Casa Domnului – Vol.1
(29 decembrie 1841) 1. Cele cinci fete L-au strâns atât de tare în braţe pe Mult iubitul lor, încât Acesta era incapabil să se mişte, decât dacă şi-ar fi folosit atotputerea sau dacă le-ar fi alungat. 2. Zuriel s-a gândit atunci că un asemenea comportament din partea fiicelor lui ar fi întrucâtva neplăcut pentru Abedam Iehova, drept pentru care a îngenuncheat cu devoţiune în faţa Acestuia şi L-a întrebat: 3. “Doamne, cred că fetele mele exagerează; să le chem înapoi? Căci iată, Tu doreai să mergi la locuinţa lui Adam, iar ele Te împiedică”. 4. Dar Abedam i-a răspuns: “Ascultă, Zuriel, tu te gândeşti la Mine dintr-o perspectivă lumească. Cine M-ar putea împiedica pe Mine să fac ceva? Ce pământ Mi-ar putea întârzia paşii? 5. Dacă nu Mi-ar plăcea comportamentul fiicelor tale, crezi oare că nu M-aş elibera? Constat că ochiul tău drept este încă orb. 6. Ascultă, Eu susţin fiecare fir de nisip agăţat de talpa ta prin forţa iubirii Mele, care este cu mult mai puternică decât forţa cu care s-au agăţat de Mine fetele tale. Această putere imensă este menită numai pentru a-i asigura existenţa, şi iată, tu îl porţi cu uşurinţă pe talpă, deşi nu eşti decât o altă fiinţă creată tot de Mine. De altfel, pe unul ca tine sunt nevoit să te susţin cu mult mai strâns, pentru ca tu să poţi exista, gândi, trăi, simţi şi pentru a fi conştient de tine însuţi, fără ca Eu să te împiedic cu ceva în mişcările tale libere. 7. Iată, pământul se mişcă liber pe orbita sa, la fel şi soarele, luna şi stelele, care nu sunt altceva decât nişte lumi la fel ca şi acest pământ – deşi de neînţeles pentru tine, căci ele sunt absolut diferite din anumite puncte de vedere – unele dintre ele fiind incomparabil mai mari decât soarele vostru, altele mai mici şi luminând cu o lumină diferită. 8. Eu trebuie să le susţin pe toate, cu toate părţile lor infinit de variate, începând de la cel mai mic atom şi până la cel mai mare soare central, pe lângă al cărui volum – te rog să Mă înţelegi corect – soarele vostru, care este de mii de ori mai mare decât pământul, ar putea fi asemănat cu un atom; dacă nu le-aş susţine astfel, ele şi-ar înceta pe loc existenţa. Şi totuşi, toate se pot mişca liber. 9. Înţelegi acum cât de mare este orbirea ta? Cum ţi-ai putut imagina că fetele tale Mă blochează? 10. Iar aceasta nu este nici pe departe singura idee prostească a ta. 11. De vreme ce nu găsesc deloc neplăcută această activitate a fetelor tale, ci dimpotrivă, o găsesc cât se poate de plăcută, o suport – după cum poţi vedea – cu bucurie. Sau poate ar trebui să nu-i suport deloc pe cei care Mă iubesc? Atunci cui să-i permit să se mai apropie de Mine? 12. Dar îţi spun: dacă o femeie nu se va agăţa de Mine aşa cum fac aceste fete, ea nu îmi va vedea niciodată faţa. 13. Înţelegi semnificaţia acestor cuvinte, Zuriel?” 14. La care, Zuriel a răspuns: “O, Iehova! Iartă-l pe sărmanul orb, ăsta e singurul lucru pe care pot să-l mai spun, şi ai răbdare cu mine. O, aş putea muri de ruşine; nu, nu voi putea să-mi iert niciodată asta! 15. Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât înţeleg mai clar nebunia întrebării mele! O, Iehova, salvează-mă, căci altminteri marea ruşine a nebuniei mele în faţa Ta mă va consuma în totalitate. Facă-se însă voia Ta sfântă! Amin!” 16. Atunci, Abedam şi-a întins mâinile către Zuriel şi i-a spus: “Zuriel, ascultă-Mă, fii împăcat, căci greşeala ta s-a datorat iubirii tale oarbe pentru Mine. De aceea, ţi-am dat o lumină pentru ca pe viitor să nu Mă mai iubeşti orbeşte, ci să vezi cu amândoi ochii. Dar îţi spun: cel care nu începe să Mă iubească deşi este orb, fiind preocupat de Mine – aşa cum ai
371