă cu multe controale dar nu prea face dosare. „Prietenii” ştiu de ce săptămânal şi se fac pe ramuri de activitate.

Niciodată nu dăm numele unei societăţi când întocmeşti planul de control că te duci la societatea x sau y. Se dau planuri: săptămâna asta avem acţiune pe confecţii, săptămâna asta avem acţiune pe industria alimentară.

Dar niciodată nu am dat denumirea. S-au luat efectiv aleatoriu.

Rep.: La Tracia Trade, firma la care eraţi angajat înainte de venirea la ITM, aţi făcut verificări? Ce s-a găsit sau nu s-a găsit?

A.M.: Nu, nu au fost făcute verificări. Pentru că au fost colegi care au spus că prima firmă care va fi verificată va fi chiar Tracia Trade. Nu, nu au fost verificată, pentru că nu au intrat încă pe acele coduri CAEN care sunt verificate.

Rep.: Urmează pe viitor?

A.M.: Probabil. Nu este exclus. Este exact la fel ca orice altă societate în faţa legii. Dacă vom găsi ceva va fi sancţionată.

Rep.: Vă axaţi doar pe agenţii economici sau treceţi şi la instituţiile de stat?

A.M.: În faţa legii nu se fac diferenţe. Legiuitorul nu aplică Codul Muncii doar la instituţiile cu capital privat. Se aplică pentru toţi angajatorii la fel. Şi aici mă refer şi la cazul de la Primăria din Corunca, unde într-adevăr s-a găsit o persoană care muncea fără forme legale. Acum de ce, pe cine a ajutat nu ne mai interesează pe noi. Acea persoană lucra fără forme legale într-o instituţie publică. Îşi erija calitatea de funcţionar şi nu a pu-

sancţionează cu amendă cuprinsă între 500 şi 1000 lei.

Amenzile erau stabilite şi până acum în lege, însă nu erau aplicate la nivel local, fapt ce determina ca asociaţiile de proprietari şi locatarii să nu ia în serios plata cotei părţi la încălzirea comună.

Mureşenii, mai puţin bolnavi pe hârtie

Ori nu se mai îmbolnăvesc mureşenii, ori le este frică să apeleze la concedii medicale în perioada în care sunt bolnavi şi preferă să stea răciţi la lucru. Restricţiile impuse doctorilor în acordarea concediilor medicale, odată cu intrarea în vigoare anul trecut a noilor norme, şi-au atins

tut să-şi justifice prezenţa acolo. Şi a fost sancţionată instituţia cu amendă.

Rep.: Ce se mai aude de acţiunea în instanţă pe care v-a intentat-o Primăria Corunca?

A.M.: A intentat-o, este o simplă plângere contravenţională cum fac de altfel multe alte persoane sancţionate contravenţional. Îşi rulează cursul. Dacă bine ştiu, termenul este undeva prin noiembrie, pentru că urmează vacanţa judecătorească.

Rep.: Care sunt principalele obiective pe care le aveţi în continuare în funcţia de şef al ITM Mureş?

A.M.: E foarte important ca lumea să înţeleagă că această instituţie, a ITM-ului nu este bau bau. Această instituţie chiar dacă în Germania se numeşte poliţia muncii, la noi în România are mai multe atribuţii. Are caracterul de a proteja persoana angajatului, pentru că o persoană care lucrează la negru nu beneficiază de protecţie socială, şomaj în cazul în care este disponibilizat, nu beneficiază de ajutor medical în cazul în care este accidentat în câmpul muncii şi nu beneficiază nici de concediu plătit şi nici de pensie ulterior. Mai mult, pe această latură de control a muncii la negru se face o combatere a concurenţei neloiale. Eu am un singur scop: acela de prevenire a incidenţelor nedorite în câmpul muncii şi această prevenire se face doar prin controale în teren.

A consemnat Arina MOLDOVAN

scopul de a reduce cât mai mult posibil numărul persoanelor cărora li se eliberează astfel de documente. În judeţul Mureş, pe primele luni ale anului s-au înregistrat în jur de 6.500 de certificate de concedii medical lunar, în timp ce anul trecut, în aceeaşi perioadă media lunară a certificatelor medicale acordate era de aproape 7.800.

Cele mai multe certificate de concedii medicale au fost eliberate pentru boli cardiace, boli psihice, leziuni traumatice şi maternal atât prenatal, postnatal, cât şi pentru riscul maternal.

A.M.

8

Anul VIII, nr. 459 | 4 - 10 iulie 2011

vivat academia!

Gaudeamus igitur! Pentru UPM-işti Cei 1272 de absolvenţi din acest an ai Universităţii Pentru Maior din Târgu Mureş au cântat într-un glas „Gaudeamus igitur” la sfârşitul săptămânii trecute. Şi au avut şi de ce. Pentru că la absolvirea studiilor superioare, conducerea universităţii au organizat un adevărat spectacol. Emoţii, suspine, bucurii dar şi păreri de rău, acestea au fost sentimentele care i-au încercat pe noii absolvenţi. „Această festivitate este dedicată promoţiei 48. Până acum 48 de promoţii au terminat şcolarizarea la Universitatea „Petru Maior”, astfel vă alăturaţi celor peste 23.000 de persoane care au învăţat la Universitatea „Petru Maior”, ne-a declarat Liviu Marian, rectorul UPM Târgu Mureş. „Cei aproape 1.300 de absolvenţi sunt o sfidare la adresa celor care vorbesc despre o criză în sistemul de învăţământ. În fiecare an, de la UPM în programele Erasmus participă zeci de studenţi care prin cultură şi ştiinţă modelează noua entitate numită Uniunea Europeană”, ne-a spus vizibil emoţionat Cornel Sigmirean, cancelarul Universităţii. „Universitatea „Petru Maior” este pe deplin integrată în programul european Erasmus. În acest an 38 de studenţi ne-au reprezentat cu cinste în universităţile partenere din Europa. Le mulţumim pentru modul exemplar în care şi-au desfăşurat activitatea”, a precizat pro-rectorul Vasile Boloş.

Le urăm şi noi multă baftă pe viitor şi cariere strălucite!

(A.T.)

Buni dragă ce zici.

O să te lauzi prin sat că ai nepoată intelectuală?

Câteva mii de absolvenţi şi susţinători ai acestora au participat vineri la festivităţile organizate de conducerea UPM Târgu Mureş

Absolvenţii s-au fotografiat împreună cu familia, prietenii şi cunoscuţii prezenţi la festivitate

asă zi frumo nepoata i a m ut e cea m văz e pup Maică . Mi-a ea. Dă să t a e m ţa ltat din via inat facu a mea erm p t m a u c ă s c

Costumaţiile absolvenţilor UPM au fost impecabile

9

Anul VIII, nr. 459 | 4 - 10 iulie 2011

vivat professores!

începe acum viaţa reală!

Cine a spus că inteligenţa nu se alătură frumuseţii s-a înşelat cumplit. Ele sunt şi frumoase şi inteligente

Prorectorul Vasile Boloş mândru de absolvenţii săi

Cornel Sigmirean, cancelarul care i-a ajutat pe upmişti să studieze în Europa

Conducerea universităţii şi autorităţile au cântat împreună cu studenţii „Gaudeamus igitur”

Rectorul Liviu Marian mândru de toate cele 48 de promoţii ale UPM

Tinerii nu au pregetat să-şi arunce pălăriile de absolvenţi în aer conform obiceiului

Fostul prefect Felicia Pop a fost alături de absolvenţi în sala arhiplină

10

Anul VIII, nr. 459 | 4 - 10 iulie 2011

trei, doamne şi toţi trei!

Unde-s trei, puterea universitară se lasă aşteptată Vântul schimbării bate tot mai tare. Rafalele ameninţătoare ale viitorului au şi început să roiască peste ţărişoara noastră scumpă. Nu vor scăpa din ghearele tornadei reorganizării generale: sănătatea, cultura, poliţia, To be o r not t ad­ministraţiile fuziune o be a! financiare.

Parcă mai lipseşte ceva? Era să uit, am omis învăţământul, şi el un cobai al experimentelor celor care ne conduc, care vor să-l schimbe din temelii şi să clădească o casă mare şi frumoasă pe care să scrie cu litere de aur ŞCOALA ROMÂNEASCĂ. Ehe, de la calculul hârtiei până la punerea în aplicare e cale lungă, lungă de tot, că mii de ani vor trebui percepţiei noastre de oameni normali să o înţeleagă. Dacă tot se anunţă vremuri tulburi, coduri educaţionale galbene şi portocalii, apăi musai trebuie făcut ceva, să strângem rândurile, astfel ca furtunile prognozate să nu de dărâme cu totul firava noastră casă unde cu greu răzbatem.

„Azi la Timişoara, mâine în toată ţara”

Ştiţi şlagărul de la Revoluţia din 89, vine acum cu un nou subînţeles, cu legătură directă cu re-

cu şublerul, Am măsurat poate face şi cred că se etoscopul st fuziunea Cu e mai dificil.

acestui proiect.

Discuţii de dragul amânării

Vânturile însă continue să ameninţe urbea, universităţile sunt prea mici şi neputincioase la intemperiile care se anunţă, încăpăţânarea de a fi fiecare pe p.....icorul propriu ( să nu fac cumva o gafă de exprimare, doar vorbim de mediul universitar) ar putea avea consecinţe nefaste pentru oraş, vântul ar putea răsfira în stânga şi dreapta totul şi ne vom trezi la un moment dat spunând că a fost cândva un centru universitar în nilor, nu m o d e n Ce fuziu Târgu Mureş. Au fost, l acum, u st e d m sângeră au vorbit, au rezolvat vom fi d n â c i ă dap lon. dar nu se poate, cam singur sa într-un aşa sună titlul tabloului cu tematica UniversiRectorii Gasparik Attila (UAT), Liviu Marian (UPM) şi Constantin Copotoiu tatea Metropolitană Târgu Mure.

(UMF) protagoniştii unei poveşti cu final greu de anticipat, cu actori, ingineri Deocamdată problema se amână până o dată şi medici în luptă cu morile de vânt alte învăţământului superior românesc. care sperăm să fie anunţată cât de curând, organizarea învăţământului, în special cel uni- mentat opinia prin faptul că, o universitate să lăsăm lumea să plece liniştiţi în concediu, versitar. Asta fiind zise, în oraşul de pe Bega, metropolitană ar avea o cu tot altă forţă, care şi poate dacă îşi fac ceva timp prin toamnă două universităţi, Politehnica şi Medicina au să răzbată intemperiilor prezentului dar mai să se pună la masă şi să dezbată şi fuziu­nea. bătut palma şi vor forma din toamnă o uni- ales viitorului. Dar la căruţa schimbării e ne- Se pare că vor fi alţi protagonişti la masa diaversitate, ceva mai mare cu mai mare putere voie să tragă toată trupa pentru a face ceva. logului, cei trei rectori urmând a zbura care de absorbţie, convingere şi ce mai vreţi voi. Doar cu un inginer nu se face primăvară, e ne- încotro, iar la conducerea universităţilor vor Dacă cei mai aproape de Vestul Occidental, cei voie şi de sprijin din partea celorlalţi confraţi veni alţii, care vor trebui să vegheze asupra de la Timişoara s-au gândit la o astfel de idee, în ale rectoratului, însă actorul şi chirurgul, învăţământului superior mureşean. Rămâne de ce nu ar fi posibil aşa ceva şi pe plaiurile nu sunt prea încântaţi de oferta primită, de de văzut dacă dosarul U M M (Universitatea mureşene. Ideea unei universităţi metropoli- a convieţui toţi trei într-o casă mare, care cel Metropolitană Mureş) va fi pe lista lor de tane, mari şi puternice, care să încludă trei puţin pe proiect arată frumos. La o privire de priorităţi. piloni fundamentali, UPM, UMF şi UAT, nu este chiar nouă, ea fiind lansată încă de anul trecut de rectorul UPM, Liviu Marian, care şi-a argu-

ansamblu, inginerul spune da, actorul replică cu „To be or not to be”, iar domnul doctor, pune mâna pe bisturiu şi face o incizie asupra

Rectoratul Trio Grigoriu

Măsura 141, The final countdown!

Măsura 141 pare să-i fi trezit din amorţeală pe fermierii mureşeni doar în ceasul al 12-lea, mai exact joi, 30 iunie, în ultima zi de depunere a dosarelor. Oferta 141 este una destul de generoasă, cei cu ferme de semisubzistenţă putând intra în posesia a 1500 de euro, anual, pe o perioadă de 5 ani. Şi aşa, treziţi din amorţeală, fermierii mureşeni s-au înghesuit pe ultima sută de metrii să-şi depună dosarul.

Le-am găsit totuşi circumstanţe atenuante, datorită zăpăcelii la care au fost supuşi, ba că li se oferă gratuit consultanţă pentru întocmirea dosarelor, ba că li se percep o taxă de 100 de lei. Şi aşa fermierii cu pricina au tot stat şi au amânat depunerea dosarelor. Ce să-i faci dacă unele firme de consultanţă, câştigătoare de licitaţii privind întocmirea gratuită a dosarelor s-au tot bătut cu pumnii în piept că fac şi dreg gratuit, iar sărmanii fermieri tot la consultanţii Camerei Agricole Mureş au ajuns să apeleze. Şi cum îi şade bine românului, au lăsat totul pe ultima sută de metri, şi s-au înghesuit cu mic cu mare la sediul DADR Mureş, cu actele necesare pentru obţinerea ce-

lor 1500 de euro, necesari să le mai îndulcească amarul. Or fi ţăranii noştri greu de urnit, dar nici chiar aşa, de au ajuns să facă coadă la Compartimentul de Dezvoltare Rurală Mureş. Cui să le dăm dreptate, celor din birou, sau celor care au aşteptat în faţa acestuia de situaţia creată ? Mai contează? Că doar ne-am obişnuit ca lucrurile să meargă în acest fel, în care nimeni nu e vinovat, nimeni nu trebuie să dea o socoteală, şi aşa mai proptim o improvizaţie de răspuns. Cam aşa stă treaba cu accesarea banilor, ul Fraţilor, eu un cu graba în ritm de tot aştept, să t ra tu vals a fermierilor, m-am cam să p să-mi iau ce în ore şi cu consultanţii care stau aici de 3 euro. Îmi bag cei 1500 de promit gratuităţi gândul de la la crâşma g er m ei euro, dar care nu fac mai picioarele în mă pune ăcar acolo nu nimic. De bine de de pe colţ, m halbă o pă du tept rău tot s-au adunat nimeni să aş de bere. vreo 270 de dosare la sfârşitul sesiunii, număr care a contabilizat zestrea mu­ reşeană la Campionatul Naţional de accesarea fondurilor pentru fermele de semisubzistenţă. E mult, e puţin, naiba ştie. Ştim doar că situaţia agriculturii, a fermierului, a avuţiei acesGrup de fermieri mureşeni, care după ce au tui rămâne neschimbată, aflată parcă tot mai aproape de ultot aşteptat punerea pe picioare a agriculturii, tima sută de metri a falimentului. taman de la coada vacii, nevoiţi acum să stea

Lenea şi fermierul

la o nouă coadă cu aromă de euro.

Anul VIII, nr. 459 | 4 - 10 iulie 2011

11 naturalia sunt turpia?

Excelenţa ca o sfidare N-am văzut nicăieri publicat, nici în presa scrisă, pe forumuri, nici pe vreun blog fragmente din lucrările de bacalaureat ale elevilor eminenţi. Unele lucrări de 10, impecabile. În schimb am văzut peste tot, zi de zi transmise pe canalele massmedia livrate perlele, gafele, micile stângăcii sau tâmpeniile scrise de nişte elevi distraţi, nepregătiţi sau pur şi simplu haioşi. Unele perle păreau scrise în bătaie de joc, ca să se distreze de profesori sau să-şi manifeste spiritul şmecheresc. Este ok. Elevii au vârsta la care li se permit insolenţe, au dreptul de-a nu şti tot ce li se cere fără a face totuşi impresia că sunt nepregătiţi sau proşti. Şi ei ştiu, deşi e prea devreme pentru scepticism, că şcoala nu e o instituţie care te pregăteşte pentru ce e important în viaţă.

Preocuparea pentru a atinge excelenţa la şcoală îţi poate răpi timpul necesar şi energia pe care le-ai putea întrebuinţa pentru a învăţa altceva decât materii din care să dai examene. A învăţa regulile vieţii, a învăţa să alegi ceea ce e important chiar dacă pare unora inutil, şi a învăţa să nu confunzi urgenţele cu valorile reale. Da, e urgent să treci un examen de bacalaureat. E important să scoţi note bune şi o medie bună, mai ales că îţi asigură intrarea la facultate, dar în sine aceste performanţe formale n-au nicio valoare. Contează numai dacă topul este real şi la temelia rezultatelor bune stau nişte caractere, vocaţii şi aptitudini gata să se dezvolte în timp indiferent de locul unde vor ajunge, în ţară sau în afară, şi indiferent de condiţii.

Contează să înţeleagă această regulă, asemănătoare cu cea formulată în 1969 de dr. Laurence J. Peter, dar nu identică: excelenţa cuiva este proporţională cu incompetenţa celorlalţi. Orice minte sclipitoare face ca minţile celorlalţi să pară opace, orice geniu îi transformă pe ceilalţi în mediocri.

Cu cât eşti mai bun, cu atât creezi incompetenţă pentru că nivelul atins de tine nu se poate distribui spontan celorlalţi.

Altfel spus, cu cât eşti mai bun, cu atât ceilalţi sunt mai slabi, mai necalificaţi sau incapabili. Simplu spus, mai proşti. Însă statistica are întotdeauna ultimul cuvânt. Cei mulţi, deci mediocrii, cei slabi şi cei proşti sunt copleşitoarea majoritate a oricărei populaţii, pe care performanţele celor mai buni nu fac decât să-i arate în adevărul slăbiciunii şi micimii lor. Ei fac însă regulile şi convin asupra criteriilor de competenţă, adecvate mediocrităţii lor. Pentru că excelenţa nu le e la îndemână, căci nu e contagioasă, o vor exclude. Ierarhia şi topurile vor fi regândite şi refăcute în aşa fel încât toate locurile să fie ocupate de ei. Cei de la vârf, ca şi codaşii au aceeaşi soartă – sunt eliminaţi. Primii, pentru că sistemul nu-i înghite, nu le poate integra excelenţa, iar cei din urmă pentru că sunt de prisos, inutili.

După principiul pomenit, cu cât eşti mai bun, cu cât excelezi sau eşti o raritate, cu atâta şansele de-a fi integrat în grilele sistemului se împuţinează. Aşa încât, printr-o ciudată distorsiune a lucrurilor, cei mai buni ajung să aibă acelaşi destin ca şi

cei mai slabi – să fie nedoriţi, inutili, fără rost.

Excelenţa se plăteşte oricând, în cel mai bun caz cu neînţelegere şi nerecunoaştere.

Excluderea însă pândeşte la tot pasul, pentru că morişca socială nu are niciodată chef să-şi rupă dinţii în cei prea „tari”.

Preferă să molfăie pasta mediocrităţii din consensul căreia îşi extrage de fapt regulile. Excelenţa este mereu în afara regulii, iar uneori chiar împotriva ei. De aceea va fi mereu ignorată, sancţionată ori pedepsită. Poporul nostru a ştiut mereu asta când a emanat optimistul aforism: „Niciun bine nu rămâne nepedepsit.” La fel, niciodată excelenţa nu va rămâne neplătită.

Pentru nesăbuinţa de-a fi mai presus de alţii – mai bun, mai just, mai cinstit, mai sincer, mai pasionat, mai creativ, mai iertător – vei ajunge într-o bună zi să fii aspru pedepsit.

Dacă ai făcut prostia să fii prea bun pentru regula socială ori profesională, nu ai scăpare. Nu e bine sau rău în sine, ci numai real. Aşa stau lucrurile fără ca cineva anume să aibă vreo vină directă. Pari sfidător dacă nu juisezi în euforica fraternitate a celor mărunţi şi nu pui umărul la îngroparea excepţiilor.

Vianu Mureşan

www.ziaruldemures.ro

12

Anul VIII, nr. 459 | 4 - 10 iulie 2011

ţară fără jucării

România evanescentă

Cred că aceasta e marea nelinişte a lui Vasile S. Dâncu: ţara sa de pământ şi istorie, zidită din fapte omeneşti anonime de-a lungul sutelor de ani a luat calea iluziei. România s-a transformat pe nesimţite, printr-un fel de dialectică subsidiară perversă a istoriei recente scăpate din norme, într-o lume de închipuiri şi năluci, deşeuri ale sufletelor noastre beduine.

Iar vina, deşi împărţită şi mult prea inegală e totuşi colectivă. Suntem cu toţii culpabili pentru dezafectarea istorică şi aruncarea patriei noastre la groapa de gunoi. Un diagnostic întristător sau, mai curând, un vehement semnal de alarmă? Poate câte ceva din ambele. Vasile S. Dâncu recidivează teoretic în Mitologii, fantasme şi idolatrie cu nişte texte la fel de mâhnite precum cele din Patrie de unică folosinţă, titlul pe cât de inspirat pe atât de apăsător în mesaj. Dacă am încerca să schimbăm denumirea patrie în matrie (de la Mater), cum propunea foarte logic filosoful spaniol Ortega Y Gasset gândind funcţia maternă a ţării în raport cu insul, poate că ar fi la fel de trist să vedem cum această matrie românească a ajuns ca o biată femeie terfelită, de folosinţă abuzivă şi repetată, iar când nu mai foloseşte la nimic, părăsită. Sigur că e o simplă metaforă această femeie abuzată „patriotic”, însă nu văd de ce nu ar fi la fel de expresivă pentru o situaţie de fapt precum un concept.

Textele prezente în carte nu sunt noi. Toate au apărut în ultimii doi ani în diverse reviste, pe bloguri, platformele virtuale precum Vox publica, Contributors etc., dezvoltând deja o întreagă literatură paralelă de reflecţii şi reacţii.

Acest lucru e deosebit de important şi semnificativ, că analitica rafinat ştiinţifică şi filosofică a profesorului Dâncu îşi antrenează mai întâi ideile, semnificaţiile, diagnozele pe ariile mici dar foarte vii şi interactive ale publicisticii, le supune dezbaterii libere înainte de a le transforma în cărţi. Priza lor publică mare şi verva cu care sunt preluate în discuţii, de la nivelul cel mai superficial al mass-media şi până la nivel de abordări academice vine din faptul că toate sunt teme concrete şi arzătoare într-un moment anume, toate se leagă de persoane, comportamente, fapte, decizii, situaţii ale lumii reale imediate – fie că e vorba de vedete ridicole precum Pepe şi Oana Zăvoranu, Iri şi Monica, de inşi patetici precum Sobaru ori figuri marcante luate de Domnul la sânul său precum poetul Păunescu, de exemplu, sau Bartolomeu Anania. Hagi însuşi beneficiază de un impresionant omagiu, în calitatea sa de Rege al fotbalului românesc.

Dâncu scrie parcă în timp real fişa de analiză a societăţii noastre improvizate a cărei existenţă pare a se muta cu totul în virtual şi fantasmatic. Ideea lui Maffesoli, după care societăţile recente sunt martorele trecerii de la paradigma prometeică (muncă-raţiune-viitor) la cea dionisiacă (vis-imaginar-fantasmă) îi pare sociologului clujean nimerită pentru a caracteriza brusca schimbare lumii româneşti în ultimele două decenii. Dar nu numai a lumii româneşti, ci o schimbare de paradigmă la nivel global.

O consecinţă ar fi dispariţia bazei societăţilor moderne – contractul social – şi înlocuirea acesteia cu provizoriul pact între comunităţi fragmentate, agregate de emulaţii iraţionale: „… nu mai avem contracte sociale între indivizi, ca acele comunităţi de până acum, ci mai degrabă pacte în cadrul unor comunităţi fragmentate (triburi muzicale, sportive, sexuale, religioase) unde regula de bază este individualismul emoţional.” (p. 16) Nu ştiu dacă e originală, însă îmi pare foarte fertilă asocierea tipului de analiză practicată de Vasile Dâncu în această carte – fragment

Frumuseţea mai bântuie prin vitrinele Târgu Mureşului Oare în câte Românii suntem nevoiţi să ne ducem existenţa?

Bineînţeles că vom fi puţin subiectivi şi vom spune că trăim într-o lume frumoasă, în special cea interioară, pe care ne-o formăm atât cât putem, punând piesă cu piesă din frumuseţea exteriorului înmagazinată mai apoi în propriul suflet.

eseistico-ştiinţific derulat în contingenţa imediată a unor evenimente publice prin reţelele media cele mai active la nivelul dezbaterii – cu flashmob-ul. Aşa cum flashmob-ul este un grup organizat spontan în jurul unei emoţii, la fel articolele analitice ale sociologului se vor agregări teoretice provocate de un context în care se produce un eveniment şi din care poate fi întinsă înspre un grup informal o emoţie, cum ar fi: cutremurul din Japonia, moartea Mitropolitului Bartolomeu, plonjarea de la balcon a lui Sobaru etc. Evenimentul, interpretarea ştiinţifică şi dezbaterea lui publică tind să se apropie foarte mult, pentru ca reflexul de sens al analistului să nu piardă aura emoţională degajată de eveniment. Este o ştiinţă nu în timp real, dar cu un decalaj minim faţă de pretextul său tematic. Miza lor imediată este însă agregarea unor microsocietăţi de dezbatere şi analiză pentru care la un moment dat o problemă să aibă caracter de urgenţă şi finalitatea unui sens. La fel cartea profesorului Dâncu în întregul ei, poate avea funcţia unui flasmob, dacă ar fi citită şi dacă pe urmele ei gândurile şi emoţiile noastre ar aglutina în direcţia unor lămuriri şi asumări practice.

Un semnal îngrijorător că România a intrat în faza evanescenţei îl dă un lucru deosebit de simplu, jucăriile copiilor. Preluând o intuiţie a scriitorului Matei Vişniec, Dâncu observă că azi toţi copii se joacă cu jucării chinezeşti standardizate. Nimeni nu mai face jucării pentru copii sau nepoţi, ceea ce înseamnă că limbajul emoţional secret care circula odinioară între generaţii a dispărut. Fabrici de jucării nu mai există în ţara noastră. Chinezăriile sunt semnul impunerii kitsch-ului cultural global. Am devenit o colonie, un loc al copiilor tipizaţi şi fără viitor. „România este o ţară fără jucării, fără vise şi fără speranţe.” (p.118) Concluzie gravă a sociologului Vasile S. Dâncu, care probabil că nu face fericit niciun părinte. Însă nu ne-a promis nimeni la naştere că vom trăi pentru a fi fericiţi. Nu ne-a promis nimic, de fapt. Trăim în răspăr cu orice promisiune a vieţii, trăim pendelete un vis fără viitor. Trăim cu pasiune o viaţă de care suntem străini. Cu mii de picioare împrumutate alergăm oriîncotro, iar uneori avem nesăbuinţa să fim mândri.

Dar ce ne facem cu urâtul din jurul nostru, cel de pe străzi, din vitrine, magazine, din oameni, urât de care dăm nas în nas aproape zilnic, alimentat de odele care i se aduc pe micul ecran, unde în goana către senzaţional frumosul este luat la trântă la modul cel mai brutal. Şi aşa înotăm în mizeria prostului gust, etalată cu cinste în toate părţile, iar frumosul stă pitit, ascuns după avalanşa de kitch de pe toate vitrinele spaţiilor comerciale. De curând, frumosul a început să scoată capul şi să fie vizibil ochilor noştri, cum nu se putea mai bine, prin intermediul poeziei. Vă întrebaţi dacă există o legătură între poezie şi vitrinele magazinelor? Uite că există! Dacă vreţi să vă convingeţi de asta, faceţi o plimbare pe strada Bolyai şi veţi vedea că vitrinele magazinelor au început să prindă zâmbet prin poeziile afişate chiar pe vitrine. Mai că era să fredonăm melodia „În oraşul acesta cu flori de pomană; Idioţii zâmbesc, şi au faţă umană; În oraşul acesta orice poţi să vinzi;

Chiar şi palide umbre din umbre de-oglinzi”, că iată această nuanţă de frumos vine să ne taie din elanul pesimist datorat prostului gust urban. Har Domnului, avem parte de el destul, de ajuns să treci prin faţa unei alimentări şi vitrinele sunt împânzite cu tot felul de afişe şi anunţuri, care mai de care mai prost concepute. Descoperim astfel o altă Românie, cea a harababurii şi a lipsei de estetic, care se ţine scai de gâtul firescului românesc al timpurilor prezente. Frumosul, cu surorile sale, cinstea, corectitudine, sinceritatea ajung să fie pe cale de dispariţie, aparent nesemnificative în tăvălugul urban, dar extrem de necesare în lupta de rezistenţă cu urâtul. Felicitări celor care au scos lirismul din volumele de poezii şi l-au mutat taman sub ochii trecătorilor, poate aşa ne mai aducem aminte că, afişul cu kilogramul de pulpe de pui are importanţa lui, poate pentru stomac, nicidecum pentru simţul estetic.

Frumoasa şi chestia

Şi uite aşa am ajuns un fel de Isus al zilelor noastre. Imi duc crucea prin oraşul trandafirilor până la golgota activităţii mele sociale

Tulit János de la Serviciul de Ajutor Maltez surprins de paparazii ZMS în timp ce plimba o cruce uriaşă prin oraş

Vianu Mureşan

Am terminat repede subiectul să ies la o ţigară, dar cred că mi-am uitat bricheta în bancă. Mă ajutaţi cu un foc ?

Mă tot uit după directorul Bui, că la intrare mi-a cerut bricheta şi a uitat să mi-o înapoieze. Aşteptarea asta parcă e mai grea ca subiectul la matematică. La facultate tot aşa o fi ?

Fumatul dăunează grav sănătăţii, nu şi pentru papiştii ieşiţi de la bac, care pot răsufla liniştiţi după examenele prea light pentru cunoştiinţele lor.

13

Anul VIII, nr. 459 | 4 - 10 iulie 2011

file de arhivă

Prima închisoare militară din armata română Arhivele - în cazul de faţă cele mureşene - abundă de informaţii interesante, chiar inedite în cele mai multe cazuri. Uneori, căutând asiduu şi tenace anumite date pentru documentarea unui subiect aflat în cercetare, descoperi cu totul întâmplător alte informaţii cu totul aparte. Cum ar fi spre exemplu, date relevante despre înfiinţarea primului batalion disciplinar (închisoare militară) din armata română pe cale de comunizare. Trebuie precizat de la bun început faptul că nu am fost „originali” în acest domeniu. Am avut însă avantajul de a beneficia de o bogată sursă de inspiraţie, batalioanele disciplinare din armata sovietică.

Prima închisoare militară a funcţionat la Iaşi

Primul batalion disciplinar din armata română a fost înfiinţat în 1952. Se numea batalionul disciplinar 457 şi avea codul de Unitate Militară (U.M.) numărul 03692. Decretul de înfiinţare cu numărul 104 din 17 iulie 1951, având menţiune secret de serviciu, a fost prelucrat în luna august 1951 în toate unităţile armatei române, precum şi în cadrul organelor de procuratură militară, inclusiv la Târgu Mureş unde funcţionau încă din 1951 organe ale acestei instituţii şi care se aflau în subordinea Procuraturii militare a oraşului Stalin (Braşov).

Cum a fost organizat batalionul disciplinar, cine erau cei ce-l încadrau, ce se întâmpla acolo şi cui a aparţinut ideea înfiinţării unor asemenea unităţi disciplinare? Acest batalion - de fapt o puşcărie militară - funcţiona în garnizoana Iaşi şi era amplasat în localul fostului Penitenciar Galata. Dovedindu-şi în scurt timp eficienţa în a înfrânge rezistenţa şi moralul celor ce ajungeau să-i treacă pragul, precum şi de a-i disciplina mai mult decât o făceau celelalte unităţi din armata română, batalioanele disciplinare au ajuns ulterior să fie extinse ca număr.

Au funcţionat efectiv însă abia de la 1 ianuarie 1952. Ele erau destinate pentru executarea unor pedepse privative de libertate de până la doi ani, de către militarii în termen din armata română. În cele 46 de articole ale Regulamentului de funcţionare, ministrul Forţelor Armate ale Republicii Populare Române, generalul colonel Emil Bodnăraş, prevedea în detaliu modul cum funcţionează o asemenea unitate militară, cum va fi încadrată cu personal, programul zilnic al condamnaţilor, precum şi categoria de infracţiuni pentru care un militar ajungea să fie condamnat la batalion disciplinar.

Reeducarea prin muncă

Potrivit decretului de înfiinţare, dar şi Regulamentului de funcţionare, batalionul disciplinar era destinat pentru reeducarea prin muncă cu o durată de 12 ore zilnic, din care Prima închisoare militară (batalion disciplinar) din armata română comunistă 9 ore lucrări de construcţie şi gospodărie şi a funcţionat la Iaşi, pe locul fostei mânăstiri Galata 3 ore pentru instruire politică şi pregătire de front. Această unitate se organiza pe baza fizic, bătăile fiind la ordinea zilei, pentru că Moscovei, Bodnăraş – cunoscut în timpul unui stat special de funcţiuni şi se subordona cei selecţionaţi să se ocupe de ei erau, în cle loviturii de stat din august 1944 sub numele nemijlocit Şefului Marelui Stat Major al Arma- mai multe cazuri, adevărate brute. Aşa că, nu de inginerul Ceauşu - a fost cel care l-a transtei, iar numirea comandantului de batalion puţine au fost cazurile de încercare de dezer- portat pe Antonescu şi ceilalţi arestaţi atunci, disciplinar şi a locţiitorului său politic se făcea tare sau de încercare de sinucidere din partea de la Palatul Regal în casa conspirativă din de către ministrul Forţelor Armate. Celelalte unor militari care n-au rezistat tratamentului cartierul Vatra Luminoasă, le asigurase paza cadre din batalion erau numite în funcţii de la care au fost supuşi în cadrul batalioanelor şi ulterior, asigurase predarea lor ruşilor care către Şeful Marelui Stat Major. Toate cadrele disciplinare. i-au transportat la închisoarea Lublianka din acestui batalion aveau drepturi de a pedepsi URSS. Timp de doi ani, până în 1946, aceştia şi recompensa mai mari cu o treaptă decât ale s-au aflat sub anchetă sovietică. Între timp, în Un personaj bizar comandanţilor de acelaşi rang din celelalte Se pare că ideea înfiinţării unor astfel de România, steaua lui Bodnăraş urca tot mai sus unităţi ale armatei române. Spre exemplu, co„aşezăminte” a fost a lui Bodnăraş, dar nu pe firmament, ajungând într-un timp foarte mandantul de batalion disciplinar avea dreptuera una originală. Ruşii, pe care Bodnăraş îi scurt să urce atât în grad (general), cât şi în rile disciplinare ale comandantului de regiment, cunoştea de mult timp, înfiinţaseră aseme- funcţie (ministrul Forţelor Armate). Un timp l-a iar gradul funcţiei sale era cu o treaptă mai nea unităţi de pedepsire cu mult timp înainte. avut drept adjunct pe generalul Walter Ernst mare decât în batalioanele obişnuite ale armaInclusiv în Germania nazistă funcţionaseră Neulander, un evreu maghiar (devenit Valter tei române. Primul batalion disciplinar, apoi şi unităţi asemănătoare ca scop cu cele din arma- Roman prin românizare - tatăl lui Petre Roman), celelalte care s-au înfiinţat erau cazate separat ta sovietică. În timpul războiului aceste unităţi un alt “dirijat” de Moscova, iar mai apoi pe Lede celelalte unităţi din garnizoană, într-un local luptaseră în linia întâi şi este lesne de înţeles ontin Sălăjan. Ideea lui Bodnăraş de înfiinţare a îngrădit cu un gard special, de cel puţin 2,5 de ce. Erau şanse minime ca să scapi cu viaţă, unor asemenea unităţi a fost susţinută în mod m. Militarii condamnaţi la batalion disciplinar dar oricum nu-i regreta aproape nimeni pe cei deosebit de un membru al Consiliului Militar erau trimişi acolo sub escortă înarmată din orce mureau şi cu atât mai puţin statul care-i tri- Superior, colonelul pe atunci - viitorul comandinul comandantului de unitate, după primirea misese la moarte. Ironia sorţii consta în faptul dant de mai târziu al Trupelor de grăniceri (anii hotărârii de condamnare din partea instanţei că Bodnăraş, fostul dezertor din armata regală ‘80) - Vasile Petruţ, un alt personaj interesant ca militare de judecată. Militarii condamnaţi care română (în 1932), aflat în 1951 într-una dintre origine şi evoluţie în ierarhia militară. Bodnăraş, îşi ispăşiseră pedeapsa, erau trimişi la unităţi cele mai importante funcţii din statul comu- un personaj bizar, a cărui biografie mai are fără escortă, pentru a-şi continua serviciul milinist, ajunsese acum să dea „lecţii de morali- încă multe pete albe, a murit suspect în urma tar. Timpul petrecut în batalion disciplinar nu se tate” celor din subordinea sa. Tânărul căpitan unei banale operaţii de apendice făcute de considera ca stagiu în armată. Mulţi dintre cei Bodnăraş din 1932 - fost şef de promoţie al cel ce avea să ajungă la scurt timp ministru al care ajungeau într-un batalion disciplinar erau armei sale - trecuse atunci la ruşi cu cifrul ar- Sănătăţii în Republica Populară Română, Eudeseori pedepsiţi pentru cele mai mici abatmatei române, urmase un curs de spionaj la geniu Proca. Batalionul disciplinar înfiinţat din eri şi supuşi unui tratament umilitor, agresaţi Arhanghelsk, iar apoi revenise în România diri- ordinul lui Bodnăraş i-a supravieţuit şi au fost jat de NKVD. Arestat nu la mult timp după ce înfiinţate chiar şi altele. Se dovedise viabil iar a revenit în ţară, Bodnăraş făcuse cunoştinţă experienţele „pozitive” se cer extinse, nu-i aşa? în puşcărie cu bonzii din PCR. Devenit un element de încredere, probabil la recomandarea Nicolae BALINT

ROMÂNIA JUDEŢUL MUREŞ Tel. + 40265/260.032 CONSILIUL JUDEŢEAN Fax + 40265/268.718 540.026, Târgu Mureş Nr. 10.861/29.06.2011Str. Primăriei nr.2

ANUNŢ Prin ordinul nr. 227 din 28 iulie 1942, al Comisarului Poporului pentru Apărare al U.R.S.S., au fost create la nivelul fiecărui Front (Armată), 1 la 3 batalioane disciplinare destinate ofiţerilor pedepsiţi, dar fiecare Front trebuia să mai creeze şi companii disciplinare pentru soldaţii şi subofiţerii pedepsiţi. Aceste unităţi disciplinare luptau întotdeauna în cele mai periculoase misiuni. Acelaşi ordin 227 din iulie 1942, mai stabilea şi faptul că fiecare Armată sovietică trebuia să mai creeze şi câte 3 la 5 „unităţi-barieră” care aveau misiunea de a deschide focul asupra militarilor care se retrăgeau fără ordin. În ceea ce priveşte armata germană, soldaţii din batalioanele disciplinare erau soldaţi condamnaţi pentru delicte de drept comun ori delicte politice fiind consideraţi nedemni de o unitate care avea şi steag de luptă. La momentul pronunţării condamnării, soldaţii germani erau degradaţi militar şi li se retrăgeau decoraţiile obţinute. Potrivit unor informaţii, batalioanele disciplinare naziste au fost trimise pe front doar de două ori, însă în ambele situaţii s-au predat imediat aliaţilor fără a trage un singur foc de armă. Însă, atât în cazul armatei sovietice, cât şi a celei germane, în aceste batalioane discipli­ nare, disciplina şi rigoarea cazonă era împinsă la extrem.

Consiliul Judeţean Mureş anunţă publicul interesat asupra depunerii solicitării de emitere a acordului de mediu pentru proiectul „Reabilitarea sistemului rutier pe DJ 153C Reghin-Lăpuşna, km 1+700-13+200 propus a fi realizat în extravilanul localităţii Solovăstru, comuna Solovăstru şi intravilanul şi extravilanul localităţii Gurghiu, comuna Gurghiu, jud.Mureş. Informaţiile privind proiectul propus pot fi consultate la sediul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Mureş loc. Tg.Mureş, Str.Podeni nr.10, în zilele de luni-joi, între orele 8301630 şi vineri între orele 830-1400 şi la sediul Consiliului Judeţean Mureş, Str. Primăriei nr.2, în zilele de luni-vineri între orele 800-1600.

Publicul interesat poate înainta comentarii/observaţii la proiectul deciziei de încadrare în termen de 5 zile de la data publicării prezentului anunţ.

PREŞEDINTE Lokodi Edita Emőke

14

Anul VIII, nr. 459 | 4 - 10 iulie 2011

interzis minorilor!

Gata cu ştirile de la ora 5?

O ştire proastă pentru iubitorii ştirilor de la ora 5 şi a celor care mănâncă popcorn în faţa televizorului la emisiuni în care sunt prezentate suferinţele unor familii care au avut parte de tragedii. CNA a decis, marţi, 28 iunie să interzică difuzarea pe posturile de televiziune a imaginilor de la locul tragediilor - sinucideri, crime şi mutilări -dar şi a imaginilor care arată suferinţa familiilor victimelor. În urma discuţiilor, Consiliul a aprobat decizia de completare a art. 17 din Codul de reglementare în audiovizual prin introducerea unui nou alineat care sa facă referire la difuzarea de imagini de la locul unor tragedii. Asta înseamnă că în interva­ lul orar 6.00 - 22.00 nu pot fi difuzate programe, altele decât producţiile audiovizuale de ficţiune, care conţin descrieri ori reconstituiri ale unor omucideri/sinucideri, mutilări/automutilări sau teh­nici criminale ori practici oculte”. În plus, CNA a decis să adauge un alineat nou la acest articol, prin care posturile de televiziune nu mai pot difuza imagini de la locul tragediilor precum sinuciderile, crimele şi mutilările, dar nici imagini prin care este prezentată suferinţa familiilor victimelor. Decizia a fost luată cu şapte voturi “pentru” (Attila Szasz, Narcisa Iorga, Dan Grigore, Ioan Onisei, Răsvan Popescu, Cristina Trepcea şi Mihai Mălaimare) şi unul “împotrivă” (Gelu Trandafir). Trandafir a precizat că textul actual din Codul audiovizual este acoperitor în astfel de situaţii (sinucideri, crime, mutilări), însă trebuie aplicat ferm de către CNA atunci când radiodifuzorii încalcă legislaţia audiovizualului. Decizia luată marţi de CNA vine după ce, pe 16 iunie, CNA a amendat Kanal D, Antena 1 şi Pro TV, cu câte 10.000 de lei, dar şi Prima TV, B1

TV, Antena 3 şi Realitatea TV, cu câte 5.000 de lei şi a somat public TVR 1, pentru difuzarea unor serii de materiale care se refereau la sinuciderile în rândul minorilor. Cristina Trepcea, membra CNA declara în şedinţa din 16 iunie că situaţia este foar­ te gravă:. „Cred că se vede că avem de-a face cu un fenomen. Psihologii americani şi francezi vorbesc despre aspectul de epi­demie, molimă, pe care sinuciderile adolescenţilor le îmbracă (...) Eu cred că trebuie să facem ceva mult mai ferm (decât nişte amenzi sau o recomandare către radiodifuzori, n.r.). Este o situaţie disperată şi eu cred că cere măsuri disperate. Am văzut că detaliile furnizate de poveştile prezentate la ştiri au fost suficient de interesante pentru tine­rii aflaţi în situaţiile evidente de derută, încât ei au copiat modul de operare, unii au reuşit să-şi ia viaţa, alţii au reuşit să fie opriţi. Eu propun o dezbatere publică, cu toţi oamenii care ar avea ceva de spus, psihologi, sociologi, oameni de la Ministerul Sănătăţii”, a spus Trepcea.

Ca om de presă şi ca telespectator trebuie să afirm că este o măsură pe care o aşteptam de mult timp. În sfârşit!

Oteveu Senzaţionalescu

Generaţia tânără de politicieni este la fel ca generaţiile trecute Am rămas şocat să văd zilele trecute, un comunicat trimis către mass-media mureşeană, elaborat probabil de ti­neri politicieni, în laboratoarele de creiere deştepte a organizaţiei PD-L Mureş. Cel puţin aşa era semnat. Şi am citit acolo, că politicieni tineri din PSD, sunt cei care au dusc ţara de râpă: „grupul Ponta-RizeaNegoiţă-Bănicioiu-Şova, nu este garnitura de lideri politici pe care noi ne-o dorim să o avem adversar politic nici acum, nici pe viitor. Instrumentele cu care operează această gaşcă ne sunt străine atât noua, cât şi tinerilor neangajaţi politic, care muncesc din greu pentru a-şi croi un drum corect în viaţă”, am încheiat citatul.

Atacurile la adresa social democraţilor nu s-au oprit aici. Vă mai redau câteva rânduri, să vedeţi şi dumneavoastră: „prostituţia, limbajul trivial, deturnarea de fonduri europene, afacerile de milioane de euro făcute pe seama statului român, trădarea, ipocrizia şi lipsa oricăror valori şi credinţe nu reprezintă un model pe care tinerii din România să îl aprecieze şi să îl urmeze. Acum 20 de ani, tinerii îşi dădeau viaţa pentru libertate. Acum, tinerii politicieni Victor Ponta, Robert Negoiţă, Cristian Rizea, Nicolae Bănicioiu, Dan Şova şi-ar da şi viaţa pentru libertatea de a fura şi de a avea acces în camerele manechinelor pubere, aflate în soldă”, am încheiat şi acest citat. Acum concluzia mea: păi bine măi tineri politicieni din PD-L, atâta ştiţi voi să faceţi? Adică să presupunem că tot ce aţi scris voi acolo mai sus este adevărat, că ăia de la PSD sunt nişte hoţi,

Eu ca şi repreze ntant al tineretului dem ocrat-liberal nu vreau duşmani ca Ponta. Doar a fost procuror şi le are cu legea .

Mama lui de kic si-Titulescu

deturnători de fonduri şi nişte afacerişti de milioane din banii statului. Să zicem că este pur adevărat sută la sută. Dar chiar voi v-aţi trezit să faceţi apel către „tine­rele lichele”? Voi care aveţi nişte lideri de partid cum ar fi Ridzi, Plăcintă, Boureanu, Udrea, Anastase, Falcă sau alţi tineri politicieni din plan local care sunt mari afacerişti cu bani publici? Nu le mai spun numele să nu se supere. Mie unul mi-ar fi sincer ruşine să mă apuc să arunc cu noroi în cineva, atâta timp cât s-ar putea folosi acele acuzaţii şi invers. Dar la noi nu mai există moralitate, demnitate sau integritate, aşa că nu mă mai mir să văd cum şi tinerii politicieni, indiferent de care partid aparţin, sunt la fel ca vechii politicieni.

Marele Licurici

www.ziaruldemures.ro

15

Anul VIII, nr. 459 | 4 - 10 iulie 2011

ce e scris(oare) rămâne?

Din corespondenţa Ravecăi

Draga mea Ravecă, dragă!

Ce repede trece timpul! Acum a fost revelionul şi uite că a trecut deja juma de ani! Nici nu ştii ce să crezi, e bine, e rău, să te bucuri sau nu? Stau câteodată şi mă gândesc: unde ne grăbim aşa? Tu Raveco, apoi spune-mi tu mie dacă nu spre pieirea noastră alergăm mâncând pământul? Asta e supărarea mea, ştii bine. Cine a orânduit aşa lucrurile a uitat esenţialul.

No, asta e. Ce să-i faci?

Ploi peste ploi, de aici îmi vin ideile astea! Hai să ne prefacem că suntem pe litoral, că e soare, că apa e limpede de se văd dârele de nisip cu câte o scoică strălucind pe ici pe colo ca o piatră preţioasă... Am văzut la ştiri oameni care se bălăceu printre alge, sau se strâmbau din nas căutându-şi un loc curat pe nisipul plin de alge putrezite pe care le-au scos valurile peste noa­ pte. Şi când te gândeşti că algele au o sumedenie de metode de întrebuinţare! Bine, nu la noi!

Apropos mare! De aici îmi vine în minte ce minunăţie am văzut zilele trecute în oraş! Imaginează-ţi, Raveca mea dragă, deasupra centrului aud numai un ţipăt de albatros, dacă tot vorbeam de mare, şi nu-mi venea să cred. Zic în sinea mea, e din cauza căldurii, aş vrea să mă răcorească briza mării, în gând sunt la „paralia”, de acolo mi se trage. Aud din nou, asta nu mai e visare şi văd oamenii de pe partea cealaltă a străzii holbânduse la cer. Mă uit şi eu, că n-o fi pe bani. Tu! Imaginează-ţi: un pescăruş alb zburătăcea şi ţipa din când în când. Apoi au venit alţii şi alţii, erau vreo şase...Pe cerul albastru deschis şi curat, păsări albe, suple cu aripi lungi, o splendoare! Doar când sunt

pe pământ sunt neîndemânatice, greoaie....Oh, nu are rost să intrăm în detalii! L’albatros... „Ces rois de l’azur, maladroits et honteux,” mai ştii, de Beaudelaire. Oh, ce vremuri!

Că totul se leagă. Examenele de Bacalaureat mi-au adus aminte de toate astea. Auzi că Funeriu vrea să facă din nou schimbări la Bac. Mai ştii că pe vremuri se termina trimestrul trei în luna mai? Urma bacul, cu “profesori pedanţi şi examene grele” , dar fără camere de filaj şi big brother! Pe vremea asta eram deja la admiterea în facultate! Şi ce examene, 11 pe un loc! Acolo trebuia să ştii. Acum … Ai văzut?

Ce tâmpenii au scris unii-dacă poţi da crezare aşa ziselor perle din ziare! Deşi nu prea îmi vine a crede că ar exista chiar aşa de dobitoci care să ajungă la examenul de bac! Să poţi crede aşa ceva, te întrebi cum a ajuns respectivul în clasa a XII-a, că nu l-a pălit prostia brusc peste noapte! Nu-i aşa?

Unele perle au circulat de ani de zile pe internet la rubrica de bancuri alese! Ce ţi-e şi cu ziariştii ăştia! În căutare de senzaţional uită de cele mai elementare reguli şi se transformă în oglinda fidelă a societăţii! Chiar aşa de iresponsabil să fii?

Cititorii de net sunt destui care o să creadă că e şic să debitezi asemenea inepţii, că doar au citit în ziar!

Draga mea Ravecă, nu te speria! Nu m-a bătut soarele în cap şi nu-i vorba nici de efectul razelor ultraviolete asupra pământenilor, implicit şi a mea. Filozofez doar! Ai auzit că razele astea pentru care se plăteşte în mod normal la solariu, sunt dăunătoare? Şi nu e distracţie chiar ieftină, unele s-au cam ars, dar no, riscurile înfrumuseţării! După reţeta “azi ce e hulit, mâine e iubit”, aflu că iradiaţiile UV sunt de un nivel aşa de mare încât ne omoară dacă vrem să ieşim cumva în stradă, la un protest de pildă!

Vaaai, tu! Ce a fost şi cu protestul ăsta! Cu reorganizarea ţărişoarei! Apoi ăsta e praf în ochi! Nu ştiu cum de mai pot fi manipulaţi oamenii cu atâta uşurinţă! Sau tocmai asta e rezultatul antrenamentelor din ultimii 50-70 de ani? Că poporul a fost manipulat şi în trecut şi acum! Cum e ceva ce trebuie

PACIENTUL ROMÂN

Îmi este cam greaţă de fiecare dată când revin în România după ce vizitez o ţară din Uniunea Europeană, mult mai dezvoltată decât sărmana noastră patrie. Îmi este scârbă de cei care ne conduc... să fiu foarte bine înţeles încă de la început, să nu credeţi că am ceva cu românii care locuiesc aici şi care se pare că sunt condamnaţi să suporte zilnic bătaia de joc din partea politicienilor. Vreau însă să mă îndrept încet spre sectorul sanitar, că doar sunt un pacient al României şi vreau să vorbesc despre ceea ce mă doare mai tare. În primul rând sunt indignat de faptul că nimeni nu pare să aibă măcar intenţia să-l determine pe bolnavul român să creadă că el este cel care contează. Că oamenii din acest motiv se fac medici, învaţă, dau exame­ne peste examene, se pregătesc ani de zile, pentru a salva vieţi şi nu pentru a-şi bate joc de un bolnav, care cu siguranţă ar prefera să fie oriunde altundeva decât într-un spital.

lăsat să treacă în tăcere, cum se bagă problema etnică! Ungurii, eternul bau-bau! Au tot împărţit nimicul, ne-au dat de lucru, ei între timp au scumpit apa, gazul, biletul de autobus, păinea, zahărul, uleiul…că ar fi mai simplu să zicem ce nu s-a scumpit!

Dacă s-ar găsi aşa ceva! Şi? Şi restul e tăcere!

Ar fi trebuit să-ţi scriu despre familie? Despre problemele unuia şi a altuia? Mai dă-le încolo! Măcar în scrisori să mai uităm de ele! No, te las, draga mea Ravecă, merg la festivitate. Băiatul din vecini, “gată faculta”, aşa se zice mai nou, mă duc să-l aplaud!

Ai grijă de sănătatea ta şi de a familiei, ca să mai putem pălăvrăgi!

Te sărută prietena ta, Letiţia

Jurnalul unei barmaniţe

Cu atât mai mult unul din România. Iar cei care ajung în fruntea Ministerului Sănătăţii, să nu mai facă pe deştepţii şi să muncească în aşa fel încât să-i ajute pe pacienţi, nu să încerce să se răzbune pe politicieni din alte partide şi să facă tot felul de şmecherii din care să le iasă si lor ceva. Dacă s-a remarcat faptul că sunt revoltat, bine aţi înţeles stimaţi cititori. O să vă explic şi de ce. Zilele trecute, am avut ocazia si plăcerea să stau de vorbă cu un tânăr din Târgu Mureş, care a plecat din România într-a ţară din Uniunea Europeană, după ce a absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş. N-am să-i dau numele pentru a nu-i crea probleme. Când l-am văzut cât era de încântat de faptul că poate să-şi ducă până la capăt actul medical fără să se gândească o secundă dacă are medicamente, dacă are suficiente materiale sanitare, am început să-l invidiez. Dar nu în sensul peiorativ, am simţit mai mult aşa o ciudă când m-am gândit că la noi medicii trebuie să-şi facă griji de aspecte care nu ţin deloc de actul medical în sine. Mai mult, acest tânăr târgumureşean, care mai are un pic şi devine medic specialist, mi-a spus că în ţara în care se află, pacientul este pe primul loc. El contează cel mai mult şi cel mai mult. Toate deciziile care se iau sunt gândite în aşa fel încât acestuia să-i fie bine. Interesant este că toate acestea se întâmplă în mediul public şi nu în cel privat. Bineînţeles că, în timp ce discutam cu acest medic care a reuşit să-şi găsească un rost peste hotare, am început să compar ceea ce îmi spunea, cu situaţia din zilele noastre care se găseşte în sistemul medical. Şi am constatat din nou, că eu şi familia mea, cotizăm lună de lună la fondul de sănătate românesc, la fondul de asigurări de sănătate, iar când am nevoie de servicii medicale, peste tot mă lovesc de lipsuri de fonduri. Păi ce facem domnule ministru Cseke Attila cu sănătatea românească? Chiar nu se poate lua taurul de coarne şi să fie o data pentru totdeauna un sistem care să funcţioneze normal? A, dacă nu puteţi gestiona medicina românească, puteţi să vă daţi şi demisia, chiar dacă liderii UDMR nu vă lasă. Onoarea şi interesul pacientului ar trebui să fie mai presus de orice, dar la noi în România din păcate aceste caracteristici lipsesc cu desăvârşire. Eu unul, dacă aş fi politician în aceste zile în România, aş merge pe stradă cu capul în pământ. Dar se spune că speranţa moare ultima, aşa că sper totuşi să ne trezim şi noi la viaţă şi să facem treabă, că aşa nu mai merge.

P.S. Mai terminaţi să invocaţi toţi că faceţi reforme pentru că sincer, ne-am cam plictisit. Puneţi osul la treabă!

Dr. Mengele

Vremea asta ploioasă mi-a stricat toată plăcerea de a mai lucra pe terasă!

Pune umbrela, scoate umbrela! Vine ploaia! A stat ploaia! Ba, mai nou plouă şi cu soare de nu mai ştii ce să crezi!

M-au distrat, din lipsă de altceva, doi sărmani ce s-au adăpostit în apropierea terasei, sub streaşina clădirii.

El purta un tricou pe care scria Zidane şi un 5 imens, nişte pantaloni jerpeliţi ce mai trădau urmele zilelor bune când acopereau picioarele unui domn bine situat şi cu muşchii mai bine lucraţi.

Rezemat într-un toiag pe post de baston, vocifera la muierea lui şi din când în când gesticula cu bastonul uitând să se mai rezeme. Plasa pleoştită din cealaltă mână nu părea să fi văzut demult ceva de valoare. Ea, cu părul blond murdar, retezat scurt de parcă ar fi fost măsurat cu liniarul, nu avea nimic ieşit din comun. Sărăcăcioasa ei rochie de vară era cât de cât curată

şi jerseul subţiat de prea mult spălat îi prindea bine pe ploaia rece. Ce a fost interesant la ei, era modul cum se înţelegeau. El vorbea româneşte şi ea în maghiară. Abia atunci am început să trag cu urechea la ce vorbeau când am sesizat că se vorbeşte bilingv! Şi nu vorbeau aiurea! Omul întreba, femeia răspundea strict la întrebare, apoi zicea ea ceva şi omul bombănea nemulţumit româneşte! Asta de reîmpărţire teritorială, păstrarea identităţii naţionale şi toate cele! Poate că totuşi nu erau de râs, dar abia mă mai abţineam! Noroc că a stat ploaia şi şi-au continuat drumul, dialogând în acelaşi stil ciudat! Fiecare înţelegea limba celuilalt, dar de ce nu o vorbea?

Rămâne un secret!

Gata cu poveştile. A apărut soarele şi tinerii care se apropie, sigur se vor opri la o bericică! La treabă!

Una mică

16

Anul VIII, nr. 459 | 4 - 10 iulie 2011

dinte pentru dinte

Stomatologia, Fata Morgana din mediul rural Judeţul Mureş este deficitar la capitolul cabinete stomatologice în mediul rural. De vină, în cea mai mare parte, sunt motivaţiile puţine pe care le au medicii stomatologi ca să deschidă un cabinet pe la ţară. Care în scurt timp ar falimenta sau ar încerca să supravieţuiască cu bani de acasă, aşa de ochii lumii.

Al doilea motiv este sărăcia aproape lucie pe care o găseşti în mediul rural, mai ales că tuşa Aglaia, de 70 de ani (de altfel majoritatea locuitorilor din rural sunt vârstnici) nu se mai gândeşte să-şi facă dantura. Doar cu patru dinţi în faţă şi cinci măsele pe spate reuşeşte să mănânce. Important e să ajungă banul de la pensia de urmaş, sau cea de agricultor pentru facturile umflate la curent, telefon şi alte nevoi.

Nici pentru medicamente nu se mai pun aşa bani deoparte. Ce o vrea bunul Dumnezeu. Şi au ajuns să funcţioneze 79 de cabinete de stomatologie prin satele mureşene. Asta deşi de la Casa de Asigurări de Sănătate se acordă

le mnu i e do t n s e e Aşa sor. Nim ă.... g e prof vă ajun să ni! nu o iar nime ch

50% plafon suplimentar, faţă de ceilalţi medici din urban, tocmai pentru a susţine o repartizare mai bună şi în mediul rural. Însă nu există interes din partea stomatologilor pentru aceste zone, în special la munte şi zonele unde accesul este mai dificil. Făcând un simplu calcul, în judeţul Mureş sunt peste 250.000 de locuitori în mediul rural şi 79 de cabinete de stomatologie, înseamnă că un medic stomatolog ar trebui să verifice dantura la peste 3000 de locuitori din mediul rural. Bine că s-a privatizat stomatologia şi nu se decontează toate serviciile de la stat. De nu domnul mi­ nistru al Sănătăţii Cseke Attila avea parte de grevă dublă, una de la medicii de familie şi alta de la stomatologi.Aşa că medicii se îndreaptă acolo unde există infrastructură şi preferă să deschidă în locurile unde există şi o putere financiară mai bună. Stomatologia este prea puţin plătită, iar cine deschide un cabinet trebuie să câştige ca să trăiască şi atunci nu poate

A mai trecut şi a zecea conferinţă internaţională de cardiologie cu încă un succes. Oare cei ce-mi vor urma se vor putea apropia măcar la jumătate din realizările mele? Ce ziceţi băieţi?

Conform cifrelor spuse de prof. dr. Benedek Imre în zece ani mortalitatea a scazut de la 23% in 2004 la 7% in 2011. Cu aşa ceva să mai vii de acasă!

să deschidă în zonele unde lumea nu vine să îşi plătească tratamentele.

Oraşele stau mai bine

În ceea ce priveşte mediul urban sunt deschise 388 de cabinete de stomatologie, la o populaţie de peste 300.000 de locuitori. Asta înseamnă că un cabinet stomatologic este arondat la aproape 800 de locuitori. Iar aici nu toate cabinetele au contract de finanţare cu Casa de Asigurări de Sănătate, fiind nevoite să câştige banul direct de la client. Şi la cele care au finanţare pentru câteva servicii oferite, banii nu ajung să acopere nici măcar tratamentele copiilor până la 18 ani care au gratuitate. Ca urmare există şi listă de aşteptare, doi copii având prioritatea să beneficieze de consultaţie gratuită, pe zi. Restul, ori plătesc, ori dau o fugă la farmacia de după colţ după un calmant.

Nicoleta Mare

Nici pentru serviciile de urgenţă ale populaţiei stomatologii nu primesc suficineţi bani şi sunt nevoiţi să se descurce aşa cum pot

Mă, sunteţi nebuni?! Cum să dau eu în depresie când am o farmacie de calmante la dispoziţie. Şi un centru de relaxare psihică pe Platoul Corneşti.

Şeful clinicii de psihiatrie prof. dr. Iosif Gabos Grecu susţine că depresia nu este luată în serios de populaţie. Păi dacă ar fi luate în serios, noi am fi internaţi iar pe străzi ar umbla doar cei de la putere.