weLIKE
numărul 5 / Octombrie 2009
Ultima casă de pe stânga un thriller prea roșu
“Ultima casă de pe stânga” este unul dintre cele mai noi filme de groază, care pot fi vizionate în cinematografe. Scenariul este unul tipic: câţiva criminali şi persoanele nevinovate care ajung în mâinile lor, după ce fac un pas greşit. Titlul este sugestiv, întreaga acţiune are loc în jurul unei case izolate din preajma unui lac. Cronică de Oana Voncick | oanavoncick@yahoo.com previzibil devine imprevizibil, iar finalul răstoarnă aşteptările. În ceea ce priveşte actorii, O familie decide să plece în vacanţă alături de fiica lor. Unde? La casa izolată, despre care aflăm că le aparţine şi care ascunde multe amintiri dureroase. Ajunşi acolo, fiica decide să-şi viziteze o prietenă. Vizita nu se dovedeşte a fi tocmai plăcută pentru că cele două fete vor face cunoştiinţă cu un grup de criminali, daţi în urmărire de poliţie. Teamă, tortură, multă violenţă sunt doar câteva din cuvintele care descriu filmul. Pe de altă parte, nu este un film de groază obişnuit. Vedem două tipuri de părinţi, unii care îşi distrug copiii psihic, alţii care sunt în stare de orice pentru a-i salva. Tot ceea ce pare
Sarah Praxton joacă rolul principal. Tânăra de 21 de ani este cunoscută şi pentru rolurile din ,,Superheroe Movie”, ,,Sydney White” sau ,,Aquamarin”. ,,Ultima casă de pe stânga “, însă, îi încearcă actriţei talentul pentru că este pusă în situaţia de a reda scene de o violenţă extremă la modul cel mai realist. Dacă i-a reuşit sau nu, vă veţi convinge voi, dacă alegeţi să vedeţi filmul. ,,Ultima casă de pe stânga” este un film de groază destul de bun. L-am văzut cu o doză de reticenţă pentru că thriller-urile tind să aibă cam acelaşi fir epic şi cam aceleaşi trucuri care provoacă frica. Se exagerează pe partea scenelor de tortură, dar
70
parcă niciodată nu vei şti ce se va întâmpla şi asta dă un mare plus filmului. Aş spune că filmul este mai greu de văzut pentru fete, fără a face vreo discriminare. Însă, aşa cum am menţionat, victimele principale ale filmului sunt fete, iar chinurile la care sunt supuse pot fi mai greu de urmărit de publicul feminin. Filmul are şi o variantă ,,mamă”. În 1972, scenariul la ,,Ultima casă de pe stânga” urmărea povestea a două fete care pleacă la un concert. În varianta 2009, fetele pleacă în căutare de droguri. Iată cum evoluează lucrurile în peste 30 de ani. Dincolo de toate, este un film care merită văzut măcar pentru a ieşi din rutină, pentru a vedea acel ,,altceva” de care avem nevoie uneori.
www.stud-life.ro