Cine suntem noi? Români ca și voi, majoritatea trăim departe de țară. Vă scriem din câteva orașe ale lumii încercând să promovăm și cu ajutorul vostru tot ce fac românii frumos în lume ca de la suflet pentru suflet. Știm ce înseamnă dorul de cei dragi, sacrificiul, munca și împlinirea. Avem multe lucruri frumoase de arătat din istoria, cultura și prezentul nostru. Fiți alături de noi! Vă mulțumim!
România Ta Diaspora, ALĂTURI DE TINE ORIUNDE TE AFLI! Contact: email: presadiasporei@gmail.com, telefon: 0039/ 333 947 2978
Caută-ne şi pe Facebook: pe pagina „ România Ta” www.facebook.com/romaniatadiaspora Ești un artist necunoscut și vrei ajutorul nostru? Caută-ne, cu noi devii cunoscut!
Pentru PUBLICITATE : telefon 0039/ 333 947 2978
În acest număr au scris următorii autori:
Lidia Fichiosi realizator radio, Arezzo, Italia
Cristina Dinu
Adrian Melicovici
jurnalist, Târgovişte, România
scriitor, Miane, Italia. Fondator al revistei România Ta ( Diaspora), design, tehoredactare, corectură, grafică și coordonare)
scriitor, povestitor, Brăila, România014
Lică Barbu Liliana Daniela Găvăneșteanu scriitor, Madrid, Spania
Constantin P. Popescu
Mihaela-Luiza Dumitraşc
scriitor, pictor, Târgoviște, România
profesor, Verona, Italia
Irina-Lucia Mihalca poet, scriitor, Bucureşti, România Redacţia oficială: Pucioasa, Dâmboviţa, România, strada Republicii nr 33. Subredacţia: Treviso, Italia
ISSN 2360 – 607X
Natașa Valentina Roman profesor, Arad, România
Pagina 3 România Ta Diaspora
Utile
Poți primi pensie europeană dacă ai muncit minim 1 an în străinătate Încă înainte de intrarea României în Uniunea Europeană, în anul 2007, sute de mii de români au plecat la muncă în țările Europei deoarece și-au pierdut locul de muncă sau pentru că remunerația primită în România pentru muncă lor era mult prea mică în raport cu cerințele unui trăi decent. Sursa: Onlinereport.ro Din pacate, o mare parte a acestora au lucrat fara carte de munca deoarece restrictiile pentru muncitorii romani implicau un volum de documentatie foarte mare si foarte putini si-au permis sa-si incheie contracte legale de munca.
În cazul în care de exemplu, ați plecat la muncă în străinătate și nu ați lucrat anterior deloc în România, va trebui să depuneți documentația pentru solicitarea pensiei în țara în care ați lucrat chiar dacă în prezent locuiți în România. Procedura de calcul a pensiei va ține seamă de perioadă în care ați lucrat în fiecare stat și va ține cont și de un algoritm care va va acordă dreptul cel mai favorabil.
De asemenea multi angajatori din strainatate au profitat de naivitatea si disperarea romanilor plecati sa gaseasca o viata mai buna si au preferat sa exploateze acest lucru. După intrarea în Uniunea Europeană și apoi progresiv, până în anul 2014, restricțiile de muncă pentru români au fost ridicate în mare parte a țărilor europene. Prin urmare, din ce în ce mai mulți români au plecat la muncă în străinătate și și-au încheiat contracte legale de muncă în țările în care au ales să muncească. Dar, din păcate, foarte mulți români nu știu încă că, dacă au muncit cel puțin un an într-o țara a Uniunii Europene și au avut toate actele în regulă, pot beneficia de pensie din partea respectivului stat. Dacă va aflați în această situație tot ce trebuie să faceți este să va adresați Casei Naționale de Asigurări de Pensii, dacă locuiți în prezent în România, sau instituției echivalente din statul în care va aflați acum. Este important de știut că această solicitare se adresează unei singure instituții chiar dacă ați muncit și în România și în altă țara, iar apoi această va trebui să solicite caselor de pensii din țara sau țările în care ați lucrat să îi pună la dispoziție actele necesare pentru a va calculă pensia.
Chiar dacă procedurile birocratice sunt destul de stufoase nu trebuie să va descurajați deoarece de cele mai multe ori perioadă lucrată într-un stat european va poate aduce o mărire destul de substanțială a pensiei. Pentru mai multe detalii accesați siteul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și cereți informații referitoare la documentația necesară pentru a va obține drepturile complete de pensie care să includă și pensia europeană.
Dacă va aflați în această situație tot ce trebuie să faceți este să va adresați Casei Naționale de Asigurări de Pensii, dacă locuiți în prezent în România, sau instituției echivalente din statul în care va aflați acum.
Pagina 4 – România Ta Diaspora
Procultura
Povestea româncei scriitoare din Verona, Antonella Colcer, tânăra soare-răsare Ca să vorbești cu gândul, uneori trebuie să închizi ochii. Ca să rostești cuvintele izvorâte din inimă, alteori trebuie să cunoști abecedarul sufletului. Dar ca să fii fericit, ai nevoie doar de un singur lucru: Dragostea de viață. Vă mai amintiți ce spunea Matahma Gandhi? de Adrian Melicovici Mă rog, spunea multe cuvinte cu tâlc dar oricum, dreptatea egalității între sexe a făcut-o printr-un text care-a rămas în istoria cea mai frumoasă a spiritualității. A spus așa: „Femeia nu este sexul slab. E cel mai nobil dintre cele două, prin puterea sa de sacrificiu, de suferinţă în tăcere, de umilinţă, credinţă şi cunoaştere.” Povestim acum atât cât ne permite spațiul și timpul despre o tânără româncă născută, crescută și educată frumos, în Italia. Numele ei este Antonella Colcer ( foto alăturate). Abia va face 20 de ani în toamnă. Avem de a face cu strălucirea meteorică deseori dar permanent soare-răsare a unei scriitoare tinere, care deja a mutat munții tibetani sau o fărâmă din secretele de la TajMahal din loc via capătul pământului și al lumii: Japonia. Dealtfel, dacă e să rămânem aici, în extremul Orient, hai să nu uităm de spusele de mare impact ale scriitorului japonez Haruki Murakami, cel care a înconjurat planeta cu celebrul roman "Noruwei no mori" (Pădurea norvegiană). El a zis așa: “Deschide-ti mintea. Nu ești un prizonier. Esti o pasare în zbor, ce își caută visurile în ceruri.” Minunat, așa-i? Ei bine, așa și-a deschis voința, mintea și inima tânăra Antonella Colcer. Ea a publicat un roman, unul minunat care poate deveni un bestseller antologic dacă va reuși să câștige un concurs ce se desfășoară acum în Italia, concurența fiind al naibii de mare. Dar să continuăm...pentru că cititorii vor putea afla despre ce e vorba. Ei bine, romanul publicat și intrat și în concurs se numește "Tsuki e Deshu - Adevărata poveste". Pentru scrierea acestei cărți, ea a fost inspirată de "Guerriero (Războinicul)" de Marco Mengoni.
Frumoasa și talentata româncă este născută la Verona în Legnano, într-o toamnă de noiembrie, pe data de 6 și în anul 1995. A copilărit fericită în Cluj-Napoca sau la țară, în Hurez, de unde erau bunicii ei din partea mamei. Tatăl, de origine italiano-germană. În mijllocul Ardealului, mai exact Transilvaniei, a cunoscut frumusețea basmelor populare românești dar și străine. A fost însă suficient pentru ce avea să urmeze mai târziu: Drumul scrisului. I-a plăcut mult să citească așa că încă din adolescență, a scris primele povestiri. Personajele sunt uneori inspirate din realitate, alteori, imaginare. Profesorii de limba italiană au ajutat-o mult, aceștia fiind Noemi Cerza, Vito Solieri și Roberto Maiorano. Folosind propria viziune deci într-o interpretare strict personală, autoarea încearcă deci să găsească răspunsuri la cel puțin 5 întrebări, dileme nerezolvate nici după 1000 de ani. Spiritualitate, suspans, legende, vorbe, cuvinte, gânduri, viață și secrete niciodată descoperite vin să se amestece în cel mai reușit literar stil posibil, așa cum numai românca noastră poate. Romanul nu plictisește căci nu are cum. El doar atrage interesul și dacă a fost introdus într-un concurs național italian, atunci de la anul putem avea bucuria dar și mândria că o româncă a cucerit Italia și lumea scriitorilor pentru că premiul îl reprezintă un tipar de mare tiraj al unei edituri puternice italiene. Continuarea în pagina 5
Pagina 5 – România Ta Diaspora
Procultura
Antonella Colcer, tânăra soare-răsare din Verona, Italia (continuare din pagina 4) Hai să o cunoaștem pe Antonella și mai bine
Frumoasă și tânără, eu ca autor sunt convins că e o femeie în formare care nu va spune niciodată că e îndrăgostită de un băiat. E prea puternică pentru a își exterioriza sentimentele. Așa că se rătăcește voit între pasiuni lumești. Prin urmare, ea spune că-i place muzica, mai ales indie, pop, rap și country. "Am un playlist în limba italiană, spaniolă, română, indian, germană, engleză, franceză, turcă, etc deoarece sunt pasionata de limbi straine. (...) Muzica pe care o ascult cel mai des este cea pop româneasca. Îmi plac foarte mult Elena Gheorghe, Glance, Randi, Similey și Alex Velea. Dar cateodată ascult și muzică populară, îmi place Vladuța Lupău (...) Dar Antonella ne mai spune și alte secrete de ale ei: "Faptul că eu sunt româncă cu mamă româncă dar tată din părinți italian și nemțoaică și faptul că am foarte mulți prieteni din toate colțurile lumi (UȘĂ, India, Etiopia, Pakistan, Colombia, Franța, Germnia, Irlanda, Spania, Argentina, Turcia etc) m-a purtat să cunosc foarte multe culturi și în consecință îmi place să scriu povești interculturale." O să mai punctăm ceva ce Antonella, în bunul ei simț desăvârșit, nu prea spune: S-a confruntat în Italia cu câteva atitudini de marginalizare, rasiste, ca să fiu mai direct însă
a fost atât de perseverentă și de educată, că și-a văzut de treaba ei și a câștigat respectul unor profesori italieni mai sus menționați.
Dar povestea noastră, scrisă aici, deși pare lungă, e abia la început. "Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort şi timp”, a spus-o și liderul spiritual Dalai Lama. Așa că în loc de "va urma" o să închei cu alt citat, de fapt, fragment din romanul "Tsuki și Deshu - Adevărata poveste", scris de românca noastră, Antonella Colcer: "Poate este adevărat că orice poate schimba și decide soarta unei persoane; așa cum ochii unui bunic prea închis în durerea lui au schimbat-o pe cea a nepoatei sale..."
Pagina 6 – România Ta Diaspora
Prodiaspora
Românca văduvă din Italia care a impresionat presa italiană
Adrian Melicovici
Conaţionala noastră a stârnit interes în regiunea Friuli Venezia Giulia iar jurnalele italiene au scris întreaga ei poveste. Numele ei este Clara Druela, e văduvă, are 47 de ani şi se află în Italia de peste 10 ani. Împreună cu ea este şi fiica ei mai mică. Povestea ei e una simplă dar emoţionantă. A izbutit să creeze primul azil de bătrâni din zonă.
scriitor, Miane
Sursa inițială: ro.blastingnews.com
Cum a reuşit? Ei bine, avut grijă de Federico Bidinost până când acesta a încetat din viaţă, muncind în casa lui până când omul şi-a dat ultima suflare. Badanta (Îngrijitoare din Italia, nota redacției) a impresionat prin eforturile sale şi astfel, ea a primit casa unde a muncit moştenire de la familia lui. "Era un om foarte dificil iar rudele lui, mi-au spus că dacă izbutesc să rezist atunci acea casă va rămâne a mea", povesteşte femeia pentru Il Gazzettino.
Casa primită se află în strada Via San Quirino din Cordenons. La un moment dat, s-a dus să lucreze şi la mama medicului de familie, Pietro Leopoldo Turchet. Se tot temea pentru siguranţa zilei de mâine pentru că nu avea un post fix, unde să muncească mereu şi în timp ce lucra i-a venit ideea de a face un azil. Medicul mai sus amintit a ajutat-o cu sfaturi şi s-a arătat dispus să îşi aducă aportul profesional şi pentru îngrijirea bătrânilor. Aşa a apărut "Prima casa famiglia per gli anziani", cu 10 locuri. Astăzi, Clara Druela este mulţumită de ceea ce a reuşit să facă şi exemplul ei s-a răspândit în întreaga provincie. Dimineaţa, când s-au dus la chioşcuri, italienii, care au păstrat obiceiul cititului de la prima oră, au avut surpriza să descopere între paginile ziarului povestea româncei care în acest moment, este fericită că a făcut din casa primită un azil pentru cei care chiar au nevoie de el.
A crezut că va fi deziluzionată de această promisiune neaşteptată însă nu a fost deloc aşa, italienii s-au ţinut de cuvânt. Locul unde românca a trăit toate acestea este Cordenons, din provincia Pordenone, regiunea Friuli Venezia Giulia. Clara mai dezvăluie că nu i-a fost deloc uşor şi a muncit din greu, aşa cum fac multe alte badante şi nu numai. Uneori, a fost să muncească şi în 3 locuri deodată în aceeşi zi iar seara, se întorcea epuizată. Cu toate acestea, nu a renunţat, fiind obligată şi de situaţie. Să ai un copil de întreţinut nu e uşor şi nici să achiţi toate datoriile.
Pagina 7 – România Ta Diaspora
Pro Talente
Un elev din Oradea a câștigat un concurs internațional de lingvistică Un elev din Oradea şi-a aşternut pe hârtie câteva idei, le-a şlefuit într-un discurs pe care l-a înregistrat şi l-a trimis la un concurs internaţional. Discursul a fost apreciat şi premiat de una dintre cele mai prestigioase companii specializate în cursuri de lingvistică. Din cei 700 de candidaţi înscrişi, doar 20 au fost câştigători, iar printre ei s-a numărat şi elevul orădean. Premiul primit - o săptămână la New York. (Sursa: Digi24.ro)
Paul Vălean. Preluare foto de pe sursa greatnews.ro, captură Youtube Un elev din Oradea al cărui nume este Paul Vălean şi-a aşternut pe hârtie câteva idei, le-a şlefuit într-un discurs pe care l-a înregistrat şi l-a trimis la un concurs internaţional. Discursul a fost apreciat şi premiat de una dintre cele mai prestigioase companii specializate în cursuri de lingvistică. Din cei 700 de candidaţi înscrişi, doar 20 au fost câştigători, iar printre ei s-a numărat şi elevul orădean. Premiul primit - o săptămână la New York. „Cei care nu știu nimic despre limbile străine nu știu nimic despre ei înșiși”. Maxima care îi aparține lui Johann Wolfgang von Goethe a stat la baza unui discurs scris de Paul. Elev în clasa a XII-a la Colegiul Național Emanuil Gojdu din Oradea, s-a decis ca, în această vacanţă, să participe la un concurs internaţional de lingvistică. Nu se gândea că discursul înregistrat de el în faţa calculatorului avea să-i
aducă un premiu. „Am ales acest citat pentru că încerc să promovez ideea că ar trebui să știm mai multe limbi străine și ar fi chiar de folos și încurajez pe oricine să învețe o limbă străină și să nu se limiteze doar la limba maternă”, spune Paul Vălean. A concurat împotriva a 700 de tineri din toată lumea. Fiecare a avut cinci minute la dispoziţie pentru a răspunde la întrebarea "Cum deschide noi orizonturi cunoașterea unei limbi străine". Numai 20 au fost declaraţi câştigători, iar printre ei a fost şi Paul. Răsplata? Pe 16 august va pleca pentru o săptămână la New York, unde se vor ţine cursuri de lingvistică.
Citește-ne și pe presadiasporei.blogspot.com
Pagina 8 – România Ta Diaspora
Poveștile lui Licuță
Copacul care face stele
Lică Barbu
Lică Barbu, brăileanul nostru drag din țară vine să ne încânte ochiul cu o nouă povestioară dar și caricaturile sale extrem de sugestive. Nu încetează să aducă un omagiu continuu frumosului, poveștilor fără de bătrânețe ori fără de moarte iar copiii care i-ar citi sau deja-i citesc creațiile, cu siguranță ar fi fericiți să le și asculte mereu și mereu, ca pe un basm continuu, care din fericire, nu se va termina niciodată. Să-i citim lui Licuță noua povestioară!
scriitor, povestitor, Brăila
Asearǎ, tata m-a luat de mânǎ şi mi-a spus zâmbind: -Hai sǎ mergem Acasǎ! Ori tata a bǎut ceva, ori mai aveam apǎ în urechi de la scǎldat și nu am auzit bine? Pǎi, nu eram acasǎ? -Ai sǎ vezi unde e Acasǎ! – adânci tata şi mai mult misterul din mintea mea. Am mers pe câmp. E aproape de casǎ deoarece strada noastrǎ e la marginea cartierului şi dǎ în câmp. Nici ţipenie. Doar noi, câmpul scăldat cu aer curat, un copac, nişte licurici, flori adormite, bâzdâgănii de searǎ, miros de iarbǎ verde şi cerul.
-Şi dacǎ sunt atâtea, unde-i ţipenia? – mǎ întrebǎ tata ghicindu-mi gândul. -Şi unde-i Acasǎ? - i-am rǎspuns printr-o altǎ întrebare ce mǎ frǎmânta. -Uitǎ-te printre crengile copacului! Ce vezi? -Frunze, ce sǎ vǎd? – am rǎspuns repede, sigur pe mine. Tata tǎcea... O tăcere cât o veşnicie. Şi deodatǎ, am vǎzut!..Oau! Am rǎmas cu ochii mari, scânteind, privind cerul. Fiecare crenguţǎ a copacului avea o stea. -Acesta se numeşte Stelarul. Este copacul care face stele. Iar acolo sus, în vârful copacului, este Acasǎ.
De Acasǎ venim pe Pǎmânt, fiecare cu misiunea lui, cu treburile lui, cu iubirile şi înţelegerile lui... şi ne întoarcem Acasǎ. Dupǎ ce veghem o vreme liniştiţi pe câte o stea pe cei dragi, ne întoarcem iar pe Pǎmânt..şi tot aşa... Uite, acolo e Carul Mare şi la o azvârliturǎ de meteorit e Carul Mic. Se spune cǎ... Şi tata povestea...povestea...despre cǎpcǎuni şi voinici ce se luptau pe bolta cereascǎ, despre steluţe cu dor neîmplinit, despre...Şi am adormit în braţele lui.
Nu mult. Când m-am trezit Stelarul era la locul lui, Carul Mare la fel, licuricii mǎ mângâiau cu luminiţa lor, doar tata nu mai era. S-o fi dus Acasǎ?...Pe cer strălucea o steluță ce-mi făcea cu ochiul: - Licuță! Ai grijă de tine!...Te veghez, să știi!
Pagina 9 – România Ta Diaspora
Caricaturile lui Licuță
Pagina 10 – România Ta Diaspora
Opinii
Câteva considerente despre frică Nelson Mandela spunea că „nu este curajos cel care nu are frică, ci cel care este capabil să și-o învingă.”
Frica este un sentiment pe care îl simțim, indiferent de rasă, culoare, educație, cultură. Unii ar spune că frica este o piedică, alții ar spune că este un lucru indispensabil vieții, că Cristina Dinu
nu se poate trăi fără ea și că este un lucru natural. Ce este de
jurnalist, Târgovişte
fapt, frica?
Frica este ceva care te împiedică să faci diverse lucruri, dar este de asemenea, ceva fără de care nu ai putea să te menți viu prea mult timp. Un om fără frică, dacă ar exista așa ceva, ar trebui să fie capabil să anticipeze toate pericolele ce i se arată, înainte de a se arăta. Ori așa ceva s-ar numi vizionar...?!
Fiecare dintre noi avem frici. Ele sunt cele care ne individualizează, ne formează, ne conduc. Facem sau nu facem ceva din considerente de frică. Ce este important atât pentru a ne individualiza, cât și pentru a ne forma este să ne depășim fricile. Asta înseamnă să poți să te depășești pe tine. E o luptă psihică și sufletească, pe care trebuie să o conștientizezi, să dorești să o depășești și să te bați cu tine și cu ce îți dorești pentru a reuși.
mângâi un câine care te înspăimântă, când omori un păianjen ce se scurge nevinovat din tavan, când ești într-un spațiu mic și concentrarea te ajută să nu te panichezi...toate acestea duc la împlinire, la depășirea de sine, la formare. Pentru cei ce nu au astfel de frici - dar au cu siguranță altele – cele de mai sus pot părea banalități și reciproca este valabilă.
Frica formează, împiedică, creează, inhibă, te face să te vezi pe interior, te duce la disperare, te ridică, te frustrează. O vorbă românească spune că de ce ți-e frică d’aia nu scapi. Realizarea este nu să scapi de ceea ce ți-e frică, ci să reușești să înțelegi frica, să o scoți în față și să o învingi. Trebuie să știi că de frică nu scapi niciodată...moare una, se naște alta. Cantitatea de frică rămîne constantă. Ne naștem cu o cantitate de frică. Ea se mai diminuează în anumite momente din viață, dar crește la loc imediat ce nu suntem atenți.
Frică reprezintă o continuă depășire, o luptă continuă, cea mai importanță. Lupta cu tine!
„Mulți oameni nu își trăiesc visele pentru că își trăiesc fricile” Frica este atunci când simți că ți se pune un nod în gât, nu mai poți să respiri și începi să te panichezi. Critic este momentul în care trebuie să treci peste. Nu poți să respiri, dar trebuie să tragi aer în piept și să mergi mai departe. Împlinirea vine când reușești să faci acest lucru. Când vezi marea de apă în care reușești să plutești, când urci la volan și pleci la drum chiar dacă ești neliniștit, când
Les Brown Avem deja peste un an cu revista
„România TA Diaspora”! Îţi mulţumim că ne citeşti!
Pagina 11 – România Ta Diaspora
Procultura
ELEGIA I pe firul gândului călător (2) „ Te-am întrebat: - Ce părere ai despre toate, viaţă, lume, univers?... - Nefiind în comuniune cu tine nu poţi fi nici în viaţă prezent, nici în lume nu exişti şi nici univers nu există! Este starea mea! Aşa sunt mereu! mi-ai raspuns...” Irina Lucia Mihalca, poetă și prozatoare totodată, rămâne un om mereu frumos și spiritual, care rânduiește cuvintele ba chiar și necuvintele într-un mod aparte, cum numai ea știe. (Redacția)
Irina Lucia Mihalca scriitor, Bucureşti
( Continuare din numărul precedent al revistei)
(- O, privighetoare a inimii şi sângelui Lui!)
-Şi glasul meu îţi scria: - Mă bucur! Nu toţi reuşesc să redea clar asta căci ecoul răsună tot mai adânc. Înaintam în propriul labirint, ghidându-ne după cântecul lăuntric. Visele subterane vor umfla izvoarele ce ne conduc printre anotimpuri îmi îngâna glasul tău: “Dacă-ţi fac apa jucăuşă şi sălbatică n-o să-mi mai apropii barca de malul tău ”. Eu îţi spuneam: - Da!... - Nu! îmi spuneai Tu.
- Eşti Tu sau sunt Eu? Propagăm aceeaşi emoţie! Nu am cuvintele potrivite pentru simţirile mele. Aş vrea să-ţi scriu ce simt, dar nimic nu se aseamănă cu trăirile mele. Îmi dai un sens deosebit emoţiei! continuă El... - Hai, lasă-te purtat, dragul meu, pe aripile visului şi readu lumina din ploile înlănţuite în spaţiul ce se mistuie oprinduse în preajma inimii, dincolo de ochiul insinuant aţintit asupra noastră!
- Este un contrast divin acest Da al tău cu acel Nu al meu! Şi ce se ascunde se vede! Am fugit din mâna morţii... rămân aici! mi-ai şoptit pe unda vântului stingher... Undeva-cândva! ţi-am şoptit... - Da, chiar! O vibraţie ce te înalţă sus, pe scara cerului! Te aştepta momentul, căci dorul implică o poveste, o stare, un sentiment, un vis! Trăindu-le într-o armonie în urmă rămâne dorul! În vis suntem doar noi! mi-ai confirmat.... Un zburător, zburătorul meu cel luminos şi divin de frumos, cel care m-a dus sub marea oglindă în fundaţia petalelor de maci, în câmpul de flori care ne-aşteaptă, în cerul nostru interior de un albastru pur lăuntric! ţi-am spus. - Doar, pur şi simplu! mi-ai zâmbit.... - Drumurile recuceresc câmpia mladioasă din noi, doar vântul ne schimbă destinul! îţi şoptea aerul ce multiplica gândul meu în spaţiul mistuit...
ELEGIA II pe firul gândului călător El e în oglinda ochilor ei, în fântâna adevărului, Are culoarea ochilor ei, culoarea liniştii, Cufundat în umbra ei cu acelaşi contur Nu poate dormi, ochii ei îl privesc mereu. Prin oglinzi aerul multiplică singurul lor cântec, Visele ei evaporă în abur lumina solară, Îl fac să uite de el, să râdă, să vibreze, să simtă, Şi să vorbească doar pur şi simplu, să fie El.
Peste noi sunt desfăcute larg aripile delicate ale fluturelui Regina Alexandra (Ornithoptera alexandrae). Un fluture ce ne călăuzeşte drumul prin simple bătăi de aripi apărându-ne inima mai puternic decât orice alt scut! i-a răspuns Ea.
Prin puntea dintre maluri, în trecerea de dincolo de cuvânt, prin umbrele oculte ce-şi caută lumina, printre lianele sufletului ce par să respire aceleaşi miresme ale paradisului sau infernului cine o înţelege, înţelege tot! Am gura plină cu litere sângerânde şi ce mai lipseşte din normalitatea scrisului, a gândului exprimat. Nu mă uit niciodată ce scriu! i-a spus El...şi Ea a scris stângace: - În cântec şi-n amintiri se-apleacă trestia iubirii prin vârtejurile ceţii. Am venit aici doar să visăm, căci şoapta ecoului vibrează adânc în noi!... - Ceaţa este o stare, nu te scoate nimeni din ea. Artificiile nu îmblânzesc vremea nimănui! a spus El....
Oare ce este iubirea? l-a întrebat Ea... Va urma
Pagina 12 – România Ta Diaspora
Pro Talente
Mihai Cotea, tânărul autor din Baia Mare Nataşa V. Roman profesor, Arad
Mihai Cotea este un tânăr făuritor de imagini lirice din Baia Mare, licenţiat în istorie şi cu un masterat în etnoturism. Îşi aminteşte cu drag cum de la 10 ani a început să scrie primele poezii, într-un caiet dictando cu coperţi albastre, pentru o perioadă scurtă.
Proza a fost şi va rămâne prima lui dragoste în domeniul literar, scrisul fiind pentru sine însuşi, o nevoie, o chemare chiar.
”Republica artelor”(Cititor de proză), în mai 2014. ”Vremea tornadei”, romanul său de debut, este, după cum spune el, un roman al căutărilor. Majoritatea personajelor aflându-se, la momentul debutului acţiunii, într-un moment de rătăcire, din mai multe puncte de vedere. A ales acest titlu deoarece, şi-a imaginat că, atunci când lucrurile merg prost, într-un anumit sistem de valori, numai dărâmarea vechilor ziduri poate aduce şansa unui nou început. Aşa a apărut ”tornada”, metaforic vorbind, ca să dărâme baza greşită şi stâlpii strâmbi pe care creşteau valorile personajelor sale şi să aducă posibilitatea unei construcţii noi, mai trainice.
Tânărul de 26 de ani citeşte cărţi din diverse domenii: istorie, psihologie precum şi biografii. În domeniul literaturii e foarte selectiv, dar i-a citit cu multă plăcere pe Jean-Baptiste del Amo şi Stendhal. Dintre scriitorii români, îi citeşte pe aceia care nu se află des în lumina reflectoarelor, care ştiu să se deschidă şi să se ”împartă”, dăruind celorlalţi ce au ei mai bun. E pe cale să finalizeze un curs de biblioteconomie, visând să lucreze în domeniul cărţilor. Mihai a avut colaborări cu câteva publicaţii online şi tipărite: revistele de cultură ”Negru pe alb şi ”Nomen Artis – Dincolo de tăcere”, în special. În afara acestora, a mai avut colaborări şi cu revista online ”Armonii Culturale”, cu ”Porţile Nordului” sau ”Jurnalul Bucureştiului”. De asemenea, a apărut în două antologii ale editurii Napoca Nova din Cluj şi a mai publicat şi câteva articole ştiinţifice de istorie în volume acreditate CNCSIS, tot la Cluj. A obţinut locul III, votul publicului, pentru eseurile ”Singurătate?” și ”În bloc”, în cadrul concursului internațional de literatură ”Porțile Nordului” organizat de Centrul de Excelență în promovarea creativității românești ”Porțile Nordului” Baia Mare și de Liga Scriitorilor Români și promovat de site-ul de cultură și literatură
Mihai a terminat de scris de curând al doilea roman, titlul provizoriu al acestuia fiind „Contexte, oameni şi graniţe”. Pentru viitorul apropiat, pregăteşte spre tipărire un volum de proză scurtă care nu are încă niciun nume. Când nu scrie proză, Mihai se joacă cu poezia. Mesajul poemelor scrise de el este unul reflexiv, inspirându-se din experienţele sale şi totodată construind imagini despre cititor. Mihai mărturiseşte emoţionat: „Scriu pentru a trăi mai frumos. Scriu pentru că astfel am posibilitatea să trăiesc altfel, mai mult, mai bogat, diferit… şi e o experienţă pe care o desfăşori în siguranţă, fără să te doară, dacă greşeşti, dar cu aceeaşi bucurie dacă realizezi ceva frumos. Pe mine, scrisul mă împlineşte. E o parte a sufletului meu în care numai scrisul se află şi fără de care, aş fi mai sărac, cu siguranţă.” Mihai, tânărul şi talentatul autor din Baia Mare, are o viziune interesantă în ceea ce priveşte literatura contemporană: „Cred cu tărie că literatura contemporană crește și revelează mai multe decât până acum. Sunt autori curajoși care pun punctul pe ”i” și pe rănile sângerânde de secole ale umanității. Se scrie mult, uneori briliant, alteori mediocru și repetitiv. Important este că oferta e largă și cititorul e liber să-şi aleagă lecţiile de viaţă din diverse volume.”
Pagina 13 – România Ta Diaspora
Recomandări
MULTIMEDIA TOSCANA oferă doritorilor un serviciu fotografic de excepție. Ei își pot crea albume fotografice de înalt nivel, care să le rămână în tumultul amintirilor ca o clipă eternă frumoasă. În comunitatea de români unde trăiești au loc evenimente importante socio – culturale ? Ai o asociație care vrea să își facă activitățile cunoscute ? Atunci ” România Ta Diaspora ” e soluția:
Pune mâna pe telefon și sună ACUM: 0039 / 3339472978 Italia, rețeaua TIM SAU e-mail: presadiasporei@gmail.com Nu uita: avem colaborări cu televiziuni din Diaspora sau site-uri info, orice se întâmplă frumos unde ești poate deveni o știre!!! România Ta e AICI!
Pagina 14 – România Ta Diaspora
Recomandări/cititori
Partenerii nostri media
www.diasporatv.eu www.actualitatea.it
presadiasporei.blogspot.it
www.emigrantul.it
Pagina 15 – România Ta Diaspora
România în Imagini
Pagina 16 – România Ta Diaspora
România în Imagini
Pagina 17 – România Ta Diaspora
România în Imagini
Pagina 18 – România Ta Diaspora
Pro Educație
Arta de a conversa este o cheie a succesului în viaţă Cele mai triste succese în discuţii sunt cele din condescendenţă”. Nicolae Iorga
Mihaela -Luiza Dumitraşc profesor, Verona
Vizionând sau ascultând diverse “talk show-uri” la televiziune sau radio, rămânem de multe ori derutaţi de modul în care se desfăşoară o conversaţie . Conversaţia este conform DEX-ului (Dicţionarul Explicativ Român – n.r.) “un schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuţie; convorbire; dialog.”
Arta de a conversa este aşadar, un schimb de opinii, impresii şi fraze în cadrul unui dialog, implicând în mod alternativ persoanele din grup sau cealaltă persoană, dacă în conversaţie sunt doar două persoane. Bunele maniere contează Care ar fi regulile unei bune conversaţii? Evident , nu trebuie să întrerupem interlocutorul şi nici să degenerăm într-un “monolog cu martori”. Trebuie să ştim să ascultăm, dar a asculta prea mult, dă impresia că nu suntem interesaţi de subiect şi că avem un comportament ipocrit. Este de dorit obţinerea unui feedback pozitiv, dar nici să ţinem cu orice preţ la asta, având o conversaţie rigidă, de complezenţă. Nu provoca pe cineva în timpul discuţiei - rişti că ea să degenereze; nu te apropia prea mult de interlocutor şi în nici un caz nu-l atinge pentru a-l opri, vrând să dai o replică mai incisivă. Nu este nevoie să vorbim tare, devenind obositori, dar nici în şoaptă, obligând pe ceilalţi să ne “citească” vorbele de pe buze... Nu vorbiţi la urechea cuiva – este un semn de gravă lipsa de educaţie. A deschide şi menţine o conversaţie
sau chiar să înspăimânte. Dacă vezi că o conversaţie eşuează în mod deliberat, ajutăte de întrebări de genul: “cine”, “de ce”, “pentru ce”, “când”, “cum”, bineînţeles, nu toate o dată. Pentru un feedback pozitiv şi, în general, pentru a evita gafele, nu întrebaţi care este echipa de fotbal preferată,“cu cine ai votat”, nu discutaţi de politică , religie şi nu întrebaţi vârstă doamnelor. Este de efect atunci când te interesezi de o anumită persoană, fără să devii indiscret şi fără să bârfeşti, evident; poţi să întrebi de cineva sau ceva, care ştii că îi este drag interlocutorului, îi vei face o deosebită plăcere. A închide o conversaţie Trebuie să ştim să conversam dar şi cum să închidem o conversartie, sintetizând ceea ce a fost spus, spre exemplu, “m-ai făcut curioasă; când voi trece pe la Buzău, voi vizită neapărat Tabăra de sculptură de la Măgura”, apoi închizi atât verbal şi fizic cu “mi-a făcut plăcere să discutăm şi sper să ne vedem cât de curând”, saluţi, dai mâna sau te îmbraţişezi, după situaţie. A şti să conversezi este cartea noastră de vizită în relaţiile cu ceilalţi şi modul în care ne facem cunoscuţi. O persoană care stăpâneşte arta conversaţiei, va fi dorită şi primită cu plăcere oriunde va merge.
Subiectele de discuţie pot fi de diferite tipuri, de natură comună, urmărind implicarea tuturor participanţilor, în mod educat; se poate vorbi: despre ultimul loc vizitat, despre cartea citită, despre muzică, filme bune, actori sau cântăreţi preferaţi , despre hobby, reţete culinare etc. Este neindicat să vorbim despre noi, însă putem aduce mici exemple personale în discuţie; nu vorbiţi despre boli şi probleme , decât în cazul în care discutaţi cu prietenii intimi şi aveţi nevoie de un sfat; nu uitaţi că nimeni nu este imun la probleme şi nu îşi dorestie, în plus, să se încarce şi cu problemele altuia. Nu daţi sfaturi, decât dacă vi se cer. Nu vorbiţi de asemenea: despre bani, de relaţia cu partenerul de viaţă, despre cât de prost eşti plătit la serviciu, despre morţi şi criminali - subiecte care ar putea induce o stare negativă
Arta de a conversa, o cheie a succesului în viață
Pagina 19 – România Ta Diaspora
Procultura
Clipe (30)
Constantin P. Popescu
Scriitorul și pictorul care scrie de la Târgoviște și uneori din București, continuă să ne relaxeze cu talentul său. Și o face frumos, exteriorizându-se prin scris de bucurii și tristeți, împliniri sau dezamăgiri, într-o continuă dezbatere prin proză a vieții noastre și mai ales a lui însuși. Proza lui C.P. Popescu ne vorbește frumos tuturor, îngrădind banalitatea și aducând la suprafață acele metafore și pilde de care noi, cei care ne hrănim deseori spiritual, avem atâta nevoie. Să ne mai bucurăm puțin cu minunata sa creație literară.
scriitor, pictor- Târgoviște
În alegerea vieții, acolo, undeva, în spațiul nenașterii, se află ascunsă o umbră, aceea a morții. Mi-am zidit, în fiecare clipă a tainului meu de timp, cuvânt cu cuvânt, lacrimă cu lacrimă, o adevărată cetate a umbrei personale. Mă voi închide în această cetate ca un ochi asupra căruia coboară o pleoapă, aflând astfel izvorul dintâi al luminii tainice și al tuturor lacrimilor. Înăuntru, zac în neorânduială micile mele nimicuri, alcătuind un nimic mai mare; pierderi și câștiguri - mai mult primele decât celelalte, victorii iluzorii - și înfrângeri la fel.
( Redacția) Un om. Un om? Deschisă la naștere, o paranteză cuprinzând doar o picătură din universul nesfârșit al dragostei și durerii – își cere necesara închidere, celălalt țărm al alegerii. Ieșind din numele meu, fug din destin, liber, mai liber ca oricând de crucea lui. Nu-mi mai pasă demult de nicio zadarnică și imposibilă înviere. Acest nimic ce mi-a purtat numele se pune pe el însuși în paranteză. Dacă în matematică, parantezele trebuiesc deschise câteodată, după rezolvare, n-am fost atât de naiv încât să las la vedere formula de deschidere a parantezei mele, după ce doar pentru asta am trăit întrega mea viață, aceasta, închisă acum, aici.
Cetatea e roșie ca o pată de sânge în ceață. Crește până dincolo de nori, dar temelia ei e pe pământul acesta, al tuturor. Cine va voi să intre, dacă va fi cineva, nu-i va putea trece pragul decât lăsând afară orice indiferență, pentru că, înăuntru, va trebui, în mod necesar, să-i pese, aflând, poate cu surprindere, că nimic nu rămâne uitat.
Nimeni, niciodată, n-a găsit – ori poate n-a căutat, n-a știut, n-a dorit, n-a îndrăznit, sau poate nu a putut - cheia formulei unei sorți. Ori poate a porții cetății acesteia, zidite în umbră pentru mine, din cărămizile ei grele, plămădite din cenușa miilor de arderi tăcute și din apele ploilor de vară, pentru că am fost doar o flacără strecurată într-un trup.
Urcând, posibilul și necunoscutul căutător va descoperi acolo doar nimic străin ori deosebit de orice viață omenească; de aceea pot dormi liniștit, știind că nu-i trebuiesc nimănui mărunțișurile rămase – ar fi putut fi adevărate comori, fiind nefiind – după o viață ca a mea.
Și iar, ce păcat că aici, unde nu există balanță cu care să pot echilibra greutatea unui trup cu ușurătatea și aburul unui suflet, nu mă pot hrăni doar cu lumină!
Dar, ce păcat, n-au reușit să mă învețe să râd când inima îmi plângea, deși doar acesta era simplul joc al rolurilor lumii pe care trebuia să-l învăț. Și nici eu nu mi-am auzit strigătul, atât de mut fusese, iar asta pentru că era doar chemarea îndepărtată a unei umbre, a mea. Oare câtă vreme a trebuit să mă las răstignit pe luminile soarelui pentru a putea desluși lumina misterioasă și magică a lunii?
E noapte pe pământ și somnul, ei, bine, somnul nu-mi mai e de multe veacuri străluminat de oxigenul rarefiat al visului. A ostenit de prea dese și încăpățânate neascultări. În încăperea liniștii mele a pătruns parcă prea mult zgomot, mai cu seamă de când am lăsat oamenii să vină. Ei pot foarte rar să fie tăcuți.
„Înăuntru, zac în neorânduială micile mele nimicuri, alcătuind un nimic mai mare”
Pagina 20 – România Ta Diaspora
Pictură
Creațiile pictorului-scriitor Constantin P. Popescu sursa: Blogul său personal pe care vă invităm să îl vizulizați la adresa http://cppopescu.blogspot.ro/
„Zbor de roșu”
„Răcoare”
Toate picturile sunt de vânzare Contactați autorul pe email: po_cos@yahoo.com
„Fulgere” “Șah marin”
„Podul Luminii”
Pagina 21 – România Ta Diaspora
Prodiaspora
Să crezi mereu și să nu renunți niciodată (Articol scris de autoare de la bordul unei nave maritime n.r.)
“Mă aflu pe tărâmul vikingilor, un colț de rai care îți taie respirația, cu peisaje de o frumusețe unică și de o puritate incredibilă. “ Nuanțe de verde și case cu flori colorate,cu oameni pașnici care se bucură de o viață simplă. O țară cu legi aspre și cu o viață aspră. Am ales acest moment unic pentru a ciți cartea Violetei Birla “Nel nome del cuore”( În numele inimii”n.r.). M-a cutremurat. Am auzit multe povești de viață, am văzut
Lidia Fichiosi moderator radio, Arezzo
cărui regizor este. O atmosferă plină de căldură, armonie,entuziasm și zâmbete, foarte multe zâmbete. Am fost prezentă și înainte de premieră am afirmat că vreau să fiu parte din marea ei familie”, fără să știu amănunte atât de impresionante ale vieții ei.
multe filme, documentare, am citit multe cărți, însă fiecare pagină parcursă a fost că un pumn în stomac și încă o data am considerat că nu este drept ca o singură ființă să sufere atât de mult. Și totusi așa a fost viața Violetei, o continuă luptă cu existența. Violeta este o forță. Mi-au afirmat și prietenii ei, actorii care au fost protagoniști ai filmului și personalitățile prezente, chiar dacă nu mai era nevoie. Rar am intanit o persoană care să-și exprime atât de sincer, cu lacrimi în ochi, bucuria de a mă avea alături întrun moment important din viață.Violeta mi-a mulțumit de sute de ori și îmbrățișarea ei, plină de căldură și emoție, mă va însoți toată viață. Pentru că era din inimă. Pentru că era sinceră. Pentru că era un semn de recunoștință.
Născută, abandonată, câțiva ani cu tatăl sau, apoi, din nou la orfelinat, cu multe deziluzii și cu un sprijin constant: Bunul Dumnezeu. Așa cum zic și eu mereu, înainte de a adormi: ”În mâinile tale, Doamne, încredințez sufletul meu!”. Violeta nu a cedat și-a urmat visul și am avut deosebita plăcere de a participa la premieră filmului “La perla” a
Are ambiții mari Violeta și muncește continuu. Încet, încet își croiește drumul. În vârful picioarelor, cu modestie și cu multă atenție. Pentru că Violeta este o persoană simplă și știe ce vrea. Pentru că muncește. Pentru că are foarte mulți prieteni și mai presus de toate acestea pentru că Violeta are un vis la care nu renunță și care îi dă forță și curaj. Nimeni să nu distrugă visele copiilor, așa cum nimeni nu a reușit să distrugă visul Violetei!
Felicitări, forță, curaj și un viitor senin,Violeta, din inimă și în numele inimii!
Pagina 22 – România Ta Diaspora
Poveste de viață
LUPTÂND PENTRU O IUBIRE Acum sunt Eu, plină de viață,cunoscătoare de minciună și adevăr, de trădare și iubire, de speranța și deznădejde, iertare și ură, sunt Eu, mai încrezătoare în mine, în clipa prezentului, în ziua de mâine și mai ales în Dumnezeu ... dacă mi-a luat ceva, nu a fost al meu, însă, sunt convinsă că îmi va oferi ceva mai bun, iar faptul că am suferit enorm, a fost pentru că am iubit enorm, cine nu iubește cu adevărat nu suferă !
Liliana D. Găvăneșteanu scriitor, Madrid
,,Mi-e foarte greu să-l uit..... ( îmi povestește ea, tristă...simt că are inima distrusă și că simte nevoia să se exteriorizeze, să facă pace cu revolta din interiorul ei ,...o las să îmi povestească totul și o ascult cu respirația aproape tăiată tot ceea ce îmi spune)
...Nu mă văd frumoasă, mă văd rea, scorpie, nenorocită, mă văd o față care jignește și înjură....așa am ajuns...am momente când mă simț mândră de mine, încrezătoare, privind spre viitor dar mă ia sentimentul ăla de frică, mă gândesc cum, nici o săptămâna nu trecuse de când m-am despărțit de el și deja începuse să se dea la altele, când noi vroiam să ne căsătorim și să avem copii... Foarte mult mă atașez de persoane și de fiecare data sunt rănită, pentru că pun mereu sufletul pe tavă și spun mereu adevărul din mine....și nu e bine....unii mă critică, eu iert și trec peste greșeli, pentru că sunt conștientă că se pot repara, numai dacă asta vor ambii parteneri.... Am încercat să îl caut, dar mi-a zis să îl las în pace nu puteam trăi fără el.Când m-am hotărât să mă despart de el, am cezut că i se va face dor și mă va chema înapoi, am crezut că este cea mai bună soluție, dar nu a fost așa, simțeam că eu sunt cea care pierde și mă durea indiferența lui. L-am iubit atât de mult și am crezut tot timpul că și el mă iubește la fel, însă, am descoperit că a început să se răcească, era mai distant, iar acele sentimente pe care eu le simțeam la el înainte, începuseră să dispară unul câte unul, încetul cu încetul.... Nu mai vrea deloc să îmi mai răspundă la telefon și nici la mesaje... doi ani s-au năruit, pentru că vroia să tac și să tac...să nu îi atrag atenția la nimic. El este o persoană care nu trece cu vederea, la el răutatea este primară, eu iert repede...poate că abia acum mi-am dat seama de răutatea lui, după toate încercările mele.... Relația asta merită o a două șansa, dar el nu mai vrea să îi acorde nici măcar atât...
Eu sunt vărsător și el este balanță, eu mă aprind repede și mă sting ușor, vreau libertate de exprimare și de viață, îi dădeam de înțeles și îi spuneam că orice femeie, când mă vede că sunt cicălitoare, să vina să mă ia în brațe și să mă liniștească iar eu să fac la fel cu el.... erau totuși niște sfaturi înțelepte, ale unei femei care, chiar dacă își cicaleste bărbatul vinovat, tot ea este cea care încearcă să îndrepte lucrurile, însă el îmi spunea că nu am să văd asta niciodată din partea lui. Era foarte sever cu mine când ne certam, îmi tăia craca de sub picioare... în schimb, când eram liniștiți, simțeam că nimeni, niciodată, nu ne va putea despărți. Îmi exprimam iubirea, inventam orice, îi făceam surprize ca să se simtă iubit...el este singur la părinți, este răsfățat și este foarte orgolios. Am încercat să îl invit undeva, într-un loc unde nu am mai fost, măcar pentru ultima data dar m-a refuzat... mai mult, când mă vede, mă jignește.... O Doamne.... cât de mult l-am iubit... și încă îl iubesc....pentru felul cum gândea, pentru că mă făcea să mă simț în siguranță lângă el... am nevoie de stabilitate... avea un suflet enorm, de multe ori mi-a arătat că este sensibil și plângeam amândoi... oare mă mintea ? Oare a fost o iubire falsă ? Poate, pentru că ne-am făcut prea multe planuri ? Pentru asta încă mai sufăr ? Nu mi-a dat nici măcar un telefon, doar se ducea și vorbea cu prietenii noștrii și le spunea că mă iubește dar că nu mai poate fi cu mine... toți au fost șocați de despărțirea noastră.... (Va urma)
Pagina 23 – România Ta Diaspora
Ediţie specială
Un roman-document acum tradus şi în limba italiană, PRIBEAG PE DRUMUL VISELOR, o aventură cu un scop nobil, promovarea românilor în Europa. Personaje reale, mărturii. Contactează pagina ADRIAN MELICOVICI BLOG OFICIAL de pe Facebook pentru achiziţionare sau pentru cei din România editura Bibliotheca la email biblioth@gmail.com
Pagina 24 – România Ta Diaspora
Spiritualitate/Turism
Biserica din Gurasada ( Sursa: crestinortodox.ro) Gurasada este o o localitate aflată în județul Hunedoara. Județul Hunedoara se mândrește cu construcțiile sale defensive ridicate încă din secolul al XIII-lea și chiar mai înainte, cea mai faimoasă dintre ele fiind Cetatea Devei. Pe lângă acestea există trei biserici vestite în satele Deusus, Streisangeorgiu și Gurasada care, pe lângă importantă lor în menținerea credinței oamenilor, sunt reprezentative pentru perioada de început a arhitecturii românești de sat. Biserica din Gurasada este una dintre cele mai vechi biserici de piatră din România.
Biserica din Gurasada este atestată documentar în anul 1292. Întregul ansamblu al bisericii intrigă, cu două turnuri și "extensii" pe de o parte și cealaltă a zonei centrale. Dacă n-ai ști că biserica a fost ridicată în mai multe etape, ai crede că meșterii care au făcut-o au avut în fiecare zi o altă idee despre cum ar dori să arate.
„Biserica din Gurasada este una dintre cele mai vechi biserici de piatră din România.”
Pagina 25 – România Ta Diaspora
Itinerarii/ Turism în România
Trasee montane superbe din România Drumeţii cu experienţă vă sfătuiesc să plecaţi pe munte vara, când vremea este frumoasă şi condiţiile sunt perfecte. De asemenea, turiştii sunt sfătuiţi să se documenteze bine despre traseul pe care urmează să-l străbată, pentru a preîntâmpina orice neplăcere. Fireşte, un echipament corespunzător este musai. Iată câteva dintre cele mai frumoase trasee montane din România. Sursa: Adevarul.ro Judeţul Alba În judeţul Alba, unele dintre cele mai frumoase şi spectaculoase trasee montane sunt în Munţii Trascău şi în zona Gheţarului de la Scărişoara. Accesul este relativ
de Bistriţa-Năsăud (Pasul Tihuţa). Este singura din ţară amenajată într-un parc naţional şi cea mai lungă din România. Cei 42 de kilometri pot fi parcurşi atât la pas, cât şi pe două roţi, dificultatea fiind una medie. Cel mai înalt punct de pe acest traseu este Şaua Nicovală, situată la 1.934 metri altitudine.
Judeţul Braşov
facil, astfel încât acestea pot fi parcurse cu un efort mediu. Munţii Trascău sunt situaţi în partea sud-estică a Munţilor Apuseni, dominând valea Mureşului în aval de confluenţa cu Arieşul. Deşi nu depăşesc altitudinea de 1.400 metri, priviţi dinspre culoarul Mureşului, Munţii Trascău înregistrează, pe alocuri, 1.000 de metri diferenţă de nivel. Înălţimea maximă este Vf. Dâmbau (1.369 metri), care străjuieşte oraşul Zlatna. Una dintre cele mai spectaculoase zone din Trascău este cea a Râmeţilor, cu cheile care poartă acelaşi nume.
Judeţul Bistriţa-Năsăud Descoperit şi pus în valoare de nici un an, traseul Via Maria Theresia din Călimani, cea mai lungă potecă tematică din România, oferă privelişti de basm: de la piscuri care se întâlnesc cu norii până la spectaculoasa mină de sulf care parcă prevesteşte sfârşitul lumii. Poteca tematică Via Maria Theresia, inaugurată şi amenajată anul trecut în Munţii Călimani, are 42 de kilometri şi leagă judeţul Suceava (comuna Şaru Dornei)
Turiştii trebuie să ştie că în Braşov pot găsi unele dintre cele mai frumoase şi mai spectaculoare trasee montane din România. Braşovul oferă variante atât turiştilor mai puţin experimentaţi în ale muntelui, cât şi celor care au valenţe de adevăraţi alpinişti. Muntele Tâmpa poate fi explorat uşor şi are trasee atât pentru cei cu mult curaj, cât şi pentru turiştii care vor o plimbare în aer curat. Masivul Piatra Craiului este considerat o minune a naturii, dar nu oricine îl poate cuceri. Muntele Piatra Mare oferă privelişti suberbe atât vara, cât şi iarna. Pentru a ajunge în vârful Muntelui Tâmpa, turiştii care vor să facă mişcare pot alege dintre patru trasee, cu grade diferite de dificultate: Drumul Serpentinelor, Drumul Cavalerilor, traseul care pleacă din cartierul Răcădău şi Treptele lui Gabony.
Pagina 26 – România Ta Diaspora
Trasee montane superbe din România Judeţul Buzău Ascensiunea către „Lacul Vulturilor” sau „Lacul fără fund”, aflat în apropierea Vârfului Mălâia, la peste 1.400 de metri altitudine este unul dintre cele mai frumoase trasee montane din judeţul Buzău. Este o zonă cu un potenţial deosebit, cutreierată de un număr redus de turişti, până în prezent. Unul dintre punctele de plecare pe traseu este localitatea Siriu, iar itinerariul cuprinde satul Bonţu Mare, cătunul Gura Milei, Valea Milea şi se termină cu Cabana şi Lacul Vulturilor. Este marcat cu triunghi roşu, iar durata de parcurgere este de aproximativ şase ore, cu timp intermediar de trei ore, până în cătunul Gura Milei.
Itinerarii/ Turism din Munţii Parâng, Vâlcan şi Apuseni. Poiana Pelegii este unul dintre locurile de unde pornesc cele mai multe trasee montane din Retezat. Judeţul Maramureş Printre cele mai frumoase trasee montane din România se numără şi cele din Maramureş. Spre exemplu, în Parcul Naţional Munţii Rodnei există nu mai puţin de 19 trasee turistice pentru iubitorii muntelui. Cele mai multe dintre traseele turistice din Parcul Naţional Munţii Rodnei sunt legate de judeţul Bistriţa Năsăud, însă o parte din ele au legătură şi cu judeţul Maramureş. Vorbim aici despre traseul turistic Creasta principală - Pasul Şetref (817 m) - Vârful Muncelui Râios - Poiana Bătrânei Tarniţa la Cruce - Vârful Galatului - Şaua Gărgălău Tarniţa lui Putredu - Şaua cu Lac - Pasul Rotunda.
Trecând de Gura Milei, pe drumul ce duce către comuna Chiojdu, porneşte spre dreapta un drum ce ocoleşte Masivul Siriu prin vest, drum ce poartă denumirea de ”Drumul Tunurilor”, deoarece a fost făcut de armata austro-ungară în timpul Primului Război Mondial, pentru a putea urca tunurile pe Culmile Mălâiei.
Judeţul Hunedoara
Munții Rodnei. Surse foto. Turismland Judeţul Hunedoara are o zonă montană întinsă şi bogată în atracţii turistice. Parcul Naţional Retezat şi Parcul Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina, două dintre cele mai întinse arii naturale protejate din ţară, oferă cele mai frumoase trasee montane din România. Pe lângă cele două parcuri cu suprafeţe de circa 40.000 de hectare, iubitorii de munte sunt invitaţi să se aventureze spre locurile de poveste
“Natura este singurul loc unde fiecare filă păstrează câte un adevăr” Goethe
Pagina 27 – România Ta Diaspora
România în imagini
Aceasta e România! Vatra Dornei, foto 1 și Cheile Nerei, foto 2
Pagina 28 – România Ta Diaspora
Ediţie specială
Debut literar în poezia românească Unul dintre autorii revistei România Ta Diaspora, Natașa Valentina Roman de la Arad, debutează literar cu volumul de versuri „În palma Evei” Nataşa V. Roman este o poetă din noua generaţie, născută pe malul bănăţean al Mureşului, în oraşul Lipova. Absolventă a Universităţii "Aurel Vlaicu" Arad, specializarea Litere Română – Engleză, îşi cultivă pasiunea pentru POEZIE încă din vremea liceului, când participă la întâlnirile Cenaclului literar-artistic Muza. În decursul timpului publică poeme în diverse reviste şi volume antologice, participă la concursuri literare, care îi aduc frumoase premii şi redactează revista Muza.
poetice, aspectate cu migală prin imagini artistice inedite. Astfel, volumul debutează cu gândul de a cuceri universul (perfecţiunea), idee sisifică până la urmă, dar reprezentând condiţia Creatorului şi, deci, neputându-se renunţa la ea nici măcar pentru o clipă. Volumul „În palma Evei” cuprinde o poezie solară, deschisă spre căutarea Perfecţiunii, o poezie care pune accentul pe plămădirea şi protejarea a ceea ce e mai preţios în om: monada existenţială / strigă / în nisipul creaţiei (Lecţie).
În volumul (inspirat intitulat) „În palma Evei”, poeta reuşeşte să redea caleidoscopic fărâme de suflet şi de lume.
Prof. Carina A. Baba
Poezia Nataşei V. Roman este centrată pe mai multe idei
Sursa textelor: Facebook și natasavalentina.blogspot.ro
Vă mulțumim că ne-ați citit și vă mai așteptăm! Următorul nostru număr va apărea în luna octombrie 2015 Redacția