au început să se antreneze şi vor să evolueze rapid. Le sugerez să se documenteze în primul rand şi să îşi îndrepte atenţia mai mult spre partea filosofică decât pe mişcare. Mişcarea vine odată cu timpul. Dar degeaba faci ceva daca nu ştii de ce faci. Mulţi se apucă doar pentru ca li se pare cool sau că e la modă. Aceştia nu vor rezista mult, se vor plictisi, vor găsi altceva de făcut. Cei care rezistă sunt cei care ştiu de ce fac ceea ce fac. Să nu uite de condiţionare şi că evoluţia mai lentă e cea mai bună. Despre Franta, cum ai ajuns acolo şi cum te-ai simtit în Lisses? V-am promis că vă povestesc despre excursia în Franţa. Încă de la început când m-am apucat de parkour, erau câteva filmuleţe cu David Belle în locurile alea. După câţiva ani îmi doream deja să pot ajunge şi eu într-o Pagina 52 | Revista Traceurs #2
bună zi în acele locuri, de unde a pornit totul, şi poate voi avea norocul să-l întâlnesc şi pe David Belle, cel care a fost o mare inspiraţie pentru mine. Prietenii mei din Bucureşti, doreau acelaşi lucru. Vorbisem cu ceva timp înainte că mergem, mergem, dar în 2008 toţi erau hotarati: „În 2009 mergem, cu tine sau fără tine”, au spus ei. Astfel am muncit toată vara lui 2008 pentru a strânge bani şi aşa am ajuns şi în Franţa. A fost o experienţă colosală. Era prima dată când ieşeam din ţară şi când eram aşa departe de casă. Nu am cuvinte să descriu ce am simtit atunci când am văzut cu ochii mei locurile în care se antrenase Belle. În Lisses, am fost cazaţi la un hotel unde se cazau majoritatea traceurilor care veneau să viziteze Lisses-ul. Am cunoscut oameni din Italia, Finlanda, Elveţia, Belgia, oameni super de treabă. Din pacate nu l-am întalnit pe Belle însă ne-am întâlnit din întâmplare în mall cu Sebastien Foucan. A fost un vis pe jumătate îndeplinit.