Casa Domnului – Vol.1
meu, dar nu uita să le spui: „Părintele Adam nu mai este un comandant, ci tatăl vostru, ale cărui braţe l-ar primi la pieptul său plin de iubire chiar şi pe Cain, ca să nu mai vorbim de bătrânii lui copii, care i-au stat alături în momentele grele‟. 4. Mai spune-le şi că nu numai că Paradisul pierdut a fost regăsit, dar lui i s-au adăugat numeroase alte lucruri, infinit mai măreţe, mai sublime şi mai glorioase. Acum du-te şi fă cum te-am rugat. Amin!” 5. Seth a plecat imediat la fraţii săi, i-a ridicat cu iubire şi le-a transmis mesajul lui Adam, care i-a făcut să izbucnească în lacrimi de bucurie. Iar Jura i-a spus lui Seth: “O, iubitul meu frate, de nedescris este fericirea ce m-a cuprins, la fel ca şi pe fraţii mei, prin simplul fapt că mi s-a permis să te mai văd odată pe tine şi pe marele şi mult iubitul nostru părinte. 6. Iată, dragă frate, cât de bătrâni şi neputincioşi am devenit după lunga şi binemeritata noastră pedeapsă. 7. O, măritule Iehova, mulţumescu-Ţi Ţie, iar recunoştinţa noastră veşnică fie de-a pururi la picioarele Tale! Căci nu există nici o îndoială că Tu ai fost Acela care ai înmuiat inima tatălui nostru mult iubit, ceea ce ne permite acum să fim din nou acceptaţi în prezenţa lui plină de graţie. 8. De aceea, omagiu şi recunoştinţă eternă îţi aducem Ţie, o, Iehova! Şi îţi mulţumim de asemenea şi Ţie, frate! Acum condu-ne la bătrânul nostru tată”. 9. Iar Seth i-a condus la Adam, care i-a binecuvântat şi i-a strâns la pieptul său, după care le-a spus profund emoţionat: “Copiii mei, cât de fericit este acum părintele vostru, Adam! 10. O, Asmahael! Cine Te-ar putea slăvi de ajuns, căci bunătatea Ta este nelimitată, iar iubirea Ta veşnică!” 11. După ce Adam şi-a mai revenit din marea emoţie ce l-a cuprins, Asmahael a păşit în faţa lui şi i-a spus: “Adam, înţelegi acum ce este mai important: legea sau iubirea?” 12. Adam era însă atât de emoţionat, încât tot ce a putut să răspundă a fost: “O, Tu, Cel al cărui Nume limba mea nu îndrăzneşte să-L rostească, Tu eşti mai mult decât ar putea înţelege vreodată chiar toate eternităţile reunite la un loc! Ţie şi numai Ţie îţi datorăm cu toţii recunoştinţa noastră, gloria, slava şi iubirea noastră pururi plină de devoţiune! Amin!”
Capitolul 129 DISCURSUL LUI ASMAHAEL REFERITOR LA NATURA LUI IEHOVA (7 august 1841) 1. După aceste cuvinte ale lui Adam, Asmahael a păşit în faţa celor trei şi le-a vorbit astfel: “Ascultaţi-mă, Jura, Bhusin şi Ohorion. 2. Cine sunt cei care au inima la fel de slabă ca şi a unei muşte, care sunt la fel de temători ca şi o căprioară şi la fel de sfioşi ca şi un şoarece de câmp, fugind care încotro atunci când se apropie cineva de ei sau când se aude cel mai mic zgomot în pădure, sau ascunzându-se în găurile pământului la cel mai mic fragment de stâncă ce se desprinde şi se rostogoleşte la vale? 3. Voi chiar credeţi că Iehova ar permite cu atâta uşurinţă moartea copiilor Lui atunci când dă drumul la câteva pietricele la vale? 4. Dacă uciderea fiinţelor vii i-ar fi făcut plăcere, nimeni nu ar mai fi existat în acest univers încă de foarte mult timp. Iar dacă El ar fi un prieten al morţii, adevăr vă spun, puteţi fi siguri că El nu ar fi creat niciodată un pământ, o lună, un soare şi toate stelele de pe cer, precum şi toate minunile creaţiei, până la ultimul fir de praf. 276