Vocea Străzii #2

ANUL I

Nr. 2

14 decembrie 2015

16 pagini

1 LEU

voceastrazii.com

office@voceastrazii.com

0040 726 191 341

Turismul, făcut KO în gala Bute Runda 2 –

DETALII ÎN PAGINA 5

Parângul, surprins de Ministerul Turismului voceastrazii.com

DETALII ÎN PAGINA 3

DETALII ÎN PAGINA 2

2 | 14 decembrie 2015

TURISM

www.voceastrazii.com

Administrația petroșăneană, luată prin surprindere de vizita celor de la Ministerul Turismului și Dezvoltării Regionale

Verificări la pârtiile din Parâng.

Sezonul rece se apropie, iar pentru a stabili dacă totul e în ordine în Stațiunea Parâng, reprezentanții Ministerului Turismului și Dezvoltării Regionale au făcut o vizită în zonă.

Precizăm că declarațiile interlocutorilor sunt relatate cuvânt cu cuvânt. „Nu știu cine vor veni. Știu că vine un control. De la Ministerul Turismului. Atât am o informație, pe mine nu m-au anunțat, eu am auzit de la salvamontiști că s-ar putea să fie un control. Dacă vine, sunt bine veniți. Or să verifice pârtiile care sunt omologate, dar, din păcate, nu știu ce pot verifica acum, pentru că noi nu am putut să punem nici plasele, nici... o să punem pe stâlpii care-i avem, o să punem saltelele, dar dacă nu-i zăpadă, nu putem să punem plasele. Nu avem zăpadă sus, avem numai pe B, care este gheață, nu-i zăpadă, nu se poate circula pe beu, noi am bătut-o acuma două săptămâni când a dat zăpada am bătut-o și fiind soare s-a făcut gheață acuma. Deci mare lucru nu știu ce pot verifica”, declara vineri, pentru ”Vocea Străzii”, Marian Popescu, city managerul municipiului Petroșani.

Din punctul de vedere al salvamoniștilor, lucrurile stau altfel.

Omologate sunt mai multe pârtii, iar nereguli niciuna. De fapt... până la urmă e una, destul de gravă am spune noi.

Societatea care administrează domeniul este chiar „SC. Piatra. SA” – o societate lichidată de primărie în urmă cu trei ani.

Momentan Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public şi Privat din cadrul Primăriei Petroşani este responsabil de domeniul schiabil, asta după ce edilii au renunțat la asocierea cu

Kranz Eurocenter ( firmă ce apare în dosarul Gala Bute). „Piatra” a apărut atunci când turismul traversa o perioadă de „glorie”, undeva la finele anului 2008. Consiliul Local Petroșani aproba la vremea aceea constituirea societății comericale „Piatra”, ca o firmă aflată în subordinea legislativului, prin intermediul căreia se dorea gestionarea derulării proiectului guvernamental „Dezvoltarea domeniului schiabil Parâng”. „Piatra” s-a concretizat imediat, membrii au desemnat un administrator și s-a constituit un consiliu de administrație al societății. De amintit faptul că municipalitatea petroșăneană a alocat o sumă echivalentă cu 100.000 de lei pentru construirea acestei societăți.

Astfel, proiectul turistic „Piatra” avea în vizor amenajarea infrastructurii de acces în stațiunea turistică Parâng, amenajarea de teleschiuri, telescaune, pârtii de schi și construirea unei telegondole ( lucru ce nu s-a întâmplat în aproape șapte ani).

Au înființat Piatra, au luat banii ( potrivit unor surse consilierii locali care făceau parte din „Piatra” primeau și indemnizații), au funcționat pe hârtie un an de zile, după care Piatra s-a făcut praf.

La finele lui 2015, Piatra le-a dat din nou bătăi de cap reprezentanților administrației publice locale. „Sunt patru pârtii omologate, A, B, C și pârtia de sub telescaun. Mai este pârtia Euro Parâng care este omologată, însă aceasta este privată. Pe pârtii nu a fost nicio neregulă, o singură neregulă a fost că nu s-a trecut de la Societatea Piatra să se schimbe către primărie, restul pârtiilor sunt în stare de funcționare. La ora actuală se schiază pe sub telescaun, pe

Euro Parâng se schiază, dar celelalte nu au zăpadă, nu se poate baliza, nu se poate face nimic, pentru că încă nu e zăpadă.

Telescaunul funcționează, teleschiul de pe Euro Parâng funcționează”, a precizat, pentru Vocea Străzii, Dumitru Bârlida, șeful Salvamont Parâng.

Investitorii din Parâng spun că reprezentanții din minister ce au călcat pragul stațiunii montane Parâng, au verificat starea pârtiilor și dacă acestea îndeplinesc condițiile pentru siguranța turiștilor. Mai mult, cei din minister au avut discuții în particular cu toți investitorii, dar și cu cei care se ocupă de domeniul schiabil public. „Intervenția celor de la minister a fost foarte bună, au venit să verifice dacă cei cu pârtiile din Parâng sunt pregătiți. La pârtia noastră (Euro Parâng- n.r.) totul a fost în regulă, nu au avut nicio obiecțiune.

Mie mi-au cerut un bilet de la teleschi, mi-au cerut să vadă pârtia, au verificat să vadă dacă sunt puse saltelele pe stâlpi, gardurile de protecție unde sunt zonele periculoase ale pârtiei, să vadă dacă avem mașină de bătut zăpada. Nu am avut nici cea mai mică problemă, totul a corespuns”, spune Răzvan Marica, proprietarul unei pârtii din Parâng.

Investitorul precizează că lipsa zăpezii îi afectează, deoarece dacă nu va ninge, în două zile nu se va mai putea schia în Parâng.

Vom continua în ediția viitoare cu mai multe detalii despre „Domeniul Schiabil Parâng”, un domeniu atât de vast și controversat al administrației petroșănene.

Iulia BĂLUȘĂ

www.voceastrazii.com

Şi eu am văzut Vocea Străzii. Aia cu Tiberiu Iacob-Ridzi, despre turism. Au vorbit de Parâng. Am şi eu completări.

Turism nu înseamnă doar schi. Doar pârtii, doar maşini de bătut zăpada. Doar plimbări în aer liber. Doar hoteluri şi străzi. Zic eu.

Dar eu nu-s primar.

Model de organizare a turismului în Valea Jiului, competiţie de piaţă europeană.

Formula sugerată de cititorii noştri, de experţi în sector şi de investitori este "Sistemul". Ne trebuie un sistem al turismului în Valea Jiului şi în România. Formula magică în stare să salveze rapid orice problemă şi să introducă turismul românesc în scenariul internaţional. Şi după sugestiile din emisiunea de lunea trecută, de la Kapital TV, mă întreb dacă operatorii sectorului nostru (administratori publici, investitori, asociaţii, manageri, consulenţi) au o viziune unitară asupra "facerii" de sistem... de turism.

Nu. Nu văd logică, nu văd idei în sistemul actual. Din contră. Scenariul competitiv este caracterizat de o complexitate, de sosirile constante ale investitorilor, de consumatori din ce în ce mai exigenţi şi atenţi la promisiuni, de o mare cerere de personalizare a serviciilor, de la utilizarea noilor tehnologii, politică şi propagandă. În ciuda declaraţiilor noastre intense, operatorii turistici adaugă la "făcutul lor de turism" puţine corectări. Şi limitate.

Pentru că nu se poate altfel în România.

Suntem ţara în care aproape toată lumea îşi menţine poziţia şi cucereşte leadership-ul pe noroc, sau pe munca şi sacrificiile prestate de generaţiile trecute. Dar acum vorbim de turism.

"Turistul nomad şi infidel" , în mijlocul sistemului Sistemele turistice învingătoare astăzi sunt alea care şi-au construit o legătură cu teritoriul, după formula "acţionăm local, gândim global", au adoptat strategii eficiente şi inovative în marketing şi comunicare, care au abandonat logica referenţială şi au început (la fel ca mine) să-şi pună întrebărea: Ce vrea turistul?

Pe Vale, am putea vorbi de turisme, nu turism. Pentru cabanieri, privaţi, profit sau ba, este imposibil să poţi creşte profesional în prezenţa (doar) întrebărilor publice.

Creativitate, calitate, raport preţ, infrastructură, responsabilitate, durabilitatea mediului. Turistul de azi este (mai) exigent şi nu se mulţumeşte cu răspunsurile noastre parţiale din acest haos organizativ. Turistul de azi vrea un sistem eficient la 360°.

Un serviciu făcut din Cultură.

Un serviciu făcut din Peisaje.

TURISM

Un serviciu făcut din Gastronomie.

Un serviciu făcut din întâlnire, un serviciu făcut din primire. Din emoţie. Din relaţie, din comunitate.

14 decembrie 2015

|3

şi o plasă de relaţii care le permite să se mişte ca şi cum ar fi o singură întreprindere. Egoismul nu există. Invidia nu există. Furtul nu ar trebui să existe. Normal. Dacă iarna ar ninge (doar) de la Petroşani la Jieţ, iar "Şmecherescu" vrea o Sorin Sanda, investitor în turismul vacanţă de două zile în Straja, dar e pretenţios şi vrea numai la zăpadă, în loc să-l asigurăm că de aventură: "Turistul vrea o "o să ningă", îl trimitem în Parâng. Sau invers. paletă de servicii de calitate.

Obiective turistice comune. Strategie.

Comunitate şi comunicare. Cam la asta mă refer Ceva ce nu a avut până în clipa şi eu cu astea cinci degete. Dacă am putea fi respectivă. O poveste. Pe client daţi şi exemplu pozitiv? trebuie să îl simţi şi să vii înaintea Să faci un sistem nu înseamnă să-i copiezi pe lui cu dorinţa pe care o are. Asta alţii, ci să te adaptezi. Nu înseamnă să-ţi utilizezi îi dă peste cap aşteptările şi nu va relaţiile ca să-ţi controlezi concurenţii. Nu înseamnă să intri în joc doar ca să ciupeşti nişte uita "aventura" pe care a avut-o subvenții în plus. Înseamnă să privească toţi cu tine." într-o direcţie comună: să colaborezi în interior ca să poţi concura în exterior.

De asta în centrul sistemului trebuie să fie Tot în emisiunea "Vocea Străzii", difuzată de turistul în carne şi oase. Nu turistul crescut postul de televiziune KapitalTV, luni 7 exclusiv pe sistemul ofertelor, puţina cultură a decembrie, primarul municipiului Petroşani, mediului neschimbat. Pentru a câştiga un Tiberiu Iacob-Ridzi, a specificat că au fost astfel concurs cu o complexitate şi competitivitate de iniţiative, neonorate însă de responsabilii şi este necesar să facem (sincer) un sistem. Noi principalii investitori în turismul din Parâng. presa, localnicii, primăria, investitorii, turiştii.

Staţiunea Parâng.

Sistemul turistic local, o mână cu cinci Aş vrea să mai pot vedea emisiunea de luni, degete. undeva. Să-mi asociez întrebările cu răspunsuri Ieşind din formule magice, cheile oficiale. fundamentale ale acestei porţi sunt două. Pe Ziceam de Sistemul Turistic Local. O cabină de-o parte, aşa cum a specificat şi Tiberiu Iacob- de regine pentru teritoriu.

Ridzi în Vocea Străzii, trebuie construită o În numărul următor al Vocii, sau pe pagina puternică interacţiune şi colaborare între noastră web (în curând), voi prezenta în detaliu subiecţi. Aceia care contribuie la construirea, ideile (bune) de pus în practică, costuri, servicii comunicarea şi vânzarea produsului turistic. şi câştiguri. Eu doar zic. Nu-s primar, nici Un centru de informare general, de unde să investitor, nici responsabil. Nici măcar turist, că poţi afla uşor şi repede pe care vârf de munte n-am putut urca în Parâng în concediu. Prea să te duci. Când, cu cine, cât costă, ce poţi multe gropi şi eu n-am ”gip”, dar aş fi vrut (să vedea acolo. Cât de sigur e traseul, cât de urc, nu să am ”gip”). sălbatic este, cât de vizitat. Cât de cât, deci, fără Sergiu BALABAN-DUCK a vizita şase portaluri web diferite.

A doua cheie, implicarea experienţelor şi cunoştinţelor locale, pentru a putea folosi local (şi rapid) oportunităţile de business. Direcţia spre care trebuie să mergem cu determinare este fundaţia un sistem al cărui "focus" să se mute de la simpla şi ocazionala colaborare, spre parteneriate ample cu turiştii. Am făcut şi până acum câte ceva, am renovat cabana bunicii, au venit doi, trei, cinci ameţiţi şi au deschis câte un hotel pe 'ici şi 'colo. Nu-i suficient. Să faci un sistem înseamnă să te gândeşti la oferta turistică cu o capacitate organizativă. Să ştii şi ce vrea el, nu doar ce poţi tu oferi. Într-un sistem, managerii şi investitorii îşi menţin propria autonomie de management, dar sunt ţinuţi împreună de o schemă organizativă

4 | 14 decembrie 2015

www.voceastrazii.com

DE ZI CU ZI

Adrian David: ”Îmi doresc o dezvoltare pe orizontală a județului”

Luna viitoare ar putea fi demarată procedura de licitație pentru modernizarea drumului spre stațiunea montană Parâng, lucrări cerute insistent de ani buni de investitorii în turism din zonă. ”Am alocat două milioane de lei, e o alocare inițială pentru a putea demara procedura de licitație. În momentul acesta suntem în faza de revizuire a studiului de fezabilitate, în sensul că vom renunța la anumite lucrări care sunt foarte costisitoare și care, din punctul meu de vedere, nu generează un avantaj. Nu sunt

lucrări obligatorii, se poate renunța la ele.

Licitația va fi în momentul în care este gata revizuirea, dar, în principiu, în luna ianuarie vom da drumul la licitație”, a declarat, pentru Vocea Străzii, Adrian David, președintele Consiliului Județean (CJ) Hunedoara. Într-o ediție a emisiunii Vocea Străzii, consilierul județean Adrian Zvîncă a susținut că el este cel care a făcut lobby pentru demararea lucrărilor la drumul spre Parâng. ”Da, așa este, Adrian Zvîncă este unul dintre cei care susținut cel mai mult această problemă în cadrul ședințelor de consiliu județean și în afara lor. Și am preluat și eu de la dânsul, am luptat împreună, am reușit să fie alocate resurse pentru modernizarea drumului însă, datorită fenomenului Prislop, am fost nevoiți să mutăm banii”, mai spune David.

Care ar fi soluția ca pe viitor să nu se renunțe la anumite proiecte în favoarea altora? ”În mod ideal, ar trebui să avem resurse.

Am reușit să creem niște rezerve prin contractarea unor credite care vor fi plătite din niște fonduri de rezervă care vor fi constituite la consiliul județean, ca anul

viitor să nu mai fim nevoie să favorizăm un proiect în defavoarea altuia”, precizează președintele CJ Hunedoara.

Adrian David mai subliniază că, de-a lungul vremii, Valea Jiului a fost defavorizată de fiecare guvernare, centrală ori județeană: ”Eu trag cu zona de unde vin pentru că a fost o zonă defavorizată în general de-a lungul timpului de toate guvernele și administrațiile judeene. S-a pus mai puțin accent pe dezvoltarea infrastructurii în zona Văii Jiului și asta e o chestie care se poate constata, nu una care să fie contestată de unul și de altul. Pe scurt, dacă ne raportăm din punct de vedere geografic și pe usmele alocate pe acest criteriu, veți vedea că în Valea Jiului s-au alocat cei mai puțini bani și de la Guvern, și de la consiliul județran și nici primăriile nu au fost capabile să genereze investiții masive. Lucrul acesta ar trebui să îl avem în vedere și eu îl am în vedere, pentru că îmi doresc o dezvoltare pe orizontală a județului nostru, astfel încât să ajunge, în Valea Jiului cu infrastructura la nivel calitativ așa cum este în zona Devei sau în zona Hațegului. Deci nu favorizez nimic, doar echilibrăm”.

Anamaria SANDA

Dumitru Gălățan - Jieț, etnolog: „Consider că răspunsul lor pozitiv, în legătură cu termenul momârlan, este o izbândă și mă bucură această izbândă”

De trei ani de zile este preocupat de modificarea sensului cuvântului „momârlan” în dicționarele din România. A redactat un material etnografic despre originea acestui termen, un material extins pe 14 pagini pentru a-și susține ideile pentru care dorește reabilitarea semantică a termenului.

Dumitru Gălățan- Jieț, medic și cunoscut etnolog al Văii Jiului a primit în sfârșit un răspuns favorabil din partea Academiei Române.

Termenul de momârlan – locuitor de baștină al Văii Jiului, va căpăta sensul pe care îl merită, în momentul în care vor ieși noile ediții actualizate ale dicționarelor. „Eu am făcut demersurile la Academie, mi-au răspuns cei de la Institutul de Lingvistică, că la următoarele numere vor ține cont de sugestiile mele și că vor face corecturile necesare. Dicționarele au fost făcute prin 1968 la adresa unor

termini și de atunci nu s-au mai făcut noi operări. Eu am încercat reabilitarea semantic a acestui termen, definirea în termeni academici a termenului de momârlan și recunoașterea acestei comunități din Valea Jiului despre care nu se vorbește”, relatează etnologul.

Bărbatul a luat această inițiativă în momentul în care mai mulți băștinași din Valea Jiului și-au exprimat nemulțumirile cu privire la sensul din dicționar al acestui cuvânt. „Mi-am dorit ca acest termen să fie reabilitat, exprimând nemulțumirile momârlanilor din zonă, prin faptul că în dreptul termenului de momârlan în toate dicționarele apărea o definiție jignitoare de bădăran, neam prost și asta s-a produs prin extinderea termenului de mârlan asupra celui de momârlan. Termenul „momârlan” a apărut ca termen nou în jurul anilor 1840 când a început exploatarea cărbunelui, când au venit muncitorii

din apropierea munților Marmolada, care văzând asemănarea dintre păstorii jieni și păstorii lor numiți marmolani le-au spus băștinașilor din Valea Jiului că seamănă cu marmolanii lor”, mai precizează Dumitru GălățanJieț.

Momârlanii, discriminați de comunitate? „Cei de la oraș percep băștinașii ca fiind oameni răi, datorită acestui termen jignitor apărut în dicționare. La început el a fost luat ca termen peiorativ ca și cel de barabă, dar ulterior aceștia au văzut că înseamnă cu totul altceva și momârlanii chiar sunt mândrii de ei și spun că sunt urmași ai dacilor liberi și nu le e rușine cu acest termen”, afirmă etnologul.

Momârlanii sunt mândri că sunt urmașii dacilor și mai mult, ocupația lor de bază fiind creșterea animalelor pe care o practică și în zilele noastre

reprezintă una dintre caracteristicile specifice strămoșilor daci. Simțul proprietății este și el bine dezvoltat, momârlanii apărându-și pământul cu prețul vieții lor. „Portul momârlanilor reflectă columna lui Traian, dragostea față de pământ este o altă caracteristică ce-i aseamănă cu dacii, deoarece ei s-au ocupat întotdeauna cu creșterea de animale, asta le-a asigurat traiul de zi cu zi. Pentru a demonstra atașamentul față de pământul lor, bătrânii satului, când își vedeau sfârșitul aproape lăsau cu limbă de moarte să fie îngropați în apropierea casei, în pământul lor pentru a nu se despărți de pământ, nici după moarte”, a declarat Dumitru Gălățan- Jieț.

Potrivit etnologului, spiritualitatea acestui termen va fi recăpătată și în dicționare, dacă se va ține cont de originalitatea termenului.

Iulia BĂLUȘĂ

www.voceastrazii.com

Controalele pompierilor de după tragedia din clubul bucureștean Colectiv au băgat spaima în cabanierii și hotelierii din Straja, care riscă să fie închiși chiar și mai mult de șase luni, dacă vor fi descoperiți cu nereguli. Pentru a nu fi închiși în plin sezon turistic, reprezentanții asociației ProStraja au înaintat mai multe memorii tuturor instituțiilor care ar putea să îi ajute. Ce cer? ”Clemență”, imploră ei, adică un termen de vreo șase luni, timp în care să își rezolve toate problemele legate de obținerea autorizațiilor ISU.

TURISM

fac scenarii de incendiu. Noi am avut adunarea general ieri (joia trecută – n.r.) și ne-am pus problema să ne închidem. Eu, ca asociație, îl previn și îl anunț de ceea ce se poate întâmpla. Hotărârea o va lua fiecare individual, că sunt societăți comerciale”, precizează Chiriță.

600 de oameni fără locuri de muncă Ce ar însemna închiderea cabanelor din Straja? Dezastru din punct de vedere social.

Cel puțin 600 de oameni care lucrează în stațiunea montană și-ar pierde locurile de muncă. ”Multe cabane se închid, că e foarte ”Nu suntem împotrivă, dar să ne lase și costisitor să obții autorizația ISU într-un timp nouă un termen rezonabil, de maxim șase luni așa de scurt. Noi, asociația, am făcut niște și atunci, dacă vor constata că nu am făcut ce memorii la guvern, la MAI, la ISU București, la trebuia da, să ne închidem. Pentru mine, Consiliul Județean, la Prefectură, la Primăria personal, ar însemna, ca investiție, 200 de Lupeni. Singurul răspuns primit a fost de la milioane poate, ca să fiu în regulă, dar Prefectură, care ne-a spus că nu e de depinde de capacitatea de cazare. Sunt competența lor și a trimis cererea noastră la pensiuni care ar putea să plătească și 500 de ISU Hunedoara. Am cerut un termen de milioane”, ne lămurește președintele clemență, un termen rezonabil prin care să ne ProStraja. punem la punct vizavi de autorizația ISU”, ne ”Când mergi pe dunga legii, îți asumi și consecințele” informează Dorin Chiriță, președintele Oficialii ISU Hunedoara au precizat că ProStraja, care a avut și o întâlnire cu membrii interesul lor nu este să închidă o stațiunea asociației la finele săptămânii trecute. montană, însă cabanierii au avut la dispoziție ”Amenzile erau mai mici, oamenii își permiteau” cinci ani să își rezolve problemele legate de El recunoaște că în ultimii ani Straja a fost obținerea avizului necesar pentru a putea vizată de controalele pompierilor însă, pentru funcționa în condiții de siguranță. Mai mult, că amenda era mai mică decât rezolvarea reprezentanții ISU precizează că în Straja au problemelor constatate, au preferat să fost efectuate an de an controale și de fiecare plătească amenzile și să-și vadă mai departe dată au fost date amenzi consistente. de treabă fără avizul ISU. ”Cu siguranță se vor face controale, știu că ”După evenimentul de la Colectiv, la colegii mei făceau controale periodice. Se vor următoarele controale știți bine ce se întîmplă. continua acțiunile de control, iar unde se vor Pe undeva le dau dreptate, chestiile astea constata nereguli, cu siguranță sancționate. trebuiau făcute din timp, dar nici noi nu am Atâta cât ne-a permis reacționat, nici noi nu am conștientizat. Întrlegea, neregulile au adevăr, au fost controale de la noi în ultimii fost sancționate și cinci ani de la ISU. Amenzile erau mai mici, până acum, au fost o oamenii își permiteau, dar acum, fiind și grămadă de cabanieri evenimentul de la Colectiv”, spune Dorin din Straja și Parâng.

Chiriță.

Acum legea ne Problema cea mai mare este că, deși mulți cabanieri și-au depus în ultima vreme dosarele permite și închiderea lor, până acum nu ni pentru obținerea avizelor ISU, perioada de se permitea așteptare este una foarte lungă. Motivul? În închiderea, pur și întreaga țară există doar 18 firme care pot da acest aviz, iar nereguli ca cele din Straja sunt simplu îi amendam și acolo se oprea toată în toate stațiunile montane din România. treaba. Da, plăteau ”Există pericolul ca cei care pot da aceste avize să ajungă la noi prin martie, fiindcă sunt amenda, data viitoare doar 18 firme în întreaga țară care avizează și iar constatam că nu au

14 decembrie 2015

|5

făcut nimic. În unele cazuri remedierea problemei era puțin mai scumpă decât valoarea amenzii și atunci preferau să plătească amenda decât să își remedieze problema. Acum, cu noua legislație, ne permite să îi și închidem”, spune Bogdan Dănăiață, purtătorul de cuvânt al ISU Hunedoara.

Acesta mai precizează că este posibil ca unitățile prinse în ofsaid să fie închise tot anul, nu doar câteva luni. ”E posibil să stea închiși mai mult decât aprilie anul viitor, e posibil să stea închiși tot anul. De vreo 4-5 ani au fost făcute controale, de fiecare dată li s-a atras atenția că nu au aviz de securitate la incendiu, de fiecare dată au fost sancționați. Ei puteau să intre în legalitate de cel puțin 4-5 ani, de când au tot fost colegii, i-au amendat și li s-a pus în vedere să intre în legalitate. Nu este o problemă apărută peste noapte. Când mergi pe dunga legii, îți asumi și consecințele. Le-am atras atenția că se va schimba legislația, acum s-a schimbat și au fost prinși în ofsaid”, precizează reprezentantul ISU Hunedoara.

Tot el ne lămurește și de ce există foarte puține firme la nivel national care pot elibera avizele de securitate la incendiu: ”Există foarte puține firme la nivel național datorită faptului că, pentru a fi o firmă autorizată în domeniul ăsta, care să poată să facă rapoarte de expertiză și evaluări de risc la incendiu, tu trebuie să îndeplinești niște condiții din punct de vedere al pregătirii oamenilor pe care tu îi ai. Nu poți să trimiți pe oricine la un curs de șase săptămâni și să fie mare expert și evaluator. Asta presupune să ai studii”.

Anamaria SANDA

6 | 14 decembrie 2015

VOCEA STRAZII

www.voceastrazii.com

Să ne-amintim de Revoluție...

La 26 de ani de la Revoluție mândria că am reușit să schimbăm ceva în sistem ne curge prin vine. În 26 de ani multe din imagini s-au destrămat, altele sunt povești de familie, iar altele încă îi mai urmăresc pe cei pentru care au fost marcante acele momente. De dimineață gândul mi-a fost la Revoluție, mă gândeam cum și noi, tinerii, am reușit să facem una în urma incidentului de la Clubul Colectiv, am ieșit în stradă și am dat jos Guvernul (e un prim pas spre remediere a sistemului). M-am gândit la oamenii care și-au relatat poveștile pe rețelele sociale sau la oamenii care pur și simplu, când îi întrebi despre Revoluție, povestesc de parcă a fost ieri cu cele mai mici detalii. Aceste situații au un miez magnetic și atrag în relatările mele – poveștile lor, ale oamenilor pe care îi admir, profesorii mei, dar și oameni care și-au petrecut o bună parte din viață în comunitatea locală din Valea Jiului, reușind să schimbe ceva.

I-am întrebat cum i-a marcat acest eveniment și miau răspuns fără a sta pe gânduri. Profunzimea în care am intrat odată cu povestea lor de la vremea aceea, m-a făcut să îmi imaginez o paralelă a vremurilor.

Oana Barbu: „Nu aveam nici Facebook, nici internet, dar vocile oamenilor erau suficiente și de neoprit laolaltă” „Aveam șapte ani, locuiam în Arad și mă jucam în curte, când vecinul nostru s-a urcat pe gard și a început să strige din toți rărunchii „A picat comunismul!!!”, când în română, când în maghiară. „Cum să pice? Taci tu că te aude cineva!” – i-a strigat alt vecin. Apoi am început să auzim mii de voci din cartier care strigau LIBERTATE, mai întâi din curte, apoi din poartă, apoi în plină stradă. Mașinile claxonau pe șosea și arborau pentru prima dată steaguri fără stemă. Oamenii își dădeau foc carnetelor de partid în fața casei în semn de protest. Spre seară a început să se tragă dinspre gara Bujac și dinspre fabrica de Spirt și Drojdie, iar casa noastră a fost ciuruită zile în șir din ambele părți. Am trecut rapid de la extaz la agonie, închisă în casă, cu obloanele trase și televizorul aprins fără sunet, cu sunetul de mitralieră pe post de zgomot de fond, cu părinții mei plecați la demonstrație, cu televiziunea eliberată, cu bunicul meu care îi înjura pe cei de la televizor numindu-i „tot comuniști”.

Bunicul era fericit că nu voi mai fi făcută pionier – ceea ce pentru mine, copil fiind, era echivalent cu un dezastru. „Fii mândră că nu te mai botează

foto Constantin Duma

comuniștii”, mi-a zis el. Mai auzeam din când în când că au fost prinși teroriști străini, că ne-a trădat armata, că l-au împușcat pe Joska, că au plecat mulți spre Timișoara, dar nu pot trece de baricade...Nu aveam nici Facebook, nici internet, dar vocile oamenilor erau suficiente și de neoprit laolaltă. Mă trec fiori și acum când îmi amintesc de imaginile televizate cu oameni morți și târâți de pe asfalt, de „azi în Timișoara, mâine în toată țara”, de familia mea care îmi spunea „pentru voi și cei ce vor veni facem asta!”, de frica și adrenalina pe care le-am simțit atunci, pentru prima oară. Pentru mine Revoluția a semănat a libertate cu haos și spaimă și împușcături de mitralieră, și mulți oameni simpli, necunoscuți, ieșiți în stradă să-și strige împreună nemulțumirea!

Pentru mine, ei sunt „Adevărații Eroi”, ei au facut posibilă libertatea pe care o respectăm tot mai puțin astăzi...”, relatează timișoreanca Oana Barbu, specialist în social media și profesor de publicitate la Universitatea de Vest din Timișoara.

Marcel Tolcea, profesor universitar la Universitatea de Vest din Timișoara, relatează pe blogul său ceea ce a trăit și simțit în decembrie 1989.

Marcel Tolcea, despre 16 și 17 decembrie 1989 – Zile Trăite: „Oamenilor nu le mai este frică” „E o sâmbătă de lucru obișnuită, până la 12. Lucram la Editura Facla, în curtea Școlii Județene de Partid, într-un fost dormitor. Am primit prin poștă Visul lui Cărtărescu. Era o zi importantă pentru mine. La 12 și jumătate, merg cu Mircea Mihăieș în audiență la primul-secretar să primim buletin de Timișoara. Nu avem nicio speranță, dar momentul e bun. Mircea m-a convins să semnez protestul adresat lui D.R. Popescu față de ceea ce i se întâmplă lui Dan Petrescu. Buduca a fost la Timișoara la finele lui noiembrie. Dacă noi nu semnăm, îmi spune Mircea, atunci cine dintre tinerii scriitori? Bazil Popovici și Daniel Vighi, care semnează și ei, sunt profesori la o școală de cartier.

Pe drum, amândurora ne e cam frică. Nici eu, nici el nu avem buletin de Timișoara și e clar că ne vor da de-a berbeleacul. Ajungem la „Județ”, dar tov. prim e plecat. Sigur se ocupă cu ceea ce se petrece la Tokes unde enoriașii s-au strâns de câteva zile și își păzesc preotul să nu fie mutat undeva la Oradea. Plecăm cam plouați. Seara, pe la 8, merg în Piața Maria. Las mașina pe Splaiul T.V., dar mi-e frică să trec liniile de tramvai. Recunosc, printre civili, doi tipi pe care îi vedeam mereu la meciuri pe la tribuna oficială. Ajung acasă”, relatează Marcel Tolcea. „Dimineața erau circa 100-150 persoane, iar în firidele cladirii ardeau lumânări. Pe la amiază a apărut primarul Moț care a vorbit manifestantilor promițând orice. Degeaba, lumea a ramas la fel de neliniștita, pastorul trebuind să apară, aproape din oră în oră la

fereastră. La orele serii se auzea clar tot mai tare: Libertate. Apoi s-a format coloana care a plecat spre caminele studențesti. Mulțimea a ajuns între timp la peste 5000 de oameni. S-a îndreptat spre Județeana de Partid. A fost întâmpinată cu jeturi de apă, s-au spart geamuri ale instituției, s-au spart parbrize, s-a rupt o parte din stemă. Apar trupele de intervenție care atacă și împing înapoi pe manifestanti. În jurul orei 22.00 a fost atacat și grupul ce rămăsese în zona parohiei. O coloană de manifestanti s-a ciocnit, în aceeași perioadă, cu o mașina a pompierilor în zona intreprinderii Banatul. La miezul nopții, între sâmbătă și duminică, coloanele de manifestani ajung în fața aliniamentelor din fața fostului Consiliu Municipal. Se dansează Hora a Unirii, se scandează lozinci contra dictatorului și a clicii sale și, pentru că la Catedrală usile erau inchise, se decide plecarea către cartierul Circumvalațiunii pentru ridicarea populației. Se distrug pe drum lozincile de preamărire ale dictatorului. La Fabrica de Lapte asteapta o subunitate de militari, care nu se opune. Din pacate la Dacia service, după trecerea prin P-ța Dacia, manifestanții sunt respinși de militari, cu patul armei și cu baioneta.” („TIMISOARA” nr. 34/7. 04.1990, O săptămânâ cât o istorie).

Li s-au contopit emoțiile și frica, iar curajul i-a scos pe români în stradă. În județul Hunedoara, de pildă, unul dintre revoluționari Milu Vladislav spune că nu mai dorea regimul comunist instaurat până la vremea aceea. Oamenii doreau un sistem democratic, voiau să fie liberi. „Am ieșit de bună voie pentru că nu mai suportam regimul comunist, fiindcă aveam copiii mici și îmi amintesc că trebuia să merg dimineața la ora 3:00 și să stau la coadă pentru a cumpăra un litru de lapte.

Nu-mi pare rău de nimic din ceea ce am făcut, că am ieșit în stradă în data de 22, chiar am dat foc la un steag. În momentul când s-a anunțat că a fugit Ceaușescu și am ieșit în stradă și am dat foc la steag.

Atunci au venit un milițian și un soldat și au vrut să mă ducă la Poliție. Dar atunci de pe Dealul Institutului coborau studenții și scandau „Jos Ceaușescu” și atunci le-am spus să-și vadă de treabă. Frica cea mai mare a fost în data de 22-23 decembrie când armata s-a retras în cazarme. Am participat chiar și atunci când s-a intrat în sediul primăriei, când a fost Resiga scos din birou. Am lăsat soția și copilul în casă și până în data de 29 nu am ajuns acasă. Cel mai rău îmi pare că a picat eșalonul unu al comuniștilor și a venit eșalonul doi și degeaba putem cumpăra de toate, dacă nu avem cu ce”, își amintește Milu Vladislav, fost revoluționar.

Un alt hunedorean își amintește cum panica se instalase în mulțime, iar după ce a ajuns cu greu acasă la mama sa, în urma căderii comunismului, aceasta i-a spus „Nu te bucura că a căzut regimul comunist, poate nu va fi mai bine, ci mai rău”.

Libertatea câștigată de români a adus o serie de beneficii și câștigarea unor drepturi, însă trăind vremuri cu neajunsuri, mulți români ajung să creadă că era mai bine pe vremea comuniștilor.

Iulia BĂLUȘĂ

www.voceastrazii.com Uite că te înţeleg. Şi eu sunt emigrant.

Când spun că sunt norocos să fac parte din două culturi, este mai ales pentru că le înţeleg pe amândouă. Mi s-a amplificat râsul de când locuiesc în Italia.

Cine a spus că "emigrantul" este întotdeauna trist şi bosumflat, că luptă împotriva discriminărilor şi rasismul se aplică mereu cu ură, înjurături şi pumni? De câte ori am răspuns cu ironie şi rânjet senin, după situaţii jenante din vieţile noastre? Eu în fiecare zi, din cauza alinierii mele latine şi accentului nostru dacic (from dă tracic). Câte persoane am "păcălit" cu fizicul nostru, minunând vecinul cu apartenenţa simplă, nu cea datată de conştiinţa... pardon, cunoştinţa lui? Mulţi judecă.

Multora li se întoarce înapoi doar ruşinea, nu şi satisfacţia de civilizat superior. Mie mi s-a întâmplat, cu siguranţă vi s-a întâmplat şi vouă.

Pentru că trebuie să recunoaştem, puţin de "emigrant" avem fiecare, nu?

Dar ce se întâmplă atunci când italienii sunt confundaţi cu emigranţii? Vă zic eu.

Una dintre instituţiile cele mai frecventate este primăria. Ba ca să declari o mutaţie, să-ţi refaci buletinul, să-ţi depui actele pentru vreun ajutor, pentru vreo primă de maternitate să vezi ce mai face primarul, na, chestii birocratice.

N-am fost acolo în biroul primăriei, dar mi-a povestit vecina. Vecină de care o să mai citiţi.

Italiancă din bunici şi străbunici, venită în zona asta cu toată familia, tare dezavantajată de faptul că de acolo de unde a venit - încă se mai vorbeşte italiană pură. Aici, la ţară la mine, italiana se confundă cu o grecomoldovenească, un dialect amuzant şi foarte greu de înţeles.

"M-am străduit să-i vorbesc responsabilului în dialect, ca să fiu înţeleasă. Ştii cum mi-a răspuns? Uite aşa: SCUZZZZAŢI DOOOAAMNĂĂ, DAR, DUUUMNEA-VOASTRRRĂ SUUNTEŢI SIGURĂĂĂ CĂ ÎNNAAINTE (gesticulând cu mâinile, arătând spre spate) AAAŢI LOOCUUU-IT TOOOT AICI? (mişcând degetul energic de la stânga spre dreapta).

M-am uitat puţin perplex şi fără să intru în joc, îi răspund: Da, tot aici am locuit şi înainte. Şi vorbesc italiană, ba mai mult, m-am născut în Italia, din părinţi cetăţeni italieni. Mi-a cerut buletinul, trebuia să se convingă."

N-a fost întotdeauna aşa amuzant pentru mine. Să pleci într-o ţară străină imediat după majorat, nu-i uşor. Nu e deloc uşor ca doar după un an să rămâi aici cu un alt copil, viitoarea de atunci, actuala mea soţie, Diana. Acum suntem bine. Am învăţat să gândim singuri şi să

ALUNGATI DIN TARA

14 decembrie 2015

|7

ţi fie ruşine. Mergi şi încearcă, dacă asta îţi doreşti.

Când ai optişpe' ani, te gândeşti de atâtea ori că mă-ta şi toţi prietenii tăi zic numai bazaconii, că e greu să-ţi aduci aminte de aşa discursuri. Dar sunt momente când reuşeşti, iar momentele de panică devin puţin mai rare. ne construim familia pe care ne-am aşteptând să intre înapoi în ogradă.

Am ajuns. Mă dau jos din autocar şi dorit-o amândoi.

Chiar dacă la destinaţie eu aveam o văd acelaşi cer senin deasupra capului.

Dar înainte de asta.. casă, un loc de muncă, nu a fost ca şi Acum totul are sens. "Ţi-am zis că betoniera nu se când aş fi avut un gol sub picioare. Dar Chiar dacă după şase ani te trezeşti spală aşa? Nu cu mistria aia! m-am căcat şi eu pe mine, e acelaşi zidar, lucrând pentru acelaşi şef care -Da, dar Vasile a zis că... acum e mai lucru. ţi-a amintit de toate lecţiile de filozofie bine s-o folosesc pe asta.

M-am urcat în autocar, şoferul şi-a din liceu, despre Marx şi extraterestrul -Taci din gură, "zitto"! Nu ştii aşezat burta pe volan şi a pornit.

Panică. pentru care lucra, capitalistul. Acelaşi nimic."

Ce faci când asta-ţi spune şeful tău?

Mi-am uitat căştile şi nu aveam nici şef care acum apreciază, relativ, tot ce Ţii toată ura în tine, toţi nervii. Încerci să măcar o carte, o revistă, nici măcar o faci şi ce ai făcut pentru el. Acelaşi elimini toată umilinţa aia care stă coleg care te-a făcut meseriaş din prostie de rebus. Timpul a trecut greu, ucenic. Ce mai contează că restul (parcă) în vârful stomacului tău şi chiar iar alea 12 ore au devenit 24 -cel puţin ţăranilor se uită în continuare strâmb la taci din gură, stai "zitto". Mut. pentru mine. mine şi mă vorbesc de rău? Eu am Colegul, singurul coleg: "Bine, bă, şi Şi când n-ai nimic de făcut începi să reuşit! Şi am reuşit fără să-i pup pe alţii tu. Ăsta-i frustrat, amărât, dar şi tu te gândeşti la cum va fi acolo. Şi e rău în cur în România. Dar am rămas şi voi trebuie să înveţi să nu mai răspunzi la tare când habar n-ai. Te gândeşti că rămâne un emigrant. Şi aici şi în critici. Să taci din gură şi să nu mai trebuie să începi să munceşti. Pentru România. comentezi de fiecare dată când se ia de prima dată în viaţa mea eram nevoit să Când pleci şi nu ai idee încotro, puţin tine". muncesc, să aduc bani în casă. Cum o să contează ce naţie sunt strămoşii tăi.

Pe de altă parte şi ăsta este unul reuşesc eu să fac asta, fără o cârpă de Egipteni, italieni, azteci, daci, traci, draci. dintre motivele pentru care am ajuns experienţă pe spate? Chiar am dus o Toate pipele mintale fumegă, iar aici. N-am putut să pup cururi prin viaţă atât de uşoară? gândurile se transformă în nimic. Pentru România, altfel aş fi fost şi eu un altul cu Trebuie să mint. Trebuie să-mi fac că eu la început am fost singur. facultăţi şi cu experienţă la birou. Mă un curriculum. N-are sens. Lăsaţi-mă Ce vreau să fiu, ce sunt, ce voi fi, gândesc la mama mea, o versiune de-a să cobor! decid doar eu. Fără etichete. ei mai tânără, de acum 20 şi ceva de ani.

-Aminteşte-ţi că ai prieteni. Că poţi —va urma— Cum a luat ea trenul şi a plecat în lume, veni înapoi oricând doreşti. Nu eşti ca să-mi ofere mie un viitor. S-a suit în singur! Dacă nu vei reuşi nu trebuie săSergiu BALABAN-DUCK tren şi a plecat să caute ceva ce nici ea (probabil) nu-şi mai aminteşte exact.

Apoi reuşeşti. Construieşti o fundaţie serioasă, o familie, înfrunţi problemele. Şi reuşeşti iar. Mă gândesc la toate discursurile ţinute noaptea, despre ce înseamnă să fii fiu de moldoveancă în Bucureşti, un fel de emigrant în ţara ta. În criză de identitate. Mă gândesc la de câte ori mi-am învinovăţit inconştient părinţii pentru că m-au făcut prea târziu, că m-au adus pe lume într-o lume plină de culturi incerte, unde niciodată nu voi afla de unde vin şi cine sunt de fapt. Şi mă gândesc iar la mama mea, în trenul ăla care a plecat de la Huşi, pregătită să coboare într-o gară necunoscută, într-un loc absolut nou. Şi rău. Extrem de excitant, da. Dar n-ai timp să te gândeşti la adrenalină. Te caci pe tine şi atât.

Douăzeci şi ceva de ani după, istoria se repetă. Cu mari şi indiferente diferenţe, să fie clar. Italia nu-i Bucureşti, eu nu sunt la fel de puternic precum mama.

Un autocar, valize, prieteni care plâng, bunici îmbrăţişaţi care îţi fac din mână plângând. Pleci şi îi saluţi îndepărtându-te, nu poţi face nimic.

"Nu mă duc la război. Vin înapoi peste câteva luni".

Au trecut şase ani. Încercam să le spun asta cu zâmbetul pe buze,

#Români în fugă

- prima parte -

8 | 14 decembrie 2015

OAMENI

www.voceastrazii.com

OAMENI

14 decembrie 2015

|9

Elisei Enache: din Valea Jiului în Legiunea Străină numără printre cei mai activi din regimentul său, fiind și premiat Legiunea m-a vrut și iată-mă acolo ajungi, mai devreme sau pentru asta: ”Fac foarte multe mai târziu. Pot mai mult de atât, acolo”, povestește tânărul. lucruri în plus, am inițiativă, fac am nevoie de mai mult de atât”, Programul de pregătire, un mult sport și iau totul foarte în mărturisește Elisei. chin serios. Nu m-am rănit niciodată Până să se decidă că vrea să Din ziua în care a bătut la în timpul salturilor cu parașuta. plece în Legiune, făcea alpinism. poarta Legiunii Franceze a intrat Am sărit de opt ori până acum și Nu de performanță, întrucât nu în programul de pregătire, nu am pățit nimic, fiindcă am avea resursele necesare. cunoscut drept unul dintre cele respectat, de fiecare dată, Alpinismul e un sport care-ți mai dure din lume. Patru luni de indicațiile. Alții nu le-au ascultat mănâncă bani. Ce bani să ai într- chin, în care îți doreai, zilnic, să și, la impactul cu solul sau apa – un oraș cu 80% șomaj? Ce pleci acasă. Dacă reușeai să treci noi sărim de la 300 de metri cu de această perioadă, rămâneai sponsori ai putea avea, când parașute militare, e altceva față pentru următorii cinci ani. Și cu de săriturile de agrement – s-au afaceri, în Uricani, înseamnă siguranță erai mai puternic mai ales cu mâini, picioare sau seconduri, vreo trei magazine ales mental. coaste rupte”. alimentare și patru baruri? ”Îți umblă la psihic foarte ”Făcând alpinism am învățat, O aventură ce ar putea fi mult. În perioada aceea lupta nu încetul cu încetul, să fac ceva. mortală e neapărat pentru a fi mai bun Am făcut și cursuri de alpinism De ce a ales Legiunea Străină?

A venit acasă pentru câteva fizic, ci psihic. Am leșinat de utilitar și am încercat să lucrez zile să-și vadă părinții și frații, Fiindcă era sătul de viața grea, șase ori, de oboseală și de în domeniu. N-a mers. M-am înainte de a fi trimis în misiune foame. Săptămâni întregi, în de lipsa de perspectivă, de traiul întors acasă, dezamăgit. Și m-am undeva prin Emiratele Arabe. Ce fiecare seară, plângeam și îmi într-un oraș în care au cuvântul gândit, într-o zi, că poate sunt promiteam că ”gata, mâine plec va face acolo? Nu are voie să asistații social, care-s majoritari, bun pentru Legiunea Străină. acasă, nu mai pot aici!”. Apoi îmi spună, însă ne precizează că, la fiecare patru ani.

Poate că ei mă vor dori, mai ales aminteam de România, de pentru el, totul este o aventură. ”Nu vreau să fiu ca ei, să adun că știu alți doi băieți din Uricani Uricani, de Valea Jiului. Ce ”Eu văd viața asta ca o aventură. fier vechi, afine, ciuperci sau să care au făcut treabă bună acolo. naiba să fac acolo? Să mă O aventură frumoasă, o viață de România nu m-a vrut, nu a știut degradez lent, bucată cu fur cărbuni. Nu vreau să fac film”, precizează Elisei. bucată? Să ajung ca alții? Mai ”Dar dacă în timpul aventurii bine rabd aici. Am răbdat și am rămâi schilod pe viață? Dacă trecut și ultimul test, care mori?”, îl întreb, privindu-l grav însemna un marș de 95 de pe bărbatul în formare din fața kilometri peste munți, în încălțări mea. S-a schimbat mult în cele proaste. De atunci am căpătat o 10 luni petrecute în Franța. E mai sensibilitate la tălpi, când stau responsabil, mai matur, mai prea mult în picioare”, conștient de diferența dintre ce e povestește Elisei. acolo și ce e în Valea Jiului. Pare și mai trist din cauza Parașutist în cel mai bun diferențelor care fac din Franța regiment al Legiunii un fel de tărâm al libertății și După cele patru luni de prosperității, comparativ cu coșmar a fost detașat, potrivit aptitudinilor sale, la parașutiști, Valea Jiului. Îl cunosc de când ”cel mai bun regiment al Legiunii era puștan și dorea să facă alpinism cu orice preț, Străine. Americanii se cumpărându-și echipament din antrenează cu noi și le dăm clasă”. Acum e mândru de el. Că alocație și din ce muncea pe la unii și alții. În cazul lui, Legiunea a rezistat. S-a călit. Vorbește Străină chiar a făcut treabă franceza cursiv. E încântat că șefii îl apreciază, fiindcă se bună. foamea într-o cocioabă, fiindcă

În urmă cu 10 luni bătea la porțile lor. Zgribulit de frig, cu pașaportul într-un buzunar și banii pentru drumul de întoarcere acasă în altul, dacă nu ar fi fost primit în rândul lor.

Așa și-a început aventura în Legiunea Străină Elisei Enache, un tânăr de 20 de ani din Uricani.

ce să facă cu mine. Însă

”E ca la tata. Tata a fost miner.

Intra în mină și nu mai știa dacă iese viu de acolo. Până la urmă, toți murim, nu putem împiedica să se întâmple asta. Măcar eu încerc să obțin ceva mai bun de la viață”, argumentează el.

Tot de la Elisei am aflat că, în Legiunea Străină, românii sunt foarte bine văzuți, fiind percepuți drept oameni muncitori și serioși. ”Statul francez te primește, te educă, te antrenează, îți acordă tot felul de facilități, pentru a-i fi util. La noi statul român are nevoie să fii prost și ușor de manipulat. Nu-i respectă nici pe cei din Armată, a căror sarcină este să apere țara”, concluzionează tânărul.

S-a schimbat Uricaniul în cele 10 luni cât a fost departe de casă? ”La întoarcere am descoperit, cu uimire, că am foarte mulți prieteni. Oameni care înainte nu mă salutau niciodată sunt, dintr-o dată, cei mai buni prieteni. Fete care nu mă băgau în seamă niciodată îmi

zâmbesc și îmi lasă numerele lor de telefon. E amuzant și trist în același timp”, povestește Elisei zâmbind.

Potrivit Wikipedia, ”Legiunea străină (franceză Légion étrangère) este o unitate a Armatei Franceze, care a fost întemeiată pe data de 9 martie 1831 printr-un decret dat de Ludovic-Filip al Franței. A fost creată pentru voluntarii străini care, după Revoluția franceză

din iulie 1830, nu mai aveau voie să se înscrie în armata franceză.

Voluntarii străini sunt conduși de ofițeri francezi, iar astăzi sunt acceptați și cetățeni ai Republicii Franceze, care în prezent formează 24% din numărul total de recruți.

Legiunea are la ora actuală (2009) în jur de 7.700 de soldați iar sediul este la Aubagne”.

Anamaria SANDA

8 | 14 decembrie 2015

OAMENI

www.voceastrazii.com

OAMENI

14 decembrie 2015

|9

Elisei Enache: din Valea Jiului în Legiunea Străină numără printre cei mai activi din regimentul său, fiind și premiat Legiunea m-a vrut și iată-mă acolo ajungi, mai devreme sau pentru asta: ”Fac foarte multe mai târziu. Pot mai mult de atât, acolo”, povestește tânărul. lucruri în plus, am inițiativă, fac am nevoie de mai mult de atât”, Programul de pregătire, un mult sport și iau totul foarte în mărturisește Elisei. chin serios. Nu m-am rănit niciodată Până să se decidă că vrea să Din ziua în care a bătut la în timpul salturilor cu parașuta. plece în Legiune, făcea alpinism. poarta Legiunii Franceze a intrat Am sărit de opt ori până acum și Nu de performanță, întrucât nu în programul de pregătire, nu am pățit nimic, fiindcă am avea resursele necesare. cunoscut drept unul dintre cele respectat, de fiecare dată, Alpinismul e un sport care-ți mai dure din lume. Patru luni de indicațiile. Alții nu le-au ascultat mănâncă bani. Ce bani să ai într- chin, în care îți doreai, zilnic, să și, la impactul cu solul sau apa – un oraș cu 80% șomaj? Ce pleci acasă. Dacă reușeai să treci noi sărim de la 300 de metri cu de această perioadă, rămâneai sponsori ai putea avea, când parașute militare, e altceva față pentru următorii cinci ani. Și cu de săriturile de agrement – s-au afaceri, în Uricani, înseamnă siguranță erai mai puternic mai ales cu mâini, picioare sau seconduri, vreo trei magazine ales mental. coaste rupte”. alimentare și patru baruri? ”Îți umblă la psihic foarte ”Făcând alpinism am învățat, O aventură ce ar putea fi mult. În perioada aceea lupta nu încetul cu încetul, să fac ceva. mortală e neapărat pentru a fi mai bun Am făcut și cursuri de alpinism De ce a ales Legiunea Străină?

A venit acasă pentru câteva fizic, ci psihic. Am leșinat de utilitar și am încercat să lucrez zile să-și vadă părinții și frații, Fiindcă era sătul de viața grea, șase ori, de oboseală și de în domeniu. N-a mers. M-am înainte de a fi trimis în misiune foame. Săptămâni întregi, în de lipsa de perspectivă, de traiul întors acasă, dezamăgit. Și m-am undeva prin Emiratele Arabe. Ce fiecare seară, plângeam și îmi într-un oraș în care au cuvântul gândit, într-o zi, că poate sunt promiteam că ”gata, mâine plec va face acolo? Nu are voie să asistații social, care-s majoritari, bun pentru Legiunea Străină. acasă, nu mai pot aici!”. Apoi îmi spună, însă ne precizează că, la fiecare patru ani.

Poate că ei mă vor dori, mai ales aminteam de România, de pentru el, totul este o aventură. ”Nu vreau să fiu ca ei, să adun că știu alți doi băieți din Uricani Uricani, de Valea Jiului. Ce ”Eu văd viața asta ca o aventură. fier vechi, afine, ciuperci sau să care au făcut treabă bună acolo. naiba să fac acolo? Să mă O aventură frumoasă, o viață de România nu m-a vrut, nu a știut degradez lent, bucată cu fur cărbuni. Nu vreau să fac film”, precizează Elisei. bucată? Să ajung ca alții? Mai ”Dar dacă în timpul aventurii bine rabd aici. Am răbdat și am rămâi schilod pe viață? Dacă trecut și ultimul test, care mori?”, îl întreb, privindu-l grav însemna un marș de 95 de pe bărbatul în formare din fața kilometri peste munți, în încălțări mea. S-a schimbat mult în cele proaste. De atunci am căpătat o 10 luni petrecute în Franța. E mai sensibilitate la tălpi, când stau responsabil, mai matur, mai prea mult în picioare”, conștient de diferența dintre ce e povestește Elisei. acolo și ce e în Valea Jiului. Pare și mai trist din cauza Parașutist în cel mai bun diferențelor care fac din Franța regiment al Legiunii un fel de tărâm al libertății și După cele patru luni de prosperității, comparativ cu coșmar a fost detașat, potrivit aptitudinilor sale, la parașutiști, Valea Jiului. Îl cunosc de când ”cel mai bun regiment al Legiunii era puștan și dorea să facă alpinism cu orice preț, Străine. Americanii se cumpărându-și echipament din antrenează cu noi și le dăm clasă”. Acum e mândru de el. Că alocație și din ce muncea pe la unii și alții. În cazul lui, Legiunea a rezistat. S-a călit. Vorbește Străină chiar a făcut treabă franceza cursiv. E încântat că șefii îl apreciază, fiindcă se bună. foamea într-o cocioabă, fiindcă

În urmă cu 10 luni bătea la porțile lor. Zgribulit de frig, cu pașaportul într-un buzunar și banii pentru drumul de întoarcere acasă în altul, dacă nu ar fi fost primit în rândul lor.

Așa și-a început aventura în Legiunea Străină Elisei Enache, un tânăr de 20 de ani din Uricani.

ce să facă cu mine. Însă

”E ca la tata. Tata a fost miner.

Intra în mină și nu mai știa dacă iese viu de acolo. Până la urmă, toți murim, nu putem împiedica să se întâmple asta. Măcar eu încerc să obțin ceva mai bun de la viață”, argumentează el.

Tot de la Elisei am aflat că, în Legiunea Străină, românii sunt foarte bine văzuți, fiind percepuți drept oameni muncitori și serioși. ”Statul francez te primește, te educă, te antrenează, îți acordă tot felul de facilități, pentru a-i fi util. La noi statul român are nevoie să fii prost și ușor de manipulat. Nu-i respectă nici pe cei din Armată, a căror sarcină este să apere țara”, concluzionează tânărul.

S-a schimbat Uricaniul în cele 10 luni cât a fost departe de casă? ”La întoarcere am descoperit, cu uimire, că am foarte mulți prieteni. Oameni care înainte nu mă salutau niciodată sunt, dintr-o dată, cei mai buni prieteni. Fete care nu mă băgau în seamă niciodată îmi

zâmbesc și îmi lasă numerele lor de telefon. E amuzant și trist în același timp”, povestește Elisei zâmbind.

Potrivit Wikipedia, ”Legiunea străină (franceză Légion étrangère) este o unitate a Armatei Franceze, care a fost întemeiată pe data de 9 martie 1831 printr-un decret dat de Ludovic-Filip al Franței. A fost creată pentru voluntarii străini care, după Revoluția franceză

din iulie 1830, nu mai aveau voie să se înscrie în armata franceză.

Voluntarii străini sunt conduși de ofițeri francezi, iar astăzi sunt acceptați și cetățeni ai Republicii Franceze, care în prezent formează 24% din numărul total de recruți.

Legiunea are la ora actuală (2009) în jur de 7.700 de soldați iar sediul este la Aubagne”.

Anamaria SANDA

10 | 14 decembrie 2015

VOCEA STRAZII

www.voceastrazii.com

„Ich bin DUBIST” (Amintiri din dubă) Dedicat cetăţenilor din stradă, acest filmdocumentar ne poate ajuta să evoluăm împreună, cu zâmbetul pe buze. În contextul mișcărilor stradale din România de după 2011, argoul protestatarilor s-a îmbogățit cu un nou verb: „a înduba” (a băga pe cineva în dubă). Indiferent de vârstă, sex sau statut social, mulți dintre activiști, mai noi sau mai experimentați, au făcut cunoștință cu duba Jandarmeriei…. Însă, odată trecut pragul

protestelor, de multe ori chiar

27.11.2013 la Facultatea de

urmare nu va fi proiectat până

de la protagoniști. În lupta cu

Sociologie a trebuit anulată,

când nu va trece de comisia de

abuzurile Jandarmeriei, cele

întrucât conducerea instituţiei

etică și apoi de aprobarea

mai eficiente arme s-au dovedit a spus că nu poate permite

conducerii facultății. Proiecția

a fi banala cameră digitală și

difuzarea unui film care

filmului a fost așadar

telefonul mobil. Din jocul de-a

include “propagandă politică”

“amânată”, sau mai bine spus

șoarecele și pisica dintre

dacă nu este avizat în prealabil

anulată”.

protestatari și jandarmi s-au

de o comisie de etică. Mesajul

născut situații hilare,

postat de Vlad Ioachimescu:

documentarea acestora oferind

”Încă încerc să îmi revin.

Filmul-documentar “Ich bin Dubist” a devenit, astfel, prima producţie de gen cenzurată

Tocmai am fost sunat de

astfel după decembrie 1989 în

persoana care se ocupa de

România. Dezamăgirea

Comunitatea Uniţi Salvăm,

proiecția “Ich bin DUBIST”, ce

publicului s-a transformat însă

filmul-documentar realizat de

urma să aibă loc mâine în

în bucurie când, o zi mai târziu,

sarea și piperul filmului.

Aşa descriu cei din

Vlad Ioachimescu. În sfârşit, am Facultatea de Sociologie, să își

Vlad Ioachimescu a anunţat că

dubei, ceea ce poate părea o

apucat şi eu să-l văd (pe tot).

ceară scuze. Mi-a mărturisit că

proiecţia s-a mutat într-un local

experiență traumatizantă,

Realizat de un simplu

nu i s-a mai întâmplat niciodată

privat, unde, se pare,

devine adesea o banalitate sau

protestatar (în 2012) ieşit în

așa ceva. Cei din conducere

conducerea este ceva mai

chiar un motiv de a face haz.

stradă pentru a-şi striga

i-au transmis că anumite

permisivă.

Interviurile luate unora dintre

nemulţumirea, filmul a reuşit să persoane din facultate au

cei mai „îndubați” protestatari

creeze controverse.

raportat faptul că filmul ar

oameni care au fost la proteste

sunt ilustrate cu imagini

(@rezistenţa.net:) Proiecţia

conține elemente de

în 2012 şi în 2013 sau oameni

document, adunate în timpul

programată în data de

propagandă politică. Prin

care erau pur şi simplu curioşi

Localul a fost plin, mulţi

au venit să afle despre aventurile “dubiştilor”. Într-o atmosferă relaxată, stând pe taburete sau pe scaune mai înalte, spectatorii au intrat în lumea activismului civic şi a militantismului, dar au intrat, fictiv, şi în dubă.

Filmul este structurat în câteva capitole (se tratează, pe rând, diversele posturi din Jandarmerie reprezentate în piaţă, apoi se documentează momente interesante de la proteste, dar sunt incluse şi imagini de la Fânfest, de la Roşia Montană). De la jandarmii simpli la şefii de dispozitiv, mai departe la negociatori sau jandarmi în civil, interacţiunile cu aceştia sunt prezentate

www.voceastrazii.com

VOCEA STRAZII

14 decembrie 2015

| 11

însa uşor, dacă privim filmul

realizat de Rezistenţa Urbană

per ansamblu şi îi înţelegem

că acest film arată tuturor că

mesajul.

“monstrul” numit Jandarmerie

Filmările, realizate în

nu este atât de înfricoşător pe

perioada din 2012 când vârful

cât este creionat de

protestelor trecuse, ilustrează

propaganda oficială, acceptată

cum acţiuni punctuale cu doar

de mulţi. Totul se joacă la un

câţiva oameni prezenţi pot

nivel mult mai uman. Da,

deranja suficient pentru ca

jandarmii pot greşi des, pot

aceştia să fie “îndubaţi”.

interpreta legea după bunul

Practic, în 2012, Jandarmeria a

plac sau pot executa ordine

suferit un şoc cultural major,

ilegale uneori. Un cetăţean

deoarece, pentru prima dată,

informat nu va fi însă niciodată

nu avea de-a face cu suporteri

intimidat, dacă luptă pentru o

abrutizaţi, puşi pe bataie. Nu.

cauză justă şi este acoperit de

Jandarmii au întâlnit

Constituţie şi legi atunci cănd

dintr-o perspectivă comică.

practic o sumă de filmări de la

protestatarul de tip nou: un om se manifestă.

Absurdul, penibilul şi comicul

diverse persoane, filmări

adesea din clasa de mijloc,

situaţiilor au făcut publicul să

realizate cu camera video,

educat, care ştie de ce e în

aplaude şi să izbucnească în

aparatul foto sau chiar

hohote de râs în anumite

telefonul.

Nu vă aşteptaţi la un film

lucru care a deranjat – sunetul

editat pentru un premiu Oscar,

nu este egalizat/curăţat şi are

vorbim despre un documentar

fluctuaţii destul de mari. Peste

Articol realizat de Rezistenţa Urbană, pe 30 noiembrie 2013 (pe blogul stradă, ştie ce întrebari să @rezistenta.net) şi adreseze, ba mai mult, poate republicat pentru pune în dificultate voceastrăzii.com (cu Jandarmeria, contestând pe loc acordul comunităţii şi al regizorului), de Sergiu legalitatea acţiunilor ei.

Alexandru Alexe, activist “de BALABAN-DUCK

independent care reprezintă

acest inconvenient se trece

carieră”, a precizat în articolul

momente.

De aceea – şi acesta este un

Surse foto: Rezistența Urbană

Dacă nu noi, atunci cine să distrugă mineritul?

Mineritul este în pragul colapsului.

Din cazul Oltchim, noi, cei din Valea Jiului, nu am învăţat nimic. Deşi SC CEH-SA are o cotă de piaţă cu puţin peste 4 % am avut senzaţia că este imposibil ca cineva, UE de exemplu , să spună : gata, ajunge!

confirmarea bănuielilor că s-a dorit ca SC CEH-SA să ajungă în această stare.

La conducerea SC CEH-SA au fost numiţi oameni total iresponsabili, fie care au ars stocuri de cărbune de peste 500.000 tone chiar dacă piaţa nu cerea energie (cazul Daniel Andronache), fie au semnat un CCM care a însemnat blocarea Adică stop pierderilor, ajutorului de stat, risipei şi chiar tunurilor. Când fostul tuturor posibilităţilor de aprovizionare cu materiale, de investiţii nici că se mai ministru al energiei Răzvan Nicolescu declară : ,,insolvenţa CEH nu mai poate fi putea vorbi (cazul Aurel Niculescu) sau evitată", începi să realizezi că totul a fost nu au achiziţionat certificatele de emisii de gaze cu efect de seră (cazul programat, undeva în culisele pieţei de energie, iar această societate comercială Constantin Jujan). Fiecare conducător în felul său a contribuit la aducerea SC CEHtrebuia să iasă din piaţă. Sau cel puţin SA în colaps. partea de minerit autohton şi Să vorbeşti de insolvenţă în condiţiile Termocentrala Mintia. De ce nu a făcut în care Legea 85/2014 conferă fostul ministru nimic pentru a nu se ajunge aici, adică la starea de insolvenţă, posibilitatea evitării acesteia pe o dar nici ceilalţi de după el ? Este practic perioadă de cel puţin trei ani cu

posibilitate de prelungire cu încă doi ani, prin Concordatul Preventiv, iată încă o dovadă de iresponsabilitate. Nu Guvernul României trebuia să cumpere certificatele, era de datoria conducerii SC CEH-SA care ştia de termenul limită de achiziţionare de mult. Cum adică, cerem cuiva bani împrumut să ne plătim factura la curent, spre exemplu, iar dacă nu ne poate ajuta îl învinuim că ni se taie curentul?

Mineritul este distrus în esenţă de oamenii din Valea Jiului, iar vina guvernanţilor constă în faptul că au permis incapabililor să-l conducă. Poate chiar asta s-a şi urmărit, dar cel care au condus de-a lungul timpului mineritului au fost propuşi în funcţii tot de oameni din Valea Jiului. Ștefan Adrian JURCA

12 | 14 decembrie 2015

ROMANIA MAGICA

www.voceastrazii.com

Hunedoara în Enclicopedia Italiană Enciclopedia Italiană/1993 Bibl.: W. Schmidt, Die Stammburg der Hunyaden in Siebenbürgen, Sibiu (Hermannstadt) 1865; S. Moldovan, Ţara noastră, Sibiiu 1894, pp. 45-51; I. Möller, A vajda-hunyadi vár épitési korai (Structura primită a castelului de Vajdahunyad), în Magyarország müemlékei (Monumente artistice ale Ungariei), şi din G. Forster, III, Budapest 1913, pp. 77-104; în aceeaşi publicaţie, Magyarország müemlékei, II, Budapesta 1906, coloana 408-10.

Material republicat pe treccani.it (La cultura Ialiana) HUNEDOARA (ungh. Vajdahunyad; ted.

Eisenmarkt; A. T., 79-80).

Il castello di Hunedoara è il più importante della Romania. La prima costruzione, della metà del sec.

XIII, sembra fosse stata una fortezza cinta di muri con bastioni e torri. Trovandosi su terreno reale, la fortezza fu donata dal re Sigismondo d'Ungheria al nobile romeno Serb, dal quale fu trasmessa a suo figlio Voicu e poi al figlio di questo, Giovanni Hunyadi (v. hunyadi, giovanni), il glorioso governatore d'Ungheria e padre del re Mattia Corvino. Giovanni Hunyadi trasformò la fortezza in un castello, costruendo nuovi bastioni e torri, appartamenti, sale, e una cappella. Il castello è costruito in stile gotico tardo francese del sec. XV. Nell'epoca seguente il castello fu proprietà di varie famiglie nobili ungheresi.

Sotto il principe transilvano Gabriele Bethlen furono fatti alcuni rimaneggiamenti e ampliamenti. Caduto in rovina durante i secoli XVIII e XIX, e soprattutto dopo l'incendio del 1854, il castello fu in parte restaurato.

Castelul din Hunedoara este cel mai important din România. Prima construcţie, de la jumătatea secolului XIII, se pare că a fost o fortăreaţă strânsă de ziduri cu bastioane şi turnuri. Gâsindu-se pe teren regal, fortăreaţa a fost donată de către regele Sigismund al Ungariei, nobilului român Serb, de la care a fost transmisă fiului său Voicu şi fiului acestuia, Giovanni (Ion) Hunyadi, gloriosul guvernator al Ungariei şi tatăl

regelui Matei Corvin. Giovanni Hunyadi a transformat fortăreaţa în castel, construind noi bastioane şi turnuri, apartamente, săli şi capelă pentru rugăciune.

Castelul este construit în stil gotico-tardo francez, al secolului XV. În epocă, acest castel a fost proprietatea multor familii de nobili unguri. Sun prinţul transilvănean Gabriel Bethlen au fost făcute câteva restructurări şi amplificări. Căzut în ruină în perioada secolelor XVIII şi XIX şi mai ales după incendiul din 1854, castelul a fost în parte parte restaurat.

Acelaşi castel, lăudat şi de redactorii publicaţiei IlTurista.it, potrivit cărora, aici stă defapt originea vampirului Dracula - în Hunedoara. Fiind locul în care Vlad Valahul al treilea a fost ţinut prizonier şi de la care Bram Stoker s-a inspirat atunci când a figurat "romanticul" vampir.

Prin proiectul publicat online, pe pagina oficială a muzeului, se prevedeau lucrări de consolidare și de restaurare pentru cele două obiective – Aripa Bethlen și Turnul Toboșarilor, pentru care au fost propuse înlocuirea învelitorii, reparații la șarpante, în funcție de gradul de degradare al fiecărui element component al structurii șarpantei, consolidări locale ale îmbinărilor dintre elementele ce compun structura șarpantei.

Rezultate, publicate pe www.castelulcorvinilor.ro/2014: Aripa Bethlen și Turnul Toboșarilor – reparații ale elementelor structurii șarpantei, sau, înlocuirea celor cu grad mare de degradare în profunzime, sau rupte, la elementele structurale la care s-au identificat degradări, se vor verifica prinderile între elemente, reazămele corzilor, se vor realiza dolii, corect din punct de vedere tehnic, întărirea îmbinărilor ascunse prin cuie metalice, precum și ancorarea căpriorilor în centura din b.a. existentă la Turnul Toboșarilor.

Lucrări de restaurare propuse pentru ambele obiective: înlocuirea învelitorilor actuale, cu învelitori

din țiglă ceramică tip solzi, înlocuirea șipcilor și a asterelei, înlocuirea elementelor de șarpantă degradate mai mult de 10%.

Se va monta noua astereală, membrană izolantă, canal de ventilare, noile șipci și noua învelitoare; se mai propun lucrări de hidrofobizare a torului cornișei turnului circular și a consolelor ce poartă arcatura sistemului de tip mașiculi – pentru Turn și reabilitarea cornișei, ca și înlocuirea jgheaburilor și a burlanelor – pentru Aripa Bethlen.

Sursa de finanţare: Buget local – Valoare totală investiţie: 1.021.836,00 lei L-am văzut în vara asta şi eu. Îmi permite meseria şi calificarea să critic lucrările efectuate pe partea exterioară, acolo unde au asasinat toată zidăria din piatră şi cărămidă, iar pe partea interioară, unde boltele de cărămizi au fost acoperite cu ciment şi curăţate necorespunzător, iar turnurile tencuite în bătaie de joc. Peste cărămidă. Cum să faci aşa ceva unui castel medieval de reputaţia Corvinului?

Este loc şi de mai bine, ţinând cont că anul trecut, potrivit cotidianului Glasul Hunedoarei, de la 1 ianuarie şi până la 1 noiembrie, au fost peste 220.000 de turişti, cu 40 la sută mai mulţi decât în 2013, în vizită la monument. Veniturile din biletele vândute în perioada amintită (2014) au fost de 3.347.000 de lei.

Tot în Glasul Hunedoarei este prezentat şi modelul prost de lucru, evitat ultima oară.

"Acoperişul întregului castel a fost obiectul unei ample operaţiuni de refacere în 1994 – 1995.

Restaurarea a fost însă o afacere extrem de păguboasă, atât pentru buget, dar mai ales pentru edificiul în sine. Firma desemnată atunci pentru a face lucrarea a lucrat cu zilieri, necoordonaţi şi total neinstruiţi. Aceştia, ca să scape mai repede de ţigla veche, loveau din interior spre exterior în structura de lemn a acoperişului. Bucăţile de ţiglă cădeau peste crenelurile faţadei. Ţigla pusă pe şarpante a fost de calitatea a III-a, pe când, în devize era trecută „ţiglă calitatea I”, iar luni în şir mai multe aripi ale Castelului au stat neacoperite, structura lor fiind lăsată pradă apei care s-a infiltrat în urma precipitaţiilor. Mai mult, la controalele ulterioare s-a constatat că doar una din trei ţigle era prinsă cu sârmă (sârmă simplă, nicidecum sârmă de cupru).

După aşa-zisa restaurare de la mijlocul anilor ’90, Castelul Corvinilor nu a mai primit, vreme de un deceniu, niciun leu de la bugetul Ministerului Culturii.

Alocări de la bugetul central s-au mai făcut din 2005 încoace, însă proiectele ba au fost prost executate şi întrerupte, ori sumele au fost alocate doar pe hârtie şi niciodată virate efectiv."

Sper ca de acum înainte, Castelul Corvinilor să primească atenţia pe care o merită şi în România, nu doar în publicaţiile şi recomandările străinilor. De ce am plecat cu enciclopedia Italiană? Pentru că ei au câte un castel la fiecare colţ de stradă. Dacă ei ne-au lăudat în maniera asta, înseamnă că Hunedoara nu este chiar pielea Europei. Să ne dăm de muncă.

Sergiu BALABAN-DUCK

www.voceastrazii.com

MEDIU

14 decembrie 2015

| 13

Valea Jiului. Noi şi Parisul.

"Condiţii mature pentru acorduri ambiţioase"- Asta anunţa ministrul de Externe al Franţei, Laurent Fabius, care a invitat toate ţăile să-şi asume propriile responsabilităţi: "Este cel mai bun moment pentru o provocare universală".

noiembrie. În zilele următoare, 190 de ţări, responsabile pentru 90% din gazele emise în atmosferă, îşi vor asuma angajamente obligatorii, pentru reducerea poluării. Puţin mai bine decât ce s-a întâmplat ultima oară la Copenhaga în 2009, unde numai ţările dezvoltate au fost dispuse să promită ceva.

Decarbonize (Atunci) Şi China , astăzi principalul Cuvântul reprezentativ al conferinţei. poluant mondial, a refuzat orice limită a Zen. Noi, în Valea Jiului ne decarbonizăm în poluării impusă, susţinând că micul grup fiecare lună. Face asta din noi, militanţi a de ţări cu mică industrie (adică Japonia şi primei linii în războiul cu poluarea? occidentul) este responsabil pentru 80% Klaus Iohannis: ”Schimbările climatice din poluarea atmosferei. A fost haos la sunt o amenințare majoră pe care trebuie Copenhaga, fără concluzii susbstanţiale. A să o combatem. Dacă nu acționăm acum, fost nevoie să trecă şase ani, înainte să impactul va deveni negestionabil, cu putem… să se poată aborda din nou consecințe ireversibile pentru umanitate și problema. mediul înconjurător. România s-a angajat Acum China şi Statele Unite, două dintre încă de anul trecut să contribuie la ţările care au opus rezistenţă în 2009, au reducerea nivelului emisiilor de carbon. promis concret că îşi vor controla emisiile.

Prin concentrarea eforturilor pentru a avea o economie cu emisii scăzute, vom deveni O creştere catastrofică mai competitivi, vom crea noi locuri de Dacă toate promisiunile vor fi păstrate şi muncă și vom răspunde mai eficient la indeplinite, emisiile globale ar încetini, dar provocările legate de securitatea în 2100 media temperaturii globale ar energetică și climatică. La Conferința de la putea fi (oricum) cu 2,7 grade mai mare Paris am solicitat, în numele României, decât în secolul nouăşpe'. Guvernele ştiu acțiuni comune. Reuniunea trebuie să se asta. Toţi cei prezenţi acolo au recunoscut încheie cu un acord cuprinzător, echitabil că o creştere a temperaturii medii globale și efectiv pentru atingerea obiectivelor nu trebuie (absolut) să depăşească cele agreate de limitare a creșterii temperaturii două grade. medii globale sub doă grade Celsius”.

Tactica salamului poate fi aplicată în continuare. Aşa s-a întâmplat şi la noi, în Vale. Deşi, ce se întâmplă la noi nu prea are legătură cu barba întâlnirilor pariziene de săptămâna trecută (congresul s-a încheiat pe 11 decembrie), nu mă pot abţine de la critici. Am zis de tactica salamului. Da, asta se aplică în cazul problemelor foarte mari ce nu pot fi rezolvate printr-o singură întâlnire. Sau tăiere. Să asociem, că funcţionează aşa: se adună toate resursele disponibile şi se înfruntă problema, aspectul problemei. După o vreme trecem iar, când resursele sunt mai multe şi se mai taie o felie. Se repetă operaţiunea până când problema...salamul, dispare.

Tactica salamului stă la baza societăţii noastre. N-a lipsit nici de la întâlnirea şefilor de stat, deschisă la Paris pe 30

Ce le trece prin minte, atunci? Pe sub mâna ăstora cu salamul, a centrelor de informare media şi o bună parte a cetăţenilor, guvernele ştiu bine că o creştere cu două grade ar fi catastrofică.

Dacă temperatura ar rămâne aşa (pe nivelul acesta) o perioadă îndelungată de timp, toţi gheţarii lumii s-ar topi, iar nivelul mării ar creşte cu şaptezeci (70. ŞAPTEZECI) de metri. Şi luând în consideraţie timpi relativ apropiaţi, o creştere de două grade ar comporta furtuni enorme, o deşertificare mult mai difuză, dispariţia barierelor coraline, distrugerea rezervelor, oceane, producţie alimentară în colaps, fluxuri de refugiaţi incontrolabili, din moment ce foamea şi războaiele vor devasta ţările mai vulnerabile. Oceanul Arctic, fără gheaţă, ar absorbi căldura soarelui în loc să o reflecte. Şi ca săgeata lui Zenon din Eleea, tactica salamului se poate aplica. Ne apropiem de un obiectiv pe care nu-l cunoaştem, dar ne pregătim să-l atingem. Un fel de ruletă chinezească. Şi România. La noi s-a început închiderea minelor din Valea Jiului, pe baza planului "Decarbonize". Era musai, altfel se topeau polii. Păi altfel, ce să caute România acolo?

Avem noi industrie?

Sergiu BALABAN-DUCK

14 | 14 decembrie 2015

www.voceastrazii.com

TIMES NEW MOMARLAN

împărţeli, s-au, să nu s-e

voinţă, şi înţelegere, bucuri, şi

întâlnească de loc.

Alegeri diverse care se ascund în vieţi diferite, în diverse moduri de a înţelege viaţa. De aici trebuie să plecăm dacă vrem să găsim strada. De mers.

realizări. Şi un 2016 aşa cum î-l meritaţi! Să-v-aşteptaţi la cei mai bine pentru n-oi. LMA! Scriu întrun ziar, deci sunt jurnalist. Apar la teve, deci sunt jurnalist. Gândesc puţin şi vorbesc mult, sunt jurnalist. Şi vă dau lecţi de gramatică la toţi. Şi sunt cel mai tare. Şi.

Pentru că în inimă se naşte spiritul sărbătorilor.

Pentru majoritatea de azi Crăciunul vine zilnic. Pentru cei

Pamflet. Toţi avem câte o doză de prostie abstractă, dar de fiecare dată când cred că leam văzut pe toate, mai apare o minune ca în exemplul de mai sus. Adaptată. Analfabetismul se îmbină perfect cu dialectul de mahala pentru a genera o compoziție omogenă de prostie. În ziar sau televiziune. Sau la şcoală. Sau la televiziune.

care aşteaptă Crăciunul un an întreg, pentru cine vrea să-l sară ca să nu rămână dezamăgit, Dacă în inimă n-uţi ajunge

străzile, oraşele. Că dacă nici de

pentru cine nu vrea nici măcar să

vremea asta a sărbători-lor, nici

Crăciun n-u poţi simţi atmosfera

se gândească la sărbători, pentru

îmbodobeli-le, nici luminiţe-le, nici

din aer a dăruinţei, atmosfera,

voi nu mai sunt speranţe.

cadourile, braziii, nimic nu poate

atunci nimic nu te mai poate salva.

schimba ceva. N-us suficiente

Unora nici-o luminiţă nu le poate

voastră, vreau s-ă l-e urez şi eu,

"chestiile". Pentru uni. Pentru alţi,

schimba ceva, pentru alţi, m-ai

celor care,ai mei, ai noştri şi ai lor,

cât m-ai multe chesti şi cât m-ai

rău. Asta se întâmplă atunci când

mult succes.

alţi abia aşteaptă să se întâlnească

care au ajuns, pe pilă, şi n-eau luat LMA, bă! Mulţumim că existaţi! posibilităţi-le, un Crăciun fericit,

şi să s-e bucure de compania

multă să-nătate, bani şi răbdare. Şi

De Crăciun s-e aglomerează

tot de Crăciun, cu permisiunea

ACESTA ESTE UN PAMFLET ȘI TREBUIE TRATAT CA ATARE #Breakingnews Prins Pool, adică Prințul Paul de România, cetățean de onoare al Petroșaniului, făcut de #Ridzi, tocmai a fost reținut. Sunt curios dacă are c***e vreun consilier local să propună retragerea titlului. #Breakingnews Am aflat de ce s-a mutat directorul general CEH la Deva: la Deva Mall este KFC. Traduse mai pe românește, criteriile de integritate ale partidelor sună cam așa: până acum am fost curve, dar promitem că ne îndreptăm.

Am observat mai multe postări în care se pune la îndoială că Dinu Patriciu ar fi mort. Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu, dacă nu este așa!!! #CitatulSerii Dacă vrei să fii iubit, fă bani. #MineritEnergie Ne-am ramolit de tot, noi, ăștia din # ValeaJiului. Cum dracu putem noi crede că actualul director general al CEH, corporatistul Emil Floruț, pricepe ceva din minerit

dacă el de peste 3 luni de zile decând este numit, nu și-a făcut timp să intre în vreo mină? Vorbește de Bruxelles?

Dar a fost acolo, știe pe unde se intră?

Vai, ce surpriză și parfum de tei, nimeni nu se aștepta la asta: ăla mic cu ochelari, care se uită la Klaus Johannis ca la semafor, Cristian Bușoi, a fost desemnat să candideze la Primăria Capitalei din partea #PNL. Toți parlamentarii #JudețuluiHunedoara, care mai sunt în funcție, și-au dat mâna și se implică în finanțarea drumului Uricani-Herculane și refacerea Stației CFR Petroșani. Să sperăm că vor reuși, după ce ani de zile nea aburit cu drumul Uricani -Herculane dl Cosmin Nicula, fost senator de Valea Jiului, dar și Traian Băsescu, fost om de încredere al Elenei Udrea.

Lovitură de imagine fără precedent a președintelui Consiliului Județean #Hunedoara, dl Adrian David: după ce și-a propus să inaugureze drumul dacic către Sarmisegetuza Regia, acesta va inaugura și câteva ouă de dinozaur pitic din Țara Hațegului.

Primarul #Ridzi, dezamăgit că la întâlnirea organizată la Hotel Onix cu cabanierii din Parâng aceștia nu s-au prezentat pentru a discuta de turism, a decis să organizeze o întâlnire cu țiganii din Sașa pentru a discuta despre fierul vechi. #MineritEnergie ,,Tupeu " fără margini al directorului general CEH să îi ceară lui #Ridzi să plătească căldură pe luna octombrie și noiembrie a anului 2015. Nu este plătită din 2007, ce naiba, cum să o plătească acum? #CitatulSerii Oamenii vor să-ți dai viața pentru ei în timp ce te trădează pentru o halbă de bere. #ValeaJiului nu cred că mai poate fi salvată decât dacă descoperim undeva un mormânt de sfânt sau barem ceva moaște care ne-ar putea aduce un aflux de turiști în genul mormântului lui #ArsenieBoca. Nu ar fi lipsit de interes dacă în zona Părâng, unde se mai sapă câte ceva

Sergiu BALABAN-DUCK

RUBRICĂ REALIZATĂ DE ADRIAN JURCA să declarăm că am găsit mormântul unui sfânt. Am putea să-i spunem Sfântul Moca de Valea Jiului.

Câți bani dă Primăria Petroșani la biserici nu cred că ar fi o problemă recunoașterea sfântului. Și în plus ar câștiga bine și popii din asta. De ce să-i spunem Sfântul Moca de Valea Jiului? Simplu, spunem că a fost un credincios care a lăsat moca tot orașul Clanului Gărdean!!

Sunt uimit Citesc în presă că drumul spre Sarmisegetuza Regia va fi inaugurat luna asta de către #CJHunedoara.

Bă, chiar ați luat-o razna?!! Pe drumul ăla umblau dacii acum 2000 de ani, cum îl inaugurați voi acum?

www.voceastrazii.com

LIFESTYLE

14 decembrie 2015

| 15

Make­up pentru sărbători 2015 Sărbătorile ne bat la uşă, odată cu ele şi stresul cumpărăturilor. Avem atâtea pe cap: ornamente de Crăciun, cadouri, mesele festive şi dacă nu e de ajuns adăugăm pe listă şi vestimentaţia, dar nu în ultimul rând machiajul. Vrem ca totul să iasă perfect, să fim în ton cu moda, din toate punctele de vedere. Dacă la restul ne descurcăm, ajutate fiind de marile magazine ce ne dau mii şi mii de exemple de a orna cât mai frumos casa şi masa, cu vestimentaţia şi machiajul nu este aşa de simplu. Moda se schimbă o dată cu sezonul, azi se poartă roşul, mâine violetul.

Soluţia perfectă este şi va fi mereu: clasicul.

Dacă nu reuşim să ne decidem între o culoare sau alta, cel mai sigur este să optăm pentru ceva din garderoba personală, la care adaugăm, poate, accesorii noi.

Dacă din punct de vedere vestimentar neam decis, machiajul va fi floare la ureche.

Cel mai important, nu doar pe timp de iarnă dar şi vară, este îngrijirea tenului, folosirea adecvată a cremelor de faţă, a serului de ochi şi a balsamului de buze. Indiferent de tipul tenului: normal, sensibil, gras sau mixt, este indicat să hidratăm pielea dimineaţa şi seara.

Faţa, nefiind acoperită ca restul corpului necesită atenţia noastră 100%. Chiar dacă este iarna, soarele este sus pe cer, cu nori sau fără, ceea ce ne determină să folosim şi în acest anotimp factor de protecţie solară, mai ales dacă stăm o mare parte din zi afară.

Cu tenul îngrijit, machiajul va fi acum o joacă de copii. De Crăciun şi nu numai, cu un make-up clasic dar sofisticat nu veţi da greş cu siguranţă. Însă şi un machiaj simplu trebuie îngrijit până la ultimul detaliu. Mână liberă la buzele intens colorate, cu rujuri ce au o finitură opacă. Nu veţi da greş niciodată cu nicio nuanţă de roşu, fie marsala, bordeaux sau un roşu luminos. Anul acesta se poartă culorile închise, întunecate, de la maro până la nuanţe de albastru. Deşi sunt culori îndrăzneţe pentru a le purta pe buze, mai ales pentru cine nu le foloseşte de obicei, vă pot spune că o dată aplicate vă oferă “putere”, vă face încrezătoare şi sigure pe voi. Este vorba de o tendenţă audace, distinctivă, ce creează un efect dramatic fără cusur. În ceea ce priveşte machiajul ochilor, depinde în totalitate de propriul gust, de vestimentaţia aleasă şi de coafura adoptată pentru acea zi. Eu vă sugerez un machiaj simplu pe timp de zi, deloc îndrăzneţ, doar

corectiv, poate cu puţină culoare pe pleoapa mobilă, un eyeliner subţire ce să intensifice privirea alături de rimel. Spre seară, dacă vă îndreptaţi către o petrecere, totul se poate intensifica, mai ales datorită luminii artificiale sub care veţi sta. Eyelinerul devine grafic, intens sau putem creea un smokey eyes, puţin satinat şi strălucitor, adăugând gene false întregi, pentru o privire senzuală şi în acelaşi timp sofisticată. Aplicatul genelor nu este un "must", fiind mai greu de aplicat, necesită practică la început. Conturarea feţei nu trebuie exagerată, ci făcută într-un mod cât se poate de natural, evitând iluminarea prea sclipitoare, optând în schimb pentru o nuanţă satinată rozalie.

Nu uitaţi însă să vă demachiaţi mereu înainte de a merge la culcare. Este foarte important să înlăturaţi orice urmă de machiaj de pe faţă, ochi, buze, gât şi dacă este cazul, decolteu. După îndepartarea oricărei urme de make-up este la fel de importantă şi hidratarea feţei şi a buzelor. În acest fel pielea va fi pregatită pentru urmatoarea zi.

Crăciunul va trece repede şi cât am clipi soseşte ultima zi din an. Dacă ar exista o zi perfectă în care se poate exagera de la primul până la ultimul detaliu, fie din punct de vedere cosmetic cât şi vestimentar, aceea ar fi cu siguranţă Revelionul. Chiar dacă dormim cât putem de mult în aceasta zi sau ne trezim în zori să pregătim masa şi casa pentru invitaţi, ne trebuie cel puţin două ore pentru noi. Dacă decidem să exagerăm cu machiajul, cel mai corect este să începem prin a exfolia pielea, făcând un scrub pentru corp, unul pentru faţă şi buze. Dacă nu aveţi la îndemână o cremă exfoliantă de corp vă puteţi face unul rapid în casă, tot ce aveţi nevoie este zaţ de cafea, sare groasă şi ulei de măsline (ulei de migdale sau un simplu ulei de corp din comerţ). Se amestecă toate ingredientele în aşa fel încât să formăm o pastă. Pentru faţă şi buze se înlocuieşte zaţul şi sarea cu zahărul, iar uleiul cu mierea. Cu pasta

făcută, masăm concentric corpul, iar apoi faţa şi clătim delicat cu apă caldă. Rezultatele sunt fantastice, iar pielea va fi pregatită pentru produsele cosmetice ce urmează să le aplicăm. Veţi vedea ce uşor se aplică fondul de ten pe tenul proaspăt exfoliat. Nu uitaţi să hidrataţi pielea înainte de a începe machiajul.

Cum spuneam mai sus, aceasta este ziua în care ne permitem să exagerăm. Clasicul machiaj pentru această magică seara este simplu: auriu şi negru, argintiu şi negru. Nu vă fie teamă de culorile reci, ţipătoare, închise. Utilizaţi cu încredere glitterul în pulbere, genele false, rujul colorat, eye-linerul grafic “cat-eyes”. Conturarea feţei de data aceasta poate să fie mai intensificată.

Sugerez folosirea unui iluminator în cremă sau lichid, puternic sidefat şi auriu. Cât despre culoarea rujul, poate să fie la fel cu cea a rochiei. Dacă rochiţa este neagră, albă, aurie sau argintie, rujul potrivit este în absolut cel roşu aprins. În schimb dacă este albastră, rujul poate să fie fucsia, marsala sau oricare altă nuanţă ce conţine albastru.

Pentru un make-up rezistent, consiliez folosirea unui primer de faţă şi ochi. Cât despre buze, folosirea unui creion transparent sau în aceeaşi nuanţă a rujului.

Totul se poate fixa cu pudră de faţă (cipria transparentă) cu ajutorul căreia se poate şi retuşa machiajul pe toată durata petrecerii.

Primerul nu este un "must", machiajul se fixează perfect şi doar pe fondul de ten.

Nu uitaţi: “Frumuseţea înseamnă putere, dar machiajul îl face mai puternic.”

Diana BALABAN-DUCK, Professional Make-upArtist/ 2015 Form&Job.

16 | 14 decembrie 2015

1000 DE CARTI

Mai mult decât o carte de memorii despre viața unui profesionist în tenis, Open este povestea captivantă a unei vieți remarcabile. Împins de la spate de un tată dominator și irascibil pentru a deveni un campion la tenis, Andre Agassi a reușit ca la vârsta de 22 de ani să câștige primul dintre cele opt turnee de Grand Slem pe care le-a cucerit de-a lungul carierei, lucru care i-a asigurat succesul financiar, celebritatea și în multe rânduri poziția de lider mondial în tenisul profesionist. În spatele acestei povești stă însă istoria unui om adeseori nefericit și confuz, care niciodată nu s-a simțit confortabil cu realizările ”Ni se vorbise despre Andrew Solomon ca despre o legendă: privindu-l, încercam să-i ascult povestea, alcătuită nu din cuvinte mai întâi, ci din tonuri de lumină și din mici străluciri ale canavalei pe care era pictat. Nu știam atunci – a trebuit să-i citesc cartea ca să aflu – că aveam în față un om care încercase de toate, căruia nimic omenesc nu-i era strain, care supraviețuise Africii negre și pustiurilor de gheață de dincolo de Cercul Polar, care cunoscuse toate formele de amor și toate nuanțele suferinței umane, care-și dereglase voit, asemenea lui Rimbaud, toate simțurile, care citise, asemenea lui Mallarme, toate cărțile, care cartografiase, asemenea lui Lautreamont, toate iadurile minții…

Fiziologia, chimia, sociologia, etnologia, tratamentul și istoricul depresiei sunt comprehensiv presărate de-a lungul întregii scrieri, dar fără-ndoială că aspectul cărții care

sale profesionale. Cu o sinceritate dezarmantă, Andre scrie despre succesul dobândit la o vârstă fragedă, despre ce înseamnă cu adevărat celebritatea, despre căsătoria cu Brooke Shields și despre urcușurile și coborâșurile unei cariere fabuloase. „Sunt un om relativ tânăr.

Treizeci și șase de ani. Dar mă trezesc ca și cum aș avea nouăzeci și șase. După trei decenii de sprinturi, opriri bruște, sărituri înalte și aterizări brutale, corpul meu nu mai pare sa fie corpul meu, mai ales dimineața. În consecință, mintea mea nu mai pare să fie mintea mea. Pe când deschid ochii sunt un străin pentru mine însumi și deși, încă

rămâne cel mai puternic în amintire este cel de autobiografie spirituală a autorului, povestea vieții lui întrețesute indiscernabil cu tema depresiei. Aceasta privire retrospectivă asupra vieții unui personaj de o extremă complexitate morală nu e doar o confesiune, adevaratul termen ce trebuie folosit e spovedanie.

M-am simțit îmbogățit interior parcurgând, pasionat, cartea lui Andrew Solomon. Mai mult decât țtiința și mai mult decât literatura, ea este o mărturie despre suferință, o meditație despre scandalul etern al faptului că o conștiință trebuie să simtă durere și să moară. Traducerea în limba română a acestei opere, nominalizată în anul publicării ei la Premiul Pulitzer, trebuie privită drept ceea ce este cu adevărat: un eveniment.“ - Mircea Cărtărescu Publicat in 2014 de Humanitas Data aparitiei: Aprilie 2014

www.voceastrazii.com odată, acesta nu e un lucru nou, e mai pronunțat dimineața. Trec repede prin faptele elementare.

Numele meu e Andre Agassi.

Numele sotiei mele e Stefanie Graf. Avem doi copii, un fiu și o fiică, de cinci și trei ani. Trăim în Las Vegas, Nevada, dar momentan locuim într-un apartament al hotelului Four Seasons din New York, pentru că joc la US Open 2006. Ultimul meu US Open. De fapt, ultimul meu turneu. Traiesc din tenis, deși urăsc tenisul, îl urăsc cu o patimă întunecată și secretă, și totdeauna l-am urât.“ - Andre Agassi Publicat in 2011 de Victoria Books