Ghid practic de Consiliere Vocațională și Orientare în Carieră în domeniul artelor vizuale pentru el by Bencze Laszlo

Gabriela Țoca

Ghid practic de Consiliere Vocațională și Orientare în Carieră în domeniul artelor vizuale pentru elevi și studenți 2019 Cluj-Napoca

IlustraČ&#x203A;ii: Alina Staicu

CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU FINANȚARE UNIVERSITARĂ FONDUL DE DEZVOLTARE INSTITUȚIONALĂ - FDI

Ghid practic de Consiliere Vocațională și Orientare în Carieră în domeniul artelor vizuale pentru elevi și studenți.

Cuvânt înainte Totul începe cu un Vis, un vis exprimat într-o declarație de viziune personală, proiectat într- o realitate al posibilului, exprimat în alegerile noastre și astfel creând o realitate dorită. Așa gândeam și în anul 2015, când am avut șansa să îmi exprim în scris declarația mea de viziune cu privire la cum am putea realiza, în cadrul centrului de consiliere și orientare profesională în cadrul Universității de Artă și Design, o abordare corespunzătoare unei școli de artă. Încă de la înființarea Centrului de Consiliere și Orientare in Carieră și Alumni (CICOCA), anul 2015, din cadrul Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, mi-am propus să creăm un ghid de autocunoaștere și consiliere în carieră pentru elevii și studenții de la arte plastice, un ghid prietenos, sincer și util. Încă nu era momentul, eram la început de drum, aveam încă multe alte lucruri de pus la punct, dar a venit și momentul în care să ne asumăm în scris un ghid original de consiliere și orientare profesională/vocațională, potrivit contextului în care operăm, o școala de artă care ne permite să propunem un ghid de autocunoaștere și consiliere vocațională într-un mod personal și creativ, fără o abatere majoră de la domeniul nostru de activitate, acela al psihologiei vocaționale, dar cu un grad mai mare de scriere personală, un exercițiu de autenticitate în scris față de voi studenții, față de mine, și față de mediul profesional în care îmi dedic o bună bucată din viață. Aș vrea ca acest ghid de autocunoaștere și consiliere vocațională să fie un tip de ghid de autocunoaștere şi dezvoltare personală în scop vocațional, un prim ghid scris, nu foarte tehnic, nu foarte stufos, dar cât se poate de accesibil, util și plăcut de citit. De multe ori drumul pare lung, uneori chiar este, interesele sunt diferite pentru fiecare dintre voi, atât nevoile cât și aspirațiile sunt diferite, dar putem în mod miraculos să creăm realități minunate prin curajul nostru de a ne asuma o declarație de viziune personală și profesională. Ceea ce vă doresc de acum încolo Acest ghid este construit în jurul experienței mele de studiu și de viață. Propun o abordare personală, susținută de teoriile din domeniu și propunerea unor exerciții practice elaborate de mine. La finalul ghidului, veți trece printr-un proces de autocunoaștere și dezvoltare profesională, proces care facilitează crearea unui profilul profesional dorit. Alături de prietena și colega mea, lector – Alina Staicu, cea care vă va delecta cu imaginile propuse pentru acest ghid, sper să aveți o lectură plăcută și de ajutor.

CUPRINS INTRODUCERE

CONSILIERE. O SCURTĂ INTRODUCERE IN CONSILIERE

II.

AUTOCUNOAȘTERE. CE ESTE? ȘI LA CE NE FOLOSEȘTE?

III.

PLANIFICAREA CARIEREI

IV.

DECIZIA DE CARIERĂ

MARKETING PERSONAL

VI.

TEHNICI ŞI STRATEGII DE CĂUTARE A UNUI LOC DE MUNCĂ PARTICULARITĂȚILE UNIVERSITĂȚILOR DE ARTĂ

VII.

CV. SCRISOARE DE INTENȚIE. PORTOFOLIU

VIII.

SPECIFICITATEA STUDENȚILOR CU PROFIL VOCAȚIONAL

CONTEXTUL PROIECTULUI În conformitate cu art. 197, litera b) din LEN nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se formează un fond distinct pentru dezvoltarea instituțională (FDI), din bugetul alocat Ministerului Educației Naţionale, care se adresează celor mai performante instituții de învățământ superior de stat din România.. Repartizarea acestui fond se realizează pe baza unei competiții de proiecte organizate de către CNFIS. SCOP FDI are ca scop susținerea proiectelor de dezvoltare instituțională de la nivelul universităților de stat din România, finanțate din bugetul MEN, în vederea creșterii capacității instituționale şi îmbunătățirii calității sistemului naţional de învățământ superior. OBIECTIVE FDI urmăreşte finanțarea proiectelor de dezvoltare instituțională realizate de universitățile de stat, care vizează unul dintre următoarele domenii strategice: Domeniul 1: creşterea echității sociale, în vederea incluziunii sociale și sporirea accesului la învățământul superior, corelarea ofertei educationale cu cererea pieței muncii (inclusiv cele privitoare la consilierea și orientarea în carieră)

Pentru început, consider că este foarte important să definim termenii în care operăm în acest ghid, prin urmare, primul concept despre care aș vrea sa vorbesc este: conceptul de consiliere. Consilierea1 este o relație guvernată de principii, caracterizată de aplicarea uneia sau mai multor teorii psihologice și a unui set recognoscibil de deprinderi de comunicare la comunicările intime ale subiectului, la problemele și aspirațiile sale. Asociația Britanică pentru Consiliere(1985), subliniază că oamenii se angajează într- o situație de consiliere atunci când persoana ce ocupă, în mod obișnuit sau temporar rolul de consilier, oferă sau este dispus explicit să ofere timp, atenție, respect unei alte persoane ce manifestă o nevoie de asistență de specialitate. Sarcina mea în acest context este să ofer contextul cadru de explorare și descoperire pentru cel din fața mea, modalități de a trăi, dispunând de mai multe resurse și îndreptându-se spre o cât mai bună existență( Fetham și Dryden, 1993)2 În demersul ei de atingere a idealului educational (dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualității umane), școala românească modernă nu mai poate ignora starea de bine şi de sănătate fizică, psihică, spirituală şi socială a elevilor săi în numele nevoii de performanțe școlare. Școala nu poate şi nu trebuie să devină o instituţie segregată de individ, societate şi viaţă, ci să reprezinte un mediu favorizant dezvoltării personalităţii autonome şi creative. Dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului, ameliorarea şi înlăturarea aspectelor atitudinale şi psihocomportamentale indezirabile social ce pot apărea în procesul educațional, fac necesară o activitate sistematică de consiliere psihopedagogică. Consilierea educațională și psihologică integrează perspectiva umanistă dezvoltată de un renumit cercetător - Carl Rogers( 1961) - unde problemele psihice nu mai sunt văzute în mod obligatoriu în temenii de tulburare și deficiență, ci în parametrii nevoii de autocunoaștere, de întărire a Eului, de dezvoltare personală si de adaptare; drept urmare, implicarea mea activă în calitate de consilier în realizarea unei alianțe autentice și implicarea activă a ambelor părți (consilier și student, în situația actuală) îl va motiva și pe cel din fața mea să își asume propria dezvoltare personală, să prevină diverse disfuncții , să găsească soluții la problemele cu care se confruntă și să se simtă bine cu propriile decizii.

Consilierea - concept dezvoltat de Asociația Britanică de consiliere, 1985.

Colin Feltham& Windy Dryden, Dictionary of counselling, London: Whurr Publishers, 1993.

Ce problemă ai în prezent?

Ce fel de neplăceri îți provoacă la nivel subiectiv problema la care te gândești? Dă exemple de emoții neplăcute prin care treci. Exemple:

Cum ar arăta situația ta și cum te-ai simți dacă s-ar rezolva problema? Ce emoții pozitive ai trăi? Cum ai arăta tu (descrie chipul tău, cum te-ai vedea în situația în care problema s-a rezolvat deja)?

Consilierea vizează persoane normale, ce nu prezintă tulburări psihice3 și de personalitate, deficite intelectuale și de altă natură. Consilierea facilitează, prin demersurile pe care le presupune, ca cel din față să facă un management mult mai bun al stresului și al sarcinilor cotidiene, astfel să îmbunătățească calitatea vieții. Sarcina mea ca și consilier este de a învăța persoana sau grupul, pentru că se face consiliere și de grup, strategii noi comportamentale, să își valorizeze potențialul existent, să își dezvolte surse adaptative. Să se simtă bine cu sine și cu ceilalți și în lumea în care trăiește reprezintă valorile umaniste extrem de importante pentru un echilibru de dorit.

Ce fel de strategii comportamentale ai pentru ați gestiona stresul? Ce faci mai exact?

3 Tulburare psihică conform literaturii de specialitate este atunci când un individ devine bolnav psihic atunci când nu se mai accepta pe sine sau pe alții, când are o preocupare excesivă pentru corpul propriu și propria persoană, când pierde contactul cu realitatea retrăgându-se în propria lume și nu se mai poate adapta normelor sociale și culturale.

Consilierea are drept scop și prevenția problemelor ce pot împiedica dezvoltarea și funcționarea armonioasă a persoanei, strategia de prevenție constă în identificarea situațiilor și grupurilor de risc și în acțiunea asupra lor înainte ca acestea sa aibă un impact negativ și să declanșeze” crize” personale sau de grup4. Consilierea facilitează și catalizează atingerea unui nivel optim de funcționare în lume, un nivel optim de adaptare la schimbările care apar în viață și o bună funcționare în viața de zi cu zi. Sumarizând caracteristicile prezentate anterior, putem spune că procesul de consiliere pune accentul pe dimensiunea de prevenție a tulburărilor emoționale și comportamentale, pe cea a dezvoltării personale și a rezolvării de probleme. Scopul fundamental al consilierii educaționale este funcționarea psihosocială optimă a persoanei/grupului. Acest scop poate fi atins prin realizarea celor trei obiective din procesul de consiliere: Promovarea sănătății și a stării de bine, dezvoltare personală și prevenție. Poate vă întrebați la ce se referă promovarea sănătății și a stării de bine - acest lucru se referă la funcționarea optimă din punct de vedere somatic, fiziologic, mintal, emoțional, social și spiritual.5 Cel de al doilea, dezvoltarea personală, se referă la cunoașterea de sine, capacitatea de decizie responsabilă, relaționarea interpersonală armonioasă, controlul stresului, tehnici de învățare eficiente, atitudini creative, opțiuni vocaționale realiste. Prevenția se referă la a identifica la un moment dat dispoziții afective negative, a neîncrederii în sine, a comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultăților de învățare, a dezadaptării sociale, a disfuncțiilor psihosomatice, a situațiilor de criză. Consilierea este mult mai interesată de starea de bine decât de starea de boală. Conform Organizației Mondiale a Sănătății6, sănătatea nu este condiționată doar de absența bolii și a disfuncțiilor, ci se referă la un proces complex și multidimensional, în care starea subiectivă constituie un element fundamental.

Băban, Adriana, Consilierea Educațională, Cluj-Napoca, 2001.

Băban, Adriana, Consilierea Educațională, Cluj-Napoca, 2001

Sănătatea din perspectiva Organizației Mondiale a Sănătății, 2000.

Consilierea este un proces complex ce cuprinde o arie largă de intervenții care presupun o pregatire profesională de specialitate. Mai specific, termenul de consiliere descrie relația interumană de ajutor dintre o persoană specializată, consilierul, și o altă persoană care solicită asistență de specialitate, clientul (Egan, 1990)7. Relația dintre consilier și persoana consiliată este una de alianță, de participare și colaborare reciprocă. Consilierea educațională se referă la un proces complex și multidimensional, în care starea subiectivă de bine este un element fundamental. Componentele stării de bine sunt: 1. Acceptarea de sine (atitudine pozitivă față de propria persoană, acceptarea calităților și defectelor personale, percepția pozitivă a experiențelor trecute și a viitorului. 2. Relațiile pozitive cu ceilalți: încredere în oameni, sociabilitate, intimitate, nevoia de a primi și de a da afecțiune, atitudine empatică, deschisă și caldă. 3. Autonomia, care implică: independență, hotărâre, rezistență la presiuni de grup, se evaluează pe sine după standarde personale, nu este excesiv preocupat de expectanțele și evaluările celorlalți 4. Control: sentiment de competență și control personal asupra sarcinilor, își creează oportunități pentru valorizarea nevoilor personale, are opțiuni conforme cu valorile proprii. 5. Sens şi scop în viață: direcționat de scopuri de durată medie și lungă, experiența pozitivă a trecutului, bucuria prezentului și relevanța viitorului, convingerea că merită sa te implici, curiozitate Scopul este o țintă, un obiectiv către care tinde cineva. 6. Dezvoltare personală: deschidere spre experiențe noi, sentimentul de valorizare a potențialului propriu, capacitate de auto-reflexie, percepția schimbărilor de sine pozitive, eficiență, flexibilitate, creativitate, nevoia de provocări, respingerea rutinei.

Egan, G., The skilled helper: A systematic approach to effective helping, Monterey/CA: Brooks/Cole, 1986.

Ce scopuri ai pentru o perioadă scurtă? ( următoarele 3 luni)

Ce scopuri ai pe o perioadă medie? ( 6-12 luni)

Ce scopuri ai pe o perioadă lungă? ( 1-3 ani)

Ce experiențe noi ai vrea să explorezi?

Cum îți menții creativitatea?

La ce te gândești când faci reflexie personală? Dă exemple de gânduri.

De ce este important să visezi și apoi să-ți planifici? Planificarea carierei. Când eram studentă aveam destule de multe întrebări cu privire la îndeplinirea unor vise personale, obiective personale. Nu prea știam cum funcționează, nu aveam un mentor sau pe cineva care să mă ghideze, totuși am aflat câteva informații, pe care am început să le studiez și am început să am curajul să Visez și să îmi testez visele. Vă întrebați cum am făcut asta? În primul rând, am început să îmi notezi toatele dorințele pe care le aveam pe o foaie de hârtie, visele mele, și apoi am văzut necesar să le transform în obiective. Sigur, acum vine întrebarea - cum sună un obiectiv? Ca absolventă de litere, mă pricepeam să scriu vise, mai greu era cu obiectivele, am găsit o carte cu un autor renumit care mi-a deschis pentru prima dată calea, vă dau un exemplu. De exemplu, în atingerea obiectivului general „vreau sa fac mai multă mișcare”, prima acțiune ar fi „să mă plimb o oră”. Iar pentru această primă acțiune putem să stabilim momente clare când poate avea loc. Zilele în care ne permite programul vor include acțiunea ca pe ceva ce avem de făcut, un task de îndeplinit. Respectarea programului pe care ni-l fixăm ne ajută să ne apropiem de obiectivul general.

Să transformi visul în obiectiv, și apoi acesta devine încet-încet realitate.

A fost una dintre descoperirile cele mai mari din viața mea…Chiar și pentru acum…Totul începe cu o dorință..Dar nu este destul Poate vă întrebați - de ce este nevoie să ne planificăm, ce este important în scop personal? Am să vă răspund pe scurt: creierul așa funcționează, se concentrează pe ceea ce îi dăm de făcut, sunt numeroși autori în studiul neuroștiinței care arată că există o corelație pozitivă între un obiectiv stabilit și probabilitatea ca acesta să devină realitate. Există o corelație directă între o viață de bucurie și așa- zisul chef de viață și de a atinge un obiectiv.

În consecință, există o serie de studii științifice inițiate în mod special de Martin Seligman asupra a ceea ce înseamnă o viață de bucurie (pleasant life)8, o viață de angajare (engaged life) și o viață cu sens (meaningful life) Aceste cercetări analizează și propun intervenții care să maximizeze emoțiile pozitive, să descopere si să folosească talentul și caracteristicile pozitive ale individului în realizarea sarcinilor cotidiene și să folosească talentul și caracteristicile pozitive ale individului pentru a-i ajuta pe ceilalți, a participa și a contribui la ceva mult mai mare și semnificativ decât propria-i persoană (Csikszentmihalyi, 1990; Diener & Seligman, 2002; Robbins, 2008; Myers & Diener, 1995; Seligman, 1990, 2002, 2004) Autocunoașterea are un rol fundamental în acest mixt de reușită, nu întâmplător una dintre cele mai valoroase afirmații este „ cunoaște-te pe tine însuți”, afirmație veche de mii de ani - ne pare cunoscută, dar greu de asumat. Vreau să cred că, deseori oamenii se întreabă, ce însemnă un proces de autocunoaștere? Aș spune că, în primul rând, înseamnă să îți identifici calitățile și să îți cunoști „defectele” sau vulnerabilitățile, mai frumos zis, pentru că doar când le cunoști și le poți accepta, abia atunci poți lucra cu ele și poți să te dezvolți. Autocunoașterea este un proces care se desfășoară pe durata întregii noastre vieți, este adevărat, dar contează la care perioadă ne referim și lucrăm pentru autocunoaștere. Ceea ce vă spun îmi aduce aminte de o întâlnire din tren cu o doamnă mai în vârstă care a intrat în vorbă cu mine; tot discutam noi și, la un moment dat, am întrebat-o care a fost cea mai mare dragoste a ei; aceasta mi-a zâmbit, și mi-a răspuns cu o întrebare: „ La care vârstă?” M-a pus pe gânduri felul acesteia de a înțelege viața, asta m-a făcut să mă gândesc că Eul nostru trece prin mai mulți eu Și, prin urmare, avem mai multe vârste ale iubirii, cum avem mai multe vârste ale autocunoașterii: copilul mic, adolescentul, omul matur, bătrânețea. Prin urmare, voi sunteți la vârsta omului matur, cu aspirațiile și visele vârstei...

8 O mare parte a rezultatelor acestor studii pot fi găsite pe paginile web:

Pozitive Psy-chology Center : http://www.ppc.sas.upenn.edu/index.html, și Authentic Happiness :http://www.authentichappiness. sas.upenn.edu/default.aspx

Un exercițiu bun ca sprijin la ceea ce spuneam mai sus este sa împărțiți o foaie pe verticală de și să scrieți ce plusuri și minusuri aveți, și să vedeți cum se pot face din minusuri avantaje pentru tine în situația dată

Sunt unele cuvinte care vă sperie, și pe mine mă speriau înainte să le folosesc într-un mod creativ. Cuvintele care cred că vă sperie sunt: organizare, planificare, obiectiv, acțiune, program, consecvență. Și mai adăugați voi, sunt sigură că le știți.

Cuvinte care vă sperie, exemple:

În definitiv, aceste cuvinte nu au nimic rău în sine, sunt cuvinte bune, cu intenții bune, și nu fac rău, dar sunt percepute ca și amenințări sau nu, în funcție de cum au fost trăite în trecutul fiecăruia…Oare de ce? Pentru că felul în care le-am auzit în familia noastră și la școala primară sau la liceu ne-a influențat în mod cert felul în care ne raportăm la ele în prezent. Ca orice lucru serios, planificarea profesiei se construiește, pas cu pas, și este reprezentată de o suită de experiențe şi evenimente trecute, prezente și viitoare de învățare. Planificarea profesiei este procesul prin care fiecare dintre voi își stabilește scopuri în legătură cu propriile valori personale, un proces care este in schimbare și dezvoltare permanentă. Și lucrul acesta ar fi bine să nu ne sperie.

Vă propun exercițiul de a vă uita la natură, la anotimpurile anului cu schimbările specifice. Faceți o comparație cu dezvoltarea omului, de când e mic și până în prezentul vostru de acum. Ce asemănări vedeți cu natura? Cum arată schimbarea în natură? Dar în voi? Ce elemente comune vedeți în schimbare? Care sunt lucrurile bune ale acestei schimbări?

Schimbarea este un proces natural și benefic, atâta timp cât duce la dezvoltare și flexibilitate, fără acestea două, rămânem blocați și fără o perspectivă autentică asupra propriului nostru potențial. 29

Eficiența planificării carierei depinde de: autocunoaștere (explorarea și structurarea informațiilor despre sine: interese, valori, aptitudini, personalitate), explorare educațională și ocupațională, decizia de carieră, promovarea personală. Explorarea se referă la colectarea sistematică a informațiilor despre oportunitățile educaționale și ocupaționale. Aceste informații vizează natura muncii ce urmează a fi efectuată, cerințele pentru a accede la un post, perspective de angajare, mediul de muncă, câștigul. Corectitudinea informațiilor este esențială pentru a putea face alegeri compatibile cu interesele, valorile și stilul de viață dorit. Sunt mai multe surse de explorare în culegerea informațiilor despre un posibil post la care vrei să aplici. Sursele de explorare sunt formale și informale: materiale tipărite (broșuri, monografii profesionale, profile ocupaționale, pliante, ziare, reviste), sisteme computerizate (site-uri de internet, programe de testare aptitudinală), materiale audiovizuale (CD, emisiuni radio-TV), direct de la instituții specializate: ONG, AJOFM). Informale: interviul informațional (persoanele aflate în poziții ce pot oferi informații precise despre oportunitățile educaționale și ocupaționale), experiența directă( activități de voluntariat, munca în perioada vacanței), rețeaua socială (părinți, rude, prieteni, cunoscuți). Decizia de carieră este una dintre cele mai importante momente din acest proces elaborat, conține conținutul deciziei (ce decizie să iau): alegerea unor modalități de formare a competențelor profesionale. Decizia de carieră se referă la procesul care duce la selecția de carieră din mulțimea de variante disponibile la un moment dat. Mai exact, poate că ai început sa te gândești singur/ă, sau poate deja au început cei din jur să te întrebe: „Ce faci când termini liceul/facultatea?” Sau poate că ai de luat altă hotărâre legată de viitorul și cariera ta. Poate că vrei să te implici în activități de voluntariat, dar încă nu îți este foarte clar ce anume ai vrea sa faci. A lua o decizie importantă poate fi ceva destul de dificil și de stresant, mai ales dacă nu ești sigur/ă pe ce anume ar trebui să te bazezi ca să faci cea mai buna alegere… Să asculți de intuiție sau de rațiune? Cine îți dă mai bun sfat: părinții, prietenii, profesorii? Când vine vorba de hotărâri importante care îți vor influența viitorul, specialiștii recomandă o abordare cât mai informată și mai rațională.

Ce ar trebui să știi când iei o decizie referitoare la cariera ta : 1. De multe ori nu există soluții perfecte - dar scopul tău ar fi bine să fie acela de a găsi alternativa care ți se potrivește în cea mai mare măsură, din paleta de opțiuni disponibile. 2. În general, problemele care privesc cariera și viitorul personal sunt conectate între ele – soluționarea uneia duce la nevoia de a soluționa o alta. 3. Deciziile nu sunt neapărat reguli “ bătute în cuie” poți reveni asupra lor atunci când simți că s-au modificat premisele sau că alegerea nu ți se mai potrivește. Mai mult decât atât, în zilele noastre este de așteptat ca o persoană să își schimbe opțiunile. Autocunoaștere și Autodezvoltare Auzim deseori despre acest concept și credem ca el vine inevitabil - este și nu este adevărat, pentru că autodezvoltarea este un proces conștient și de lungă durată. Cel mai important lucru în evoluția noastră este autocunoașterea, cu certitudine că autocunoașterea și dezvoltarea sunt două elemente fundamentale în echilibrul mintal, spiritual și fizic. Și toate acestea duc la o stare de bine generală, la o mulțumire de sine în prezent, la o congruență între ceea ce ești și ceea ce faci în activitatea ta profesională. Autodezvoltarea înseamnă să ieși din rutina și din zona de confort, să faci lunar ce te scoate din monotonie , e nevoie de schimbare pentru evoluția ta pe toate planurile și aduce cu sine experiențe care susțin evoluția. Mai mult, autodezvoltarea înseamnă să îți pese de tine, să îți acorzi timp de care ai nevoie (indiferent că este vorba de a face sport, exerciții de meditație/contemplare, de a te documenta, a lectura sau a te preocupa de unul sau mai multe hobby-uri). Nu întâmplător, sunt studii în domeniul neuroștiinței9 care arată efectul pozitiv al tuturor acestora pentru creșterea nivelului de serotonină10 în corp. Autocunoașterea are un rol fundamental în crearea viitorului tău direct sau indirect, te ajută să iei decizii potrivite la momentul potrivit și atunci îți este mai ușor să faci o analiză mai realistă a prezentului și a viitorului. Neuroștiințe (după fr. neurasciences) s. f. pl. Termen apărut la începutul anului 1970, care definește ansamblul științelor creierului (neurobiologia, psihofiziologia, psihobiologia, neuroetologia, neuropsihologia, neurofilozofia etc.). Termenul relevă tendința de integrare a demersurilor din domeniu, mai pronunțată în S.U.A. decât în Europa. Este în curs de dezvoltare curentul n. cognitive, care încearcă să coordoneze ori să integreze psihofiziologia, psihobiologia și neurobiologia cu psihologia cognitivă.

Serotonină compus chimic derivat din triptofan, prezent în organism în trombocite, sistemul nervos central, cu acțiune vasoconstrictoare și neurotransmițător cu rol în biochimismul funcțional al creierului, în contracția musculaturii netede, în dilatarea capilarelor și în sporirea permeabilității vaselor mici( sursă dex online)

Autocunoașterea răspunde la un obiectiv fundamental al omului - dorința fiecăruia dintre noi de a fi echilibrați și fericiți, nu o dobândim fără motiv - echilibrul, armonia, fericirea, nu sunt demonstrații de viață pentru alții, ci ele duc la o stare naturală, acționează pe toate planurile, și ne fac receptivi la viață, la frumusețea vieții. Pentru cei care se simt nemulțumiți, abătuți, dezamăgiți sau pur și simplu cu tentă depresivă, mai jos sunt câțiva pași simpli de urmat pentru a vă bucura un pic mai mult  și a vă putea rezolva din dileme, așa- zisele “probleme”.

Faceți zilnic cel puțin o faptă bună conștientizând-o.

Scrieți într-un jurnal zilnic, trei lucruri bune care vi s-au întâmplat (chiar și lucruri mărunte de genul : am primit un telefon de la o veche prietenă și m-am bucurat, sau mi-am oferit bucuria să mănânc o prăjitură într-o zi ploioasă).

Amintiți-vă de hobby-urile voastre și faceți ceva în direcția împlinirii lor (de exemplu: abonament la un curs dorit, înscrierea la un curs de dezvoltare personală, sport în aer liber, un joc creativ).

Faceți exerciții de meditație, de relaxare - acestea vă limpezesc mintea și vă ajută să luați cele mai bune decizii la momentul potrivit, în plus, prin exerciții practice de relaxare starea de bine se instalează aproape instantaneu.

Alegeți-vă o frază care să vă fie motto zilnic și pe care să îl repetați până simțiți că a venit momentul să o îl schimbați pentru că și-a adus aportul benefic în viața voastră (de exemplu: sunt perfect sănătos și mă simt foarte bine!, sunt prosper pe toate planurile!, sunt plin de iubire! Am încredere în mine și în viață!).

Fraza ta:

În capitolul următor îmi propun să vă ajut să reflectați asupra stilului de viață atunci când veți alege activitatea profesională pe care o veți desfășura după finalizarea studiilor, tocmai pentru ca la finalul ghidului să dobândiți mai multe cunoștințe care vă vor ajuta să alegeți. Stilul de viață - element fundamental în alegerea și dezvoltarea unei direcții de carieră. Stilul de viață se referă la totalitatea deciziilor și acțiunilor voluntare care ne afectează starea de sănătate.11 Stilul de viață sănătos (sanogen) joacă un rol esențial în promovarea și menținerea sănătății și prevenirea îmbolnăvirilor. Stilul de viață negativ (patogen) este format din componente de risc pentru starea de sănătate. Comportamentele de risc au consecințe negative, pe termen scurt și lung, asupra sănătăţii fizice și psihice și, în consecință, reduc calitatea vieții și starea de bine a persoanei.

Studiile din domeniu (Sarafino, 1994) au identificat un set de comportamente protectoare ale sănătății: • A dormi între 7 şi 9 ore • A lua micul dejun regulat • A nu se consuma alimente între mese • Menținerea greutății în limitele normale • A nu fuma (activ și pasiv) • A nu consuma alcool decât ocazional • A face exerciții fizice regulate

Factorii comportamentali de risc au rol important în etiologia și evoluția bolilor, de exemplu, peste 25% dintre bolile cardiovasculare ar putea fi evitate prin modificarea unui singur comportament de risc fumatul. Comportamentele de risc care sunt în relație cu cele mai importante cauze de deces sunt: • Fumatul, sedentarismul, alimentația necorespunzătoare, stresul în tulburările cardiovasculare • Fumatul, consumul de alcool, alimentația neechilibrată, expunerea la soare neprotejat - în cancer; • Alimentația neechilibrată, stresul, sedentarismul în accidente vasculare cerebrale; • Etc.

11 Băban, Adriana, Consilierea Educațională, Cluj-Napoca, 2001.

Motivația pentru învățare-element definitoriu în accelerarea traseului profesional dorit Motivația pentru învățare, ca imbold spre învățare și implicare susținută în realizarea sarcinilor pe care le presupune această activitate, este rezultatul unui complex de factori, între care se includ factorii sociali și culturali, convingerile, strategiile de învățare, valorile personale. Factorii sociali și culturali acționează la nivelul normelor, valorilor și practicilor de învățare ce se constituie în zestrea culturală a unei persoane. Factorii contextuali influențează orientarea persoanei12, fie spre dobândirea de competențe în domeniu, fie spre obținerea doar a unei performanțe specifice. Printre acești factori se numără: Tipul sarcinilor de învățare (sarcini aplicative și cele legate de activitățile curente ale studenților sunt mai atractive decât cele decontextualizate și facilitează orientarea spre dobândirea de competență și nu doar spre obținerea unei performanțe particulare); autonomia de învățare determină o motivație intrinsecă și o percepție pozitivă asupra competențelor particulare), utilizarea formală și informală a recompenselor (recompensarea competenței are un puternic rol motivațional pe termen lung), modalitatea de evaluare (orientarea spre competența din cadrul evaluărilor formative). Acțiunea de orientare și consiliere a tinerilor pentru școală și viața social-profesională nu a constituit pretutindeni și în toate epocile istorice o problemă specifică. Primele dovezi despre interesul acordat pregătirii tinerilor pentru viață le găsim în scrierile câtorva dintre cei mai prestigioși filosofi ai Greciei Antice: Platon, Republica, Aristotel, Politica13. Primul pedagog care anticipează un model științific de orientare vocațională este J.A. Comenius în Didactica Magna. El stabilea ca toți copiii să urmeze o școală elementară. Mai târziu, odată cu terminarea școlii latine, Comenius recomandă un exercițiu public de aptitudini, pe baza căruia conducerea școlară putea stabili care dintre tineri se vor îndrepta spre academie, spre continuarea studiilor la un nivel superior, sau spre diferite domenii de activitate. Comenius exprimă cu claritate teza esențială a acestui domeniu: orientarea tinerilor să se realizeze în funcție de înclinațiile, interesele, aptitudinile acestora, dar și în funcție de necesitățile sociale. Așadar, spre sfârșitul secolului al XVII-lea, orientarea face un pas evident de la empiric la 12 Băban, Adriana, Consilierea Educațională, Cluj-Napoca, 2001. 13

Monica Moraru. Suport de Curs, Consiliere Vocațională, 2012.

ştiinţific, se abordează problema integrării tuturor indivizilor într- o activitate social - utilă, în funcție de capacitățile lor. Astăzi, în majoritatea țărilor contemporane, orientarea a depășit stadiul unei acțiuni psihodiagnostice și de îndrumare strict profesională, devenind o componentă importantă a actului educațional14. Orientarea vocațională este un proces continuu, face parte din educația omului contemporan, ea tinde să devină din ce în ce mai mult, un counselling permanent util, pentru o mai bună adaptare și integrare în viața profesională și socială (Botez, Mamali, Pufan, 1971). Cred că este necesar să clarificăm diferența de conceptuală dintre profesie și carieră. Profesia este acea activitate socială specializată, în care persoana răspunde unor solicitări, valorificându-și potențialul de care dispune la un moment dat, ca rezultat al pregătirii/ învățării și formării specifice. Exercitarea unei profesii presupune o pregătire generală ( teoretica și practică) și o formare specializată realizată într-un cadru instituționalizat( școală, universitate etc.) și/sau prin practicarea efectivă (învățare, ucenicie, formare la locul de muncă). Profesia este specialitatea (sau calificarea) obținută prin studii și certificată la absolvirea acestora. Din punctul meu de vedere, Cariera reprezintă atingerea unui nivel profesional sau științific foarte înalt, vârful unui proces de durată într-un domeniu profesional. Literatura de specialitate definește cariera ca fiind un proces care durează pe toată perioada vieții și care constă în dezvoltarea atitudinilor, valorilor, abilităților, capacităților, intereselor, trăsăturilor de caracter sau a cunoștințelor ce au legătura cu munca. În secolul XIX oamenii își alegeau meseriile luând în considerare tradițiile de familie, de exemplu, moștenirea unei ferme sau a unui atelier. Acest lucru se păstrează uneori în timpurile noastre, sau dimpotrivă, se aleg meserii care sunt foarte diferite față de familia noastră biologică. Este firesc ca tinerii să nu știe exact ce vor și când, este o fază de explorare absolut fundamentală, până când poți decide, în funcție și de abilitățile tale, stil de viață, contextul de viață, ceea ce ți se potrivește și ceea ce îți dorești la un moment dat. Nu este fundamental să cunoști de la începutul facultății acest răspuns, studiile, experiența voluntariatelor, internship-urile, alte job-uri de vară, te pot ajuta să înțelegi mai bine ceea ce îti dorești. 14

Monica Moraru. Suport de Curs, Consiliere Vocațională, 2012.

Punerea în aplicare a unui model de dezvoltare a carierei, în mod uzual, presupune (re) aducerea omului în centrul preocupărilor directe ale activității consilierului simultan cu focalizarea atenției pe următoarele direcții prin15: 1. Dezvoltarea personală și socială a individului a. autocunoaștere generală; b. înțelegerea identității sinelui, ca parte și întreg c. înțelegerea ambianței sociale și economice în care trăiește

2. Dezvoltarea în planul educației și formării profesionale: d. autoevaluarea potențialului intelectual (calități, posibilități de dezvoltare, puncte forte), e. Identificarea motivelor care dinamizează activitatea de învățare și dezvoltare intelectuală, f. înțelegerea lumii educației, a rolului și finalității acesteia. 3. Dezvoltarea în planul carierei: g. înțelegerea proceselor economice și sociale care sunt personal accesibile: familie, economie, profesie, salariu, proprietate, bani, bunuri, bunuri materiale și cuturale, h. conștientizarea valorii personale pe piața forței de muncă (ce ofer, ce pot pretinde, ce calități și defecte am), i. diversitatea conținutului muncii( fizică, intelectuală, servicii, comerț etc.), j. timp liber, activități comunitare, viața personală, familia etc.

Mihai Jicau, Consiliere si Orientare, Bucuresti, 2002 :

De multe ori, consilierea este metoda prin care mulți oameni înțeleg mai bine ce vor să facă, Consilierea educațională pentru carieră include, adesea, și subiecte care nu sunt, aparent , direct legate de exercitarea unei profesii, precum: metode și tehnici de muncă intelectuală, viața de familie, petrecerea timpului liber, creșterea și educarea copiilor, economie familială, chestiuni legate de valori și calitatea vieții, modul de a face față situațiilor dramatice din viață: deces, divorț, cataclisme naturale, șomaj. Este foarte important în consiliere și orientare să se lucreze la: să se cristalizeze o imagine de sine pozitivă, sporirea responsabilității personale față de sine, alții, societate, creșterea capacității de decizie - independentă alegerilor personale, păstrarea echilibrului în situații de succes și eșec; creșterea rezistenței la frustrare, marginalizarea temporară, critica, autoevaluarea realistă a potențialelor proprii - intelectual, fizic, aptitudinal etc, cunoașterea clară a calităților personale și punctelor slabe, asumarea de obiective realiste, realizabile, capacitatea de autoanaliză a erorilor, greșelilor, eșecurilor, asumarea riscurilor, stăpânirea situațiilor de incertitudine, anticiparea consecințelor, adoptarea unei atitudini active cu privire la cariera personală , elaborarea de soluții alternative, adoptarea unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător.

Autocunoaștere, autodecizie, autoevaluare: Ce este important ? -

să își dezvolte și să își interiorizeze deprinderile de (auto)cunoaștere a caracteristicilor și abilitaților personale( la sine si la alții);

să probeze înțelegerea relației între calitățile și aptitudinile personale si diferite domenii ale muncii ;

să fie capabili să se descrie în termeni pozitivi ( calități, deprinderi și aptitudini existente și exersate) și sa își poată recunoaște anumite puncte slabe, nedezvoltate sau ne-exersate încă ;

să știe în ce constă starea de sănătate fizică, psihică, emoțională și cum să o păstreze

să fie capabil să își asume pe deplin rolul de student ;

să își contureze o imagine clară cu privire la propria-i carieră ( formare inițială, perfecționare, promovare, modificarea rolurilor sociale) ;

să poată explica și exemplifica legătura dintre învățarea diferitelor discipline din școală și diferite profesii, precum și exercitarea cu succes a acestora ;

să cunoască elementele de bază ale mediului socio-cultural și economic în care trăiește (țară, localitate, sistem economic, bani, salariu, taxă, aspecte legate de drepturile și obligațiilor cetățenilor, ale celor care muncesc etc.) ;

să știe sa descrie diferite alte roluri pe care le vor avea ca: student, absolvent, membri ai familiei, părinți, angajați, membri în diferite grupuri (sportive, politice, profesionale, ale comunității) ;

să poată exemplifica/ demonstra conștientizarea diferitelor stereotipuri cu privire la muncă (bănoasă, curată, de prestigiu etc) ;

să se poată imagina, sub aspectele sale principale, în viitorul rol profesional spre care tinde (loc de muncă, colegi, salariu, program, sancțiuni, timp liber, obligații profesionale și sociale, dezavantaje) ;

să poată anticipa în linii mari ce se va întâmpla cu sine în rolurile sale personale și profesionale.

Cv/scrisoare de intenție /portofoliu Pentru orice fel de activitate profesională în care dorim să activăm este important să avem un portofoliu pentru mediul artistic, un CV cât mai relevant , adevărat și cât mai clar, în care să avem descrierea abilităților și competențele care ne recomandă pentru acel post la care vrem să aplicăm. Pentru a ajunge la un interviu, ai nevoie de un CV foarte bine structurat. Desigur, contează cum arată, cum încadrezi paragrafele, ce font utilizezi, etc, însă, cel mai important este cum prezinți experiența profesională pe care ai acumulat-o. În cazul în care nu ai nici un fel de experiența profesională, poți să introduci diverse proiecte pe care le-ai desfăşurat în cadrul facultății sau în cadrul ONG-urilor în care ai activat. Sunt multe persoane care trec data exactă de începere a activității, cu ziua de început și ultima zi lucrată. Nu este o greșeală însă nu are relevanța într-un cv. Este suficient să menționezi luna și anul (de început și de sfârșit) pentru fiecare poziție ocupată. Evită să îți prezinți experiența ca și cum ar fi vorba despre altă persoană. Exemplu: ții evidența sarcinilor unei echipe, corect este să spui: am ținut evidența sarcinilor unei echipe. Experiența profesională este prezentată în CV începând cu poziția curentă sau ultima poziție ocupată. Dacă este vorba de activități (responsabilități) curente, atenție la modul în care le prezinți. Spre exemplu, nu menționezi: am fost responsabil cu, ci spui: sunt responsabil cu… Pune accent pe cuvinte cheie atunci când prezinți responsabilitățile: dezvoltare, implementare, coordonare, gestionare. Sunt cuvinte cu un impact mental puternic care creează deja o anumită stare persoanei care analizează CV-ul tău. Atunci când îți prezinți experiența profesională prin prisma responsabilităților, e bine să te gândești la tot ceea ce ai făcut și realizat, nu doar la ceea ce presupunea jobul tău ca tip de post. Este foarte important să scoți în evidență ceea ce ai făcut practic sau teoretic, de exemplu: dacă ai venit cu idei și soluții noi și le-ai implementat, menționează-le! Este important ca CV-ul să exprime cât mai autentic experiența ta profesională, participarea ta în voluntariate. La capitolul alte informații, pentru fiecare capitol poți trece ceea ce crezi că este relevant, anumite cursuri la care ai participat, burse de studiu, participarea în cadrul unui program de voluntariat în țară sau străinătate, organizarea unor conferințe, alte activități în care ai fost implicat, toate te ajută să îți pui în evidență competențele și abilitățile, ele te recomandă pentru postul dorit. Prin urmare, lipsa unui job înainte de a aplica la primul tău job, nu este o problemă, experiența 49

profesională se construiește în timp, și activitățile de voluntariat te ajută să pui în evidență calitățile tale. CV-ul nu se face prea lung , de omis amănuntele care nu vă aduc nici un avantaj candidatului, CV-ul este este o imagine de ansamblu asupra propriei persoane și este de dorit ca el să fie construit cât mai bine. Să scoți în evidență calitățile și punctele tari și să arăți că poți face progrese acolo unde e necesar. Este bine să depui ce fel de CV ți se cere, europass-ul este modelul standard, în caz că nu se cere acesta, este bine să trimiți CV-ul care se potrivește mai bine (alt model pe care îl ai în alt format). Este de evitat să trimiți un alt model dacă angajatorul cere un anumit model, acest lucru arată că ori nu ai citit bine anunțul, ori nu ai ținut cont de preferința lor, de evitat acest lucru!! Prin urmare, mai jos, voi expune un model de CV ca și model, pentru a avea o imagine de ansamblu asupra acestuia, nu există o rețetă cu privire la crearea propriului CV, important este să redea cât mai bine, experiența profesională, educația, competențele, abilitățile și să fie coerent cu obiectivul pe care l-ai menționat la început. Așa cum probabil vă amintiți, CV-ul are și un obiectiv profesional, este bine să completați la acest capitol, cât mai scurt și concis. Exemplu: Având o experiență de peste 3 ani în domeniul organizării de expoziții, consider că postul de art curator din instituția dumneavoastră este ceea ce mi s-ar potrivi și aș fi cel mai potrivit/ potrivită pentru acest post.

Nume, funcție și date de contact Prima parte a CV-ului trebuie să conțină numele tău, poziția ta actuală (de ex.curator) și datele de contact. Evită să dai CV-ului tău titlul Curriculum Vitae. Numele tău este titlul cel mai potrivit. Când vine vorba de datele de contact, adresa de e-mail și numărul de telefon sunt esențiale. Dacă dorești, poti include și un link către site-ul tău de prezentare, dar numai dacă acesta este actualizat. Despre mine/Obiectivul profesional Este important să deschizi Cv-ul cu un obiectiv profesional, acea poveste scurtă despre tine. Este un paragraf în care faci prima impresie recrutorilor prin aspectele profesionale la care excelezi, prin planurile tale în carieră. Cel mai important este să adaptezi acest obiectiv profesional de fiecare dată când aplici la un job și să specifici anumite calități care pot califica pentru un job. Ca să îți fie mai ușor și ca să te încadrezi în 2-3 propoziții, poți răspunde la următoarele întrebări: Cine ești? (de ex: sunt pasionat de domeniul artei) Ce poți să oferi instituției? (cu peste 3 ani de experiență în organizare de evenimente culturale) Care sunt planurile tale în carieră? (în căutarea unui job care să îmi ofere ocazia de a coordona evenimente culturale) Obiectivul este rezultatul dorinței tale, foarte specific și măsurabil. Exemplu: Finalizez studiile de licență la Universitatea de Artă și Design în vara anului 2019 cu nota 9,50. Exercițiu: Formulează în scris care sunt obiectivele tale Formulează în scris obiectivul tău profesional Obiectivul meu educațional este :

Obiectivul meu profesional este:

Experiența profesională. Model CV. E foarte bine să menționezi job-urile pe care le-ai avut până acum în ordine invers cronologică, de la cel mai recent job la job-ul din trecut pe care îl consideri relevant pentru locul de muncă la care aplici. La fiecare job specifică funcția, compania, perioada în care ai lucrat acolo și, de preferat, o frază care să explice rolul tău, mai ales dacă a fost unul specific. Punctează apoi responsabilitățile –cheie, realizările și susține fiecare realizare cu cifre pentru a arăta impactul. Ca să fii relevant, alege job-urile care au legătură cu locul de muncă la care aplici, iar dacă ai experiență de mulți ani, poți reduce detaliile rolurilor vechi sau irelevante. Educație. CV. La fel ca în cazul experienței, și educația trebuie menționată în ordine invers cronologică, de la cele mai recente studii la cele mai îndepărtate în timp. Include numele instituțiilor de învățământ, diplomele și calificările pe care le-ai obținut. Dacă ești la începutul carierei, merită să precizezi cele mai importante cursuri pe care le-ai făcut sau proiecte la care ai lucrat. Dacă ești senior și ai multe calificări îți recomand să le precizezi astfel: Calificarea - Instituția de învățământ - anul. Este important ca din CV-ul tău să reiasă că ești implicat să înveți continuu, e mai puțin relevant ce ai făcut acum zece ani, e important ce ai făcut, dar mai important este ceea ce faci acum.

Limbi străine. Model CV Este important să fii sincer și să poți evalua corect livelul tau de limbă: Vorbit, Scris, Citit Vorbit: abilitatea de a vorbi o limbă este cea mai importantă. De exemplu, daca poți vorbi bine limba engleză, angajatorul știe că îți poate da un job în țările în care se vorbește aceasta limbă sau într- o echipă internațională. Scris: Să scrii bine într-o limbă străină înseamnă să fii cu un pas mai departe de a vorbi bine. Este partea mai dificilă pentru că trebuie să cunoști gramatica și topica. Citit: Abilitatea ta de a citi bine într-o limbă straină spune ceva despre nivelul tău de înțelegere a acestei limbi. Există niveluri diferite de cunoaștere a unei limbi străine: începător, mediu, avansat. Abilități. Model CV Ideal este să menționezi 4-6 abilități care au legătură cu job-ul pentru care aplici. Iar cel mai bun loc de unde te poți inspira este chiar descrierea postului. Alege cu grijă abilitățile pentru că este mai important să ai și realizări care să le susțină. În cazul în care nu ai chiar abilitățile menționate de angajator, alege unele similare care să se potrivească cu ceea ce ai făcut tu. Scopul este să îi arăți angajatorului că ești persoana potrivită pentru job cu abilitățile, calificările și experiența necesare. Este un capitol foarte important, pentru că aici poti pune în valoare ceea ce știi să faci, iar structura acestei rubrici te va ajuta să îți evidențiezi abilitățile. Exemple de abilități profesionale (hard skills): competențe digitale (de ex. : Excel, Power Point), management de proiect, social media, design, digital marketing, Exemple de abilități soft (soft skills) : inteligența emoțională, ascultare activă, orientare spre clienți, empatie, gândire critică, flexibilitate, comunicare, putere de negociere, managementul resurselor umane. Alte informații : interese, hobby-uri, proiecte Include aici hobby-urile și activitățile pe care le faci ca să le susții (de ex : muzică, teatru, sport), proiectele de voluntariat și cărțile pe care le-ai scris sau ai fost colaborator. Astfel de informații nu fac decât să susțină povestea ta și să arate ca ești o persoană dedicată. Ține minte că aceste detalii merită incluse doar dacă le consideri relevante pentru job-ul la 57

care aplici, este important să faci diferența între interese și hobby-uri. Poți spune că ești interesat de sport, de știintele naturii, de baschet. Dar dacă joci barschet sau te uiți la meciuri de baschet, atunci ai un hobby. Pentru a evidenția că ai experiența de a fi într- o echipă, este important să arăți că faci parte dintr-o echipă, chiar și ca hobby. Dacă acest job la care aplici implică muncă în echipă, cu siguranță că te va diferenția de alți candidați care nu au nicio activitate de grup, ceea ce este un mare avantaj. Exemple de hobby-uri pe care sa le incluzi în Cv : sporturile de rezistență : înot, ciclism, alergat la maratoane. Bloggging-ul arată că ai abilități pentru job-uri în marketing sau jurnalism, călătoriile arată că ai abilități și cunoștințe pentru un job care presupune interacțiune cu numeroși clienți străini sau călătorii în scop de afaceri, lectura arată focus și background cultural - necesare pentru orice job în domeniul cultural. Sporturile de echipă pe care le practici : volei, baschet, fotbal demonstrează spiritul de echipă, jocurile de strategie - esențiale în project management, vânzări, yoga - arată că ești o persoană care încearcă să își mențină calmul și controlul asupra propriilor acțiuni. În funcție de nivelul de experiență, obiectivul profesional este diferit și se construieşte în mod diferit, altfel se definește daca ești la începutul carierei sau dacă ai o experiență de cinci-zececincisprezece ani. CV pentru entry level Un obiectiv profesional de entry level este să specifici că îți dorești să îți începi cariera, că ești deschis spre învăţare și poți aduce un plus companiei ( prin studiile, cursurile urmate). Sunt de menționat: realizările pe care le-ai avut până acum chiar dacă sunt puține, cursurile de la facultate relevante pentru job-ul la care aplici, rezultate din mediul academic, proiecte de voluntariat în care te-ai implicat, activități în organizații studențești, internship-uri, practică, programe de tipul work &travel. CV pentru nivel mediu de carieră La acest nivel sunt de menționat competențele pe specialitatea ta, de preferat 5 sau 7 competențe. La structura cronologică începe cu cel mai recent job și enumeră maxim 5 competențe dobândite și realizările. Este important să folosim principalele realizări pentru a sublinia reușitele care te recomandă pentru postul pentru care aplici. 59

Recomandări suplimentare: Trimite CV-ul în limba în care e scris anunțul de job; prezintă job-urile relevante pentru locul de muncă la care aplici, folosește cuvinte cheie, astfel încât CV-ul tău să fie mai ușor de identificat, mai ales când recrutorii folosesc sisteme automate de scanare a CV-urilor, corelează datele joburilor astfel încât să arăți că ai trecut de la un loc la loc de muncă la altul, arată cum ai evoluat în cadrul unei companii, ce responsabilități ai primit și ce realizări ai avut, susține realizările cu cifre, găsește modalități prin care să îți pliezi CV-ul pe un job chiar dacă nu ai experiența menționată (abilitățile te ajută în acest caz), corectează CV-ul, indiferent de domeniul și job-ul la care aplici, nu există scuză când vine vorba de greșeli gramaticale, de punctuație etc., asigură-te că este scris corect într-o limbă străină și că tu vorbești întocmai acea limbă (este neplăcut ca recrutorul să descopere că un CV bine scris nu este susținut de o prezentare pe măsură), fii sincer în informațiile oferite (toate informațiile pe care le menționezi în CV trebuie sa fie adevărate și ușor de probat). Ce să nu faci în CV: evită detaliile personale (adresa, vârsta și data nașterii, statutul marital, religia, referințele, motivele pentru care ai plecat de la fostul job). Nu te teme că nu ai suficientă experiență pentru un job (menționează proiecte, cursuri, calificări, angajatorii sunt tot mai interesați să angajeze oameni cu atitudinea potrivită pe care să îi formeze). Nu oferi informații confidențiale cum ar fi date din companie - este o formă de respect față de compania/instituția în care ai lucrat să nu oferi date confidențiale. Nu exagera cu detalierea cursurilor din facultate când ai 5 ani de experiență profesională! Nu încerca să acoperi perioadele în care nu ai lucrat! Fii sincer când e vorba de mai mult de 6 luni în care nu ai lucrat și precizează motivul: călătorii, o situație medicală, studii etc. Nu folosi clișee sau jargon! Evită așadar cuvinte care plictisesc precum: „ muncitor”, „ spirit de echipă”, orientat către detalii” , dar și cuvinte prea specifice job-ului pe care îl ai. Gândește-te că CV-ul tău trebuie să fie ușor de înțeles de oricine, fără a avea studii de specialitate! Evită frazele care încep cu negație precum cele care au conotație negativă, precum: “Nu am …” Nu trimite CV-ul în format doc.! De cele mai multe ori, versiunile de Word nu corespund și aspectul CV-ului se poate modifica când recrutorul îl deschide, prin urmare este bine ca acesta să fie trimis în format PDF.

Model CV 2019. Ce spun recrutorii? Câteva sfaturi utile… 1. Structurează, oferă relevanță și personalizează CV-ul! 2. Să fie corect scris din punct de vedere gramatical și ortografic! 3. Folosește verbe de acțiune! Înlocuiește: „ am fost responsabil de…” cu: „ am obținut”, „am realizat”. 4. Personalizează obiectivul profesional în funcție de job-ul la care aplici! 5. Fii onest în informațiile pe care le transmiți! 6. Fii tu autorul CV-ului tău și arată la interviu că știi informațiile pe care le-ai scris. Nimic nu e mai neplăcut decât să îți corectezi CV-ul la interviu! 7. Folosește o singură limbă în CV. De cele mai multe ori, recrutorii întâlnesc CV-uri în română care conțin o mulțime de cuvinte în engleză. 8. Gândește CV-ul în funcție de nivelul tău de senioritate! Arată competențele tale care să reflecte acest nivel de senioritate 9. Trimite CV-ul de pe o adresa de e-mail serioasă. Poți alege acest model: prenume.nume@ gmail.com 10. Cere consiliere în redactarea CV-ului astfel încât să îți crești șansele de te angaja acolo unde îți dorești.

Câteva aspecte care țin de aspect si design: Păstrează CV-ul în 1-2 pagini! Alege cele mai relevante informații și păstrează CV-ul scurt și succint. Ca să fie atractiv și repede de parcurs de recrutori, e bine să îl încadrezi în 2 pagini și să ai la îndemână și o formă detaliată pe care o poți trimite recrutorului la cerere16. Fotografia de pe CV să fie una decentă, să corespundă cu job-ul pentru care aplici, sunt de evitat fotografii de la petreceri, mult prea personale, fotografia de pe CV să fie o fotografie decentă și plăcută.

Exercițiu: Realizează un CV nou ( Model Europass)

https://europass.cedefop.europa.eu/editors/ro/cv/compose

Sursa capitolului despre CV este https://cariera.ejobs.ro/model-cv

Scrisoarea de intenție Scrisoarea de intenție, denumită și scrisoare de motivație, arată interesul cadidatului pentru un job, are o pagină și pune accentul pe abilitățile candidatului, pe acel „bagaj” de experiențe pe care îl poți aduce companiei/instituției –și nu pe beneficiile pe care ai dori să le primești de la instituția care te angajează. Scrisoarea de intenție ar trebui să fie: pozitivă, clară, succintă și să respecte relevanța cerințelor jobului. Trebuie să respecte aceleași reguli de redactare ca acelea când scrii o scrisoare amicală, o scrisoare de felicitare sau o scrisoare de recomandare, are scopul să motiveze și să convingă cititorul (recrutorul) să te cheme la interviu pentru a afla mai multe detalii despre tine. La depunerea CV-ului, recrutorii doresc și scrisori de intenție, chiar dacă nu o cer, asta nu înseamnă că nu o vor, cu siguranță că apreciază să o primească. Scrisoarea este dedicată recrutorului, în practică ai nevoie doar de o poveste în scrisoarea de intenție. Cea în care arăți că te identifici cu misiunea instituției și cu ceea ce vei face. Scrisoarea de intenție poate reprezenta un alt tip de „ carte de vizită”. Trebuie să fie ușor de parcurs, de citit și să atragă atenția specialistului de resurse umane. Pentru anumite poziții, ea poate să cuprindă și informații privind proiectele profesionale în care candidatul a fost implicat. Cum scrii o scrisoare de intenție? Gândește și scrie textul în paragrafe, fiecare cu rolul său, exact cum ai scrie orice timp de scrisoare: Primul paragraf cuprinde motivul pentru care îi scrii recrutorului și locul unde ai văzut anunțul de job. De impact sunt și construcțiile care pun în valoare experiența ta. De exemplu: „ Sunt specialist în web design cu peste 5 ani de experiență în instituțiile…” În al doilea paragraf oferă exemple, arată cum abilitățile tale și experiența se potrivesc cu ceea ce caută angajatorul. De exemplu, dacă menționezi că ești un om serios și harnic, nu convingi recrutorul. Ai mai multă credibilitate când formulezi astfel: „ În ultimul an, am crescut vizibilitatea programelor din muzeu cu 30% mai mult ca anul trecut” În al treilea paragraf poți arăta cunoștințele tale despre companie și industrie. Tot aici poți detalia motivele pentru care vrei să lucrezi pentru companie/instituție. Arată cum poți ajuta în îndeplinirea obiectivelor și cum te potrivești cu valorile echipei. Al patrulea paragraf este cel de încheiere. Mulțumește-i recrutorului pentru că a acordat timp pentru a parcurge scrisoarea ta de intenție și exprimă-ți dorința de a discuta față în față. 67

Exercițiu: Realizează o scrisoare de intenție după specificațiile de mai sus Primul paragraf:

Al doilea paragraf:

Al treilea paragraf:

Al patrulea paragraf:

Specificitatea studenților cu profil vocațional Încă de la început, aș vrea să menționez faptul că Universitatea de Artă și Design este o universitate cu profil vocațional, prin urmare are specificitatea ei, și să ne amintim că o școală nu îți oferă o profesie, ci doar competențe care sa te pregătească pentru un post profesional dorit. Din ce în ce mai mult, chiar și în școlile cu profil vocațional, sunt profund necesare dezvoltarea competențelor de antreprenoriat și de management, competențe absolut necesare pentru o reușită în orice domeniu profesional. Competențele de comunicare, de antreprenoriat sunt absolut necesare atât ca angajat al unei instituții, cât și ca liber profesionist în domeniul artei. Învăţământul vocațional este, conform ISCED ( International Standard Classification of Education), acel tip de educație ce are ca scop dobândirea de aptitudini practice şi know –how-ul necesare pentru angajarea ulterioara în câmpul muncii, pentru a practica o anumită meserie sau profesie. Tipuri de învăţământ vocațional Există mai multe tipuri de învățământ vocațional, în funcție de aria educațională la care se fac referire și anume: Educațional - pregătirea profesorilor și a educatorilor pentru grădiniţă, învățământ elementar, licee, facultăți, școli destinate copiilor cu probleme fizice sau psihice, programe speciale de training. Științe umane și artistice - teologie, limbi străine, studiul civilizațiilor, interpretare și traduceri, lingvistică, literatură comparată, istorie, arheologie, etică, filozofie, pictură, sculptură, design, arte audio-vizuale - fotografie, cinematografie, producție muzicală și de film. Vocația a fost definită în pedagogia românească de C. Narly (1938) ca o componentă a idealului educațional ce exprimă echilibrul dintre armonia psihică (intra-psihică) și armonia socială (relațională); „ chemare” către un anumit tip de activitate, în care spontaneitatea și creativitatea se manifestă la maximum; „ îndreptate spre o voce care ne cheamă”, „ nu este legată de o anumită aptitudine, ci de întreaga constituție fizică și morală a omului. Este cu chemare numai acela care prin întreaga lui personalitate, este un ales” ; vocația este expresia spiritualității unui popor. (C. Rădulescu Motru, „ Vocația, Factor hotărâtor în cultura popoarelor” , 1832)17 17 Pedagogia vocației( C.Radulescu-Motru) este știinta care analizează în profunzime faptul vocației și încearcă să ofere soluții practice educatorilor.

Există o specificitate în școlile vocaționale și procesul alegerii profesiei parcurge două perioade, fiecare cu mai multe stadii. (Dumitru, 2008, p.223) Perioada de anticipare și preocupare: •

Explorarea – persoana încearcă mai multe posibilități pentru atingerea unor scopuri;

•

Cristalizarea - evaluarea mai multor alternative și scopuri posibile;

•

Alegerea - se optează pentru o variantă profesională;

•

Clarificarea - formarea unei imagini realiste privind viitorul tău profesional.

Perioada de înfăptuire și adaptare: •

Intrarea într- un sistem organizațional și social- se conștientizează faptul că, pentru a avea succes, scopurile angajatului nu trebuie să fie în contradicție cu cerințele societății și ale organizației în care își desfășoară activitatea;

•

Transformarea - încercarea persoanei de a-și înfăptui aspirațiile și idealurile racordânduse la cerințele societății;

•

Integrarea- prin realizarea unui compromis între interesele și aspirațiile persoanei, pe de o parte, și cerințele organizației, pe de altă parte.

Aceste teorii acordă un rol important procesului decizional, bazat pe investigarea propriei persoane (aptitudini, interese, stil de raportare la sarcini, experiențe de învățare) și explorarea posibilităților de carieră. Explorarea se leagă și de ceea ce numim astăzi networking-ul, care este fundamental atât în rolul de student, cât și ca și absolvent, și mai departe în obținerea unui post dorit în orice instituție la care candidatul dorește să obțină postul. Cum se creează networking-ul eficient? Și ce este el? Networking-ul este crearea unei rețele de interes profesional și personal, el începe încă de când avem de a face cu grupurile, mai conștient în liceu, facultate și se extinde la mediul din afară, oameni din companii, instituții, medii de afaceri. Networking-ul se construiește în timp și este nevoie în a se identifica mediile de interes cu

mult înainte de dori să îți găsești un post/job/ de interes. Prin urmare, se construiesc rețele de interes în orice mediu în care mergi, la conferințe academice, medii expoziționale: muzee, galerii, diferite medii care să te ajute la atingerea obiectivelor tale: centre de cercetare, medii de afaceri care să îți susțină financiar proiectele, primării, consilii locale, ministere etc. Mediile cât mai diferite/diverse te ajută să identifici oamenii care te pot ajuta în atingerea obiectivului tău personal și profesional, uneori apar medii noi care aparent nu corespund cu obiectivului tău din prezent, e important să ții cont de ele, pentru că, în timp, poate vei avea nevoie și de o persoană de legătură care îți va fi de mare ajutor, și niciodată nu vei ști cine este aceea. Așadar, cum menționam pe parcursul acestui ghid, vizibilitatea este fundamentală pentru fiecare student, pentru că în felul acesta, după terminarea studiilor sau în timpul acestora poți fi cunoscut, poți să îți faci o imagine „ în mediul tău de interes” din timp, și nu vei avea sentimentul că nu te cunoaște nimeni (după terminarea studiilor), când ești pe drumul de a-ți construi o identitate profesională mai clară. Este de dorit ca fiecare dintre studenții noștri să își construiască o identitate/imagine profesională cât mai coerentă, încă din facultate să se facă cunoscuți. Indiferent de secția la care sunt, dezvoltarea unui mediu de dezvoltare profesională este esențial și face ca gradul de reușită profesională să crească foarte rapid , în domenii în care studenții finalizează studiile, în domenii apropiate competențelor și abilităților dobândite și, nu în ultimul rând, celor dorite. Chiar dacă școala de artă și design are specificitatea ei, este important ca studenții să își dezvolte competențe în plus față de ceea ce școala le poate oferi. Niciun fel de școală nu oferă o meserie, nu acesta este rolul ei, ci oferă cadrul necesar pentru ca studentul să aibă o pregătire educațională corespunzătoare mediului de lucru în care dorește să se pregătească pentru un mediu profesional pe care și-l dorește. Este foarte bine ca pregătirea teoretică (sau de atelier) să fie completată înca din facultate de către studenți cu intership-uri în diferite instituții de interes. Avantajul pregătirii studentului prin practica făcută într-o instituție (internship) este acela că facilitează o trecere mai ușoară de la școală la viața profesională, prin înțelegerea rolurilor profesionale din acea instituție, prin dezvoltarea unor abilități noi și prin punerea în practică a competențelor dobândite până atunci. Este absolut necesară o astfel de experiență pentru că doar ea poate să confirme sau să nege ceea ce crede studentul că ar însemna un anume rol într-o instituție, de exemplu, rol de curator, muzeograf, profesor, artist etc. 75

Colaborarea cu alți oameni este esențială, chiar dacă în domeniul artei, deseori, studenții lucrează singuri pe un proiect, mai ales în anumite secții, colaborarea cu alți colegi, profesori și alți oameni din alt mediu este esențială. Fără a dezvolta capacitatea de a lucra în echipă este foarte greu să reușești de unul singur. Când spun echipă, mă refer la: alți artiști, oameni din muzee și galerii, școli, firme de design etc. Lucrul in echipă este fundamental chiar și în acest domeniu, partea de creație poate fi singulară, dar expunerea și promovarea ei se fac prin oameni, prin legăturile dintre ei și prin instituțiile în care lucrează. Un alt element important în reușita profesională în acest domeniu este obținerea de către studenții noștri a unor competențe antreprenoriale și de management artistic. Este important ca pe parcursul anilor de studiu, studenții să își dezvolte și alte competențe necesare traseului lor profesional. Competența este definită ca o capacitate dovedita de a folosi cunoștințele, abilitățile personale, sociale și/sau metodologice, în situaţii de lucru sau de studiu și în dezvoltarea profesională și personală. Definiția europeană pentru competență este descrisă ca o combinație de abilități, cunoștințe, aptitudini și atitudini esențiale pentru împlinirea personală, cetăţenie activă și incluziune și capacitatea de angajare în sens larg.

Bibliografie: Băban, A.,(2001) Consilierea Educațională, Cluj-Napoca. Egan, G.,(1986) The skilled helper: A systematic approach to effective helping, Monterey/CA: Brooks/ Cole. Colin Feltham& Windy Dryden,(1993) Dictionary of counselling, London: Whurr Publishers. Jicau,M.,( 2002) Consiliere și Orientare, București. Holland, J.L.( 1985) Making Vocational Choices . A theory of vocational personalities and work environments, NY: prentice Hali Inc. Klein, M.M.( 1997) Introducere în orientarea în carieră. București. Institul pentru Științele Educației. Miclea, M.,Lemeni,G.,Consiliere și Orientare,( 2010) ASCR,Cluj-Napoca. Moraru. M. ( 2012)Suport de Curs, Consiliere Vocațională. Pitariu, H., Costin,A.(1997) Centrul de Orientare Școlară și profesională Expert, România.

Surse electronice: https://cariera.ejobs.ro/model-cv http://www.ppc.sas.upenn.edu/index.html http://www.authentichappiness. sas.upenn.edu/default.aspx https://europass.cedefop.europa.eu/editors/ro/cv/compose

CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU FINANȚARE UNIVERSITARĂ FONDUL DE DEZVOLTARE INSTITUȚIONALĂ - FDI