Buletin DCDI nr.4

Page 1

Universitatea BabeČ™-Bolyai Cluj-Napoca

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

Nr. 4, Mai 2007


2

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

Paleontologia, încotro? EDITORIAL

Prof. Dr. Ioan Bucur

Trăim o epocă în care avântul tehnologic a împins omenirea înspre limite inimaginabile, care frizează sublimul şi grotescul deoprotivă. Aceste limite trimit înspre spaţiile infinite ale universului dar şi înspre infinitul neantului ascuns în ciupercile posibilelor explozii atomice. Trăim adesea cu impreasia că omul tehnologic, supracomputerizat, se artificializează, îndepărtându-se vertiginos de sursa lui primară, Natura. Dacă o astfel de simţire ar putea fi extrapolată la scară globală, pentru noi românii ea se suprapune peste trăirea depresivă a tranziţiei de la un sistem la altul, când puţinele rânduieli valorice sunt dărâmate şi ceea ce se pune în loc pare mai degrabă haotic. În această lume în care cotidianul şi pragmaticul îşi revendică partea leului, cultura şi ştiinţa se strecoară cu

greu, îmbulzite şi şifonate printre preocupările îmbălsămate de clinchetul gologanilor. Şi se pune atunci întrebarea care ne revine mereu: unde este normalitatea? În pasiunea dezinteresată a cercetătorului Naturii sau în goana nebunatică după profit? Dacă în lumea supertehnologizată de azi cercetătorii trăsăturilor fundamentale ale Naturii le-ar putea părea multora desueţi, ce s-ar mai putea spune de paleontologi, scormonitori ai tainelor Naturii în trecutele milioane de ani? Odată cu tehnologiile avansate, lumea evoluează înspre abordări tot mai diverse ale mediului natural şi artificial. În cadrul acestora, unele domenii câştigă teren, altele pierd. Tendinţele ultimelor decenii au arătat că Paleontologia, odată cu ansamblul domeniului geologic, cunoaşte un nemeritat însă aproape inevitabil declin. Prinţesă a ştiinţelor biologice şi geologice la început de secol XX, Paleontologia a ajuns la apogeul recunoaşterii ei practice, mai ales prin micropaleontologie, în cea de a doua parte a aceluiaşi secol. Ori, tot de aici, se pare, i se trage şi declinul: tehnici noi au înlocuit parţial sau total Paleontologia în domeniile ei de aplicabilitate practică. Pe de altă parte, interesul ei cultural a scăzut odată cu declinul, de-a lungul secolului trecut, al unui anumit tip de cultură cu iz clasic. Ce am putea crede din toate acestea? Că lumea nu mai este interesată de cunoaşterea fundamentală? Că apetenţa pentru cultură şi ştiinţele Naturii, integrate în cultură, a dispărut? Oricât de pesimişti am fi, realitatea ne contrazice. Există poate o ierarhie a priorităţilor lumii de azi în care ştiinţele Naturii, îndeosebi geologia clasică (inclusiv Paleontologia) nu îşi găsesc un loc în frunte. Dacă privim însă atent

în jur vedem că în multe colţuri înfloresc mugurii pasiunii. Ori acesta este indiscutabil un semn al continuităţii. Pasiunile nu cresc din nimic: ele izvorăsc din tradiţie şi se hrănesc din educaţie. S-au schimbat doar parametrii raportărilor la realitate. Dacă lumea de azi este mai mult decât oricând una a concurenţei, slujitorii domeniului pe care îl servim trebuie să înveţe să devină competitivi şi învingători. Este insuficient şi ineficient să constatăm că Paleontologia este în declin. Este necesar să facem eforturi pentru a o readuce în avangarda preocupărilor ştiinţifice ale lumii contemporane prin toate mijloacele ce ne stau la îndemână: de la cercetare, la educaţie universitară şi şcolară şi până la educaţie civică. Să readucem Paleontologia în sfera culturii! PALEONTOLOGIA ÎN SECOLUL XXI Sub această denumire s-a desfăşurat un workshop internaţional: Paleontology in the 21st Century: International Senkenberg Conference (Frankfurt, 1997). Manifestarea s-a soldat cu un volum în care au fost sintetizate principalele teme abordate. Ele acoperă practic întregul spectru al paleontologiei. Iată câteva dintre ele: -Paleontologia în mediul academic: tendinţe recente şi oportunităţi viitoare; -Consultanţa în secolul XXI; -Finanţarea guvernamentală pentru paleontologie-provocări şi oportunităţi viitoare; -Paleontologia în muzee şi institute în secolul XXI; -Morfologia funcţională în secolul XXI; -Geobiologia: articularea unui concept; -Macroevoluţia în secolul XXI;


Nr. 4 Mai 2007

-Paleoclimatologia în secolul XXI; -Paleobiologia în secolul XXI; -Computerele, cuantificarea şi bazele de date în secolul XXI; -Paleontologia şi Media în secolul XXI; -Publicaţii în paleontologie în secolul XXI; -Reglementări guvernamentale ale paleontologiei în secolul XXI; -Educaţia universitară în paleontologie în secolul XXI. Ce impresie ne poate lăsa simpla prezentare a acestor titluri? Sentimentul ar putea fi şi chiar este, cel puţin pentru unii dintre noi, unul reconfortant. Vastitatea aspectelor pe care le acoperă paleontologia este impresionantă. Tot atât de impresionantă este şi complexitatea problemelor cu care se confruntă fiecare din aceste aspecte în acest început de secol XXI. Sunt multe idei remarcabile care pot fi desprinse din volumul amintit. Pentru cei interesaţi, iată indicaţia bibliografică: Paleontology in the 21st Century Workshop / International Senkenberg Conference, eds. H. R. Lane, J. Lipps, F. Steininger & W. Ziegler. Kleine Senkenberg-Reihe 25. Verlag Waldemar Kramer, Frankfurt am Main, 1997. ISBN 3-7829-1149-10. Din multitudinea aspectelor prezentate în volum o să mă refer doar la unul: educaţia universitară şi paleontologia. Se prezintă mai întâi stadiul actual al palentologiei în educaţia universitară, adică unde ne aflăm în momentul de faţă? Se trece în revistă, în esenţă, conţinutul cursurilor care se predau la nivel “undergraduate”, “graduate” şi “postgraduate”. Sunt prezentate apoi câteva direcţii necesare pentru dezvoltări viitoare: înspre ce ne îndreptăm? Sunt prezentate de asemenea principalele greutăţi şi probleme ce trebuie să le depăşim! În sfârşit, capitolul se încheie cu prezentarea a două scenarii de viitor, cel mai rău şi cel mai bun, care sună astfel: “În scenariul cel mai rău, cunoştinţele paleontologice şi expertiza paleontologică sunt văzute în mare de către studenţi şi ne-studenţi ca irelevante şi neinteresante. Aceasta va opri influxul de studenţi în programele de paleontologie, care suferă şi mor. Modul în care paleontologia este învăţată la nivel “undergraduate” striveşte dorinţa de a învăţa şi de a face noi descoperiri. Nimeni nu învaţă şi nu dezvoltă abilităţi de a face descoperiri creative şi semnificative în domeniu. Prea multă cercetare “pedestră” în paleontologie grăbeşte decesul paleontologiei din curricula departamentelor de geologie. Profesorii de paleontologie nu sunt înlocuiţi de alţi paleontologi la pensionare sau dacă pleacă. Nici un student nu găseşte de lucru în paleontologie, indiferent de gradul obţinut. Lipsa oportunităţilor viabile de a fi angajat dă ultima lovitură paleontologiei în cadrul educaţiei universitare. În scenariul cel mai bun, paleontologia este larg recunoscută, pe picior de egalitate cu geofizica, geochimia, biologia moleculară, genetica, şi alte domenii ale ştiinţei întrun cadru universitar. Cercetarea paleontologică continuă să crească în calitate şi cantitate, şi continuă să genereze entuziasm şi interes în cadrul unui larg segment al societăţii. Numărul de posturi în paleontologie creşte, odată cu numărul de cursuri care se oferă la nivel “undergraduate” şi “graduate”, înscrierile

3

la cursuri şi numărul de studenţi absolvenţi care termină şi găsesc de lucru în domeniu. Studenţii la nivel “undergraduate” îşi dezvoltă un mod de gândire prin analiza informaţiei, mai degrabă decât simpla învăţare a faptelor şi figurilor. Ei dezvoltă o apreciere profundă pentru unicitatea datelor paleontologice şi timpul geologic, asupra a ceea ce reprezintă fosilele, cum putem învăţa din acestea despre trecut şi lumea de azi, şi cum le putem utiliza pentru a face predicţii despre viitor. Îi invăţăm să evalueze efectiv multiplele ipoteze competitive, să se descurce cu probleme şi date care nu sunt întodeuna precise, bine delimitate şi având soluţii simple, unice. Îi ajutăm să gasească uneltele necesare pentru a afla soluţiile la problemele complexe, astfel încât să poată vedea interrelaţiile dintre paleontologie şi biologie, geologie, antropologie, chimie şi fizică. Studenţii la nivel “graduate” gãsesc căi şi mai sofisticate de a gândi şi analiza datele şi învaţă cum să facă cercetare, să gândească, să comunice în mod creativ, ştiinţific şi eficient, mărind astfel flexibilitatea lor în găsirea oportunităţilor de angajare şi abilitatea lor de a concura eficient pentru cele câteva oportunităţi care există.” În sfârşit, capitolul se încheie cu evidenţierea unor probleme care ar trebui urmărite de comunitatea paleontologică internaţională pentru a planifica rolul pe care paleontologia trebuie să îl joace în educaţia universitară în secolul XXI. Acestea sunt: Trebuie paleontologii, ca grup internaţional, să facă un lobby mai activ pentru creşterea finanţării pentru cercetare pe lângă administraţiile naţionale, regionale sau locale şi pe lângă sectorul privat? Dacă da, care este calea cea mai eficientă de a face acest lucru? Trebuie paleontologii, ca grup internaţional, să facă un lobby mai activ pentru finanţarea crescută pentru educaţia universitară pe lângă administraţiile naţionale, regionale sau locale. Şi dacă da, cum? Trebuie paleontologii, ca grup internaţional să boicoteze activ editurile responsabile pentru creşterea vertiginoasă a preţurilor revistelor de paleontologie prin refuzul de a le trimite manuscrise? Care este calea cea mai eficientă pentru toţi paleontologiii (nevertebratişti, vertebratişti, micropaleontologi, şi alţii) de a lucra împreună ca o unitate pentru a schimba aspectele cele mai puţin deziabile ale acestui status quo? Care este calea cea mai eficientă pentru paleontologi de a educa şi a convinge colegii din alte domenii, ca şi publicul general, că ceea ce facem este valoros şi interesant? Care este calea cea mai eficientă pentru paleontologii din întreaga lume de a menţine o comunicare legată de problemele comune cu care ne confruntăm şi posibilele soluţii la aceste probleme? Materialul pe care il prezentăm în acest număr al buletinului la rubrica “Realizări remarcabile” este o pledoarie pentru un scenariu optimist. El demonstrează de asemenea că paleontologia românească îşi revendică un loc binemeritat în concertul lumii moderne şi constituie un model pentru abordări viitoare. Prof. Dr. Ioan Bucur


4

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

Politica Cercetării SPAȚIUL EUROPEAN AL CERCETĂRII Programe comunitare şi alte oportunitãţi de colaborare internaţionalã

Cercetarea va beneficia de finanţare prin Fondurile Structurale (FS) în cadrul Programului Operaţional Sectorial - Creşterea Competitivităţii Economice, componenta cercetare-dezvoltare-inovare (POSCCE-componenta CDI), care va sprijini financiar proiecte în trei domenii majore de intervenţie, şi anume: D1 – Cercetarea în parteneriat între universităţi / institute de cercetare-dezvoltare şi intreprinderi (industrie) în vederea obţinerii de rezultate aplicabile D2 – Investiţii în infrastructura de CDI D3 – Accesul intreprinderilor, în special IMM, la activităţi de CDI. Domeniul major de intervenţie D1 În sensul creşterii competitivităţii economice a României, obiectivele domeniului de intervenţie au în vedere: Încurajarea parteneriatului între universităţi/institute de cercetaredezvoltare şi intreprinderi pentru intensificarea activităţilor de C-D şi creşterea transferului tehnologic,

în special în domenii de prioritate europeană şi/sau de interes economic pentru România; Generarea de rezultate de interes economic şi transformarea cercetărilor în produse, tehnologii şi servicii noi sau îmbunătăţite, cu cerere pe piaţa; Asigurarea transferului de cunoştinţe de la instituţiile de C-D către întreprinderi; Dezvoltarea tehnologica a întreprinderilor ca prim factor pentru creşterea competitivităţii lor; Dezvoltarea capacităţii personalului C-D din România prin parteneriate cu cercetători cu experienţă care lucrează în străinătate, in domenii high-tech. Domeniul major de intervenţie D1 va sprijini dezvoltarea tehnologică bazată pe cercetări industriale şi precompetitive, în vederea realizării şi testării de noi produse, tehnologii şi servicii plecând de la ideea că baza dezvoltării competitivităţii viitoare a firmelor este întărirea cooperării în C-D între institutele de C-D/universităţi şi firme. Operaţiunile indicative prin care se va realiza obiectivul de mai sus sunt: O1.1. Sprijinirea proiectelor în parteneriat în C-D între intre-

prinderi şi instituţii de cercetare/ universităţi. O1.2. Sprijinirea proiectelor complexe de C-D care vor atrage specialişti din străinătate.

O1.1. Sprijinirea proiectelor în parteneriat în C-D între întreprinderi şi instituţii de cercetare/universităţi. Se urmăreşte întărirea relaţiilor între firme şi instituţiile de CD prin diverse forme de parteneriate în vederea integrării activităţii de CD şi a transferului tehnologic (parteneriat cercetare-beneficiar, reţele, clustere etc.). În cadrul acestor proiecte intreprinderile vor beneficia de transferul de cunoştinţe către personalul implicat în aplicarea rezultatelor cercetărilor în intreprindere. De asemenea intreprinderile pot aplica pentru sprijin pentru training prin POS Resurse Umane, în cadrul axei prioritare „Creşterea adaptabilităţii forţei de munca şi a intreprinderilor”, prin care sunt promovate programe de formare antreprenorială şi dezvoltare a competenţelor manageriale, precum şi servicii de consultanţă şi asistenţă pentru iniţierea de noi afaceri.


Nr. 4 Mai 2007

5

Categorii de activităţi eligibile: • activităţi de cercetare industrială (aplicativã); • activităţi de dezvoltare • experimentală (precompetitivă); • înregistrare brevete (pentru instituţii publice şi IMM-uri). O1.2. Sprijinirea proiectelor complexe de C-D care vor atrage specialişti din străinătate

sã creeze şi sã formeze nuclee de cercetare şi expertiză în cadrul unui institut CD, al unei universităţi sau al unei firme gazdã. Instituţiile gazdã trebuie sã răspundă unor criterii de selecţie bazate pe domeniu de activitate de înaltã tehnologie, precum şi pe asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării unei activităţi de cercetare-dezvoltare de performanţă.

Prin această operaţiune se urmăreşte şi atragerea de specialişti de înalt nivel (din străinătate), care

Categorii de activităţi eligibile: •cercetare fundamentală (într-o măsură redusă şi numai dacă este

absolut necesar); •cercetare industrială/aplicativă; •dezvoltare experimentala/ precompetitivă; • înregistrare brevete (pentru instituţii publice şi IMM-uri).

În tabelul de mai jos sunt prezentate sintetic valoarea şi limitele de finanţare a unui proiect: Valoarea eligibilă a proiectului (euro)

Min. 200.000, max. 1.000.000

Cercetare-dezvoltare: Instituţii publice CD non-profit şi universităţi (pentru activitãţi ne-economice)100% Altele, inclusiv intreprinderi / instituţii C-D organizate ca firme: - cercetare fundamentala şi industrialã 50-65%; Dimensiunea - dezvoltare experimentalã 20-35% maxima a grantului Dimensiunea grantului creşte în cazurile: din costurile eligi- colaborării între intreprinderi mari cu cel puţin un IMM sau bile (%) - colaborarea cu o instituţie publicã C-D sau - diseminarea rezultatelor Intensitatea va creşte pentru : - cercetare industrială 65-80%; - dezvoltare experimentală 35-50% Contribuţia privată acoperă diferenţa dintre costurile totale eligibile şi valoarea maximã alocatã din fonduri publice. Contribuţia minimă Contribuţia privatã poate varia între 20% - 65%. a aplicantului Beneficiarul trebuie sã contribuie cu minim.20% din costurile eligibile, fie din propriile venituri, fie dintr-o finanţare externă, care sa nu provină din fonduri publice.

Criterii de selecţie a proiectului Criterii de eligibilitate În afara criteriilor de eligibilitate generale, există şi câteva criterii specifice pentru fiecare operaţiune şi anume: Criterii de eligibilitate specifice Operaţiunii 1:

Parteneriat obligatoriu între instituţii C-D / universităţi şi intreprinderi. Criterii de eligibilitate specifice Operaţiunii 2 privind conducatorul de proiect: •să aibă cel puţin 5 ani vechime în domeniul de activitate şi titlul de doctor în ştiinţe; •specialistul să fi lucrat (sau sã fi

fost la studii pentru doctorat sau post-doctorat) cel puţin 3 ani în străinătate (în universităţi sau instituţii de cercetare), în ultimii 5 ani; •acordul instituţiei de cercetare/ universităţii sau intreprinderii în care se va implementa proiectul de cercetare.


6

Conducătorul de proiect, de orice naţionalitate, va fi angajat cu normã întreagã, pe o perioadã determinatã (cel puţin durata proiectului) în instituţia C-D/universitatea sau întreprinderea în care este organizat proiectul şi va avea statutul de cercetător ştiinţific. Dacã la momentul selecţiei proiectelor, specialistul este angajat cu contract de munca, atunci îşi suspendă activitatea la locul de muncă anterior. Criterii de selecţie: Criterii ştiinţifice Claritatea şi relevanţa obiectivelor propunerii de proiect Contribuţia la atingerea unor obiective strategice în dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice şi/sau a tehnologiilor de vârf Calitatea ştiinţifică a parteneriatului din cadrul propunerii de proiect şi competenţa ştiinţifică şi managerială a conducătorului de proiect Criterii profesional-economice Propunerea de proiect prezintă posibilitatea de exploatare şi aplicare a rezultatelor; Planul de realizare este coerent şi realist elaborat (realismul propunerii de proiect, măsurabilitatea rezultatelor, calitatea managementului, studierea riscurilor, statutul proprietăţii intelectuale şi a drepturilor de folosinţă) ; Validitatea/ eligibilitatea costurilor; ajutorul cerut este proporţional cu rezultatul aşteptat şi se încadrează în dimensiunea stabilitã; Capacitatea organizaţiilor candidate sau a consorţiului de a desfăşura activităţile profesionale şi a planului de lucru (asigurarea resurselor materiale şi financiare

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

necesare realizării propunerii de proiect, inclusiv calitatea infrastructurii C-D existente) Criterii profesional-economice specifice Operaţiunii 1: - Existenţa unui acord viabil între parteneri, cu îndatoriri şi responsabilităţi Valoarea inovativã a propunerii de proiect - Rezultatele directe aşteptate sunt produse, tehnologii sau servicii cu valoare adăugată mare şi sunt aplicabile în economie; Criterii privind impactul proiectelor Impactul economic şi social al propunerii de proiect (efecte economice generale şi specifice pentru agenţii economici implicaţi în proiect, contribuţia la crearea unor condiţii mai bune de muncă şi viaţă, inclusiv sănătate, oportunităţi pentru învăţământ şi perfecţionare, creare de noi locuri de muncă, consideraţii etice etc); Impactul ştiinţific şi tehnic şi nivelul de diseminare al rezultatelor ştiinţifice şi tehnologice; Criterii preferenţiale (de îmbunătăţire a scorului) Se vor acorda puncte suplimentare pentru: propunerile de proiecte care se încadrează într-un domeniu de prioritate europeană şi/sau de interes economic pentru România propunerile de proiecte care conduc la reducerea decalajelor între regiunile ţării; propunerile de proiecte care au în vedere protecţia mediului contribuţia propunerii de proiect asupra implicării tinerilor cercetători în activităţile ştiinţifice;

contribuţia propunerii de proiect la crearea de noi locuri de muncă propunerile de proiecte care au în vedere egalitatea de şanse. În cadrul programului IMPACT pentru aceste operaţiuni indicative se vor finanţa proiecte de tip B prin care se va oferi consultanţă de specialitate pentru realizarea unor documentaţii necesare pregătirii aplicaţiilor tip proiecte de cercetare-dezvoltare în parteneriat instituţii de cercetare – agenţi economici prin care se va fundamenta impactul rezultatelor acestora în economie şi aplicaţiilor tip proiecte de inovare pentru întreprinderi prin care se va fundamenta contribuţia acestora la creşterea competitivităţii economice. Aceste documentaţii pot fi: plan de afaceri, studii de piaţă, studii de impact, analize economice, etc. Gabriela Crişan

Bibliografie: MEdC – PROGRAMUL IMPACTPACHET DE INFORMAŢII 2006 MEC - Programul Operational Sectorial “CRESTEREA COMPETITIVITATII ECONOMICE” - Varianta 2 MEC - Programul Operational Sectorial “CRESTEREA COMPETITIVITATII ECONOMICE” - Program Complement - Proiect – Septembrie 2006


Nr. 4 Mai 2007

7

Realizări Remarcabile Progrese în cunoaşterea ecosistemelor cretacic terminale cu dinozauri din Transilvania La vremea în care Baronul von Nopcsa semnala pentru întâia oara resturi de dinozaurieni în formaţiunile cretacic terminale din Transilvania (cu doar câţiva ani înaintea sfârşitului de secol XIX), ştirea făcea senzaţie în comunităţile academice de pretutindeni. De atunci şi până acum, interesul pentru dinozaurii transilvani s-a menţinut şi chiar amplificat, cel puţin din două considerente fundamentale: ei constituie un exemplu ilustrativ al rezultatelor unei evoluţii desfăşurată – cel puţin episodic - în condiţii paleogeografice restrictive, având drept consecinţă diminuarea taliei animalelor, iar pe de altă parte implică reprezentanţi ai unor ultimi taxoni ai grupului, ce au vieţuit nu cu foarte mult timp înaintea extincţiei masive a dinozaurilor. Ori, dispariţia dinozaurilor este un bioeveniment insuficient clarificat, ce continuă să rămînă controversat şi care a umplut deja extrem de multe pagini. Privind retrospectiv, putem aprecia că cercetarea terenurilor cretacice în facies continental din Transilvania s-a desfăşurat extrem de inegal sub aspectul interesului alocat diferitelor arii fosilifere deja dovedite sau doar potenţiale, pe parcursul a peste o sută de ani de preocupări. Până foarte recent - mai exact, cu ceva mai puţin de ultimul deceniu - succesorii întru preocupări

ai baronului paleontolog transilvan nu au făcut altceva decât să reia săpături în localităţile deja semnalate de acesta în remarcabila sa lucrare publicată în 1905. Astfel, aproape toate energiile s-au canalizat spre Depresiunea Haţegului, în locuri precum Vălioara, Pui şi îndeosebi Sânpetru pe Valea Sibişelului, în vreme ce alte zone au rămas mai degrabă într-un nedorit con de umbră. În ultimii opt ani, o echipă altminteri puţin numeroasă - de paleontologi universitari clujeni au încercat şi reuşit să semnaleze câteva noi localităţi cu astfel de fosile, atât în Depresiunea Haţeg cât şi, îndeosebi, în alte părţi ale Transilvaniei. În Depresiunea Haţeg, au fost prospectate aflorimentele Cretacicului terminal care apar expuse în albia Râului Mare, între Râu de Mori şi Haţeg, rezultate pozitive fiind oferite îndeosebi de două locaţii fosilifere, pe care leam numit Toteşti-baraj şi Nălaţ-Vad (ambele publicate în anul 2002). Astfel de apariţii nu sunt deloc întâmplătoare şi respectă o logică geologică elementară: în acea zonă, pătura de bolovănişuri şi pietrişuri pleistocen-holocene este extrem de subţire, iar eroziunea a scos cu uşurinţă la iveală de sub acoperirea lor substratul cretacic. Este chiar de mirare aşadar că aceste aflorimente

nu au fost reperate mai de timpuriu de geologii care au străbătut Bazinul Haţeg, aşa cum un mare păcat este că nici un paleontolog se pare, nu a urmărit săpăturile efectuate pentru lucrările hidrotehnice de pe Râul Mare, care ar fi putut scoate – iar după unele informaţii, chiar au scos - la iveală nu puţine fosile. Punctul fosilifer de la Toteştibaraj, unde depozitele Cretacicului superior pot fi urmărite pe câteva sute de metri în aval de barajul lacului de acumulare de la Pâclişa, se remarcă îndeosebi prin frecvenţa cuiburilor cu ouă de dinozauri. Este locul din care a fost colectat cel mai mare număr de astfel de ouă din România şi ţările învecinate, îndeosebi cu prilejul muncii în teren al unei echipe românobelgiene, în cadrul unei colaborări dintre Universitatea Babeş-Bolyai Cluj şi Institutul Regal de Ştiinţele Naturii Bruxelles. Ouăle păstrate întregi revin sauropodelor, fiind atribuite oo-speciei Megaloolithus cf. siruguei. În afara acestora însă, anumite fragmente de coji de ouă dovedesc şi prezenţa altor dinozauri, precum cei theropozi, sau ai altor grupe de reptile. Au mai fost colectaţi numeroşi dinţi ai unor mamifere primitive din grupul multituberculatelor, locaţiile de pe Râul Mare dovedindu-se a fi cele mai bogate în astfel de resturi pentru Cretacicul superior din


8

Europa. Materialul se află deja în studiu, prefigurându-se noi taxoni, la fel ca şi o cunoaştere ameliorată a altora, deja semnalaţi în regiune. Dacă multituberculatelor cretacice le adăugăm pe cele paleocene de la Jibou (Sălaj), în acest caz putem aprecia că la universitatea clujeană se găseşte în prezent cea mai consistentă colecţie de acest fel din această parte a continentului european. La Nălaţ-Vad, arie aflată cu doar cîţiva km în aval în raport cu Toteştibaraj, cuiburile cu ouă de dinozauri nu lipsesc, însă sunt mai puţin numeroase. Locul se detaşeazã însă prin remarcabila densitate de elemente scheletice (oase şi dinţi) fosile care au îmbogăţit colecţia Laboratorului de Paleotheriologie al universităţii clujene. Între ele sunt de amintit fragmente scheletice de peşti, amfibieni, şopârle, ţestoase, dinozauri, păsări, mamifere, multe dintre ele adevărate rarităţi pentru ştiinţă. De remarcat la acest capitol, sunt de pildă două schelete parţiale de dinosauri ierbivori (un euornithopod şi un sauropod), fosilizări foarte rare pentru Bazinul Haţeg, unde de regulă oasele se întâlnesc în majoritatea covârşitoare a situaţiilor disjuncte sau fragmentare, în lentile. Tot la Nălaţ-Vad a fost descoperită o lentilă carbonatică (coquina, „floodplain limestone”), în care abundă fragmente de coji de ouă ale unor păsări primitive (enantiornithe), alături de oase de microvertebrate (mici reptile, mamifere). Remarcabile sunt câteva fragmente de mandibule de multituberculate, care cu siguranţă vor aduce noi elemente de cunoaştere pentru acest grup de mamifere. O astfel de lentilă carbonatică nu a mai fost până acum semnalată din Cretacicul terminal

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

Oase ale bazinului in conexiune anatomica ale unui dinozaur euornithopod, Sânpetru, Valea Sibişelului.

Incisiv de multituberculat, Poiana Ruscă

Fragment de trunchi silicifiat cretacic superior, Lancrăm

Craniu de crocodilian de la Oarda de Sus, jud. Alba

Mandibulă de dinozaur ornithopod (Zalmoxes) din situl nou descoperit de la Nălat-Vad

Coquina cu fragmente de coji de ouă, probabil ale unor păsări cretacice


Nr. 4 Mai 2007

9

Palinomorfe din Cretacicul Bazinului Haţeg

Cuib cu ouă ale unor dinozauri sauropozi

Urmă de dinosaur, Lancrăm, jud Alba

Vertebrate si ouă de dinozauri din Cretacicul superior de la Toteşti-baraj.

românesc, ea asemănându-se cu descoperiri similare din Wyoming. La Pui, în sudul bazinului Haţeg, au fost descrişi de echipa românobelgiană, taxoni noi pentru ştiinţă din grupul squamatelor, precum Beklesius nopcsai Folie & Codrea sau Bicuspidon hatzegiensis Folie & Codrea. Ambele forme constituie apariţii extrem de surprinzătoare. Primul dintre genurile amintite a fost semnalat până acum doar din Jurasicul terminal al Angliei şi Portugaliei, sau din Cretacicul timpuriu al Spaniei şi Marocului. Apariţia din Haţeg, extinde aşadar istoria genului cu peste 60 de milioane de ani, fiind unică pe plan european. Ea poate fi explicată fie prin prezenţa unei specii relicte, fie printr-o intruziune petrecută la un anumit moment, sosind din altă regiune. Cel de al doilea gen amintit, ridică şi mai delicate probleme de interpretare paleobiogeografică, atâta timp cât el nu este cunoscut decât din faunele cretacice nordamericane, fiind până acum absent din cele asiatice. Ori, după unele opinii, Oceanul Proto-Atlantic era la acea vreme, de netrecut... Studiile sedimentologice, la fel ca şi cele de spori-polen, indică paleomedii care au evoluat în ambianţa unui sistem fluvial instalat în zonă la finele Cretacicului, în condiţiile unui climat subtropical, cu peisaje invadate de ferigi, gimnosperme, dar şi o diversitate remarcabilă de angiosperme. În afara Haţegului, noi situri cu resturi de dinozauri au fost reperate de către paleontologii clujeni în Munţii Poiana Ruscă şi îndeosebi în judeţul Alba, în aria cuprinsă între Vinţul de Jos – Şard – Oarda de Jos – Sebeş. De aici provine, între alte câteva sute de fosile, şi un craniu de crocodil atribuit speciei Allodaposuchus precedens Nopcsa, piesă unică sub aspectul


10

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

Reconstituire de hadrosaur, Telmatosaurus transylvanicus

Situl nou descoperit la Nălat-Vad

fosilizării impecabile (specia era descrisă până acum doar pe baza unor fragmente). Remarcabile sunt de asemeni piesele de nodosauri care provin din aceeaşi zonă, pe care chiar Nopcsa la vremea sa le considera extrem de rare, preţuindule adecvat (motiv pentru care atunci când şi-a vândut colecţia la British Museum, a solicitat pentru astfel de fosile un preţ mai mare...). La Lancrăm, a fost semnalată de către paleontologii clujeni singura urmă de dinosaur menţionată din ţara noastră, care revine probabil unui dinozaur ornithopod, probabil unui reprezentant al genului Zalmoxes. Descoperirile din regiunile amintite, sunt importante şi pentru indiciile tafonomice pe care le oferă, putându-se deja contura o preferinţă a unor taxoni pentru anumite ambianţe. În plus, în aflorimentele de pe Râul Sebeş au fost colectate şi fosile ale unor vegetale, între care se cuvine amintit un nou taxon de gimnosperm mezofitic, Telephragmoxylon transsylvanicum Iamandei, Iamandei & Codrea. Prospecţiunile din judeţul Alba au avut între altele drept consecinţă şi modificarea radicală a hărţii geologice a zonei, atâta timp cât harta publicată de Institutul

la justa lor valoare, de comunitatea ştiinţifică internaţională. Totodată, aş dori să mai subliniez un ultim aspect: în abordarea ştiinţelor Vieţii şi Pământului, valoarea unei universităţi rezidă între altele şi în consistenţa colecţiilor didactice şi ştiinţifice. Fosilele deja colectate de către noi, o realitate palpabilă, nu fac altceva decât să consolideze colecţiile deja existente, iar această direcţie ar trebui în permanenţă continuată. Ar fi de dorit ca aspectele practice să fie încurajate pe de o parte prin misiuni de teren finanţate şi susţinute logistic direct de universităţi – exemplul descoperirior de hominizi primitivi din Ciad susţinute direct de Universitatea din Poitiers, este edificator -, iar pe de alta, prin practici cât mai numeroase organizate pentru studenţii naturalişti. Altminteri, se ajunge la o paleontologie exclusiv livrescă, care deşi pe alocuri se mai practică, este de neconceput.

Geologic al României semnala în acea regiune depozite exclusiv paleogene. În fine, o altă contribuţie a paleontologilor clujeni priveşte confirmarea existenţei dinozaurilor în nord-vestul Transilvaniei, în Sălaj, nu departe de Jibou. Nopcsa semnala de acolo la începutul secolului trecut, câteva fragmente de oase pe care le atribuia ţestoaselor, crocodililor sau dinozaurilor ornithopozi care însă, surprinzător, nu au convins îndeajuns comunitatea ştiinţifică. Din acest considerent, mult timp depozitele respective au fost estimate ca fiind considerabil mai tinere, paleogene. Recent însă, săpăturile au scos la lumină un eşantionaj suficient de consistent, ce dovedeşte limpede nimic altceva decât corectitudinea interpretărilor lui Nopcsa, confirmând (dacă chiar mai era necesar) calitatea formaţiei de excepţie a acestuia ca geolog şi paleontolog. Calitatea şi cantitatea materialelor deja colectate din toate aceste regiuni ne îndeamnă să anticipăm un număr consistent de contribuţii ce vor fi publicate în lunile şi anii următori, cu rezultate de care nu se va putea face abstracţie şi care vor fi apreciate în mod cert,

Prof. Dr. Vlad CODREA Departamentul de Geologie Facultatea de Biologie şi Geologie


Nr. 4 Mai 2007

11

Personalități marcante Prof. Dr. Emil Burzo Absolvent al Facultăţii de Fizică, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca în 1959, al Facultăţii de Mecanică, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, în 1958, profesorul Emil Burzo şi-a luat doctoratul în Fizică, (conducător Prof. A.Cişman, P. Lamoth), la Timişoara, în 1969. S-a născut la 30.07.1935 în oraşul Moreni, judeţul Dâmboviţa. Cariera profesională a domniei sale a parcurs următoarele etape: 1958-1963 inginer, Uzinele Carbochim din Cluj; 1964-1969 inginer şi şef lucrări asociat (19671969) Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca; 1969-1990 Institutul de Fizică Atomică Bucureşti: cercetător (1969), cercetător principal III (1971); cercetător principal II (1978); cercetător principal I (1984); şef laborator (1974-1976); 1990prezent: profesor, Universitatea Babeş-Bolyai, şi decan (1992-2000) al Facultăţii de Fizică. Director al Centrului de Excelenţă Fizica Corpului Solid (atestat de MEC) şi al Bazei de Cercetare cu Utilizatori Multipli (2000-prezent). Conduce pregătire prin doctorat în specialităţile Fizica Corpului Solid (fizică) şi Ştiinţa Materialelor (ingineri). Sub îndrumarea dânsului au susţinut teze de doctorat 32 persoane din care 7 în regim de co-tutelă cu Universităţile din Grenoble, Strasbourg şi Paris. Amintim aici şi alte activităţi profesionale: cercetător asociat, CNRSGrenoble 1970, Profesor asociat, Carnegie Mellon University, Pittsburgh, 1990; profesor cl. I., Universitatea J.Fourier Grenoble, 1992-1993. A prezentat cursuri sau lecţii la pes-

te 30 Universităţi din Europa, SUA sau China (Viena, Geneva, Chemnitz, Amsterdam, Paris, Grenoble, Varşovia, Cracovia, Belgrad, Osnanbruck, Lyon, Beijing, Nanking, Shanghai, Shenyang, Pittsburgh, etc.). Răspunde de calitatea volumelor publicate la secţiunea de corp solid, Editura Springer Verlag (Germania) fiind editor pentru acest domeniu. Organizaţii profesionale din care face parte: Membru (1993 – ) şi preşedinte (1996 – ) al Comisiei de Fizică la Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare; preşedinte al Comisiei 1 la Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice Universitare (1997 – 2003); preşedinte al Asociaţiei Române de Ştiinţa Materialelor – ARM (1997 – ); preşedinte al Societăţii Române de Materiale Magnetice (1990 – ); membru în Consiliul Uniunii Balcanice de Fizică (1994 – 2003); preşedinte al Secţiei Cluj a Societăţii Române de Fizică (1992-2000); membru în Consiliul Societăţii Europene de Materiale Magnetice EMMA (1998 – 2003); membru al Academiei Româno-Americane, al Societăţi Europeane de Fizică, şi al Societăţi Internaţionale de Rezonanţă Magnetică, membru în Consiliul Ştiinţific ICPE Bucureşti (2000- ), membru in Consiliul Ştiinţific PAC Fizica Corpului Solid IUCN Dubna (2004-) Prof. Emil Burzo a desfăşurat o activitate ştiinţifică prestigioasă, recunoscută pe plan internaţional. Printre rezultatele

ştinţiifice obţinute menţionăm, evidenţierea efectelor vecinătăţii atomice locale asupra momentelor magnetice, elaborarea unui model al magnetismului indus prin câmpul de schimb (epamagnetism), evidenţierea momentelor efective induse de temperatură în cazul metalelor 3d, precum şi modul de blocare a fluctuaţiilor de spin de către câmpul intern şi elaborarea unui model care să justifice datele experimentale, extinderea modelului Néel la sisteme metalice ferimagnetice, analiza interacţiunilor de schimb şi efectul acestora asupra gradului de itineranţă al momentelor magnetice ale atomilor metalelor 3d, dezvoltarea modelu-


12

lui de schimb 4f-5d-3d în compuşi ai pământurilor-rare. A elaborat un model care sã justifice polarizarea benzilor R(5d) considerând prezenţa atât a interacţiunilor de schimb locale 4f-5d precum şi de rază mică de acţiune 5d-3d şi 5d5d. A studiat structurile electronice ale compuşilor pământurilor-rare (ytriu) cu metalele din grupa 3d, în corelaţie cu proprietăţile magnetice. Pe această cale a putut justifica polarizările negative ale stărilor delocalizate 4f şi 3d în compuşi cu ceriu şi respectiv vanadiu. A analizat contribuţiile diferitelor funcţii de undă la interacţiunile magnetice precum şi modul în care efectele de hibridizare condiţionează valorile momentelor magnetice. Două modele îi poartă numele. A elaborat şi studiat proprietăţile fizice ale unor noi matertiale supraconductoare cu temperaturi de tranziţie ridicate evidenţiind efectele substituţiilor asupra proprietăţilor fizice ale acestora. A studiat comportarea magnetică a aliajelor pe bază de nichel reliefând importanţa pe care o are concentraţia electronică a matricii diamagentice. A evidenţiat faptul că modelul Jaccarino-Walker, folosit la analiza comportării magnetice a acestor soluţii solide, apare doar ca un caz particular al unui model propus, mai general. A studiat proprietăţile fizice ale unei game largi de sticle oxidice cu ioni ai metalelor de tranziţie 3d şi 4f şi a analizat stările de valenţă ale acestor ioni în funcţie de compoziţia matrici. A evidenţiat comportarea cvasi-amorfă a soluţiilor solide pe bază de V2O5 etc. A elaborat şi studiat proprietăţile fizice ale peste 150 de noi sisteme de aliaje, compuşi intermetalici sau materiale supraconductoare şi a dezvoltat modele care să justifice comportarea acestora. Aceste studii au condus la evidenţierea aplicabilităţii în tehnică a unor noi materiale magnetice dure cu energii specifice ridicate. Cercetările s-au concreti-

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

zat prin introducerea în fabricaţie a magneţilor de tip Nd-Fe-B (în colaborare cu ICPE) sau a magneţilor legaţi (Sinterom Cluj). Rezultatele activităţii ştinţifice au fost publicate în reviste din ţară şi străinătate sau prezentate la conferinţe internaţionale sub formă de lecţii invitate sau lucrări. Este autor a 451 lucrări ştiinţifice din care 298 au apărut în reviste cotate internaţional (ISI). A prezentat 22 lecţii invitate la conferinţe internaţionale şi respectiv 55 lucrări ştiinţifice, apărute in volumele conferinţelor internaţionale. In ţară a publicat 76 lucrări ştiinţifice din care 62 în reviste ale Academiei Române, iar 14 în reviste ale unor universităţi din ţară. Multe din articole ştiinţifice publicate sunt rodul unor colaborări internaţionale cu cercetători din Franţa (30), Germania (14), SUA (20), Olanda (8), Austria (8), Polonia (5), Rusia (5), Moldova (2), Belgia (1) şi Suedia (1). Este autor a 20 cărţi sau capitole de cărţi din care la 16 este unic autor, iar 3 au fost elaborate în colaborare cu H.Kirckmayr (Univ. Tehnică Viena). Un număr de 14 cărţi sau capitole de cărţi au apărut în edituri de prestigiu din străinătate (North Holland, Springer Verlag, Institute of Physics). Menţionăm volumele apărute în ţară, la Editura Academiei Române, şi frecvent folosite de studenţii şi cercetătorii români: Fizica Fenomenelor Magnetice (3 volume, 1265 pagini) şi Magneţi Permanenţi (2 volume, 935 pagini). In Handbook of Physics and Chemistry of Rare-Earths (North Holand) a publicat capitolul „Physical Properties of R2Fe14BBased Compounds”, 110 pagini (în colaborare). In Springer Verlag, au apărut, în seria de volume LandoltBörnstein Handbook, lucrările: Boron Oxide Compounds, vol. III/27g, 1993, 270 p; Perovskites vol. 27f1α şi 27f1β, 1996, 645 p; Compounds of Rare-Earths and 3d Elements, vol. 19d2, 1990 (în colaborare), 468 p; Silicates, vol III/27i1-5, 2004-2006,

2145 p., sau capitolele din volumul III/19i privind magneţi permanenţi sau aliaje interstiţiale, 1994. In Anglia a publicat lucrarea „Permanent Magnets Based on Nd-Fe-B and Nd-Fe-C” in Reports Progr. Phys. (1998), 170 p. Lucrările ştiinţifice precum şi cărţile elaborate de profesorul Emil Burzo sunt frecvent citate în literatura internaţională de specialitate. Astfel, conform cu ISI–Science Citation Index (USA), în reviste de specialitate cotate internaţional, apar cca 3000 citări. In cărţile publicate pe plan internaţional sunt indexate peste 130 citări, iar în lucrările apărute în Proc. Int. Conf. cca. 90 citări, astfel încât este cel mai citat fizician român. Un număr de 12 teze de doctorat, susţinute în Franţa, SUA sau Germania, au fost axate pe analiza rezultatelor ştiinţifice publicate de Prof. E.Burzo, pe care le confirmă. In anexă se prezintă lista lucrăriilor publicate şi a citărilor acestora excluzând autocitările proprii sau ale coautorilor care au putut fi culese din literatura internaţională. Acestea sunt de peste 2320 şi reprezintă aproximativ 80 % din lista ISI, unde este dat doar numărul total de citări. Rezultatele ştiinţifice ale profesorului Emil Burzo au fost reproduse în peste 30 manuale şi volume de specialitate apărute pe plan internaţional. Printre cărţile care preiau rezultatele ştiinţifice menţionăm: Magnetism, Grenoble Science; Redkozemelnye Magnetiki (Moscova), Permanent Magnets (Oxford); Interstitial Intermetallics (Kluwer), iar în seriile de volume de specialiate care sintetizează rezultatele ştiinţifice valoroase recente, menţionăm Handbook of Magnetic Materials, North Holland (volumele 1, 3, 4, 5, 7, 8, 10, 11), Handbook of Physics and Chemistry of Rare-Earths (vol. 1,2,17, 18, 20, 22, 23, 26), Landolt-Börnstein Handbook (vol. 19f2, 19i2, 19e2), Reports Progr. Phys. (GB), etc. Menţionăm că toate


Nr. 4 Mai 2007

aceste lucrări confirmă rezultatele obţinute şi apreciază drept prioritare cercetările intreprinse. De asemenea cărţile publicate sunt cărţi de referinţă. Spre exemplu J. Coey, preşedinte a Asociaţiei Europene de Materiale Magnetice, apreciază drept admirabil volumul apărut în Landolt-Börnstein Handbuch, vol 19d2 (J. Magn.Magn. Mat. 101, 310 (1991)) iar Zhang califică drept excelentă lucrarea apărută în Rep. Progr. Phys. 61 (1998) (J. Phys. D33; R217, 2000). In bibliografiile recomandate pe plan internaţional, în domeniul magnetismului, se regăsesc chiar şi cărţile apărute în limba română. Pe baza rezultatelor ştinţifice şi a ecoului acestora în literatura de specialitate a fost invitat să facă parte din Comitete Ştiinţifice de Organizare sau Selecţie la 24 conferinţe internaţionale (Zurich, Tokyo, Varsovia, Kiev, München, Suzdal, Dublin, Budapesta, Belgrad, Dresda, Sofia, Izmir, Grenoble, Bucureşti, Chişinău, Istanbul etc.). A prezentat lecţii invitate la Conferinţe Internaţionale (2nd, 3nd and 4nd Int. Conference on Magnetic Materials, Polonia, Eight Workshop on Rare-Earth Magnets, Dayton, Int. Conf. Solid State Physics, Geneva, Magnetic Materials, Dresda, Permanent Magnets Int. Conf., Moskva, 5th School of

13

Theoretical Physics, Katowice, Int. Conf. on Metallic Systems, Polonia, etc.). In calitate de preşedinte a comitetelor internaţionale a organizat în ţară: Int. Conf. on RareEarths and Actinides, Bucureşti, Third Conference of Balkan Physical Union, Cluj-Napoca. La ultima conferinţă au participat 1200 persoane din care 850 din străinătate. In calitate de co-director din partea română, a organizat şcoli de vară franco-române: Nanostructures, Oradea; Aimants permanents hautes performance, Cluj-Napoca; Magnetisme des systems nanoscopiques et structures hybrides (Braşov), Experimental Methods in Magnetism (2005) cu o largă participare internaţională (profesori, studenţi la masterat şi doctorat) din Franţa, Anglia, Austria, Germania. Periodic (2 ani) a organizat sau organizează conferinţele Asociaţiei Române de Materiale; (1997) – Bucureşti, (1999) – ClujNapoca, (2001) – Constanţa, (2003), forum de dezbatere ştiinţifică a realizărilor cercetătorilor români din comunitatea ştiinţifică axată pe studiul materialelor. La aceste reuniuni participă şi oameni de ştiinţă din străinătate. Pentru activitatea sa ştiinţifică, profesorul Emil Burzo a fost distins cu numeroase premii şi distincţii: Premiul

Academiei Române (1971), Premiul de Excelenţă al Academiei Maghiare (2001), Premiul de Excelenţă „Opera Omnia” a Ministerului Educaţiei şi Cercetării (2000), Presidential Seal of Honors, SUAAIP, Diploma de Excelenţă a Institutului de Cercetări pentru Electrotehnica (1995) şi a Universităţii Babeş-Bolyai (2002, 2003, 2004, 2005, 2006). A fost distins cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Comandor pentru activitatea ştiinţifică desfaşurată. A fost ales Felow la Institute of Physics (GB). Este Membru Corepondent al Academiei Române. Este Doctor Honoris Causa al Universităţi din Timişoara, al Universităţii din Constanţa şi al Universităţii Tehnice Cluj-Napoca. Face parte din comitetele de redacţie sau de referenţi la 8 reviste internaţionale şi 2 reviste naţionale. Este redactor sef-adjunct la Romanian Journal of Pysics. Este editor pentru secţiunea de Magnetism la Editura Springer-Verlag Heidelberg – New York. Evidenţiem aici câteva dintre lucrările stiintifice relevante pentru activitatea sa: 1. E.Burzo, “Perovskites of AlkaliEarth and Mixed Alkali-Rare-Earth with 3d, 4d and 4d Transition Elements”, 2 volume, Springer Verlag, 1996, 645 2. E. Burzo, “Permanent Magnets Based on Nd-Fe-B and Nd-Fe-C”, Reports Progress Physics, Great Britain, 170 pag. (1998) 3. E. Burzo „Magnetic Properties of Silicates, Springer Verlag, 20042007, 5 volumes, 2145 pages 4. E. Burzo et al, „Electronic Structure and Magnetic Properties of (GdLa)Ni5” J. Phys. Cond. Matter 18, 4861 (2006) 5.E. Burzo et al „New Hard Magnetic Nanocrystalline Carbides” Phys. Rev. B68064402 (2004) Aurora Bencic


14

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

Publicații UBB ”Model Based Control – Case studies in Process Engineering” 2006, Paul Şerban Agachi, Zoltan Kalman Nagy, Vasile Mircea, Cristea Arpad Imre-Lucaci, Wiley-VCH Verlag

Cartea ”Model Based Control – Case studies in Process Engineering”, publicată în anul 2006 de către prestigioasa editură Wiley-VCH Verlag, având ca autori pe Prof. Dr. Ing. Paul Şerban Agachi, Conf. Dr. Ing. Zoltan Kalman Nagy, Conf. Dr. Ing. Vasile Mircea Cristea şi Conf. Dr. Ing. Arpad Imre-Lucaci de la Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică Cluj-Napoca este produsul rafinat al ultimelor două decenii de activitate de cercetare şi didactică a grupului de Modelarea, simularea şi conducerea proceselor, asistate de calculator de la Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică din Cluj. Modelul Predictive Control/Reglarea Predictivã dupã Model este o conducere anticipativã “previzionarã” a unui proces de orice naturã, pe baza estimãrilor unui model matematic dinamic. Domeniul conducerii evoluate reprezintă câmpul fertil în care Reglarea Predictivă

după Model s-a cristalizat ca pas decisiv făcut de automatică în tendinţa de a lega, într-un mod cât mai natural, procesul supus reglării de sistemul de reglare. Provocările tot mai exigente ale ingineriei de proces îndreptate spre conducerea proceselor având un comportament dinamic complex, manifestate prin caracter multivariabil, neliniaritate precum şi nevoia unor performanţe de reglare strânse în condiţii de siguranţă riguroase şi anvergură practică deosebită, susţin şi argumentează valoarea ideilor şi soluţiilor tehnice prezentate în lucrare. Importanţa economică reprezintă, în fapt, forţa motrice care a promovat dezvoltarea şi implementarea algoritmilor de reglare predictivi bazaţi pe modele matematice expuşi, iar lucrarea ”Model Based Control – Case studies in Process Engineering” se constituie într-un valoros şi consistent ansamblu de studii de caz, însoţite de contribuţii teoretice notabile. Întâietatea abordării ample a tematicii şi meritele pe plan naţional ale lucrării sunt de remarcat. Lucrarea este structurată pe trei părţi. Prima parte prezintă contextul ştiinţific şi aplicativ în care teoria modernă a reglării automate bazată pe sisteme de calcul a dat naştere tehnicilor de reglare evoluată, făcându-se o evaluare şi clasificare a acestora. Partea a doua dezvăluie premisele istorice legate de reglarea cu model intern în care s-au dezvoltat reglarea predictivă după model liniară şi neliniară prezentânduse principiile algoritmilor de reglare automată, însoţiţi de prezentarea unor criterii de acordare a regulatorului. Partea a treia, cu întindere şi profunzime remarcabile, dezvăluie o serie de apli-

caţii ale reglării predictive după model având o diversitate şi complexitate deosebită. Sunt prezentate studii de caz pentru reglarea predictivă după model a instalaţiei de cracare catalitică în strat fluidizat, a reactorului de producere a policlorurii de vinil, a reactorului de fermentaţie alcoolică, a coloanei de distilare, a uscătorului de izolatori ceramici şi a instalaţiilor de electroliză cu catod de mercur şi cu membrană schimbătoare de ioni. Modelele matematice pe care se fundamentează algoritmii de reglare fac parte dintr-o bibliotecă bogată, fiind elaboraţi în exclusivitate de către colectivul de Modelarea, simularea şi conducerea proceselor, asistate de calculator de la Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică, bazându-se pe date de literatură şi industriale. Valoarea adăugată, de mare greutate a cărţii, se constituie în pregnantul caracterul pragmatic al aplicaţiilor prezentate, evidenţiindu-se astfel, la nivel mondial, în grupul select al lucrărilor ce abordează implementarea practică a algoritmilor de reglare predictivă după model. Prezenta lucrare se adresează deopotrivă specialiştilor din industrie şi cercetătorilor, studenţilor cu profil de inginerie chimică şi automatică care pot descoperi şi însuşi un mod de abordare a studiului comportamentului dinamic cu ajutorul calculatorului însoţit de aplicarea practică a algoritmului de reglare predictivă după model, ca tehnică de reglare cu vaste perspective de implementare practică. Prof. Dr. Luminiţa-Silaghi Dumitrescu Decan al Facultãţii de Chimie şi Inginerie Chimicã


Nr. 4 Mai 2007

15

Tineri cercetători Dr. Lehel Csató

de

al fenomenului de percepţie al

Matematică şi Informatică în anul

categoriilor. In toamna anului 1998

1995, generaţia mea fiind prima

am obţinut o bursă în Anglia, la

care a început după 1989. Am

universitatea Aston din Birmingham.

beneficiat de educaţia de tip real

Acolo, în cadrul grupului „Neural

matematică,

Computing Research Group3” m-am

fizică – premergătoare schimbării

familiarizat cu metodele moderne

din ’89, fiind totodată avantajat

de „machine learning” – tradus

şi

a

aproximativ ca „instruire automată

însuşirea

a maşinilor” – metode care se ocupă

unor cunoştinţe noi, respectiv de o

cu problematica de procesare

libertate a mişcării şi a organizării

automată a datelor care vin din

timpului liber. Generaţia mea a

surse diferite. Specializarea a fost

fost prima care avea posibilitatea

bazată pe combinarea metodelor

de a se înscrie la masterat, ceea

neparametrice – cea mai cunoscută

ce am şi fãcut, disciplina aleasă

şi mai familiarizată fiind aceea a

fiind inteligenţa artificială. Am

maşinilor de vectori suport4 – cu

fost interesat de posibilităţile de

metode probabilistice. Rezultatul

realizare a protezelor artificiale –

acestor investigaţii au fost – pe

acest interes conducându-mã la

lângă teza de doctorat publicată în

studierea ştiinţelor cognitive într-

2002 – articole care prezintă diferite

un grup de cercetare din cadrul

aspecte ale combinării celor douã

Academiei de Ştiinţe din Ungaria.

metodologii de

Aici – sub îndrumarea profesorului

neparametrică şi respectiv cea a

András Lőrincz2 – am studiat bazele

formalismului probabilistic.

cognitive ale sistemului de percepţie

3 Adresa: www.ncrg.aston.ac.uk. A fost fondat de Christopher Bishop, care ulterior s-a mutat la Microsoft Research Cambridge, şi conduce grupul de „Machine Learning” din cadrul caompaniei. 4 Support Vector Machines (SVM) a fost propus de V. Vapnik şi V. Chervonenkis în Teoria Învăţării Statistice şi a fost familiarizată prin cartea „The Nature of Statistical Learning Theory” (Springer, 1995).

Am

terminat

aici

de

Facultatea

însemnând

deschiderea

posibilităţilor

pentru

rapidă

1

uman, şi în special modelul cognitiv 1 Csató L (1998): Possibilities in Developing Prostheses, Cognition, Brain, Behavior, 1998/1, Cluj-Napoca 2 Prof. Lőrincz conduce grupul „Neural Information Processing Group” la Universitatea ELTE din Budapesta

modelare: cea

Titlul tezei de doctorat a

fost „Procese Gaussiene: Aproximări rare5” După terminarea stagiului pentru doctorat, am rămas un an în Marea Britanie unde m-am ocupat de aplicaţii pentru sisteme de observaţii automate: estimarea direcţiei

vântului

bazatã

pe

observaţii ale intensităţii luminii soarelui reflectate de pe suprafaţa oceanului – ele fiind măsurate pe trei frecvenţe diferite. După terminarea studiilor din Anglia, 5 Programele scrise în procesul de dezvoltare a metodelor – cu documentele de folosire a acestora – sunt menţinute pe internet, sub „Sparse Gaussian Process Toolbox”, http:// www.tuebingen.mpg.de/~csatol/ogp.


16

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

am primit o bursă post-doctorală

inteligenţi – algoritmi care să

la filiala din Tübingen a Institutului

incorporeze unele aspecte anterior

Max-Planck, institutul fiind numit

ignorate ale datelor. Metodele ML

„Cibernetică

încearcă să formalizeze algoritmi

Biologică ”; 6

grupul

de cercetare în care am lucrat se

bazaţi

ocupã de elaborarea şi testarea de

obicei pe statistică sau teoria

algoritmi pentru procesarea datelor culese din diferite experimente, cum ar fi observaţiile spike-urilor

Figura 1. Procesul de observare percepută din punctul de vedere a modelării: presupunem existenţa unei funcţii ce generează datele şi al unui proces de observare a datelor colectate.

pe

principii

probabilităţilor.

În

solide, contrast

de cu

metodele aşa zise „tradiţionale” – exemplu fiind reţelele neuronale

dintr-o anumitã zonă a creierului

considerate metode de tip „cutii-

sau procesarea datelor de la un

negre” – metodele ML tratează

laser 3D în vederea realizării unui

cu multă atenţie atât structura

model tridimensional consistent al obiectului scanat.

(2) geostatistică, (3) informatică datelor cât şi tipul problemei, când medicală. În ML numitorul comun vorbim de analiză sau de estimarea

este accentul pus pe elaborarea parametrilor9. de modele realiste pentru date şi

În 2005 m-am întors în Cluj,

la Facultatea de Matematică unde m-am implicat în studiul metodelor „avansate” de instruire automată a maşinilor. Acest studiu are la bazã căutarea unor metode probabilistice cu ajutorul cărora să putem procesa anumite tipuri de date –

includerea acestor cunoştinţe în Pentru abordarea problemelor care algoritmul de procesare a datelor. sunt de interes în prezent, sunt Problema principală este că mode- necesare metode noi, care să fie lele avansate – care modelează robuste la creşterea dimensiunii bine procesele reale – sunt prea datelor10, algoritmi specifici pentru complexe. Un exemplu clasic este structuri de date speciale11 sau cel al recunoaşterii formelor, să metode care aparţin unor discipline

anumitor fenomene pe care vrem

spunem recunoaşterea pietonilor cum ar fi fizica statistică12 sau în secvenţe video. Creierul uman

să le modelăm.

este capabil de acest lucru însã nu

ele fiind produse de observaţiile

şi un „sistem inteligent”7. Totuşi, Voi prezenta în continuare

necesitatea de procesare automată

câteva informaţii referitoare la

a datelor este imensă: mulţimea

instruirea automată a maşinilor.

de informaţii, care sunt stocate şi

trebuie procesate creşte enorm8. „Machine learning”, sau

Considerând diversitatea datelor,

ML se traduce ca şi „învăţarea

putem spune că nu există un

automată a maşinilor”. Aceasta

algoritm – sau un model – universal

devine tot mai populară şi se

pentru a le analiza. Disciplina ML în

defineşte ca ştiinţa aplicată ce se

instruirea automată a pus accentul

ocupă de elaborarea metodelor

pe

elaborarea

unor

algoritmi

de analiză şi procesare a datelor. Metodele au numeroase aplicaţii în domenii precum: (1) bioinformatică, 6 Departamentul „Inferenţă Empirică” – la care a lucrat – este condus de către Bernhard Schölkopf, autorul – împreună cu Alexander Smola – cărţii „Learning with Kernels“ (MIT Press 2002).

7 Sebastian Thrun – a câştigat concursul organizat de agenţia americană DARPA pentru un sistem autonom de conducere al unui vehicul în condiţii de deşert. - http://robots.stanford.edu 8 David Donoho: Mathematical Challenges of the 21-st Century: High-Dimensional Data Analysis: The Blessings and Curses of Dimensionality

9 Algoritmii de tip „cutie neagră” nu au dispărut, doar că ei sunt aplicaţi cu mai multă consideraţie şi accentul s-a pus pe studiul adaptării algoritmilor din spatele acestora. O interesantă tranziţie se observă în publicarea a două cărţi – ambele utile atât pentru cercetare cât şi pentru predare – de către acelaşi prof. C. Bishop, cercetătorul conducător de la Microsoft Research, având ca titluri: Pattern Recognitionand Machine Learning (Springer 2006) respectiv Neural Networks for Pattern Recognition (Oxford University Press 1995). Acest schimb de nume ilustrează faptul că problemele au rămas, însã metodele s-au adaptat noilor schimbări şi noilor cerinţe. 10 Robusteţea de acest tip este imperativ necesară în bioinformatică, unde numărul caracteristicilor care ţin de exemplu de acelaşi secvenţă creşte în fiecare zi, însemnând deci creşterea dimensiunii datelor. O recentă carte, editată de Schölkopf, Tsuda, şi Vert: Kernel Methods in Computational Biology (MIT Press, 2004) tratează această problematică. 11 Adaptarea pentru date de tip document a metodelor ML este foarte interesantă, inclusiv pentru faptul că şi problemele de bioinformatică pot fi reformulate ca probleme legate de observarea secvenţelor dintr-un alfabet, a se vedea cartea lui Vapnik (1995), respectiv a lui Schölkopf şi Smola (2002). 12 Opper M, Saad D: Advanced Mean Field Methods: Theory and Practice (MIT Press, 2001)


Nr. 4 Mai 2007

17

statistica geometrică13. Metodele

înseamnă că, dacă cantitatea datelor

ML se folosesc şi pentru documente,

creşte, este posibil să avem o funcţie

unde

problema

abundenţei

mai complexă, deci mai flexibilă.

datelor

respectiv

modelării

Însă nu putem şti cantitatea de

corecte este accentuată, inclusiv în

memorie necesară stocării acestor

cadrul laboratorului de cercetare

parametri şi totodată timpul de

Datamin

Universitatea

răspuns pentru o estimare – de

„Babeş-Bolyai”. Pe lângă abundenţa

exemplu calcularea valorii funcţiei

datelor pot exista şi probleme legate

pentru o valoare x * depinde de

poate spune nimic despre valorile

de “arhitectura” sistemului: aceasta

numărul observaţiilor procesate de

funcţiei generatoare. În elaborarea

nu poate fi schimbată numai dacă

algoritm.

acestor metodologii, un formalism

14

de

la

a

re-instruim sistemul. Reinstruirea

Figura 3. Metoda Parzen de aproximare.

frecvent

utilizat

este

folosirea

este de obicei costisitoare şi vrem

La începutul anilor ’90 folosirea

proceselor Gaussiene ca „parametri

să o facem cât se poate de rar.

metodelor neparametrice a luat

neobservabili” ai datelor obser-

o

iar

vate17. Prin folosirea acestor procese

metodele de Vectori Suport (SVM,

se ajunge la modele generale având

vezi 15) au devenit rapid metode

o complexitate ce poate fi schimbată

de

majoritatea

în funcţie de datele disponibile,

publicaţiilor având caracter empiric

existând şi posibilitatea de a estima

– ele fiind folosite în comparaţiile

şi incertitudinile asociate valorilor

cu

de ieşire. Problema acestor metode

Figura 2. Metoda Parzen de aproximare.

amploare

bazã

considerabilă,

pentru

metodele

propuse

pentru

cercetarile respective.

este cea computaţională: rularea

Mărirea flexibilităţii modelelor este

pentru date cu mărimi moderate –

făcută cu metode neparametrice ce

Cu toate că metodologia SVM

nu mari – nu este posibilă. Resursele

folosesc familii generale de funcţii

este universal folosită, îi lipseşte

de timp, respectiv de memorie se

în loc de cele parametrice, având

o

epuizează rapid.

o formă parametrică fixă. Multe

posibilitatea adăugării unor margini

metode neparametrice folosesc

pentru a cuantifica incertitudinea

Realizarea şi testarea unor metode

în cursul procesului de estimare

asociată estimării algoritmului.

bazate pe procese Gaussiene care

caracteristică

importantă:

funcţii de forma , : 15 16 N

f ( x) = ∑ α i K i ( x) i =1

păstrează avantajele teoretice ale A fost – şi este – nevoie de o

estimării cu aceste metode şi care

metodă prin care se estimează

să poatã fi extinse la date ce au un

această incertitudine, aşa cum

număr mai mare de observaţii şi/

unde α i sunt „parametrii” funcţiei.

arată Figura 3. În această figură

Se vede că există parametri,

sunt date de intrare – cerculeţe – şi

numai că ei nu sunt fixaţi prealabil

– cu linie continuă – este ilustrată

consultării bazei de date. Aceasta

şi valoarea funcţiei ce generează

13 Cressie, N: Statistics for Spatial Data, (Wiley, 1993) 14 Adresa web: http://datamin.ubbcluj.ro. 15 Parzen E.: An approach to time series analysis. Annals of Mathematical Statistics, 32:951989 (1961). 16 Kimeldorf G, Wahba G: A correspondence between Bayesian estimation on stochastic processes and smoothing by splines. Annals of Mathematical Statistics, 41:495-502 (1970).

datele. Linia groasă discontinuă

sau dimensiuni, face tema unui proiect CEEX .

este estimarea şi liniile mai subţiri la ambele extremităţi sunt limitele între care această estimare – medie – poate să varieze. Se vede clar că sunt regiuni unde practic nu se

17 Această metodologie a fost propusă – dar uitată parţial şi tratată numai ca curiozitate matematică – şi în deducerea modelelor spline (Kimeldorf, Wahba 1970, vezi 10) şi în definirea maşinilor Vectori Suport.


18

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

Evenimente PREMIERĂ ÎN ROMÂNIA In perioada 12-15 aprilie 2007, Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimicã din cadrul Universitãţii “BabesBolyai” Cluj-Napoca a organizat în premierã pentru lumea universitarã româneascã conferinţa internaţionalã dedicatã chimiei supramoleculare “Supramolecular chemistry from design to applications – SUPCHEM”, preşedinte de onoare al conferinţei fiind Academicianul Ionel Haiduc. Manifestarea a fost organizatã în cadrul unui Proiect CEEx-Modul III, Director de proiect: prof.dr. Luminita SilaghiDumitrescu. Analogic domeniului chimiei moleculare, domeniul chimiei supramoleculare poate fi definit ca şi “chimia dincolo de moleculã”, referinduse la arhitecturi chimice complexe care au la bazã molecule simple care se asociazã. Chimia supramolecularã poate fi denumitã pe drept cuvânt chimia secolului XXI, aplicabilitatea acesteia extinzãndu-se pe o paletã largã de domenii , începând cu ştiinţa materialelor şi terminând cu medicina. În cartea sa “Supramolecular Chemistry”, Profesorul Jean Marie Lehn distins cu Premiul Nobel în 1987 pentru activitatea în acest domeniu, definea chimia supramolecularã ca pe “un domeniu stiintific cu deosebire

interdisciplinar, incluzând proprietãţile chimice, fizice şi biologice ale unor specii chimice mai complexe decât moleculele, legate între ele şi organizate prin intermediul unor interactiuni intermoleculare (necovalente)”. La Cluj-Napoca, chimia supramolecularã «a fuzionat» cu domeniul chimiei organometalice în colectivul condus de Academicianul Ionel Haiduc definindu-se o direcţie nouã, care a fost recunoscuta ca atare odata cu aparitia cãrţii scrisa de Domnia sa in colaborare cu Frank Edelmann: «Supramolecular organometallic chemistry» Editura Wiley-VCH, Weinheim, New York, 1999. Evenimentul organizat la Cluj a fost unul deosebit, care pe lângã faptul cã a marcat şi împlinirea a 20 de ani de când a fost acordat premiul Nobel pentru lansarea acestei noi direcţii în chimie a reunit personalitãţi de excepţie în domeniu de la universitãţi pestigioase din lume şi din ţarã, care au prezentat atât lucrãri individuale cãt şi lucrãri realizate în colaborare: Achim Muller –Univ. of Bielefeld Germania – Doctor Honoris Causa al Universitatii “BabeşBolyai” Cluj-Napoca, Kieran C. Molloy si Andrew D. Burrows – Univ.of Bath, UK, Jonathan L. Sessler, Eduard Tekink – Univ. of. Texas, USA, Academicianul

Alajos Kalman – Hungarian Academy of Science, Ungaria, Paul G. Mezey – Memorial University of Newfoundland, Canada, Serghei Makarov – Institutul de Chimie si Tehnologie, Ivanovo, Rusia, Snejana D.Zarić – Univ. of Belgrade, Serbia, Narcis Avarvari – Universite d’Angers, Franţa, Julio Zukerman-Schpector - Universidad Federal de Sao Carlos, Brazilia, Tibauld. Jarrosson – Univ. of Geneva, Elvetia, Petre Ionita, Institutul de Chimie Fizica Ilie Murgulescu, Bucuresti, Ion Grosu, Cristian Silvestru, Anca Silvestru, Monica Venter, Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, etc. Au fost prezentate postere semnate de cercetatori de la Universitatea Bucureşti, Universitatea Al.I.Cuza Iasi, Institutul de Chimie al Academiei Romane, Filiala Timisoara, Institutul din Ivavovo-Rusia, Universitatea din Belgrad - Serbia, Universitatea “Babeş-Bolyai” ClujNapoca. Calitatea deosebita a lucrãrilor prezentate precum şi participarea unor nume de referinţã, au dovedit interesul pentru domeniul chimiei supramoleculare fãcând din premiera universitarã de la Cluj o reuşitã, promovând rezultatele cercetãrii românesti în lume. Mihaela Neamţ


Nr. 4 Mai 2007

19

În continuare din numărul anterior, prezentăm program IDEI al Planului Naţional II Idei - pentru dezvoltarea cunoaşterii, având în vedere importanţa cercetării fundamentale şi faptul că ea asigură o bază solidă cercetării aplicative şi dezvoltării tehnologice, atât prin idei, cât şi prin capacitatea de formare a personalului cu calificare înaltă, necesar acestor activităţi; obiectivul acestui program fiind obţinerea unor rezultate ştiinţifice şi tehnologice de vârf, comparabile cu cele de

la nivel european, reflectate prin creşterea vizibilităţii şi recunoaşterea internaţională a cercetării româneşti Direcţii de acţiune: 1. Susţinerea cercetării ştiinţifice fundamentale, de frontieră şi exploratory 2. Organizarea de „workshopuri exploratorii” destinate identificării nişelor de cunoaştere neexplorate

3. Lansarea de apeluri pentru colaborări internaţionale pe proiecte de cercetare fundamentala, de frontieră şi exploratorie Participanţi potenţiali: 1. Personal de CD 2. Entităţi de CDI 3. Consorţii de entităţi de CDI

Anexa 1. Domeniile de cercetare fundamentală cu potenţial, din România 1

1.1

1.2

Cercetarea fundamentală – ştiinţe, ştiinţe de frontieră, dezvoltarea cunoaşterii

Biologie , genetică şi medicină

Chimie, mediu şi ştiinţa materialelor

1.Investigarea moleculară a virusurilor şi a bacteriilor cu impact major asupra sănătăţii 2. Mecanisme moleculare de imunogenetică şi histocompatibilitate în transplanturi de organe solide şi celule stem 3. Bolile majore ale populaţiei: boli cardiovasculare, cancer, diabet, obezitate, boli degenerative; cercetare fundamentală şi clinică 4. Biodiversitate şi biotehnologie 5. Genetica şi fiziologia rezistenţei organismelor la stres biotic si abiotic 5. Genomica, transcriptomica, proteomica şi metabolomica în procese biologice normale şi patologice. 1. Ştiinţa nanosubstanţelor, nanomaterialelor şi aplicaţii în nanotehnologii 2. Chimia alimentelor, calitatea şi securitatea alimentară 3. Medicamente, cosmetice, coloranţi 4. Biomateriale şi biocompozite 5. Calitatea şi securitatea mediului, geochimia proceselor litosferice 6. Procese poluante, cataliză, catalizatori şi tehnici de depoluare 7. Detecţia şi identificarea materialelor periculoase; senzori cu rezoluţie ridicată 8. Tehnologii de reducere şi eliminare a contaminării cu agenţi CBRN, mijloace explozive şi metale grele

Matematica

1. Logica combinatorică, informatică teoretică, algebra comutativă şi necomutativă, categorii, teoria numerelor, reprezentări de grupuri şi algebre 2. Geometrie şi topologie algebrică şi diferenţială, geometrie complexă 3. Funcţii reale şi complexe, măsură şi integrale, potenţial, analiză funcţională şi operatori, analiză numerică 4. Ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale, control şi optimizare, analiză neliniară 5. Modele matematice ale mecanicii, termodinamicii, astronomiei şi teoria sistemelor de particule şi câmpuri; biomatematica 6. Probabilităţi, procese stocastice, statistică matematică, cercetări operaţionale şi matematici în economie

1.4

Fizica şi fizică tehnologică

1. Fizica nucleului atomic, materie hadronică şi astrofizică nucleară 2. Procese atomice, moleculare şi biomoleculare, izotopi stabili şi radioactivi 3. Fotonica, optica 4. Procese şi fenomene fizice în materia condensată 5. Câmpuri cuantice şi particule elementare 6. Interacţia particulelor şi a radiaţiei cu substanţă 7. Fizica mediilor ionizate, a plasmelor şi fuziune nucleară 8. Fizica matematică, fizica informaţiei şi corelaţii cuantice, fenomene neliniare şi haos

1.5

Geologie şi fizica atmosferei

1. Sisteme şi modele minerale, petrogenetice, metalogenetice şi paleontologice 2. Structura, dinamica şi evoluţia litosferei; continente, mări şi oceane 3. Climatologie, paleoclimatologie şi geocronologie

1.6

Domenii de graniţă

1. Modelarea proceselor fizice, chimice, biologice şi geologice 2. Nanocompozite 3. Fizica interiorului Pământului, a mediului ambiant şi a spaţiului cosmic 4. Economia bazată pe cunoaştere

1.3

Aurora Bencic


Redactor şef: Prof. dr. Ioan Bucur Colectiv de redacţie Aurora Bencic, Gabriela Iudita Crişan, Nicolae Marina, Augusta Sabău, Mihaela Neamț Colectiv consultativ Prof. dr. Paul Şerban Agachi, Conf. dr. Daniel David, Prof. dr. Vasile Leb Prof. dr. Zoltan Neda, Prof. dr. Cătălin Popescu, Prof. dr. Octavian Popescu Prof. dr. Magdalena Vorzsak, Lect. dr. Korina Zamfir

Cluj-Napoca, Universității 7-9, cam. 204, 201, Tel: 026 4 - 405300, int. 5110, 5114, 5123 Te l: 026 4 - 4 05374, Fa x : 026 4 -5919 0 6 m e - m a i l : c e r c e t a r e @ s t a f f . u b b c l u j . r o


Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.