Ghid: Cum prelungim viaţa În principiu, la un pacient care este depistat la timp cu valori glicemice rezonabile, nu foarte mari, se intervine cu dietă şi o terapie cu tablete, în aşa fel încât să ţinem lucrurile sub control.
Alimentaţia dezechilibrată duce la instalarea „bolii zahărului” Fumatul – boală cronică şi nu viciu =
Infecţia cu HIV, o bombă biologică tăcută. Testează-te! =
An 2, Nr. 2, 2013
ESENȚIAL
S
U
M
A
R
Arina MOLDOVAN
DIABETOLOGIE Alimentaţia dezechilibrată duce la instalarea „bolii zahărului”
3 GINECOLOGIE Infertilitatea, problema cuplurilor moderne
10
A preveni e mai ieftin decât a trata!
PNEUMOLOGIE Netratate, bolile pulmonare = risc de deces
8, 9 INVESTIGAȚII MEDICALE A mai căzut un mit: Fumatul – boală cronică şi nu viciu
13 BOLI INFECŢIOASE Infecţia cu HIV, o bombă biologică tăcută. Testează-te!
11 Produs marca Transilvania Grup Business fondator Aurelian GRAMA Director publicitate: Nicolae POP - 0740 115 167 Publicitate: Ionuţ OPREA - 0721 197 559 Publicitate: Marius MORAR - 0755 044 849 Marketing: Florin Marcel SANDOR - 0740 075 219
2
nr. 2, 2013
Coordonator proiect: Arina MOLDOVAN - 0742 295 165 Editor: Ligia VORO DTP: Raluca ROGOZ WWW.ZI-DE-ZI.RO WWW.FACEBOOK.COM/ SANATATEZIDEZIPENTRUVIATA
Dacă nu arde, nu e nicio grabă. Cam aşa gândeşte românul când vine vorba de problemele sale de sănătate. Dacă nu există niciun simptom, nu este cazul să ne alarmăm şi să mergem „degeaba” la medic. E vorba de timp pierdut şi analizele costă. Aşa îşi spune fiecare persoană. Se alarmează doar atunci când apar durerile, când tusea devine prea persistentă şi cu leacurile băbeşti sau medicamentele cumpărate de la farmacie nu trece, când brusc apare senzaţia de ameţeală tot mai accentuată, precum şi alte simptome. Atunci prezenţa la medic devine imperioasă şi după câteva investigaţii şi analize, persoana află de prezenţa unui diabet, a unor boli pulmonare sau chiar a cancerului. Boli pentru tratamentul cărora bolnavul trece printr-un adevărat chin, cheltuielile sunt imense atât din partea pacientului cât şi din cea a statului şi, în momentele acelea, îşi spune: „Era bine dacă mă prezentam mai demult la medic” sau „Trebuia să am grijă cu stilul de viaţă pe care l-am adoptat”. Acest lucru se numeşte prevenţie, un lucru esenţial când vine vorba de sănătate. Într-adevăr nu putem ocoli ceea ce des tinul ne-a rezervat, însă atâta timp cât există posibilitatea de a efectua analize pentru diferite afecţiuni, investigaţii care ne arată fazele de debut ale bolii, putem, într-o oarecare măsură, să ne punem viaţa pe primul loc şi să încercăm să o facem cât mai accesibilă şi frumoasă.
DIABETOLOGIE
Alimentaţia dezechilibrată duce la instalarea „bolii zahărului” Dr. Adriana Cif: Trebuie trimis la un medic specialist unde i se face luarea în evidenţă, i se face o recomandare de dietă adaptată în funcţie de bolile pe care le mai are, se ţine cont inclusiv de greutatea pacientului. Dacă este un pacient cu diabet zaharat tip II, cu greutate mare, acolo i se adaptează dieta şi din punct de vedere caloric, în aşa fel încât încercăm să obţinem şi o scădere în greutate. Terapia depinde de mai mulţi factori: de patologia asociată pe care o are, de greutate, de nivelul de glicemie cu care se prezintă.
Un stil de viaţă nesănătos, inclusiv săritul peste mesele principale ale zilei sau lipsa mişcării, sunt factori care duc încet-încet la apariţia diabetului zaharat. Afecţiunea poate să evolueze cu sau fără simptome, caz în care screening-ul de determinare a valorii glicemiei din sânge este indicat să se efectueze periodic, la orice vârstă. Odată diagnosticat cu această boală, pacientul este atent monitorizat şi, dacă respectă indicaţiile, poate duce o viaţă normală, susţine dr. Adriana Cif, medic primar diabet zaharat, nutriţie, boli metabolice la Centrul medical Mediab din Târgu Mureş.
”Este extrem de important screening-ul, adică să determinăm glicemia, să vedem dacă, eventual, aceasta este peste limitele normale” Reporter: Diabetul este o boală care afectează o categorie tot mai mare de populaţie. Cum apare această afecţiune? Dr. Adriana Cif: Diabetul este o boală care poate să apară din diverse motive: anumiţi factori genetici, moşteniţi, dar şi stilul de viaţă nesănătos, o alimentaţie necorespunzătoare, lipsa exerciţiului fizic sau diabetul care apare la copii, dar nu sunt soluţii prea multe pentru a preveni acel tip de diabet. În ceea ce priveşte simptomatologia, dacă nu este un diabet dezechilibrat, simptome nu există. Ceea ce înseamnă că este extrem de important screening-ul, adică să determinăm glicemia, să vedem dacă, eventual, aceasta este peste limitele normale. La persoanele care au un diabet dezechilibrat sau la copii, unde debutul este destul de rapid, apare sete intensă, urinat frecvent cu cantităţi mari de urină, tulburări de vedere, scădere în greutate, dureri la nivelul picioarelor, senzaţie de amorţeală, arsuri, furnicături. Poate debuta cu complicaţii ale diabetului. O persoană poate ajunge la cardiologie cu un infarct miocardic, un accident vascular cerebral sau cu tulburări de vedere la oftalmolog şi atunci se poate să se pună diagnosticul de diabet. Reporter: Aţi spus că screeningul pentru determinarea glicemiei joacă un rol important. Care sunt valorile care indică prezenţa diabetului? Dr. Adriana Cif: Glicemia normală este glicemia sub 100 de mg pe decilitru, între 100125 mg vorbim de un prediabet şi peste 125 mg, vorbesc de glicemii pe nemâncate,
Medic primar diabet zaharat, nutriţie, boli metabolice la Centrul medical Mediab din Târgu Mureş discutăm de diabet. În situaţia în care un pacient este intens simptomatic şi are peste 200 de mg în orice moment al zilei se pune diagnosticul de diabet. Reporter: Cum poate fi el prevenit? Dr. Adriana Cif: Cum am spus, la diabe tul zaharat tip I, prevenţie nu avem deo camdată. Pe partea de diabet zaharat tip II, persoanele care ştiu că au în familie pro bleme este bine să facă, în primul rând, o evaluare periodică, în al doilea rând este extrem de important stilul de viaţă, ce mâncăm, cât mâncăm, când mâncăm şi mişcarea pentru a nu creşte în greutate. Sau persoanele care ştiu că au probleme cu greutatea, ideal ar fi să ceară un sfat de la un medic de familie, un medic specia list în vederea scăderii în greutate.
Reporter: În general, pacienţii care primesc vestea că suferă de diabet se alarmează… Dr. Adriana Cif: În principiu, la un pacient care este depistat la timp cu valori glicemice rezonabile, nu foarte mari, se intervine cu dietă şi o terapie cu tablete, în aşa fel încât să ţinem lucrurile sub control. Partea de monitorizare este extrem de importantă, mai ales la pacienţi care sunt trataţi cu insulină, dar este importantă mo nitorizarea şi la pacienţii care sunt pe terapie cu tablete. De aceea îi şi chemăm la controale periodice, pentru că în felul acesta putem să vedem cum evoluează lucrurile. Există anumite analize de laborator, hemoglobina glicuzilată, care ne arată practic media glicemiilor pe ultimele trei luni şi există glucometrele cu testele pe care le primesc pacienţii trataţi cu insuline. Mai este şi o monitorizare continuă, nişte teste speciale care deocamdată se folosesc destul de puţin la pacienţi cu diabet zaharat tip I în aşa fel încât să putem ajusta mai bine terapia cu insulină. A consemnat Arina MOLDOVAN
”Terapia depinde de mai mulţi factori: de patologia asociată pe care o are, de greutate, de nivelul de glicemie cu care se prezintă” Reporter: Pentru pacientul care a fost deja diagnosticat cu diabet zaharat, care sunt următorii paşi?
nr. 2, 2013
3
NUTRIȚIE
Esenţial în diabet: vizita la nutriţionist Consultul unui dietetician nutriţionist, stabilirea unei scheme personalizate privind meniul zilnic şi măsurarea exactă a cantităţii de carbohidraţi pe care trebuie să o conţină un meniu, precum şi multă mişcare ajută bolnavul diagnosticat cu diabet să îşi poate ţine boala sub control. Măsurarea cantităţii de mâncare, un obicei Stabilirea meniului nu se face însă oricum, ci în funcţie de mai mulţi factori: greutate, înălţime, vârstă, activitate fizică. Pacienţii sunt învăţaţi să aprecieze cantitatea de glucide din alimente. De asemenea, tabelele cu conţinutul glucidic al majorităţii alimentelor oferă un sprijin în stabilirea porţiilor. La început este utilă cântărirea porţiei de mâncare, până când pacientul învaţă să aprecieze cantitatea de glucide dintr-o lingură/ cană/ farfurie cu o anumită mâncare. ”Trebuie să ştie să îşi măsoare carbohidraţii, deşi se spune, mai nou, că nu trebuie pacientul stresat cu cântărirea alimentelor. Dar este bine să aibă habar cam cât înseamnă 30 de grame de pâine, câţi carbohidraţi conţine o cană de lapte sau o cană de legume, de fructe. Este foarte important ca să îşi poată echilibra diabetul, să nu consume mai mulţi carbohidraţi faţă de câtă insulină are. În momentul în care el îşi monitorizează cantitatea de carbohidraţi pe care şi-o administrează şi îşi măsoară cu regularitate glicemia poate avea un autocontrol”, a explicat dr. Dora Santa, medic primar medicină de familie şi nutriţie dietetică şi preşedintele Asociaţiei Bio-Nutriţie.
Ce conţin alimentele Un meniu sănătos trebuie să conţină proteine, lipide, carbohidraţi, fibre, iar pacientul trebuie să cunoască alimentele surse de proteine şi lipide bune, de fibre etc. ”Pacientul diabetic trebuie să ştie că fibrele îl apără de foarte multe probleme pentru că împiedică absorbţia colesterolului. E bine să consulte un dietetician nutriţionist pentru că ştiinţa dieteticii este o ştiinţă care este bazată pe dovezi şi care îl îndrumă să înveţe ce înseamnă o porţie de hidraţi de carbon, ce înseamnă o porţie de proteine, de lipide şi în acelaşi timp învaţă să îşi facă propriul meniu, să nu depindă de nimeni. Dacă încă nu este sigur pe el sau dacă constată că glicemia
4
nr. 2, 2013
Dr. Dora Santa, medic primar medicină de familie şi nutriţie dietetică şi preşedintele Asociaţiei Bio-Nutriţie lui nu este încă stabilă sau are oscilaţii mari şi nu îşi dă seama unde greşeşte, e bine să revină să discute, să îşi noteze întrebările şi să primească răspunsuri calificate”, a precizat dr. Dora Santa.
Alimente sănătoase, recomandate Pentru o dietă sănătoasă nutriţioniştii reco mandă meniuri care să conţină carbohidraţi sănătoşi, respectiv pâine integrală, leguminoase: porumb, fasole, linte, năut, orez brun, cartofi, lactate, zarzavaturi, ceapă, usturoi, fasole verde, ciuperci, mure, afine, uleiuri din plante, respectiv ulei de măsline, porumb, floarea soarelui, rapiţă, seminţe de pin, dovleac, in, susan, nuci, migdale, fistic, ara-
hide, ouă, carne slabă, peşte etc. Arina MOLDOVAN
PSIHOLOGIE
Diabetul, un vârtej emoţional… O viaţă echilibrată este un ideal pe care cu toţii încercăm să-l atingem, în special când viaţa noastră se intersectează cu un vârtej emoţional constant care poartă numele de DIABET. Nevoile şi problemele noastre emoţionale sunt o parte esenţială în convieţuirea cu diabetul, mai ales că sănătatea mentală şi cea fizică se influenţează în mod reciproc, iar menţinerea echilibrului emoţiilor în această boală, în unele momente, se poate compara cu parcurgerea unui montagne russe cu o sticlă plină cu apă, dar fără dop…
De la cer senin la furtună emoţională Una dintre greutăţile emoţionale care apare împreună cu diagnosticarea diabetului este dificultatea de a respecta regulile foarte stricte care se impun şi frustrările care apar din cauza schimbărilor în stilul de viaţă, cât şi acceptării diagnosticului. Pacienţii se pot confrunta şi cu o anxietate (frică, teamă, îngrijorare) crescută, mai ales când nu sunt foarte bine informaţi şi nu sunt siguri pe ce anume trebuie să facă, dar şi în ceea ce priveşte viitorul (transmiterea bolii la urmaşi, complicaţiile care pot apărea sau influenţele pe plan şcolar, profesional). Printre efectele cele mai profund resimţite, atât de către bolnavi cât şi de familiile, prietenii, colegii acestora sunt schimbările emoţionale. Stresul este un factor ce influ enţează foarte puternic funcţionarea armo nioasă a diabeticului, perioadele mai solicitante putând duce la izbucniri nervoase puternice, iar în viaţa de zi cu zi influenţează nivelul glicemiei, cauzând hipo/hiperglicemie, care atrag ca un magnet stări precum nemotivare, tristeţe, apatie, lipsă de concentrare sau irascibilitate, furie, vinovăţie, agresivitate. Se poate întâmpla ca bolnavii să nici nu conştientizeze aceste stări prin care trec sau efectele imediate pe care le pot produce asupra celor din jur. Tocmai din aceste motive este foarte important ca în momentul în care o persoană dragă din viaţa noastră suferă de diabet să încercăm să ne educăm cum anume să reacţionăm în anumite situaţii, de exemplu, să ne menţinem starea de calm în momentele în care persoana diabetică trece printr-o fază de hipoglicemie, în aceste cazuri poate fi prezentă o stare accentuată de irascibilitate, se pot spune cuvinte care ne-ar putea jigni, dar, dacă reuşim să ne detaşăm emoţional şi să recunoaştem criza hipoglicemică, putem interveni într-un mod favorabil. O dată ce persoana şi-a revenit din acea stare, la o discuţie înţelegătoare şi calmă putem clarifica vorbele sau situaţiile
Suzana Molnar, psiholog clinician, consilier genetic, specializare psihologia copiilor care s-au spus. Trăind împreună cu o persoană care suferă de diabet este esenţial să învăţăm ce înseamnă empatia, adică capacitatea de a ne pune în situaţiile prin care trec ceilalţi. Cu toţii am experimentat avalanşa de sentimente, nu tocmai plăcute, care ne învăluie în momentele în care „uităm” să mâncăm de dimineaţa până seara, parcă nu mai avem răbdare şi chef de nimeni şi de nimic, iar o ceaţă de sentimente negative ne înconjoară. Dacă privim din acest punct de vedere, parcă înţelegem mai uşor un diabetic care trece printr-o criză de hipoglicemie.
Genele. Doar ele sunt de vină? Cauzele diabetului de tipul I (cel insulinodependent) şi tipul II sunt diferite, dar totuşi au ceva foarte puternic în comun, şi anume: genele moştenite de la mama, tata, bunici, străbunici etc. Putem să ne naştem cu o predispoziţie pentru diabet, dar de cele mai multe ori se întâmplă ceva în viaţa noastră, ceva ce o poate declanşa. Simpla moştenire genetică, în majoritatea cazurilor, nu determină cu certitudine şi boala, doar o predispoziţie spre diabet. O dovadă care vine în sprijinul acestei afirmaţii ne este prezentată de către cercetările ştiinţifice efectuate pe gemenii identici, care împart, de asemenea, gene identice. În timp ce unul dintre gemeni are diabet de tip I, celălalt prezintă boala în aproximativ jumătate din cazuri. Când vor-
bim despre diabetul de tip II, fratele geamăn prezintă boala în 3 cazuri din 4.
Juniorii diabetici. Cum îi ajutăm? La copii, această luptă interioară poate duce şi la tulburări de comportament, având perioade de rebeliune sau victimizare. Sentimentele de frustrare sunt şi mai profunde când se lovesc de obstacole (cum ar fi provocările, tentaţiile colegilor), mai ales când se compară cu ceilalţi colegi sănătoşi. Stări emoţionale puternice pot apărea şi când curiozitatea îi împinge să experimenteze efectele unor „scăpări” de la regim sau medicamentaţie. În familiile micuţilor cu diabet este esenţială o comunicare cât mai eficientă. Această boală trebuie înţeleasă şi acceptată cât mai rapid ca să facilităm o viaţă şi o dezvoltare cât mai apropiată de normalitate, fără stigmatizare. Putem să ne concentrăm pe ceea ce ei pot face şi realiza, pe ce pot mânca, cum se pot simţi bine, cum se pot realiza, părţile negative le putem înţelege, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne ghidăm viaţa după ele! O informare corectă despre ceea ce în seamnă diabet, îmbrăţişată de înţelegerea şi răbdarea celor apropiaţi, poate veni ca o rază de soare pe un cer noros pentru o persoană care convieţuieşte cu acest vârtej emoţional, denumit DIABET. Suzana Molnar, psiholog clinician, consilier genetic, specializare psihologia copiilor
nr. 2, 2013
5
CHIRURGIE
Dr. Coroş: ”Prin chirurgia obezităţii diabetul de tip II poate fi vindecat” Surplusul de grăsime dobândit prin consumul exagerat de alimente poate fi eliminat cu succes prin chirurgia bariatrică, chirurgia metabolică, însă numai după un prealabil tratament conservator, bazat pe medicamente, dietă şi exerciţii fizice. Nu oricine poate ajunge pe masa de operaţie, fiind necesare investigaţii riguroase pentru a se identifica bolile asociate care ar reprezenta un risc major pentru viaţa pacientului. Cu toate acestea prin adoptarea acestei metode pot fi vindecate anumite afecţiuni, inclusiv diabetul de tip II, după cum susţine conf. dr. Marius Coroş, medic primar chirurg, şeful Clinicii Chirurgie I din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Mureş.
”Este indicat tratamentul chirurgical, dar numai după ce pacientul a trecut printr-o fază de încercări cu tratament conservator” Reporter: Când devine obezitatea o problemă, încât trebuie să apelăm la medicul chirurg? Conf. Dr. Marius Coroş: A apela la medicul chirurg este o decizie destul de grea pentru pacient. Dar trebuie să vorbim în primul rând despre obezitate şi ce grade de obezitate sunt ca să vedem la ce fel de nivel de obezitate ar trebui apelat la tratamentul chirurgical. Cea mai utilă formulă în aprecierea obezităţii este body mass index (n.r. indicele de masă corporală). Se consideră că obezitatea ar începe la un indice de masă corporală de peste 30. De aici, în sus, vorbim de diverse grade de obezitate: medie, severă, super obezi. Ca să ajungă la chirurg pentru o chirurgie bariatrică, aşa-numita chirurgie a obezităţii care astăzi se numeşte, de fapt, chirurgie metabolică, un bolnav trebuie să aibă în general un body mass index de peste 35. Sau, dacă este peste 30, cu alte boli aso ciate, cum ar fi: hipertensiunea arterială, diabet zaharat, arteriopatii sau artralgii etc. La un index de peste 35, în general, este indicat tratamentul chirurgical, dar numai după ce pacientul a trecut printr-o fază de încercări cu tratament conservator, cum ar fi tratamentul medicamentos, dietă şi exerciţii fizice. Din păcate, marea majoritate a lor eşuează după şase luni, un an de zile de încercări. Atunci singura soluţie dovedită este chirurgia.
”Grăsimea, în urma acestor intervenţii chirurgicale, este eliminată uniform, din toate regiunile organismului” Reporter: Ce înseamnă practic chirurgia obezităţii? Conf. Dr. Marius Coroş: Chirurgia obezităţii nu se adresează grăsimii. Nu este o chirurgie pentru înfrumuseţare. Ea se adresează stării de să
6
nr. 2, 2013
nătate a pacientului şi reuşeşte prin efectele pe care le produce să prelungească viaţa acestuia cu cel puţin 10-15 ani. Ce ne interesează pe noi este prelungirea vieţii pacientului prin efectele benefice, nu atât neapărat prin scăderea greutăţii corporale, ci prin ameliorarea sau chiar dispariţia bolilor asociate obezităţii, în special a diabetului de tip II care poate fi vindecat prin această metodă. Reporter:Cum este eliminat surplusul de grăsime? Conf. Dr. Marius Coroş: Grăsimea, în urma acestor intervenţii chirurgicale, este eliminată uniform, din toate regiunile organismului. Nu este o chirurgie estetică, aşa cum este, de exemplu, liposucţia unde se îndepărtează doar stratul de grăsime subcutanat de la nivelul abdomenului. Aici, în urma faptului că se produc anumite modificări anatomice în aparatul digestiv şi nu numai, organismul începe încetul cu încetul să piardă grăsime de peste tot. Sunt mai multe metode chirurgicale. Există procedee adaptate pentru gradul de obezitate a pacientului. Cel mai frecvent se aplică aşa numitul gastric sleeve pentru pacienţii cu obezitate medie sau severă, practic se strâmtorează stomacul. Procedurile chirurgicale se bazează pe două principii: se reduce capacitatea stomacului şi, neavând o capacitate mare, pacientul după o cantitate mică de alimente se simte sătul, nu mai simte nevoia de a mânca, iar asta duce la scădere ponderală, iar pe de altă parte sunt şi procedee care scad suprafaţa de absorbţie a alimentelor, astfel încât acestea chiar dacă sunt ingerate, nu sunt digerate suficient pentru a fi absorbite şi pacientul slăbeşte şi prin acest mecanism. Sunt operaţii care combină cele două mecanisme astfel încât efectul este mai drastic. Este efectul, să zicem, pur mecanic, dar este şi efectul metabolic pentru că s-a constatat că în urma acestor intervenţii chirurgicale se produc chiar modificări hormonale în corpul omenesc, în urma cărora se obţine scăderea ponderală. Reporter: Care este gradul de succes al acestor intervenţii? Conf. Dr. Marius Coroş: Gradul de succes este mare sau foarte mare, în sensul că nu
există bolnav care să nu slăbească în urma acestor intervenţii chirurgicale. Desigur, depinde foarte mult de la ce greutate se porneşte. Dacă se porneşte de la o greutate foarte mare, de 180-200 kg, scăderea este impresionantă, pacientul ajunge să slăbească 100-120 kg. Dar, dacă se porneşte de la 130 kg, pacientul ajunge să slăbească în medie 40-50 kg într-un an de zile. Important este să dea jos surplusul de greutate, astfel încât starea lui de sănătate să se amelioreze.
”Nu este o limită de vârstă la care pot fi operaţi aceşti pacienţi obezi” Reporter: Există contraindicaţii? Conf. Dr. Marius Coroş: Da, există. Aceşti bolnavi trebuie bine aleşi înainte de operaţie. Sunt multe investigaţii necesare pe lângă cele uzuale de sânge; este nevoie de un consult endocrinologic, chiar psihiatric, ecografii, tomografii compu terizate dacă este necesar pentru a decela comorbidităţile, bolile asociate, pentru că orice operaţie are un anumit grad de risc. Reporter: De la ce vârstă pot fi operaţi pacienţii obezi? Conf. Dr. Marius Coroş: Practic nu este o limită de vârstă la care pot fi operaţi aceşti pacienţi obezi. Există adolescenţi operaţi, pacienţi mai vârstnici. Nu există o limită anume. Reporter: După intervenţia chirurgicală, care sunt indicaţiile pe care trebuie să le urmeze pacientul? Conf. Dr. Marius Coroş: După intervenţia chirurgicală, pacienţii urmează o dietă mai severă, în sensul că o săptămână vor avea un regim hidric, după care după alte trei săptămâni vor avea un regim cu mâncăruri păstoase, moi, după care ei vor trece pe un regim normal. Dar este necesară monitorizarea periodică a pacientului pentru a surprinde eventuale deficienţe sau carenţe vitaminice sau microelemente. A consemnat Arina MOLDOVAN
GINECOLOGIE
problema Din ce în ce mai multe cupluri se confruntă cu problema infertilităţii. În multe cazuri este bine de ştiut că infertilitatea poate fi tratată, atâta timp cât i se descoperă cauzele. Însă prevenţia, încă din copilărie, este cea mai indicată. ”Nu putem vorbi de la început de infertilitate dacă nu investigăm ambii parteneri. Există situaţii în care numai un partener este de vină, dar trebuie investigaţi ambii parteneri ca să identificăm exact cauza clară a infertilităţii. Sterilitatea poate fi primară sau dobândită. Sterilitatea primară este cea în care unul dintre cei doi parteneri nu are capacitatea de reproducere, iar sterilitatea dobândită este cea în care unul sau ambii parteneri au avut capacitate de reproducere, dar, în timp, din cauza unor tulburări şi boli asociate sau dobândite, poate deveni infertil pe parcursul vieţii”, a explicat dr. Ovidiu Gîrbovan, medic primar ginecolog la Clinica de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Clinic Judeţean Mureş.
Atenţie la dezvoltarea copilului
Infertilitatea primară are mai multe cauze şi cele mai dese sunt malformaţiile congenitale care apar din viaţa embrionară şi, respectiv, după naşterea copilului, la organele de reproducere, atât la fete cât şi la băieţi. Infertilitatea primară mai poate fi dată de tulburări endocrine care apar în momentul pubertăţii şi care se evidenţiază prea târziu. Aici, părinţii trebuie să aibă o atenţie deosebită în dezvoltarea copilului. Modul în care se dezvoltă, înălţimea, greutatea, distribuţia grăsimii pe corp, musculatura şi orice abatere care este observată implică automat cererea părerii unui specialist endocrinolog. Aceste tulburări pot să apară în urma administrării unor medicamente de care a avut nevoie copilul în viaţa lui de nou-născut sau în perioada copilăriei, d a r
8
nr. 2, 2013
Dr. Ovidiu Gîrbovan, medic primar ginecolog la Clinica de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Clinic Judeţean Mureş şi din cauza unor obiceiuri alimentare, şi anume consumul de alimente ce conţin substanţe chimice care pot să deregleze dezvoltarea hormonală normală. În ceea ce priveşte sterilitatea secundară, aceasta apare în urma unor infecţii cu viruşi şi anumite bacterii. ”Unul dintre viruşii care dau cel mai adesea sterilitate la bărbaţi este virusul urlian, oreion cum se spune în popor. De aceea, copiii care au oreion trebuie atent urmăriţi şi trataţi şi este bine ca ei să facă această boală în copilărie. Dacă apare după pubertate, poate să ducă la azoospermie, adică lipsa spermatozoidului în lichidul seminal, testiculul nu
mai produce spermatozoizi”, a explicat medicul ginecolog.
Avortul, măsură contraceptivă neindicată
O altă cauză a infertilităţii este sexualizarea precoce a fetelor, prin care ele pot să contacteze anumiţi agenţi patogeni. Iar un număr mare de parteneri în viaţa fetelor creşte riscul de a dezvolta unul sau mai mulţi agenţi patogeni care pot să ducă la sarcini extrauterine. Iar manevrele chirurgicale de întrerupere a sarcinilor nedorite nu este o metodă contraceptivă, fiind de preferat ca prima sarcină să fie dusă până la capăt, deoa rece manevrele chirurgicale pot duce la accidente soldate cu infecţii şi chiar extirparea uterului, în consecinţă ajungându-se la im-
GINECOLOGIE
cuplurilor moderne posibilitatea de concepţie.
Examenul genetic, recomandat înainte de căsătorie
Infertilitatea poate fi dată şi de cauzele genetice, care ar trebui atent investigate, mai ales la tinerii care au pe linie maternă sau paternă anumite malformaţii genetice care sunt incompatibile cu capacitatea de procreere. ”Un examen genetic ar fi binevenit, mai ales la acei tineri care vor să se căsătorească. Pentru că aceste infertilităţi pot să apară şi prin defectul de concepţie. Produsul de concepţie din cauza malformaţiilor genetice nu se poate dezvolta şi apar avorturile spontane sau acea sarcină în care embrionul nu se formează”, a recomandat dr. Gîrbovan. Alte cauze ale infertilităţii, care afectează în general femeia, sunt expunerea la radiaţiile X, administrarea anumitor medicamente care pot fi toxice, şi anume cele pe bază de metale grele, cum ar fi mercurul, cadmiu, plumbul, citostaticele etc.
Vizita la ginecolog, după prima experienţă sexuală
Din momentul începerii vieţii sexuale este recomandată vizita la ginecolog chiar dacă nu există niciun simptom al unor boli ginecologice. Se numeşte vizită de rutină. A merge la ginecolog nu este ruşinos, ci chiar din contră, e benefic pentru a depista din timp unele probleme ginecologice sau de a le trata pe cele existente de care pacienta nu ştie. ”Femeia, în discuţia cu ginecologul, poate să orienteze examinarea sau conduita abordată de specialist în vederea stabilirii stării de sănătate sau a lucrurilor dereglate în viaţa ei biologică fertilă. La primul examen ginecologic trebuie să-şi caute un specialist cu care să stea de vorbă, implicit să-i poată povesti despre prima menstruaţie, pubertate, cum a debutat, ce patogenii au apărut, care sunt simptomele actuale, regularitatea sau neregularitatea unor cicluri, fluxul menstrual, aspectul sângerării”, a explicat dr. Gîrbovan. Pe baza anamnezei, specialistul recomandă anumite analize, examene bacteriologice, hormonale.
Calitatea spermei afectată de mai mulţi factori
În ceea ce priveşte investigaţiile la bărbat, prima dată se recurge la spermogramă, care determină numărul de spermatozoizi, cantitatea de spermă, aspectul sau morfologia spermatozoizilor şi mobilitatea lor. Even-
tualele infecţii sunt determinate printr-o spermocultură care poate evidenţia germeni patogeni ce pot să coexiste în lichidul seminal, care pot duce la infecţii şi, în final, la infertilitate masculină. ”La bărbaţi, numărul spermatozoizilor normali, capabili de procreere, pot fi influenţaţi în sensul scăderii lor în cazul folosirii anumitor toxice: alcoolurile tari, fumatul, stresul, purtarea îmbrăcămintei strâmte pentru că testiculele de aceea sunt puse în afara organismului deoarece funcţionează la o temperatură mai scăzută decât a corpului şi, dacă se poartă pantaloni strâmţi, le ridicăm înspre abdomen, le aducem la temperatura corpului şi spermatogeneza începe să scadă”, a precizat ginecologul.
Metodele contraceptive, la recomandarea medicului
Apelarea la mijloacele contraceptive, respectiv anticoncepţionalele nu se face oricum, ci doar după un consult al medicului specialist şi la indicaţia acestuia. ”Metodele contraceptive hormonale pot duce la dereglări hormonale. De aceea este bine ca femeile să apeleze la sfatul unui specialist, pentru că numai aşa poate să primească contraceptivul care i se adresează cel mai bine. Aceste contraceptive duc, de fapt, la o scădere a activităţii ovariene, iar la o folosinţă îndelungată pot să ducă la dereglări şi cel mai frecvent apare acea amenoree. Şi, după ce renunţă la contraceptive, femeia se trezeşte că nu mai are menstruaţie”, a atenţionat ginecologul. Pastilele de a doua zi pot avea, de asemenea, efecte secundare mult mai evidente, mai puternice care pot să ducă în final la dereglări a activităţii ovariene. Un alt mijloc de contracepţie, recomandat, dar nu este 100% sigur, la fel cum nu sunt nici celelalte metode, este metoda naturală a calendarului. La o femeie cu un ciclu de 28 de zile ovulaţia are loc aproximativ a 14-a zi sau la femeile cu ciclurile neregulate cu 14 zile înainte de următoarea menstruaţie. Folosirea prezervativului este o metodă la îndemână care poate să ferească atât de sarcina nedorită cât şi de contractarea unor boli cu transmitere sexuală.
că după 25 de ani cresc riscurile de contractare a unor boli cu transmitere sexuală, cresc riscurile de apariţie a unor boli a altor sisteme ale organismului nostru care pot să pună în pericol o sarcină”, a recomandat dr. Gîrbovan.
Centrele de fertilizare, şansa cuplurilor infertile
După efectuarea tuturor investigaţiilor cuplurile infertile sunt îndrumate spre centrele de fertilizare, pentru inseminarea artificială, fertilizarea in vitro şi o serie de tratamente indicate atât femeii cât şi bărbatului. Arina MOLDOVAN
Vârsta optimă de procreere între 18-25 de ani
”Aş specifica că vârsta op timă de procreere este între 18 şi 25 de ani, pentru
nr. 2, 2013
9
PNEUMOLOGIE
Netratate, Depistate la timp, bolile pulmonare obstructive cronice (BPOC) nu pot fi vindecate, dar prin administrarea unui tratament corect şi monitorizarea permanentă a pacienţilor, simptomele pot fi mult ameliorate şi sunt prevenite complicaţiile. Tuse trenantă, expectoraţie, lipsa de aer, respiraţie şuierătoare, oboseală la efort sunt simptome care ar trebui să alerteze pa cientul că este necesară prezentarea la me dicul pneumolog în vederea diagnosticării precoce a BPOC ce reprezintă asocierea bronşitei cronice şi a emfizemului pulmo nar şi este consecinţa inflamaţiei şi îngustării căilor aeriene din cauza fumatului, poluării profesionale sau domestice.
BPOC în faze avansate, risc crescut de deces
Diagnosticul bolii se realizează prin examen clinic, teste funcţionale respiratorii şi cardi ace, radiografie toracică şi teste complexe pentru evaluarea comorbidităţilor. ”Bronşita cronică este pentru o lungă perioadă asimptomatică sau puţin simptomatică, tuse cu expectoraţie mucoasă sau mucopurulentă, ulterior boala devine obstructivă, se agravează, asociază emfizemul pulmonar şi se manifestă prin dificultate în respiraţie sau sufocare, re ducerea activităţii fizice, a activităţilor simple de zi cu zi şi chiar a capacităţii de autoîngrijire.
Boala se asociază, în fazele mai avansate, cu complicaţii generale redutabile prin trecerea extrapulmonară a inflamaţiei cronice: risc crescut de afectare cardiovasculară, respec tiv ateroscleroză mai accelerată, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, accidente cerebrale mai frecvente, cu risc crescut de deces, risc foarte ridicat de cancer bronhopul monar, diabet, anemie, osteoporoză, scăderea masei musculare şi caşexie, depresie, infecţii frecvente”, a explicat prof. univ. dr. Gabriela Jimborean, şeful Clinicii de Pneumologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Mureş.
Bolile pulmonare, tratate în ambulatoriu
La Clinica de Pneumologie a Spitalului Clinic Judeţean Mureş, pacienţii pot beneficia, din această toamnă, de consultaţii într-un ambu latoriu de specialitate modern, fără să mai fie nevoiţi să se plimbe prin cabinete de la un etaj la altul. Ambulatoriul a fost reabilitat com plet, asigurând astfel pacienţilor confort şi servicii medicale de calitate. Este prevăzut cu o cameră de consultaţii şi o sală de aşteptare
Bolile pulmonare pot fi evidențiate cu ajutorul spirometriei
10
nr. 2, 2013
Prof. univ. dr. Gabriela Jimborean, şeful Clinicii de Pneumologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Mureş
pentru pacienţi dotate cu mobilierul aferent, a fost adusă aparatură medicală precum eco graf pentru screening-ul complicaţiilor pleu rale, hepatice, urogenitale, ganglionare - in vestigare noninvazivă, spirometru, lampă UV etc., precum şi instrumentar medical. „O serie întreagă de examinări medicale se fac mult mai rapid în ambulatoriul integrat. Asta nu înseamnă că nu mai funcţionează secţiile cu paturi şi internările de lungă durată şi de zi. O serie întreagă de activităţi medicale, de diagnostic şi tratament se desfăşoară prin spitalizare de noapte de lungă durată sau de zi, dacă intervenţiile sunt mai complexe. Dar alte investigaţii, controlul după externare, depistarea bolilor se fac în regim de ambu latoriu. Ne eficientizează munca, pacientul vine cu bilet de trimitere la noi şi îl dirijăm: putem trata boala numai în ambulatoriu, adică dăm reţete, control, educaţie, consi liere sau trebuie internat”, a precizat prof. univ. dr. Gabriela Jimborean. Arina MOLDOVAN
INVESTIGAȚII MEDICALE
A mai căzut un mit: Fumatul – BOALĂ CRONICĂ ŞI NU VICIU Riscul de apariţie a bolilor pulmonare la un fumător este direct proporţional cu numărul ţigărilor fumate, cu vârsta la care s-a apucat de fumat şi cu perioada în care a fumat. Specialiştii susţin că fumatul este o boală cronică, însă fumătorii pot fi ajutaţi să renunţe la fumat prin consiliere şi terapie medicamentoasă în cadrul unui program derulat de Ministerul Sănătăţii prin Centrul Stop Fumat din cadrul Clinicii de Pneumologie a Spitalului Clinic Judeţean Mureş. Centrul funcţionează din 2007 şi, în cinci ani, peste 4000 de persoane au apelat la ajutor. Dintre aceştia, după tratamentul de două luni, un procent de 60-70% au reuşit să renunţe la fumat, dar s-au reapucat în timp. Şi doar 30% dintre ei au reuşit să renunţe definitiv la fumat cu ajutorul terapiei medicamentoase.
Terapia medicamentoasă nu este nocivă
„Terapia medicamentoasă este singura terapie documentată prin proba timpului şi ştiinţifică, deşi pe piaţă se vând ţigara electronică şi tot felul de aparate de biorezonanţă. Acestea nu sunt metode documentate ştiinţific, care au în spate proba timpului. Dimpotrivă, unele dintre ele sunt chiar nocive pentru cei care doresc să abandoneze fumatul. Terapia pentru abandonarea fumatului este de două feluri: medicaţia care înlocuieşte nicotina din ţigară, înlocuitorii de nicotină cum sunt guma de mestecat cu nicotină, plasturele cu nicotină sau inhalerul cu nicotină care sunt produse medicamentoase şi sunt produse care nu conţin nicotină, în speţă
Dr. Corina Mărginean, medic primar pneumolog şi coordonator al Centrului Stop Fumat cele două produse pe care Ministerul Sănătăţii le-a cumpărat şi le foloseşte în terapia celor care doresc să abandoneze fumatul”, explică dr. Corina Mărginean, medic primar pneumolog şi coordonator al Centrului Stop Fumat.
Fumatul, boală lungă, cu recidive
Centrul oferă, pe lângă tratament, consiliere împotriva fumatului despre bolile pe care le
poate produce fumatul, respectiv beneficiile pe care le poate avea dacă renunţă la fumat. Pacientului îi sunt oferite medicamentele, împreună cu instrucţiunile de folosire, de oarece nu trebuie luate de o persoană care nu a fost consiliată. Poate avea reacţii adverse şi numai un specialist în domeniu le poate recomanda cu siguranţă. Pacienţii sunt monitorizaţi pe parcursul celor două luni din două în două săptămâni, iau legătura cu specialiştii de le centru pentru orice problemă care apare pe parcursul tratamentului, iar la sfârşitul celor două luni sunt reevaluaţi. ”Au fost şi persoane care s-au reapucat de fumat, au venit la centru, dar ceea ce nu ştie populaţia, în general, este că fumatul este o boală cronică, nu este un viciu, o plăcere. Este o boală cronică care are numeroase recidive, diferă de la pacient la pacient ca orice boală”, a mai spus dr. Mărginean. La centru se pot adresa persoane cu vârsta peste 18 ani, nu este nevoie de bilet de trimtere sau ca pacientul să aibă calitatea de asigurat. Înscrierea în program se face telefonic la numărul 0771-679.493 sau 0265-215.133 int. 292. Arina MOLDOVAN
Chirurgia toracică, vitală în vindecarea TBC-ului? Bolnavii diagnosticaţi cu tuberculoză ar trebui să se prezinte şi la un consult chirurgical, doar tratamentul oferit de medicul pneumolog nefiind suficient pentru vindecare, sunt de părere chirurgii. Bolnavii tuberculoşi operaţi se vindecă şi se pot reintegra în familie şi în societate fără ca să mai reprezinte un pericol, însă acest aspect este condiţionat de controlul periodic, alimentaţia echilibrată, stilul de viaţă sănătos, fără alcool şi tutun. ”Noi nu externăm bolnavii decât după ce s-au negativat. Noi nu considerăm că un bolnav de tuberculoză se poate vindeca, spre deosebire de colegii noştri, pneumologi, care, dacă bolnavul este negativ, îl declară vindecat.
se mai adaugă anual 10% bolnavi care nu se negativează.
Regim special de viaţă Prof. dr. Alexandru Boţianu, medic primar chirurgie generală şi toracică, şeful Clinicii Chirurgie II din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Mureş
Chirurgii au cu totul altă optică. Noi, operând asemenea bolnavi declaraţi vindecaţi, am găsit în puroiul respectiv bacili Koch viabili, care au fost cultivaţi. În leziunea tuberculoasă, atâta timp cât bolnavul trăieşte, bacilul Koch rămâne acolo încapsulat şi se poate redeştepta. Are anumite particularităţi biologice care face ca această boală să nu aibă moarte. Dacă ai fost vreodată tuberculos, oricând poţi să redevii pozitiv sau să faci o tuberculoză în altă parte,
renal, osoasă. Ar trebui să vină la un consult chirurgical absolut toţi tuberculoşii, dar, din păcate, capacitatea reţelei noastre de chirurgie toracică este din ce în ce mai mică”, a explicat prof. dr. Alexandru Boţianu, medic primar chirurgie generală şi toracică, şeful Clinicii Chirurgie II din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Mureş. Din păcate nu se operează nici 10% din toate cazurile noi care apar anual, res pectiv 2500 de bolnavi, dintr-un total de 25.000 de cazuri noi, la care
Internarea în spital durează uneori luni de zile până când bolnavul poate să plece acasă, vindecat. ”Vindecarea se face cu sechele sau fără sechele. După asemenea operaţii, în general există nişte restricţii de funcţionare respiratorie. Bolnavul va avea o capacitate vitală mai mică decât înainte de a se îmbolnăvi, va obosi mai repede, va avea dureri toracice când se schimbă vremea şi trebuie să aibă grijă de el ca şi când ar fi în continuare bolnav. Un plămân operat nu poate să ducă viaţa de dinainte. Trebuie să mănânce regulat, să doarmă, să nu abuzeze etc. În general, bolnavii devin mult mai atenţi şi mai grijulii cu propria persoană, devin nişte oameni foarte disciplinaţi”, a subliniat chirurgul. Arina MOLDOVAN
nr. 2, 2013
11
ENDOCRINOLOGIE Consultul endocrinologic, recomandat anual
Tratamentul complex al bolilor endocrine la Centrul Medical Puls 2009 CENTRUL MEDICAL PULS – Spital privat – www.medicpuls.ro
Tg. Mureş, Gh. Marinescu nr. 4 Mail: office@medicpuls.ro
Tel/Fax: 0265.256.256 Mobil: 0751.199.709
Prezentarea anuală la un medic endocrinolog pentru o investigaţie completă privind eventualele boli endocrine este indicată de specialişti, tocmai în ideea de a evita situaţiile în care boala poate să avanseze mult timp fără simptome. Atunci când apare simptomatologia, metodele de vindecare sau tratare pot implica şi intervenţia chirurgicală sau chiar proceduri oncologice. Orice pacient care prezintă senzaţie de nod în gât, jenă la deglutiţie, scăderea în greutate, senzaţie de sufocare, creştere bruscă în greutate trebuie să se prezinte la endocrinolog unde i se vor recomanda investigaţiile suplimentare. ”Pentru afecţiunea tiroidiană se vor efectua teste hormonale, care reprezintă analize de laborator din sânge, ecografia tiroidiană, după care, dacă este nevoie de efectuarea unei puncţii biopsii tiroidiene, se va recomanda aceasta în funcţie de parametrii găsiţi anterior hormonologic şi ecografic. Pacientul trebuie să fie receptiv la indicaţiile medicului de familie de a consulta un medic specialist endocrinolog, după care trebuie să respecte paşii indicaţi de endocrinolog care pot să ducă în final la execuţia
12
nr. 2, 2013
unei biopsii tiroidiene. Nu este obligatoriu şi nu se recomandă la orice pacient şi în orice situaţie. Există situaţii unde caracteristicile ecografice şi analizele de sânge impun efectuarea acestei biopsii, dar nu este o manevră generală care se face la toţi pacienţii cu afecţiuni tiroidiene”, a explicat dr. Cristina Alexandrescu, medic primar endocrinolog la Centrul Medical Puls 2009 din Târgu Mureş.
Biopsia tiroidiană determină tipul nodulilor Nodulii tiroidieni pot fi investigaţi cu ajutorul biopsiei tiroidiene, un procedeu care necesită o abordare multidisciplinară din partea unei echipe de medici specialişti.
La Centrul Medical Puls 2009, pacienţii beneficiază de investigaţii de la endocrinolog până la medicul chirurg care efectuează biopsia şi intervenţia chirurgicală şi până la urmărirea postoperatorie, deoarece pacientul căruia i s-a scos glanda tiroidă va trebui să se trateze toată viaţa cu hormoni tiroidieni. ”Aici, la Centrul Medical Puls, facem biopsii tiroidiene cu ac fin, care se realizează sub ghidaj ecografic. Vizualizăm acul care intră în nodul şi aspirăm cu acest ac celule. Se fac cel puţin două înţepături pentru a avea material cât mai valoros”, a precizat dr. Rareş Georgescu, medic primar chirurgie, directorul medical al Centrului Medical Puls 2009. Acul este foarte fin, motiv pentru care procedura nu este una dureroasă. Siguranţa diagnosticului este de 90%. În 10% din cazuri, materialul este mai mult sânge şi nu se poate pune un diagnostic corect, motiv pentru care puncţia se repetă, dar pacientul este informat, în prealabil, despre acest lucru. ”Indicaţia de a face puncţie este dacă avem un nodul, în principiu, de peste 1 centimetru. Acesta indică o suspiciune de a fi cancer de tiroidă”, a continuat medicul chirurg. Puncţia determină cu exactitate dacă este vorba de noduli maligni sau benigni, pe care parte a tiroidei s-au format, astfel încât medicul chirurg va şti cu exactitate ce măsuri să ia în continuare. ”Întotdeauna, în chirurgia tiroidiană, intervenţiile sunt mai dificile pentru că se produc aderenţe, se modifică anatomia locală, cresc riscurile. Principalul risc este afectarea nervului recurent, cu acea răguşeală, respectiv chiar pierderea vorbirii şi din cauza aceasta este importantă puncţia”, a conchis dr. Georgescu.
BOLI INFECŢIOASE
Infecţia cu HIV, o bombă biologică tăcută. Testează-te! Infecţia cu virusul HIV poate persista în organism şi o perioadă de zece ani fără să existe simptome, motiv pentru care pacienţii nu urmează un tratament antiretroviral şi în acelaşi timp pot infecta şi alte persoane. Deşi nu există un screening la nivel naţional prin care să se facă determinări ale virusului HIV, pentru a evita contractarea acestuia, medicii infecţionişti recomandă testarea în centrele autorizate. Virusul Imunodeficienţei Umane, prescurtat HIV, este o infecţie cronică şi din momentul infecţiei poate să treacă o perioadă relativ lungă, uneori până la zece ani, în care să nu existe o simpto matologie specifică care să determine pacien tul să meargă la medic. „Din momentul infectării există teste care pot să pună diagnosticul de HIV, dar există şi o perioadă de până la şase luni, aşa numita fereastră imunologică, în care pacientul este infectat. Dar, din cauza faptului că nu au apărut încă anticorpii, nu ştie că este infectat. Este ca o bombă biologică, el poate să transmită infecţia”, a explicat dr. Cristina Gîrbo van, medic primar boli infecţioase la Clinica Boli Infecţioase I a Spitalului Clinic Judeţean Mureş.
Atenţie! Primele simptome pot apărea chiar şi după 10 ani Simptomatologia este nespecifică, o persoană care s-a infectat poate să prezinte în decurs de o lună semnele unei infecţii banale, ca o viroză res piratorie după care urmează o perioadă de până
Căi de transmitere HIV - contacte sexuale neprotejate - injectarea drogurilor cu un ac refolosit de la alte persoane - instrumentar medical incorect sterilizat (la cabinete de stomatologie, saloane de cosmetică) - tatuaje/piercing - de la mamă la făt
la 8-10 ani în care să nu prezinte niciun simptom şi să nu ajungă la medic, dar poate să transmită infecţia deoarece are o viaţă sexuală neprotejată. Virusul la nivelul organismului atacă limfocitele care asigură imunitatea organismului şi devine foarte vulnerabil la infecţii, pacientul poate avea pneumonii, viroze, tuberculoză, o serie de manifestări dermatologice precum dermatite seboreice, herpes zoster etc.
Testarea HIV, obligatorie sau la cerere În prezent nu există un screening obligato riu pentru determinarea acestui virus, însă este instituită obligativitatea testării femeii însărcinate, pacienţilor care sunt depistaţi cu TBC şi donatorilor de sânge. În schimb, tinerii pot solicita efectuarea unui test la direcţiile de sănătate publică sau centrele medicale auto rizate, rezultatul fiind confidenţial. Nou născuţilor nu li se poate determina viru sul cu ajutorul testelor obişnuite ci doar prin teste speciale. „O pacientă care are o infecţie HIV poate să aducă pe lume un copil sănătos, dacă ea urmează un tratament antiretroviral”, a subliniat dr. Gîrbovan.
„Este vital ca pacientul să conştientizeze importanţa administrării tratamentului” Tratamentul are scopul de a creşte durata de viaţă şi de a asigura pacientului o viaţă de cali tate bună. „Avem pacienţi care au fost descoperiţi în
Dr. Cristina Gîrbovan, medic primar boli infecţioase la Clinica Boli Infecţioase Ia Spitalului Clinic Judeţean Mureş 1990 şi încă trăiesc deoarece au urmat trata mentul antiretroviral. Este vital ca pacientul să conştientizeze importanţa administrării trata mentului, deoarece dacă nu îl iau corect au riscul de a dezvolta rezistenţă, virusul nu mai este activ faţă de tratamentul respectiv şi boala avansează”, a explicat medicul infecţionist. În cursul anului 2012 au fost diagnosticate în judeţul Mureş 17 cazuri noi de infecţie cu HIV, dintre care 16 adulţi şi un copil. Arina MOLDOVAN
nr. 2, 2013
13
INTERVIU Dr. Théodore Émile Arnold Cherbuliez, preşedintele Comisiei de Apiterapie a Apimondia
„Îl învăţ pe pacient să-şi asculte corpul şi să îl Născut în 1927, în Elveţia, Dr. Théodore Émile Arnold Cherbuliez, preşedintele Comisiei de Apiterapie a Apimondia, trăieşte de 50 de ani în America, fără să fi devenit cetăţean american. Şi-a păstrat cetăţenia ţării de origine, având doar carte verde de rezidenţă în SUA. Pentru noi este un înţelept al medicinei naturiste, pe care îl respectăm şi îl iubim. Reporter: Ştim că fiind Preşedinte al Comisiei de Apiterapie a Apimondia din 1997 aţi desfăşurat o prodigioasă activitate în Cuba, finalizată cu oficializarea de către Guvern a unor tratamente naturiste. Ne puteţi povesti câte ceva despre aceasta? Dr. Théodore Cherbuliez: În anul 1997, după ce devenisem Preşedinte al Comisiei, l-am cunoscut la o conferinţă de Apiterapie din Europa pe Adolfo Piñeiro-Perez, care era responsabil pentru apicultură în Cuba. A fost un lucru deosebit şi norocos să ne întâlnim acolo, pentru că în acea vreme, foarte puţine persoane primeau permisiunea de a ieşi din Cuba. Pe atunci încă nu se vorbea despre apiterapie la ei, dar am înţeles din discuţiile cu Adolfo că era un loc unde am fi avut libertatea de a organiza ceva în domeniu. L-am invitat să facă parte din Comisia de Apiterapie a Apimondia, apoi am început împreună lucrarea de acolo. Cetăţenilor americani le era interzis accesul în Cuba din cauza relaţiilor delicate dintre cele două ţări. Ca să pătrund făceam o jonglerie: de fiecare dată porneam de acasă spre o altă ţară, apoi de acolo plecam către Cuba. Am făcut în total 20 de călătorii pe parcursul a 7 ani. Am lucrat în echipă cu mai mulţi doctori din afara Cubei. Am adus şi un chirurg din Italia pentru intervenţia chirurgicală necesară unui pacient. Cel mai mult am lucrat împreună cu Vice-preşedintele Comisiei de Apiterapie, Roch Domerego din Belgia, care a făcut 70 de călătorii în Cuba pe durata celor 7 ani. Am lucrat în spitale unde ne-am ocupat de tratarea cu proparomiel (n.a. prop-aro-miel este un amestec din anumite sortimente de miere, propolis şi uleiuri esenţiale) a celor mai grave infecţii cronice nozocomiale, unele vechi de mai mulţi ani, în special din sfera ortopedică. Acestea deveniseră poli-rezistente la antibiotice, făceau recidive frecvente sau nu mai răspundeau deloc terapiei, iar unii pacienţi aşteptau amputaţia membrelor bolnave, căci nu mai erau alte şanse. Noi am tratat peste 250 de bolnavi, din care 84% au fost vindecaţi, fără recidive. O altă problemă căreia ne-am adresat în Cuba a fost cea a infecţiilor respiratorii, frecvente mai cu seamă în anumite zone unde umiditatea atmosferică este ridicată. Se cheltuiau sume mari pentru tratamentele convenţionale cu antibiotice, fără să poată fi stăpânită situaţia. Noi ne-am gândit să facem un studiu într-o zonă izolată, spre a fi siguri că pacienţii vor urma doar indicaţiile noastre terapeutice. Am ales Terazzas, care corespundea tuturor criteriilor.
14
nr. 2, 2013
Acolo am administrat proparomiel atât curativ cât şi profilactic. Rezultatele au fost că s-au vindecat 87,7% din cei bolnavi, fără recidive, iar profilaxia a condus la minimizarea îmbolnăvirilor. Ca urmare a acestor rezultate, Cuba a recunoscut oficial drept tratament metoda aplicată de noi, apoi a exportat-o şi în alte ţări, de exemplu Venezuela, unde de asemenea a fost recunoscută oficial. Reporter: Dacă Guvernul din Cuba a recunoscut oficial metoda api-aromo-terapică drept tratament, înseamnă că doar permitea medicilor să îl prescrie sau îi şi încuraja în acest sens ? Dr. Théodore Cherbuliez: În Cuba ori eşti acceptat ori eşti afară. Dacă se acceptă ceva, aceasta înseamnă că statul plăteşte tot. Adică acest tratament prin api-aromo-terapie este plătit 100% de către stat în cabinete, policlinici şi spitale. În 2005, Cuba a recunoscut ca medicaţie un pro paromiel cu acţiuni specifice contra herpesului, iar, în 2006, un altul cu efecte antiinfecţioase generale. Apoi s-au mai făcut studii clinice pentru un pro paromiel destinat infecţiilor bronho-respiratorii şi pentru altul destinat cicatrizării. Reporter: Statul cubanez a susţinut şi cheltuielile dumneavoastră personale făcute acolo ? Dr. Théodore Cherbuliez: Acestea, nu. Ne-am plătit singuri călătoriile şi şederea în Cuba. Singura facilitate a fost că Adolfo a reuşit să ne pună la dispoziţie o maşină. Dar bucuria şi mulţumirea noastră era că am găsit locul unde puteam să facem acele lucruri, iar, în consecinţă, apiterapia a fost recunoscută oficial la nivel guvernamental şi introdusă în programele naţionale de sănătate. Reporter: Aţi făcut un calcul al diferenţei de preţ între terapia aplicată de dumneavoastră şi cea convenţională cu antibiotice ? Dr. Théodore Cherbuliez: Desigur. Pentru 50 de pacienţi cu infecţii cronice nosocomiale, tratamentul pe durata unui an costă 15.600 $ dacă se făcea cu proparomiel, faţă de 1.057.800 $ dacă se făcea cu antibiotice. Reporter: Aţi încercat să răspândiţi şi cunoaşterea apiterapiei în Cuba? Dr. Théodore Cherbuliez: Comisia de Apiterapie a Apimondia are un program ambiţios de promovare a învăţării apiterapiei. În Cuba am organizat mai multe cursuri, unele de câte 3-4 zile. Aveam câte 300-400 de participanţi. Reporter: Unde v-aţi făcut studiile medicale?
Dr. Théodore Cherbuliez: Am absolvit Facultatea de Medicină la Geneva, apoi după un an şi jumătate de medicină generală şi chirurgie am făcut doi ani rezidenţiatul în psihiatrie la Basel. Doream să mă specializez în psihanaliză, lucru posibil în patru oraşe din Europa. Dar în nici unul dintre ele nu aş fi fost plătit ca medic în timpul specializării, iar familia nu mă putea susţine. Aşa încât la 32 de ani am plecat în America unde găsisem că pot studia psihanaliza fiind şi plătit în acest timp. În final am obţinut certificarea în psihanaliza pentru copii, adololescenţi şi adulţi. Reporter: Aveţi o amintire deosebită din acea perioadă? Dr. Théodore Cherbuliez: Pe când lucram în SUA spre a echivala diploma din Geneva am avut o experienţă excepţională la obstetrică, unde m-am simţit fascinat. M-am gândit să folosesc hipnoza pentru producerea naşterii fără administrare de medicamente antialgice. Ceea ce le spuneam femeilor era: “Vei simţi, dar nu te va deranja”. Personalul medical era uimit de foarte buna condiţie a nou-născuţilor. Reporter: Cum aţi ajuns să practicaţi apiterapia? Dr. Théodore Cherbuliez:Am început cu albinele, apoi a venit apiterapia. Căutam, de fapt, un model pentru psihiatrie. Am început cu doi stupi, iar în cel mai bun an am făcut o tonă de miere. După 3-4 ani de la primii stupi am participat la o conferinţă despre terapia cu venin de albine, pe care a ţinut-o Charles Mraz la New York. Aceasta m-a intrigat şi m-a urmărit. Apoi am început să practic terapia cu venin de albine şi m-am împrie tenit cu Charles Mraz. Reporter: Spuneaţi că demult, fiind în căutarea unui model pentru psihiatrie, aţi ales albinele. Care a fost motivul acestei alegeri şi în ce fel aţi conectat modelul albinelor cu problemele pacienţilor? Dr. Théodore Cherbuliez: Am fost pus în dificultate de experienţa că în relaţiile profesionale, aşa cum le-am cultivat eu, una care era benefică pentru amândouă părţile, a atins o formă particulară de intimitate şi schimb, apoi a ajuns la o măsurată distanţă emoţională şi fizică, pentru a fi destinată să se încheie. Atunci am căutat un model, iar Apicultura mi-a venit în gând, sub forma unei relaţii apropiate între mine şi stup, în care beneficiul este resimţit de amândoi, stupul şi eu. Când eram împreună cu albinele eram mutual dependenţi unii de ceilalţi. Aceasta se petrecea în urmă cu 40 de ani.
INTERVIU
înţeleagă, pentru a obţine maxima eficienţă” Doar mult mai târziu am înţeles că alegerea stu pului a fost, de fapt, predeterminată. Ca adoles cent obişnuiam să petrec vara multe săptămâni din vacanţă în Alpi, unde eram ajutorul unui ţăran bătrân care avea albine. Pe atunci nu aveam o afinitate particulară pentru acele insecte, iar ceea ce conta era relaţia cu bătrânul. Cum se poate observa, interesul meu în raport cu modelul albinelor e orientat nu atât asupra pro blemelor pacientului, cât asupra pacientului în sine. Reporter: Cum utilizaţi produsele albinelor pentru propriul folos? Dr. Théodore Cherbuliez: Micul meu dejun de acasă este constituit cam de 20 de ani din polen dizolvat, împreună cu un îndulcitor (miere), propo lis şi lăptişor de matcă. În ultimii 6 ani am luat cam 4 grame de lăptişor şi 5 grame de propolis pe zi. Când fac efort fizic sau mental adaug o mixtură de plante cu miere. Reporter: Aţi participat la naşterea societăţii Americane de Apiterapie? Dr. Théodore Cherbuliez: În 1978 a apărut o societate sub numele de North American Apio therapy Society. Dar aceasta a dispărut, iar în 1989 a fost reactivată de Dr. Christopher M. Kim, un discipol al lui Charles Mraz, sub numele actual de American Apitherapy Society. Acesta a devenit Preşedintele Societăţii, iar după un timp eu am fost vice-preşedinte. În 1994 am fost ales Preşedintele SAA, poziţie în care am activat 10 ani. Reporter: Ca psihiatru v-aţi tratat pacienţii cu medicamente convenţionale? Dr. Théodore Cherbuliez: Nu le-am folosit deloc. Am aplicat psihanaliza, parţial hipnoza, apoi şi api terapia, după necesităţile pacienţilor. Reporter: Care sunt bazele teoretice ale practicii dumneavoastră medicale? Dr. Théodore Cherbuliez: Cele trei baze teo retice ale gândirii mele profesionale în ordinea importanţei lor sunt: gândirea în sistem, teoria relaţiilor obiective şi dezvoltarea. Teoria sistemului o aplic, de regulă, pentru gru purile umane, unde elementele constitutive sunt umane. Uneori o aplic pentru animale şi, mai rar, pentru plante. Un grup este constituit din per soane care sunt împreună în realitate sau imagi nar, ceea ce înseamnă că ele au postulat, că au o anume formă de relaţie. Principiul cardinal este că atunci când cineva din grup se schimbă, atunci şi ceilalţi trebuie să se schimbe, iar ei decid pentru ce fel de schimbare optează. Teoria relaţiilor obiective postulează existenţa unor funcţii individuale precum percepţia, me moria, instinctul, capacitatea de a corela urmele lăsate de evenimente, funcţii care se manifestă precumpănitor sub forma relaţiilor dintre indi vidualiăţi. Aceste funcţii-relaţii contează pentru dezvoltarea gradată a individului uman. Numărul trei, dezvoltarea, reprezintă cunoaşterea faptului că schimbarea se produce spontan odată cu trecerea timpului. Înţelegerea schimbării este importantă pentru înţelegerea atât a individului, cât şi a grupului. Reporter: Cum vă construiţi relaţia cu pacientul ? Dr. Théodore Cherbuliez: Când un pacient mi se adresează pentru terapie cu venin de albine, înainte de a începe trebuie să îl cunosc bine. Nu pot ad ministra terapie unei persoane pe care nu o cunosc. În ultimul an am lucrat să recunosc capacitatea pa
cientului de a înţelege, învăţa şi a-şi lua responsabili tatea tratamentului. Ideea principală este că nu nu mai doctorul trebuie să lucreze pentru sănătatea pacientului, ci pacientul trebuie să înţeleagă că are un rol principal aici. El nu trebuie să aştepte din afara propriei fiinţe rezolvarea problemelor sale, ci să se implice în a le înţelege, a căuta căile de rezolvare şi a face efectiv cele necesare pentru aceasta. Nimic nu este obligatoriu pentru el. “Eu nu te tratez, tratăm împreună Eu şi Tu, iar al treilea membru al echipei este Corpul tău. Doctorul face ce poate, pacientul face ce vrea”. Aşa se poate rezuma credinţa mea intimă cu privire la acest subiect. Fiecare pacient este stăpân în corpul său, nimeni nu este mai puternic decât el. Eu, ca medic, sunt complet responsabil pentru ce propun, iar pacien tul devine complet responsabil pentru ce va face. Reporter: Cum procedaţi în terapia cu venin de albine? Dr. Théodore Cherbuliez: Folosesc înţepăturile directe de albine. Dar le dau acestora şansa de a decide pentru ele. Merg la stupi unde utilizez un sistem de aspirare a albinelor în vasul din care le uti lizez. Întorcându-mă spre cabinet deschid capacul vasului şi le spun albinelor că pe acelea care doresc să stea le rog să rămână, dar acelea care vor să plece sunt libere să zboare. După câteva secunde închid recipientul, apoi albinele rămase sunt foarte liniştite. Nu am nevoie să utilizez nicio metodă adiacentă spre a le calma. Când pacientul vine la cabinet pentru tratamen tul cu înţepături, îi spun că nu am nevoie de curaj în cabinetul meu, să îl lase afară la uşă. Curajul susţinut orb nu este de folos. Îl învăţ pe pacient săşi asculte corpul şi să îl înţeleagă, pentru a obţine maxima eficienţă. “Întreabă-ţi corpul ce vrea. Dacă nu vrea să fie înţepat, nu o face”. Mergând astfel, pas cu pas, pacientul preia responsabilitatea tera piei. Astfel reuşeşte să înţeleagă profund ce se petrece cu el, să urmărească şi să analizeze co rect efectele tratamentului. Ajunge să ştie bine de ce are nevoie şi să îmi furnizeze cele mai corecte informaţii spre a adapta continuarea terapiei la necesităţile sale. Reporter: Care a fost cea mai importantă decizie din viaţa dumneavoastră ? Dr. Théodore Cherbuliez: Consider că cele mai im portante decizii pentru viaţă, fiecare om le ia curând după ce s-a născut: în primele minute decide să re spire, în următoarele ore să se hidrateze, iar în prima săptămână să se hrănească. Restul deciziilor din viaţă sunt secundare. Pentru mine cred că după cele trei, a mai fost însemnată hotărârea de a mă căsători. Reporter: În prezent se vorbeşte despre sfârşitul epocii antibioticelor, care nu mai pot face faţă multirezistenţei dezvoltate de microbi. Credeţi că terapia naturistă poate oferi o rezolvare a acestei probleme? Dr. Théodore Cherbuliez: Pe fundalul acestor chestiuni se află ideea filozofică de a omorî lumea în scopul de a salva ceva... Dar aici vorbim despre două aspecte: menţinerea sănătăţii şi îngrijirea bolii. Ne menţinem sănătatea dacă ne dezvoltăm şi păstrăm în bună condiţie răspunsul imunitar faţă de microbi. Îngrijirea bolii ar trebui făcută cu produse naturale, care nu au niciodată puritate de laborator (în sensul că formula lor chimică este complexă şi nu pe deplin cunoscută, aşa cum nici sinergia dintre molecule nu este deplin
cunoscută) şi nici nu sunt constante (compoziţia lor variază de la o recoltă la alta). Aceste calităţi de in determinare şi variaţie ne asigură contra creării de rezistenţă din partea populaţiilor de microbi. Reporter: Faceţi o scurtă caracterizare pentru medicina convenţională actuală, comparativ cu medicina naturistă. Dr. Théodore Cherbuliez: Medicina vestică priveşte omul ca pe un organism, cu mintea şi sentimentele separate, pe care nici nu le ia în considerare. Se studiază doar structura fizică a corpului. Medicina naturistă consideră omul ca pe o fiinţă care are corp, minte, sentimente, iar aces tea participă la tot ce se întâmplă în viaţa sa, în sănătate sau în boală. Medicina vestică este din ce în ce mai puţin accesibilă oamenilor, ci doar unor favorizaţi. S-a construit un gigant. Teoretic aş spune că medicina vestică îşi imaginează că lucrează în sistem închis, în timp ce medicina naturistă ştie că lucrează în sistem deschis. Reporter: Care aţi spune că este diferenţa esenţială între medicina convenţoinală actuală şi medicina naturistă? Dr. Théodore Cherbuliez: Medicina vestică se adresează exclusiv bolii, fără a acorda atenţie sănătăţii. Medicina naturistă pune pe primul loc sănătatea, păstrarea ei sau recuperarea acesteia spre a înlătura boala. Reporter: Luând în considerare aceste deosebiri, cum vă simţiţi dumneavoastră ca medic naturist? Dr. Théodore Cherbuliez: Oamenii au reuşit să construiască un gigant în medicina vestică. Eu simt că stau pe umerii acestui gigant şi pot privi mai departe. Reporter: Aţi fost vreodată în România şi aţi păstrat amintiri deosebite de la noi? Dr. Théodore Cherbuliez: Am fost în România de două ori. Odată la un congres, ocazie cu care am vizitat împreună cu Cristina Mateescu (n.a. în prezent este Director General al ICDA Bucureşti, www.icdapicultura.ro) Centrul de Apiterapie de la Bucureşti. La acea vreme aveau 14 medici de diverse specialităţi, toţi tratând cu produsele albi nelor. Impresionant, precum şi faptul că produsele albinelor erau supuse unor controale periodice, la fel ca şi medicamentele. Altă dată am fost în Bucureşti cu Ştefan Stângaciu (n.a. în prezent este Preşedintele Societăţii Române de Apiterapie, www.apiterapie.ro) care mi-a sugerat să vizităm Delta. Acolo, printr-o întâmplare neaşteptată, am întâlnit nişte cunoscuţi veniţi în vacanţă. Am găsit foarte puternic şi penetrant întregul spirit al Deltei şi am părăsit locul încărcat de satisfacţie. A consemnat dr. Cristina Aoșan, membru al Comisiei de Apiterapie a Apimondia
nr. 2, 2013
15
STOMATOLOGIE
Tratamente stomatologice moderne la Valda Dent Confort sporit în timpul consultului stomatologic, siguranţa actului medical realizat cu aparatură de ultimă generaţie sunt o parte dintre facilităţile pe care pacienţii le pot găsi la cabinetul stomatologic Valda Dent, situat pe B-dul 1 Decembrie 1918 nr. 189 ap. 4 din Târgu Mureş.
În cadrul unui proiect cu finanţare europeană, intitulat „Creşterea competitivităţii societăţii SC VALDA DENT SRL prin achiziţionarea unor echipamente tehnologice performante”, cabinetul a fost dotat cu două unituri den tare performante, un aparat de sterilizare modern, cu un aparat pentru producerea apei distilate, un sigilator de pungi şi un compresor care, toate la un loc, conferă po sibilitatea de a efectua tratamente moderne la nivel european. „Aceste unituri au echipa mente performante, de producţie elveţiană, dotate cu fibră optică, ceea ce conferă med icului o vizibilitate mai bună în gura pacientu lui. Lampa fotopolimerizabilă anexată aparatu lui este, de asemenea, o lampă performantă care produce scurtarea timpului de polimeri zare a obturaţiilor şi eficienţă mai bună în sensul că nu mai cad plombele. Cu aparatul acesta se polimerizează foarte bine şi pro fund substanţele cu care se fac obturaţiile. Plombele vor avea o stabilitate mai bună. Are două aspiratoare, unul obişnuit şi unul
16
nr. 2, 2013
medic stomatolog şi administratorului cabi netului stomatologic.
Controale preventive, gratuite
chirurgical, care mie îmi foloseşte deoarece fac şi microchirurgie stomatologică. Şi pen tru asta un aspirator chirurgical este de mare ajutor”, a explicat dr. (SPATIU) Valentin Jurcă,
Pentru că multă lume, deşi prezintă serioase probleme stomatologice, nu se prezintă la medicul dentist din cauza banilor, dr. Valen tin Jurcă a decis ca primul control al pacien tului să fie efectuat gratuit, iar eventualele manopere să fie contra cost. „Din păcate cri za şi lipsa posibilităţilor financiare îi ţin depar te de cabinete. În general vin pe principiul durerii. Prevenţie nu este, deşi noi încercăm să facem, să-i chemăm la controale periodice la şase luni sau un an, pe copii din trei în trei luni. Lucrurile se pot remedia mai uşor, mai bine şi mai ieftin. Efectuăm controale gratu ite de prevenţie şi, dacă i se găseşte ceva, va plăti ulterior”, a completat dr. Jurcă. Programări se pot face la numărul de telefon 0265-256.411. Arina MOLDOVAN