Casa Domnului – Vol.1
5. El avea puterea de a vorbi cu întreaga creaţie, şi nu exista soare, oricât de depărtat sau de înalt, care să nu asculte de vocea sa puternică. Şi nici chiar cele mai înalte spirite angelice nu ar fi îndrăznit să refuze să răspundă unei întrebări pusă de marele vorbitor. 6. Iar Dumnezeu Însuşi, vizibil în faţa celui preaiubit, a vorbit cu el precum un frate, spunându-i: “Priveşte-Mă, mult iubitul Meu Adam! (căci acesta era – şi este încă – numele acestui prim om, care continuă să trăiască). Ţi-am dat o poruncă simplă şi uşoară, pentru o perioadă scurtă de timp, nu pentru a te testa, ci cu unicul scop de a te face perfect liber şi la fel de atotputernic ca şi Mine. Vei respecta această poruncă pe perioada respectivă, până când Eu Mă voi întoarce din nou la tine. Dacă voi constata că ai respectato cu credinţă, Eu voi rămâne cu tine, iar tu vei împărtăşi totul cu Mine, ca şi cum am fi una. 7. Iată, întreaga creaţie trebuie să asculte de puterea ta; dar ceva mai încolo, poţi observa un copac încărcat cu fructe minunate. Dintr-un anumit motiv plin de înţelepciune, Eu nu am binecuvântat încă acest copac. De aceea, tu nu trebuie să guşti din sucul dulce al merelor sale; căci în ziua în care vei mânca din el, înaintea întoarcerii Mele, vei păcătui şi vei deveni astfel muritor, slab, lipsit de putere, orb, surd şi pieritor. O, mult iubitul Meu Adam, nu uita cuvintele Creatorului tău plin de iubire şi nu ruina astfel cea mai măreaţă şi mai avansată lucrare a înţelepciunii şi iubirii Mele! 8. Căci acum ea nu mai depinde de Mine şi de atotputerea Mea, ci numai de tine, în virtutea libertăţii de voinţă pe care Ţi-am dăruit-o, deşi nu din toată inima. 9. De acum înainte, depinde numai de tine dacă vei reuşi sau dacă te vei autodistruge singur. De aceea, păstrează această poruncă simplă şi vei deveni astfel un al doilea Dumnezeu, născut din Mine şi trăind în Mine!‟ 10. Dar vai, nici nu au trecut bine şapte zile, însoţite de tovarăşele lor întunecate (nopţile), când primul om, creat de Dumnezeu într-o poziţie atât de înaltă şi de liberă, a perceput vederea desfrânată şi pasională a celui de-al doilea sine al său, devenind astfel slab, surd şi orb, şi deşi era încă pe deplin conştient de ceea ce făcea, L-a uitat pe Dumnezeu, lucru care avea să-i aducă prăbuşirea, şi a încălcat porunca atât de simplă, născută din cea mai pură şi mai sacră iubire a Creatorului său pentru el. 11. Atunci, Cel Etern şi Preasfânt a distrus în mânia Sa întreaga lume vizibilă, în faţa ochilor celui păcătos, care acum se căia. Nu a fost păstrată nici măcar o piatră, şi nici măcar un singur animal, din speciile care au păşit pe acest pământ cu mii de ani înaintea omului lipsit de recunoştinţă. Totul a fost complet distrus de marea infinită de foc a mâniei divine. 12. Nimic nu a mai rămas sfânt în ochii lui Dumnezeu, indiferent dacă era vinovat sau inocent – totul devenise identic în faţa mâniei supreme. Vocea lui Dumnezeu a bubuit precum un tunet în toate spaţiile infinităţii, cu o putere imensă, capabilă să distrugă în eternitate întreaga creaţie. Toate lumile s-au cutremurat, dizolvându-se în propriile lor temelii, fragmentele lor zburând dintr-o infinitate în alta, urlând şi lamentându-se îngrozitor, în faţa mâniei lui Dumnezeu. 13. S-a petrecut atunci un lucru uluitor, pe care nici măcar îngerii nu-l vor putea înţelege în întreaga eternitate. În timp ce în mânia Lui colosală, Cel Preasfânt distrugea cu mâna dreaptă tot ce întâlnea în cale, datorită desacralizării născute din păcatul marelui făcător-de-rele, mâna Sa stângă, la fel de sacră ca şi dreapta, îl proteja pe păcătosul înlăcrimat. O singură lacrimă, minusculă, a căzut atunci în ochiul infinit de crud şi de furios al lui Dumnezeu, şi iată, întreaga Sa mânie a dispărut, iar o creaţie nouă a început deja să zâmbească din spaţiile infinite în faţa neascultătorului om, iar pământul şi toate lumile au fost din nou populate cu nenumărate creaturi, menite să-i servească omului neascultător. 14. După păcat, acesta a rămas – iertat fiind – la fel cum fusese înainte de păcat, timp de mai bine de 30 de ani, păstrându-şi întreaga putere incomprehensibilă. Dar el a căzut din nou, uitându-şi Creatorul plin de iubire în pasiunea desfrâului său. Atunci, Creatorul l-a
95