Casa Domnului – Vol.1
Aşa că haideţi să nu ne mai batem creierii Şi să nu intrăm singuri în viespar! Munţii sunt coroiaţi, Noi suntem stupizi, Ce am putea să ne răspundem unii altora La întrebări atât de prosteşti? Cel mult, putem vorbi de propriile noastre nedumeriri Născute din prostia noastră. De aceea, acum voi tăcea Şi mă voi duce la coliba mea Unde mă voi bucura de odihna cea dulce Şi voi aspira către tot ce poate fi mai bun. 29. Dacă veţi continua să vă puneţi întrebări Dimineaţa vă va spune următoarele: Razele mele vă vorbesc, Spunându-vă că sunteţi cu toţii la fel de păcătoşi. De ce nu vreţi să vă odihniţi o vreme În loc să vă pierdeţi timpul cu prostii? Aveţi grijă ca ochii voştri să fie limpezi La răsăritul soarelui! 30. Dar faceţi cum doriţi; Căci limba mea nu va respinge opţiunea voastră. Mâine vom vedea cu toţii Dacă această noapte v-a adus vreun pic de lumină. 31. Oricât aţi aştepta în noapte, Cu siguranţă, nu veţi putea crea vreun soare. Mâine vom vedea cu toţii Dacă această noapte v-a adus vreun pic de lumină. 32. După aceste cuvinte, Kurameh i-a părăsit şi s-a grăbit către coliba sa, pentru a se odihni, în timp ce ceilalţi trei s-au aşezat pe iarbă şi au discutat despre diferite subiecte, pentru a-şi alunga somnul. 33. Ajuns la coliba sa, Kurameh şi-a găsit nevasta şi copiii uimiţi de lumina strălucitoare din interiorul acesteia; el şi-a amintit pe loc cuvintele străinului şi a început să caute în sufletul său, devenind tot mai convins că străinul nu era deloc un străin, ci Acela care este pretutindeni la El acasă. 34. Astfel, el a început să se roage Acestuia, şi a continuat să se roage până când somnul i-a adus la tăcere limba cea înflăcărată.
Capitolul 165 ABEDAM CEL ÎNALT SI CEI CINCI CĂUTĂTORI AI LUMINII. NU CĂUTAREA, CI IUBIREA CONDUCE LA VIAŢĂ. (2 decembrie 1841) 1. Grupul celor şapte, despre care am discutat anterior, a ajuns în curând la coliba lui Adam, unde i-au găsit pe ceilalţi cinci, discutând amuzaţi cu mama Eva. 2. Imediat după ce a intrat în colibă, Abedam s-a apropiat de cei cinci şi i-a întrebat: “Spuneţi-Mi ce aţi descoperit în timpul absenţei noastre şi care au fost consecinţele Cuvântului Meu către voi? Aţi renăscut, sau l-aţi găsit învechit? Răspundeţi-Mi din inimă!” 338