septembrie 2011 apahida by Cotidianul Zi de Zi

Pag. 2

social

Pag. 3

social

Viaţa pe lacurile de la Câmpeneşti

Colecţionara de amintiri

Pag. 4

religie

”Capela aparţine întregii comunităţi”

eveniment

Pag. 4

eveniment

Titlurile de proprietate, emise Sărbătoarea „Zilele Recoltei”, în 8 şi 9 octombrie pentru 95% dintre cereri

Se distribuie gratuit

Pag. 5

învăţământ

Şcoală cu suflet în Apahida

o parte din viaţa ta

Pag. 6

economic

Rondocarton, la 11 ani

Pag. 7

sport

Someşul-Rondo, plăcerea fotbalului

septembrie 2011 Anul I, nr. 3

8 pagini

Probleme cu documentaţia

„Vreau condiţii civilizate pentru extinderea Aeroportului în fiecare colţ al comunei!”

• Administraţia locală face eforturi pentru a asigura o infrastructură de bună calitate în toate satele din comună • Primarul Ionel Fărcaş a anunţat că doreşte să răspundă diferitelor doleanţe pe care locuitorii comunei le au, astfel încât aceştia să fie bine informaţi cu privire la mersul treburilor comunei. • ”Aceleaşi probleme văd că se ivesc în continuare: de ce asfaltul e numai atât, de ce e doar până aici, de ce nu-l facem din gard în gard, de ce nu punem borduri”, spune primarul Ionel Fărcaş. • ”Oamenii trebuie să înţeleagă că problema eligibilităţii sumei este una, iar proiectele neeligibile altceva, proiecte care ne privesc pe noi”, spune primarul din Apahida. • ”Oamenii contează pe mine şi toţi cei de la putere trebuie să înţeleagă că apa, curentul, canalizarea, drumul, trotuarele, toate acestea nu sunt lucruri pe care să le dai doar unora, doar pentru că faci politică cum vrei tu”, a adăugat Ionel Fărcaş.

Primarul Ionel Fărcaş a fost numit membru în Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra imobilelor situate pe amplasamentul lucrării „Varianta ocolitoare Cluj NordEst”. Comisia şi-a început activitatea la sfârşitul lunii iunie la sediul Primăriei din Sânicoară. Ionel Fărcaş a declarat: „Noi am avut cazuri puţine şi sunt aproape terminate. Au fost câteva situaţii în care oamenii nu au fost foartze mulţumiţi de preţuri, dar până la urmă, au acceptat. Acum avem probleme cu avizarea PUZ-ului pentru Aeroport şi nu ştiu dacă o să-l avizăm. Cei care conduc nu se gândesc şi la viitor, ei zic „Acum!”. Adică acum să le avizăm PUZ-ul, că peste 20 de ani probabil că nu va mai fi bun. Pista de 3500 de metri trebuie să treacă peste actu-

ala centură de ocolire, iar concepţia este că „Om vedea ce facem peste 20 de ani”. De asemenea, studiul de impact asupra zgomotului produs de avioane nu a fost prezentat încă. S-ar putea să nu-l avizăm nici pe acesta. Am avut un caz nefericit acum vreo 7-8 ani, când a trecut un avion din acelea mari şi a luat câteva acoperişuri din Sânicoară. Nu înţeleg de ce nu fac aeroportul la Luna sau la Târgu-Mureş. Am înţeles că e şi o chestie de orgoliu local, dar chiar aşa mari venituri aduce? Eu am făcut şcoala de zbor, cu şi fără motor. Nici unde nu e ca la Dezmir, cu aeroportul băgat în buricul târgului. Aeroportul ar putea fi dat la municipiul ClujNapoca, deoarece eu nu văd rostul Consiliului Judeţean”, a mai spus Ionel Fărcaş.

Editorial

O comunitate aparte Claudiu PĂDUREAN

ŞTIRI interesante

Vedete ale folclorului în Apahida Serbarea Zilele Recoltei va aduce în Apahida o serie de îndrăgiţi interpreţi de muzică populară. Printre ei, se vor număra Mariana Morcan, Amalia Fodorean, Adrian Buza, Florina Trif, Anca Mudure şi Ioan Moldovan. De asemenea, vor susţine recitaluri şi o serie de ansambluri de o certă valoare. Aşa ar fi Ansamblul ”Someşul” Apahida, Ansamblul ”Cununiţa” din Ruşii Munţi, judeţul Mureş, Ansamblul ”Crăişorul” al sindicatului Civitas din Cluj-Napoca şi Ansamblul Folcloric din comuna Frata. Va concerta şi orchestra ”Cununa Transilvaniei” din Cluj-Napoca.

Adresa redacţiei Str. Bisericii Ortodoxe 2, Cluj Napoca

Perspective bune pentru Apahida Comuna Apahida va deveni un loc tot mai bun pentru locuit, arată un studiu comandat de o agenţie imobiliară din Bucureşti. Studiul arată faptul că lucrările de modernizare a infrastructurii din comună vor ridica nivelul calităţii vieţii localnicilor din Apahida. Un alt element este eliminarea traficului greu din centrul comunei şi devierea acestuia pe centurile de ocolire. De asemenea, un al factor care influenţează pozitiv concluziile studiului se referă la posibilitatea ajungerii rapide a locuitorilor din Apahida la locul de muncă, fie că este vorba de agenţii economici locali sau de marii angajatori cum ar fi Emerson din Cluj-Napoca ori Nokia din Jucu. De asemenea, studiul pune accent şi pe faptul că şcolile din comună oferă un învăţământ de bună calitate, pre-

cum şi condiţii moderne de studiu pentru copiii, iar, raportat la numărul de copii, grădiniţe din Apahida oferă o accesibilitate crescută, în comparaţie cu cele din Cluj-Napoca.

Din mai multe puncte de vedere, comuna Apahida este o comunitate care poate fi luată drept model pentru Transilvania. Comuna a reuşit să îşi menţină o identitate proprie, deşi ar fi putut să fie ”absorbită” de Cluj-Napoca. Însă, în ultimii ani, Apahida nu doar că a reuşit să îşi recupereze elementele care îi aduc o identitate aparte, ci şi să le consolideze. Din multe puncte de vedere, Apahida este mai dezvoltată decât multe oraşe din România. În primul rând, este vorba de o forţă economică dată de cei peste 300 de agenţi economici care îşi derulează activitatea în comună şi care au adus un număr semnificativ de locuri de muncă. În al doilea rând, este vorba de infrastructura care se dezvoltă de la an la an. Însă resursa cea mai importantă este

reprezentată de copiii din comună. În număr tot mai mare, aceşti copii au şansa unui învăţământ de bună calitate, dezvoltat în şcoli moderne. Iar aceşti copii sunt în măsură să asigure un viitor bun pentru comună şi să ducă mai departe tradiţiile locale.

SOCIAL septembrie 2011

Colecţionara de amintiri

Mariţa Jucan şi-a transformat casa într-un veritabil muzeu al satului din Apahida Mariţa Jucan este o adevărată celebritate în Apahida. La 77 de ani, ea este cunoscută deopotrivă pentru poeziile pe care le compune şi pentru pasiunea cu care colecţionează obiecte de pe vremea străbunicilor. Ea le-a adunat pe toate în casa sa, care a devenit, astfel, un adevărat muzeu etnografic. Printre obiectele pe care le-a adunat se numără un ticlăzău, adică un fier de călcat cu cărbuni, o sită veche ”pentru fărină”, opinci, îmbrăcăminte din pănură pentru bărbaţi, lepedieie, adică tradiţionalele cuverturi ardeleneşti ţesute în casă şi ornate cu artă cu motive populare, dar şi o sanie din lemn veche de 80 de ani. Nu lipsesc icoane, o stea din cele folosite de Crăciun de către copiii care merg ”cu steaua” pentru a aduce vestea cea bună a Naşterii Domnului prin casele gospodarilor, ori bluze cusute cu ornamente populare. Unele dintre ele sunt confecţionate chiar de Mariţa Jucan, împreună cu sora sa, Irina Pascu. De asemenea, colecţia de obiecte tradiţionale mai include un lompaş, adică o lampă cu petrol, din cele care încă mai sunt folosite în satele Transilvaniei, dar şi foarfece pentru tuns lâna. Colecţia etnografică a Mariţei Jucan este organizată pe criterii aproape ştiinţifice. Bunul gust al femeii a compensat lipsa de cunoştinţe

din domeniul ştiinţei etnografiei, într-o asemenea măsură încât nici cei mai severi profesori de etnografie nu ar avea ce să îi reproşeze. Mariţa Jucan spune că a început să colecţioneze obiectele în urmă cu trei ani, iar toţi cei care au ajuns să îi cunoască pasiunea îi aduc în dar ”relicvele trecutului” pe care le găsesc în gospodării.

Poeta satului Dincolo de pasiunile sale etnografice, Mariţa Jucan este cunoscută şi pentru talentul său literar. Ea compune numeroase poezii, pe care le declamă cu diverse prilejuri, inclusiv la manifestările oficiale, cum ar fi Ziua Eroilor Neamului, din 25 octombrie, când comunitatea locală îi va comemora pe cei care şi-au vărsat sângele

pe front pentru a apăra libertatea Patriei. Una dintre poeziile preferate ale Mariţei Jucan este ”Româncuţa”. ”Iată-mă că-s româncuţă / Cam bătrână, dar drăguţă / În picioare am opincuţe / Opincile au gurgui / Eu fur ochii orişicui. // În opinci am şoseţi de lână / Când îi frig, de cald sămi ţină / Şi la brâu port trei culori / În cap, năframă cu flori / Să fiu dragă tuturor. // Florile au frunza verde / Să fiu dragă cui mă vede. / Am cămaşă frumuşa / Cusută de mâna mea / Cu ţânte şi cu mărjele / Cum îii plăce mamii mele / Şi Laibăr de catifea / Cum purta şi mama mea. / Poale mândre c-ale mele / Cusute cu floricele / Spuneţi, care fată mare / Se făleşte că le are? // Am şi zadie frumosă / Cum ştie mama să coasă / Şi-o cusut aşe de bine / Şi m-o-nvăţat şi pe mine. / Am cusut cu ţânte multe / Şi mai mari, şi mai mărunte. / Pe marjine am pus dantelă / Să fie mai frumuşele. / La gât am mărjele / Dintr-ale nurorii mele / În mână am o străiţucă / Ca să ştiţi că-s ţărăncuţă. // Aş vrea să ştie tot Ardealul / Că-mi iubesc ţara şi neamul. / Hai să-ntindem hora mare / Peste a noste vechi hotare / Mai aici şi mai colea / Până-n Basarabia! / Trăiască România!”. Claudiu PĂDUREAN

Viaţa pe lacurile de la Câmpeneşti

Ana Vultur este cunoscută de sutele de pescari care au trecut pe la lacurile din satul apahidean Unele din primele lacuri pe care am fost la pescuit, acum mai bine de 11 ani, au fost cele de la Câmpeneşti. Câteodată a mers mai bine, alteori am stat în ploaie şi vânt şi am fost bucuros dacă doi peşti au hotărât să se sinucidă. Singura constantă pe lacurile acestea este Ana Vultur, cunoscută ca Anuca sau Anuţa. Când spun „cunoscută” mă gândesc nu numai la locuitorii comunei Apahida, ci şi la sutele de pescari care au pescuit în aceste lacuri. Cineva îmi povestea cum s-a întâlnit, pe un alt lac, cu un prieten din Bistriţa şi, din vorbă în vorbă, a venit în discuţie şi Câmpeneştiul. Reacţia bistriţeanului a fost imediată:”Anuca mai e acolo?”.

Activitate de două decenii Ana Vultur trăieşte în Apahida de 23 de ani, iar de 20 este cea care are grijă nu numai de lacuri, ci şi de pescari. Nu că le-ar pune momeala în cârlig, dar ştie ca din două vorbe să-i facă să se simtă bine primiţi. Poate şi de aceea spune că nu s-a certat niciodată cu pescarii, ci doar cu braconierii. Merge în fiecare zi de 3-4 ori dintr-un capăt în altul al salbei de lacuri, doi kilometri dus, doi kilometri întors, iar noaptea o dată sau de două ori, de cele mai multe ori însoţită de câini. Spune că nu

numai că nu-i este frică, dar şi că îi face plăcere. Când vorbeşte despre lacuri, revin mereu cuvintele „cu drag” şi „grijă”. Am întrebat-o de gospodăria proprie şi dacă nu i se pare viaţa grea pe malul lacului: „Nu e greu, îmi face plăcere, tot ceea ce fac, fac cu dragoste. Am o gospodărie cu patru vaci, 200 de oi, doi cai,10 porci şi multe păsări. Mă gospodăresc împreună cu soţul meu şi,

vă spun iar, nu mi se pare greu”. Este foarte încântată de faptul că Primăria, care este proprietara lacurilor, a decis să amenajeze încă trei lacuri, care vor avea regim special, cu pontoane, cu peşte mare şi mult. Despre lacurile deschise acum pescuitului spune că sunt pline de peşte: „Degeaba vorbesc unii, noi facem în fiecare an un pescuit de probă, cu plasele. În lacul acesta, de exemplu (cel de lângă fermă-n.r.), sunt vreo 30 de tone de crap, caras şi fitofag. Pe iaz avem fitofag mare şi şalău mare. Domnul primar mă sună tot mereu ca să se intereseze de lacuri, să fie sigur că totul este în regulă. Are grijă de lacuri, ne trimite furaje.” Mie tot nu-mi vine să cred că viaţa pe care o duce Ana Vultur este una uşoară, însă ea răspunde senină: ”Nu oboseşti dacă faci ce îţi place. Aici mi-e sufletul, pe lacurile astea, parcă ar fi ale mele!”. Poate că nici nu greşeşte foarte tare. Primarul Ionel Fărcaş povesteşte, cu umor, cum a venit, mai demult, la Câmpeneşti, pe lacuri, şi a găsit un copil care voia să pescuiască în lacurile interzise pescuitului: „L-am luat la rost, l-am întrebat ce caută acolo şi mi-a răspuns că ce treabă am eu, că nu-s lacurile mele, că-s lacurile lui Anuţa!”. Călin MIHĂŞAN

Ajutoarele în alimente se distribuie doar conform legii O dată pe an, autorităţile distribuie alimente care provin din stocurile comunitare de intervenţie, destinate categoriilor de persoane celor mai defavorizate, conform Hotărârii de Guvern 600/2009. Pentru că, în Apahida, nu toată lumea pare să fi înţeles felul în care se distribuie aceste alimente, am cerut lămuriri de la Ioana Guţă, şeful Serviciului de asistenţă socială din cadrul Primăriei Apahida. „Există patru categorii de beneficiari care au dreptul de a primi ajutoare în hrană: 1. familiile şi persoanele singure care au stabilite, prin dispoziţie scrisă a primarului, dreptul la un venit minim garantat, acordat în baza Legii 416/2001; 2. şomerii care beneficiază de indemnizaţie de şomaj, conform Legii 76/2002; 3. pensionarii sistemului public de pensii ale căror venituri obţinute din pensie sau, după caz, din pensii cumu-

late, se situează sub 400 de lei; 4. persoanele cu handicap grav şi accentuat, adulţi şi copii neinstituţionalizaţi. Cele patru categorii sunt foarte clare şi sunt stabilite prin lege limitativ, adică doar aceste categorii pot primi ajutoare în hrană. Deşi la noi în comună există foarte multe familii cu venituri mici sau chiar fără venituri, acestea nu se regăsesc pe lista trimisă de Consiliul Judeţean. Ştiu că oamenii vorbesc în comună, că unii au venituri sau sunt persoane înstărite şi totuşi primesc ajutorul acesta, iar alte persoane nu, dar trebuie ca cetăţenii să ştie că legea ne obligă să acordăm ajutorul doar categoriilor amintite. De asemenea, este foarte important de reţinut că nu noi, de la Asistenţă socială sau altcineva din Primărie, facem listele, ci Consiliul Judeţean. Acolo se centralizează datele primte de la Direcţia Generală de Asistenţă Socia-

lă, de la Forţele de muncă (AJOFM), de la Casa Judeţeană de Pensii. Lista cu cei care beneficiază de ajutor social o trimite Primăria Apahida”, spune Ioana Guţă. Alimentele care sunt distribuite ca ajutoare pentru cele patru categorii de persoane sunt aceleaşi la nivel naţional şi constau în făină albă, făină de mălai, biscuiţi, lapte praf, orez şi paste făinoase. Oana CAPUSTINSCHI

RELIGIE

Ionel Fărcaş: „Capela este o investiţie a Primăriei şi aparţine întregii comunităţi”

Tot mai mulţi localnici apelează la capela

multiconfesională Pe deal, în cimitirul comunei Apahida, atrage atenţia o construcţie sobră, nouă. Este capela comunei, o investiţie concretizată a Primăriei Apahida, începută acum patru ani din iniţiativa administraţiei locale. Primarul Ionel Fărcaş spune că s-a gândit în primul rând la oamenii care locuiesc la blocurile din comună: „Sunt peste 1.000 de oameni care locuiesc în blocuri şi nu aveau condiţii când venea necazul peste ei, aşa că am venit cu această idee. Am alocat o sumă iniţială de la buget pentru a începe construcţia şi am completat în fiecare an pentru a o putea termina. Investiţia a fost de 13 miliarde de lei vechi. Ar mai fi de racordat gazul şi canalizarea, dar acestea sunt aproape.” Rep.: Cum au primit oamenii această investiţie? Ionel Fărcaş: La început, cu mare rezervă, nu în sensul că nu ar fi vrut să se facă, dar, în momentul în care erau puşi să aleagă, ziceau: „Apoi, chiar să-l duc acolo?”. Acum, oamenii s-au învăţat că e foarte bine, nu mai au grija de a merge pe şoseaua naţională cu convoiul, nu mai au grija că e vânt sau frig sau ploaie. Acum,

foarte multă lume merge la capelă, acolo se desfăşoară toate serviciile religioase privind funeraliile, apoi oamenii se îndreaptă spre masă, dacă mai este cazul. E un mare progres pentru că toată lumea asistă la ceremonie şi merge la mormânt, capela fiind în cimitir. Înainte, mergeau la casa omului, o deranjau, mulţi nu mai mergeau la cimitir, ci direct la masă. Oamenii s-au obişnuit, nu mai trebuie să îi lămurim, s-au convins că acolo e, din păcate, locul unde trebuie să stea decedatul. Rep.: Câte persoane intră în capelă? Ionel Fărcaş: Capela are 300 de locuri, din care cel puţin 150 pe scaune. Rep.: Veţi construi capele şi în sate? Ionel Fărcaş: Încă nu se justifică o astfel de investiţie, aşa cum a fost necesară în Apahida, pentru că nu avem nicăieri blocuri aşa de multe. Asta nu înseamnă că excludem construirea de alte capele, în Sânicoară, de exemplu, şi apoi în celelalte sate, în funcţie de cerinţele care vor exista. Rep.: Există o taxă pentru folosirea capelei? Ionel Fărcaş: Nu, deocamdată nicio taxă, totul este suportat de Primărie şi nici nu cred că vom percepe, nu costă chiar atât apa, curentul şi celelalte. Rep.: Cine poate folosi capela, există vreo condiţionare referitoare la confesiune? Ionel Fărcaş: Capela a fost construită

pentru întreaga comunitate. Am rămas surprins când un reprezentant al unei secte care, să zic aşa, este certată cu crucea, a venit să mă întrebe dacă îi las să ducă decedatul acolo. Ca o paranteză, nu trebuia să vină la mine, numai că oamenii s-au obişnuit să vină la primar pentru orice. I-am spus că pot să îl ducă, nu e nici o problemă din punctul nostru de vedere, numai să ştie că înăuntru este Crucea. Mia spus că nu e o problemă. Aşadar, capela este a întregii comunităţi. Acum vreau să îi dezobişnuiesc pe oameni şi de obiceiul de a da şi o masă după înmormântare. Nu e destul că oamenii au necazul acesta, mai trebuie să şi cheltuie 5.000 - 6.000 de lei ca să îi sature pe X şi pe Y? Eu cred că oamenii trebuie respectaţi în primul rând

cât trăiesc, iar pomana poate fi simbolică, printr-un colac sau ceva asemănător. Putem lua exemplu de la alte confesiuni, care nu fac mese după înmormântare. La ortodocşi, de multe ori participanţii la pomană sunt la un pas să se apuce de cântat. Oricum, am interzis alcoolul la mesele de la Căminul Cultural şi fumatul, am conlucrat foarte bine şi cu preotul, care a transmis mesajul la biserică. De asemenea, încerc să îi conving pe oamenii care aleg Căminul Cultural să angajeze o firmă de catering, pentru că bucătăria de acolo nu e chiar potrivită şi se ajunge la complicaţii: trebuie luate probe, medicul veterinar să verifice carnea etc. Călin MIHĂŞAN

Tradiţiile toamnei, păstrate cu sfinţenie în Apahida Trei mari sărbători religioase sunt celebrate în lunile septembrie şi octombrie Vechile tradiţii sunt păstrate cu sfinţenie de către locuitorii Apahidei. Sărbătorile religioase ale toamnei sunt un bun prilej pentru locuitorii comunei pentru a arăta modul în care perpetuează ritualurile strămoşeşti. Indiferent de faptul că sunt ortodocşi ori greco-catolici, apahidenii împart acelaşi tezaur de tradiţii bisericeşti. Iar relaţiile ecumenice din comunitatea locală sunt exemplare pentru Transilvania. Oamenii se respectă şi se ajută reciproc, iar preoţii au înălţat o adevărată punte a prieteniei, pe care păşesc tot mai mulţi săteni. În luna septembrie, cele mai mari sărbători au fost Sfânta Marie Mică şi Înălţarea Sfintei Cruci, iar în luna octombrie, cel mai important eveniment religios va fi sărăbătoarea Sfântului Dumitru. ”Toate aceste sărbători sunt praznice împărăteşti, adică sărbători de poruncă”, spune părintele Sabin Diţ, preotul ortodox din Apahida.

Care este semnificaţia sărbătorilor La rândul său, părintele Iosif Vereşezan, preotul greco-

catolic din Apahida, a vorbit despre Sfânta Marie Mică. ”Importanţa teologică a acestei sărbători ţine, în principal, de aceea că Fecioara Maria a fost aleasă de Dumnezeu să fie mamă a Fiului Său, Isus Christos”, a spus părintele Vereşeziu. De Sfânta Marie Mică, creştinii serbează Naşterea Fecioarei Maria. Diferenţa dintre catolici şi ortodocşi este aceea că Biserica Catolică a statutat dogma Imaculatei Concepţiuni sau a Neprihănitei Zămisliri, care arată că Fecioara Maria a fost adusă pe lume cu scutirea de păcatul originar. Cea de-a doua sărbătoare a lunii septembrie este Înălţarea Sfintei Cruci, care aminteşte de ziua în care Sfânta Elena, mama marelui împărat roman Constantin, a descoperit lemnul Sfintei Cruci, pe care fusese răstignit Mântuitorul Isus Christos. Sfânta Elena a găsit trei cruci, iar pentru a o descoperi pe cea dătătoare de viaţă, s-a rugat să primească un semn aparte. ”Neştiind împărăteasa care ar fi Crucea Domnului, s-a arătat aceasta prin minune. O femeie văduvă moartă, de care s-a atins Crucea, a înviat; iar celelalte două cruci ale tâlharilor nu au arătat nici un semn de minune. Atunci împărăteasa s-a închinat şi a sărutat Crucea, împreună cu toata suita!”, arată vechile cronici. ”Vedem că nu putem separa, deşi unii spun, sunt alţii, secte, care încearcă să separe simbolul de semn al Crucii. Încearcă să separe simbolul, care este lemnul, adică lemnul Sfintei Cruci, de cel care s-a jertfit pe Cruce, şi anume Christos. Nu putem separa Crucea de Christos”, arată părintele Vereşezan. El mai spune că, de fapt, Crucea este semnul biruinţei Vieţii asupra morţii, dar şi semnul biruinţei primul împărat creştin, Constantin cel Mare, asupra adversarului său, împăratul Maxenţiu. ”Crucea este semnul Mântuirii noastre, aşa cum spune Apostolul Neamurilor, Sfântul Apostol Pavel”, mai adaugă părintele din Apahida. În luna octombrie, cea mai importantă sărbătoare este cea a Sfântului Dumitru. Este vorba de un sfânt care a trăit la finalul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. El a prins unele dintre cele mai dure perioade de persecuţie, înainte de Edictul de la Milano, prin care creştinii primeau libertate religioasă şi recunoaştere oficială ca şi cult. Sfântul Dumitru era fiul guvernatorului Thessalonikului. Deşi s-a născut în Grecia, cel mai probabil, familia sa aparţinea aristocraţiei romane. Sfântul Dumitru a fost ucis de împăratul Maximian, cu lancea. Împăratul avea un gladiator preferat, numit Lie, extraor-

dinar de puternic. ”Acest Lie i-a hulit pe creştinii care aşteptau în carcerele de sub circul unde erau gladiatorii înfruntarea cu Lie. Un tânăr, numit Nestor, care era închis împreună cu Sfântul Dumitru, a auzit cu acest Lie îşi bătea joc de creştini. Atunci, Nestor, ca şi David în lupta cu Goliat, i-a cerut Sfântului Dumitru să se roage pentru el şi s-a oferit să se lupte cu Lie, deşi gladiatorul împăratului este cunoscut pentru forţa sa şi pentru priceperea sa în luptele de gladiatori. Nestor a fost scos de către gardieni în arenă şi, printr-o minune, l-a învins pe Lie. Împăratul s-a supărat foarte tare, pentru cel care îi purta vaza, Lie, a fost învins de un creştin. Împăratul, care se simţea umilit, a aflat că Sfântul Dumitru l-ar fi ajutat pe Nestor să îl învingă pe cel mai puternic om al său şi atunci a poruncit ca Sfântul Dumitru să fie omorât”, spune părintele Vereşezan. Sfântul a fost ucis cu lancea, după ce a fost supus la nenumărate cazne. Din mormântul sfântului a izvorât un mir miraculos, care producea vindecări. De aceea, Sfântul Dumitru a primit şi titlul de Izvorâtorul de Mir. Redacţia publicaţiei Apahida Zi de Zi, Primăria Apahida şi Consiliul Local Apahida le urează ”La Mulţi Ani!” tuturor celor care poartă numele Sfântului Dumitru! Oana CAPUSTINSCHI

EVENIMENT septembrie 2011

Sărbătoarea „Zilele Recoltei” se desfăşoară în 8 şi 9 octombrie În premieră pentru comuna Apahida, „Zilele Recoltei” se constituie într-o sărbătoare dedicată locuitorilor comunei, celor care trăiesc şi muncesc în comună. Totodată, aceasta celebrează vechile tradiţii agrare ale comunităţii. Sărbătoarea are loc în acest an din iniţiativa primarului Ionel Fărcaş şi a administraţiei locale. În data de 8 octombrie, va avea loc o discotecă în aer liber în faţa Căminului Cultural din Apahida, de la ora 22.00. A doua zi, duminica, se vor desfăşura mai multe activităţi dedicate acestei sărbători. Astfel, în baza sportivă din localitate va avea loc o competiţie sportivă între echipele de fotbal ale comunei. Tot în dimineaţa zilei de 9 octombrie va avea loc şi un concurs de pescuit cu premii la

Câmpeneşti. Cei care doresc să se înscrie (nu se percepe taxă de înscriere) o pot face la sediul fermei piscicole din Câmpeneşti, la ing. Viorel Lupaş. În aceeaşi zi, 9 octombrie, la Piaţa de gros din Dezmir va avea loc, de la ora 13.30, un program artistic în care vor evolua un ansamblu de dans modern, o formaţie de majorete, interpreţi şi ansambluri de muzică populară şi trupe de muzică pentru tineri. De asemenea, va avea loc şi o festivitate în care vor fi premiaţi producătorii locali. Apahida este o comunitate renumită pentru hărnicia locuitorilor săi, dar şi pentru măiestria acestora în cultivarea unor soiuri de plante, dintre care au devenit deja celebre ridichile de Apahida. Legumicultorii din comună sunt cunoscuţi pentru seriozitate şi pricepere.

Impresii plăcute

Producătorii de legume din Apahida sunt cunoscuţi pentru seriozitatea lor

Furtul de fier vechi, „sportul” preferat al infractorilor Potrivit datelor furnizate de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Cluj, de la începutul acestui an şi până în prezent pe raza comunei Apahida nu s-a înregistrat o creştere a numărul de infracţiuni comparativ cu perioada similară a anului trecut. Cele mai multe infracţiuni înregistrate sunt cele contra patrimoniului, în special furt de fier vechi, iar în privinţa contravenţiilor, cele mai multe amenzi au fost aplicate pentru încălcarea legislaţiei privind regimul circulaţiei pe drumurile publice. Ca exemple, două cazuri în care poliţiştii Secţiei 2 Poliţie Rurală Apahida au prins persoanele suspecte la scurt timp după comiterea infracţiunilor. La mijlocul lunii august, poliţiştii din cadrul Secţiei 2 Poliţie Rurală Apahida au prins în flagrant pe G. Cristian-Ştefan, de 28 ani, din Apahida, R. Alin, de 22 ani, din Apahida, H. Ioan, de 40 ani, din Jucu, C. Laurian, de 42 ani, din Sâmpetru de Câmpie, B. Liviu-Dodi, de 31 ani, din Sâmpetru de Câmpie şi doi minori de 14 şi 15 ani, în timp ce sustrăgeau fier beton de pe raza comunei Apahida. Cele şapte persoane sunt cercetate penal pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. În prezent, poliţiştii desfăşoară activităţi în vederea documentării întregii activităţi penale a acestora. În data de 28 august, în jurul orei 15,20, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Cluj a fost sesizat prin apelul unic de urgenţă 112 de R. Vasile cu privire la faptul că persoane necunoscute au pătruns într-o locuinţă de pe raza localităţii Apahida de unde au sustras mai multe bunuri: telefoane mobile, bani, bijuterii şi altele. La scurt timp de la sesizare, în jurul orei 16,30, poliţiştii au identificat şi depistat pe L. Giurgiu, de 20 ani, din Dragu şi L. Bogdan, de 26 ani, din Apahida, drept principalii suspecţi de comiterea faptei. Aceştia sunt cercetaţi penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat şi violare de domiciliu. Ei au fost reţinuţi pe bază de ordonanţă pentru 24 de ore, iar ulterior instanţa a emis pe numele acestora mandat de arestare preventivă pentru 29 de zile. Oana CAPUSTINSCHI

”Apahida este un loc care se aseamănă foarte mult cu Danemarca. Pe de o parte, vorbim de oameni foarte serioşi, muncitori, iar pe de altă parte, comunitatea a valorificat extrem de bine oportunitatea de a produce legume şi zarzavaturi, adică produse agricole cu o valoare adăugată mare. Şi la noi, în Danemarca, agricultura este bazată pe legume şi zarzavaturi, concomitent cu o industrializare tot mai accentuată”, a spus turistul Niklas Gerhardt, care locuieşte în sudul Danemarcei şi care a vizitat Apahida în cursul unei excursii pe care a făcut-o la începutul lunii septembrie în Transilvania. Turistul danez oprise în Apahida pentru a cumpăra legume, în timp ce se îndrepta spre Maramureş, acolo unde şi-a petrecut patru zile de vacanţă. Niklas Gerhardt a petre-

cut, de asemenea, alte trei zile în Cluj. Pentru prima dată în România, el s-a declarat surprins plăcut de ospitalitatea oamenilor, de calitatea mâncării şi de frumuseţea zonelor pe care le-a vizitat în Transilvania. El spune că va reveni cu prietenii săi, inclusiv cu managerul unei cooperative care reuneşte mai mulţi fermieri şi care ar putea investi în judeţul Cluj pentru crearea unei linii pentru prelucrarea legumelor şi a fructelor. Călin MIHĂŞAN

Titlurile de proprietate, emise pentru 95% dintre cereri intrat proprietari care au revendicat cu Legea 18/1991, dar anexele s-au întocmit doar în 2000, iar cu Legea 247/2005 au intrat cei care au rămas cu cererile nesoluţionate. Titlurile s-au dat în proporţie de 95%, au mai rămas cei cu lacurile, pentru că o perioadă nu s-a putut reconstitui dreptul de proprietate pentru cei care aveau terenuri sub lacuri. Le-am oferit alte amplasamente, care nu le-au convenit. Am făcut o adresă către Agenţia Domeniilor Statului prin care am solicitat 250 de hectare de teren, deoarece în Câmpeneşti, de exemplu, avem de restituit 100 de hectare din proprietate doctorului Gergely, proprietate naţionalizată şi împărţită în 1945. Ni s-a aprobat cererea, dar încă nu e finalizat protocolul de predare-primire.

Când vine vorba despre pământ, lucrurile nu pot fi aproape niciodată simple. Iar mulţimea de legi care au fost emise după 1990 în domeniul proprietăţii a făcut lucrurile şi mai complicate uneori. Pentru o situaţie a reconstituirii dreptului de proprietate pe teritoriul comunei Apahida am stat de vorbă cu ing. Veronica Damian, consilier la Camera Agricolă din cadrul Primăriei Apahida.

„Reconstituirea dreptului de proprietate se face în baza legii, după ce se depune o cerere. Această cerere trebuie depusă în nume propriu sau, în cazul moştenitorilor, ei fac cererea împreună sau fiecare separat. Cererea trebuie însoţită de acte de proprietate, de fila din Registrul Agricol, de extras de Carte funciară, de declaraţiile martorilor care aduc titlurile de proprietate în care apar ca vecini ai proprietăţii în cauză. Apoi, cererile se analizează în Comisia de fond funciar, care se întruneşte o dată pe lună. Se verifică dacă există acte doveditoare, dacă cererea este depusă în termen. Pentru ultima lege în baza căreia s-a putut cere reconstituirea dreptului de proprietate, Legea 247/2005, termenul de depunere a cererilor a fost 30 noiembrie 2005. Mai sunt şi cereri depuse în afara acestui termen, de unde şi posibile nemulţumiri că nu se eliberează titluri pentru acele cereri. Dar dacă nu sunt depuse în termen, singura soluţie este ca oamenii să se adreseze instanţei de judecată. Dacă obţin o sentinţă favorabilă, pe baza acesteia noi facem o propunere de anexă care se validează la

Prefectură şi apoi se eliberează titlul de proprietate. Rep: Câte cereri s-au depus? Pe Legea 18/1991 am avut 3.560 de cereri, toate soluţionate în prezent. Am mai avut peste 2.000 de cereri pe baza Legii 169/1997, aproximativ 300 pe Legea 1/2000 şi 1.292 cu Legea 247/2005. Mulţi oameni au revenit cu cereri în baza ultimelor trei legi amintite, deşi au avut cereri depuse iniţial pe baza Legii 18/1991, asta pentru că pe teritoriul comunei Apahida au fost unităţi cum ar fi IAS Apahida, Agroindustriala Cluj, RAAPPS Victoria, ITT. Oamenii au intrat acţionari şi au tot revenit cu cereri pe baza diferitelor legi, lucrurile s-au repetat şi, dacă nu ar fi fost respectivele unităţi pe teritoriul Apahidei, noi demult finalizam procedurile legate de fondul funciar. Aşa, le rezolvăm în etape. Cu Legea 1/2000 au

Rep. Care sunt motivele vă împiedică să finalizaţi toate cererile? Nu am finalizat toate cererile pentru că nu sunt depuse actele de proprietate, pentru că există litigii, pentru că oamenilor nu le-au convenit amplasamentele pe care le-am propus şi atunci ne-au acţionat în judecată. Sau, un alt exemplu, în Câmpeneşti, avem un teren pentru care am trimis la validare o anexă cu toţi proprietarii care au solicitat reconstituirea. A venit hotărârea favorabilă de la Prefectură, dar Ministerul Educaţiei a atacat-o în instanţă. Noi, cei trei funcţionari care lucrăm la Camera Agricolă, ne străduim să facem tot ce este posibil ca oamenii să fie mulţumiţi, dar trebuie să respectăm legea. Nu este uşor, dar eu, după 28 de ani munciţi în acest domeniu, ştiu ce am de făcut. Claudiu PĂDUREAN

ÎNVĂŢĂMÂNT

Clădirea a fost renovată în anul 2008

Şcoală cu suflet în Apahida Circa 1.100 de elevi învaţă într-unul dintre cele mai performante grupuri şcolare din judeţul Cluj, care poartă numele marelui savant Ştefan Pascu Clădirea Grupului Şcolar « Ştefan Pascu » din Apahida îşi ridică cu mândrie capul din vecinătatea Casei de Cultură, ca o doamnă cochetă, recent dichisită pentru a se plimba ţanţoş pe strada educaţiei pe care trec şi suratele ei de la oraş. Dar faţada, recent renovată, în 2008, cu finanţare de la Ministerul Educaţiei şi Consiliul Local, nu i-ar fi suficientă pentru a păşi cu capul sus. Cei aproape 1100 de copii ai Grupului Şcolar din Apahida împreună cu un corp didactic inimos alcătuiesc sufletul uriaş al instituţiei, cel fără de care clădirea nu ar fi decât o carcasă. Complexul şcolar « Ştefan Pascu » include, pe lîngă ciclul primar, gimnazial şi liceal de aici, şi şcolarii din Sânicoară, Dezmir şi Pata, dar şi ”piticii” de grădiniţă, 19 de la Corpadea, 63 de la Sânicoară, 16 din Dezmir şi 16 de la Pata. În timpul renovărilor Grupului Şcolar, clădirea a crescut cu un etaj, iar subsolul a fost transformat, prin reunirea a două săli de clasă, într-un centru de informare şi documentare. În prezent, instituţia şcolară beneficiază de un cabinet de informatică, un laborator de fizică, un laborator de chimie, un laborator de biologie, cabinete de matematică, limbă română, limbă engleză, limbă franceză, geografie, ştiinţe socio-umane şi arte, o sală modernă de sport, o bibliotecă, o sală de C.D.I., o sală multimedia şi o sală AeL. « Noi iubim şcoala foarte mult şi cred că se vede. O iubim, ne implicăm şi vrem să arate bine. Efortul este uriaş.» (Rodica Sfeşnic, director-adjunct) Dar, aşa cum la unii oameni sufletul mai dă şi pe afară, Grupul Şcolar « Ştefan Pascu » are deja mai mulţi elevi decât ar putea încăpea confortabil în sălile de clasă. “Am avea nevoie de spaţiu. Deja suntem chiar la limită cu spaţiul. La clasa a 9-a acum s-au înscris 35 de elevi, dar noi eram pregătiţi pentru 30. Nici nu am avut scaune. A trebuit să punem alte bănci în clasă, spaţiul ajungând destul de restrâns”, a mărturisit Rodica Feşnic, directorul-adjunct al instituţiei. O altă problemă întâmpinată de conducerea şcolii este faptul că nu există un post de gardian care să se îngrijească 24 de ore din 24 de protecţia clădirii. “Vin din afară elevi, după orele de curs şi intră în curte după ore. Avem centru de documentare şi informare şi avem multe activităţi aici. Facem reclamaţie la poliţie, dar degeaba. Şi la Sânicoară avem aceeaşi problemă. Cum s-a făcut termoizolare, acum e găurită. Acolo au smuls pervazele de la două ferestre”, a precizat Rodica Feşnic. Nici camere de supraveghere nu există în preajma şcolii, iar singurul

paznic care îşi mai face drum din când în când prin curtea Grupului Şcolar este cel de la Primărie.

O şcoală vie Profesorii din Apahida îşi implică elevii în numeroase proiecte şi idei, astfel încât, activităţile extra-şcolare de la “Ştefan Pascu” sunt numeroase. Agitaţia cerebrală şi sufletească a micuţilor este însă apreciată şi pe măsura implicaţiei. Sub coordonarea Directorului-Adjunct Rodica Sfeşnic, Grupul Şcolar a candidat de trei ori pentru proiectul Comenius. “Am avut ghinion că partenerii noştri nu au primit finanţare şi atunci nu am primit nici noi. Am avut punctaj mare, dar ceilalţi nu au primit un punctaj suficient. Am avut parteneri din Turcia, Germania, Lituania şi Polonia”, a spus Rodica Sfeşnic. Totodată, elevii Grupului Şcolar din Apahida şi-au câştigat reputaţia prin obţinerea, pentru a doua oară, a premiului I pe judeţ la concursul “Democraţie şi toleranţă.”. Corpul didactic de la “Ştefan Pascu” a reuşit să închege o bună relaţie cu Organizaţia World Vision, care i-a ajutat pe elevii apahideni în repetate rânduri. Unul dintre proiectele în care organizaţia s-a implicat direct este revista şcolii, “Glasurile copilăriei”, bianuală, ajunsă la un deceniu de existenţă. Printre numeroasele activităţi ale copiilor de aici, se numără şi participarea la şcoli de vară sau proiecte ecologice mondiale. Aşa s-au născut cei 30 de mesteceni din curtea şcolii.

Participare bună la concursurile şcolare Nici olimpiadele şcolare, dar nici concursurile de tip Kangouruh nu sunt nefamiliare elevilor din Apahida.

“Elevii care se pregătesc în mod constant au şanse mari şi reuşesc”, a precizat Rodica Feşnic. Bineînţeles că toate aceste rezultate sunt obţinute în primul rând datorită potenţialului pe care îl deţin copiii, dar nu ar putea fi realizate fără sprijinul profesorilor. Dintre cei care şi-au dedicat viaţa educării elevilor, iar în prezent se bucură de bine-meritata odihnă adusă de vârsta pensionării, se numără: Livia Felecan - profesor de desen, educaţie plastică, Nicolae Felecan - profesor de sport, Ana Truţă - învăţătoare şi Doina Oltean - profesoară de limba română.

O comună cu abandon şcolar aproape zero Probabil datorită implicării profesorilor, abandonul şcolar aproape nu există în Apahida. “Sunt doar două-trei familii de rromi care nu-şi aduc copiii la şcoală. Avem un asistent şcolar, profesor de limba romani, Claudia Demeter, care le stă la dispoziţie, dar am avea nevoie şi de sprijinul părinţilor pentru a evita astfel de situaţii”, a mărturisit directorul-adjunct.

Bobocii număraţi la Apahida Anul acesta şcolar a început pentru unitatea de învăţământ din Apahida cu un număr record de elevi înscrişi în clasa I. Dacă 65 fusese cel mai mare număr de boboci de până anul trecut, 85 de micuţi au intrat în luna septembrie pentru prima dată pe poarta primitoare a Grupului Şcolar „Ştefan Pascu” din Apahida. Oana CAPUSTINSCHI

Grupul Şcolar, pepinieră de olimpici Primăria Apahida, împreună cu Consiliul Local, a participat în iunie la serbarea de sfârşit de an şcolar 2010-2011 a Grupului Şcolar “Ştefan Pascu” pentru a premia elevii şi profesorii cu rezultate deosebite. Prima ediţie a evenimentului, desfăşurată sub titulatura “Să încurajăm performanţa”, a răsplătit cu premii în bani şi diplome de excelenţă elevii care s-au remarcat în cadrul concursurilor intrajudeţene, dar şi cadrele didactice care şi-au încheiat activitatea în cursul anului trecut. Unul dintre susţinătorii evenimentului a fost consilierul local Ligia Pop, totodată, şi cea care a înmânat premiile elevilor şi profesorilor invitaţi la festivitate. Oana CAPUSTINSCHI

Cadre didactice care şi-au încheiat activitatea în anul şcolar 2010-2011: Felecan Livia- profesor de desen, educaţie plastică Felecan Nicolae- profesor de sport, Truţă Ana- învăţătoare Oltean Doina- profesoară de limba română

ECONOMIC septembrie 2011

Compania apahideană Rondocarton are o vechime de 11 ani

Teofil Câmpean: „Ne tăiem pădurile” Valoarea investiţiilor din fabricile Rondocarton este de 80 de milioane de euro, însă valoarea de piaţă este de câteva ori mai mare Rondocarton Apahida, liderul de piaţă al producătorilor de carton ondulat din România şi jucător european în domeniu, este unul dintre ce mai importanţi agenţi economici din Transilvania. Compania cu sediul central în Apahida a fost deschisă acum 11 ani în comuna clujeană şi s-a extins, în urmă cu trei ani, cu o nouă fabrică, în Târgovişte. Cele două unităţi de producţie ale companiei Rondocarton se numără printre cele mai moderne şi mai performante din Europa, din acest domeniu. Iar ambalajele Rondocarton au ajuns să fie prezente peste tot în lume.

Cota de piaţă: 30 la sută În plină criză economică, manageriatul firmei a reuşit săşi menţină cota de 30% din piaţa românească a ambalajelor şi să imprime o dezvoltare economică pozitivă a companiei. Rondocarton Apahida a ajuns, de asemenea, să deţină o cifră de afaceri de patru milioane de euro pe an şi facă un profit care, cumulat de-alungul anilor, împreună cu un împrumut din partea companiei-mamă din Austria au permis conducerii firmei apahidene să investească 30 milioane de euro în noua fabrică de la Târgovişte, în 2008. Acest lucru se datorează, conform declaraţiilor lui Teofil Câmpean, directorul general al companiei, unei echipe alcătuită din oameni pregătiţi, deţinători de soluţii viabile. În prezent, Rondocarton, parte a grupului austriac Rondo Ganahl, nu are nici o datorie şi se concentrează pentru a-şi recupera fondurile proprii investite în noua unitate de producţie de la Târgovişte. Managerul general al companiei apahidene, Teofil Câmpean, spune că investiţia în Târgovişte a fost posibilă datorită unei strategii deosebit de eficiente a acţionarilor, care au decis ca doar 30 la sută din profit să fie împărţit sub

formă de dividende, iar restul să fie reinvestit. În Apahida, anual, Rondocarton ajunge la o producţie totală de 30.000 de tone de carton ondulat, din trei straturi, în timp ce la Târgovişte, compania este specializată pe carton ondulat din şapte straturi. În afara producţiei de carton ondulat, firma asigură proceduri de imprimare şi producţie corespunzătoare, de la imprimarea flexo, până la cea offset, ceea ce duce la producţia unor ambalaje de înaltă calitate, care sunt folosite inclusiv de furnizorii armatei americane, adică de companii extrem de pretenţioase în privinţa calităţii produselor. Specialiştii Rondocarton concep nu numai ambalaje de vânzare, cât şi unităţi sigure de transport pentru diferitele produse. Clienţii fabricii, din România, dar şi din afara ţării, aparţin numeroaselor domenii care necesită ambalaje de carton pentru diverse produse, de la industria alimentară, agricultură, până la producătorii de hrană pentru animale. Printre furnizorii firmei se află şi două companii româneşti, dar restul provine din exterior.

„Nu tăiem pădurile, pentru că ne-ar costa de 2-3 ori mai mult” Afacerea producătorului de ambalaje de carton ondulat

din Apahida este una prietenoasă cu mediul înconjurător. Politica firmei Rondocarton nu promovează extragerea materiei prime direct de la sursă, adică producerea cartonului şi a hârtiei din celuloză extransă din lemn, şi asta nu numai pentru că procedeul ar fi unul păgubos pentru mediul înconjurător, ci şi pentru că ar fi unul care ar reduce serios profitabilitatea companiei apahidene. Managerul general, Teofil Câmpean, este de părere că prin reciclarea materialului, Rondocarton economiseşte de 2-3 ori mai mult decât dacă ar apela la carton produs din celuloză extrasă din lemn. În acest fel, pe de o parte, compania apahideană îşi eficientizează utilizarea fondurilor, salvează pădurilor de la tăiere şi, prin apelarea de resursele furnizate de hârtia reciclată, reduce cantitatea de deşeuri care ajunge în natură. Astfel, tehnica greoaie de prelucrare a lemnului pentru obţinerea hârtiei este evitată, iar politica europeană care încurajează reciclarea este încurajată. Managerul firmei Rondocarton este nemulţumit, în schimb, de tehnica de colectare a gunoaielor de la noi din ţară, nepregătită încă să ducă la bun sfârşit colectarea selectivă. Astfel, chiar dacă managementul Rondocarton a introdus, în unităţile proprii, colectarea selectivă a deşeurilor, ”lanţul reciclării” se rupe în momentul în care deşeurile sunt prelate de societăţile de salubritate, care le amestecă şi care apoi le selectează din nou în momentul în care deşeurile ajung în rampele proprii ale companiilor. Fabrica din Apahida are în prezent 150 de angajaţi, iar cea din Târgovişte, 100 de oameni. Rondocarton a luat startul în România cu investiţii făcute de la zero, iar în cele două puncte de lucru au fost investite circa 80 de milioane de euro. Valoarea de piaţă a acestor fabrici este mult mai mare, în condiţiile în care ele deja şi-au format o clientelă valoroasă. Circa 90 la sută dintre clienţii companiei Rondocarton sunt, de fapt, firme multinaţionale. Oana Capustinschi Claudiu Pădurean

Începe preluarea cererilor pentru ajutorul de încălzire Documentele pot fi depuse din data de 15 octombrie Sezonul rece stă să înceapă şi revine în actualitate problema încălzirii locuinţelor. Anumite categorii de persoane vor beneficia de ajutoare în bani în acest scop, iar pentru a lămuri cuantumul acestor ajutoare şi felul în care se acordă am stat de vorbă cu Ioana Guţă, şef Serviciul de asistenţă socială din cadrul Primăriei Apahida: „Începând cu 15 octombrie, începem preluarea cererilor pentru acordarea ajutoarelor pentru încălzire, perioada vizată fiind noiembrie 2011-martie 2012. Cererile se depun la Serviciul de asistenţă socială, însoţite de actele doveditoare privind veniturile şi componenţa familiei.

Există un formular de cerere şi declaraţie pe proprie răspundere. La completarea cererii, titularul are obligaţia de a menţiona corect componenţa familiei, veniturile membrilor, precum şi bunurile imobile şi mobile deţinute. Mai sunt necesare următoarele acte: copie după cartea de identitate a titularului facturii de gaz; copii după actele de identitate ale celorlalţi membri ai familiei; adeverinţă de venit de la angajator; cupon de pensie, cupon alocaţie de stat, alocaţii suplimentare, şomaj sau alte indemnizaţii; copie din Registrul agricol cu componenţa familiei.” Beneficiarii de ajutor social conform Legii 46/2001 beneficiază de un ajutor în sumă fixă de 58 de lei pe lună. Ecaterina Pili, inspector în cadrul Serviciului de asistenţă socială, spune că şi în acest an, angajaţii adminis-

Ajutoarele de încălzire se distribuie astfel: Venit lunar/membru familie Până la 155 lei Între 155-210 lei Între 210,1-260 lei Între 260,1-310 lei Între 310,1-355 lei Între 355,1-425 lei Între 425,1-480 lei Între 480,1-540 lei Între 540,1-615 lei

Ajutor pentru gaz pe lună 262 lei 162 lei 137 lei 112 lei 87 lei 62 lei 44 lei 31 lei 19 lei

Ajutor pentru lemne pe lună 54 lei 48 lei 44 lei 39 lei 34 lei 30 lei 26 lei 20 lei 16 lei

traţiei locale vor face anchete sociale. „Până acum aveam obligaţia să facem anchete sociale pentru 20% din numărul de cereri. Anul acesta, 60%, adică două din trei cereri, vor fi verificate prin anchetă socială. Familiile care vor fi verificate sunt comunicate de agenţiile teritoriale, din baza de date constituită prin borderoul centralizator. Declararea unui număr mai mare de membri de familie sau declararea unor venituri mai mici decât cele reale, în scopul vădit de a obţine foloase materiale necuvenite constituie infracţiune, de fals, uz de fals sau înşelăciune, după caz şi se pedepseşte conform codului penal.” Călin MIHĂŞAN

SPORT

Echipa este una dintre cele mai relaxate din judeţul Cluj

Someşul-Rondo, plăcerea fotbalului Jucătorii principalei echipe de fotbal din Apahida se strâng în fiecare duminică pentru mişcarea săptămânală şi, indiferent de rezultat, obiectivul este întotdeauna îndeplinit Apahida nu duce lipsă de fotbal, ba dimpotrivă. Printre cele cinci echipe din comună, două reprezintă chiar reşedinţa de comună, iar Someşul-Rondo poate fi numită echipa fanion a Apahidei. Povestea formaţiei care avea marcate deja 20 de goluri în primele cinci etape a început undeva la sfârşitul anilor 1990. Chiar dacă Apahida a avut echipă de fotbal încă de acum câteva zeci de ani, aceasta a dispărut după Revoluţie, dar un grup de prieteni care se întâlneau în fiecare duminică la o „miuţă” s-a gândit să încerce să repună bazele unei echipe în comuna clujeană. „Fotbalul în Apahida este o adevărată tradiţie, pentru că pensionarii de acum încă mai vorbesc de perioada în care ei erau jucători. Eu pot să vorbesc doar de perioada 1998-1999, atunci când am început să mă ocup de această echipă. În fiecare duminică mă întâlneam cu nişte prieteni la fotbal şi, la un moment dat, ne-am gândit noi că ce ar fi dacă am juca în mod organizat? În Apahida fotbalul a dispărut după Revoluţie pentru că nu mai exista baza sportivă. Terenul a fost retrocedat şi nu mai era loc pentru desfăşurarea meciurilor, astfel că echipa a încetat să mai existe. Am zis că o asemenea comună nu poate să mai rămână fără fotbal şi primul pas a fost înfiinţarea unui club sportiv cu personalitate juridică afiliat Federaţiei Române de Fotbal”, şi-a amintit Ştefan Cserei, „Pişti”, cum îi spun prietenii, actualul jucător al echipei din Apahida. Odată făcut acest pas, a apărut pentru puţin timp şi o sponsorizare cu firma Rondocarton, iar noua formaţie din comuna clujeană a devenit SomeşulRondo Apahida, denumire care este păstrată şi astăzi.

demarat discuţiile şi s-a construit, după anul 2000, o bază sportivă frumoasă unde se pot juca fără probleme chiar şi partide de liga a treia. Singura sursă de finanţare o avem de la Primăria comunei, însă acei bani merg la Asociaţia Judeţeană de Fotbal, pentru acoperirea baremurilor de arbitraj. Alte costuri le suportăm noi, cum ar fi deplasările cu maşinile proprii, apa de la meciuri sau cumpărarea echipamentelor. E destul atât, pentru că nu avem nevoie de cheltuieli uriaşe”, a mai spus jucătorul Someşului Rondo. Când vine vorba de obiectivul formaţiei clujene, totul este foarte clar şi simplu. Dacă partida se termină într-o atmosferă plăcută, la un suc sau la o bere, atunci obiectivul este atins la fiecare meci. Plăcerea fotbalului este sintagma care domină în lotul Someşului. „La fiecare meci noi vrem să jucăm fotbal. Obiectivul nostru este sportul, un obiectiv important. Nu este cazul de vreo pregătire, pentru că toată lumea încearcă zi de zi să-şi câştige existenţa, iar duminică ne întâlnim pur şi simplu la o mişcare. Jucăm de plăcere, asta e ideea de bază, pentru că e păcat că într-o aşa comună mare să nu ai posibilitatea să joci fotbal. Toţi din echipă suntem oameni la care ne place fotbalul. Mai mergem la Cojocna sau la Cluj în timpul săptămânii pentru un meci pe sintetic, dar doar atât, nu se pune problema de alt gen de pregătire. Nu este altceva la echipă decât hiperamatorism. Când aduni la stadion 200 de oameni şi un grup de tineri cu care te duci şi joci fotbal, te bucuri de victorie, iar apoi mergi la un suc sau la o bere, obiectivul este atins”, a mai declarat Ştefan Cserei, unul dintre veteranii Someşului-Rondo.

Primăria oferă singura finanţare

Someşul-Someşul, derby-ul orgoliilor

„Am discutat apoi la Primărie şi am zis că e păcat să nu avem un teren de sport unde să ne desfăşurăm meciurile. Imediat s-au

Pişti are 45 de ani, iar în echipa de care, în mare, el este responsabil există jucători chiar şi de 46 de ani, dar şi de 18 ani. Cele

mai aşteptate meciuri în comună sunt derby-urile locale cu cealaltă echipă, Someşul Apahida. De altfel, cele două rivale „de moarte” s-au întâlnit chiar în prima etapă a actualului sezon, atunci când mai tinerii jucători ai Someşului sau impus cu 5-0 în faţa Rondoului. „Vai, mamă, ce orgolii sunt la acest derby. Cei de la Someşul au câştigat pentru că la ei joacă şi foşti juniori din Cluj sau alte localităţi, în timp ce la noi 90% din echipă este doar din Apahida. Oricum, în clasament suntem peste ei. Orgoliul nu este niciodată dus la extrem, nu există tensiuni, scandaluri, incidente, poate şi pentru că la noi în echipă există vreo trei jucători care lucrează la Poliţie. La alte partide mai sunt ceva injurii, mai degenerează lucrurile, dar asta doar pentru că unii uită că pot promova în liga a patra indiferent de locul ocupat în clasament. Trebuie doar să prezinte nişte garanţii valorice şi financiare”, a spus Pişti.

„Cum să dai prime ca să joci bine?” „Noi, cum am mai spus, jucăm doar din plăcere, pentru sănătatea corporală şi pentru detaşarea de problemele cotidiene. Nu ne gândim la promovare pentru că, pe lângă alte aspecte, e nevoie şi de o echipă de juniori”, a mai spus Cserei. Un fel de antrenor al echipei, Pişti are grijă ca toată lumea din lot să poată evolua măcar un meci întreg pe parcursul unui sezon.

Poate cel mai puţin dintre toţi intră pe teren chiar el. „La 45 de ani joc şi eu 1020 de minute pe orice post e nevoie. Mai puţin în atac, pentru că acolo trebuie cineva care chiar aleargă, iar eu de-abia mă deplasez pe teren. În echipă facem cu schimbul: joci azi titular, mâine eşti rezervă şi tot aşa, pentru că într-un campionat toată lumea e şi titular şi rezervă. Nu punem accentul pe rezultat, ci doar să jucăm bine. Nici adeptul primelor nu sunt, pentru că nu poate cineva să-ţi dea bani ca să joci bine. Ce e asta? Nu ai pentru ce să dai prime şi oricum nici nu există finanţare pentru asta”, a încheiat Ştefan Cserei. Adrian Rus

JUCĂTORI 24 pentru plăcere Someşul-Rondo Apahida are în componenţă 24 de jucători: Bobos Marius, Budişan Calin, Cîmpan Darius Vasile, Cîmpean Bogdan Tudor, Ciotlăuş Dan Vasile, Cosma Dan, Cserei Ştefan, Cserei Ştefan Mihai, Csete Mihail Attila, Frătean Cornel Liviu, Manea Mircea Florin, Marchiş Vlad Ale xandru, Moldovan Florin Ionuţ, Nădăşan Alexandru Ucu Dumitru, Prian Tudor Mihai, Radu Dan, Şchiop Nicu Călin, Silaş Romeo, Silaş Vasile Mihai, Tamaş Vasile Dumitru, Tegher Tiberiu, Telecan Liviu, Telecan Mircea Vasile şi Truşcă Adrian Călin.

SOCIAL septembrie 2011

Primarul în dialog cu cetăţenii:

Ionel Fărcaş: „Vreau condiţii civilizate în fiecare colţ al comunei!” Primarul Ionel Fărcaş doreşte să răspundă diferitelor doleanţe pe care locuitorii comunei le au, astfel încât aceştia să fie bine informaţi cu privire la mersul treburilor comunei. Întrebările cetăţenilor au fost transmise prin intermediul redacţiei, iar edilul Ionel Fărcaş a răspuns fiecăreia dintre ele. Rep: Una dintre problemele cel mai des întâlnite este cea a asfaltului... Ionel Fărcaş: Aceleaşi probleme văd că se ivesc în continuare: de ce asfaltul e numai atât, de ce e doar până aici, de ce nu-l facem din gard în gard, de ce nu punem borduri. Vorbim despre un proiect european, un proiect tip pe bani europeni, care se încadrează întro anumită sumă, iar suma aceasta nu poate fi depăşită decât în situaţii deosebite, în care apar situaţii neprevăzute în proiectul tehnic şi cu formalităţi complicate de îndeplinit, dar, oricum, proiectul rămâne proiect. Oamenii trebuie să înţeleagă că problema eligibilităţii sumei este una, iar proiectele neeligibile altceva, proiecte care ne privesc pe noi. De exemplu, acolo unde nu există trotuare, rigole betonate, acolo unde nu se poate merge până unde vrea cetăţeanul, va veni vremea să le facem, dar din banii noştri, cu un alt proiect care să completeze oarecum neajunsurile proiectului iniţial. Adică, omul să aibă rigolă betonată, să aibă trotuar acolo unde drumul permite. În plus, vreau extinderea încet-încet a proiectului pe străzile pe care nu au fost încă făcute lucrări de modernizare. În Apahida sunt străzi modernizate, unele deja asfaltate şi lucrăm concomitent şi la canalizare, care nu a fost admisă de la început în proiect. Avem un caz concret pe strada Eroii Pascu, unde un grup de case a rămas necanalizat, dar din banii noştri lucrăm ca şi aceste case să aibă canalizare. Am instalat al doilea cămin acolo, urmează să aducem pompa, ca să fie prinse şi cele 12 case care nu au fost cuprinse în proiect. Lumea mai trebuie să înţeleagă că, în ce priveşte Proiectul 322, avem termen de derulare 18 luni, iar noi lucrăm abia de 2-3 luni. Am avut recent o şedinţă cu consultantul, cu proiectantul şi cu dirigintele de şantier. Ne vom mai întâlni în astfel de şedinţe, în care să analizăm stadiul lucrărilor, să analizăm toate sesizările primite de la cetăţeni şi să stabilim nişte măsuri concrete de remediere a lor. Cetăţenii trebuie să mai ştie că avem depuse multe proiecte pentru canalizare. La Dezmir, Pata Bodrog avem canalizare, apa e adusă acolo, problema este că domnii de la guvernare nu au mai dat banii pe care ar fi trebuit să îi dea constructorului, iar acesta a abandonat lucrarea. Noi am reluat lucrarea, suntem pe punctul de a o finaliza la unul dintre rezervoarele de apă unde s-au constatat scurgeri, din cauza execuţiei mai slabe a constructorului. L-am chemat, l-am somat să remedieze, dar nu s-a prezentat şi atunci am luat noi măsurile specifice, aşa că în câteva zile va fi apă. Rămâne problema noastră şi nu înţeleg de ce se încăpăţânează unii de la Guvern, şi

adevărat că acolo nici nu am grăbit tare treaba, pentru că lucrăm la introducerea gazului metan, care a ajuns acum la marginea satului şi se lucrează acum la montarea staţiei de reglaredistribuţie. Aşadar, am amânat un pic, astfel ca oamenii să facă racordurile înainte de asfaltare. Ideea este că trebuie să asfaltăm strada principală în întregime şi apoi să vedem ce putem face pentru străzile laterale. Vom merge pe atragerea de fonduri europene, dar vom folosi şi fondurile noastre limitate.

mai precis consilierul Iuliu Păcurar, care susţine că lucrarea nu a fost executată bine. Păi, dacă nu a fost bine executată, asta o stabileşte o expertiză, iar slujbaşul Guvernului trebuie să plece de la aceasta. A afirmat că nu s-a pus nisip sub conducte. S-a făcut o expertiză şi s-a constatat că, într-adevăr, lucrarea nu a fost făcută cu nisip peste tot, dar a fost cernut şi aşezat pământ cernut peste tot unde nu mai trebuia nisip. Aşa că scrie, negru pe alb, că lucrarea corespunde, că este în conformitate cu proiectul şi că se poate pune în aplicare, deci se poate da drumul la apă. Ei nu au bani să plătească, probabil, şi atunci găsesc tot felul de motive. Rep.: De fapt, nu aveţi o relaţie personală bună cu Păcurar. Ionel Fărcaş: Am avut o dispută, e adevărat, cu Păcurar, de la ideea de a merge cu ei, ori eu nu puteam face treaba asta. E adevărat, pentru comunitate poate că ar fi fost un câştig şi nu mai încercau să mă izoleze. Dar eu nu pot să fac asta, atât timp cât formaţiunea este condusă de cine e condusă. Chiar şi când Boc era primar la Cluj, aproape nu aveam relaţii cu el, aşa gândea el. În spatele meu am nişte oameni cu care am pornit la lucru, eu trebuie să îi consult, să văd dacă şi ei vreau aceleaşi lucruri, aşa că nu pot să semnez că trec de colo-colo. Rep.: Nu aveţi nevoie de o emblemă politică... Ionel Fărcaş: O am, dar am şi brandul meu, ca să zic aşa. Oamenii contează

pe mine şi toţi cei de la putere trebuie să înţeleagă că apa, curentul, canalizarea, drumul, trotuarele, toate acestea nu sunt lucruri pe care să le dai doar unora, doar pentru că faci politică cum vrei tu. Sunt lucruri de care oamenii au nevoie, lucruri care ţin de învăţământ, cultură, sănătate şi atunci, indiferent despre cine vorbim, acestea trebuie finanţate la fiecare comună în parte. Rep.: Ce alte proiecte mai aveţi în viitorul apropiat? Ionel Fărcaş: Există, de exemplu, un proiect pentru Sânicoară, unde există o problemă, deoarece avem doar o jumătate de sat canalizată. Proiectul vizează o staţie de epurare proprie, astfel ca satul să nu mai depindă de staţia de epurare din Apahida, pentru că există dese întreruperi de curent şi atunci pompele nu funcţionează. Am gândit proiectul pentru toată zona, mai ales că acolo am dat loturi de teren tinerilor, o parte şi-a construit deja case, alţii s-au mutat deja şi vrem staţie de epurare proprie. De asemenea, la Corpadea, drumul este jumătate asfaltat, jumătate nu. Proiectul iniţial era pe un kilometru şi jumătate, a rămas doar un kilometru. Oamenii de acolo trebuie să aibă răbdare, am depus un proiect şi am primit răspuns de la Ministerul Dezvoltării că o să-l ia în discuţie şi, în funcţie de sumele pe care le au la dispoziţie, problema se va rezolva. Eu sper să rezolvăm cu programul ministrului Elena Udrea, cu 10 000 de kilometri. Dacă nu, vom rezolva noi, vom aloca anul viitor sume pentru asfaltare. E

Rep.: Aţi amintit de învăţământ... Ionel Fărcaş: În privinţa învăţământului, avem un proiect derulat prin Banca Mondială, am găsit şi amplasamentul pentru o nouă grădiniţă în Apahida. Acum avem 250 de copii la grădiniţă, cu grupe de până la 40 de copii, prea mari. Deja am început construirea unei grădiniţe la intrarea în Câmpeneşti, pe Măsura 322. Vrem ca la Dezmir, în funcţie de numărul de copii, să mutăm grădiniţa din actualul loc în clădirea unde a fost şcoala, care, din păcate, a rămas fără copii. La Corpadea, funcţionează în casa parohială greco-catolică o grupă de grădiniţă, iar noi construim o clădire unde o încăpere va fi pentru copii. Am avut o şedinţă la Pata şi le răspund celor care au sesizat problema celor două poduri mai importante distruse de apă că am introdus problema pe agenda de lucru şi, în perioada următoare, vom transporta piatră mai mare care să consolideze un pic pârâul. Din tot ce discutăm şi din deplasările mele săptămânale, totul este notat şi problemele se rezolvă. În ce priveşte electrificarea zonelor din Câmpeneşti şi Dezmir unde tinerii au primit terenuri pentru case: am investit în ultimii ani sume foarte mari pentru a împânzi amplasamentul cu stâlpi, iar curentul este tras acolo. Tinerii trebuie să-şi facă documentaţia pentru racordarea la reţea şi branşamente, care nu se fac decât de către Electrica sau firme specializate. Noi ne-am făcut datoria, am introdus liniile, mai avem 10 stâlpi de montat pentru ca electrificarea acestor zone să fie gata, dar furnizarea de curent electric nu o facem noi. Cetăţenii trebuie să mai ştie că problemele de pe agendă sunt în grafic, ne străduim să le rezolvăm în limita fondurilor, pentru că totul costă bani, iar banii sunt număraţi. Dar vrem să satisfacem toate cerinţele celor care chiar au nevoie de drumuri, curent, apă, şcoli, grădiniţe, puncte sanitare, adică tot ceea ce înseamnă civilizaţie. Răbdare şi vor fi rezolvate. Pentru perioada următoare, ca o ofertă a mea: prioritatea mea este buna gospodărire a comunei şi satelor aparţinătoare, iar scopul meu este de a realiza lucruri mari, importante, nu să mă prind în conflicte mărunte cu oameni care nu vor decât să se certe. Fiecare colţ al comunei trebuie să aibă condiţiile civilizate de care vorbeam. Vor fi două şcoli mari, cu peste 1000 de copii, în Apahida şi în Sânicoară, vom moderniza curţile acestora şi nici un copil nu va merge pe jos, sunt două autobuze care îi duc şi îi aduc, copiii nu vor avea probleme cu frigul, ploaia.