UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE ISTORIE ŞI FILOSOFIE SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL ARHIVEI CURENTE
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung
Coordonatori,
Absolvent,
Lect. Univ. dr. Delia Socol
Liviu Ovidiu Pop
Cluj-Napoca 2009
D IFICULTĂȚI ÎN PĂSTRAREA MATERIA LULUI DIGITAL PE TERMEN LUNG
Autor: Liviu Pop Coordonator: Delia Socol Iunie 2009 Universitatea Babeș Bolyai Curs post-universitar Managementul Arhivei Curente Iunie 2009
1.Contextul contemporan 1.1 Despre tehnologiile digitale și cele analogice
4 4
1.2 Scurtă introducere în arheologia media
10
1.3 Contextul începerii programului de digitizare a Patrimoniul cultural European
12
2. Dificultățile procesului de transpunere digitală
17
2.1 Drepturile de autor
18
2.2 Transpunerea digitală, inventarierea, catalogarea și compatibilizarea bazelor de date
20
2.3 Păstrarea materialelor digitale pe termen lung
22
D IFICULTĂȚI ÎN PĂSTRAREA MATERIA LULUI DIGITAL PE TERMEN LUNG 1.Contextul contemporan 1.1 DESPRE
TEHNOLOGIILE DIGITALE ȘI CELE
ANALOGICE
Timpul în care trăim pare a fi tare grăbit. Lumea noastră se află într-o epocă în care au loc modificări surprinzătoare. Multe dintre ele sunt legate de împingerea limitelor vitezei dincolo de barierele stabilite până recent. În ultima sută de ani omul a ajuns să depăşească viteza maximă de deplasare, cea a unui cal în galop (aproximativ 40 de km/h) de câteva mii de ori (recent a fost depăşită viteza de 10 Mach/h) 1. Cu toate acestea, oricât de mare ar fi viteza de deplasare în lumea reală accesibilă unui om, nici o viteză nu se poate compara cu cea a informaţiei, iar fibra optică permite transmiterea informaţiei cu viteza luminii. Descoperirile științifice și tehnice sunt din ce în ce mai numeroase pe zi ce trece. În ultimii 100 de ani felul în care ne reprezentăm lumea s-a modificat radical. Știința fundamentală, fizica, a renunțat la paradigma veche aproximativ acum 90 de ani; modificările induse de acest schimb de paradigmă încă nu și-au făcut efectul pe deplin. În ultimii 100 de ani am reușit să trecem dovedim că aparate mai grele decât aerul sunt în stare să se ridice în vazduh datorită ingeniozității umane. Domnul Ford a reușit să înlocuiască mijlocul de transport tradițional pentru o persoană sau pentru grupuri mici, calul, cu celebrul său automobil Model T. Unul din rolurile cele mai importante în răspândirea și reproducerea acestor inovații a fost descoperirea tehnologiilor de comunicare în masă, de la cinema și radio până la televiziune și internet.2 Dar, probabil cel mai important lucru care s-a petrecut în ultimii 100 de ani este invazia electricității în toate domeniile umane. Electricitatea ca și fenomen fizic a fost pe larg înțeleasă de1 http://www.space.com/businesstechnology/x43a_update_040715.html 2 http://www.cylive.com/viewContent.do?id=174
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
4
a lungul secolului al XIX-lea, iar începând cu debutul anilor 1900 a început să fie folosită pe scară largă.3 Putem susține, fără a ne îndoi nici un moment de această afirmație: fără electricitate civilizația occidentală contemporană s-ar degrada rapid și iremediabil. O seamă întreagă de tehnologii vitale pentru societatea umană funcționează pe baza electricității. Multe dintre obiectele care ne înconjoară ar fi, la propriu, moarte fără o sursă de electricitate. Iar unul dintre cele mai raspândite și utile elemente tehnologice din ziua de azi, procesorul, nu are cum să funcționeze în afara mediului electric. În acest context, nu este e mirare că domeniul care evoluează cel mai rapid și care are un impact rapid și direct asupra noastră este cel al tehnologiilor digitale. Comunicarea interumană a devenit dependentă de mijloacele instantanee de transmitere a mesajelor. Se poate trăi și fără telefoane mobile, fără calculatoare conectate la internet sau fără televiziune, dar într-un ritm mult mai lent decât cel cu care ne-am obișnuit. Ori, în lipsa comunicării rapide, instantanee aproape, multe din descoperirile științifice și tehnologice și-ar pierde din avânt. Tehnologiile digitale - ne referim prin tehnologii digitale la orice artefact uman care conține un procesor sau ajută la procesarea, păstrarea și redarea informațiilor encriptate binar - par a fi parte din viața noastră dintodeauna: Ba mai mult, pentru generațiile tinere și foarte tinere, mediul digital este un mediu perfect familiar. Și, cu toate că există fascinante povești despre tehnologiile predigitale, urmele acestora încep să devină istorie. Chiar dacă electricitatea este indispensabilă funcționării procesoarelor, acestea datorează mult unor tehnologii analogice dintr-un domeniu suprinzător. Industria textilă. O scurtă privire prin secolul al XVIII-lea ne arată că o metodă de mecanizare folosită în Franța în industria textilă a fost prima tehnologie digitală folosită vreodată, cel puțin din descoperirile de până acum. Basile Bouchon a folosit pentru prima dată hârtie perforată pentru a crea modele pe țesăturile realizate cu ajutorul războiului de țesut. Asta se întâmpla în 1725. Sistemul său a fost îmbunătățit de către Jean Falcon, care a adăugat un lanț care rula cartele perforate, ceea ce a permis o mai rapidă schimbare a modelelor create. Dar cea mai importantă modificare este cea adusă de Joseph Marie Jacquard, care a implementat cel mai complex sistem de cartele perforate de până atunci. Războiul de țesut cu cartele perforate este străbunicul tehnologiei digitale. Aceste cartele perforate controlau o secvența de operațiuni și, chiar dacă nu realizau calule propriu-zise,
3 http://www.theiet.org/education/teacherresources/posters/IET-poster-electricity-timeline.cfm?type=pdf
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
5
era o metodă primitivă de a programa. Modele diferite de țesături erau realizate de secvențe diferite de cartele perforate. În ciuda revoltelor ludite, - mișcarea socială franceză care milita pentru distrugerea noilor tehnologii de producție pentruă că înlocuiau munca muncitorilor, aceștia fiind nevoiți să devină șomeri4 -, războaiele de țesut Jacquard au continuat să fie folosite de-a lungul secolului al XIX-lea. Această tehnologie a dus la dezvoltarea următoarelor tehnologii digitale primitive. Un alt pas important a fost inventarea mașinii de calcul destinată recensământului american de la sfârșitul secolului al XIXlea. Herman Ho'erit, un tânăr statistician de la Biroul de Recensământ american a creat Războiul de țesut Jaquard
primul sistem electro-mecanic cu cartele perforate.5 Recensământul început în anul
1880 a fost terminat de abia în anul 1887. Numărul populației fiind în creștere, era nevoie de o modernizare a modului de realizarea a statisticilor. Hollerit a folosit sistemul lui Jacquard și a creat o serie de cartele perforate cu dimensiunile 3x5 inch. Aceste cartele treceau printr-un dispozitiv de găurire, unul de sortare și apoi unul de numărare. Găurile permiteau numărarea unităților și astfel primul sistem de numărare automată a apărut. A ajutat la recensământul din anul 1890, înjumătățind timpul necesar prelucrării datelor. Mai târziu Hollerit a renunțat la slujba sa și a înființat împreună cu Thomas Watson celebra companie IBM. Surprinzătare nu este doar această influență dintr-un domeniul adiacent, industria textilă, asupra tehnicii de calcul, ci faptul că o serie întreagă de tehnologii analogice dau dovadă de o in-
4
http://en.wikipedia.org/wiki/Luddite
5 http://www.geocities.com/pattonhq/ibm.html
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
6
geniozitate puțin bănuită. Prin tehnologii analogice înțelegem sisteme sau obiecte care au fost create cu scopul de a produce și reda reprezentări senzoriale prin mijloace fizice, chimice sau electro-magnetice. Este probabil puțin cunoscut faptul că prima înregistrare a vocii umane a fost făcută cu ajutorul fonoautografului 6 (vezi imaginea de pe copertă). Acest dispozitiv este primul despre care se știe că a fost capabil să înregistreze sunetul pe un mediu vizibil. Patentat în 1857 de către francezul Édouard-Léon Scott de Martinvi'e, aparatul transpunea sunetul pe hârtie. Hârtia astfel imprimată se numea fonoautogramă, dar nu exista nici o posibilitate de redare a înregistrării. Asta până în anul 2008 când un grup de cercetători au reușit cu ajutorul unui program special conceput să redea sunetul. Dispozitivul era format dintr-un horn sau un butoi care adună undele sonore și, cu ajutorul unei membrane si a unui fir de păr de porc, lasă urmele sunetului colectat pe un mediu vizibil. Inițial fonoautograful lăsa urme pe o bucată de sticlă înegrită de fumul unei lămpi. Apoi s-au folosit role de hârtie. Fonoatugraful a fost folosit ca o curiozitate de laborator, utilă doar pentru a afla frecvența unui sunet sau pentru studierea sunetului și a vorbirii. Inventatorii și utilizatorii săi nu și-au dat seama că urma lăsată de fonoautograf era de fapt o înregistrare a undei sonore. Ar fi trebuit să inventeze încă un mecanism de redare a sunetului și ar fi avut posibilitatea să își reasculte fonoautogramele. Un alt dispozitiv curios și care are parte și în prezent de respectul unor cineaști este zoetropeul. Acesta este un dispozitiv care produce iluzia mișcării prin succesiunea rapidă a unor imagini statice. Numele său provine din greaca veche, din cuvintele zoe - viață - și trope - învârtire, și sar traduce prin “roata vieții”. 7 Dispozitivul constă dintr-un cilindru cu fante verticale prin care se pot observa desenele sau fotografiile din partea inferioară a interiorului cilindrului. În momentul în care se învârte cilindrul, prin fantele verticale se poate observa mișcarea din interiorul cilindrului. Mișcate rapid, imaginile statice se suprapun și ochiul le percepe ca fiind o mișcare fluidă. Acest mecanism a fost unul dintre cele mai răspândite mijloace de reproducere a mișcării în mijlocul secolului al XIX-lea. Există dovezii că un sistem asemănător a fost inventat de chinezi în jurul anilor 180, 6 http://en.wikipedia.org/wiki/Phonautograph 7 http://en.wikipedia.org/wiki/Zoetrope
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
7
în epoca modernă invenția din 1833 îi este atribuită matematicianul Wi'iam George Horner: Însă de abia prin anii 1860 a devenit popular, odată ce a fost patentat și creat pentru divertisment atât de producători din America, cât și din Europa. Un ultim exemplu de tehnologie analogică ingenioasă pe care vrem să-l descriem este cel al primelor fotografii color. Acestea au fost realizate de fotograful casei imperiale rusești, Sergei Mikhailovich Prokudin-Gorskii8 . El a realizat între anii 1908 și 1915 o serie de fotografii de pe teritoriul Imperiului Rus care au folosit o tehnica aparte.
“Roata vieții”
Cu o cameră specială fotografia simultan același cadru, pe trei role de film diferite, prin trei lentile colorate diferit (roșu, albastru și verde). Apoi aceste trei imagini diferite erau proiectate, prin suprapunere ,cu ajutorul a trei proiectoare primitive, lanterne magice. Fiecare proiector reda una dintre culori, suprapunerea lor formând o imagine color.
8 http://www.loc.gov/exhibits/empire/gorskii.html
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
8
Exemplu de fotografie realizată de Sergei Mikhailovich ProkudinGorskii, scanată și reconstituită prin mijloace digitale Fotografiile 9 realizate de Gorskii au fost cumpărate de către Biblioteca Congresului American, de la moștenitorii acestuia în 1948. Colecția, câteva mii de fotografii cuprinzând imagini de pe întregul teritoriul Rusiei de dinainte de primul război mondial, a fost scanată și digitizată la începutul anilor 2000, când a fost prezentată și publicului. Cu ajutorul tehnologiei digitale, imaginile au fost prelucrate și au ajuns să aiba o calitate mult superioară celei inițiale. Procesul 9
Pot fi accesate la adresa de web: http://www.loc.gov/exhibits/empire/gorskii.html
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
9
este relativ ușor pentru că aceași tehnică, de folosire a celor trei culori de bază în redarea tuturor culorilor, este folosită și de către tehnologia de azi. Principiul este identic, chiar dacă mijloacele tehnice sunt mai rafinate. Prin exemplele de mai sus am dorit să dovedim că ingeniozitatea reproducerii sunetului, imaginii, a mișcarii și forme primitive de tehnici digitale nu sunt specifice secolului al XX-lea, chiar dacă multe dintre ele au avut parte de o evoluție uluitor de rapidă în ultimii 100 de ani. Ba dimpotrivă, principiile folosite de mediile analogice pentru captarea și redarea reprezentărilor senzoriale au rămas identice, chiar dacă tehnologiile digitale le-au sofisticat mult. Istoria tehnologiilor analogice merită recuperată, iar domeniul care se ocupă de acest lucru se numește arheologie media.
1.2 SCURTĂ
INTRODUCERE ÎN ARHEOLOGIA MEDIA
Înțelegem arheologia media ca fiind domeniul ce îşi propune studierea artefactelor media, mai precis a mijloacelor de captare şi reproducere a sunetelor, imaginilor şi mişcarii. Termenul a fost lansat de către Sieg*ied Zielinski în 1996, într-o prezentare, din cadrul unei întâlniri dedicate lui Antonin Artaud, care a avut loc la Academia de Arte Media din Cologne10. Mai târziu chiar a scos o carte dedicată în întregime acestui nou domeniu, carte care a devenit o referinţă de bază11. Abordarea lui este una filosofico-artistică, folosindu-se de bucaţele de istorie provenind din ambele tradiţii. Este preocupat mai ales de preistoria mediei, de începuturile sale obscure, când, cei ce încercau să creeze iluzii optice sau să mimeze sunetele erau mai aproape de vrăjitorie decât de ştiinţă. Unul dintre personajele sale preferate este Giovanni Battista De'a Porta, cel care, prin curiozitatea şi înclinaţiile lui spre studierea şi înţelegerea naturii, a ajuns să inventeze camera obscura, sâmburele din care s-a dezvoltat tehnica fotografică. Pe lângă Della Porta, Zielinski omagiază şi alţi pionieri rămaşi necunoscuţi multă vreme şi îi aşează printre figurile care, prin pionieratul lor, au stârnit evoluţia care a dus la apariţia tehnologiilor media
10 Siegfried
Zielinski, Global Algorithm: Media Archeology, text disponibil la adresa web: http://www.ctheory.net/articles.aspx?id=42 Archäologie der Medien. Zur Tiefenzeit des technischen Hörens und Sehens. Reinbek: rowohlts enzyklopädie, reeditată în engleză Deep Time of the Media. Toward an Archaeology of Hearing and Seeing by Technical Means. Cambridge/London: MIT Press 11
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
10
omniprezente azi. Zielinski este fără îndoială unul dintre cei mai bine documentaţi cercetători ai domeniului, dublat de o abordare și interpretare foarte originală şi personală. Pe lângă el, din ce în ce mai mulţi autori au început să se intereseze de acest domeniu. Un alt cercetător important care trebuie amintit este Geert Lovink. El şi-a îndreptat atenţia înspre cercetarea culturii digitale, a istoriei internetului, a reţelelor şi a relaţiilor complexe, la nivel macrosocial, care apar o dată cu dezvoltarea reţelei globale. Îl amintesc aici pentru ca prin atitudinea lui se apropie mult de arheologia media. El susține că, cei care cercetează tehnologiile media, în loc să-şi încerce norocul în prezicerea viitoarelor evoluţii din domeniul noilor medii, mai bine s-ar concentra pe cercetarea trecutului. Modestia şi o abordare mai raţională, nu una exaltată când vine vorba de noile tehnologii digitale, este de dorit dacă încerci să înţelegi în profunzime un proces atât de complex cum este internetul. Din fericire, o parte din eseurile sale sunt traduse şi în limba română la editura Idea12 , ele fiind un bun început pentru oricine doreşte să se familiarizeze cu temele preferate de acest important cercetător al culturii digitale. În sfârşit, un al treilea cercetător din acest domeniu este Trebor Scholz, de la universitatea SUNNY, New York. Scholz are un curs de arheologie media13 în care analizează relaţiile dintre artă, ştiinţă şi noile tehnologii. El încearcă să surprindă evoluţia diverselor forme media şi a felului în care media a fost folosită de artişti de-a lungul timpului, dar şi temele recurente care apar în arta digitală. În cadrul cursului său au loc lecturi a unor texte care au influenţat evoluţia internetului şi evoluţia media (de la celebrul text a lui Vannevar Bush din 1945, As we may think 14 sau nuvela lui Borges, Grădina potecilor ce se bifurcă 15 până la Recviem pentru media a lui Baudrillard sau Manifestul unui cyborg), dar şi prezentări de filme, accesări de siteuri sau discuţii despre instalaţii new media şi introducerea camerelor de supraveghere (şi control) în spaţiu public. Cursul său se doreşte doar o introducere în arheologia media şi are multe părţi dedicate relaţiilor dintre internet/media şi arta activistă, arta care intervine în societate şi îşi asuma un discurs politic.
12
Geert Lovink Cultura digitala. Reflecții critice, Editura Idea, Cluj Napoca, 2004
13
Pagina cursului este http://distributedcreativity.typepad.com/media_archeology/description/index.html
14 Textul 15
poate fi accesat la: http://www.theatlantic.com/doc/194507/bush
Textul poate fi accesat la: http://www.agonia.ro/index.php/prose/64416/index.html
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
11
Alţi cercetători care trebuie amintiţi sunt Michael Punt, Erkki Huhtamo; Aki Järvinen, Lev Manovich și o altă seamă de teoreticieni media care se ocupă secundar şi de arheologia media. După cum am încercat să descriu și mai sus, istoria media poate fi impărţită în două, în epoca analogică şi cea digitală. Cele două modalităţi de captare şi reproducere a informaţiei sunt foarte diferite, dar nu antagonice. Daca mediile analogice sunt diverse, modalităţile de imprimare a informaţiei fiind multiple, accesul la informaţie fiind unul slab mediat (aparatele analogice analizând de cele mai multe ori urme fizice, chimice sau electro-magnetice imprimate pe diverse suporturi), mediul digital este unitar, informaţia fiind tradusă permanent in limbajul binar, este puternic abstractizată şi mistificată de mecanismele digitale de codare şi decodare a informaţiei. Aceste mecanisme se interpun puternic între noi şi informaţia propriu zisă, fiind imposibilă accesarea materialelor digitale în cazul lipsei tehnologiei digitale specifice prin care a fost encodată informația. În plus, mediile analogice, cu toată că pe zi ce trece devin mai depăşite și par limitate, înfrânte de posibilitațile mediilor digitale, dau dovadă de o conservare mai bună în timp. Totuși, dezavantajul este că mediile analogice nu pot reproduce conținutul perfect, cum se întâmplă cu mediile digitale.
1 . 3 C O N T E X T U L Î N C E P E R I I P R O G R A M U L U I D E D I GI T I Z A R E A P AT R I M O N I U L C U LT U R A L E U RO P E A N
La nivel european s-a lansat un masiv program de digitizare. Acest program are ca scop păstrarea diversității patrimoniului cultural pentru generațiile viitoare. Instituțiile care dețin fonduri de arhivă cu valoare artistică, istorică sau culturală au intrat într-un program pilot de digitizare în urma căruia s-au pus bazele Bibliotecii Digitale Europene. Bbibliotecile și muzeele sunt principalii actori vizați în prima fază a proiectului, bibliotecile naționale având prioritate. Bibilioteca Națională a României, alături de restul bibliotecilor naționale din restul Uniunii Europene, a fost prima bibliotecă din România care a dat startul giganticului proiect. De-a lungul timpului se vor asigura resursele necesare înglobării unei cât mai mare părți din materialele digitizate de către biblioteci și arhive într-o enormă bază de date.
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
12
La baza acestui proiect stau recomandările Comisiei Europene (începând cu celebra Recomandare a Comisiei Europene din 24 august 2006 privind digitizarea şi accesibilitatea online a materialului cultural şi conservarea digitală16 ) și programul Cultura (2007-2013) finanțat de Uniunea Europeana. În cadrul acestui program a fost lansată inițiativa “i2010 - cadrul UE de politici pentru societatea informationala si media”. Această inițiativă a fost lansată în 2005 de către Comisia Europeană și ea promoveaza contributia pe care tehnologiile informatiei si comunicatiilor (TIC) o au asupra economiei, societatii si calitatii vietii. Există trei obiective strategice în această inițiativă: a. crearea unui spatiu informational european unic care sa promoveze o piata interna deschisa si competitiva pentru societatea informationala si serviciile media. b. consolidarea investitiilor si a inovatiilor in cercetarea TIC c. sprijinirea incluziunii, a dezvoltarii de servicii publice mai bune si a unei mai bune calitati a vietii prin intermediul TIC. Unul dintre proiectele emblematice ale inițiativei i2010 este chiar Biblioteca Digitală Europeană - alături de alte proiecte prioritare cum ar fi dezvoltarea unor mijloace de transport inteligente (automobile inteligente care să reducă riscul accidentelor rutiere) sau susținerea industriilor creative (industria de film, muzicală, artele plastice sau design-ul) pentru o mai serioasă creștere durabilă economică. Scopul creării Bibliotecii Digitale Europene este acela de a transforma patrimoniul cultural si stiinfitic al Europei (adică carțile, filmele, hărțile, fotografiile, muzica sau orice alt artefact al patrimoniului cultural imaterial) într-o colecție digitală ușor accesibilă online și atrăgătoare din punct de vedere al conținutului pentru marele public. În cadrul Bibliotecii se pune așadar accent pe conservarea digitală și pe digitizare, dar și pe oferirea informațiilor acestor într-un mod cât mai atrăgător marelui public. Biblioteca Digitală Europenă este un meta-portal care trimite la bibliotecile digitale deja existente din cadrul țărilor din Uniunea Europeană. Aceste biblioteci oferă material care a fost digitizat din biblioteci si arhive sau material produs direct in format digital 17.
16 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32006H0585:EN:NOT 17 http://ec.europa.eu/information_society/activities/digital_libraries/index_en.htm
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
13
Acest demers al Comisiei Europene are ca scop păstrarea diversității culturale. Nu cred că este suficient de mult subliniată importanța păstrării diversității culturale în cadrul Uniunii Europene. Cu toate că diversitatea este adesea privită ca un dezavantaj și ca o posibilă sursă de conflicte, Uniunea Europeană, atât prin programul acesta de digitizare și salvare a patrimoniului cultural, cât și prin alte programe (precum cel de schimb de tineri) militează pentru folosirea diversității în mod constructiv. Nu este decât demn de admirat acest fapt și susținem cu toată convingerea justețea unei asemena atitudini. Fără îndoială există un interes real și crescut pentru patrimoniul cultural european, nu doar din partea celor care trăiesc în țările Uniunii Europene, cât și din partea multor altora din afare ei. Digitizarea și oferirea accesului la patrimoniul cultural prin intermediul tehnologiilor digitale are parte de un succes nemaipomenit. Portalul www.europeana.eu este un site care va conține nu doar tot conținutul Bibliotecii Digitale Europene, dar și fotografii reprezentând diverse materiale culturale prezente în muzeele europene. Siteul europeana.eu se dorește a fi rezultatul procesului continuu de digitizare a patrimoniului cultural european. Interesul publicului față de acest patrimoniu s-a dovedit surprinzător de mare. O versiune de test a siteului a fost lansată public în octombrie 2008, dar in cauza numărului uriaș de accesări, siteul nu a reușit să facă față vizitatorilor. Cei care au creat portalul se așteptau să fie accesat de aproximativ 5 milioane de vizitatori unici pe oră, dar în prima zi s-au conectat la site peste 10 milioane de vizitatori pe oră18.
18 http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=MEMO/08/733
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
14
Imagine captată în momentul încercării de a accesa siteul europeana.eu în data de 24.11.2008 Acest interes extrem din partea publicului dovedește că procesul de conservare prin digitizare și oferirea patrimoniului cultural marelui public este o decizie extrem de bună. Ușurința accesării materialului digitizat este mai mare decât oricând și prin apariția unor noi dispozitive digitale post-calculator (după cum le-a botezat Steve Jobs 19, cel care a creat și conduce firma Apple), este în continuă creștere. În prezent apar nu doar telefoane mobile cu un ecran care
19 http://www.lockergnome.com/theoracle/2007/06/13/mssrs-gates-and-jobs-d5/
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
15
poate reda în limite rezonabile conținutul paginilor web, dar au apărut deja dispozitive digitale special concepute pentru accesarea carților și documentelor electronice (cum ar fi cartea electronica - ebook-ul - Kindle20 creat de Amazon sau nou apărutul Cool-er 21). În momentul în care în cadrul populației apar console digitale foarte avansate tehnologic și capabile să acceseze un conținut digital avansat (de la text și muzică pâna la filme și programe extrem de diverse), este normal să existe o sete de accesare a informației cu ajutorul acestor dispozitive puternice. Din partea deținătorilor de fonduri culturale nu se cere altceva decât să pună la dispoziția publicului materialele pe care le dețin. Astfel, vechiul patrimoniu, care se luptă pentru atenție cu noile distracții oferite de industriile de divertisment, are o nouă șansă în a capta publicul. Condițiile necesare unei noi renașteri culturale sunt foarte favorabile: interes din partea publicului larg există, inițiative la nivel european de digitizare și salvare a patrimoniului cultural există, tehnologia necesară bunei desfășurări a procesului de digitizare fără a periclita integritatea obiectelor există. Este cel mai potrivit moment pentru revalorificarea și redarea patrimoniului cultural european marelui public.
20 http://www.amazon.com/dp/B00154JDAI 21 http://www.coolreaders.com/specifications.asp
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
16
2. Dificultățile procesului de transpunere digitală Cu toate că există bune oportunități de finanțare la nivel european pentru demararea proceselor de digitizare, este necear să se accorde atenție pașilor de dinaintea procesului de digitizare. Înainte de digitizare este bine să se creeze un studiu de fezabilitate și un proiect al digitizării cât mai detaliat și cât mai explicit. Dar înainte de aceasta este necesar să se asigure resursele financiare necesare ducerii la bun sfârșit a întregului proces. Uneori, pentru a se obține o finanțare este necesar ca proiectul să fie descris în detaliu, astfel că această muncă de concepere a procesului poate avea un dublu avantaj. Apoi este necesară asigurarea suportului administrativ, legal, tehnologic și al resurselor umane pe durata întregului proiect. Echipa care se ocupă de supravegherea și coordonarea procesului ar trebui să realizeze o plănuirea atentă și detaliată a procedurilor tehnice care se vor desfășura. Stabilirea unui plan de lucru pentru fiecare dintre etape și pentru fiecare membru al echipei in parte poate duce la o fluidizare și eficientizare a întregului proces. Nu în ultimul rând este de preferat să aibă loc o informare cu privire la procese de digitizare asemănătoare, atât pentru a se acumula bune practici cât și pentru a se compatibiliza materialul digital cu alte colecții asemănătoare. Există câteva puncte sensibile care ar trebui să fie rezolvate sau sa fie prevăzute în momentul începerii digitizării. Din punct de vedere legal este necasar să se clarifice apartenența drepturilor de autor destinat digitizării și limita legală a folosirii acestuia dupăa digitizare. Ar fi păcat să se demareze un proces de digitizare a unui material care odată digitizat va naște dispute legale și va împiedica accesarea sa de către un public mai larg srict din considerente juridice. Un alt element de planificare important este felul în care este structurată baza de date. Este de preferat ca datele de catalog digitale să fie cât mai detaliate, iar sistemul de catalogare să fie unul cât mai răspândit și cu perspectivele cele mai bune de folosire pe viitor. Apoi partea tehnică trebuie să fie atent pregătită, calitatea materialului digitizat neputând fi îmbunătățită odată realizat transferul de pe suportul analogic. Și nu în ultimul rând este necesară plănuirea accesibilității materialului pe termen lung, adică un proces de recopiere a acestuia constant, în pas cu evoluția tehnologiilor digitale. Dar să luam fiecare dintre aceste puncte sensibile pe rând și să le detaliem.
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
17
2.1 DREPTURILE
DE AUTOR
Drepturile de autor au iscat o mare dezbatere odată cu apariția internetului. Internetul vine dintr-un părinte războinic (rețeaua de control defensiv american creată în anii 1960 în America - ARPANET 22) și unul studios (rețeaua interacademică și serverele folosite pentru cercetările laboratorului CERN). Chiar dacă drepturile de autor sunt vitale pentru progresul științei și protejarea descoperirilor, ele se extind și asupra materialelor culturale și asupra industriei divertismentului. Aceste materiale, odată cu răspândirea internetului, au devenit tot mai simplu de accesat și reprodus. Dacă în epoca analogică, pentru a asculta melodiile unui artist erai nevoit să-i cumperi discul de vinil și era extrem de dificil să-l reproduci, odată cu răspândirea tehnologiilor digitale, conținutul este mult mai usăr de reprodus cu mijloace minime. Analogicul a legat conținutul de suportul pe care era înscris, dar mediul digital nu mai are această restricție. Ușurința de a accesa și reproduce conținut (fie el text, sunet, imagine sau film) a zdruncinat puternic legile privind drepturile de autor. Dezbateriile legate de drepturile de autor au început o dată cu boom-ul internetului din anii 1990. Unul dintre cazurile răsunătoare care s-au judecat în acel deceniu a fost siteul Napster.com. Acesta a fost unul dintre cele mai populare siteuri, având o colecție impresionantă de muzică disponibilă pentru descărcare. Casele de discuri însă, în loc să ajungă la o înțelegere cu deținătorii siteului, au forțat închiderea acestuia din cauză că muzica disponibilă pentru descărcare era gratuită. Apariția mp3-ului, fișier digital audio care permite comprimarea infomației foarte bine, în timp ce păstrează calitatea sunetului la cote aproape asemănătoare cu cele ale CD-ului a fost de fapt principalul vinovat în toată povestea aceasta. Zece ani mai târziu, fenomenul de filesharing (oferirea spre copiere a fișierelor fără constrângeri comerciale în cadrul unor comunități de utilizatori ai spațiului virtual) nu doar că nu s-a diminuat, dar a ajuns la un nivel mult mai ridicat decât până acum. Ca să înțelegem de ce legea drepturilor de autor este disfuncțională, trebuie să înțelegem în detaliu unele caracteristici ale tehnologiilor digitale. Pâna la apariția tehnologiilor digitale,
22 http://www.rand.org/publications/RM/RM3420/
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
18
conținutul era strâns legat de forma în care venea. Muzica, de exemplu, era inscripționată pe bandă magnetică sau discuri de vinil. Pentru a avea acces la conținut, aveai nevoie de un aparat de redare a mediului analogic pe care era înregistrat (un magnetofon sau un pick-up) și de o copie fizică a înregistrării originale (o bandă magnetică sau un disc de vinil). Pentru un ascultător obișnuit era imposibil să acceseze altfel conținutul dorit. Bineînțeles, evoluția tehnologiei analogice a adus în rândul utilizatorilor obișnuiți și posibilitatea de a înregistra conținut, nu doar de a reda. Copierea conținutului original se făcea astfel în timp real (trebuia redat tot conținutul care trebuia copiat) și se pierdea și din calitatea originală (apăreau modificări calitative mai mult sau mai puțin perceptibile). Era ineficient și lua mult timp să realizezi prin mijloace obișnuite copii analogice. Odată cu apariția CD-urilor, informația a început să fie encodată digital. O vreme, redarea conținutului sau copierea acestuia a funcționat după aceleași principi ca și mediile analogice clasice. Dar, pe măsură ce puterea de procesoare a calculatoarelor a crescut, răspândirea internetului s-a accelereat, culminând cu crearea unor programe și formate digitale performante, adevărata putere a mediilor digitale a fost dezlănțuită. Pentru prima dată, conținutul (muzica) nu mai era legată de suportul inițial (CD-ul). Formatul mp3 a permis pentru prima dată despărțirea conținutului de suport era accesibilă pe scară largă. Muzica de pe un CD putea fi transformată cu ajutorul calculatorului în fișiere mp3; acesta puteau fi recopiate la infinit fără a pierde absolut nimic din calitate. Și totul în mult mai puțin timp decât era nevoie pentru redare conținutului. În prezent un CD audio de 70 de minute poate fi copiat în întregime, la o calitate identică și având o dimensiune de 10 ori mai mică în aproximativ 10 minute. Nu este de mirare că răspândirea muzicii copiate de pe CD s-a făcut cu o repeziciune uimitoare. În prezent, tehnologiile digitale de distribuire a fișierelor sunt extrem de accesibile. Una dintre marile dezbateri din prezent este legată de felul în care pirateria afectează drepturile de autor. Lupte legale se duc pe întreg globul, dar mai ales în America și Uniunea Europeană pentru a se stabili care sunt drepturile utilizatorilor obișnuiți de a accesa materiale cu copyright. Pe de o parte sunt marile case de discuri care doresc să mențină vechiul model de vânzarea a conținutului cu drepturi de autor, iar pe cealaltă parte sunt tinerii utilizatori care folosesc din plin resursele internetului pentru a avea acces la marea diversitate de fișiere ușor descărcabile. Electoratul unuia dintre statele cele mai democratice din lume, Suedia, tocmai și-a ales doi reprezentanți pentru Parlamentul European din Patridul Piraților. Acest partid militează pentru refor-
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
19
marea legilor drepturilor de autor, pentru a permite un acces mai ușor și mai liber la conținut în rândul utilizatorilor obișnuiți. Acestă dezbatere este însă departe de a fi una vie în România. În cazul digitizării patrimoniului cultural, considerăm că ar fi importantă o dezbatere și o clarificare legislativă. Odată digitizat patrimoniul cultural, acesta poate fi accesat fără a fi în pericol de deteriorare. Patrimoniul cultural fiind un bun de interes public, nu ar fi oare normal ca accesul la copiile digitale să fie cât mai liber și neconstrâns? Probabil la un moment dat va apărea și această dezbatere necesară.
2.2 TRANSPUNEREA
DIGITALĂ, INVENTARIEREA, C ATA L O G A R E A Ș I C O M PAT I B I L I Z A R E A B A Z E L O R D E DAT E
Transferul de pe un suport analogic pe unul digital trebuie efectuat cu maximă atenție și în cele mai bune condiții posibile. Acest transfer, în comparație cu recopierea materialului deja digitizat, se efectuează o singură dată. Este un proces care necesită mult timp (copierea fiecărui element audio-vizual din arhivă necesită redarea acestuia în timp real) și, dacă sunt respectate cele mai bune condiții posibile, nu va fi reluat multă vreme sau poate niciodată. De aceea necesită o atenție cu totul deosebită. Este recomandat să fie folosită cea mai bună tehnologie de redare și cea mai bună și stabilă tehnologie de copiere digitală. Nu este recomandat să fie folosite tehnologii experimentale, putând duce fie la deteriorarea sau distrugerea conținutului original, fie la vulnerabilizarea pe termen lung a conținutului digital. Digitalizarea trebuie să aibă loc așadar la calitatea maximă posibilă și să se asigure salvarea și stocarea pe suporturi sigure, pe un termen cât mai lung. Este bineînțeles recomandată crearea a cel puțin două sau trei copii a cnținutului digitizat, păstrate pe suporturi diferite și în locuri diferite. Ar fi de preferat ca materialul digitalizat să fie păstrat pe medii care permit recopierea rapidă, - copierea de pe harddisk este mai rapidă decât de pe sute de CD-uri sau DVD-uri. Este de preferat de asemenea ca fișierele rezultate din digitizarea primară, necomprimate și neprelucrate, să fie păstrate în întregime, indiferent de îmbunătățirile aduse posterior. Tehnologii noi pot permite îmbunătățirea reazultatelor anterioare. Este de preferat de asemenea să fie folosite
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
20
metode de encodare cu standarde deschise, larg răspândite, non-proprietare. Codificarea în astfel de standarde asigură o mai bună accesibilitate pe termen lung a materialului digitizat. În paralel cu procesul de transpunere digitală a materialului analogic, cataloagele și inventarele trebuie transpuse și ele în mediul digital. Odată digitizată informația elementelor de catalogare, aceasta trebuie să fie compatibilizată cu alte baze de date asemănătoare. Aceasta este o mare provocare, dar un exemplu de bune practici pare a fi oferit de portalul www.europeana.eu, menționat anterior. Acesta cuprinde diverse baza de date cu un conținut extrem de eclectic. Cea mai bună soluție în cazul creării bazei de date pornind de la digitizara cataloagelor sau inventariilor deja existente este colaborarea strânsă dintre specialiștii în crearea bazelor de date, manipulatorii arhivelor sau bibliotecilor și specialiști în crearea de interfețe pentru utilizatori. Trebuie avut grijă ca în momentul planificării digitizării metadatelor, câmpuri speciale trebuie crate pentru informație referitoare la procesul de digitizare (autorul digitizării, instrumentele folosite, standardele de encodare etc.) După realizarea procesului primar de transpunere digitală, poate avea loc o editare în scopul îmbunătățirii calității materialului digital. Dar nu trebuie sub nici o formă ca aceste materiale editate să ia locul materialelor digitizate originale. Copiile transpunerilor digitale originale au aproape aceași valoare ca și copiile analogice și trebuiesc păstrate nealterate. Editarea și legarea materialului digitizat la baze de date care să crească accesibilitatea arhivei introduc o noua copie a arhivei. Trebuie făcută și păstrată diferența dintre copia de lucru, editată, manipulată și folosită în mod curent și materialul digitizat primar. Ambele însă trebuie să fie salvate și recopiate la intervale de timp regulate. Durata maximă de viața a unui CD sau DVD este de 10, 15 ani, iar un harddisk “trăiește” între 36 și 60 de luni luni23. Din fericire, conform legii lui Moore, puterea de procesare se dublează o dată la 18 luni, în timp ce costul rămâne constant. Dacă această lege continuă să funcționeze și în viitor, înseamnă că aproximativ o dată la doi ani se poate face o recopiere a arhivei digitizate la jumătate din prețul anterior.
23
www.forums.vr-zone.com/hard-disk-optical-storage-technology/129975-google-does-hard-drives-life-expectancy-tes ts.html
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
21
2.3 PĂSTRAREA
M AT E R I A L E L O R D I G I TA L E P E T E R M E N
LUNG
La fel ca și tehnologia analogică, și tehnologia digitală devine depășită în timp. De accea este de preferat ca toate copiile digitale să fie păstrate alături de dispozitivele de accesare - în prezent calculatoarele. Este recomandat să se facă tot efortul pentru a se păstra în condiții cât mai bune dispozitivele de accesare, alături de piese de schimb și instrucțiunile de folosire. Cu toate că tehnologiile digitale sunt mult mai sensibile decât tehnologiile analogice, trebuie avută în vedere accesibilitatea acestora pe termen lung. Chiar dacă materialul digitizat poate fi recopiat fără să se piardă nimic din calitatea originală de un număr nelimitat de ori, este de preferat să fie păstrate în bune condiții toți pașii recopieriilor succesive. Pe lângă problema bunei păstrări a suportului fizic (a hardware-ului), este necesară și păstrarea în bune condiții a mediului digital informațional inițial (programele folosite, sistemul de operare, informații exhaustive despre standardele de encodare folosite, pe scurt - so.eware-ul). După cum afirmam mai sus, este de preferat folosirea standardelor de encodare stabile și deschise (cele care permit analizarea modului în care funcționează), care au parte de o folosire largă. Este mult mai probabil ca informații despre standardele larg răspândite să se păstreze pe termen lung, decât cele despre formate exotice sau experimentale. Folosirea programelor cu sursă deschisă (open-source) ar putea fi de ajutor pe viitor. Aceste programe permit celor specializați să modifice felul de funcționare sau de folosire a acestora. Spre deosebire de programele cu sursă deschisă, programele proprietare nu permit analizarea și modificarea felului în care funcționează, ceea ce poate fi un impediment pe termen lung. Transparentizarea și oferirea a cât mai multe informații despre modul de funcționare a so.ware-ului nu poate fi decât benefică pe termen lung. Și în procesul de digitizare trebuie să se aibă în vedere accesibilitatea pe termen lung și foarte lung. Putem încheia afirmând că digitizarea este un proces sisific. Chiar dacă se începe de la o arhivă clar delimitată, este posibil ca aceasta să fie extinsă pe viitor nu doar cu noi elemente digitizate, dar și cu conținut obținut direct în formă digitală. Extinderea bazelor de date, recopierea materialului digitizat, fluxul de conținut nou fac din munca de păstrare a arhivelor digitale un proces continuu, nevoit să se readapteze mereu la noile condiții.
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
22
B I B L IOGRAFIE Siegfried Zielinski, Global Algorithm: Media Archeology, text disponibil la adresa web: http://www.ctheory.net/articles.aspx?id=42 Siegfried Zielinski, Archäologie der Medien. Zur Tiefenzeit des technischen Hörens und Sehens. Reinbek: rowohlts enzyklopädie, reeditată în engleză Deep Time of the Media. Toward an Archaeology of Hearing and Seeing by Technical Means. Cambridge/London: MIT Press Geert Lovink Cultura digitala. Reflecții critice, Editura Idea, Cluj Napoca, 2004
Dificultăți în păstrarea materialului digital pe termen lung și posibile soluții
23