Impressziók, gondolatok, kérdések
Két nő a férfiak éhes világában.
Forró szív vagy hideg agy.
Tűz és jég.
Mihez kezdesz, ha te vagy mindenki vágyának titkos tárgya, de nem menthet meg senki?
Milyen érzés, ha senki vágyának nem te vagy a valódi tárgya, de érdekből mégis veled vannak?
Vagy nem? Vagy mégsem?
Gyanú, kétely, bizalmatlanság, óvatosság, folyamatos résen levés, nyugtalanság, pattanásig feszült idegek, izgalom, hatalmas adrenalin bomba, veszély mindenhol, halálfélelem.
Óriási döntések, óriási igazságok, óriási igazságtalanságok.
Mi a nehezebb: megöletni valakit vagy a halálba menni?
Milyen lehet nőként uralkodni egy rideg, hideg, kegyetlen világban?
Mi kell hozzá?
És honnan jön az a hatalmas szabadság, ami még bezáratva is falakat ledöntő elsöprő erővel tör elő az emberből?
A szív erősebb mint az agy?
Az igazságtalanságot elfogadni hogyan lehet?
És ismét:
Mi a nagyobb bátorság?
Ártatlanul menni a halálba?
Halálra ítélni, nem azért mert akarjuk, hanem mert muszáj?
„Ilyen vagyok, ez vagyok én” – ez a szív hangja.
„Ilyen szeretnék lenni” – a magukban bizonytalanok illúziója.
Beismerés, megbánás, szembenézés, megtisztulás, erő.
A nő saját szabadságának vonzereje. A tisztaság vonzereje. Az adni tudás vonzereje.
A szeretni tudó nő ereje.
A nő saját magát gúzsba kötő vállalása.
A boldogtalanság feldolgozása.
A szeretni nem merés rabsága.
Az egyikből ikon lesz, a másikból katona.
Erzsébet és Mária.
Két nő a férfiak éhes világában.
(Gyarmati Kata, az előadás dramaturgja)
Impresii, gânduri, întrebări
Două femei în lumea ostilă a bărbaților.
Simțire la cald sau rațiune la rece.
Foc și gheață.
Ce faci când ești obiectul secret al dorinței tuturor, dar nimeni nu te poate salva?
Cum te simți când nu ești adevăratul obiect al dorinței nimănui, dar ei sunt alături de tine pentru propriul interes?
Sau nu? Sau poate că da, totuși?
Suspiciune, îndoială, neîncredere, prudență, vigilență constantă, anxietate, nervi la pământ, emoție, bombe uriașe de adrenalină, pericol peste tot, frică de moarte.
Decizii colosale, adevăruri colosale, nedreptăți colosale.
Ce este mai greu: să pui pe cineva să fie ucis sau să pășești spre propria ta moarte?
Cum e să domnești ca femeie într-o lume rece, dură, crudă?
De ce este nevoie pentru asta?
Și de unde vine această libertate enormă, care te copleșește cu puterea ei de a dărâma ziduri, chiar și atunci când ești întemnițată?
Este inima mai puternică decât creierul?
Cum poate fi acceptată nedreptatea?
Și din nou:
Ce necesită mai mult curaj?
Să te duci nevinovat la moarte?
Să condamni pe cineva la moarte, nu pentru că așa vrei, ci pentru că trebuie?
„Așa sunt eu, asta sunt eu” – aceasta este vocea inimii.
„Așa aș vrea să fiu” – iluzia celor care nu sunt siguri pe ei înșiși.
Mărturisire, pocăință, confruntare, purificare, putere.
Farmecul libertății proprii a unei femei. Atracția purității. Atracția celei care știe să dăruiască.
Puterea unei femei care știe să iubească.
Asumarea auto-constrângerii voluntare a femeii.
Procesarea nefericirii.
Constrângerea provocată de absența curajului de a iubi.
Una devine o icoană, cealaltă un soldat.
Elisabeta și Maria.
Două femei în lumea ostilă a bărbaților.
(Kata Gyarmati, dramaturgul spectacolului)
A Stuart Mária-probléma
A skót trón örököse, Stuart Mária V. Jakab skót király és a francia Marie de Guise lánya volt. 1542-ben született Linlithgow-ban, hatéves korától Franciaországban, II. Henrik király udvarában nevelkedett, ahol reneszánsz műveltségre tett szert és a katolikus vallás meggyőződéses híve lett.
1558-ban hozzáadták a leendő II. Ferenchez, aki azonban rövid uralkodás (1559–60) után meghalt. Mária 1561-ben visszatért Skóciába, melynek születése óta királynője volt. Mivel apai nagyanyja VIII. Henrik nővére volt, az angol trón örökösei között is számon tartották. Katolikus vallása miatt a
skót protestánsok rendszeresen bírálták. A királyi jövedelmek elégtelenek voltak a hatékony kormányzáshoz, a skót főurak egy része pedig állandóan készen állt az összeesküvésekre.
1565-ben hozzáment Henry Stuarthoz, akitől gyorsan eltávolodott, mert az
társuralkodó szeretett volna lenni, és 1566ban féltékenységből Mária szeme láttára meggyilkoltatta titkárát, David Ricciót.
1567-ben Mária férjét összeesküvő főurak –James Hepburn és James Douglas (Bothwell és Morton earljei) – rejtélyes körülmények között meggyilkolták: háza felrobbant, őt pedig megfojtva találták a szomszéd
kertben. Mária nem üldözte a bűnösöket, ezért ő is gyanúba keveredett. Bothwell earlje elrabolta és arra kényszeríttette, hogy menjen hozzá feleségül. Emiatt polgárháború tört ki, Mária 1567 nyarán a felkelők kezére került, akik erőszakkal lemondatták a trónról kiskorú fia, Jakab javára.
A fogságból 1568-ban Angliába menekült.
I. Erzsébet nem segíthette vissza a trónra, mert ezt a skótok többsége nem tűrte volna, nem engedhette külföldre, mert Franciaországtól kért volna segítséget, és nem hagyhatta szabadon élni, mert az angol katolikus ellenzék trónjelöltje vált
volna belőle. Egyre szigorodó fogságából a hívei különböző összeesküvésekkel próbálták kiszabadítani. Miután egy titkos levélben hallgatólagosan elfogadta Erzsébet meggyilkolásának tervét, halálra ítélték és
1587. február 8-án a Fotheringay-kastélyban lefejezték. Kivégzése Európa-szerte nagy felháborodást keltett, a katolikusok hitük mártírjának tekintették, II. Fülöp spanyol király pedig felgyorsította az Armada szervezését.
Hahner Péter: I. Erzsébet – A szűz királynő (részlet), Rubicon, 2022/10.
BODOLAI BALÁZS, TŐTSZEGI ZSUZSA
Problema Maria Stuart
Moștenitoare a tronului scoțian, Maria Stuart era fiica regelui Iacob al V-lea al Scoției și a Mariei de Guise a Franței. Născută la Linlithgow în 1542, a fost crescută de la vârsta deșase ani la curtea regelui Henric al
II-lea în Franța, unde a dobândit o educație renascentistă și a devenit o credincioasă catolică devotată. În 1558, s-a căsătorit cu cel care urma să devină Francisc al II-lea, care a murit după o domnie scurtă (155960). În 1561, Maria s-a întors în Scoția, a cărei regină fusese încă de la naștere.
Întrucât bunica ei paternă era sora lui Henric al VIII-lea, a fost considerată unul dintre
moștenitorii tronului englez. A fost criticată în mod regulat de protestanții scoțieni pentru catolicismul ei. Veniturile regale erau insuficiente pentru o guvernare eficientă, astfel că unii dintre lorzii scoțieni erau dispuși oricând să conspire.
În 1565, s-a căsătorit cu Henry Stuart, de care s-a înstrăinat rapid din cauza dorinței acestuia de a fi coregent, iar în 1566, din gelozie, acesta a pus ca secretarul ei, David Riccio, să fie ucis în fața Reginei. În 1567, soțul Mariei a fost ucis în circumstanțe misterioase de către lorzii conspiratori James Hepburn și James Douglas (conții de Bothwell și Morton): casa i-a fost spulberată,
iar el a fost găsit strangulat în grădina vecină. Mary nu i-a pedepsit pe cei vinovați, devenind astfel și ea suspectă. Contele de Bothwell a răpit-o și a obligat-o să se căsătorească cu el. Acest lucru a dus la un război civil, iar în vara anului 1567, Maria a căzut în mâinile rebelilor, care au detronat-o cu forța în favoarea fiului ei nou-născut, Iacob. A evadat din captivitate, fugind în Anglia în anul 1568. Elisabeta I nu a putut să o ajute să revină pe tron, deoarece majoritatea scoțienilor nu ar fi tolerat acest lucru, nu a putut să o lase să plece în străinătate, deoarece ar fi cerut ajutor din partea Franței, și nu a putut să o lase să trăiască în libertate, deoarece ar fi devenit
instant pretendentul la tron al opoziției catolice engleze. Susținătorii săi au încercat să o elibereze din captivitatea tot mai severă prin diverse conspirații. După ce, într-o scrisoare secretă, a fost de acord tacit cu un complot de asasinare a Elisabetei, a fost condamnată la moarte și decapitată la Castelul Fotheringay la 8 februarie 1587.
Execuția sa a stârnit indignare în întreaga Europă, catolicii considerând-o un martir al credinței lor, evenimentul determinându-l pe regele Filip al II-lea al Spaniei să accelereze organizarea Armadei.
Péter Hahner: Elisabeta I – Regina Fecioară (fragment), Rubicon, 2022/10.
Akik Schillerben csak a nagy nemzeti klasszikust látják, azok nem az alkotás felől közelítik meg, és elfelejtik, hogy elsősorban színpadi szerző volt. Vérbeli és feltétlen színházi ember, akár Shakespeare vagy Molière. Drámái, amelyeknek halhatatlanságát köszönheti, nem drámai
formájú költemények, mint Goethe drámái, hanem színpadra való színdarabok, alakjai nem emberek, hanem szerepek, tája nem „természet”, hanem díszlet. Hogy darabjai ma inkább mint könyvdrámák hatnak, annak nem Schiller az oka, hanem az, hogy a színpadi ízlés azóta, sajnos, nagyon eltávolodott Schiller korának nemes ízlésétől, leszállt a weimari színház fennkölt magaslatairól, naturalista színészeink már nem is tudják „hozni” Schiller zenéjét és pátoszát.
Szerb Antal: A világirodalom története, Magvető Kiadó, Budapest, [s. a.], 432. o.
IMRE ÉVA, TŐTSZEGI ZSUZSA
Cei care îl văd pe Schiller doar ca pe un mare clasic național nu îl abordează din punctul de vedere al operei sale și uită
că a fost în primul rând un dramaturg. Piesele sale, cărora le datorează nemurirea, nu sunt poeme în formă dramatică, ca cele ale lui Goethe, ci piese de teatru, personajele sale nu sunt oameni, ci roluri, peisajele sale nu sunt „natură”, ci decoruri. Faptul că piesele sale par astăzi mai degrabă niște drame livrești nu i se datorează lui Schiller, ci faptului
că gustul scenei s-a îndepărtat de atunci, din păcate, de gustul nobil al vremii lui Schiller, a coborât de pe înălțimile teatrului de la Weimar, iar actorii noștri naturaliști nu mai pot „invoca” muzicalitatea și patosul lui Schiller. Antal Szerb: Istoria literaturii universale, Editura Magvető, Budapesta, [s. a.], p. 432
„a főhősnő ikonná emelkedése”
Diego de Brea rendezővel Vizi Abigél beszélgetett
Vizi Abigél: Schiller 1800-ban írta a Stuart Mária című drámájat. A mai nézőnek ez miért egy fontos történet?
Diego de Brea: A Stuart Mária egy végtelenül
szuggesztív és tragikus politikai intim
dráma, amely egy autokrata rezsim által
nagyon pontosan megkonstruált perről szól, mely egy tehetetlen vádlott ellen zajlik, akit
ellenségként állítanak be, és aki ezen eljárás
során a saját agóniájában és halálfélelmében
szembesül azzal a brutális pszichikai és fizikai erőszakkal, amellyel ellene fellépnek. Félelem és bátorság között ingadozva, szenvedélyen és a kétségbeesésen keresztül halad az elkerülhetetlen halál felé. Az Ég hallgat a hősünk felett, és nem hoz megváltást,
a Föld pedig maga a pokol. Ez az állapot a hősben végtelen fájdalmat idéz elő, és megállíthatatlan harcra, küzdésre készteti. Kibírni a kibírhatatlant, túlélni a túlélhetetlent. Minél jobban vágyik a végre, az annál jobban távolodik. És a véggel nem jön el a vég. A vég nem kierőszakolható, de el sem kerülhető.
V. A.: A Stuart Mária egy komplex, összetett szöveg, ez nehezítő vagy inkább könnyítő körülmény a dráma színpadra állítása szempontjából?
D. d. B.: Ez az analitikus dráma mindig végtelenül nagy kihívás, mert lehetővé teszi az ember legmélyebb, pszichológiai gyökeréig hatoló lényegének feltárását,
annak a területnek a felkutatását, ahová az ember csak a legveszélyesebb pillanatokban érkezik, amelyek rövid pillanatok ugyan, de a legvégletesebb emberi érzelmeket hozzák ki belőlünk. Ilyen a félelem, a rettegés, a harag, a gyöngeség, a vágyakozás, a szenvedély, a bátorság, a betegség és a legvégén a megtisztulás és a lezárása mindennek.
az igazsághoz, amiért képes a legvégsőkig küzdeni. És mindebből következik az a hosszú és katasztrofális út, ami valójában saját életének passiója.
V. A.: Célja az előadásnak, hogy erős női jellemeket mutasson be?
V. A.: Mi motiválta legjobban ennek a drámának a színpadra vitelében?
D. d. B.: A dráma középpontjában egy olyan női karakter van, aki minden érzékszervével, intuíciójával, ösztönével, és legfőképpen szívével heroikusan küzd a saját szabadságáért, de mindenekelőtt messzemenően ragaszkodik
D. d. B.: Ez a darab egy különösen komplex történelmi dráma, amely a hit, szeretet és a háború kérdéseit nyitja meg. Ilyen értelemben epikus módon építkezik, intim, szimbolikus értelemben pedig a jézusi passió női változatát teremti meg. Ez a főhősnő ikonná emelkedéséig vezet, aki a saját heroikus halálával a szenvedés, tűrés, és a szabadságért való küzdés vallásos szimbóluma lesz.
V. A.: Az előadás díszlettervezőjeként a szöveggel való találkozás után már volt egy kép a fejében, hogy milyen térben képzeli el az előadást, vagy ez a munkafolyamat során alakult ki igazán?
V. A.: Mi inspirálta a rendezői döntéseit és a látvánnyal kapcsolatos elképzeléseit?
D. d. B.: A díszlet valójában egy munkaterület, egy stúdió, ahol az előadás készül, a semmi tere, ami által lehetőség nyílik arra, hogy a színészek a saját világukon belül formálják, alakítsák azt, mindig új tartalommal és tulajdonságokkal ruházva fel. Ehhez a világhoz még hozzájárul a világítás, valamint a hangi és képi anyag, és mindez összhatásában együtt változtatja és konkretizálja, különböző esztétikai és szimbolikus terekké formálja a színházi közeget.
D. d. B.: Az inspiráció számomra mindenek előtt maga a darab tartalma volt, amelyhez közelebb kerülni a legmélyebb és nagyon összetett elemzéssel lehet, ehhez járul hozzá az elgondolás és a fantázia, de a legfontosabb talán mégis az, hogy én megtaláljam, felkutassam magamban a saját vágyaimat, szenvedélyeimet és kétségbeeséseimet, amivel táplálni tudom ezt az elképzelést. Az előadás annál jobb, minél személyesebb indíttatásból merít, de mégis a te saját álmaidat a színpadon levő színészek viszik tovább. Mi lehet szebb annál, mint hogy együtt álmodunk?
„ridicarea protagonistei la rangul de icoană”
Abigél Vizi în dialog cu regizorul Diego De Brea
Abigél Vizi: Schiller a scris piesa Maria Stuart în 1800. De ce este aceasta o poveste relevantă pentru spectatorul zilelor noastre?
Diego de Brea: Maria Stuart este o dramă intimă politică, nespus de sugestivă și tragică, despre un proces, construit cu multă acuratețe de un regim autocratic, al unei acuzate
neajutorate, prezentată ca un dușman, care, în cursul acestui proces se confruntă – pe fondul agoniei sale și al fricii de moarte – cu violența psihologică și fizică brutală folosită împotriva sa. Oscilând între teamă și curaj, ea traversează calea pasiunii și a disperării către inevitabila sa moarte. Cerul tace deasupra eroinei noastre și nu oferă mântuire, iar Pământul este un adevărat iad. Această situație îi provoacă
eroinei o durere infinită și o determină să lupte fără oprire. Pentru a îndura insuportabilul, pentru a supraviețui imposibilului. Cu cât tânjește mai mult după sfârșit, cu atât mai mult acesta se îndepărtează de ea. Iar sfârșitul se lasă așteptat. Sfârșitul nu poate fi provocat, dar nici evitat la nesfârșit.
A. V.: Maria Stuart este o piesă care are un text complex, stufos – este acesta un factor care complică sau facilitează punerea în scenă a piesei?
D. d. B.: Această dramă analitică reprezintă de fiecare dată o continuă provocare, pentru că ne permite să explorăm esența cea mai profundă, psihologică a omului, să explorăm acel loc
unde omul ajunge doar în momentele cele mai periculoase, care deși scurte, ele scot la iveală cele mai extreme trăiri umane, cum sunt frica, teroarea, furia, slăbiciunea, dorul, pasiunea, curajul, boala și, în cele din urmă, purificarea și sfârşitul.
călătorie care este de fapt pătimirea propriei sale vieți.
A. V.: Are spectacolul ca scop prezentarea unor personaje feminine puternice?
A. V.: Care a fost principala dumneavoastră motivație în montarea acestei piese de teatru?
D. d. B.: În centrul dramei se află un personaj feminin care, cu toate simțurile sale, intuiția, instinctul și mai ales cu inima, luptă eroic pentru propria libertate, dar mai presus de toate, este atașată cu ferocitate de adevăr, pentru care va lupta până la capăt. Și din toate acestea urmează lunga și dezastruoasa
D. d. B.: Această piesă este o dramă istorică deosebit de complexă, care lansează întrebări legate de credință, dragoste și război. În acest sens, are o structură epică, iar într-un sens intim, simbolic, creează o versiune feminină a Patimilor lui Iisus. Acest lucru duce la ridicarea protagonistei la rangul de icoană care, prin propria moarte eroică, devine un simbol religios al suferinței, al rezistenței și al luptei pentru libertate.
A. V.: În calitate de scenograf al spectacolului, ați avut în minte o imagine a spațiului în care ați vrut să se desfășoare spectacolul sau aceasta s-a conturat pe parcursul procesului creativ?
A. V.: Ce v-a inspirat în deciziile regizorale și în ceea ce privește viziunea scenografică?
D. d. B.: Scenografia este de fapt un spațiu de lucru, un studio în care se face spectacolul, un spațiu al neantului, care le permite actorilor să îl modeleze și să îl modeleze în lumea lor, dându-i mereu noi conținuturi și calități. Lumina, sunetul și imaginile se adaugă la această lume și, împreună, o transformă și o concretizează, modelând mediul teatral în diferite spații estetice și simbolice.
D. d. B.: Pentru mine, inspirația a fost în primul rând conținutul propriu-zis al piesei, care poate fi accesat doar printr-o analiză profundă și complexă, cu imaginație și fantezie. Însă, aspectul poate cel mai important a fost ca eu să găsesc, să explorez în mine însumi propriile dorințe, pasiuni și disperări, pe care să le folosesc pentru a alimenta această viziune. Un spectacol devine cu atât mai bun cu cât este izvorât dintr-o motivație personală, iar propriile tale vise sunt purtate mai departe de actorii de pe scenă. Ce poate fi mai frumos decât să visăm împreună?
O Domine Deus!
Speravi in te; O care mi Iesu!
Nunc libera me: In dura catena
In misera poena Desidero te; Languendo, gemendo, Et genuflectendo Adoro, imploro, Ut liberes me!
Mária dala, amit a kivégzés előtt írt
Cântecul Mariei, scris înaintea executării
Schiller hősnője életének utolsó három napjába sűrítette össze az eseményeket, és szabadon bánt a történelmi tényekkel. A klasszikusan kiegyensúlyozott felépítésű dráma középpontjában álló nagyjelenet: Mária és Erzsébet találkozása az ő képzeletének szülötte. Mária és Erzsébet valójában soha nem találkozott. Hasonlóképpen kitalált
Mortimer alakja, valamint a Mária és Leicester közti szerelem. A drámai konfliktus kiélezése
érdekében Schiller bizonyítottnak vette, hogy Mária közreműködött férje, Darnley meggyilkolásában, holott a történészek ebben korántsem biztosak, ugyanakkor koholt vádnak tüntette fel a Babington-féle összeesküvésben játszott szerepét, noha ez valószínű. Célja egyfelől az volt, hogy Mária királynő az
államrezon működésének, valamint Erzsébet személyes gyűlöletének essék áldozatul, másfelől hogy halálával korábbi súlyos bűnéért vezekeljen, és erkölcsileg megtisztuljon. Bár az utókor szemszögéből nézve a történelem igazsága Erzsébet oldalán áll, ugyanis ő teremtette meg az egységes és erős polgári Anglia alapjait, és ezzel már Schiller is tisztában volt, érzelmileg és erkölcsileg mégis inkább Máriával azonosult, és az ő igazát és nagyságát állította a drámai hatáskeltés szolgálatába.
Szinte azt mondhatnánk: Schiller is Stuart Mária női varázsának és lenyűgöző személyiségének hatása alá került, beleszeretett hősnőjébe.
(Györffy Miklós in Friedrich Schiller: Összes drámái II, Osiris Kiadó, Budapest, 2022, 524 o. )
Schiller a condensat evenimentele în ultimele trei zile din viața eroinei sale și s-a folosit liber de datele istorice. Una dintre scenele majore care se află în centrul acestei drame echilibrate în mod clasic, și anume întâlnirea dintre Maria și
Elisabeta este o invenție a propriei sale imaginații. Maria și Elisabeta nu s-au întâlnit niciodată în realitate. În mod similar, personajul lui Mortimer și dragostea dintre Maria și Leicester sunt fictive. Pentru a accentua conflictul dramatic, Schiller a făcut din faptul că Maria a fost implicată în uciderea soțului ei, Darnley, un fapt dovedit, deși istoricii sunt departe de a fi siguri de acest lucru. Totodată, Schiller a făcut o acuzație falsă cu privire la rolul ei în conspirația Babington, deși acest lucru este plauzibil. Scopul său a fost atât de a face din
Regina Maria o victimă a mecanismelor care stau la baza politicilor de stat, respectiv a urii personale a Elisabetei, cât și de a ispăși păcatele sale grave anterioare și de a-i reabilita moralitatea. Deși, din punctul de vedere al posterității, adevărul istoriei este de partea Elisabetei, pentru că ea a pus bazele unei Anglii civile unite și puternice, iar Schiller era conștient de acest lucru, el s-a identificat emoțional și moral cu Maria și a pus adevărul și măreția ei în slujba efectului dramatic. Aproape că s-ar putea spune că și Schiller a fost influențat de farmecul feminin și de personalitatea fascinantă a Mariei Stuart și că s-a îndrăgostit de propria sa eroină. Miklós Györffy in Friedrich Schiller: Teatru II, Editura Osiris, Budapesta, 2022, p. 524.
Mária, a skótok királynője, és az Erzsébet közötti levelezés betekintést enged a két unokatestvér eltérő személyiségébe és kommunikációs stílusába. Mária általában szenvedélyesebben és közvetlenebben
fogalmaz, gyakran érzelmekkel teli vagy kérő jellegű nyelvet használva. Erzsébet viszont általában óvatosabb, gyakran ad tanácsot vagy figyelmeztetést, és hangvétele általában higgadtabb és megfontoltabb. Ez a két különböző megközelítés tükrözi, hogy mindketten a legjobb tudásuk szerint próbáltak megfelelni az adott helyzetnek és körülményeknek. A levelekben megnyilvánuló stílus és nyelvezet változatossága jól mutatja ezt az eltérést és az idők során változó dinamikát a kapcsolatukban.
Corespondența dintre Maria, regina Scoției și Elisabeta ne oferă o perspectivă asupra personalităților și stilurilor de comunicare diferite ale celor două verișoare. Maria este, în general, mai pasională și mai directă, folosind adesea un limbaj emoțional sau persuasiv. Elisabeta, pe de altă parte, tinde să fie mai precaută, oferind adesea sfaturi sau avertismente, iar tonul ei este în general mai calm și mai ponderat. Aceste două abordări diferite reflectă faptul că ambele au încercat să răspundă cât mai bine situației și circumstanțelor date. Varietatea stilului și a limbajului folosite în scrisori ilustrează această divergență și dinamica schimbătoare a relației lor de-a lungul timpului.
Most, hogy az önök részéről értesültem a parlamentjük legutóbbi ülésén hozott ítéletről, és figyelmeztettek, hogy készüljek fel hosszú és fárasztó zarándoklatom végére, kértem őket, hogy adják vissza köszönetemet önöknek e kellemes hírért, és kértem, hogy adjanak meg néhány dolgot lelkiismeretem megkönnyítésére. . . Kérem önt, asszonyom, Jézusért, hogy miután ellenségeim kielégítették fekete szomjúságukat ártatlan véremre, engedje meg szegény, vigasztalhatatlan szolgáimnak, hogy holttestemet elvigyék, hogy szent földbe temessék, őseimmel együtt Franciaországban, különösen néhai anyám királynéval, mivel Skóciában az elődeim királyainak földi maradványait meggyalázták, a templomokat pedig lerombolták és meggyalázták.
Mivel rettegek némelyek titkos zsarnokságától, akikre bíztatok, kérem, hogy ne engedjétek, hogy titokban, tudtotok nélkül, nem a fájdalomtól való félelem miatt, amelyet kész vagyok elszenvedni, elszállítsanak, hanem a halálom után terjedő hírek miatt kérem az irgalmasság és igazságosság Istenét, hogy világosítson meg benneteket szent Lelkével, és adja meg nekem a kegyelmet, hogy tökéletes szeretetben haljak meg, ahogyan én is igyekszem, megbocsátva halálomat mindazoknak, akik vagy okozták, vagy közreműködtek benne; és ez lesz az én imám mindvégig.
Erzsébet királynő híres aláírása a halálos ítélet másolatának tetején, amelyet 1587. február 1-jén írt alá bebörtönzött unokatestvére, Mária skót királynő kivégzésére.
Faimoasa semnătură a reginei Elisabeta în partea de sus a unei copii a mandatului de condamnare la moarte pe care l-a semnat la 1 februarie 1587 pentru execuția verișoarei sale încarcerate, Maria, regina Scoției.
Acum că am fost înștiințată de oamenii dumneavoastră despre sentința pronunțată la ultima sesiune a parlamentului dumneavoastră și am fost avertizată să mă pregătesc pentru sfârșitul lungului și obositorului meu pelerinaj, i-am rugat să vă transmită recunoștința mea pentru această veste plăcută și rugămintea mea de a-mi permite să cer câteva lucruri pentru a-mi ușura conștiința... Vă implor, Doamnă, în numele lui Iisus, ca după ce dușmanii mei își vor fi satisfăcut setea adâncă cu sângele meu nevinovat, să le permiteți sărmanilor mei servitori neconsolați să-mi transporte trupul în Franța, pentru a fi înmormântat în pământ sfânt, alături de strămoșii mei și de maiestuoasa mea mamă, căci în Scoția rămășițele pământești ale strămoșilor mei regali au fost profanate, iar bisericile noastre distruse. Deoarece sunt îngrozită de cei cărora m-ați încredințat, îngrozită de tirania lor secretă, vă rog să-i împiedicați să mă ucidă în secret, fără știrea Dumneavoastră, nu de frica durerii, pe care sunt pregătită să o sufăr, ci de frica veștilor care se vor răspândi după moartea mea, îl rog pe Dumnezeul milei și al dreptății să mă lumineze cu Duhul Său cel Sfânt și să-mi dea harul de a muri în dragoste curată. Caut să iert moartea mea tuturor celor care au provocat-o sau au contribuit la ea. Pentru aceasta mă voi ruga până la sfârșit.
Végül, akárcsak élethosszig tartó rivalizálásukban, a két királynő
egymásnak írt leveleiből sem derül ki egyértelmű győztes, ehelyett e levelek révén rácsodálkozhatunk e két rivális
uralkodónő összetett személyiségére. Az biztos, hogy a levelek nélkül csak a két királynő főtanácsadóinak és minisztereinek
feltételezései és előítéletes véleményei alapján próbálhatnánk meg összeállítani a teljesebb képet, amelynek megalkotásához a levelek nélkülözhetetlenek. A levelek megerősítik és megszilárdítják azt a gyakran
ismételt történelmi feljegyzést, hogy Mária elsősorban nő volt, és csak azután uralkodó, aki angol fogsága alatt kétségbeesett végzetes asszonyból egy leendő mártírrá változott, míg Erzsébet elsősorban olyan uralkodónak mutatkozik, aki csak azután engedte meg magának, hogy nő legyen, és személyes vágyait mindig alárendelte politikai ösztöneinek.
(The Washington Post, Retropolis, A Rivalry in Letters: Mary and Elizabeth, Dave Kindy, 2023. 02. 08.)
În cele din urmă, la fel ca în rivalitatea lor de-o viață, scrisorile dintre cele două regine nu dezvăluie un câștigător clar, ci relevă în schimb personalitățile complexe ale acestor doi monarhi rivali. Cu siguranță, în absența scrisorilor, nu am putea decât să încercăm să construim o imagine mai completă a stării de fapt, lucru pentru care scrisorile sunt indispensabile, pornind de la presupunerile
și prejudecățile consilierilor și miniștrilor de rang înalt ai celor două regine. Scrisorile confirmă și consolidează mărturia istorică repetată de mai multe ori, potrivit căreia
Maria a fost în primul rând o femeie, și abia apoi un monarh, care în timpul captivității engleze s-a transformat dintr-o femeie fatală disperată într-o viitoare martiră, în timp ce Elisabeta este prezentată în primul rând ca un monarh care abia apoi și-a permis să fie femeie și care și-a subordonat întotdeauna dorințele personale instinctelor sale politice.
(The Washington Post, Retropolis, A Rivalry in Letters: Mary and Elizabeth, Dave Kindy, 08 februarie 2023)
Stuart Mária élete és mártírhalála nem csupán a történészeket és az írókat ihlette meg, a filmművészet megjelenése óta népszerű téma a filmvásznon is:
Mária, skót királynő kivégzése (The Execution of Mary, Queen of Scots), R.: Alfred Clark, Mária királynő: Robert Thomae, és
Mrs. Robert L. Thomas, 1895
Stuart Mária (Mary Stuart), R.: Albert Capellani, Mária: Jeanne Delvair, Erzsébet királynő: Vera Sergine, 1908
I. Erzsébet (Queen Elizabeth I), R: Henri Desfontaines, Erzsébet: Sarah Bernhardt, 1912
A skót Mária (Mary of Scotland), R.: John Ford, Stuart Mária: Katharine Hepburn, Erzsébet: Florence Eldridge, 1936
Mária, a skótok királynője (Mary, Queen of Scots), R.: Charles Jarrott, Mária: Vanessa Redgrave, Erzsébet királynő: Glenda Jackson, 1971
Stuart Mária (Mary Stuart), R: Peter Butler, Mária: Janet Baker, Erzsébet: Rosalind Plowright, 1982
A Stuart Mária kazetták (The Mary Stuart Tapes), R.: John Gillies, Mária: Clare Grant, 2000
Két királynő (Mary Queen of Scots), R: Josie Rourke, Erzsébet királynő: Margot Robbie, Stuart Mária: Saoirse Ronan, 2018
Stuart Mária (Mary Stuart), R.: Claire Bochenek, Mária: Jacqueline Youm, Erzsébet: Aileen Goldberg, 2021
Viața și martiriul Mariei Stuart a inspirat nu doar istorici și scriitori, ci a fost un subiect popular deseori abordat pe marile ecrane încă de la apariția cinematografiei:
Execuția Mariei, regina Scoției (The Execution of Mary, Queen of Scots), R.: Alfred Clark, Regina Maria: cu Robert Thomae
doamna Robert L. Thomas, 1895
Maria Stuart (Mary Stuart), R.: Albert Capellani, Maria: Jeanne de Delvair, Regina Elisabeta: Vera Sergine, 1908
Elisabeta I (Queen Elizabeth I), R.: Henri Desfontaines, Elisabeta: Sarah Bernhardt, 1912
Maria a Scoției (Mary of Scotland), R.: John Ford, Maria Stuart: Katharine Hepburn, Elisabeta: Florence Eldridge, 1936
Maria, regina Scoției (Mary, Queen of Scots), R.: Charles Jarrott, Maria: Vanessa Redgrave, Regina Elisabeta: Glenda Jackson, 1971
Maria Stuart (Mary Stuart), R.: Peter Butler, Maria: Janet Baker, Elisabeta: Rosalind Plowright, 1982
Casetele Mariei Stuart (The Mary Stuart Tapes), R.: John Gillies, Maria: Clare Grant, 2000
Două regine (Mary Queen of Scots), R.: Josie Rourke, Regina Elisabeta: Margot Robbie, Maria Stuart: Saoirse Ronan, 2018
Maria Stuart (Mary Stuart), R.: Claire Bochenek, Maria: Jacqueline Youm, Elisabeta: Aileen Goldberg, 2021
VIOLA ANDREA
