Casa Domnului – Vol.1
rostite de gura noastră au crescut deja cu multă vreme în urmă înlăuntrul Tău, în cea mai mare puritate posibilă, înainte ca ele să poată fi rostite de limbile noastre, o, Asmahael, eliberează-ne şi ajută-ne să devenim de-a pururi vii întru Tine! 13. O, nu ne alunga, ci fii de-a pururi ghidul nostru şi eliberatorul adevărat al inimilor noastre! Amin! Amin! Amin!” 14. După ce Seth şi-a încheiat discursul, Asmahael s-a deplasat în mijlocul lor şi li s-a adresat după cum urmează: 15. “Ascultaţi, Seth, Kenan, şi tu, dragul şi minunatul Meu Enoh! Ceea ce ai intuit şi ai exprimat tu, Seth, înaintea lui Kenan, Enoh şi a copiilor de la apus, care nu au înţeles încă cuvintele tale, veţi păstra deocamdată numai pentru voi înşivă. Ei nu trebuie să ştie şi să bănuiască cine se ascunde sub înfăţişarea lui Asmahael. 16. De aceea, va trebui să păstraţi tăcerea dacă doriţi ca Eu să rămân în continuare în tovărăşia voastră, şi să continuaţi să vă adresaţi Mie ca unui străin din ţinuturile de jos, căruia Adam i-a dat numele de Asmahael, fără să arătaţi prin nimic că Însuşi Iehova a venit la voi, în regiunea pe care voi o numiţi „a dimineţii (de la răsărit)‟, pentru a vă conduce personal către iubire şi către viaţa eternă, pe cărări cunoscute numai de Mine. 17. Dacă ar fi fost dorinţa Mea, Enoh M-ar fi cunoscut şi el, cu mult timp în urmă, iar Seth nu l-ar fi devansat în acest sens. Oricine trebuie să treacă un test foarte greu – aşa cum a făcut-o Seth – crezând totuşi, în iubirea lui, că Eu sunt încă invizibil şi necunoscut lui, de acesta sunt Eu cu adevărat apropiat, precum şi de cei care Mă iubesc aşa cum o face Enoh. 18. Eu sunt –, după cum şi-a dat seama Seth; dar acum trebuie să păstraţi tăcerea în ceea ce Mă priveşte. Puteţi totuşi veni la Mine în secret, pentru a primi astfel binecuvântarea Mea cea mai înaltă. Dacă veţi reprima dorinţa limbii voastre, Eu voi rămâne împreună cu voi sub această formă vizibilă încă multă vreme; dar dacă îmi veţi revela identitatea prin cea mai mică aluzie, voi fi obligat să vă părăsesc imediat. Ascultaţi cuvintele Mele: Amin! Amin! Amin! Aceasta vă spune Asmahael: Amin! Amin! Amin!”
Capitolul 92 MĂRTURIA LUI ASMAHAEL 1. Auzind această mărturisire atât de puternică din gura lui Asmahael, referitoare la Sine Însuşi, cei trei s-au cutremurat, nemaiştiind ce să facă. Trebuiau oare să cadă la picioarele Lui, lăudându-L? Dar în acest fel L-ar fi trădat, căci ceilalţi patriarhi şi-ar fi dat seama că se petrece ceva neobişnuit. 2. Să creadă în această mărturisire? Căci ei se gândeau în sinea lor: “Dacă vom crede în această mărturisire, vom rămâne captivi în faţa lui Adam şi a celorlalţi, căci respectul şi iubirea noastră infinit de mare în faţa lui Asmahael ne vor trăda în curând în faţa patriarhilor, arătându-le că se petrece ceva cu totul extraordinar în legătură cu Asmahael, căci atitudinea noastră faţă de El este atât de plină de respect şi iubire, aşa cum de altfel şi trebuie să fie. Dacă nu vom crede în această mărturie, atunci ce suntem noi în faţa lui Asmahael? Nimic altceva decât nişte mincinoşi publici şi înşelători faţă de părinţii, fraţii şi copiii noştri, astfel încât nu vom mai putea rosti nici măcar un cuvânt, dacă vom dori să respectăm adevărul. Căci dacă vom rosti un singur cuvânt despre Dumnezeu, Cel care se află în mijlocul nostru, dar pe care noi – prin lipsa noastră de credinţă – îl negăm în inimile noastre, atunci nu suntem altceva decât nişte mincinoşi şi înşelători care doresc să-i convingă pe ceilalţi că ei văd ceva acolo unde ochii lor nu descoperă nici măcar o umbră. 3. Dacă vom acţiona cu toată naturaleţea, ca şi cum Asmahael ar fi încă adeptul lui Enoh, cum oare ne vom descurca? Pe deoparte, vom fi nevoiţi să ne reproşăm singuri 228