Editorial
Alexandru Juravle
Bun venit la la numărul 4 al revistei Traceurs. Editorialul meu a fost scris înainte de Jam și am decis să nu îl schimb. Ce gândeam atunci?
Odată cu venirea primăverii apar precum “ghioceii” tinerii practicanți, unii mai noi, alții mai vechi în branșă, însă puțini sunt cei care se mai antreeaza și în alte condiții decât cele optime. Dar încă sper la ziua în care să mă pot antrena alături de mai mult de 4-5 persoane până la epuizare. În general lumea de la noi parcă nu are ambiția necesară pentru a se antrena din greu și se mulțumesc cu puțin.
În numărul 2 al revistei v-am anunțat că sufăr de o accidentare și vreau să revin asupra situației încă odată. Vă anunț că m-am recuperat într-o proporție foarte mare. Am reînceput antrenamentele; întâi cu forță și condiționare, mai exact programul de 100 de flotări (hundrerpushups.com) iar încet, încet cu antrenamente obișnuite.
Dar lăsând la o parte necazurile, după cum bine știți luna această este întâlPentru mine un antrenament de la care nirea națională de la Târgu Mureș unde nu plec obosit sau cu palmele jupuite abia aștept să ne întâlnim, acelas sennu se poate numi un antrenament de timent îl am că și în anii precedenți. evoluție. Știu că s-a tot vorbit despre Timpul parcă se dilată înainte de eveniasta, toată lumea o spune într-un fel sau ment, apoi zboară în timpul jam-ului, altul, dar eu chiar trăiesc după acest țel. iar după întâlnire realizăm că avem de Până la urmă asta căutăm, să evoluăm. așteptat încă un an până la următoarea Să facem puțin mai mult la fiecare întâlnire națională.... dar ceea ce antrenament, iar în țara sunt din ce în contează este să ne vedem cu bine. ce mai puține persoane care caută asta De încheiere vreau să va urez o evoluție cu adevărat. Sunt puțin dezamăgit în cât mai ferită de accidentări și să aveți acest sens, dar încă aștept o schimbare. flow !
ALEXANDRU JURAVLE workshop parkour, bucuresti
Arhiva
Parkour Jam 2012
Cum anul 2012 se pregateşte să ne părăsească, trebuie să ne reamintim puţin de cele intâmplate la ultimul jam de la Tîrgu Mureş.
Anul 2012 ne-a adus foarte multe bucurii, antrenamente si mulţi prieteni noi. La jam-ul din Tîrgu Mureş de anul acesta care vrea sa plece, am avut una dintre cele mai reuşite experienţe de
până acum. Pentru cei care au fost, şi pentru cei care vor să vadă cum a decurs întregul antrenament, iată o selecţie cu cele mai interesante cadre pe care am apucat să le imortalizăm.
pk jam 2012 the beginning of training
pk jam 2012 cap din cluj, la bara
pk jam 2012 Cum ne-am distrat inainte
pk jam 2012 ciobanu la bara... sau andrei
pk jam 2012 munca in echipa e sfanta
pk jam 2012 ... e de ajuns pentru amandoua
pk jam 2012 viespe spre danemarca
pk jam 2012 sibiu ne arata cum se face
pk jam 2012 roteala a la bucuresti
pk jam 2012 diferenta de stiluri
pk jam 2012 no excuses... cum se zice
pk jam 2012 ce ne-a placut
Vezi clipul
Tutorial
Cum faci Bunny Hop
Bunny hop-ul reprezintă un monkey sau un kong pe un perete. Singura diferență dintre ele, este aceea că la monkey nu dai capul pe spate.
Recunosc, pare înfricoșător, la început și mie mi-a fost frică, atunci când l-am văzut prima oară la Cionn (Austria-Vienna) dar în teorie, și chiar în practică, este foarte lejer și foarte ușor de făcut.
Sună foarte ușor, nu?
Haideti să vedem pașii pentru a putea efectua trickul numit "Bunny Hop"
Prima oară trebuie să gasim un perete la 90 grade, cel mai sigur, și pentru incredere, ai nevoie ca solul să fie pământ sau ceva moale.
Începem :
Înainte, dar inainte, de toate (referitor la orice trick /mișcare)
Vizualizați mișcarea înainte. Încercați să vă închipuiți cum alergați spre perete și cum faceți bunny hop.
1
Fugim spre perete
Trebuie să ținem cont că nu trebuie să alergăm mai mult de 2-3 pasi pentru a efectua acest trick. Dacă incercati să faceți mai mult de 2-3 pași până la perete, nu o sa va ajute cu absolut nimic.
2
Odata ajunși lângă perete ne oprim cam la 30 cm de el.
De ce la 30 cm ? Ca să putem să fim paraleli cu peretele și sa folosim cel mai bine viteza premergătoare saltului.
3
Trageți mâinile pe lângă corp și puneți-le paralel la nivelul umerilor.
Mâinile trebuie poziționate la nivelul umerilor. Ele trebuie să fie paralele și sa aibe o distanță între ele, nu mai mare decât pieptul vostru.
4
Odată puse mâinile pe perete trebuie să le îndoiți puțin.
Cât trebuie să îndoim brațele? Cât să puteți să vă aruncați. Brațele trebuiesc îndoite cam la 20 de grade (puțin).
5
Corpul este aruncat în sus.
Datorită săriturii pe care o faceți cu ajutorul picioarelor și cu ajutorul mâinilor veți fi propulsați în aer.
6
Vă împingeți din mâini.
Mișcarea este exact ca la monkey. În față și apoi în spate. Faceți acest lucru tocmai pentru a nu da cu capul în perete și pentru a putea efectua mișcarea.
7
Odată ce v-ați aruncat, dați capul pe spate.
Dați capul pe spate și prindeți-vă în grupă picioarele trăgând de ele în sus. Este esențial să nu vă panicați și să dați drumul la grupă.
8
Gravitația nu va avea efect asupra voastră.
1
5
2
6
3
7
4
8
Cel puțin, timp de o fracțiune de secundă, timp în care, trăgând de picioare o să aveti o rotație suficientă pentru a face o rotire .
9
9 ) Vizualizati pământul și aterizați
Pare simplu nu ?
Chiar este. Acum să vedem ce alte nelămuriri ați avea înainte să începeți să încercați această mișcare. Dacă dau cu capul de perete ? Singurul scenariu în care se poate intampla acest lucru este să nu te împingi din brațe în spate și să faci rotatia la cei 30 de cm de zid .
Dacă dau cu picioarele de zid ce fac ?
Acest lucru și mie mi se mai întamplă de aceea nu bag de seama deoarece stiu că, creierul va reacționa și va trage picioarele spre mine.
Nu dați drumul la grupă și nu vă panicați chiar dacă vă hârșâiți picioarele de zid. Chiar și așa tot veți putea reuși mișcarea dacă țineti grupa și trageți de picioare în sus .
Cum scap de frică ?
Puteți să încercați cu 2 prieteni, deoarece în teorie este un backflip lângă perete numai că te ajuți de mâin să nu dai cu capul.
Cum pot să cad ?
Niciodată, dar niciodată nu te gândesti că o să cazi, deoarece atunci o să cazi . Acum, vreau să văd că vă iese. Justin Musina
9
Intră în armata lui Moş Crăciun.
Iarna asta, pregateşte-ţi cele mai bune mişcări de Parkour sau Free running şi pune-le pe video HD, îmbrăcat ca Moş Crăciun. Noi vom strânge toate clipurile din comunitate şi vom pune cap la cap cel mai tare traseu al Moşului, de la Polul Nord la Polul Sud al României.
Iată de ce ai nevoie:
Costum Moş Crăciun, Cameră video (HD), Mişcările tale de Parkour/Freerun.
Interviu
Alexandru Grigoruț
Pe numele lui de traceur, Wutang, Alexandru este unul din primii practicanți pe Parkour din Brașov și un membru al comunității de acolo. Cum se practică mișcarea acolo? Aflăm chiar de la el.
Salut domnule Wu. De unde vine porecla și care este numele tău adevărat?
Legat de orașul în care locuiești. Cum e comunitatea de antrenament din orașul Brașov? Cât de mulți sunteți acolo?
Salutare! Numele meu real este Grigoruț Alexandru, iar porecla provine În Brașov suntem în jur de 15-20 de de la vechea trupă de hip hop Wu-Tang practicanți. Eu și cu înca nouă amici ne Clan. Am scos cratima dintre ele pentru antrenăm mai mult pe Parkour și foarte a fi măcar o mică diferență, puține trick-uri, iar apoi am folosit-o pe foruceilalti care sunt și ei în muri, prin jocuri online și jur de 7-8 se antrenează în final la id-ul de yahoo și și pe Parkour, dar mai a rămas cu mine de atunci. mult pe Freerunning.
Spune-ne cine ești și de când practici Parkour?
“În orasul Brasov suntem în jur de 15-20 de practicanti”
Am început să practic Parkour din august 2006, datorită unui bun prieten, la câteva zile după ce a fost jam-ul din Brașov. În prezent sunt unul dintre noii membri ai staff-ului Traceurs.ro și unul dintre mai vechii practicanți din oraș.
Comunitatea este ok, nu ținem distantă între noi sau altele de genul. Ne antrenăm fiecare după cum credem că este bine pentru noi și suntem deschiși, uni mai mult sau mai puțin, spre aproape orice, iar când ne mai întalnim toți pe la antrenamente, din întâmplare sau organizat, ne distrăm de parcă ar fi un mini jam.
wutang antrenament, brasov
Parkour tinde să lege prietenii mult mai departe de mișcarea propriuzisă. Ieșiți des împreună și în afara antrenamentului?
Locurile din Brașov sunt frumoase deoarece avem o combinație de artificial-natural. Orașul este poziționat la baza câtorva munți și poți oricând să treci de la obstacolele create de om, la De capitolul acesta nu ne-am ocupat obstacolele create de natură și ca să mai deloc deoarece aproape fiecare este răspund la a doua întrebare, da sunt implicat și în alte activități. Câțiva dinfoarte mulțumit de arhitectură pentru tre noi cu facultatea și cu munca, unii cu că ne oferă aproape toate tipurile de bac-ul, alții cu antrenamente în sporturi dificultăți, indiferent de vreme. diferite.
Pe ce vă axați? Parkour, Freerunning; care este mai popular în comunitatea din Brașov? În comunitatea din Brașov sunt amandouă populare, iar fiecare se antrenează pe îi place mai mult. Ne ajutam între noi chiar daca este vorba de un vault sau un trick.
Cum te antrenezi? Cât de des, pe ce te axezi și cum arată o rutină de antrenament preferată?
“Aici poti trece de la Nu am o rutină exactă. obstacolele În general mă antrenez create de în funcție de obstacolele om, la obsta- de la locul de antrenacolele create ment. Încerc cât de mult pot să elimin mișcările de natura” predefinite, să imi
Fiecare se axează pe ce simte el că vrea să învețe sau că poate stăpâni, încercăm să cuprindem aproape toate mișcariile pe care noi le considerăm că ne sunt folositoare, indiferent care sunt acestea.
Cum ai caracteriza locurile de antrenament din orașul tău? Ești mulțumit de arhitectura lui, pentru Parkour?
adaptez Parkour-ul la mediu și nu mediul la Parkour și să ajung pur și simplu sa curg pe obstacole în timpul traseelor, fie mici, fie mari. În prezent încerc să mă antrenez de trei ori pe săptămîână deoarece orarul pe care îl am pe acest semestru este întors pe dos și cum prind o fereastră mai mare ies la antrenament. De axat mă axez foarte mult pe mișcări și
wutang antrenament, brasov
combinații ce implică și dezvoltă mult flow. Pe lângă asta, mi-am mai adăugat si foarte multe cătărări pe diferite tipuri de ziduri cu diferite tipuri de tehnici. Rutina de antrenament preferată? Ar incepe cu o încălzire în genul celei de la workshop-uri care trece ușor la exercitii de forță și mobilitate, apoi trec la precizii ( foarte multe ) pe diferite obstacole și în diferite feluri și finalizez cu tehnica, care implică multe repetări de vaulturi sau de mici trasee pentru flow.
totuși nu ești cunoscut în scena publică de Parkour. De ce nu? Nu sunt atât de popular pentru că nu vreau să fiu. Nu îmi place să fiu în centrul atenției decât dacă este importat sau dacă este nevoie de mine, în rest prefer să stau în public decât pe scenă, prefer că oamenii să mă cunoască mai întâi personal decât dintr-un video sau din spusele altora.
“Unde doctorii ziceau ca nu se poate sau nu am voie, Parkour mi-a aratat ca pot”
Mai practici și alt sport complementar Parkour-ului? De ce? Alte sporturi nu mai practic deoarece am probleme cu inima și asta mă împiedică să pot să fac sport sub îndrumarea cuiva. În Parkour este o altă poveste, nu este cineva care să mă observe tot timpul și să îmi spună ce să fac și cât să fac și asta mi-a permis să mă antrenez după limitele mele și să nu ajung în spital, iar pe lângă asta, am ajuns să fiu mai rezistent și mai sănătos decât eram înainte.
Ești destul de vechi în de Parkour,
Planuiești să te afirmi de acum încolo sau dorești să te păstrezi sub linia radarului?
După cum am spus și mai sus, dacă va fi nevoie de mine mă voi afirma într-un fel sau altul, dar până atunci voi rămâne nedetectabil sub linia radarului.
Pentru mulți Parkour e un stil de viață. Tu, consideri antrenamentele tale un mod de viață sau doar o parte din viața ta? În cazul meu, da, sunt un mod de viață pentru că m-au făcut mai sănătos decât eram înainte. Unde doctorii ziceau că nu se poate sau nu am voie, Parkour mi-a arătat că pot depăși acele limite fără să îmi pun viață în pericol. Prin
wutang antrenament, bucuresti
Parkour am descoperit cât de multe se ascund dincolo de monitorul calculatorului, de ușă casei mele, dincolo de ce știam că este posibil și imposibil. Prin el am descoperit că pot face orice îmi stă în putere, mi-a întărit fizicul, mintea și caracterul, mi-a arătat că pot atinge orice scop am în viață, m-a învățat să am încredere în mine și cum să capăt curaj. Mi-a arătat cât de puternică este voința omului și ce poate face cu ea.
Încă te mai regăsești în Parkour, la fel de mult ca la început?
renunțe la pasiunea pe care o au pentru ceea ce fac. Celor care și-au pierdut interesul sau a fost ceva trecător și au migrat spre altceva și nu își dau nici acolo vreun interes, îi sfătuiesc să se ducă să-și cumpere un croissant și să-l mănânce în drum spre casă sau acasă, dacă le e greu pe drum.
“toti trebuie sa dam tot ce e mai bun din noi ca sa putem sa atingem ceea ce dorim.”
Cum ai vrea să vezi scena de Parkour românească? Ce ai imbunătăți la ea?
Aș vrea să o văd mult mai dezvoltată decât este acuma, mult mai implicată și mult mai muncitoare decât este acuma. Și noi avem locuri frumoase și bune ca restul țărilor, nu suntem mai prejos de ei sau mai inferiori. Și noi putem să ajungem la o performanță de invidiat și să nu mai Ce le-ai spune celor care își pierd inzicem de x și y că sunt bestii sau zei sau teresul pentru acest tip de mișcare și alte bazaconii de genu. Trebuie doar să migrează către alte discipline? vrem. Celor care au practicat cu pasiune și au Scenă de Parkour românească nu poate găsit altceva ce le oferă ceea ce vor ei și fi îmbunătățită doar de un singur praccontinuă să practice cu pasiunea acel ticant sau de un grupuleț, ci toți trebuie sport sau disciplină, le urez multă baftă, să contribuie, toți trebuie să dăm tot cei spor și succes în ceea ce fac ei și să nu mai bun din noi că să putem să atingem Da, ba chiar mult mai bine ca la început pentru că acum pot face mult mai multe lucruri și cunosc mult mai multe informații și pur și simplu mă simt foarte bine când mă mișc sau împărtășesc experiențe cu alții.
wutang antrenament, brasov
ceea ce dorim.
Un cuvânt de încheiere? Vreau să le mulțumesc tuturor practicanților și tovarășilor care, la început, m-au ajutat să învăț și care m-au inspirat de-alungul timpului și încă mă mai inspiră. Mulțumesc pentru toate clipele și experiențele frumoase, să aveți multă baftă, spor și pasiune pentru tot ceea ce faceți.
Salutare!
Articol
Diluarea Parkour-ului
Diluare: Procesul de a face ceva mai slab sau mai putin concentrat. Un diluat sau o conditie slabita. O substanta diluata.
Următorul articol este scris, în primul rând, pentru un prieten vechi cu care nu m-am mai antrenat de mult. Un prieten care, observ, nu se mai antrenează la fel de mult; un pic distant, un pic îngrijorat că nu este la fel de bun ca alţii. Ii dedic acest articol şi tuturor care se simt descurajaţi privind pe cei din jurul lor făcând lucruri pe care ei nu le pot face şi deasemenea pentru cei care descoperă Parkour-ul. Ieri a fost cea de-a 1300Parkour. Nu mă agit prea dar în această zi, gânsăptămâni s-au adunat mintea mea.
“Inca îmi amintesc primul antrenament, acum 185 sapt. si 6 zile”
a zi de antrenament în mult după aniversări, durile din ultimele 2 şi s-au organizat în
Am început să mă antrenez în urmă cu 1301 zile, pe 10 septembrie 2003, a doua zi după difuzarea documentarului Jump London pe Canalul 4, şi este uimitor să mă gândesc la câte s-au întâmplat de atunci şi cât de mult s-a schimbat viaţa mea din acel moment.
Incă îmi amintesc clar primul meu antrenament, acum 185 de săptămâni şi 6 zile. Eram cu un bun prieten de atunci, Tom, şi eram amândoi atât de entuziasmaţi din cauza documentarului, vroiam să ne apucăm imediat de treabă şi să sărim şi noi ! îmi amintesc că am încercat câteva vault-uri , câteva sărituri mici printre barele unui leagăn, şi îmi aduc aminte prima experienţa reală de frică în Parkour, când am sărit de pe acoperişul sălii de gimnastică pe iarbă, rostogolindu-mă.
Tonny frumusita, galati
Era o săritură enormă pe atunci, cred că era o înălţime de vreo 6 metrii. Am făcut asta pentru că aşa credeam că se face, că asta înseamnă Parkour, să sări de pe chestii înalte şi să trăieşti până a două zi că să povesteşti prietenilor ce ai făcut. Cât de departe am ajuns de atunci... sau oare ?
Aşa cum mulţi vă vor spune, zilele imediat următoare după primul antrenament sunt criminale. Cine îşi aduce aminte acele senzaţii de nedescris, de durere groaznică doar de la urcatul unor trepte? îmi aduc aminte că pentru 2 săptămâni mi-am simţit picioarele că şi cum ar fi fost lovite de o echipa de fotbal cu bâte de baseball. In prezent, există foarte multe informaţii disponibile celor care încep antrenamentul în această disciplină, informaţii la care eu nu am aveam acces când am început antrenamentul. Era mai mult o chestie de încercare şi eroare, cu accentul pus mai mult pe eroare. Dar în ciuda beneficiilor pe care le avem în urmă învăţării din experienţele trecute ale traceurilor veterani, mă întreb dacă nu cumva există şi dezavantaje. Nu pot decât să-mi imaginez cât de greu a fost pentru David Belle şi ceilalţi traceuri de la început, în Lisses, când, acum mai bine de 15 ani încercau lucruri noi, nestiind cu adevărat ce fac şi
neavand idee unde se va ajunge. încetul cu încetul au făcut o cărare intr-o nouă direcţie şi au luminat calea pentru toţi cei care au vrut să îi urmeze.
Lor le-au trebuit mulţi ani ca să creeze şi cele mai simple mişcări şi să le rafineze până în punctul în care orice obstacol putea fi depăşit folosind doar câteva tehnici combinate inteligent. O munca epică, fantastică, pe care traceur-ul de azi o poate ocoli, aproape, învăţând 10 tehnici noi în 2 luni, care ar fi echivalat poate cu 5 ani de antrenament în Lisses, la începutul anilor 90. Deci în ritmul în care ne dezvoltăm, progresăm şi învăţăm, cu siguranţă îi vom prinde din urmă şi îi vom ajuta să dezvolte şi mai mult disciplină, nu ?
Nu, nu prea cred.
Cred că avansăm atât de repede pe acelaşi drum, încât vom rămâne fără combustibil înainte să ajungem la ei. Ei (traceurii iniţiali) se uită în urmă lor şi ne văd pe noi, undeva departe, la mare distanţă, şi cred că ei spera să îi ajungem şi să îi ajutăm să dezvolte această disciplină, dar nu cred că prea mulţi oameni din generaţiile viitoare o vor face. Citandu-l pe Stephane Vigroux, cred că, pentru mulţi oameni, trebuie să fie ceva mai personal, mai intim! Toată lumea se mişcă şi sunt bucuros pentru ei. Dar prea repede, prea uşor, cu o viteză prea mare, prea mult spectacol, prea mult din toate. Există persoane care se antrenează
de mai puţin de un an şi care fac chestii mai mari şi mai spectaculoase decât persoane care se antrenează de 4 ani, şi cred că acest lucru se datorează bogăţiei de informaţii disponibile de care pot profita. Acest lucru sună bine în principiu, că pe măsură ce timpul trece, generaţiile viitoare vor putea trece peste etapă de încercare şi eroare şi se vor putea concentra asupra tehnicilor care s-au dovedit eficiente, pentru a ajunge la un nivel superior în Parkour. însă sunt şi îngrijorat. Cred că metoda încercării şi erorii i-a învăţat pe traceurii din Lisses foarte, foarte multe lucruri despre ei, şi le-a injectat o creativitate, pasiune şi curaj care sunt uitate astăzi, şi înlocuite cu antrenament, după reguli, ca la carte ? . Nu doar că adaptabilitatea lor psihică şi fizică este cu mult superioară, mai mult, aceste valori cred că vor fi diluate şi mai mult în timp, pe măsură ce noile generaţii vor apărea şi vor începe să se antreneze.
“metoda încercarii si erorii i-a învatat pe traceurii din Lisses foarte, cu mişcări pe care de pe listă foarte multe” lecareşteargă le fac repede, în
Cei de acum au liste trebuie să le înveţe şi să după aceea, mişcări pe grabă, după care trec imediat la ceva nou, ceva mai mare, ceva mai impresionant.
Se pare că cea mai bună metodă de a fi respectat în comunitatea de Parkour de astăzi este să faci cele mai mari şi cele mai spectaculoase chestii, cu cât mai puţin antrenament. Atât timp cât îţi iese o dată, nu contează cât de dezorganizat a fost, cât de grea a fost căţărarea pe un zid, cât de precisă a fost aterizarea sau cât de mult rău a făcut impactul asupra corpului. Toată lumea va spune că X a făcut Y deci clar că este mai bun decât Y din moment ce el face doar de Z luni .
Această mentalitate poate luă amploare foarte repede, iar recent, îmi dau seamă că a început să distrugă adevărata natură a Parkour-ului. Oamenii fac lucruri pentru a fi recunoscuţi de alţii, şi este greu pentru oamenii care muncesc din greu şi progresează constant să vadă tot ceea ce se întâmpla în jurul lor. Se simt forţaţi să încerce lucruri peste nivelul lor când văd aceste lucruri intamplandu-se în jurul lor, şi nu este vina lor.
Pentru mine, Parkour este o călătorie lungă, grea, dar care merită făcută! nu un foc de artificii. Nu sunt îngrijorat doar de progresia mentală şi creativitatea noilor practicanţi care este sacrificată, dar şi de costurile fizice ale unei progresii atât de rapide.
Ca şi mine, unii dintre voi poate vă amintiţi de bunicul care era singurul din familie care putea să deschidă borcanul cu murături la masă, în ciuda vârstei înaintate. Această "putere de bunic" de care vorbesc, nu era un miracol era rezultatul a 60 de ani de munca manuală şi o forţă produsă în urmă a mulţi ani de utilizare repetată a muşchilor. Sunt îngrijorat de disponibile noilor dezvoltare musculară ceurii din Lisses o au, înrădăcinate şi vastă muşchilor, pe care nici sau cuvânt rostit nu le
“scurtaturile noilor practicanti le rapesc acea dezvoltare musculara de neinlocuit”
faptul că azi, scurtăturile practicanţi le răpesc acea de neinlocuit pe care tracăile neurologice adânc cantitate de memorie a o carte, nici un articol poate oferi.
Cu toţii ştim că îţi poţi condiţiona corpul de la începutul antrenamentului, şi asta îţi va îmbunătăţii abilitatea tehnică, dar tot am impresia că oamenii se mişcă prea repede şi progresează prea rapid. De multe ori am văzut mişcări făcute de practicanţi noi, mişcări pe care cei cu experienţa nu le-au făcut, şi uneori, practicanţii cu experienţa se simt prost. De multe ori se îndoiesc de utilitatea antrenamentului lor şi se întreabă de ce toată lumea pare să fie mai bună decât ei. Unii au venit la mine, popriu-zis cu depresii din cauza antrenamentelor lor, cerând sfaturi şi intrebandu-mă unde au greşit, întrebând ce au cei noi şi ei nu. Răspunsul pe care l-am dat a fost unul simplu. Practicanţii noi care fac sărituri mari, tehnici impresionante, întotdeauna în căutarea a ceva mare, periculos, etc, au aprins un fitil care se va stinge cu ani buni înainte că ei să-şi dorească acest lucru, din simplul motiv că, corpurile lor nu sunt pregătite pentru ceea ce fac. Nu este o problemă doar cu genunchii, gândiţi-va şi la distrugerea umerilor când
faceţi sărituri din creangă în creangă pe un copac. Orice exerciţiu forţat, pune prea mult stress pe diverse părţi ale corpului. Care vor fi efectele de lungă durată a acestor acţiuni ?
Care vor fi efectele în timp, a săriturilor de la 2 metrii înălţime, când picioarele nu au 10.000 de sărituri de la 1 metru ? Doar timpul ne va lămuri.
Uitaţi-vă la cei mai buni traceuri din lume. Duceţi-vă în Lisses şi vorbiţi cu ei, antrenaţi-vă cu ei şi învăţaţi de la ei. Ei nu sunt cei mai buni pentru că sunt predispuşi genetic sau pentru că au fost nebuni să încerce toate lucrurile când erau mici, şi nu sunt cei mai buni traceuri pentru că au progresat rapid. Sunt cei mai buni şi cei mai puternici pentru că au progresat încet şi constant. Siau construit strat peste strat de armură pe corpurile lor în timpul a multor ani, repetând mişcările de mii şi mii de ori, fără să grăbească procesul.
“Parkour este o calatorie personala, una grea si dificila”
Ei au acea putere de bunic, enduranta şi rezistenţă la accidentări care vine dintr-o progresie graduală.
In diverse interviuri cu David Belle s-a întrebat ce accidentări a avut David, însă el a dat din cap şi a spus că genunchii lui sunt bine, braţele lui sunt sănătoase, nu are nici o durere. Asta după 18 ani de antrenament. Prin contrast, astăzi există oameni care se antrenează de 1 an sau mai puţin şi iau pauze de luni de zile, acuzând probleme la genunchi sau diverse părţi ale corpului. Să fie asta o coincidentă ? Sau să fie aşa pentru că forţăm prea mult, prea repede, încercând să fim cei mai buni şi să ne comparăm cu alţii? Parkour este o călătorie personală, una grea şi dificilă. Nu sunt scurtături şi nu există remedii rapide. Dacă vreţi "Să fiţi şi să duraţi" vă sugerez să vă analizaţi antrenamentele şi să vă întrebaţi dacă faceţi asta pentru distracţie, pentru câţiva
ani până vă aşezaţi la casa voastră, vă luaţi o slujbă, faceţi câţiva copii şi vă retrageţi. Dacă asta doriţi, faceţi ce vreţi, continuaţi cu săriturile mari, faceţi tot ce vreţi să faceţi şi nu vă uitaţi înapoi. Doar să fiţi conştienţi că aveţi un efect negativ asupra celor care au ales drumul lung şi se antrenează pentru a fi puternici. Incercaţi să vă amintiţi aceste lucruri când le spuneţi "Eu pot să fac asta, tu de ce nu poţi?" Dacă vreţi cu adevărat să vă disciplinaţi corpul, să vă dezvoltaţi puternici şi să duraţi în Parkour, atunci nu trebuie să vă comparaţi cu nimeni. Poate fi tentant şi puteţi fi ademeniţi să faceţi ceva peste puterile voastre când vedeţi practicanţi mai puţini experimentaţi facandu-le. Fiţi voi mai inteligenţi şi realizaţi cât de mulţi şi distrug corpul, şi mândriţi-va cu faptul că nu aţi căzut pradă tentaţiei. în 10 ani când ei vor voi veţi putea sări acea de ori, şi fără să agitaţi
Nu sunt sigur cum putem itoare de traceuri şi vii-
“Daca vreti sa va disciplinati corpul în Parkour, atunci nu trebuie sa va comparati cu nimeni.”
merge în bastoane, distanţă mare, de 100 prea mult. ajuta generaţiile vitorul Parkour-ului.
Oferindu-le posibilitatea să profite de experienţa noastră, îi putem pregăti, dar acest lucru nu trebuie să devină un substitut pentru încercare şi eroare, altfel vom fi cu toţii doar clone ale învăţătorilor. Este esenţial să rămână un element de încercare şi eroare şi un element de explorare. Practicanţii noi trebuie lăsaţi să progreseze în ritmul lor fără să simtă presiunea celor din jurul lor .
Pentru a rezuma cele explicate :
1. Dacă eşti nou în Parkour, căuta cât mai multe informaţii şi învaţă de la oamenii care au mers pe acelaşi drum pe care tu îl începi, dar nu îţi pierde creativitatea şi abilitatea de a gândi pentru tine. încearcă lucruri noi, explorează diferite metode şi progresează în ritmul tău . Ceea ce trebuie să ţii minte este că oamenii de la care înveţi au mai multă experienţa fizica care nu poate fi învăţată sau
transmisă. Poţi grăbi teoria dar nu o poţi luă pe scurtături când vine vorba de aspectul fizic dacă vrei să durezi în această disciplină.
2. Dacă eşti mai experimentat în Parkour şi simţi că practicanţii noi sunt mai
buni ca tine, nu te forţa să faci unele mişcări doar pentru că toată lumea le face. Incearcă să îi avertizezi de pericolele la care se expun încercând lucruri care le depăşesc capacitatea corpului de a se adapta, chiar dacă pot face un lucru, nu înseamnă că e şi bine să îl facă. Ei învaţă mai repede ca tine datorită informaţiilor de care dispun, rezultatul muncii tale. Dacă îţi păsa de viitorul Parkour-ului, atunci este datoria ta să îi ajuţi să progreseze încet şi să le aminteşti să nu grăbească procese naturale.
In lipsa acestor acţiuni de corectare, Parkour-ul va muri încet , odată ce practicanţii, în timp, vor deveni din ce în ce mai slabi, mai superficiali, clone ale foştilor traceuri, foşti datorită accidentărilor, supra-antrenamentului şi distrugerea ligamentelor.
Ai de gând să practici şi să transmiţi un Parkour diluat noilor practicanţi, sau vei ajuta la concentrarea lui?
Tutorial
Cum faci Tic-Tac
Miscarea Tic Tac implica mersul pe un perete pe lungimea lui, sau impingerea dintr-un obstacol cu scopul de a sari peste un altul.
Miscarile prezentate in acesta revista fac parte dintr-o baza de miscari foarte importanta in parkour dar nu esentiala. Aceste tehnici de deplasare reprezinta probabil 10% din miscarea parkour. Nu exista un numar fix de miscari care sunt considerate de baza insa cel mai bine de stiu este ca acestea nu sunt miscari fixe sau etalon. Ele trebuiesc adaptate la mediu in functie de corpul fiecaruia.
Acest set de miscari impreuna cu aptitudinile noastre precum mersul,saritul,ale rgatul,cataratul,echilibrul,rostogolitul formeaza miscarea fizica pe care noi o numim parkour. Cuprins
Descriere Tehnica
Intrebari frecvente Descriere
Mișcarea Tic Tac implică mersul pe un perete pe lungimea lui sau impingerea (folosind unul din picioare)dintr-un obstacol cu scopul de a sari peste un altul. De aici si provenienta numelui,tic – tac semnificand modul in care este executata miscarea,un picior urmat de un altul precum sunetul ceasului. Tehnica:
Ca și în cazul celorlalte mișcări, o executare corectă a mișcării poate duce la o folosire cât mai eficientă a energiei. Cum îmi place mie să-i spun, ‘echilibrul mișcării’. Mișcarea Tic Tac (dacă vorbim despre mersul de-a lungul peretelui) se poate executa fie folosind pași mulți, mărunți, fie micșorând numărul lor și mărind distanța dintre pași.
Persoanele mai mici de înălțime tind să fie mai tehnice și mai rapide folosind astfel cu succes mișcarea pașilor mărunți. Persoanele mai inalte au tendința de a rezolva mai ușor situatia folosind un numar mai mic de pasi cu o distanță între pași mai mare.
Și acum the fun part. Căutați pentru început un perete înclinat precum cel din poze. Începeți prin a exersa doar tic tac-ul cu un singur picior, deci nu cel în care alergați ca printul din Persia dea lungul peretelui. Înainte de a încerca orice, aveți grijă să aveți aderență pe obstacolul din care vă împingeți. Cu cât este mai aderent peretele sau obstacolul cu atât efortul vostru va fi mai mic iar șansele de reușită vor fi mai mari.
Mișcarea nu necesită o viteză de deplasare mare pentru început. Este suficient să faceți câțiva pași până în dreptul obstacolului ca mai apoi să săriți și să împingeți din perete.
Așadar, faceți doi, trei pași după care săriți din sol spre perete. Atenție vârful piciorului de pe perete vă va da direcția în care veți sări. Este absolut necesar să folosiți doar vârful și nu toată talpa când executați mișcarea. Poziționarea vârfului va fi în sus pentru că vrem să folosim peretele ca pe o treaptă și vrem, evident, să sărim mai sus. Piciorul sa fie în dreptul corpului, nu în fața sau în spatele lui.
Ne vom arunca din sol în sus (pe piciorul de pe perete) după care din acesta vom sări și mai sus.
Distanța dintre noi și peretele din care sărim nu va fi prea mare pentru că astfel nu vom mai putea sări prea mult în sus. Așadar lăsați aprox 1 m între voi și perete atunci când săriți. Înălțimea la care puneți talpa trebuie să fie undeva în jurul bazinului. Dacă veți poziționa piciorul undeva sub nivelul bazinului, forța cu care veți împinge în el nu va face decât să vă alunece de pe perete și deci să săriți în gol. Dacă veți pune piciorul prea sus nu veti putea să vă mai împingeți din el în sus, și veți sări astfel doar în lateral (înălțime fiind luată doar din primul picior). Revin, scopul nostru este să ne luăm înalțime atât din piciorul stâng cât și din dreptul.
Sărim din sol, fixăm cu ochii zona de contact, sărim pe perete. Talpa o poziționăm în sus și întro parte, iar intreg piciorul să fie pozitionat în dreptul corpului. Nu sărim punând piciorul în fața sau în spate, ci în dreptul nostru. Piciorul, la contact cu peretele, tinde să se comprime și să dezvolte o energie ce ne va propulsa în sus.
Se poate bine observa ca în timp ce mă imping din sol îmi arunc și brațele în sus. În funcție de cât de mult vreau să sar mă voi folosi și de brațe.
Aveți grjă ca în timp ce vă împingeți din perete, piciorul care vine din sol să se grupeze împreună cu celalălt pentru o stabilitate mai mare a corpului. Totodată, menținerea grupei facilitează și creșterea în înălțime, corpul nemaitinzând să se miște haotic.
Terminați în funcție de ce anume vreți să faceți. Fie aterizați în alergare fie în precizie într-un punct fix. Pentru tic-tac-ul ce implica o alergare în lungul peretelui va trebui să tineți cont de următoarele lucruri.
Pentru început alergați făcând un mic unghi cu peretele pe care vreți să faceți tic tacul. Începeți executarea tic tacului sărind din piciorul cel mai îndepărtat de perete. (ex. Dacă peretele se află pe partea voastră dreaptă, primul picior ce va lua contact cu peretele va fi dreptul și nici decum stângul.) Așadar, săriți din piciorul stâng ușor în față (capul va tinde să se ducă în fața) și puneți pe perete piciorul drept împingând din el, tot în față.
ATENȚIE: Corpul trebuie să se miște în față, niciodată nu vor putea fi picioarele în fața corpului.
Poza de mai sus arată poziția bună a piciorului. Poza de mai jos arată o poziționare proastă a piciorului (în fața trunchiului)
De îndată ce ați pus primul picior pe perete și v-ați împins corpul în față (capul este primul, urmat de trunchi și în final fiind picioarele care își fac treaba asemeni unei elice la o barca cu motor) încercați să păstrați o poziție cât mai paralelă cu solul.
Cu cât veți reuși mai bine asta, cu atât veți putea parcurge distanțe mai lungi.
Întrebări frecvente: 1. La ce este bună mișcarea tic tac? Mișcarea tic tac este folositoare atunci când vrem să facem schimbări bruște de direcție sau când vrem să străbatem anumite distanțe fără a depinde de solul de sub noi. Este o mișcare care ne ajută să sărim peste obstacole înalte fără un efort prea mare mai ales în conditiile în care acțiunea are loc spontan.
Ca și multe alte mișcari, tic tacul este foarte folositor și în multe alte situații însă vi le lăsăm să le descoperiți singuri.
2. Cum pot să fac să merg mai mult pe perete?
Totul ține de exercițiu. Dacă mergeți folosind tehnica de care v-am spus, timpul vă face să stăpâniți cu foarte puțin efort mișcarea.
Nu uitați, stați cât mai paralel cu solul și împingeți rapid în vârfuri. Puteti oricand exersa pe plane înclinate, mai apoi ridicați nivelul de antrenament.
3. Cum pot să îmi coordonez pașii spre a duce la bun sfârșit mișcarea? Încercați să exersați folosind anumite numărători. Plecați numărându-vă pașii, plasați-i în punctele pe care le considerați cheie și mai apoi urmați același drum. Măriți viteza când credeți de cuviință.
4. Cum pot să-mi măresc înălțimea când execut un tic tac?
Un bun exercițiu pentru a vă putea mări înălțimea la care executați tic tacul este acela în care un prieten ține un băț paralel cu peretele din care săriți. Voi veți executa mișcarea având ca scop trecerea și peste bățul ținut de prietenul vostru. Când vă simțiți comod ridicați înălțimea bățului. Pentru o calitate mai bună a mișcării încercați să vă impuneți locuri fixe în care să cădeți. Nu acceptați aterizări neprecise, nesigure (strâmbe etc).
Interviu Chris Rowat
Cunoscut mai mult sub pseudonimul Blane, Chris Rowat este unul din traceurii de referință din Anglia și unul dintre cei mai populari practicanți de Parkour pur.
Salut Blane! Bine ai venit la noi în comunitate! Ne poţi spune cine eşti?
de antrenament de acuma?
In momentul acesta mă concentrez pe Numele meu este Chris Rowat, am 25 forta maximă şi exerciţii de explozie. de ani şi sunt instructor la Parkour Gen- In principiu multe genoflexiuni cu erations în Londra. greutăţi, deadlifts, tracţiuni cu greutăţi, dipsuri etc. Lucrez Ce e Parkour pentru mult şi la strideuri, tine şi ce te-a motivat plyometrice şi sprintusă îţi continui călătoria ri de rezistenţă pentru cu el? creşterea puterii. Simt că am lăsat de o vreme Parkour pentru mine o treaptă de rezistentă este o metodă de antreîn urmă şi o să mă connament pentru corp şi centrez pe alte lucruri minte. Este o cale de a mă înţelege şi de anul acesta, ca Breaking Jumps (Atunci a înţelege lumea din jur. E un lucru greu când găseşti şi repeţi o săritură la limita de făcut, trebuie să te dedici şi să dai puterii tale mentale şi fizice, până când multe pentru a ajunge la un nivel înalt, devine una normală ca toate celelalte). dar recompensele sunt minunate.
“Parkour e un lucru greu de facut, dar recompensele sunt minunate”
Eşti destul de cunoscut pentru diferitele metode ale tale de antrenament. Poţi să ne descrii structura ta
Iţi pasă de nutriţie?
Nutriţia este importantă, Da. 90% din timpul meu mănânc curat/sănătos
blane kong-precizie, londra
dar 10% din timp mă relaxez puţin şi mănânc unele mâncăruri care nu sunt perfecte pentru performanţă şi recuperare... îmi place să mă şi bucur de viaţă!
lifts pentru a construi multă putere şi rezistenţă iar după poţi lucra la ridicări mai dinamice pentru a lucra la putere explozivă.
Da, o să scot un nou clip. Nu sunt sigur când o să fie, dar anul viitor se împlinesc 10 ani de când practic. Probabil un fel de clip de aniversare o să fie distractiv..
Intrarea în Parkour Generations mi-a schimbat viaţa complet. De la lucru de birou, unde lucram 40 de ore pe săptămână , la antrenament şi predarea Parkour-ului a fost chiar o schimbare minunată! Uneori avem zile foarte grele, când e mult de lucru, dar mă bucur de fiecare minut. Cred că acum am mai mult timp să mă antrenez decât înainte dar trebuie să fiu mult mai organizat ca să le înghesui pe toate.
Multă lume ar vrea să vadă un clip nou de la tine. Ai ceva plănuit?
Intrarea ta în Parkour Generations a afectat viaţa ta şi antrenamentul tău?
“Anul viitor se împlinesc 10 ani de când practic Parkour. ”
Am citit că ai început să te antrenezi cu greutăţi de ceva timp... Cum a început totul? care sunt aspectele pozitive? Recomanzi la condiţionarea pentru Parkour?
Am început să ridic haltere serios de mai bine de un an, dar în total de mai mult timp. Aş recomanda pentru Parkour, doar dacă eşti foarte atent şi înveţi tehnica prima oară. Concentrează-te pe ridicări combinate care se folosesc de multiple articulaţii şi grupuri musculare. Evită să te rezumi doar la anumite părţi ale corpului şi încearcă să te concentrezi pe genoflexiuni, deadlifts etc. Foloseşte genoflexiuni şi dead-
Ne poţi spune despre Parkour Generations şi cu ce vă ocupaţi?
Misiunea noastră la Parkour Generations e de a transmite Parkour-ul întrun mod pozitiv şi să îl ajutăm să crească şi să se extindă peste tot în lume. Ne pasă cum este transmis mai departe şi vrem să ne asigurăm că e făcut bine cum vroiau fondatorii. Avem sesiuni
blane PK generations, londra
zilnice în exterior şi în interior, şi organizăm seminare internaţionale în mod regulat.
Cum e o sesiune cu cei de la PkGen? Dar una cu veteranii Yann, Chau etc.? Ne antrenăm împreună des şi fiecare sesiune e diferită. De multe ori unul dintre noi conduce o sesiune şi în ziua aceea urmăm ideile lui. Asta înseamnă că întotdeauna ne dezvoltăm pe lucruri noi şi provocatoare.
o parte din fondatorii Parkour-ului, pentru a se asigura că noii studenţi au şansa să fie învăţaţi disciplina originală aşa cum o ştim noi. Ne pasă foarte mult de standartele de predare şi cum este transmis mai departe, asta fiind ceva foarte important pentru noi. A fost împrăştiat peste tot în lume şi e bine de ştiut că lumea apreciază munca grea care a fost depusă pentru a ajunge până aici.
“Certificatul ADAPT e un set de standarde de instructie creat de o parte din fondatorii Parkour.”
Antrenamentul cu Chau, Yann, Laurent etc. e întotdeauna o experienţa bună. Ei au o foarte mare pasiune pentru Parkour şi e evident acest lucru la fiecare sesiune.. Abordarea lor e fizică şi brută şi chiar extremă de multe ori, dar iubesc antrenamentul cu ei. Cred că puţin antrenament nebunesc îți face bine!
Multă lume nu ştie despre Certificatul ADAPT(Art du Deplacement and Parkour Teaching). Ne poţi spune despre el? Certificatul ADAPT e un set de standarde de instrucţie care a fost creat de
Tot timpul se extinde, creste şi se îmbunătăţeşte, acum eliberăm Certificatul de Level 2 pe lângă cursul de Level 1. Cel de Level 2 este mult mai intens şi aprofundat, dacă vrei să treci examenul, trebuie să fii intr-o formă bună, fizica şi tehnica.
Cum sunt lucrurile în Anglia? Care sunt sentimentele tale faţă de toate competiţiile din toată lumea? ţi se pare greşit? Lucrurile sunt minunate în Anglia, comunitatea e destul de conectată şi prietenoasă, sunt destule persoane talentate aici, lucrurile tot cresc şi evoluează. Eu nu sunt un fan al
blane kong to cat-leap, genova
competiţiei, cred că reprezintă prost ceea ce facem.. a fost şi cauza multor accidentări inutile datorită oamenilor care se împing prea mult pentru a câştiga premiul, ceea ce e ridicol. Niciodată nu o să îl susţin, sau să fac parte din el.. dar fiecare cu concepţia lui.
Ce ştii despre România? Planuri de viitor pentru un eveniment aici?
Cred că oamenii sunt în prea mare grabă când încep. Dacă o iei uşor, te distrezi, munceşti din greu şi îţi asculţi corpul, chiar poţi să ajungi departe cu Parkour. Oamenii vor prea mult... prea repede în zilele noastre.
Pregăteşte-ţi corpul, concentrează-te pe recuperare, găseşte provocări care sunt potrivite pentru abilităţile tale şi nu uită să te simţi bine, unii oameni pot fii PREA serioşi şi uită să se simtă bine.
“Aud multe lucruri pozitive despre Romania si despre practicantii de acolo.”
Aud multe lucruri pozitive despre România şi despre practicanţii de acolo şi mi-ar plăcea să vizitez şi să mă antrenez cu lumea de la voi. Sper că o să prind ocazia intr-o zi. Ar fi foarte plăcut să facem un eveniment la voi.
Suntem curioşi.. de unde vine porecla ta 'Blane' ?
Ha! Porecla mea vine din fimul lui Arnold Schawarzenegger, Predator.. în film e un personaj care îl cheamă 'Blaine'. Am schimbat puţin cuvântul şi l-am folosit Regreţi anumite momente din antrepe un forum acum ceva ani şi pur şi namentul tău? simplu a rămas cu mine. Nu am nici un regret, chiar lucrurile care nu au fost raţionale sau Câteva cuvinte de sfârşit pentru toţi accidentările care le-am adunat pe par- practicanţii curs. Toate m-au învăţat ceva şi m-au Aş vrea să îi mulţumesc lui Robert că ajutat să ajung unde sunt azi şi sunt mi-a dat oportunitatea acestui interviu fericit acum. Nu aş schimbă nici un luşi sper ca toată lumea din România se cru! antrenează din greu şi se distrează. Sper să ajung să transpir lângă voi intrCe recomanzi pentru un începător? o bună zi. Până atunci, aveţi grijă de voi!
tonny frumusita, romania
Jocuri
Mirror’s Edge
Fiind recunoscut ca unul dintre cele mai populare jocuri din ultimii ani, Mirror’s Edge este unul dintre cele mai apreciate jocuri cu acţiunea bazată exclusiv pe trasee de Parkour în mediul urban.
Într-un oraș în care informația este puternic monitorizată, curieri agili numiți Runneri transportă informatia importantă departe de ochii prădătorilor. În acest paradis utopian, o crimă a fost comisă si acum ești vânată. Tu ești un Runner pe nume Faith si acest first-person action-adventure inovativ este povestea ta. Cu un nemaivăzut simț al mișcării și al perspectivei, vei fi tras în lumea lui Faith. O lume care este viscerală, imediată si foarte periculoasă. Trăiești sau mori? Un singur lucru este cert, în acest oraș, vei învăța cum să fugi.
Povestea are loc într-un oraș utopian necartografiat unde viața este confortabilă și crimele sunt aproape non-existente. Dar condiția de oraș binecuvântat este rezultatul unui regim dominator și totalitarian care monitorizează, controlează media, are polițe care includ dreptul de a ilegaliza fumatul și este puternic implicat. Protagonista își începe acțiunea după
mirrors edge gameplay
ce termina o livrare către o colegă Runner pe nume Celeste. Faith afla de la coordonatorul lor , Merc, că sora ei, Kate, ar putea fi în pericol în biroul lui Robert Pope, un canditat pentru postul de primar al orașului. Cand ajunge la locul cu pricina, o găsește pe Kate stând deasupra corpului lui Pope, insistând că i-a fost înscenată această crimă și o roagă pe Faith să descopere cauza.
Gameplay-ul este foarte interesant și intens deoarece te ține in priză pe tot parcusul jocului. După cum v-ati dat seama în acest joc se pot executa mișcări de Parkour, însă nu cu aceași libertate ca în realitate. Setul de mișcări prezente in joc este limitat si este o combinație de Parkour și auto-aparare. Putem executa Speed vault-ul, Cat-Leap-uri simple și cu rotații de 180 si 360 de grade, putem da Wall run, Slide pe sub țevi sau alte obstacole, putem dezarma inamicii, putem folosi mediul înconjurător pentru a combate inamicii, putem sări de pe o clădire pe alta, sa ne prindem de țeava de pe clădire sau de marginea ei. Avem posibilitatea să folosim și armele inamicilor, pe care le obținem din dezarmare, dar nu gasim muniție și nici nu putem să le reîncarcam, ele sunt aruncate automat pe jos imediat după ce sunt golite. Dupa cum am menționat mai sus, libertatea de mișcare ne este restricționată deoarece până la urmă este un joc, dar avem obstacole din belșug pe care ne putem distra ore în șir, mai ales dacă vă înhamați la hărțile disponibile în meniul Race. Aceste hărți au opțiunea time attack mode, unde un jucător tre-
mirrors edge gameplay
buie să parcurgă toată harta în cel mai scurt timp. Încă un lucru care trebuie menționat este că jucătorul poate alege ruta pe care jocul ne-o arată ca fiind cea mai rapidă și eficientă, prin marcare cu roșu, dar ne dă și posibilitatea să parcurgem jocul după traseul găsit de noi. Chiar dacă avem puține mișcări de Parkour, avem libertatea de a alege singuri ruta de parcurs.
În concluzie, este unul dintre cele mai reușite jocuri ce are ca temă Parkourul sau care este bazat sau care conține mișcări, mai ales din perspectiva primei persoane. Merită încercat fie că este pe consolă, fie că este pe PC indiferent că cel care joacă este sau nu practicant.
mirrors edge gameplay
frontflip made in romania
Alte sporturi Kangoo Jumps
Kangoo Jumps este cea mai modernă tehnică de aerobic din lume şi totodată definită ca fiind o formă inovatoare şi distractivă a aerobicului.
Practicat, de putin timp in Romania, Kangoo Jumps a atras multe persoane prin exercitiile si de posibilitatile nelimitate pe care le ofera,fiind nu doar un mod de slabire,ci si unul de distractie! Specialistii spun ca, in timpul antrenamentelor de kangoo jumps, arderea caloriilor incepe inca din primele minute,fiind arse 10 calorii in fiecare minut. Exercitiile lucreaza fiecare muschi al corpului, dar in special fesierii si abdomenul. Sariturile de cangur topesc celulita, dezvolta forta musculara, mobilitatea, rezistenta, coordonarea miscarilor si simtul ritmului,dezvolta densitatea oaselor,stimuleaza sistemul limfatic,întaresc sistemul imunitar si este recomandat pentru orice varsta. Inventate dupa deviza "Exercitiile cu sarituri sunt cele mai eficiente si utile exercitii inventate vreodata de om" ,ghetele pentru kangoo jumps au fost special concepute pentru astronautii de la NASA, care le folosesc la diverse exercitii. Apoi, ghetelor li s-a gasit utilitatea in recuperarea persoanelor care au suferit traumatisme ale coloanei verte-
brale sau ale articulatiilor. Ghetele de Kangoo Jumps au montate pe talpi niste arcuri speciale, care, la fiecare miscare, se intind si revin la pozitia normala. Talpa absoarbe socul cu solul si creeaza un efect de ricosaj, care atenueaza cu cel putin 60 % impactul asupra gleznelor, genunchilor, soldurilor si spatelui. Ghetele pentru Kangoo Jumps pot fi folosite pentru alergare, aerobic, fitness, dans, dar si pentru corectarea si prevenirea unor probleme de sanatate.
dan bucuresti, romania
Interviu
Teleenciclopedia
BBflo este câştigătorul primei ediţii a concursului Teleenciclopedia organizat in comunitatea Traceurs.RO. Dacă sunteţi curioşi să aflaţi mai multe despre el, puteţi intra şi pe canalul lui de Youtube.
Salut BBflo, ne poţi spune care este numele tău real şi câteva lucruri despre tine?
Cum aflat de el, şi de ce ai decis să te înscrii în concurs?
Am aflat de site si de concurs de la Ma numesc Hriscu Florentin , am 19 ani fratele meu Bogdan (Ingerul). si sunt din Tecuci, judetul Galati. Practic Breakdance , Parkour, Free running, Crezi că ne poţi spune care a fost Capoeira şi tricking de 4 ani. Am inarma ta secretă, cea care te-a ajutat ceput uitandu-ma pe Internet din pura să şi câştigi concursul? intamplare si mi-a placut. La inceput mi-a fost greu, dar incetul cu incetul am Mult antrenament , ambitie si pasiune , iar sincer sa fiu la unele trickuri am fost inceput sa evoluez si sa ating performante la care nici nu visasem vreodata. ambitionat de acest concurs sa le dau pentru ca fusese prima data cand le-am Tot ce fac acum este din pasiune, ma ajuta sa imi descarc energia si totodata incercat si ma bucur pentru ca am invatat ceva nou . este un mod de a ma relaxa.
Ce te motivează să evoluezi şi să practici toate aceste sporturi?
Motivatia mea este dorinta de a face ceva cu totul diferit, acestea fiind niste sporturi mult mai frumoase ca oricare altele din multe puncte de vedere. Am reusit sa capat o mobilitate foarte mare, un control mult mai bun asupra corpului meu si de aceea am dorit sa ma tin si sa continui .
bbflo tecuci, romania
Rezultate
Concurs “Tricking”
Felicitari câştigătorului adică lui BboyFlo. Vă aşteptăm la următorul concurs marca Tricking (sau Teleenciclopedia) oferit de Traceurs.ro .
Concurentii ramasi : BBoYFlo
T R I C
Mai jos lista cu cei eliminati: Bogdan T R I C K I N G Teo3run T R I C K I N G Black 198 T R I C K I N G Sweet T R I C K I N G Ingerul T R I C K I N G Cocolino31 T R I C K I N G Adi T R I C K I N G FLODpk94 T R I C K I N G Bobo T R I C K I N G Vancea Tzoompy T R I C K I N G Spike T R I C K I N G Sufy T R I C K I N G Vortex3run T R I C K I N G Rasca T R I C K I N G Eucrist1 T R I C K I N G Baysik T R I C K I N G Mircea T R I C K I N G CoolThinks T R I C K I N G Sopco T R I C K I N G Soul T R I C K I N G
Eliminiat Eliminiat Eliminiat Eliminiat Eliminiat Eliminiat Eliminiat Eliminiat Eliminiat scos din joc Eliminiat Eliminiat Eliminiat Eliminiat Eliminiat Eliminiat Eliminiat Eliminiat Eliminiat Eliminiat Eliminat
workshop galati, romania
Trip
Alba Iulia, Romania
Anul acesta a fost unul dintre cei mai palpitanţi pentru Traceurs.RO. Pe lângă un Jam foarte bine organizat şi o comunitate care începe să arate din ce în ce mai puternică, am decis să vizităm şi alte oraşe.
Pentru cei care nu ştiu, Alba Iulia este locul în care a avut loc unirea cu Basarabia şi locul de baştină a multor traceuri buni, de la noi din ţară.
Am avut ocazia să ne reîntâlnim cu ei în urma unei călătorii planificate destul de rapid, cu gândul de a mai schimba puţin aerul şi locurile de antrenament cu care eram obişnuiţi. La sosire, am fost întâmpinaţi de o comunitate de oameni extraordinari, cu un simţ al umorului cu care ne-am molipsit încă din prima zi. Ca şi oaspeţi, ne-am simţit fenomental şi locurile de antrenament au fost mai mult decât satisfăcătoare pentru dorinţele noastre de nou. Am vizitat cam toate locurile pe care le puteţi vedea in clipurile practicanţilor de acolo.
Nu avem foarte multe poze, dar curând vom avea un clip cu toată călătoria.
trip Alba iulia discutie pre-antrenament
trip Alba iulia power handstand
trip Alba iulia tic-tac, alba vs buc.
trip Alba iulia timisoara isi ia zborul
trip Alba iulia cum se odihnesc traceurii
trip pregatiri de plecare
Clip final
Concurs “One Spot“
Fiindcă tot suntem undeva in aria anunţării rezultatelor concursurilor, avem şi informaţiile referitoare la concursul de flow şi creativitate “One Spot”. Eşti curios să afli ce s-a întâmplat în cadrul lui? În primul rând acest concurs nu are premii şi nu are clasament. Este un proiect realizat de comunitate pentru comunitate, ceea ce înseamnă că am încercat să facem ceva cu care să ne mândrim peste ani.
Ideea “concursului“ One Spot a fost ca fiecare să facă un videoclip cu cele mai creative mişcări pe care le poate efectua într-un singur loc de antrenament. Cele mai creative trasee şi edituri au fost culese şi editate intr-un singur clip, pentru a fi dat inapoi comunităţii de Parkour. Mesajul acestui proiect a fost că nu conteaza dimensiunea, forma sau complexitatea locului unde te antrenezi dacă ai destul imaginaţie. La final, am fost uimiţi de creativitatea celor care s-au inscris cu clipuri. Unii dintre ei chiar au folosit locurile din jurul lor cu foarte multă indemânare, semn că România nu este departe de ţări ca Anglia, Rusia sau Spania când vine vorba de viziunea traseelor.
Sperăm să vă placă ce a ieşit, iar la anul, să facem un edit care să îl spulbere pe acesta. Vizionare placută!
Ai ajuns la sfârşit Gata! Nu mai sunt articole de citit sau imagini de văzut. Nu mai sunt
informaţii şi nici linkuri către diferite site-uri sau clipuri. Acesta este sfârşitul revistei.
Am dori să mulţumim tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui număr:
Editori
Justin Muşină
Glovaschi Cristian Dan Dinu
Florin Mârza
Floria Robert
Grigoruţ Alexandru
Alexandra Putineanu
Fotografi Mădălina Ene
Alexandru Mateisescu
Colaboratori Chris “Blane“ Rowat Wutang
Florentin Hriscu
E-mail:
revista@traceurs.ro
Site:
www.traceurs.ro
Forum:
www.traceurs.ro/forum
Retele sociale: Twitter Facebook Youtube
Dacă aveţi sugestii pentru numerele vi-
itoare, nu ezitaţi să ne trimiteţi un mail cu ideea voastră:
revista@traceurs.ro
Şi tuturor celor pe care am uitat să îi trecem aici pentru că ne grăbeam!
Sperăm că v-a făcut plăcere să citiţi revista şi că aţi aflat câte ceva nou din experienţele celorlalţi.
Poze pentru nr. 5 Ai o poză super tare pe care vrei să o vezi în revistă? Atunci trimiteo pe e-mailul nostru monitorizat în schimburi revista@traceurs.ro şi dacă e super tare cum zici, noi te băgăm pe o pagină specială să fie văzută de toţi
SFÂRŞIT, SFÂRŞIT!
jam 2012 o frantura de distractie...